Aspecte Fiscale Privid Taxa pe Valoare Adaugata

CAPITOLUL 1.

ASPECTE GENERALE PRIVIND TURISMUL

1.1 Obiective și metodologie privind taxa pe valoare adăugată

Contabilitatea în evoluția sa a parcurs o linie ascendentă, trecând succesiv de la simplu la complex, de la forme rudimentare la forme superioare, definindu-și treptat obiectul și metodele de realizare a acestuia. Necesitatea unei contabilități a averii a apărut și s-a manifestat diferit pe treptele de dezvoltare a societății omenești, baza constituind-o dorința de a cunoaște și comensura valoarea bunurilor posedate de persoanele fizice și juridice.

Putem afirma că, contabilitatea este o știință socială, aplicativă, economică. Ea este o știință socială pentru că este o creație a ființei umane, reflectă fenomene, activități, evenimente și fapte sociale, informațiile contabile sunt generate de entități care fac parte din societate, deci se referă la agenți sociali. Motivele pentru care se spune că este o știință aplicativă constau în faptul că acționează într-un mediu real și concret și deci reflectă fenomene reale, presupune utilizarea unor cunoștințe acumulate. Cunoștințele teoretice sunt aplicate în lumea reală. Cercetătorii care susțin ipoteza conform căreia, contabilitatea este o știință economică se bazează pe următoarele argumente: contabilitatea evidențiază, înregistrează fapte economice privind producția, repartiția și schimbul între întreprinderi, cuantifică și evidențiază fluxurile și circuitul schimburilor dintre diferiți agenți economici, contabilitatea stă la baza fundamentării deciziilor atât la nivel microeconomic cât și macroeconomic.

Opera lui Paciolo a răspuns nevoilor vieții economice, ale caselor de comerț, deoarece prin partida dublă se punea ordine în socotelile afacerilor companiei, aceasta fiind apreciată ca una din cheile succesului. Astfel, Luca Paciolo definește obiectul contabilității ca ,,tot ceea ce după părerea negustorului îi aparține pe lume, avere mobilă sau imobilă, precum și toate afacerile mari și mărunte în ordinea în care au avut loc.”

Conform Directivei a IV-a a Comunităților Economice Europene, obiectul contabilității este de ,,a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, situației financiare, și rezultatului, în scopul furnizării de informații utile ansamblului de utilizatori atunci când eceștia au decizii economice.”

Contabilitatea reprezintă, conform Legii contabilității nr.82/1991 republicată, ,,activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice și care trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.”

Contabilitate financiară își realizează sarcinile, ce derivă din obiectul ei, prin intermediul metodei contabilității financiare, definită ca fiind totaliateaprincipiilor și proceselor folosite de contabilitate pentru reflectarea și controlul tuturor elementelor care se include în obiectul ei.

În România, contabilitatea entităților este organizată în dublu circuit:

Contabilitate financiară

Contabilitate internă de gestiune

Dintre caracteristicile contabilității financiare putem aminti următoarele:

Se realizează după o schemă normalizată, impusă de către legiuitorul român și de cerintele de verificare ale statului

Este organizată în vederea redării patrimoniului cu preponderență utilizatorilor externi

Din rațiuni juridice și fiscale, patrimoniul, rezultatele și fluxurile se prezintă se prezintă la finele exercițiului financiar.

Contabilitatea financiară prezintă și anumite limite, dintre care:

Nu permite comparări în timp și spațiu( între entități)ale rezultatului, fluxurilor de numerar, etc.

Rezultatul global nu permite cunoașterea contribuției fiecărui produs la rezultatele financiare ale entității.

Spre deosebire de contabliattea financiară, contabilitatea internă de gestiune are ca și principale caracteristici:

Se organizează de unitatea patrimonială în fucție de specificul activității și necesitățile proprii

Informațiile furnizate de contabilitate de gestiune sunt confidențiale, principalul său obiect fiind evidența, anliza și controlul costurilor și rezultatelor analitice prin prisma conponentelor consumatoare de resurse și producătoare de rezultate

În condițiile contabilității în dublu circuit, funcțiile acesteia se localizează în fiecare circuit astfel:

Contabilitatea financiară

Funcția de înregistrare completă a tranzacțiilor întreprinderii în scopul determinării periodice a situațiilor patrimoniale și a reultatului global

Funcția de comunicare financiară externă

Funcția de instrument de verificare și de probă juridică și finaciară

Funcția de furnizare de informații necesare realizării sintezelor macroeconomice

Funcția de infromare pentru analize financiare

Contabilitatea internă de gestiune

Funcția de determinare a costurilor pe produse, lucrări și sectoare de activitate

Funcția de determinare a diferitelor marje și a rezultatelor analitice pe produse și activități

Funcția de generare și frnizare a informațiilor destinate elaborării bugetelor și costurilor preizionate

Funcția de generare și furnizare a informațiilor detinate actualizării indicatorilor de gestiune din structuratabloului de bord al întreprinderii

Funcția de generare a informațiilor detinate măsurării performanțelor la nivelul sectoarelor și pe produse, lucrări sau servicii.

Activitatea de turism. Agențiile de turism

În litaratura de specialitate există o varietate de definiții care ăncearcă să delimiteze sfera serviciilor de cea a bunurilor. Astfel, serviciile pot fi definite ca fiind activități umane, cu un conținut specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale și intangibile destinate satisfacerii unor nevoi sociale. Totodată, serviciile sunt activități de sine stătătoare, autonomizate în procsul adâncirii diviziunii sociale a muncii și sunt organizate distinct într-un sector denumit și sector terțiar.

Turismul reprezintă unul dintre domeniile terțiarului unde nu se operează cu servicii pure, activitatea având un caracter complex, particularizându-se prin prezența în conținutul turismului a unei largi game de domenii bine conturate, mult diferite între ele.

Gabriela Stănciulescu și Cristina Micu definesc turismul ca ,,ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezulă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare.”

Sorin- Constantin Deaconu susține că „turismul reprezintă activitatea cu character recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitorești sau interesante dintr-un anumit punct de vedere.”

Câteva dintre carecteristicile specifice turismului sunt:

Conduce la refacerea capacității de muncă simultan cu petrecerea plăcută si instructivă a timpului liber

Contribuie la îmbogățirea bagajului de informații, cunoștințe și deprinderi ale turistului

Asigură odihna activă a turistului

Principalul obiect al turismului îl reprezintă organizarea și desfășurarea unor călătorii în afara localității de reședință pentru satisfacerea intereselor legate de utilizarea timpului liber al populației.

În funcție de scopul lor, activitățile turistice se pot grupa în:

Călătorii de agrement

Călătorii de odihnă și recreere

Călătorii de tratament și cură balneo- climaterică

Călătorii sportive sau tehnico- științifice

Clasificarea turismului

După locul de proveniență al turiștilor, turismul poate fi clasificat în:

Turism intern- se practică de cetățeni în limita granițelor țării de reșdință

Turism internațional- se practică de cetățen în afara granițelor țării de reședință

După modul de angajare a prestațiilor turistice, turismul poate avea următoarele forme:

Turism organizat- se caracterizează prin prestații turistice programante pe bază de contract, decontarea realizându-se între unitățile contractante

Turism neorganizat- cuprinde prestațiile angajate în prealabil, dar nu pe baze contractuale, având loc o încasare anticipată a serviciilor de la turiști, urmând să li se restituie valorile încasate în cazul neprestării unor servicii

Turism semiorganizat-cuprinde elementele îmbinate ale celorlalte două forme

La rândul său, turismul internațional poate avea mai multe forme privite prin prisma circulației turistice, și anume:

Turism de primire sau export turistic- se referă la sosirile de turiști străini într-o țară, în vederea consumului de mărfuri și servicii

Turism de trimitere sau importul turistic- se referă la plecările de turiști într-o altă țară, unde li se pun la dispoziție mărfuri sau li se prestează servicii

Ruxandra Andrei, Mihai Copețchi, Lidia Dragnea, în cartea intitulată ,,Manual de tehnici operaționale în activitatea de turism”, oferă o clasificarea serviciilor turistice în funcție de mai multe criterii astfel:

În funcție de activitatea înglobată în conținutul prestației, serviciile turistice sunt:

Servicii legate de organizarea voiajului- constituite de prestațiile oferite de companiile de transport, din servicii de publicitate turistică și alte servicii prestate de agențiile de voiaj

Servicii determinate de sejur- vizează satisfacerea necesităților cotidiene ale ale turiștilor și asigurarea condițiilor de agrement

În funcție de mobilul călătoriei și motivației cererii, serviciile turistice pot fi clasificate astfel:

Servicii de bază- cum ar fi transportul, cazarea, alimentația, tratamentul sau alte activități ce onstituie activitatea de bază a clatoriei

Servicii complementare sau suplimentare- in cadrul acestor servicii pot fi incluse activitatea de informare, activități cultural- sportive, închirieri de obiecte, etc.

În funcție de natura și forma de manifestare a cererii, serviciile turistice se impart în:

Servicii ferme- angajate anterior eferctuării consumului turistic, cum sunt transportul, cazarea sau programele cultural- artistice. Aceste servicii vizează cererea manifestată în localitatea de reședințăa turistului, în momentul perfectării unui angajament turistic oferit de agențiile de voiaj, prestare lor urmând să fie declaraă în timp și spațiu la termenele, în locul și în condițiile convenite.

Servicii spontane- solicitate înmomentul în care turistul intră în contact cu oferta.Cererea spontană de ervicii turistice crește în intensitate mai ales în cazul formelor de turism itinerant, unde solicitările sunt manifestate în etape, în funcție de momentele intermediare de pe traseele parcurse

În funcție de modalitățile de plată sau relațiile fnanciare angajate între prestatori și beneficiari, serviciile pot fi grupate în:

Servicii plătite sau marfare- plata putându-se efectua anterior, simultan sau după momentul prestației. În acestă categorie sunt incluse majoritatea serviciilor, succesul organizatorilor și prestatorilor depinzând de modalitățile de achitare a tarifelor percepute

Sericii gratuite sau nonmarfare- apar sub forma unor facilități, costul lor fiind suportat din cheltuielile generale ale organizatorului și având drept scop stimularea circulației turistice. Aceste servicii sunt oferite în scopuri promoționale și pentru cointeresarea turiștilor potențiali de a solicita anumite prestații, îndeosebi în perioadele cu o intensitate mai scazută a cererii( extrasezon).

Luând în considerare natura lor, serviciilor turistice se pot delimita în:

Servicii specifice- determinate de desfășurarea propriu- zisă a activității turistice

Servicii nespecifice- generate de existența unei infrastructurieconomico- sociale generale, care se adresează atât uriștilor cât și rezidenților.

Din punct de vedere al interdependenței dintre potențialul solicitărilor serviciilor într-o stațiune și categoriile complementare ale clientelei turistice, serviciile pot fi grupate în:

Servicii aferente unor preocupări pasive în timpul sejurului turidtic- vizează timpul petrecut în cadrul unităților de cazare(somn, lectură, vizionare TV)

Servicii aferente unor preocupări pasive, care privesc timpul aferent hrănirii, cel petrecut în barul de zi sau clubul unității, cel alocat tratamentului

Servicii aferente unor preocupări active- privesc timpul afectat agrementului și destinderii cu participare nemijlocită la libera agelere( plimbări, excursii)

Utilizând criteriul ariei de localizare a prestației lor, se disting următoarele tipuri de servicii turistice:

Servicii solicitate și parțial consumate, în rețeaua organizatorilor sau unităților de turism- cum ar fi servicii de informare, de intremediere, rezervări prealabile, închiriere

Servicii solicitate direct în rețeaua unităților direct prestatoare de servicii- aici pot fi incluse serviciile de transport, de ospitalitate, cazare și alimentație.

În funcție de gradul de urgență al manifestării necesităților pentru acestea, serviciile turistice pot fi:

serviciile turistice generate de necesități relativ puțin urgente- a căror satisfacere poate fi amânată în timp și care pot fi substituite cu alte forme de petrecere a timpului liber

serviciile turistice generate de necesități urgente- nu oferă alternetive de amânare a satisfacerii lor.

Cartea intitulată ”Contabilitatea în comerț și turism” a Mihaelei Dumitrana, Magdalenei Negruțiu, se specifică faptul că turismul prezintă o serie de trăsături specifice care influențează moul de organizare al contabilității. Aceste trăsături fiind următoarele:

complexitatea activității turistice este determinată diversitatea serviciilor ce se asigură turistului. Totalitatea acestor servicii, prestate tristului alcătuind produlul turistic(servicii prestate turistului din unct de vedere economic). Dacă acste servicii se cuprind în cadrul unui program dlimitat în timp și spațiu, pe un anumit profil turistic, ele formează acțiunea turistică.

Fiecere acțiune turistică se încredințează unui agent de turism, care devine debitor până în momentul justificării valorilor pirmite, care coincide cu încheierea acțiunii.Ca urmare, înregistrarea cheltuirlilor în contabilitate are loc după încheierea acțiunilor turistice, deoarece agentul reține documentele de cheltuieli apura sa pe parcursul călătoriei, contabilitatea internă de gestiune organizându-se numai pe tipuri de acțiuni și activități turistice.

Acțiunile turistice au o durată relativ scurtă, existând posibilitatea stabilirii cu ușurință a eficienței economice a fiecărei acțiuni, cheltuielile și veniturile find aferente aceleași perioade de gestiune.

Prestațiiloe turistice se încasează, de regulă, anticipat, în vederea utilizării integrale a capacităților bazei tehnico- materiale. În aest scop se utilizează instrumente de plată cu caracter internațional, care garantează încasarea serviciilor prestate, cum ar fi cărțile de credit sau efectele de comerț. Întrucât valoarea efectivă a prestațiilor diferă de cea încasată antcipat, sau din diverse motive acțiunea turistică se poate anula, reflectarea încasărilor ca venituri se face după încheierea acțiunii turistice.

Cheltuielile efectuate de unitățile prostatoare nu se evidențiază în caliatate de cheltuieli ale activității turistice, ci de cheltuieli ale activității de prestații turistice, urmând să se recupereze de la unitatea solicitantă.

Veniturile se constituie, de asemenea, din activitățile de prestări turistice.

Privit prin prisma activității prestatoare de servicii, turismul prezintă particularități cu implicații asupra organizării și conducerii contabilității:

Caracterul nematerial al prestației- de aici rezultă o altă trăsătură, si anume nestocabilitatea, ce oferă un avantaj în desfășurarea activității, ca urmare a eliminării cheltuielilor și dificultăților legate de distribuția fizică.

Coincidențe în timp și spațiu a producției și consumului- pentru realizarea efectivă a serviciilor turistice se impune prezența în același loc atât a prestatorului , cât și a beneficiarului, and loc astfel, simultaneitatea execuției și consumării serviciilor.

Dinamismul serviciilor turistice- acestea manifestând o puternică fluctuație sezonieră datorită oscilațiilor cereri turistice

În afara actului propriu- zis de deplasare a turiștilor în timpul lor liber, turismul mai cuprinde industria turistică reprezentată de totalitatea entităților și dotărilor destinate producerii serviciului turistic, respectiv:

Mijloacele si serviciile de cazare

Birouri de informare turistică

Agenții de turism

Închirieri de mijloace de transport si echipamente sportive, etc.

Organizarea activităților turistice se realizează de diferiți agenți economicidin turism. Acestea sunt persoane juridice, organizatori de societăți comerciale cu capital de stat, privat, cu capital străin, cooperatist, mixt, asociații familiale și peroane fizice care prestează servicii specifice acestei activități: hoteluri, servirea mesei, transport, agrement- divertisment, tratament balnear, prucm și alte servicii similare.

În funcție de natura activității desfășurate, agenții economici din turism se împart în:

Ageți prestatori direcți de servicii turistice

Agenși intermediari

Conform clasificării standard realizată de Organizația Modială a Turismului, se cuprind în cadrul agenților economici prestatori direcți de servicii în totalitate turistce urmării agenți:

Agenți prestatori de servicii de transport turistic național și internaional(pe cale ferată, rutieră, aeriană sau navală), inclusiv trasportul turistic pe cablu în zonele montane

Agenți prestatori de servicii hoteliere și de restaurație în localități, stațiuni și pe trasee turistice

Agenți prestatori de servicii de tratament în cadrul stațiunilor balneare

Agenți prestatori de servicii de agrement în localități, stațiuni și pe trasee turistice

Agenți prestatori de servicii complementare pentru turiști sau agenți de turism( servicii financiar-bancare, asigurări, rezervări- închirieri, consultanță, protecție)

În ceea ce privește agenții economici intermediari, acesția sunt:

Agenți touroperatori specializați în oragnizarea de angajamente turistice, comercializate prin intermediul altor agenți de turism pe baza de contracte

Agenți de turism cu activitate de vânzare a angajamentelor turistice organizate de touropertori

Agenți cu activitate mixtă de touroperatori și de vânzare directă către turiști a propriilor angajamente turistice sau a celor ale altor touropeatori.

Avâd în vedere cele menționate mai sus, prin intermediar se întelege „o persoană fizică sau juridică ce se interpune între producătorul de servicii și beneficiar, efectuând o serie de acțiuni pe care firmele de turism ori nu le pot efectua, ori le desfășoară în condiții mai ineficiente.”

Folosirea intermediarilor în turism s-a impus ca rezultat al tendinței geenrale a separării activităților de comerț de cele de producție, determinate de avantajele economice ale specializării, precum și datorită unor particularități ale pieței și activității în turism.

Agenția de turism este o societate coemrcială cu rol de intermediar între agenții economici prestatori direcți de servicii turistice și turiști, a cărei activitate constaă ân producerea, comercializarea și promovarea unor aranjamente turistice diverse, precum și vânzarea unor servicii turistice izolate.

Agențiile de turism se împart în două mari categorii:

Touroperatorii- numite și agenții touroperatoare, care sunt specializate numai în oraganizarea, producția de angajamente turistice pe care le comercializează prin intermediul agențiilor de turism detailiste

Agențiile de turism distribuitoare- activitatea lor constă doar în vânzarea produselor turistice ale touroperatorilor sau a unor servicii izolate.

Touroperatorul, numit și en-grosist sau producător este un intermediar care asigură asamblarea tuturor serviciilor care intră în structura unui produs turistic integral și care urmează apoi să fie vândut. Aceștia se diferențiază de agențiile de turism, care nu intervin decât ăîn comercializarea produselor turistice, prin aceea că sunt specializați în producerea voiajelor forfetare, putând avea atât statut juridic de agenție de turism, cât și de asociație care produce și comercializează forfetar produse turistice integrate.

Ruxandra Andrei, Mihai Copețchi, Lidia Dragnea dau o definiție mai cuprinzătoare a agenției de turism, susținând că aceasta este un „organism complex ce cuprinde activități intelectuale, comerciale, industriale, care constau în a procura direct sau indirect, parte din terți( contra unui comision), programe turistice, transportul, cazarea, masa și spectacolele solicitate de turiști.”

Agențiile de turism își asigură beneficiile și acoperirea cheltuielilor de circulație din comisionul acordat de prestatorii de servicii turistice, în numele cărorra acționează, turiștii achitând practic tarifele stabilite stabilite de ctre acești prestatori, fără a plăti comisioane suplimentare pentru serviciile agențiilor de turism.

Încasarea comisionului se poate realiza prin două modalități:

fie se plătește de către hotel după încheierea sejurului turistului

fie agenția chită hotelului suma încasată de la turist minus comisionul aferent( metodă folosită mai des în practică).

Spre deosebire de rețelele clasice de distribuție a mărfurilor și produselor, în condițiile specifice ale activității turistice se comercializează de fapt „imaginea” unui produs turistic și nu produsul însuși dat fiind faptul că momentul achiziționării și cel al consumului efectiv al serviciilor programate există un decalaj considerabil în timp și spațiu.

În consecință, putem spune că, agențiile de turism îndeplinesc trei funcții:

funcția comercială- reprezentată prin vânzarea prodului turistic

funcția de intermediere- prin care agențiafacilitează între client și prestator

funcția de informare- promovare a activității turistice- realizată prin inter,ediul pliantelor sau broșurilor

Indiferent de specializare, agențiile de turism desfășoară următoarele activități:

organizare de pachete de servicii turistice

vânzarea către turiști a pachetelor de servicii proprii și a celor contractate cu alte agenții de turism licențiate

rezervarea și comercializarea serviciilor de cazare, masă, transport, agrement, tratament și cură balneară, asistență turistică(ghid), închirieri de autoturisme, obținerea de vize turistice

rezervarea și comercializarea de bilete pentru mijloacele de transport, spectacole și manifestări artistice, sportive sau alte activități de divertisment și agrement în cadrul sejurului sau programului turistic.

Agențiile de turism trebuie să îndeplinească, indiferent de volumul lor de activitate, următoarele funcții de coordonare a activității turistice:

de creație- prin intermediul aceste funcții agenșia promovează și organizează pentru public noi excursii către noi destinații, unele dintre acestea putând fi comandate de întreprinderi specializate, de transporturi turistice, fiind numai executate de agenția de turism

de promovare- cu ajutorul aceste funcții agenția acordă toate informațiile turistice solicitate de clienți potețiali la sediul agențiilor respective

de distribuție- agenția vinde călătorii și servicii ale prestatorilor

de realizare- prin care organizează călătorii special comandate pentru turiștii individuali și pentru grupurile organizate.

Pentru o bună organizare a agențiilor de turism trebuie respectați anumiți pași:

Cercetare- presupune obținerea a cât mai multor informații psibile

Deciderea datelor și itinerariilor

Negocierea cu agenții de turism principali

Încheierea de contracte cu agenții principali

Calcularea prețului de vânzare

Tipărirea broșurilor

Promovarea voiajului

Emiterea documentelor de călătorie, asiguratea de călătorie și valabilitatea documentelor.

Gabriela Stănciulescu și Cristina Micu prezintă o serie de critarii de clasificare a agențiilor de turism:

După denumirea tehnică și dimensiune, deosebim următoarele tipuri de agenții de turism:

agenții de turism angrosiste sau tour-operatoare

agenții de turism detailiste

agenții de turism mixte

În funcție de traficul de turiști, agențiile de turism pot fi următoarele:

agenții de turism emițătoare

agenții de turism receptoare

După denumirea unui canal de distribuție, agențiile de turism se împart în:

agenții de turism implant

agenții de turism în sistem fraciză

agenții de turism virtuale

În funcție de produsele oferite, agențiile de turism se pot clasifica în:

agenții cu ofertă de servicii complete

agenții de stimulare( inventive)

agenții comerciale

agenții pentru croaziere

agenții tip implant

agenții organizatoare de circuite

agenții organizatoare de voiaje prin poștă.

Agențiile de turism desfășoară anumite operațiuni tehnice cum sunt:

Vânzarea de bilete- pentru mijloacele de transport terestru, aerian sau maritim, cu condiția să fie cunoscute tarifele și breviarele, biletele și condițiile de emitere, orarele diferitelor mijloace de transport, să se facă priodic invenarul biletelor vândute și să achite transportatorului sumele încasate, minus comision. Pentru a putea presta astfel de servicii, agenția de turism trebuie să constituie o garanție financiară și să dețină ștampila IATA( Asociația Internațională a Transportatirilor Aerieni), numită și matricolă. Această matricolă este numerotată pentru a identifica rezervările făcute de agențiile acreditate.

Vânzarea de produse turistice- produsele turistice pot fi de două feluri:

Servicii izolate- sunt acele servicii în care agenția se ocupă de vânzarea serviciilor de primire și de acces la produse:

servicii de primire („meeting” sau „transfer” )- constau în punerea la dispoziția clienților a unui mijloc de transport și a unui interpret,care să vorbească limba clientului , să-l ajute în operațiunile de staționare și care cunoște topolografic locurile în care se vor utilizata serviciile locale, rezervate anterior

servicii de acces- prin care se pune la dispoziția turistului un mijloc de transport și un funcționare al agenției care să știe să prezinte atractivitatea zonei

servicii complexe- reprezentate de voiajele generice și cele forfetare. Fiecare dintre acestea poate fi individual sau colectiv sau cu itinerariu propus de client sau cu itinerariu deja progătit de agenție.

Voiajul colectiv- conceput din punct de vedere al itinerariului și al prețului. Ulterior se determină cota individuală de participare , cu condiția generală a unui număr minim de participanți, și apoi este oferot pe piața turistică.

Turiștii plătesc cota de participare și au dreptul să utilizeze toate serviciile înscrise în programul de voiaj, exclusiv serviciile facultative, adică cele care nu sunt cuprinse în cota individuală de participare și pe care turistul le poate obține în timpul voiajului, plătind separat.

Vânzarea serviciilor complementare- aceste servicii, prin diversitate și calitatea lor, întregesc gradul de satisfacție a consumatorului în calitate de turist. Agențiile de turism asociază o serie de servicii complementare vânzării serviciilor de bază, cum ar fi:

servicii bancare( schimb valutar, repartizări de valută, emiterea de travelers cheques)

serviciul de expediere al bagajelor, cu fiecare mijloc de transport

serviciul de asigurare( emiterea de polițe de asigurare a bagajelor și asigurarea contra riscului navigației aeriene)

serviciul de rezervare și cmpărare de bilete pentru diverse manifestări și spectacole

serviciul de vânzare a ghidurilor tipărite în limbi de circulație internațională

servicii secundare( formalități pentru obținerea pașaportului,vize de intrare în țările care le solicită)

Structura organizatorică, redată grafic prin intermediul organigramei, se referă la ansamblul relațiilor dintre compartimente și posturi în interiorul firmei. Aceasta depinde factori ca obiectul de activitate, amplitudinea gamei de servicii oferite, numărul de angajați, competența managerială.

În funcție de mărime, agențiile au diferite structuri tehnice. Astfel, în general, pentru o agenție cel puțin medie, organigrama poate fi prezentată astfel:

Sursa: Gabriela Stănciulescu , Cristina Micu;”Economie și gestiune în turism.Probleme, proiecte și studii de caz”;Editura C.H.Beck, București, 2009

Astfel fiecărui departament, compatriment sau oficiu componet îi revin urmăroarele sarcini:

Biroul secretariat –are ca sarcini efectuarea de ativități precum înregistrarea și ținerea corespondenței sosite, instruirea și coordonarea activității paznicilor, curierilor și comisionarilor.

Departamentul dezvoltare( vânzări- marketing)- cu sarcina principală de creștere a vânzărilor și laconducerea căruia trebuie să se afle un expert în releții publice sau marketing. Acest departament trebuie să aibă întocmit un fișier general al partenerilor de afaceri pentru expedierea de scrisori, programe, oferte și trebuie să aibă la dipoziție o vastă documentație. Tot în cadrul acestui departament se întocmesc planurile publicitare, devizele și comenzile pentru publicitate, se realizează textele publicității pasive, se inserează textele publicității active în publicațiile agenției, iar în cele din urmă se redactează și tipăresc publicațiile.

Departamentul transporturi- care pe lângă încheoerea de contracte cu furnzorii de servicii de transport, stabilește condițiile și terifele de vânzare a biletelor, comisioanele agenției, condițiile și instrucțiunile privind vânzarea , plata și contabilitatea titlurilor. În plus desfășoară activități de tipărire și distrbuire a biletelor, orarelor, breviarelor, manualelor, tarifelor, precum și întocmiea registrelor de stoc de bilete, precum și gestionarea biletelor.

Departamentul turism- este format din două compartimente:

compartimentul producție, format la rândul său din trei secții:

secția programare generală- se ocupă cu studiul programelor de turism( stabilirea itinerariului și a programului provizoriu, alcătuirea devizului estimativ, constituirea contingentului, efectuarea eventualelor plăți anticipate)

secția operativă generală- se ocupă cu punerea în execuție a voiajelor în grup, programate

secția operativă congrese și pelerinaje- se ocupă cu organizarea voijelor colective cu caracter profesional și relogios.

Compartimentu recepție- se ocupă cu organizarea serviciilor de receptivitate, primire și acces, încheie contracte cu hoteluri și restaurante, furnizori de diverse servicii receptive și agențiile corespondente, se ocupă cu serviciile de primire din diverse localități și cu devizele estimative pentru voiajele cu itinerarii particulare neprogramate, și are în sarcină operațiunile de rezervări și de pratări de servicii clientelei sosite în diversele localități vizitate.

Biroul tarife și documentare- care stabilește, tipărește și difuzează tabele de tarife, breviare și fișe, realizează, tipărește și difuzează foi mobile sau fascicole cu toate înformațiile neceare organizării optime a serviciilor, adună toate materialele informative editate de furnizorii de servicii și le difuzează priodic către filiale și sucursale.

1.3 Acordarea licenței de turism – modalități de autorizare

Licența de turism atestă capacitatea unei agenții de turism de a efectua, în condiții de siguranță, servicii de calitate pentru turiști .

Potrivit articlulu 35 din Ordinul nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 353 din 14/06/2013, Documentația necesară pentru eliberarea licenței de turism și/sau anexei licenței de turism este următoarea:

1.Operatorul economic este obligat să solicite, instituției publice centrale responsabile în domeniul turismului, înainte de a începe desfășurarea oricărei activității de organizare, ofertare, comercializare a serviciilor sau a pachetelor de servicii turistice, eliberarea licenței de turism (în funcție de tipul agenției de turism) în baza unei documentații care trebuie să cuprindă:

declarație tipizată dată pe propria răspundere

certificat constatator (forma extinsă) emis de Oficiul Registrului Comerțului care să ateste activitățile care au fost autorizate pentru a fi desfășurate la punctul de lucru și codul/codurile CAEN corespunzătoare, pentru tipul agenției de turism respective

copia poliței valabile de asigurare cu privire la asigurarea rambursării cheltuielilor de repatriere sau a sumelor achitate de turiști în scopul achiziționării de servicii turistice sau a pachetelor de servicii turistice, în cazul insolvabilității sau a falimentului agenției de turism

copia contractului care atestă dreptul de proprietate sau de folosință asupra spațiului în care își desfășoară activitatea agenția de turism;

certificat de cazier fiscal aparținând operatorului economic solicitant – persoană juridică, precum și asociaților/acționarilor, unic sau majoritar, după caz, managerului/administratorului agenției de turism din care să rezulte că nu a săvârșit fapte sancționate de legile financiare, vamale și cele care privesc disciplina financiară;

dovada înregistrării contractului de muncă în registrul general de evidență a salariaților (extras REVISAL)

2.În vederea eliberării anexei licenței de turism pentru filiala/sucursala/reprezentanța/sediul secundar al acesteia, operatorul economic are obligția de a depune, la sediul instituției publice centrale responsabile în domeniul turismului, documentația necesară care să conțină:

declarație tipizată, dată pe propria răspundere

certificat constatator (forma extinsă) emis de Oficiul Registrului Comerțului care să ateste activitățile autorizate pentru a fi desfășurate la punctul de lucru și codul/codurile CAEN corespunzătoare

copia poliței valabile de asigurare cu privire la asigurarea rambursării cheltuielilor de repatriere sau a sumelor achitate de turiști pentru achiziționarea de servicii turistice, în cazul insolvabilității sau a falimentului agenției de turism;

copia contractului din care să rezulte dreptul de proprietate sau dreptul de folosință asupra spațiului în care agenția de turism își desfășoară activitatea

dovada înregistrării contractului de muncă în registrul general de evidență a salariaților (extras REVISAL)

copia licenței de turism.

Respectarea criteriilor minime obligatorii de funcționare pentru agențiile de turism, precum și respectarea tuturor celorlalte condiții și prevederi legislative privind activitatea de comercializare a serviciilor și pachetelor de servicii turistice, sunt revizuite periodic de către instituția publică centrală responsabilă în domeniul turismului, prin personalul de specialitate.

Nerespectarea acestora constituie contravenție și se sancționează cu retragerea licenței de turism.

În cazul retragerii licenței de turism, operatorul economic nu poate desfășura activități specifice agențiilor de turism, măsura fiind aplicată inclusiv punctelor de lucru care aparțin agenției de turism, în cazul în care acestea există. Operatorul economic, aflat în această situație, poate solicita reluarea activității, după expirarea termenului de 2 ani, solicitând o nouă licență prin depunerea la sediul administrației publice centrale responsabile în domeniul turismului a documentației prezentate mai sus.

CAPITOLUL 2.

ASPECTE FISCALE PRIVID TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ

2.1 Generalități privind TVA

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect general asupra cifrei de afaceri netă, datorat la bugetul statului.

În opinia lui Ioan Dan Morar, taxa pe valoare adăugată reprezintă „un impozit unic multistadial, așezat asupra valorii adăugate realizate în fiecare stadiu al ciclului economic”.

TVA-ul este suportat de ultimul consumator, fiind așezat asupra transferului de proprietate de orice fel, cu excepții în privința scutirilor sau livrărilor la export și alte asemenea devieri de la regula de bază.

Impunerea valorii adăugate, și nu a prețului în întregime, are efecte pozitive atât asupra fluxurilor financiare, cât și asupra sistemului de interese ale agentului economic.

Atât din punct devedere al încasărilor la bugetul statului, cât și din punct de vedere al sferei de aplicare, taxa pe valoare adăugată(TVA) este principalul impozit indirect.

Acest impozit a fost introdus în țara noastră la 1 iulie 1993, ca un impozit pe cifra de afaceri netă, înlocuind impozitul pe circulația mărfurilor, un impozit pe cifra de afaceri brută. Introducerea acestei taxe a reprezentat una dintre măsurile fundamentale întreprinse pentru refermarea sistemului fiscal românesc, fiind aplicată în România prin Ordonanța de Guvern nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugată, aprobată prin legea 130/1992 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugată.

Sursa: Legislația fiscală a României în perioada 1993 – 2015

Inițial s-a practicat o cotă unică de 18% alături de cota zero pentru export, ulterior introducându-se cota de 9% pentru unele mărfuri de stirctă necesitate și mărindu-se numărul operațiunilor scutite, afectând astfel neutralitatea impozitului.

În anul 1998, impozitul a suferit anumite modificări, în sensul creșterii cotelor de la 18 la 22% și de la 9 la 11%, păstrându-se cota zero la export. Începând cu anul 2000, s-a renunțat la cota redusă de 11%, așezată asupra bunurilor de strictă necesitate și s-au reașezat cotele acestui impozit, apelându-se la o cotă unică de 19%, menținându-se, în continuare, cota zero la export.

Legislația privind taxa pe valoare adăugată este supusă unor modificări , in perioada 2004-2006, în vederea armonizării cu prevederile Directivei a VI-a a Consiliului Comunității Economice Europene.

Conform Articolul 125 din Codul Fiscal, Taxa pe valoarea adăugată poate fi:

taxă colectată – taxa aferentă livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoana impozabilă, precum și taxa aferentă operațiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei

taxă deductibilă – suma totală a taxei datorate sau achitate de către o persoană impozabilă pentru achizițiile efectuate

taxă de dedus – taxa aferentă achizițiilor, care poate fi dedusă

taxă dedusă – taxa deductibilă, care a fost efectiv dedusă;

VALOAREA ADĂUGATĂ se poate determină prin două metode:

Metoda analitică – presupune însumarea elementelor valorii adăugate (manoperă, contribuții, amortisment) și impozitarea acestora;

Metoda globală – presupune impozitara valorii adăugate determinată ca diferență între prețul de vânzare al bunurilor și cheltuielile aferente (TVA de plată/recuperat):

Plătitorii sunt PFA/J care livrează bunuri, prestează servicii sau execută lucrări;

Agentul economic face doar oficiul de administrare al TVA, pe care o colectează de la clienți, o plătește furnizorului și reglează diferența cu organul fiscal;

Suportatorii sunt consumatorii finali;

Obiectul impozabil este valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate, la prețul de facturare;

Faptul generator al obligației de plată este transferul proprietății, care din punct de vedere juridic este momentul acceptării facturii/chitanței fiscale.

Ioan Dan Morar prezintă condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca o operațiune să intre sub incidența TVA:

Să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu plată sau o operațiune asimilată acestora

Să fie efectuată de persoane impozabile, adică orice persoană, indiferent de statutul său juridic, care efectuează activități economice de o manieră independentă

Să rezulte din una din activitățile economice cum sunt activitățile producătorilor, comercianților, prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și cele ale profesiunilor libere sau asimilate. Activitate economică constituie, de asemenea, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri.

2.1.1 Operațiuni impozabile

Conform Codul Fiscal operațiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a TVA sunt:

livrare de bunuri

livrarea intarcomunitară

transferul

nontransferul

prestare de servicii

schimbul de bunuri sau servicii

achiziție intracomunitară de bunuri

importul de bunuri

Livrarea de bunuri

Transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietareste considerată livrare de bunuri.

Sunt considerate livrări de bunuri efectuate cu plată:

predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană,

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor,

trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile.

Conform Articolului 128, alineatul 4 din Codul Fiscal sunt considerate activități asimilate cu livrarea de bunuri efectuată cu plată:

Plata în rate, cu excepția contractelor de leasing

Executarea silită, dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de TVA

Transfer de bunuri în baza unui contract de commission

Lipsa de gestiune, cu excepția calamităților și a perisabilității

Distribuiri de bunuri către asociați/acționari.

Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru al Uniunii, de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea sau de altă persoană în contul acestora. Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparținând activității sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepția nontransferurilor.

Nu se consideră livrări de bunuri efectuate cu plată:

bunurile din rezerva de stat, acordate gratuit ca ajutoare umanitare externe sau interne

acordarea de bunuri în mod gratuit, în scop de publicitate sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfășurarea activității economice

acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul operațiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare.

Transferul reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfășurării activității sale economice.

Cu alte cuvinte, transferal ,,cupirnde operațiuni care nu presupun o tranzacție, fiind de fapt un transport dintr-un stat membru in altul, a unor bunuri aparținând acelorași personae”.

Nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din următoarele operațiuni:

livrarea bunului respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat în condițiile prevăzute de vânzarea la distanță

livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat, în condițiile prevăzute de livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele acestuia;

livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul Comunității

livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă, în condițiile prevăzute la ivrările intracomunitare scutite, cu privire la scutirile pentru livrările la export și cu privire la scutirile pentru livrările destinate navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, precum și organizațiilor internaționale și forțelor NATO;

livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunității sau prin orice rețea racordată la un astfel de sistem, livrarea de electricitate, de energie termică sau agent frigorific prin intermediul rețelelor de încălzire sau de răcire, în conformitate cu condițiile privind locul livrării acestor bunuri;

prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, ce implică evaluarea bunurilor mobile corporale sau lucrări asupra acestor bunuri, efectuate în statul membru în care se termină expedierea sau transportul bunului, cu condiția ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care au fost expediate sau transportate inițial

utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinație, de către persoana impozabilă stabilită în România;

utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu depășește 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în condițiile în care importul aceluiași bun dintr-un stat terț, în vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu scutire integrală de drepturi de import.

Prestarea de servicii reprezintă orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri.

Sunt considerate prestări de servicii efectuate cu plată:

închirierile de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor în cadrul unui contract de leasing,

cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate( transferul și/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similar)

angajamentul de a nu desfășura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acțiune ori o situație;

prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice sau potrivit legii;

servicii de intermediere efectuate de persoane care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

Activități asimilate cu prestarea de servicii efectuată cu plată:

utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele folosite în cadrul activității economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispoziție în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane

serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu ori al personalului acesteia, ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice.

Nu se consideră prestări de servicii efectuate cu plată:

folosirea bunurilor care fac parte din activele utilizate în cadrul activității economice a persoanei impozabile sau prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol

serviciile care aparțin activității economice a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de publicitate sau în scopul stimulării vânzărilor

serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanție de către persoana care a efectuat inițial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

Achiziție intracomunitară de bunuri

Obținerea dreptului de a dispune, ca și proprietar, de bunuri mobile corporale transportate sau expediate la destinația indicată de cumpărător, de furnizor sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor se consideră achiziție intracomunitară de bunuri.

Activități asimilate cu achiziția intracomunitară de bunuri efectuată cu plată:

utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfășurării activității economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziționate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfășurării activității economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru

reluarea de către forțele armatei române, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil din cadrul forțelor armate, de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru, care este parte a Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, și la a căror achiziție nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel alt stat membru, în situația în care importul bunurilor respective nu a putut beneficia de scutire.

Importul de bunuri

Sunt asimilate importului de bunuri, intrarea pe teritoriul Comunității de bunuri care nu se află în liberă circulație în înțelesul art. 24 din Tratatul de înființare a Comunității Europene și intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulație, provenite dintr-un teritoriu terț, care face parte din teritoriul vamal al Comunității.

2.1.2 Baza de impozitare

Baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată este prețul de achiziție sau costul determinat în momentul livrării bunului sau prestării serviciului.

Baza de impozitare este constituită în principiu din contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor sau prestator din partea cumpărătorului, existând și cazuri specifice.

Baza de impozitare pentru livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în interiorul țării

Conform prevederilor Articolului 137 din Codul Fiscal, Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

contrapartida obținută, sau care urmează a fi obținută, de furnizor sau prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;

prețul de cumpărare al bunurilor sau, în absența unor astfel de prețuri de cumpărare, prețul de cost, stabilit la data livrării.

suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii;

valoarea de piață

Baza de impozitare cuprinde impozitele și taxele, cu excepția taxei pe valoarea adăugată, cheltuielile accesorii(comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului).

Baza de impozitare nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei; sumele reprezentând daune-interese, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate; dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere; valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare; sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane și care apoi se decontează acesteia, inclusiv atunci când locatorul asigură el însuși bunul care face obiectul unui contract de leasing și refacturează locatarului costul exact al asigurării.

Baza de impozitare pentru achizițiile intracomunitare

În cazul unei achiziții intracomunitare de bunuri, baza de impozitare este constituită din prețul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare sau, în absența unor astfel de prețuri de cumpărare, prețul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabilește conform procedurii stabilite prin norme.

Conform Articolului 138^1, alineatul al doilea din Codul Fiscal, baza de impozitare cuprinde și accizele datorate sau achitate în România de persoana care efectuează achiziția intracomunitară a unui produs supus accizelor. Atunci când după efectuarea achiziției intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziționat bunurile obține o rambursare a accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziției intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.

Baza de impozitare pentru import

Baza de impozitare = valoarea în vamă + taxe, impozite, comisioane + taxe datorate ca urmare

pentru import a bunurilor și alte taxe datorate în a importului bunurilor

afara României în România, cu excepția

TVA(urmează a fi percepută)

Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, precum și cele care decurg din transportul către alt loc de destinație din Comunitate, în cazul în care locul respectiv este cunoscut la momentul la care intervine faptul generator. Primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă destinația indicată în documentul de transport sau în orice alt document în baza căruia bunurile sunt importate în România ori, în absența unei astfel de mențiuni, primul loc de descărcare a bunurilor în România.

Baza de impozitare nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei, precum și valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare; sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane și care apoi se decontează acesteia, inclusiv atunci când locatorul asigură el însuși bunul care face obiectul unui contract de leasing și refacturează locatarului costul exact al asigurării.

2.1.3 Cote de calcul ale TVA

Operațiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a TVA se clasifică, din punct de vedere al regimului de impozitare, astfel:

operațiuni taxabile, la care se aplică cota standard este de 24%

operațiuni taxabile, la care se aplică cota redusă de 9%

operațiuni taxabile, la care se aplică cota redusă de 5%

operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere

operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere

importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxă

Bazele de impozitare asupra cărora se aplică cotele menționate mai sus sunt următoarele, după cum urmează:

Sursa: Legea 571/2003 privind Cod Fiscal; Titlul VI; capitolul VIII; ART. 140 Cotele

2.3 Documentele ce stau la baza înregistrării TVA

Comparator Vânzător

Dacă CA < 65000 eoro opțional obligatoriu dacă CA > 65000 eoro

Calculat la cursul de la data aderării

Documentele justificative ce stau la baza înregistrării TVA pentru sunt:

factura fiscală

avizul de însoțire

notele de recepție

jurnale de vănzări/ cumpărări

borderou de vanzare

bonul de casă

facturi simplificate

cerere de rambursare a TVA

decontul de TVA

Factura fiscală – reprezintă documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format electronic.

Facturile aferente bunurilor de capital, respectiv bunurilor imobile, care stau la baza determinării taxei pe valoarea adăugată deductibile pentru persoanele impozabile cu regim mixt și persoanele parțial impozabile se vor păstra timp de 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii.

Situațiile în care este obligatorie emisinea facturii către beneficiar sunt următoarele:

pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;

pentru fiecare vânzare la distanțăefectuată de persoana impozabilă

pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA și pentru livrările intracomunitare de produse accizabile către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA

pentru orice avans încasat pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii și pentru fiecare vânzare la distanță

Conform alineatelor 14, 15 ale Articolului 155 din Codul Fiscal, persoana impozabilă are obligația de a emite factura:

pentru livrările intracomunitare de bunuri – cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei.

pentru alte operațiuni – cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.

pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri/prestare de servicii- cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.

Codul Fiscal prevede, în Articolul 155, alineatul 19, informațiile obligatorii care trebuiesc specificate în factură:

numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;

data emiterii facturii;

data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;

denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA ale reprezentantului fiscal;

denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;

denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal;

denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;

baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar;

indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei;

în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul furnizorului, mențiunea «autofactură»;

în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispozițiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă mențiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;

în cazul în care clientul este persoană obligată la plata TVA, mențiunea «taxare inversă»;

în cazul în care se aplică regimul special pentru agențiile de turism, mențiunea «regimul marjei – agenții de turism»;

în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea «TVA la încasare»;

o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune.

Pentru o mai bună înțelegere a datelor prezentate mai sus am atașat un model, exemplu de formular, reprezentând o factură foscală.

Pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii pentru care persoanele impozabile sunt scutite fără drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată și nu sunt obligate să întocmească facturi, operațiunile economice se înregistrează în baza contractelor încheiate între părți și a documentelor financiar-contabile sau bancare care să ateste acele operațiuni, cum sunt: aviz de însoțire a mărfii, chitanța, dispoziție de plată/încasare, extras de cont bancar, nota de contabilitate.

Avizul de însoțire – este formular cu regim special intern de tipărire și numerotare.

Acest document se întocmește pentru următoarele tipuri de operațiuni:

achiziționare/ livrarea de produse, mărfuri sau altor valori materiale fără factură, cu mențiunea cauzei pentru care sa întocmit avizul de însoțire a mărfii și nu factura.

transfer de bunuri între gestiunile aceleialși unități, dispersate territorial, cu mențiunea "Fără factură"

transportului bunurilor cedate cu titlu gratuit, cu mențiunea "Fără factură"

trimitere a vaorilor materiale spre prelucrare la terți, purtând mențiunea "Pentru prelucrare la terți".

Conținutul minimal obligatoriu de informații al avizului de însoțire a mărfii este următorul:

seria și numărul intern de identificare a formularului;

data emiterii formularului;

datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);

datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);

denumirea și cantitatea bunurilor livrate;

prețul și valoarea, după caz;

date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (serie, număr),numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului;

semnătura expeditorului;

data primirii în gestiune úi semnătura gestionarului primitor.

Avizul de însoțire circulă astfel:

Formularul reprezentativ pentru aviz de însoșire a mărfii prezentat în Ordinul 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile este următorul:

Sursa: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ORDIN Nr. 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile

Notele de recepție și constatare de diferențe – servesc ca documente pentru recepția bunurilor aprovizionate, document justificativ pentru încărcare în gestiune, document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:

denumirea unității;

denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

numărul facturii/avizului de însoțire al mărfii etc., după caz;

numărul curent; denumirea bunurilor recepționate; U/M; cantitatea conform documentelor însoțitoare; cantitatea recepționată, prețul unitar de achiziție și valoarea, după caz;

numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție, în condițiile în care se face recepția mărfii primite direct de la furnizor sau data primirii în gestiune și semnătura gestionarului în situația în care apar diferențe;

prețul de vânzare úi valoarea la preț de vânzare, după caz, pentru unitățile cu amănuntul.

Circuitul acestui document poate fi reprezentat astfel:

Sursa: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ORDIN Nr. 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile

Imaginea de mai sus reprezintă un model de nota de recepție și constatare de diferențe, prezentată în Ordinul 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile.

Jurnalul pentru vânzări- este un formular tipizat stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, fiecare persoană impozabilă putând să își stabilească modelul documentului pe baza căruia determină taxa colectată, conform specificului propriu de activitate, cu condiția să conțină informațiile minimale și să asigure întocmirea decontului de taxă.

Poate servi ca:

jurnal auxiliar pentru înregistrarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii

document de stabilire lunară sau trimestrială a taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.) colectate;

document de control al unor operațiuni înregistrate în contabilitate.

Jurnalul pentru vânzări se completează pe baza documentelor tipizate comune și specifice, pe baza borderoului de vânzare (încasare), sau pe baza raportului fiscal de închidere zilnică emis de casele de marcat.

Conform normelor metodologice privind Codul Fiscal aferente ART.156,alineatul 3, persoanele impozabile ,,care aplică sistemul TVA la încasare au obligația să menționeze în jurnalele pentru vânzări facturile emise pentru livrări de bunuri/prestări de servicii pentru care aplică sistemul TVA la încasare, chiar dacă exigibilitatea taxei nu intervine în perioada fiscală în care a fost emisă factura.”

În cazul acestor operațiuni se înscriu și următoarele informații în jurnalele pentru vânzări:

numărul și data documentului de încasare;

valoarea integrală a contravalorii livrării de bunuri/prestării de servicii, inclusiv TVA;

baza impozabilă și taxa pe valoarea adăugată aferentă;

valoarea încasată, inclusiv TVA, precum și baza de impozitare și TVA exigibilă corespunzătoare sumei încasate;

diferența reprezentând baza impozabilă și TVA neexigibilă.

Conform alineatului 4 din normele metodologice aferente ART. 156 din Codul Fiscal, facturile care au TVA neexigibilă integral sau parțial vor fi preluate în fiecare jurnal pentru vânzări până când toată taxa aferentă devine exigibilă, cu menționarea numărulul și datei documentului de încasare, precum și a diferenței reprezentând baza impozabilă și TVA neexigibilă.

Persoanele impozabile care aplică regim special de scutire trebuie să țină evidența operațiunilor taxabile și a operațiunilor scutite cu drept de deducere în jurnalul de vânzări, numai în scopul de a face dovada că nu au depășit plafonul de scutire stabilit.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată pentru care perioada fiscală este trimestrul vor totaliza informațiile evidențiate în jurnalul de vânzări numai la finele trimestrului.

Un exemplu de astfel de document este prezentat de Ministerul Finanțelor Publice:

Sursa: http://www.finantearad.ro/soft/form_tva.htm

Jurnalul pentru cumpărări – este un formular tipizat stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, fiecare persoană impozabilă putând să își stabilească modelul documentului pe baza căruia determină taxa deductibilă, conform specificului propriu de activitate, cu mențiunea să conțină informațiile minimale și să asigure întocmirea decontului de taxă.

Acest document servește ca:

jurnal auxiliar pentru înregistrarea achizițiilor de bunuri și servicii;

document de stabilire lunară sau trimestrială a taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.) deductibile;

document de control al unor operațiuni înregistrate în contabilitate.

Conform alineatului 5 din normele metodologice aferente ART. 156 din Codul Fiscal, persoanele impozabile care fac achiziții de bunuri sau servicii de la persoane care aplică sistemul de TVA la încasare, înregistrează în jurnalul pentru cumpărări facturile primite pentru livrări de bunuri sau prestările de servicii pentru care se aplică sistemul TVA la încasare, chiar dacă exigibilitatea, respectiv deductibilitatea taxei, nu intervine în perioada fiscală în care a fost emisă factura.

În jurnalele pentru cumpărări trebuiesc menționate, obligatoriu, următoarele informații:

numărul și data documentului de plată;

valoarea integrală a contravalorii achiziției de bunuri sau prestării de servicii, inclusiv TVA;

baza impozabilă și taxa pe valoarea adăugată aferentă;

valoarea plătită, inclusiv TVA și corespunzător baza impozabilă și TVA exigibilă;

diferența reprezentând baza impozabilă și TVA neexigibilă.

Conform prevederilor alineatului 5 din normele metodologice aferente ART. 156 din Codul Fiscal, facturile care au TVA neexigibilă integral sau parțial vor fi preluate în fiecare jurnal pentru cumpărări până când toată taxa aferentă devine exigibilă ca urmare a plății, cu menționarea numărulul și datei documentului de plată, respectiv a diferenței reprezentând baza impozabilă și TVA neexigibilă.

Achizițiile destinate realizării operațiunilor pentru care se aplica reguli speciale se evidențiază în jurnale de cumpărări separate de operațiunile pentru care se aplica regimul normal de taxă pe valoarea adăugată.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată pentru care perioada fiscală este trimestrul vor totaliza informațiile evidențiate în jurnalul de cumpărări numai la finele trimestrului.

Jurnalul de cumpărări prezentat de Ministerul Finanțelor Publice are următoarea formă:

Sursa: http://www.finantearad.ro/soft/form_tva.htm

Borderou de vânzare- este un jurnal de TVA aferent vânzărilor cu amănuntul

Acest document servește ca:

– ca document de centralizare zilnică a vânzărilor realizate de unități;

– la înregistrarea vânzărilor în Jurnalul pentru vânzări

– la stabilirea taxei pe valoarea adaugată colectată.

Se întocmeste pe baza monetarelor sau a documentelor de centralizare a vânzărilor pe unități, cum sunt: borderourile, bonurile de vânzare, borderoul notelor de plată, centralizatorul vânzărilor pe ospatari, centralizatorul vânzărilor cu plata în rate, borderourile de decontare a prestațiilor.

Sursa: MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE; ORDIN Nr. 425 din 3 martie 1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de intocmire si utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiara si contabila, precum si a modelelor acestora

Agențiile de turism sunt obligate, conform normelor metodologice aferente Codului Fiscal, să țină borderouri de încasări, în care se înregistrează numai totalul de pe documentul de vânzare care include taxa. Borderourile se vor ține separat de operațiunile pentru care se aplică regimul normal de taxare.

Bonul de casă- este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care

trebuie să cuprindă cel puțin:

denumirea și codul fiscal ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal;

logotipul și seria fiscală ale aparatului;

numărul de ordine; data și ora emiterii;

denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat;

prețul sau tariful unitar;

cantitatea;

valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei

de taxă;

valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată;

valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă;

valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată.

Operatorii economici care utilizează aparate de marcat electronice fiscale, au obligația ca, după citirea memoriei și preluarea rolei pe care sunt înregistrate datele din aceasta de către organul fiscal teritorial, să predea memoria fiscală spre păstrare(minimum 10 ani) și arhivare direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, dacă:

aparatul de marcat trebuie înlocuit ca urmare a defectării,

când nu mai poate fi folosit de către utilizatori din diverse motive

când operatorul economic își încetează activitatea

Un exemplu de bon fiscal ar fi următorul:

Facturile simplificate- pentru achizitiile de bunuri și servicii pe bază de bonuri fiscale deducerea TVA poate fi justificata cu bonurile fiscale care indeplinesc conditiile unei facturi simplificate dacă furnizorul / prestatorul a mențtionat pe bonul fiscal cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului, conform OG 15/2012.

Facturile simplificate sunt acele facturi care pot fi emise în urmatoarele situații:

a) atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro, calculat la cursul din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operațiunea în cauză

b) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură.

Informatiile minime pe care trebuiesc să le cuprindă facturile simplificate sunt:

data emiterii;

identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;

suma taxei colectate sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia;

o referire specifică și clară la factura inițială și la detaliile specifice care se modifică, în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură

Prin intermediul HG 84/2013 au fost stabilite condițiile în care TVA poate fi dedusă pe baza bonuri fiscale, cu codiția respectării condițiilor enunțate mai sus, și anume ca bonurile fiscale să conțină elementele minimale ale unei facturi simplificate și acestea pot constitui documente pe baza cărora se poate deduce TVA.

Astfel, orice comerciant care dorește ca bonurile fiscale să poată constitui documente pentru deducerea TVA la beneficiari persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA, pot să-și adapteze soft-urile aparatelor de marcat electronice fiscale astfel încât să poată înscrie pe bonuri, cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal, codul de înregistrate în scopuri de TVA al beneficiarului.

Operatorii economici nu sunt obligați la acordarea bonurilor fiscale în următoarele cazuri:

comerțul ocazional cu produse agricole autohtone efectuat de către producătorii agricoli individuali deținători de autorizație în piețe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate

livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale

serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate

activitățile de jocuri de noroc desfășurate cu mijloace tehnice de joc ce funcționează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede

serviciile de alimentație publică efectuate în mijloace de transport public de călători

comerțul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum și prin corespondență, cu excepția livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine și unitățile de alimentație publică, pe bază de comandă

serviciile medicale cu plată prestate la domiciliul sau la locul de muncă al clientului.

Cerere de rambursarea a TVA

Persoanele impozabile, înregistrate în scopuri de TVA pot solicita rambursarea taxei pe valoare adăugată din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare sau pot înscrie suma respectivă în decontul perioadei fiscale următoare.

Soldului sumei negative nu se mai reportează în perioada fiscală următoare dacă s-a soclicitat rambusrsarea acesteia.

Pentru a se putea solicita rambursarea, soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare nu poate fi mai mic de 5.000 lei inclusiv, având oligativitatea reportării în decontul perioadei fiscale următoare.

Persoanele impozabile care nu sunt stabilite în România, însă vor să obțină rambursarea taxei pe valoare adăugată în România trebuie să înainteze o cerere de rambursare pe cale electronică statului membru în care sunt stabilite, prin intermediul portalului electronic pus la dispoziție de către statul membru respectiv.

O persoană impozabilă nestabilită în România, trebuie să efectueze operațiuni care dau dreptul de deducere în statul membru în care este stabilită, pentru a fi eligibilă pentru rambursare în România.

Dacă persoana impozabilă nestabilită în România desfășoară atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau drept de deducere, în statul membru în care este stabilită, va primi rambursare din România doar pentru acea parte din TVA rambursabilă care corespunde operațiunilor cu drept de deducere.

Cererea de rambursare trebuie să conțină următoarele informații:

numele și adresa completă ale solicitantului;

o adresă de contact pe cale electronică;

descrierea activității economice a solicitantului pentru care sunt achiziționate bunurile și serviciile;

perioada de rambursare acoperită de cerere;

o declarație din partea solicitantului că nu a livrat bunuri și nu a prestat servicii considerate ca fiind livrate/prestate pe teritoriul României pe parcursul perioadei de rambursare, cu excepția operațiunilor de prestare de servicii de transport și de servicii auxiliare acestora și de livrare de bunuri și prestare de servicii către o persoană care are obligația de a plăti TVA

codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de înregistrare fiscală al solicitantului;

datele contului bancar, inclusiv codurile IBAN și BIC.

Potrivit alineatului 2 din normele metodologice aferente articolului 147^2 din Codul Fiscal, nu se rambursează următoarele sume:

taxa pe valoarea adăugată facturată incorect;

taxa pe valoarea adăugată facturată pentru livrări de bunuri care sunt sau pot fi scutite

taxa pe valoarea adăugată facturată agențiilor de turism, inclusiv a tur-operatorilor, care aplică regimul special de taxă

taxa pe valoarea adăugată care a fost facturată ulterior înregistrării în România în scopuri de TVA a respectivei persoane impozabile

Cererea de rambursare a TVA se referă la achizițiile de bunuri sau servicii care au fost facturate în perioada de rambursare, la importuri de bunuri efectuate în perioada de rambursare, precum și la facturi sau documente de import care nu au fost acoperite de cererile de rambursare precedente și care privesc operațiuni finalizate pe parcursul anului calendaristic în cauză.

Perioada de rambursarea TVA este de maximum un an calendaristic și de minimum 3 luni calendaristice.

Dacă:

3 luni < perioada de rambursare < 1 an cuantumul TVA pentru care se solicită o rambursare nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 400 euro.

perioada de rambursare = 1an cuantumul TVA nu poate

perioada de rambursare = o perioada rămasă fi mai mic decât echivalentul

dintr-un an calendaristic în lei a 50 de euro

Decontul de TVA – trebuie întocmit potrivit modelului stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care ia naștere exigibilitatea operațiunilor.

Se depune de către persoanele înregistrate pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.

Persoanele impozabile care conduc evidenta contabila, potrivit legii, pentru operațiunile realizate pe bază de contract de asociere în participațiune declară inclusiv datele și informațiile privind taxa pe valoarea adăugată rezultate din astfel de operațiuni.

Formularul (300) “Decont de taxă pe valoarea adaugată” se depune la organul fiscal competent, la următoarele termene:

Sursa: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Ordinul nr. 1790/2012 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului (300) Decont de taxă pe valoarea adăugată

Formularul se editează în doua exemplare și se depune în format hârtie, semnat și stampilat conform legii:

– un exemplar se depune la organul fiscal competent;

– un exemplar se pastrează de catre plătitor.

Decontul de TVA prezentat în Ordinul 1790/2012 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului (300) Decont de taxă pe valoarea adăugată este următorul:

Sursa: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/dec_300_1790.pdf

Particularități privind agențiile de turism

2.4.1 particularități privind organizarea activității de turism

Prin agenție de turism se înțelege orice persoană care în nume propriu sau în calitate de agent, intermediază, oferă informații sau se angajează să furnizeze persoanelor care călătoresc individual sau în grup, servicii de călătorie, care includ cazarea la hotel, case de oaspeți, cămine, locuințe de vacanță și alte spații folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru sau maritim, excursii organizate și alte servicii turistice. Agențiile de turism includ și touroperatorii.

Potrivit ordinului nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 353 din 14/06/2013, prin agenție de turism se înțelege orice unitate specializată, persoană juridică, care organizează, oferă și vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora, în calitate de intermediar între prestatorul de servicii turistice (cazare, alimentație publică, transport, tratament balnear, agrement, etc) și consumatorul final.

Conform aceluiași ordin, în România agențiile de turism pot fi de două tipuri: touroperatoare sau detailiste.

agenție de turism touroperatoare – agenție de turism, având ca obiect de activitate organizarea și vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari;

agenție de turism detailistă – agenție de turism care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenții de turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componente ale acestora contractate cu agenția de turism touroperatoare

Potrivit Ordonanța nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România Publicat în MOF nr. 309 – 26/08/1998, ,,Statul sprijină activitatea de turism prin politici și mecanisme economico-financiare și acțiuni pentru amenajarea și protecția patrimoniului turistic.”

Statul sprijină și încurajează libera inițiativă în domeniul promovării și dezvoltării activității de turism și, îndeosebi, în stimularea și atragerea turiștilor străini în România, precum și în dezvoltarea activității stațiunilor turistice, prin:

a) adoptarea unor reglementări specifice privind aplicarea asigurării sociale de sănătate în domeniul trimiterilor medicale în stațiunile turistice balneare;

b) organizarea de acțiuni de promovare turistică atât pe plan intern, cât și prin birourile de promovare turistică din străinătate;

c) concesionarea, în condițiile legii, a unor terenuri care fac parte din domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, pentru construirea de structuri de primire turistică în zonele stabilite ca priorități prin Programul anual de dezvoltare a produselor turistice;

d) susținerea financiară a autorităților administrației publice locale, în completarea surselor proprii ale acestora, pentru finanțarea documentațiilor tehnice, respectiv studii de fezabilitate, proiecte tehnice, alte studii de specialitate, precum și a lucrărilor de execuție aferente programelor și obiectivelor de investiții în turism.

Conform Ordin nr. 516/2005 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 334 din 20/04/2005, în contractul încheiat între agenția de turism vânzătoare și agenția de turism organizatoare a pachetului de servicii turistice este obligatoriu să fie prevăzută o clauză prin care să se stabilească răspunderea agenției organizatoare față de agenția vânzătoare cu privire la buna executare a pachetului de servicii turistice. Astfel, agenția de turism vânzătoare are dreptul să cheme în garanție agenția de turism organizatoare a pachetului de servicii turistice pentru plata despăgubirilor solicitate de turist ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale din vina organizatorului.

Nerespectarea acestor prevederi se sancționează cu suspendarea licentei de turis, pentru o perioadă de până la un an de către Ministerul Turismului, în situația în care comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizează fără respectarea reglementărilor legale în vigoare.

Potrivit aceluiași ordin structura contractului- cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice este următoarea:

Părțile contractante

Obiectul contractului

Prețul

Drepturile și obligațiile Agenției

Drepturile și obligațiile turistului

Renunțări, penalizări, despăgubiri

Reclamații

Asigurări

Documentele contractului constituite ca anexă la acesta

Agenția de turism are obligația să furnizeze turiștilor, în scris, în vederea încheierii contractului, informații referitoare la:

   a) localitatea de destinație;

   b) ruta de parcurs;

   c) mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile și categoria acestuia/acestora;

   d) tipul unităților de cazare, adresele și categoriile de clasificare a acestora;

   e) serviciile de masă oferite și categoria de clasificare a unităților de alimentație;

   f) durata programului, cu indicarea datei sosirii și a plecării;

   g) informații generale privind regimul pașapoartelor și al vizelor, precum și al asigurărilor de sănătate necesare pentru călătorie și sejur;

   h) cuantumul avansului, dacă este cazul, precum și termenul pentru achitarea restului de plată;

   i) numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului și termenul limită pentru informarea turistului, în caz de anulare a călătoriei turistice;

   j) posibilități de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistență în caz de boală, accidente și altele asemenea;

   k) durata pentru care operează oferta turistică.

În cazul în care agenția de turism este nevoită să modifice una dintre prevederile esențiale ale contractului, aceasta are obligația să informeze turistul cu cel puțin 15 zile înainte de data plecării, iar acesta este obligat să comunice agenției de turism, în termen de 5 zile de la primirea înștiințării, hotărârea sa de a opta fie pentru: rezilierea contractului fără plată de penalități sau acceptarea noilor condiții ale contractului.

În scopul asigurării aplicării în România a reglementărilor impuse de Uniunea Europenă se stabilesc anumite regului comune.

Astfel, prin Hotărâre nr. 1912/2006 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004, care stabilește reguli comune privind compensarea și asistența acordate pasagerilor în cazul refuzului la îmbarcare și al anulării sau întârzierii zborurilor și care abrogă Regulamentul (CEE) nr. 295/91, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1050 din 29/12/2006, Guvernul României desemnează Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ca organism responsabil cu supravegherea respectării drepturilor pasagerilor, care va fi sprijinită și asistă în exercitarea atribuțiilor ce îi revin de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Pentru asigurarea aplicării prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar, Guvernul României desemnează Autoritatea Feroviară Română – AFER ca organism responsabil cu supravegherea respectării regulamentului, prin adoptarea Hotărâre nr. 1476/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din 03/12/2009.

2.4.2 Particularități privind TVA în activitatea de turism

Baza de impozitare = marja de profit, exclusiv taxă

Marja de profit = suma totală care va fi plătită de călător – costurile agenției de turism

fără taxă inclusiv taxă

Unde, costurile agenției de turism sunt costuri aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste livrări și prestări sunt realizate de alte persoane impozabile.

Costurile agenției de turism cuprind:

prețul, inclusiv TVA, facturat de furnizorii operațiunilor specifice

servicii de transport, hoteliere, catering

alte cheltuieli precum:

asigurarea mijloacelor de transport utilizate

taxe pentru viză, diurnă și cazarea pentru șofer

taxe de drum

taxe de parcare

combustibilul

Suma totală ce va fi plătită de călător reprezintă tot ceea ce constituie contrapartidă obținută sau care va fi obținută de agenția de turism din partea călătorului sau de la un terț pentru serviciul unic, inclusiv subvențiile direct legate de acest serviciu, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii (comisioanele și cheltuielile de asigurare), dar fără a cuprinde sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane.

În cazul în care livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate în afara Comunității, serviciul unic al agenției de turism este considerat serviciu prestat de un intermediar și este scutit de taxă.

Agenția de turism poate opta pentru aplicarea regimului normal de taxă, cât și pentru taxarea în regim special.

Sursa: Legea 571/2003 privind Cod Fiscal; Titlul VI; capitolul XII; ART. 152^1 Regimul special pentru agențiile de turism

Atunci când agenția de turism efectuează atât operațiuni supuse regimului normal de taxare, cât și operațiuni supuse regimului special, aceasta trebuie să păstreze evidențe contabile separate pentru fiecare tip de operațiune în parte.

Conform alineatului 6, aferent atricolului 152^1 din Codul Fiscal „agenția de turism nu are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei facturate de persoanele impozabile pentru livrările de bunuri și prestările de servicii în beneficiul direct al călătorului și utilizate de agenția de turism pentru furnizarea serviciului unic”, serviciu constituit din totalitatea operațiunilor realizate de agenția de turism în legătură cu călătoria.

Având în vedere faptul că în precedentul cadru normativ nu sunt stabilite tipurile de cazare, Guvernul României adoptă OUG nr. 84/2014 pentru completarea OG nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România. Prin intermediul acestei ordonanțe sunt instituite soluții legislative nediscriminatorii și echitabile care reglementeză tipurile de cazare, astfel încât cota redusă de TVA de 9% să se poată aplica la cazare și la serviciile accesorii acesteia, vândute la un preț total.

Astfel, cazarea în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică poate fi de următoarele tipuri:

a) cazare fără mic dejun;

b) cazare cu mic dejun — combinația prestabilită a serviciilor de cazare și de asigurare a micului dejun, vândute sau oferite spre vânzare la un preț total;

c) cazare cu demipensiune — combinația prestabilită a serviciilor de cazare de asigurare a micului dejun și a prânzului sau a cinei, vândute sau oferite spre vânzare la un preț total;

d) cazare cu pensiune completă — combinația prestabilită a serviciilor de cazare de asigurare a micului dejun, a prânzului și a cinei, vândute sau oferite spre vânzare la un preț total;

e) cazare cu «all inclusive» — combinația prestabilită a serviciilor de cazare de asigurare a micului dejun, a prânzului, a cinei, a gustărilor dintre mese și a oricăror altor servicii de agrement turistic oferite cu mijloace proprii ale structurii de primire turistică, vândute sau oferite spre vânzare la un preț total.”

2.5 Organizarea contabilității sintetice a TVA

Pentru înregistrarea în contabilitate a taxei pe valoare adăugată se utilizează clasa 4 de conturi denumită, în ORDIN   Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidateal al Ministerului Finanțelor Publice, "CONTURI DE TERȚI”, grupa 44 "BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ȘI CONTURI ASIMILATE.

Evidența decontărilor cu bugetul statului, pentru operațiunile efectuate în țara noastră, privind taxa pe valoarea adăugată se ține cu ajutorul Contului 442 "Taxa pe valoarea adăugată".

În acest cont, nu se evidențiază:

taxa pe valoarea adăugată aferentă cumpărărilor de bunuri sau servicii efectuate din alte state și

taxa pe valoarea adăugată datorată pe teritoriul unui alt stat pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii efectuate pe teritoriul acelor state, în conformitate cu prevederile legale.

Conturile utilizate pentru evidențierea distinctă a a taxei pe valoarea adăugată sunt conturi sintetice de gradul II după cum urmează:

4423 "TVA de plată"

4424 "TVA de recuperat"

4426 "TVA deductibilă"

4427 "TVA colectată"

4428 "TVA neexigibilă"

Contul 4423 "Taxa pe valoarea adăugată de plată" tine evidența contabilă a TVA xare trebuie achtată la bugetul de stat, în urma regularizării lunare sau, după caz, trimestriale efectuate în baza evidenței operative a TVA.

După conținutul său economic este un cont de terți( datorii), iar după funcția sa contabilă este un cont de pasiv.

Sursa: prelucrare după conținutul conturilor prezentate în 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidateal

Contul 4424 "Taxa pe valoarea adăugată de recuperat" evidențiază TVA de primit de la bugetul de stat, în urma regularizării, fiind un cont de creanțe cu funcție contabilă de activ.

Sursa: prelucrare după conținutul conturilor prezentate în 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidateal

Contul 4426 "Taxa pe valoarea adăugată deductibilă", tine evidența taxe pe valoate adăugată înscrisă pe factura, pentru operațiunile de achizitii de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucări, emisă de furnizor, deductibilă din unct de vedere fiscal. După funcția contabilă este un cont de active, iar după conținutul economic este un cont de terți( creanțe).

Sursa: prelucrare după conținutul conturilor prezentate în 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidateal

Contul 4427 "Taxa pe valoarea adăugată colectată", înregistrează și urmărește taxa pe valoare adugată aferentă vînzărilor sau ieșirilor de bunuri, lucrări sau servicii din cursul perioadei, fiind un cont de pasiv.

Sursa: prelucrare după conținutul conturilor prezentate în 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidateal

Contul 4428 "Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă", este un cont bifuncțional folosindu-se atât ca și cont de active când exprimă creanțe( cumpărări de bunuri și servicii cu plata în rate sau cumpărări de bunuri și servicii neînsoțite de documente justificative), cât și ca și cont de pasiv când exprimă datorii( vânzări de bunuri și servicii cu plata în rate, vânzări de bunuri și servicii care nu sunt însoțite de factură).

Sursa: prelucrare după conținutul conturilor prezentate în 1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidateal

Reflectarea principalelor operațiuni privind TVA

Dintre operațiunile generatoare de TVA putem enumera următoarele:

Achiziția- pe bază de factură fiscală:

% = 401

3xx (404)

(2xx)

(6xx)

4426

– pe bază de aviz de însoțire a mărfii

% = 408

3xx

(2xx)

4428

408 = 401

4426 = 4428

Vânzarea – pe bază de factură fiscal

4111 = %

(461) 7xx

(5311) 4427

(5121)

– pe bază de aviz de însoțire a mărfii

418 = %

7xx

4428

4111 = 418

4428 = 4427

Obținerea de venituri atât din operațiuni scutite de TVA, cât și din operațiuni impozabile

Prorata de deducere a TVA =

TVA deductibilă cu drept de deducere = * prorata de deducere a TVA

TVA deductibilă fără drept de deducere = – TVA deductibilă cu drept de deducere

– înregistrare TVA fără drept de deducere

635 = 4426

Realizarea de venituri din operațiuni la intern, la export și la intern scutite de taxă

TVA pentru export = * 100

TVA de recuparat(la export) = TVA deductibilă cu drept de deducere * TVA pentru export

TVA rămasă de dedus = TVA deductibilă cu drept de deducere * (100% – TVA pentru export)

TVA de plată = TVA colectată – TVA rămasă de dedus(la intern)

Înregistrare TVA de recuperate aferent exportului

4424 = 4426 TVA de recuparat

Înregistrare TVA de plată

4427 = % TVA colectată

4426 TVA rămasă de dedus

4423 Diferența

Compensare TVA de plată cu TVA de recuperat

4423 = 4424

Regularizare TVA

Comparație

4427 = % < TVA de plată( 4423)

4426

4423

% = 4426 > TVA de recuperat( 4424)

4427

4423

2.6 Perspective privind taxa pe valoare adăugată

Guvernul României propune modificarea Legii 571/2003 privind Cod Fiscal, aplicabilă de la întâi ianuarie 2016, care aduce schimbări semnificative în următoarele puncte cheie:

Taxa pe valoare adăugată

Asigurări sociale de sănătate

Microîntreprinderi

Impozite/ impozite și taxe locale

Accize

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată se preconizează următoarele schimbări legislative, începând cu 2016: