Aspecte Financiare Privind Taxa pe Valoarea Adaugata

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect general asupra cifrei de afaceri netă, datorat la bugetul statului. Acest impozit a fost introdus în țara noastră la 1 iulie 1993, ca un impozit pe cifra de afaceri netă, înlocuind impozitul pe circulația mărfurilor, un impozit pe cifra de afaceri brută. Introducerea acestei taxe a reprezentat una dintre măsurile fundamentale întreprinse pentru refermarea sistemului fiscal românesc.

În opinia lui Ioan Dan Morar, taxa pe valoare adăugată reprezintă „un impozit unic multistadial, așezat asupra valorii adăugate realizate în fiecare stadiu al ciclului economic”.

TVA-ul este suportat de ultimul consumator, fiind așezat asupra transferului de proprietate de orice fel, cu excepții în privința scutirilor sau livrărilor la export și alte asemenea devieri de la regula de bază.

Impunerea valorii adăugate, și nu a prețului în întregime, are efecte pozitive atât asupra fluxurilor financiare, cât și asupra sistemului de interese ale agentului economic.

Atât din punct devedere al încasărilor la bugetul statului, cât și din punct de vedere al sferei de aplicare, taxa pe valoare adăugată(TVA) este principalul impozit indirect.

Inițial s-a practicat o cotă unică de 18% alături de cpta zero pentru export, ulterior introducându-se cota de 9% pentru unele mărfuri de stirctă necesitate și mărindu-se numărul operațiunilor scutite, afectând astfel neutralitatea impozitului.

În anul 1998, impozitul a suferit anumite modificări, în sensul creșterii cotelor de la 18 la 22% și de la 8 la 11%, păstrându-se cota zero la export. Începând cu anul 2000, s-a renunțat la cota redusă de 11%, așezată asupra bunurilor de strictă necesitate și s-au reașezat cotele acestui impozit, apelându-se la o cotă unică de 19%, menținându-se, în continuare, cota zero la export.

Legislația privind taxa pe valoare adăugată este supusă unor modificări , in perioada 2004-2006, în vederea armonizării cu prevederile Directivei a VI-a a Consiliului Comunității Economice Europene.

Conform Articolul 125 din Codul Fiscal, Taxa pe valoarea adăugată poate fi:

taxă colectată – taxa aferentă livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoana impozabilă, precum și taxa aferentă operațiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei

taxă deductibilă – suma totală a taxei datorate sau achitate de către o persoană impozabilă pentru achizițiile efectuate

taxă de dedus – taxa aferentă achizițiilor, care poate fi dedusă

taxă dedusă – taxa deductibilă, care a fost efectiv dedusă;

VALOAREA ADĂUGATĂ se poate determină prin două metode:

Metoda analitică – presupune însumarea elementelor valorii adăugate (manoperă, contribuții, amortisment) și impozitarea acestora;

Metoda globală – presupune impozitara valorii adăugate determinată ca diferență între prețul de vânzare al bunurilor și cheltuielile aferente (TVA de plată/recuperat):

Plătitorii sunt PFA/J care livrează bunuri, prestează servicii sau execută lucrări;

Agentul economic face doar oficiul de administrare al TVA, pe care o colectează de la clienți, o plătește furnizorului și reglează diferența cu organul fiscal;

Suportatorii sunt consumatorii finali;

Obiectul impozabil este valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate, la prețul de facturare;

Faptul generator al obligației de plată este transferul proprietății, care din punct de vedere juridic este momentul acceptării facturii/chitanței fiscale.

Ioan Dan Morar prezintă condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca o operațiune să intre sub incidența TVA:

Să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu plată sau o operațiune asimilată acestora

Să fie efectuată de persoane impozabile, adică orice persoană, indiferent de statutul său juridic, care efectuează activități economice de o manieră independentă

Să rezulte din una din activitățile economice cum sunt activitățile producătorilor, comercianților, prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și cele ale profesiunilor libere sau asimilate. Activitate economică constituie, de asemenea, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri.

OPERAȚIUNI IMPOZABILE

Conform Codul Fiscal operațiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a TVA sunt:

livrare de bunuri

livrarea intarcomunitară

transferul

nontransferul

prestare de servicii

schimbul de bunuri sau servicii

achiziție intracomunitară de bunuri

importul de bunuri

Livrarea de bunuri

Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.

Sunt considerate livrări de bunuri efectuate cu plată:

predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană,

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor,

trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile.

Conform Articolului 128, alineatul 4 din Codul Fiscal sunt considerate activități asimilate cu livrarea de bunuri efectuată cu plată:

Plata în rate, cu excepția contractelor de leasing

Executarea silită, dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de TVA

Transfer de bunuri în baza unui contract de commission

Lipsa de gestiune, cu excepția calamităților și a perisabilității

Distribuiri de bunuri către asociați/acționari.

Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora. Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparținând activității sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepția nontransferurilor.

Nu se consideră livrări de bunuri efectuate cu plată:

bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne

acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfășurarea activității economice, în condițiile stabilite prin norme;

acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, în condițiile stabilite prin norme.

Transferul reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfășurării activității sale economice.

Cu alte cuvinte, transferal ,,cupirnde operațiuni care nu presupun o tranzacție, fiind de fapt un transport dintr-un stat membru in altul, a unor bunuri aparținând acelorași personae”.

Nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din următoarele operațiuni:

livrarea bunului respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat în condițiile prevăzute de vânzarea la distanță

livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat, în condițiile prevăzute de livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele acestuia;

livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul Comunității

livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă, în condițiile prevăzute la ivrările intracomunitare scutite, cu privire la scutirile pentru livrările la export și cu privire la scutirile pentru livrările destinate navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, precum și organizațiilor internaționale și forțelor NATO;

livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunității sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem, livrarea de electricitate, livrarea de energie termică sau agent frigorific prin intermediul rețelelor de încălzire ori de răcire, în conformitate cu condițiile privind locul livrării acestor bunuri;

prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică evaluarea bunurilor mobile corporale sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale efectuate în statul membru în care se termină expedierea ori transportul bunului, cu condiția ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate sau transportate inițial

utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinație a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinație, de către persoana impozabilă stabilită în România;

utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu depășește 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în condițiile în care importul aceluiași bun dintr-un stat terț, în vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu scutire integrală de drepturi de import.

Prestarea de servicii reprezintă orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri.

Sunt considerate prestări de servicii efectuate cu plată:

închirierile de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor în cadrul unui contract de leasing,

cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt: transferul și/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale și a altor drepturi similare;

angajamentul de a nu desfășura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acțiune ori o situație;

prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice sau potrivit legii;

servicii de intermediere efectuate de persoane care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

Activități asimilate cu prestarea de servicii efectuată cu plată:

utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele folosite în cadrul activității economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispoziție în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane

serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu ori al personalului acesteia, ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfășurarea activității sale economice.

Nu se consideră prestări de servicii efectuate cu plată:

utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activității economice a persoanei impozabile sau prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul acțiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol

serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor

serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanție de către persoana care a efectuat inițial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

Achiziție intracomunitară de bunuri

Se consideră achiziție intracomunitară de bunuri obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinația indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

Activități asimilate cu achiziția intracomunitară de bunuri efectuată cu plată:

utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfășurării activității economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziționate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfășurării activității economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru

reluarea de către forțele armatei române, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil din cadrul forțelor armate, de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru, care este parte a Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, și la a căror achiziție nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel alt stat membru, în situația în care importul bunurilor respective nu a putut beneficia de scutire.

Importul de bunuri

Sunt asimilate importului de bunuri, intrarea pe teritoriul Comunității de bunuri care nu se află în liberă circulație în înțelesul art. 24 din Tratatul de înființare a Comunității Europene și intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulație, provenite dintr-un teritoriu terț, care face parte din teritoriul vamal al Comunității.

2.1.2 BAZA DE IMPOZITARE

Baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată este prețul de achiziție sau costul determinat în momentul livrării bunului sau prestării serviciului.

Baza de impozitare este constituită în principiu din contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor sau prestator din partea cumpărătorului, existând și cazuri specifice.

Baza de impozitare pentru livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în interiorul țării

Conform prevederilor Articolului 137 din Codul Fiscal, Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;

prețul de cumpărare al bunurilor ori, în absența unor astfel de prețuri de cumpărare, prețul de cost, stabilit la data livrării.

suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii;

valoarea de piață

Baza de impozitare cuprinde impozitele și taxele, cu excepția taxei pe valoarea adăugată, cheltuielile accesorii(comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului).

Baza de impozitare nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei; sumele reprezentând daune-interese, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate; dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere; valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare.

Baza de impozitare pentru achizițiile intracomunitare

În cazul unei achiziții intracomunitare de bunuri, baza de impozitare este constituită din prețul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absența unor astfel de prețuri de cumpărare, prețul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabilește conform procedurii stabilite prin norme.

Conform Articolului 138^1, alineatul al doilea din Codul Fiscal, baza de impozitare cuprinde și accizele datorate sau achitate în România de persoana care efectuează achiziția intracomunitară a unui produs supus accizelor. Atunci când după efectuarea achiziției intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziționat bunurile obține o rambursare a accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziției intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.

Baza de impozitare pentru import

Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislației vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane și alte taxe datorate în afara României, precum și cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepția taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.

Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, precum și cele care decurg din transportul către alt loc de destinație din Comunitate, în cazul în care locul respectiv este cunoscut la momentul la care intervine faptul generator. Primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă destinația indicată în documentul de transport sau în orice alt document în baza căruia bunurile sunt importate în România ori, în absența unei astfel de mențiuni, primul loc de descărcare a bunurilor în România.

Baza de impozitare nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei, precum și valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare.

2.2 Cote de calcul ale TVA

Operațiunile impozabile cuprinse în sfera de aplicare a TVA se clasifică, din punct de vedere al regimului de impozitare, astfel:

operațiuni taxabile, la care se aplică cota standard este de 24%

operațiuni taxabile, la care se aplică cota redusă de 9%

operațiuni taxabile, la care se aplică cota redusă de 5%

operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere

operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere

importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxă

Operațiuni taxabile, la care se aplică cota standard este de 24% – Cota standard este de 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Operațiuni taxabile, la care se aplică cota redusă de 9%

Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

dreptul de intare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe

livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității;

livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare;

livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping

livrarea de pâine, precum și următoarele specialități de panificație: cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluțe și împletituri; făină de grâu sau făină de secară; triticum spelta, grâu comun și meslin.

Operațiuni taxabile, la care se aplică cota redusă de 5%

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței.

Operațiunile asupra cărora se aplică acestă taxă sunt următoarele:

livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni și de pensionari;

livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;

livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană necăsătorită sau familie.

livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței

Operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere

Sunt scutite de taxă:

livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunității de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunității de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său, cu excepția bunurilor transportate de cumpărătorul însuși și care sunt folosite la echiparea ori alimentarea ambarcațiunilor și a avioanelor de agrement sau a oricărui alt mijloc de transport de uz privat.

livrarea de bunuri care sunt transportate în bagajul personal al călătorilor care nu sunt stabiliți în Comunitate

prestările de servicii, inclusiv transportul și serviciile accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri

prestările de servicii, inclusiv transportul și serviciile accesorii transportului, dacă acestea sunt direct legate de importul de bunuri și valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate

transportul internațional de persoane;

livrările de bunuri și prestările de servicii în favoarea misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, a personalului acestora, precum și a cetățenilor străini cu statut diplomatic sau consular în România ori într-un alt stat membru

livrările de aur către Banca Națională a României;

livrările de bunuri către organismele recunoscute care transportă sau expediază aceste bunuri în afara Comunității, ca parte a activităților umanitare, caritabile sau de instruire; scutirea se acordă prin restituirea taxei potrivit unei proceduri stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care agenții economici nu au drept de deducere a TVA- ului aferent bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate operațiunilor scutite. Principalele operațiuni fără drept de deducere fiind:

spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități;

prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și tehnicieni dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi și de tehnicieni dentari;

prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;

transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entități autorizate în acest sens

livrările de organe, sânge și lapte, de proveniență umană

activitatea de învățământ, formarea profesională a adulților, precum și prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de aceste activități, efectuate de instituțiile publice sau de alte entități autorizate;

meditațiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învățământului școlar, preuniversitar și universitar;

restările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educația fizică;

serviciile publice poștale, precum și livrarea de bunuri aferentă acestora

furnizarea de personal de către instituțiile religioase sau filozofice

prestările de servicii de natură financiar-bancară

pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate, conform legii, să desfășoare astfel de activități;

2.3 Documentele ce stau la baza înregistrării TVA

Documentele justificative ce stau la baza inregistrării TVA pentru agențiile de turism sunt:

factura fiscală

avizul de însoțire

notele de recepție

jurnale de vănzări/ cumpărări

decontu de TVA

Factura fiscală – reprezintă documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format electronic.

Conform alineatelor 14, 15 ale Articolului 155 din Codul Fiscal, pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei. Pentru alte operațiuni persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri/prestare de servicii cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.

Codul Fiscal prevede, în Articolul 155, alineatul 19, informațiile obligatorii care trebuiesc specificate în factură:

numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;

data emiterii facturii;

data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;

denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA ale reprezentantului fiscal;

denumirea/numele și adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;

denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare ale reprezentantului fiscal;

denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum și particularitățile în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;

baza de impozitare a bunurilor și serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operațiune netaxabilă, prețul unitar, exclusiv taxa, precum și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, în cazul în care acestea nu sunt incluse în prețul unitar;

indicarea cotei de taxă aplicate și a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcție de cotele taxei;

în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele și în contul furnizorului, mențiunea «autofactură»;

în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispozițiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă mențiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;

în cazul în care clientul este persoană obligată la plata TVA, mențiunea «taxare inversă»;

în cazul în care se aplică regimul special pentru agențiile de turism, mențiunea «regimul marjei – agenții de turism»;

în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parțiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, mențiunea «TVA la încasare»;

o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeași operațiune.

Avizul de însoșire – este formular cu regim special intern de tipărire úi numerotare.

Conținutul minimal obligatoriu de informații al avizului de însoțire a mărfii este următorul:

seria și numărul intern de identificare a formularului;

data emiterii formularului;

datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);

datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);

denumirea și cantitatea bunurilor livrate;

prețul și valoarea, după caz;

date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (serie, număr),numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului;

semnătura expeditorului;

data primirii în gestiune úi semnătura gestionarului primitor.

Notele de recepție și constatare de diferențe – Servesc ca documente pentru recepția bunurilor aprovizionate, document justificativ pentru încărcare în gestiune, document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:

denumirea unității;

denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

numărul facturii/avizului de însoțire al mărfii etc., după caz;

numărul curent; denumirea bunurilor recepționate; U/M; cantitatea conform documentelor însoțitoare; cantitatea recepționată, prețul unitar de achiziție și valoarea, după caz;

numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție, în condițiile în care se face recepția mărfii primite direct de la furnizor sau data primirii în gestiune și semnătura gestionarului în situația în care apar diferențe;

prețul de vânzare úi valoarea la preț de vânzare, după caz, pentru unitățile cu amănuntul.

Jurnalul privind decontările cu furnizorii – Servește atât ca jurnal auxiliar pentru înregistrarea operațiunilor privind decontările cu furnizori pentru materiale, mărfuri, lucrări executate, servicii prestate etc., la unitățile care aplică forma de înregistrare "pe jurnale", cât și la la ținerea contabilității analitice a furnizorilor.

Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:

denumirea unității;

denumirea și data (luna, anul) întocmirii formularului; contul;

ziua înregistrării; numărul și data notei de recepție/factură; furnizorul – localitatea

(explicații); conturi corespondente debitoare; rulajul creditor al contului de furnizori;

plata facturilor (debit cont furnizori): ziua achitării, cont corespondent creditor, nr.

document, suma;

semnături: întocmit, verificat.

Decontul de TVA – trebuie întocmit potrivit modelului stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care ia naștere exigibilitatea operațiunilor.

Se depune de către persoanele înregistrate pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.

Persoanele impozabile care conduc evidenta contabila, potrivit legii, pentru operatiunile realizate pe baza de contract de asociere in participatiune declara inclusiv datele si informatiile privind taxa pe valoarea adaugata rezultate din astfel de operatiuni.

Formularul (300) “Decont de taxa pe valoarea adaugata” se depune la organul fiscal competent, la urmatoarele termene:

lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna calendaristică

trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul calendaristic

semestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din semestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală semestrul calendaristic,

anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală anul calendaristic,

până la data de 25 a celei de-a treia luni a trimestrului calendaristic, pentru primele două luni ale aceluiași trimestru calendaristic, de persoanele impozabile care șutilizează trimestrul ca perioadă fiscală si care efectuează o achiziție intracomunitară taxabilă în România, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziției intracomunitare intervine în a doua lună a respectivului trimestru.

Formularul se editează în doua exemplare și se depun în format hârtie, semnat și stampilat conform legii:

– un exemplar se depune la organul fiscal competent;

– un exemplar se pastrează de catre plătitor.

2.4 Regimul special pentru agențiile de turism

Prin agenție de turism se înțelege orice persoană care în nume propriu sau în calitate de agent, intermediază, oferă informații sau se angajează să furnizeze persoanelor care călătoresc individual sau în grup, servicii de călătorie, care includ cazarea la hotel, case de oaspeți, cămine, locuințe de vacanță și alte spații folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru sau maritim, excursii organizate și alte servicii turistice. Agențiile de turism includ și touroperatorii.

Potrivit ordinului nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 353 din 14/06/2013, prin agenție de turism se înțelege orice unitate specializată, persoană juridică, care organizează, oferă și vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora, în calitate de intermediar între prestatorul de servicii turistice (cazare, alimentație publică, transport, tratament balnear, agrement, etc) și consumatorul final.

Conform aceluiași ordin, în România agențiile de turism pot fi de două tipuri: touroperatoare sau detailiste.

agenție de turism touroperatoare – agenție de turism, având ca obiect de activitate organizarea și vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari;

agenție de turism detailistă – agenție de turism care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenții de turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componente ale acestora contractate cu agenția de turism touroperatoare

Baza de impozitare a serviciului unic este constituită din marja de profit, exclusiv taxa, care se determină ca diferență între suma totală care va fi plătită de călător, fără taxă, și costurile agenției de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste livrări și prestări sunt realizate de alte persoane impozabile.

În cazul în care livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate în afara Comunității, serviciul unic al agenției de turism este considerat serviciu prestat de un intermediar și este scutit de taxă.

Conform Ordin nr. 516/2005 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 334 din 20/04/2005, în contractul încheiat între agenția de turism vânzătoare și agenția de turism organizatoare a pachetului de servicii turistice este obligatoriu să fie prevăzută o clauză prin care să se stabilească răspunderea agenției organizatoare față de agenția vânzătoare cu privire la buna executare a pachetului de servicii turistice. Astfel, agenția de turism vânzătoare are dreptul să cheme în garanție agenția de turism organizatoare a pachetului de servicii turistice pentru plata despăgubirilor solicitate de turist ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale din vina organizatorului. Nerespectarea acestor prevederi se sancționează cu suspendarea licentei de turis, pentru o perioadă de până la un an de către Ministerul Turismului, în situația în care comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizează fără respectarea reglementărilor legale în vigoare.

Potrivit aceluiași ordin structura contractului- cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice este următoarea:

Părțile contractante

Obiectul contractului

Prețul

Drepturile și obligațiile Agenției

Drepturile și obligațiile turistului

Renunțări, penalizări, despăgubiri

Reclamații

Asigurări

Documentele contractului constituite ca anexă la acesta

Agenția de turism are obligația să furnizeze turiștilor, în scris, în vederea încheierii contractului, informații referitoare la:

   a) localitatea de destinație;

   b) ruta de parcurs;

   c) mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile și categoria acestuia/acestora;

   d) tipul unităților de cazare, adresele și categoriile de clasificare a acestora;

   e) serviciile de masă oferite și categoria de clasificare a unităților de alimentație;

   f) durata programului, cu indicarea datei sosirii și a plecării;

   g) informații generale privind regimul pașapoartelor și al vizelor, precum și al asigurărilor de sănătate necesare pentru călătorie și sejur;

   h) cuantumul avansului, dacă este cazul, precum și termenul pentru achitarea restului de plată;

   i) numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului și termenul limită pentru informarea turistului, în caz de anulare a călătoriei turistice;

   j) posibilități de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistență în caz de boală, accidente și altele asemenea;

   k) durata pentru care operează oferta turistică.

În cazul în care agenția de turism este nevoită să modifice una dintre prevederile esențiale ale contractului, aceasta are obligația să informeze turistul cu cel puțin 15 zile înainte de data plecării, iar acesta este obligat să comunice agenției de turism, în termen de 5 zile de la primirea înștiințării, hotărârea sa de a opta fie pentru: rezilierea contractului fără plată de penalități sau acceptarea noilor condiții ale contractului.

Agenția de turism poate opta și pentru aplicarea regimului normal de taxă cu următoarele excepții, pentru care este obligatorie taxarea în regim special:

a) când călătorul este o persoană fizică;

b) în situația în care serviciile de călătorie cuprind și componente pentru care locul operațiunii se consideră ca fiind în afara României.

Potrivit Ordonanța nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România Publicat in MOF nr. 309 – 26/08/1998, Statul sprijină activitatea de turism prin politici și mecanisme economico-financiare și acțiuni pentru amenajarea și protecția patrimoniului turistic.

Statul sprijină și încurajează libera inițiativă în domeniul promovării și dezvoltării activității de turism și, îndeosebi, în stimularea și atragerea turiștilor străini în România, precum și în dezvoltarea activității stațiunilor turistice, prin:

a) adoptarea unor reglementări specifice privind aplicarea asigurării sociale de sănătate în domeniul trimiterilor medicale în stațiunile turistice balneare;

b) organizarea de acțiuni de promovare turistică atât pe plan intern, cât și prin birourile de promovare turistică din străinătate;

c) concesionarea, în condițiile legii, a unor terenuri care fac parte din domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, pentru construirea de structuri de primire turistică în zonele stabilite ca priorități prin Programul anual de dezvoltare a produselor turistice;

d) susținerea financiară a autorităților administrației publice locale, în completarea surselor proprii ale acestora, pentru finanțarea documentațiilor tehnice, respectiv studii de fezabilitate, proiecte tehnice, alte studii de specialitate, precum și a lucrărilor de execuție aferente programelor și obiectivelor de investiții în turism.

Agențiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special, în acest caz înscriindu-se distinct în documente mețiunea „ TVA inclus”.

Atunci când agenția de turism efectuează atât operațiuni supuse regimului normal de taxare, cât și operațiuni supuse regimului special, aceasta trebuie să păstreze evidențe contabile separate pentru fiecare tip de operațiune în parte.

Având în vedere faptul că în actualul cadru normativ nu sunt stabilite tipurile de cazare, Guvernul României adoptă OUG nr. 84/2014 pentru completarea OG nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România. Prin intermediul acestei ordonanțe sunt instituite soluții legislative nediscriminatorii și echitabile care reglementeză tipurile de cazare, astfel încât cota redusă de TVA de 9% să se poată aplica la cazare și la serviciile accesorii acesteia, vândute la un preț total.

Astfel, cazarea în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică poate fi de următoarele tipuri:

a) cazare fără mic dejun;

b) cazare cu mic dejun — combinația prestabilită a serviciilor de cazare și de asigurare a micului dejun, vândute sau oferite spre vânzare la un preț total;

c) cazare cu demipensiune — combinația prestabilită a serviciilor de cazare de asigurare a micului dejun și a prânzului sau a cinei, vândute sau oferite spre vânzare la un preț total;

d) cazare cu pensiune completă — combinația prestabilită a serviciilor de cazare de asigurare a micului dejun, a prânzului și a cinei, vândute sau oferite spre vânzare la un preț total;

e) cazare cu «all inclusive» — combinația prestabilită a serviciilor de cazare de asigurare a micului dejun, a prânzului, a cinei, a gustărilor dintre mese și a oricăror altor servicii de agrement turistic oferite cu mijloace proprii ale structurii de primire turistică, vândute sau oferite spre vânzare la un preț total.”

În scopul asigurării aplicării în România a reglementărilor impuse de Uniunea Europenă se stabilesc anumite regului comune.

Astfel, prin Hotărâre nr. 1912/2006 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004, care stabilește reguli comune privind compensarea și asistența acordate pasagerilor în cazul refuzului la îmbarcare și al anulării sau întârzierii zborurilor și care abrogă Regulamentul (CEE) nr. 295/91, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1050 din 29/12/2006, Guvernul României desemnează Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ca organism responsabil cu supravegherea respectării drepturilor pasagerilor, care va fi sprijinită și asistă în exercitarea atribuțiilor ce îi revin de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Pentru asigurarea aplicării prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar, Guvernul României desemnează Autoritatea Feroviară Română – AFER ca organism responsabil cu supravegherea respectării regulamentului, prin adoptarea Hotărâre nr. 1476/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din 03/12/2009.