. Aspecte Economico Sociale a Asezarilor Rurale

Prefata

Lucrarea de fata isi propune sa analizeze pe baza datelor culese situatia geodemografica a populatiei si asezarilor umane din Bazinul Salautei.

Scopul lucrarii este formarea unei imagini reale asupra structurii geodemografice a populatiei si retelei de asezari.

Sursele principale ale elaborarii lucrarii le-a constituit informatia statistica, documentarea directa pe teren, unele documente tehnico-economice si nu in ultimul rand cele bibliografice.

Rolul preponderent revine informatiei statistice, indeosebi in studiul populatiei, care a reprezentat “materia prima”, esentiala pentru surprinderea si elucidarea fenomenelor. Materialele cartografice au servit in special la realizarea si precizarea repartitiei teritoriale a fenomenelor de populatie si a elementelor legate de asezari, a relatiilor spatiale care se stabilesc intre ele.

Baza documentara a studiului a fost sustinuta de date oferite de Centrul de Statistica Bistrita si primariile comunelor din teritoriul analizat. Aceasta baza informativa a fost aprofundata prin observarea realitatiilor concrete si documentare pe teren. Interpretarea s-a bazat pe analiza datelor, care au fost clasificate in functie de domeniul pe care il reprezenta, aceasta finalizindu-se cu prezentarea unui studiu amanuntit, bine conturat, al asezarilor umane. Lucrarea nu isi propune sa fie exhaustiva, ci doar sa creioneze in linii -generale un studiu geodemografic si al retelei de asezari dintr-o zona particulara, bine determinata.

Lucrarea este structurata pe trei capitole. Capitolul intai trateaza incadrarea unitatii in ansamblul Depresiunii-Colinare a Transilvaniei si aspecte legate de orografie, hidrografie, clima, vegetatie, invelisul de sol. Capitolul doi analizeaza caracteristicele cantitative si calitative ale populatiei privite evolutiv in timp si spatiu evidentiindu-se particularitatile locale ale acestor parametrii . Capitolul trei analizeaza geneza si evolutia asezarilor, structura si textura acestora, precum si functiile economice ale acestor habitate.

Doresc, de asemenea sa exprim multumirile mele indrumatorului lucrarii prof. univ. dr. Pompei Cocean si institutiilor care mi-au pus la dispozitie sursele de informatie.

1.CONSIDERAȚII FIZICO-GEOGRAFICE

1.1 Poziția geografică

Bazinul Sălăuței datorită extinderii sale pe latitudine se inscrie ca o axă de separație între Munții Țibleșului si Munții Rodnei, în bazinul superior, bazinul mijlociu se constituie ca un sector de tranzitie, iar bazinul inferior este surogat în unitatea drenata de afluenții Somesului Mare numită în literatura de specialitate Dealurile Someșului Mare (Gr.P.Pop, 2001,p.120).

Bazinul Sălăuței prin poziția lui între Munții Țibleș și Munții Rondei în bazinul superior, respectiv între Dealurile Suplaiului si Dealurile Năsăudului în bazinul inferior, se constituie ca si o axă de legatură între Depresiunea Transilvaniei si Depresiunea Maramuresului, legatură ce se realizează prin pasul Șetref (817m).

Limita nordică a Bazinului este reprezentată de cumpana de ape dintre Bazinul Izei din Depresiunea Maramuresului si Bazinul Sălăuței, cumpanaă dominată de o serie de înălțimi: Comarnicile (1085m), Dealu Stefănești (1181m), pasul Șetref (817m), limita continuandu-se pânaă spre Vf.Bătrâna (1710m).

Limita estica este dată de cumpana de ape ce separă Bazinul Sălaăuței de cel al Rebrei in partea nordică și de cel al râului Sersa in partea centrala si sudica.

Limita sudică este data de valea si culoarul Someșului Mare, iar limita vestică merge pâna la poala Munților Țibles în bazinul superior si se continuă spre sud cu un aliniament de cueste ce aparțin de Dealurile Suplaiului având înalțimi ce scad de la nord spre sud ajungand pana la 546 m in Dealul Belei.

Factorul orografic

Natura, cu toate particularitățile ei, a funcționat de-a lungul vremii ca un suport în evolutția și dezvoltarea habitatelor. Se poate aprecia că geneza și evoluția acestor habitate sunt strâns legate de particularitățile reliefului, specificitatea rețelei hidrografice si favorabilitatile climatice.

În privința reliefului, aspectul general este dat de prezența unor culmi prelungi orientate de la nord spre sud conform cu direcția rețelei hidrografice, modest separate de spatiul montan din nord prin bazinul depresionar Bichigiu-Telciu.

Altitudinea zonei de dealuri încep la contactul cu spațiul montan de la peste 800m în partea vestică, se apropia de 1000m sau chiar mai puțin.

Altitudinile mari de peste 800m atingându-se în Măgura Hrebului 890m) și în Vf.Paltinilor (824m), contribuie la o accentuata fragmentare a reliefului și la amplificarea proceselor de versant. În sectorul mijlociu al Bazinului Sălăuței, în argile carbonatice oligocene, râul Sălăuța împreună cu Bichigiu pe dreapta și Telcișorul pe stânga, a sculptat bazinul? Depresionar Bichigiu-Telciu și se impune ca un sector de trecere între spațiul montan din nord și sectorul de dealuri din sud.

Dealurile Năsăudului corespund parții estice a bazinului și se caracterizează prin prezența formațiunilor oligocen-miocen inferioare (conglomerate, gresii, șisturi disodilice, argile carbonatice) în partea nordică și ottangiene (argile carbonatice, nisipuri, gresii si conglomerate). De asemenea în Dealurile Năsăudului se remarcă altitudinile ridicate ale întregului spațiu de dealuri, marginal acesta începand cu înalțimi de peste 600m, dupa care valorile cresc repede către culmile interfluviale și spre nord, ajungând să depășească chiar 1000m, înregistrându-se 1194m în Vf.Măgurii (pe interfluviul dintre Sălaăuța și Gersa).

În ansamblu, relieful este dispus pe doua trepte altitudinale, rezultate în urma modelării subaeriene a formațiunilor oligocene și miocene menționate (Al. Savu, Geografia Romaniei, III, 1987), una superioară și alta inferioară.

Treapta superioară, modelată în Pannonianul Inferior situată la altitudinea de 750-900m, corespunde zonelor de interfluviu care înregistrează o reducere în altitudine de la nord spre sud în conformitate cu înclinarea stratelor. Se caracterizează printr-o fragmentare destul de accentuată, determinată atât de Valea Sălăuței, ce coboară de la nord spre sud (consecventă), cât mai cu seamaă de afluienții acestora (subsecvenți), care au contribuit la formarea reliefului structural corespunzator (cueste si platouri structurale). Modalitatea de exprimare a reliefului este pe deplin reflectată în peisajul locurilor pe versantele nordice, mai umede, dominand vegetația forestieră, iar pe cele sudice fiind prezente pajiștile secundare (pășuni și fânețe).

În același timp, situația de fragmentare a impus restrictivitate si in construirea asezarilor permanente, care sunt prezente doar in bazinele depresionare.

Treapta inferioara este situata la altitudini de 550-600m si sculptata in Pannonianul Superior, aceasta este prezenta in Dealurile Nasaudului sub forma unor umeri ce patrund in lungul vailor principale. Este mai putin fragmentata, fapt care a si permis dispunerea unor gospodarii risipite a populatiei.

In sudul Dealurilor Nasaudului orizontul monoclinal al gresiilor ottangiene a favorizat formarea unor suprafete structurale bine puse in evidenta fapt care a permis prezenta unui relief tipic “in fatete”, in care versantele sudice mai domoale si mult mai extinse, dispun de insemnate suprafete ocupate cu fanete si diferite culturi agricole, in timp ce versantele nordice, sub forma de cueste mai scurte si chiar cu trene de glacis, sunt acoperite in buna masura cu vegetatie forestiera.

In ansamblu, jumatatea sudica a bazinului prezinta o dispunere monoclinala a formatiunilor sedimentare. Alaturat acesteia, insa, inspre munte este prezenta si structura cutata in sinclinale si anticlinale, care este pusa in evidenta numai in momentul in care a avut loc adancirea unora dintre vai in sectoarele respective. Ca urmare a acestei actiuni Valea Salautei si afluientii sai (Bichigiul si Telcisorul) au contribuit la formarea bazinului depresionar Bichigiu-Telciu in sinclinalul argilo-grezos oligocen.

De-a lungul Vaii Salauta, in raport cu depozitele intalnite s-au format sectoare de ingustare (in gresiile ottangiene) si mici bazinete depresionare de facies petrografic (in ariile carbonatice), aici inscriindu-se bazinetul depresionar Cosbuc. In privinta reliefului de terase, acesta este mai putin semnificativ, fiind prezente doar primele trei nivele, desigur numai in sectoarele de largire din bazinetele depresionare mentionate, in timp ce in zonele de ingustare acestea n-au avut conditii de formare.

1.2 Factorul climatic

Este neindoielnic rolul inconfundabil pe care factorii climatici il au asupra peisajului in general si asupra conditiilor de habitat ale oricarui teritoriu, in particular.

Prin pozitia sa geografica, Bazinul Vaii Salauta se incadreaza in sectorul cu clima continentala moderata, cu predominarea influientelor oceanice, umede, dinspre vest si nord-vest si a celor continentale, mai reci, dinspre nord.

Interferenta acestor nuante climatice determina in acest spatiu temperaturi medii anuale de 6-8C in jumatatea sudica a bazinului iar in jumatatea nordica 4-6C si precipitatii medii de 700-800mm/an iar in jumatatea nordica 800-900mm/an.

Temperaturile cele mai ridicate se inregistreaza in luna iulie, cu medii de 16-18C, in bazinul superior de 14-16C si maxime de 29-30 in partea sudica a bazinului, zilele cu peste 28 sunt de 5-10 pe an. Iarna sunt frecvente inversiunile termice, temperaturile coborand in luna februarie, in medie pana la -6C si -8 cu minima absoluta -28C (1996), amplitudinea termica medie este de 24C.

Primul inghet se produce in intervalul 1-10 octombrie, iar ultimul inghet intre 21-30 aprilie, numarul zilelor cu inghet variind intre 120 si 180 anual. Umezeala relativa a aerului variaza intre 70-80, nebulozitatea inregistrand valori ridicate iarna (7,0) si primavara (5,9), aceste valori datorandu-se prezentei maselor de aer umed din vest.

Circulatia atmosferica predominanta dinspre nord-vest-vest determina advectia maselor de aer polar maritim si a celor arctice, primele producand ploi bogate la inceputul verii si ninsori in perioada rece a anului, masele de aer arctic determinand geruri mari iarna. Masele de aer rece din nord-est nu ajung pana aici datorita barajului ortografic al Carpatilor Orientali.

In privinta precipitatiilor, distribuite inegal in cursul unui an, valorile maxime se inregistreaza in luna iunie, iar cele minime in luna februarie (18-35 mm), aceste valori fiind caracteristice regimului pluvial transilvan.

Precipitatiile sub forma de zapada cad in intervalul noiembrie-martie, insa stratul de zapada este permanent in intervalul mentionat.

Apar diferente climatice semnificative intre bazinul superior si cel inferior al Vaii Salauta datorita extinderii acestuia pe o lungime de 41,1 Km si marii dezvoltari in bazinul superior a altitudinilor mari (peste 1000 m) se creaza o clima specific montana, racoroasa, cu veri scurte (impactul razelor solare este redus partial ca urmare a umbrelor formate de dealuri), cu ingheturi timpurii de toamna si tarzii de primavara.

1.3 Factorul hidrografic

Valea Salautei face parte din bazinul hidrografic al Somesului Mare si este principalul curs de apa al spatiului analizat. Raul are o directie de curgere de la nord spre sud in sensul inclinarii stratelor, in consecinta valea are un caracter consecvent.

In privinta lungimii si a debitului se poate spune ca este cel mai important afluent al Somesului Mare, cu o lungime de 41 km si cu un bazin de receptie de 417 Km. Altitudinea medie a bazinului este de 415 m, panta medie de 298 m, iar altitudinea de izvor 958 m, iar la confluenta de 300 m.

Linia ce separa Bazinul Vaii Salauta de bazinul raurilor vecine (Rebra, Gersa, Ideciu) nu coincide pe toata intinderea cu linia de cea mai mare inaltime, ceea ce este evident in partea cea mijlocie si inferioara a bazinidicate iarna (7,0) si primavara (5,9), aceste valori datorandu-se prezentei maselor de aer umed din vest.

Circulatia atmosferica predominanta dinspre nord-vest-vest determina advectia maselor de aer polar maritim si a celor arctice, primele producand ploi bogate la inceputul verii si ninsori in perioada rece a anului, masele de aer arctic determinand geruri mari iarna. Masele de aer rece din nord-est nu ajung pana aici datorita barajului ortografic al Carpatilor Orientali.

In privinta precipitatiilor, distribuite inegal in cursul unui an, valorile maxime se inregistreaza in luna iunie, iar cele minime in luna februarie (18-35 mm), aceste valori fiind caracteristice regimului pluvial transilvan.

Precipitatiile sub forma de zapada cad in intervalul noiembrie-martie, insa stratul de zapada este permanent in intervalul mentionat.

Apar diferente climatice semnificative intre bazinul superior si cel inferior al Vaii Salauta datorita extinderii acestuia pe o lungime de 41,1 Km si marii dezvoltari in bazinul superior a altitudinilor mari (peste 1000 m) se creaza o clima specific montana, racoroasa, cu veri scurte (impactul razelor solare este redus partial ca urmare a umbrelor formate de dealuri), cu ingheturi timpurii de toamna si tarzii de primavara.

1.3 Factorul hidrografic

Valea Salautei face parte din bazinul hidrografic al Somesului Mare si este principalul curs de apa al spatiului analizat. Raul are o directie de curgere de la nord spre sud in sensul inclinarii stratelor, in consecinta valea are un caracter consecvent.

In privinta lungimii si a debitului se poate spune ca este cel mai important afluent al Somesului Mare, cu o lungime de 41 km si cu un bazin de receptie de 417 Km. Altitudinea medie a bazinului este de 415 m, panta medie de 298 m, iar altitudinea de izvor 958 m, iar la confluenta de 300 m.

Linia ce separa Bazinul Vaii Salauta de bazinul raurilor vecine (Rebra, Gersa, Ideciu) nu coincide pe toata intinderea cu linia de cea mai mare inaltime, ceea ce este evident in partea cea mijlocie si inferioara a bazinului, unde linia culmilor difera de cumpana apelor. Linia de separatie este in legatura cu natura rocilor si cu panta de scurgere.

Unii afluienti (subsecventi) au inaintat mult peste linia culmilor celor mai inalte, trecand cu unele viroage in bazinul vaii vecine, de exemplu Obarsia Rebrei.

Raul Salauta isi aduna apele de izvor de pe partea sudica a Dealului Stefanitei si este cunoscuta pe o intindere mare sub numele de Valea Lazului, pastrandu-si aceasta denumire pana la confluenta cu Valea Frumusica.

Izvorul Salautei este format din doua ramuri, care dupa confluenta iau directie sud-est pana la confluenta cu Valea Frumusica, afluent pe stanga pe o distanta de 5 km. De aici valea isi croieste un curs printre munti si coline stancoase pe o distanta de 35 km, alaturi de care trece soseaua nationala.

Spre sud caracterul vaii se schimba, aparand sesuri aluvionare ca in satul Salva. Culmile ce inchid bazinul in regiunea de izvor (Stefanesti si Prislop), formeaza o frumoasa sea in care la 817 m se afla pasul Setref.

Intre Romuli si Fiad valea trece printr-o cheie foarte stramta, care nu este altceva decat sira unui anticlinal pe care o urmeaza aceasta vale. Aici se observa o serie de bancuri mari de gresii.

Versantele afluentilor Salautei sunt repezi, cele mai multe au vai in forma literei “V”, deci sunt vai tinere. Unii afluenti formeaza la varsare adevarate chei, altii au cate un con de dejectie, care daca are intindere mare, este cultivat de catre locuitori.

Incepand de la izvor spre varsare pe partea stanga a vaii se intalnesc urmatorii afluenti: Frumusica, vale ce se caracterizeaza prin lungime si latime cat si prin desele conuri de dejectie ce le formeaza, Izvorul Haluitor si Valea Frasinului, care sunt mai scurti. Valea Repedea, izvoraste din culmea principala a Muntilor Rodnei. De-a lungul ei se gaseste un drum forestier pe care se poate merge pana la culmea Preluca si Muncelu. Valea Teiului coboara din Vf.Tiflei (1432 m) si se varsa inainte de a intra in comuna Romuli. Valea Stramba este ingusta datorita rocilor tari prin care si-a croit drumul. Izvorul ei se intinde mult spre est pana aproape de obarsia Rebrei, sub Vf. Batrana (1710 m). Intre ele exista doar o culme mijlocie ca marime ceea ce cu timpul va provoca o captare, asa incat Obarsia Rebrei, care este la un nivel mai ridicat va fi captata de un afluent al Vaii Stramba la care eroziunea este mult mai puternica. De-a lungul Vaii Stramba trece drumul forestier pana la Zavoaiele Borcutului.

Valea Telcisorului lunga de 13 km isi are obarsia pe versantul sudic al unei culmi secundare a Muntilor Rodnei, ca Obcina Frumuselei, Vf. Cocoresului (1372 m) si Obcina Rebrisoarei. Izvorul Telcisorului este format din doua paraie: Valea Seaca si Izvorul Batrana, care dupa confluenta iau directia sud-vest, varsandu-se in Salauta in dreptul comunei Telciu.

In continuare Salauta nu are pe aceasta parte alti afluenti de mare insemnatate decat niste paraie, care seaca uneori vara.

Pe partea dreapta, incepand de la izvor si pana spre varsare, Valea Salautei are urmatorii afluenti: Valea Glodului, Valea Sabii, care izvoraste de sub Vf. Pietrii (1073 m), Valea Fiadului, lunga si strabatuta de un important drum forestier.

De la confluenta Vaii Fiadului cu Salauta aceasta din urma primeste ca afluenti niste paraie mici ca: Fiezelul, iar inainte de a intra in satul Cosbuc, Salauta primeste pe cel mai mare afluent de pe dreapta, Bichigiul cu izvoare sub Vf. Poiana Pintei (1040 m). Acesta la iesirea din munte a sculptat un microbazinet depresionar in care s-a dezvoltat satul Bichigiu.

Intreaga retea hidrografica din regiunea studiata are un debit de apa mic vara, cand scade foarte mult, iar primavara datorita cantitatii mari de apa provenita din topirea zapezilor si din precipitatii se produc inundatii, ca de exemplu cele de la inceputul lunii martie 2001.

1.4 Factorul biogeografic

Aspectul fitogeografic al regiunii studiate este influentat in mare masura de factorii orografici (altitudinea, gradul de expunere a versantilor), de factori climatici, precum si de sol.

Dintre elementele biosului vegetal din teritoriul studiat este cert ca padurile si fanetele naturale au avut un rol deosebit in popularea si in conturarea retelei de habitate.

Padurea a fost un asociat indispensabil vietii si istoriei acestor meleaguri, un factor de mediu cu potente regeneratoare in timp si spatiu. Lemnul si produsele din lemn au constituit fundamentul civilizatiei rurale.

Din punct de vedere fitogeografic Bazinul Vaii Salauta apartine etajului padurilor de foioase in principal, iar pe versantii nordici ai culmilor mai inalte sunt prezente rasinoasele.

Padurile ocupau, in trecut, o suprafata mare, dar defrisarile au dus la restrangerea arealului acestora.

Dintre foioase mai raspandit este fagul (Fagus silvatica), iar in unele parti fagul este asociat cu coniferele, asa cum sunt padurile din Romuli, de pe Valea Stramba, Valea Sabii si Valea Telcisor. Aici se intalneste fagul in amestec cu molidul (Picea excelsa), bradul (Abies pectinata) si, mai rar, pinul.

Printre fagi, in bazinul inferior, mai creste carpenul (Carpenus betulus), ulmul (Ulmus procera), paltinul, frasinul (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer compestre), mesteacanul (Betula pendula).

Stejarul ocupa marginea padurilor de fag, uneori in amestec cu fagul, iar pe teritoriul satului Salva exista o suprafata insemnata de stejar numita “Dumbrava”.

Liziera padurii si pajistile sunt ocupate de unele specii de arbusti dintre care cele mai frecvente sunt: paducelul (Crataegus monogina), alunul (Corylus avellana), macesul (Rosa canina), porumbacul (Prunus spinosa), conul (Comus mas) si socul (Sambucus nigra).

In lungul albiei Salautei si ai afluentilor ei cresc arinul (Alnus glutinosa), salcia alba (Salix alba), rachita (Salix fragilis).

Fauna este reprezentata de animale caracteristice zonei de interferenta intre dealuri si munte. Conditiile de vegetatie si relieful au favorizat mentinerea unei faune bogate.

Mamiferele comune padurilor din acest teritoriu sunt: mistretul (Sus scrofa), caprioara (Capreolus capreolus), cerbul (Cervus elaphus), iepurele (Lepus europeanus), vulpea (Canis vulpes), viezurele (Lules lules), lupul (Canis lupus), veverita (Sciurus vulgaris) si ursul brun (Ursus arctos).

Intre speciile de pasari semnalam prezenta atat a celor sedentare: vrabia (Passerus domesticus), cotofana, cioara, bufnita, uliul, ciocanitoarea, gaita, graurul, pupaza, pitigoiul, cat si a celor migratoare (potarnichea, barza, randunica), iar dintre reptile se remarca: vipera, precum si numeroase specii de soparle.

Fauna piscicola este destul de bogata in specii de: clean (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), scobarul si stiuca in bazinul inferior, iar in cel superior se remarca pastravul (Salmo trutta fario)

1.5 Invelisul de soluri

Prin actiunea indelungata a principalilor factori pedogenetici: clima si vegetatia, asupra rocilor existente in teritoriul studiat s-a format o gama larga de soluri.

Raspandite sunt solurile brune de padure si brune podzolite a caror geneza este legata de existenta padurilor de foioase, soluri care in buna parte arata semne de “imbunatatire” prin deschiderea la culoare a orizontului de humus ceea ce determina podzolirea lor. Acestea sunt soluri slab degradate, fiind supuse unor intense procese de versant.

La nivelul terasei de lunca s-au format soluri aluvionare, mai fertile, dar care ocupa suprafete mai reduse. Acestea sunt frecvente in lunca Somesului Mare, iar pe Valea Salautei sunt mai extinse de la satul Telciu pana la confluenta cu raul Somesul Mare.

Solurile podzolice sunt raspandite si in bazinul superior al Vaii Salauta, unde pe argila, gresii si marne, in conditii de umiditate ridicata si temperaturi coborate, s-au format aceste soluri slab productive.

Solurile brune podzolice s-au format in unitatile de relief slab inclinate, cu drenaj bun, reintinerite prin eroziune. Acestea fac trecerea de la solurile podzolitice la solurile brune de padure, fiind slab productive.

Pe pantele cu inclinare mai mare de 15 grade apar solurile puternic erodate unde se gasesc toata gama fenomenelor de eroziune. De asemenea sunt frecvente alunecarile de teren datorate ploilor abundente si a energiei mari a versantilor.

Fertilitatea solurilor analizate este, in general, scazuta, totusi solurile aluviale prezente numai in lunca au fertilitate moderata pretandu-se culturilor de cereale si legume in bazinul inferior.

Capitolul II

2. Componenta geodemografica

Sub aspect geografic potentialul demografic se analizeaza prin componentele sale cantitative si calitative: evolutia numerica, densitatea in teritoriu, dinamica naturala, dinamica teritoriala, structurile populatiei.

2.1 Evolutia numerica si dinamica a populatiei

In spatiul geografic, populatia reprezinta elementul de continuitate si permanenta, in lipsa caruia asezarile omenesti nu ar putea exista. Populatia se impune in peisaj ca factor ce transforma atat componentele asezarilor (vatra si mosia), cat si componentele cadrului natural (solul, vegetatia, hidrografia).

Actiunea factorilor social – economici si istorici s-au repercutat asupra unor caracteristici cantitative si calitative ale sistemului geodemografic (structura populatiei pe grupe de varsta si sexe, structurile ocupationale, repartitia spatiala a populatiei).

Evolutia numerica a populatiei totale din Bazinul Salautei in perioada 1992 – 2003, pe parcursul a 11 ani, prezinta, in general un caracter descendent.

Tabel 1 – Evoluția numerică în perioada 1992-2003

Comunele Coșbuc si Salva au avut un caracter ascendent pâna în anul 1992. Dupa aceasta perioadă numărul populației a început sa scadă. Această scădere nu a fost pusă pe seama procesului de colectivizare, deoarece acest proces nu a cuprins teritoriul analizat. Scăderea a fost pusă pe seama procesului de industrializare din orașele limitrofe, care au atras tot mai mulți locuitori ai ruralului.

Etapa 1992-2003 cunoaște o diminuare a numarului de locuitori cu 12,6% , adică cu 1359 de persoane, pentru întreg teritoriul studiat, populația scăzând de la 16118 locuitori în anul 1992 la 14759 locuitori în anul 2003.

Cele mai mari pierderi de populație le-a suferit satul Fiad 57,4% adică 463 persoane, acest fapt datorându-se apropierii de centrul de comună Telciu și pierderii locurilor de muncă. Satul Telcișor înregistrează o descreștere numerică importantă de 798 persoane, având în continuare o tendință de scădere. Pierderi mari de populație au avut si satele Bichigiu (19,8 %) și Romuli (27,1 %) și Dealu Ștefăniței (29 %), datorită distanței lor fata de șoseaua principală de pe Valea Sălăuței și fața de Culoarul Someșului Mare. Descreșterea cea mai redusă a avut-o satul Telciu 3,8 %.

Pe lângă aceste descreșteri în acest interval au existat și creșteri de populație pentru teritoriul studiat. Aceste creșteri se remarcă pentru satele Salva și Coșbuc, care au înregistrat valori de 10,8 % si 7,1 respectiv 295 și 134 persoane. Trebuie menționat faptul că datele statistice arată o scădere continuă a populației. În comparație cu datele statistice ale recensământului din 1992, aceste date sunt într-o scădere continuă. Pentru unele sate este vorba de o scădere ceva mai lentă, iar pentru altele mult mai semnificativă. Pentru perioada 1998-2003 numărul locuitorilor din acest teritoriu a scăzut de la 15171 la 14759, adică cu 412 persoane.

2.2 Repartiția teritorială a populației

Densitatea populației în teritoriul analizat a suferit modificări de-a lungul timpului, în funcție de o serie de vfactori sociali, economici, politici și culturali din anumite perioade de timp.

Bazinul Sălăuței este o zonă tipic agricolă, fapt pentru care pe lânga densitatea generală este important să se urmărească și densitatea agricolă. Trebuie menționat că suprafața moșiilor și a terenului agricol nu a suferit modificări majore în timp.

Tabel 2 – Populația activă

Analizând valorile densității generale și densității agricole se poate observa că ele au crescut până în anul 1992, după care datorită descreșterii numerice a populației au început să scadă și densitățile.

2.3 Mișcarea naturală a populației

Pentru analizarea sporului natural este necesar să urmărim natalitatea și mortalitatea zonei studiate. Condițiile materiale și spirituale, precum și fenomenele sociale înregistrate de-a lungul timpului au influiențat natalitatea în Bazinul Sălăuței. Analiza acestor componente s-a realizat în intervalul 1992-2003.

În această perioadă se resimte acțiunea directă a factorilor economici și sociali care au determinat reducerea constantă a standardului de viață ca și lipsa unui ideal și a unei speranțe care a dus la scăderea comportamentului reproductiv al populației.

Perioada 1992-2003 este o perioadă zbuciumată din punct de vedere politic, economic și social, fapt ce și-a pus amprenta asupra evoluției demografice. În ceea ce privește natalitatea aceasta continua să scadă până în anul 1999, până la valoarea de 12,9 ‰, cu o ușoară tendință de creștere în anul 2000. O altă cauză a scăderii natalității este și dezechilibrul ce a apărut în structura pe pe grupe de vârstă a populației ca urmare a fenomenelor migraționale rural-urban.

Tabel 3 – Evoluția natalității, mortalității și sporului natural

Mortalitatea prezintă unele oscilații menționându-se destul de ridicată.

Valorile ridicate ale ratei mortalității sunt determinate în mare parte de tendința accentuată de îmbatrânire demografică, lipsa uneori a unităților medico-sanitare, inclusiv a personalului medical și în general a standardului de viață precar al populației rurale, a muncii grele în agricultură.

Sporul natural constitue unul din principalii factori care definesc situația și perspectivele de dezvoltare demografică a unei regiuni.

Evoluția natalitații, mortalității și sporului natural al populației din Bazinul Sălăuței între 1992-2003

Diminuarea sporului natural se explică prin liberalizarea avorturilor, ponderii scăzute a populației tinere din zonă și mortalității susținute în cadrul populației îmbătrânite.

Pe baza valorilor sporului natural din ultimii ani, nu se întrevede o creștere a numărului de locuitori în acest teritoriu, deoarece intervine o nouă orientare în ceea ce privește numărul nașterilor în familiile tinere.

2.4 Mișcarea migratorie a populației

Ce-a de-a doua componentă a dinamicii populației este migrația care a avut un rol important în evoluția numărului de locuitori.

Prezentă de-a lungul secolelor în spațiul geografic și etnocultural românesc, migrația individuală sau în grup, generată mai ales de factorii politico-economici, este uneori cultural-confesională a vremii, a cunoscut o intensificare maximală.

Adevărata cauză a migrației a reprezentat-o greutățile provenite din obligațiile feudale și militare, iar invocarea motivelor religioase nu a fost decât o modalitate de a abate atenția de la cauzele profunde ale acestui fenomen alarmant. Un rol deosebit la avut și catolicizarea forțată urmărită de habsburgi.

Este evident faptul că prin slăbirea demografică a acestui teritoriu de mare însemnătate politico-economică și militar-strategică, Curtea imperială nu mai putea exploata la cotele dorite bogăția sa agropastorală și forestieră, fiind diminuat de asemenea potențialul militar al întregului edificiu habsburgic.

Rolul deplasărilor definite cu schimbarea domiciliului este cel puțin la fel de mare ca și cel al mișcării naturale în explicarea actualei repartiții a populașiei, mai ales dacă se are în vedere influența acestei categorii de mișcări asupra structurii populației pe grupe de vârstă și sexe.

Tabel 4 – Evoluția sporului migrator în Bazinul Sălăuței în intervalul

1992-2000

Acest flux migrator se menține în continuare ridicat. Aceste valori ridicate ale migrației se explică și prin faptul că localitățile din bazinul mijlociu și superior prezintă un grad mai ridicat de izolare în raport cu urbanul, iar productivitatea activitșților agricole este mai scăzută datorită condițiilor pedoclimatice specifice.

2.5 Structura populației

Modificările de natură cantitativă evidențiate la scară temporală în cadrul evoluției populației sau direct și asupra calității populației. Aprecierea calitativă a populației impune analiya structurală în funcție de diverse criterii-sex, grupe de vârstă, sectoare de activitate, etnie, confesiune.

2.5.1. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Structura populației pe grupe de vârstă și sexe are o importanță deosebită în stabilirea resurselor de forță de muncă din zonă. Această structură este în strânsă legătură cu sporul natural și migratoriu, care prezintă particularități la nivelul localităților componente din Bazinul Sălăuței.

Analiza la nivelul localităților prezintă o situație mai nuanțată cu ușoara predominare a populației feminine pentru majoritatea localităților.

Ponderea aproximativ egală a populației masculine și feminine se explică prin dominarea ușoară a grupelor de vârstă tânără și vârstnice din rândul populației masculine, în timp ce populația matură este favorabilă populației feminine. Surprinzător este faptul că indicele de masculinitate pentru populația vârstnică este mai ridicat față de indicele de feminitate pentru aceeași grupă de vârstă.

Pe ansamblul Bazinului Sălăuței se poate vorbi de o scădere a ponderii feminine pe parcursul intervalului analizat, între cauze fiind șă forța de muncă masculină venită în unele localități pentru exploatări forestiere 49,6% 1992. Astfel populația masculină depășește 50 % din totalul populației în toate satele cu excepția Salvei (49,5 %) și a Bichigiului (47,3 %).

Tabel 5 – Evoluția structurii pe sexe a populației din Bazinul Sălăuței in anii 1992 și 2002

La nivelul localităților populația tânără are valori cuprinse între 31,2 % și 33,9 % în satele Salva, respectiv Coșbuc. Valoarea cea mai ridicată se înregistrează în satul Dealu Ștefăniței 41,6 %, cu toate că acesta este situat la capătul nordic al teritoriului studiat.

Populația vârstnică atinge în anul 1992 15,7 % la nivelul întregului teritoriu studiat. Cele mai ridicate valori se înregistrează în satele Salva și Fiad cu o populație vârstnică de 18 %.

Această situație de îmbătrânire a populației va continua, în condițiile în care sporul natural nu va crește, iar durata medie de viață va crește.

2.5.2. Structura populației pe sectoare de activita

Analiza structurii pe grupe de vârstă si sexe ne-a permis să observăm atât gradul de îmbătrânire al locuitorilor din zonă, cât și resursele de forță de muncă din prezent și viitor. Se impune un studiu cantitativ și calitativ al populației active din zonă.

Tabel 6 – Populația activă din anul 1992

Tabel 7 – Populația activă din 2002

Tabel 8 – Structura populației după etnie

3. Asezarile

3.1 Geneza si evolutia asezarilor

Formarea si dezvoltarea asezarilor umane in Bazinul Salauta a fost inlesnita si de existenta cadrului natural relativ favorabil: bazinete depresionare in amont, cursuri de apa cu debite relativ reduse, lunca restransa, mici conuri de dejectie, soluri aluvionare fertile, climat moderat, paduri de foioase.

Valea Salautei este locuita din timpuri vechi, de la inceput populatia care a venit aici s-a asezat sporadic, iar cu timpul s-au injghebat primele asezari.

Valea si ramificatiile ei au fost firul de atractie care au determinat insiruirea de case in grupuri din care s-au dezvoltat satele. Muntele din apropiere a contribuit la dezvoltarea vietii pastorale, iar in vremuri de restriste a fost loc de refugiu, dar nici atunci vaile nu erau cu totul parasite.In timpul migratiei popoarelor se considera ca s-ar fi putut injgheba in labirintul vailor primele asezari umane. Timp de aproape un mileniu Transilvania, inclusiv teritoriul studiat afost supusa dominatiei straine.

Asezarile despre care se mentioneaza in cele mai vechi documente sunt Salva si Telciu pe la anul 1440. Dupa anul 1475 in documentele vremii mai apar localitatile Hordou si Bichigiu. Despre Romuli se vorbeste in documente abia pe la anul 1766, sub numele de Stramba, iar dupa alte date pe la 1647. Existenta localitatii Fiad ca sat este mentionata prin statistici incepand cu anul 1930, dupa care este mentionat cu date statistice din anul 1956 cand sunt declarate sate Dealu Stefanitei si Telcisor.

In anul 1541 teritoriul Transilvaniei intra sub ocupatie turceasca si devine Principatul Transilvaniei, iar in anul 1688 teritoriul este cedat de turci Imperiului Habsburgic.

La 1762 a inceput militarizarea comunelor din partea de sus a Somesului Mare, satele de pe Valea Salauta intrand in Regimentul II de granita al vechiului Imperiu Austriac. Districtul militar al Nasaudului a durat pana in anul 1851. In anul 1861 a fost creat pentru putin timp “Districtul civil al Nasaudului” in care nu au intrat si comunele din Valea Salauta. In 1867-1877 s-a organizat Comitatul Bistrita-Nasaud format din doua vechi judete.

La sfarsitul primului razboi mondial, Transilvania se va alatura celorlalte provincii istorico-geografice formand Statul Unitar Roman la 1 Decembrie 1918.Teritoriul amintit va deveni intre 1940-1945 parte a Ungariei hortiste, dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial revenind Romaniei, situatie care se pastreaza pana in prezent.

La inceputul secolului al XX-lea teritoriul aferent Bazinului Salautei facea parte din judetul Nasaud, dupa organizarea administrativ-teritoriala din 1950, conform modelului sovietic facea parte din regiunea Cluj – raionul Nasaud. In 1968 se revine la impartirea administrativ-teritoriala pe judete si comune, teritoriul Bazinului Salautei revenind judetului Bistrita-Nasaud si apartine de patru comune: Salva, Cosbuc, Telciu, Romuli. Comuna Salva nu este situata in intregime in Bazinul Salautei. Ea cuprinde doua sate: Salva si Runcu Salvei, ultima localitate nefiind in teritoriul studiat.

Tabel 9 – Atestarea documentara a asezarilor din Bazinul Salautei

3.2 Repartitia spatiala a asezarilor

Distributia spatiala a asezarilor din bazinul Salautei sta sub incidenta factorilor orografic si hidrografic. Satele sunt dispuse in general liniar pe ambele parti ale Salautei, unde cu un nucleu aureolar situat pe dreapta sau pe stanga cursului principal si soselelor principale.

Un punct favorabil aparitiei asezarilor umane este confluenta Salautei cu Telcisorul, unde s-a dezvoltat satul Telciu, vatra satului si populatia avand valorile cele mai ridicate din intreg bazinul Salautei.

Asezarile s-au extins in mare parte pe sectoarele de lunca si mai putin pe versanti si terase. In Bazinul Salautei altitudinea variaza intre 300 m la confluenta Salautei cu Somesul Mare si peste 950 m in Vf. Dealu Stefanitei energia de relief maxima in bazin fiind de 650 m.

In zona de varsare a Salautei in Somesul Mare se gaseste satul Salva, asezare cu pozitia cea mai joasa din bazin (320-395 m), iar satul situat la cea mai ridicata altitudine este Dealul Stefanitei, ale carui case urca pana spre altitudinea de 700 m.

In functie de raportul ce se stabileste intre vatra si elementele morfologice, adica de limitele altitudinale intre care se extind gospodariile se poate determina energia de relief in vatra. Valoarea energiei de relief in vatra depinde si de marimea satului. Satele cele mai mari se extind de regula atat in lunca cat si pe versante realizandu-se o energie de relief in vatra de peste 75 m: Salva 75 m, Cosbuc 75 m si Telciu 95 m. Satele cu extindere mai redusa inregistreaza si ele valori ridicate ale energiei de relief in vatra, intre 80-120 m: Bichigiu, Telcisor, Fiad, Romuli si Dealu Stefanitei.

Majoritatea asezarilor se desfasoara intre 320-475 m, cateva depasind 600 m altitudine dupa cum se poate vedea in tabelul urmator.

Tabel 10 – Repartitia altitudinala a asezarilor

De-a lungul Vaii Salautei cele 6 asezari formeaza in general aliniamente simple de vale, in schimb satele de pe valea Bichigiului si Telcisorului s-au extins atat in sectorul de vai cat si pe versante.

3.3 Densitatea populatiei in vatra

In functie de conditiile naturale, potentialul demografic si al factorilor de decizie, suprafata vetrelor variaza destul de mult in Bazinul Salautei intre 42 ha (Dealu Stefanitei) si 550 ha (Telciu). Marimea medie a vetrei unui sat este de 207 ha.

Densitatea populatiei in vatra este un indicator care exprima nivelul de concentrare a populatiei in vatra, gradul de concentrare a constructiilor, oferind si indicatii asupra structurii si fizionomiei acestuia. Valoarea densitatii in vatra variaza in functie de gradul de fragmentare al reliefului, rezervele de teren agricol, sursele de apa si densitatea generala a populatiei.

Pe teritoriul Vaii Salautei densitatea populatiei in anul 1992 era de 8,5 locuitori/ha, aceasta densitate redusa este in scadere inca din anul 1996. Initial depopularea ruralului era determinata de migrarea populatiei tinere si adulte spre orasele din vecinatate, treptat scaderea numerica se face pe cale naturala prin procesul populatiei de imbatranire. Dupa cum se poate observa in tabelul urmator, la nivelul asezarilor, densitatea populatiei in vatra prezinta valori scazute. Tabel 11 – Densitatea populatiei in vatra

3.4 Amplasarea vetrelor in raport cu formele de relief

Pozitia initiala a vetrelor din Bazinul Salautei este usor diferita fata de cea actuala. In amplasarea primara a vetrelor s-a tinut seama de existenta raului Salauta, a carui lunca inundabila nu a permis construirea caselor in imediata sa apropiere, iar ridicarea catunelor a urmarit locurile ferite si existenta unor izvoare pentru asigurarea necesarului de apa.

Astfel, satul Salva mentionat documentar la 1440, avea vatra initiala amplasata pe stanga Salautei in partea numita Sub Mocirla sau Suseni. Apoi s-a dezvoltat o a doua vatra pe partea dreapta a raului intr-un loc putin mai inalt (prima terasa), cu timpul aceste vetre s-au extins ajungandu-se la dimensiunile de azi cu intindere mare spre Nasaud si Cosbuc. Satul Bichigiu, s-a asezat pe partea stanga a raului Bichigiu, afluent pe dreapta al Salautei, datorita faptului ca acest versant este expus in fata soarelui, iar cel drept este in dos, este nepotrivit pentru locuit.

În Bazinul Salautei vetrele satelor sunt amplasate atat in lunca, cat si pe partea inferioara a versantilor (Salva), in bazinete depresionare (Cosbuc), in puncte de confluenta.

3.5 Forma asezarilor

Forma asezarilor este rezultatul unui complex de factori care de regula actioneaza combinat (formele de relief, resursele de apa, reteaua de drumuri, forma de proprietate asupra pamantului).

Asezarile din Bazinul Salautei au forma poligonal regulata, dar si poligonal neregulata (areolara, tentaculara, mixta) fapt ce tradeaza ocuparea in mod spontan a spatiului cu extindere progresiva in timp.

Satele Salva si Telciu prezinta o forma tentaculara, grupate in jurul unui nucleu central aglomerat, cu prelungiri extinse pe Valea Salautei respectiv Telcisorului si in lungul soselei 17C si 17D. In prezent se diferentiaza in structura satului Salva un singur nucleu, reprezentat de institutii din domeniul serviciilor, nucleul vechi, reprezentat de locul vechii biserici, devenind o strada launtrica, forma satului fiind cea a literei T.

Satele areolare s-au dezvoltat in bazinete de obarsie (Bichigiu), iar satele liniare, cu forma relativ regulata s-au dezvoltat in lungul vailor si drumurilor (Fiad, Romuli, Dealu Stefanitei) forma imprimata de ingustarea defileului Salautei si de padurile masive care coboara pana in apropierea vetrei locuite.

Satele mixte (Telciu si Salva) sunt satele cele mai mari din acest bazin, dezvoltate in lungul vaii principale si a celor secundare atat in lunca, cat si pe versanti, imbinand cele trei tipuri de forme prezentate anterior.

3.6 Textura vetrelor

Textura vetrelor de asezari sund date de modul de imprimare a retelei de ulite si a constructiilor, ca rezultat al actiunii factorilor naturali si social-economici de-a lungul timpului.

Textura asezarilor din Bazinul Salautei este regulat lineara.

Textura linear tentaculara apare in cazul satelor cu forma tentaculara, Salva si Telciu, care initial s-a dezvoltat pe cursul inferior si mijlociu al Salautei, la contactul luncii cu versantul si avea o textura relativ regulata. Ulterior prin iesirea la “drumul tarii” a capatat o textura linear simpla.

Textura linear radiara este specifica satelor cu forma lineara si mixta, din strada principala plecand in diferite directii strazile (ulite) secundare.

3.7 Structura vetrelor

Vatra este rezultatul adaptarii locurilor la particularitatile cadrului natural, cat si al evolutiei social-economice. In faza initiala vetrele satelor au evitat locurile deschise (vai, drumuri), preferand spatiile mai adapostite (vai secundare, bazinele depresionare). Intr-o faza ulterioara de compactizare a nucleelor si de extindere progresiva fie pe versanti, fie pe axul vaii sau al drumului pe care il urmareste.

In satele studiate apar trei tipuri de structuri ale vetrelor: liniare, adunate si rasfirate.

Satele liniare sunt asezate de obicei de-a lungul cursurilor de apa insotind drumul. Astfel asezarile Romuli, Fiad si Dealu Stefanitei au structura lineara imprimata de ingustarea vaii si de padurile care coboara pana in apropierea vetrei.

Structura de tip adunat cu forma neregulata prezinta satele Salva si Telciu, cu locuintele ingramadite in centrul satului, de-a lungul Salautei si a drumurilor principale.

Structura de tip rasfirat este specifica pentru satul Telcisor. Aceasta are casele dispuse rarefiat, in lungul unor ulite de lungimi diferite, spatiile dintre case fiind ocupate de suprafete arabile sau mici livezi. Satul rasfirat prezinta forme de tranzitie spre satul risipit la periferie si spre cel adunat in zona centrala mai compacta, care prezinta un nucleu vechi si o zona periferica noua, rasfirata cu spatiile dintre constructii ocupate de gradini sau terenuri agricole.

3.8 Functiile asezarilor

Tipul predominant de activitate economica si modul de utilizare a terenurilor isi pun amprenta distincta asupra specificului asezarilor. Pe aceeasi vatra si mosie, mosteniri cu care vine din trecut satul a dat utilizari diferite factorilor geografici, manifestandu-si in forme variate, de la o etapa la alta, functia productiva si rezidentiala. Pe acelasi teritoriu s-au succedat mai multe tipuri de economie in timp ce natura cadrului geografic a ramas aproape aceeasi. Asezarea rurala constituie o realitate functionala conditionata de factori naturali si social-economici.

In clasificarea functionala a asezarilor s-a tinut cont de predominarea unuia sau altuia dintre tipurile de indeletniciri specifice locuitorilor asezarilor din acest teritoriu. Asadar tipul silvopastoral predomina in satele: Telciu, Telcisor, Romuli si Dealul Stefanitei. Apoi tipul agropastoral pentru satele: Cosbuc, Salva si Bichigiu.

Pastoritul a consituit una din ocupatiile de baza, a carui vechime a fost facilitata de conditiile geografice prielnice, in special pentru cele din apropierea muntelui. Ca tip de pastorit se practica oieritul traditional care este un element pozitiv pentru centrele de comuna. Ea atrage si cu varat la munte. Terenurile arabile isi reduc ponderea pe masura ce se urca dinspre culoarul Somesului Mare catre spatiul montan din nord, in aceeasi directie inregistrandu-se si culturile agricole respectiv grau, porumb, ovaz si cartof.

Asadar nu se poate vorbi de o specializare functionala intrucat asezarile au profil axat pe cresterea animalelor datorita suprafetelor mai intinse cu pasuni si fanete, silvicultura si culturile de camp, care, insa, dupa cum am aratat mai sus sunt mai reduse si se restrang dinstre sud inspre nord. La toate ecestea se adauga functia administrativa alte servicii respectiv dotari.

3.9 Functiile economice ale asezarilor

Vectorii economici ai asezarilor din bazinul Vaii Salauta include domeniile de activitate care asigura existenta si afirmarea lor ca habitate stabile, viabile.

Precum variaza regiunea in privinta reliefului, tot astfel difera si ocupatiile locuitorilor. Indeletnicirea lor principala este agricultura si pasroritul, deci regiunea aceasta o putem numi “agricola-pastorala”.

a) Activitățile primare

Culturile se intind pe lunca raurilor si a valcelelor si pe povarnisurile cu fata spre soare. Ele ating o altitudine intre 600 – 1000 m, fapt ce se explica prin lipsa padurilor si datorita reliefului putin accidentat. Intr-o parte a hotarului toti oameni seamana diferite cereale si aceasta se numeste “tarina”, iar partea care nu este cultivata se numeste “imas”, deci sunt un ciclu de culturi. Cerealele semanate variaza de la un an la altul, astfel un teren de deal in care un an a fost cultivat porumb, in anul viitor sau nu este cultivat, cazand in imas, sau daca nu cade in imas, este cultivat cu alte cereale.

Agricultura, desi reprezenta si in trecut principala ramura a economiei, caracteristicile ei erau: modesta dotare tehnica, agrotehnica inapoiata, slaba productivitate a muncii. In prezent prin introducerea pe scara larga a metodelor agrotehnice moderne si anume de folosire a ingrasamintelor naturale si chimice, s-a ajuns la obtinerea unor recolte mult mai bune.

Proportia ridicata a terenurilor in panta si a celor aflate in diferite faze de eroziune a impus aplicarea unor masuri de combatere a acestui fenomen si modificare a terenurilor cu o slaba productivitate.

Pentru redarea de noi terenuri agriculturii, s-au efectuat indiguiri pe malurile Somesului Mare, a Salautei si mai putin a Ideciului.

Privind modul de folosinta a terenurilor, in teritoriul studiat se practica o agricultura individuala, parcelata, fiecare proprietar dispune de o suprafata de teren ocupata, in cea mai mare parte cu fanete si pasuni, iar pantele mai putin inclinate sunt folosite ca terenuri agricole, cultivate cu grau, porumb, ovaz, legume, in si canepa.

Canepa se cultiva aproape de sate, careia i se alege locul cel mai productiv. Cine are mai multe locuri, seamana unele cu nutret, cu trifoi sau lucerna.

Culturile din regiunea deluroasa sunt in razoare, de aceea le si putem numi “culturi in razoare”, adica in forma de terase.

Sprafata totala a teritoriului comunei Salva este de 5496 ha, din care 3075 ha teren agricol si 2421 ha teren neagricol dupa cum urmeaza in tabelul urmator.

Tabel 12 – Suprafața terenului neagricol

Tabel 13 – Suprafața diferitelor tipuri de culturi

In cadrul culturilor de camp, cerealele pentru boabe detin ponderea cea mai mare. Peste 80% din suprafata cultivata cu cereale este detinuta de grau si porumb.

Graul, cea mai importanta cereala panificabila, ocupa in anul 1999 – 405 ha. Cele mai intinse suprafete cultivate sunt luncile Somesului Mare, Salautei si Ideciului si in zonele deluroase cu inaltimi mici. Productia medie la ha pentru anul 1999 a fost de 624 kg/ha.

Porumbul, ce detine primul loc ca suprafata se suprapune ca zona de raspandire aproape peste cea a graului. Importanta economica a acestei culturi, ca si conditiile pedoclimatice favorabile, au facut ca suprafetele cultivate cu porumb sa creasca comparativ cu cele ocupate de grau.

In anul 1999 inul si canepa s-au cultivat pe o suprafata de 62 ha, iar productia medie a fost de 1000 kg/ha. Productia obtinuta, pe langa satisfacerea nevoilor gospodariilor individuale, participa la aprovizionarea cu materie prima a topitoriei de in si canepa de la Beclean. Perspectivele de dezvoltare a acestei intreprinderi creeaza premisele extinderii acestor culturi.

Culturile de cartofi detin o suprafata de 120 ha, productia fiind de 2400 kg/ha in 1999. Cartofii sunt raspanditi atat in zona luncilor cat si in zona deluroasa.

Legumele ocupa o suprafata de numai 32 ha, cultivandu-se numai in gradinile gospodariilor individuale. Productia in 1999 a fost de circa 2000 kg/ha.

Plantele de nutret ocupa locul al treilea in cadrul terenurilor arabile. Lucerna si trifoiul detin o suprafata de 140 ha, iar productia este de 3000 kg/ha.

Pomii fructiferi se intalnesc sub forma de livezi sau plantatii izolate prin gradini si curti. Suprafata ocupata de livezi este de 32 ha.

Comuna Cosbuc detinea un numar de 618 gospodarii in anul 1992. Suprafata agricola dupa modul de folosinta era in anul 1992 de 3975 de ha, ajungand in anul 2003 la 4094 ha.

Tabel 14 – Suprafața agricolă în 1992

In aceasta zona, dupa cum se observa in tabelul de mai sus o pondere mare o au pasunile, urmata de fanete. In tabelul urmator vom urmari o clasificare a culturilor, in care pe primul loc este raspandit porumbul, urmat de suprafata cultivata cu cartofi, grau si secara, legume.

Tabel 15 – Suprafața tipurilor de culturi în 1992

Dintre celelalte cereale pentru boabe, suprafete mici sunt cultivate cu ovaz, orz si orzoaica.

In tabelul urmator vom vedea productia totala la porumb boabe, productia totala obtinuta la grau si secara, productia totala de cartofi si productia totala la legume.

Tabel 16 – Producția totală în 1992

In functie de intervalul de timp studiat vom vedea o clasificare a terenurilor arabile, a pasunilor si a fanetelor apartinand comunei Cosbuc, habitat de pe Valea Salautei.

Tabel 17 – Clasificarea terenurilor agricole în comuna Coșbuc

Urmarind tabelul de mai sus, in acelasi interval de timp analizat vom face o precizare cu privire la valorile culturii la hectar ale porumbului, grau si secara, cartofilor si legumelor.

Tabel 18 – Valori culturi la hectar

Livezile si pepinierile pomicole in anul 1993 sunt in numar de 27, la fel si in anul 1994, iar in anul 1995 numarul acestora a scazut ajungand la 23.Productia de fructe obtinute in anul 1993 era de 102 tone, iar in anul 1995 de 44 tone.

In functie de clasificarea facuta in tabelele de mai sus, vom arata productia obtinuta prin cultivarea porumbului, a cartofului, grau si secara si a legumelor in tone.

Tabel 19 – Valori producție (ha)

Pentru o mai buna intelegere si stabilirea unei imagini de ansamblu, prezentam in continuare, sub forma de tabele structura fondului funciar din intervalul de timp studiat si suprafata cu numarul pomilor de rod si tineri din comuna Telciu.

Numarul gospodariilor populatiei din comuna Telciu a fost de 1898 in anul 1992, iar suprafata agricola dupa modul de folosinta este de: 7594 ha in anul 1992; 7778 ha in intervalul 1993 – 1997; 7974 ha in 1998; 7978 ha in intervalul 1999 – 2001; 7937 in anul 2002 si aceeasi situatie si in anul 2003.

Tabel 20 – Suprafața terenuri comuna Telciu

Tabel 21 – Tipuri de culturi in comuna Telciu

Tabel 22 – Productia totala a acestor culturi in anul 1992 a fost de:

In tabelul urmator vom clasifica suprafetele arabile (ha), pasunile (ha), fanetele si livezile (ha), in functie de intervalul studiat 1993 – 2003:

Tabel 23 – Suprafețele arabile în perioada 1993-2003

Dupa clasificarea acestor terenuri vom face un tabel cu valorile culturii la hectar in acelasi interval 1993 – 2003.

Tabel 24 – Valorile culturii la hectar

Dupa clasificarea terenurilor si a culturilor, dupa cum se pot observa in tabelele de mai sus, trebuie aratata si productia in tone, care rezulta in urma acestor culturi din cadrul comunei Telciu, in intervalul 1993 – 2003.

Tabel 25 – Producție (t) comuna Telciu

Specific localitatilor din zona de munte, arealul geografic din administratia comunei Romuli este constituit din: suprafata agricola 19,9 % din care: suprafata arabila 11,14 % ; pasuni 55,0 % ; fanete 33,86 %.

Ceea ce este caracteristic pentru localitatile componente ale comunei Romuli este faptul ca intrucat comuna nu a fost colectivizata si-a pastrat structura de activitati specifica traditiei satului romanesc din perioada interbelica. Acest fapt a condus la o continuitate a activitatilor economice specifice cu adaptarea acestora la specificul economiei de piata.

Numarul gospodariilor din aceasta comuna a fost de 527 in anul 1992. Suprafata agricola dupa modul de folosinta in hectare a fost de 1801 in 1992, 2038 in 1993 – 1995, 2036 in 1996 – 1997, 1755 in 1998, 1756 in 1999, 2119 in 2002 – 2003

In tabelul de mai jos vom arata o clasificare a terenurilor arabile (ha), a pasunilor si a fanetelor.

Tabel 26 – Terenurile agricole (1992)

Tabel 27 – Ponderea culturilor in suprafata arabila in anul 1992:

Tabel 28 – Productia medie la cultura vegetala in anul 1992

In comuna Romuli se considera posibil de realizat productivitatile de cartofi si legume.

In tabelul de mai jos vom face o clasificare a terenurilor agricole, a pasunilor si a fanetelor din intervalul 1993 – 2003.

Tabel 29

Tabel 30 – Productia medie la cultura vegetala intre anii 1993 – 2003 in tone:

Densitatea agricola sau fiziologica a populatiei ca raport intre potentialul demografic al unui teritoriu si suprafata agricola de care dispune este mare, datorita numarului mare al popilatiei din Bazinul Salautei.

Suprafata de teren arabil ce revine unui locuitor la nivelul bazinului este 0,9 ha/locuitor. Productiile medii de cereale la hectar sunt reduse, ele variind intre 1240 – 2200 kg, randamentul scazut este cauzat de folosirea semintelor neselectionate si realizarea lucrarilor agricole cu tractiune animala.

Cresterea animalelor este o ramura de baza in agricultura comunelor cu vechi traditii fiind favorizata de existenta intinselor pasuni si fanete. Deoarece acestea sunt de slaba calitate, oile, bovinele si cabalinele sunt duse la pasunat in pasunile alpine din Muntii Rodnei.

In comuna Salva, bovinele sunt raspandite pe intreg teritoriul comunei si in anul 1992 au fost de 2293, iar in anul 2003 au fost de 1366. Datorita faptului ca animalele se cresc in gospodarii individuale, nu exista o singura rasa. Rasele cele mai intalnite sunt: Baltata Romaneasca, Pinzgau si Bruna de Maramures.

Ovinele in 1992 sunt in numar de 7754 capete, iar in anul 2003 de 4880.Rasele intalnite sunt: Turcana si Tigaie.

Porcinele nu gasesc conditiile cele mai favorabile de crestere, numarul lor fiind in anul 1992 de 1188, apoi numarul acestora a scazut treptat ajungand in anul 2003 la 838.

In tabelul urmator vom face o clasificare a animalelor pe intervalul 1993 – 2003:

Tabel 31

Tabel 32 – Productivitatea medie la productia agricola

Rezultatele obtinute in cresterea efectivului de animale si a productivitatii lor nu sunt pe masura posibilitatilor. In directia dezvoltarii acestei ramuri la nivelul posibilitatilor existente este necesar sa se ia urmatoarele masuri: insamantarea cu ierburi valoroase a pasunilor si pajistilor degradate, extinderea folosiri ingrasamintelor chimice si naturale, cultivarea de plante furajere, insamantarile in cultura dubla si extinderea asistentei zooveterinare.

Cresterea animalelor in Cosbuc se face tot in gospodarii individuale, iar unele dintre bovine si cabaline sunt duse la pasunat. Oile se duc de asemenea la pasunat deoarece pasunile si fanetele sunt de slaba calitate. Bovinele erau in numar de 359 in anul 1992 si au crescut nesemnificativ, ajungand la 367 in anul 2003.

Numarul de oi este intr-o scadere continua; in anul 1992 ovinele erau in numar de 1344, iar in anul 2003 s-a ajuns la un numar de 1144.

Porcinele gasesc conditii mai favorabile de crestere decat in comuna Salva; in anul 1992 sunt in numar de 432, iar in anul 2003 numarul acestora creste la 638.

In tabelul de mai jos vom arata numarul de bovine, porcine, ovine si pasari intre anii 1993 – 2002

Tabel 33

Productia obtinuta este de o importanta mai mica, deoarece este folosita pentru hrana, in casa. Numarul animalelor sacrificatein anul 1992 a fost de 124 tone gr. vie, in 1998 de 174 tone, iar in anul 2003 de 167 tone. Productia de lapte de vaca in anul 1992 era de 4492, in anul 1998 de 6048, iar in 2003 de 7279 hl.

Tabel 34 – Situatia privind septelul in perioada 1992 – 2002 in comuna Telciu

Din analiza cifrelor din tabel se constata ca dupa anul 1992 populatia a inceput sa faca o reducere a animalelor, mai ales la oi, a cresterii acelor animale, care sa fie rentabile, de aceea avem o usoara descrestere si apoi o usoara crestere a numarului de animale, la porcine si bovine.

Din totalul bovinelor, vacile cu lapte reprezentau la nivelul anului 2002 un numar de 2257 de vaci, 202 juninci, lucru ce denota orientarea cresterii animalelor pentru productia de lapte, in totalul familiei si al predarii la centrele de colectare.

Productia de lapte, ce se obtine pe cap de vaca furajata, este de circa 1500 de litri la rasa Bruna de Maramures.

Dintre animalele cele mai importante pentru munca sunt caii, desi numarul lor a scazut foarte mult, caii mai constituie principala forta de tractiune in cultivarea pamantului, transportul furajelor, iar pana nu demult erau folositi in numar foarte mare la transportul lemnelor in cadrul exploatarilor forestiere.

In ultimul timp, in campul zootehnic al comunei Telciu au aparut animale mici pentru blana (nutria) in numar de cateva zeci de exemplare in unele gospodarii individuale.

In satele Fiad si Telcisor se afla cate o pastravarie cu apa captata din Valea Fiadului si respectiv Valea Telcisorului, care se afla sub tutela Ocolului Silvic Comunal Salauta. Aici se cresc si se comercializeaza pastravi.

Profilul economic al teritoriului si al localitatilor cuprinse in perimetrul administrativ al comunei Romuli se bazeaza pe doua resurse existente in zona: cresterea animalelor si exploatarea masei lemnoase.

In anul 2000 se considera posibil de realizat a urmatoarei densitati de animale la hectar: Bovine 0,3 cap/ha ; Cabaline 0,042 cap/ha ; Porcine 0,21 cap/ha ; Ovine 1,9 cap/ha ; Pasari 1,5 cap/ha.

Tabel 35

Productivitatea medie la productia agricola animaliera este de 1850 l/cap lapte de vaca si 49,5 l/cap lapte de oaie. Carnea de bovine este de 117,0 kg/cap, carnea de porc este de 145 kg/cap si carnea de pasare de 1,8 kg/cap. Lana este de 2,15 kg/cap iar ouale de 83 buc/cap.

Randamentul activitatilor agricole practicate in Bazinul Salautei este modest, productia obtinuta fiind destinata in mare parte consumului propriu, productia de marfuri avand o pondere redusa. Agricultura intensiva se manifesta in special in sectorul zootehnic, pe baza pasunilor in timpul verii, a fanului si a plantelor furajere in sezonul rece.

b) Activitati industriale

Activitatile industriale sunt slab reprezentate in Bazinul Salautei. Aici nu a existat nici inainte de 1990 o activitate industriala propriu-zisa doar in ceea ce priveste exploatarea lemnului si pregatirea lui pentru trimiterea spre prelucrare. In acest sens se poate aminti, depozitul de material lemnos de la Telciu – Tranzbordare, infiintat in anul 1949 si deservit de o linie de cale ferata de 48 km. Acesta cuprindea bazinul Telcisor, Stramba, Valea Fiadului. Aceasta linie a fost desfiintata in anii 1961 – 1962 fiind inlocuita cu retele de drum auto. Acest depozit s-a mutat in ultima perioada la Cosbuc. Pana in anul 1958 a functionat o fabrica de cherestea la Fiad.

In prezent se realizeaza activitati de prelucrare a produselor agricole in cadrul morilor de cereale, distileriilor de rachiuri naturale, insa acestea sunt rudimentare.

Pentru obtinerea diferitelor produse din lemn, in fiecare sat functioneaza cel putin un atelier de tamplarie. De asemenea exista cateva gatere pentru prelucrarea primara a lemnului la Cosbuc, Telcisor, Fiad si Romuli. Pentru aprovizionarea cu paine a satelor de pe Valea Salautei s-a deschis o brutarie in satul Telciu.

c) Activitati tertiare

Satele din Valea Salautei se caracterizeaza printr-un grad modest de deservire, fapt pus in evidenta de numarul si calificarea persoanelor, de dotarile materiale destul de bune existente. Dintre localitati se remarca Telciu in care functioneaza un spital comunal, o farmacie cu cadre medicale sunt oferite de unu sau chiar doi medici de familie, fiecare medic fiind ajutat de asistenti calificati. Serviciile veterinare sunt asigurate de un dispensar veterinar cu un cadru specializat. Un dispensar veterinar se afla si in comuna Cosbuc condus de un cadru specializat.

Sarcina educatiei prescolare si scolare a copiilor se realizeaza in unitati de invatamant existente in fiecare sat, serviciile fiind asigurate in marea lor majoritate de catre profesori calificati.

Legat de activitatea de invatamant se remarca comuna Telciu unde inca din 1827 s-a infiintat scoala comunala nationala, iar in 1837 scoala triviala, unde intre anii 1871 – 1873 a fost elev poetul George Cosbuc.

Incepand cu 1899 a luat fiinta scoala primara de stat maghiara iar din 1909 au fost gradinite de copii si scoala de repetentie.

La Telciu a functionat scoala elementara de sapte clase pana in anul 1964. Incepand cu anul 1965 pana in 1971 a functionat scoala generala de opt clase. Din 1971 pana in 1991 a fost scoala cu invatamant obligatoriu de 10 clase, dar a functionat si o clasa de liceu zi precum si liceu seral.

In 1995 – 1996 pe langa scoala generala s-a infiintat scoala profesionala invatamant de zi unde sunt scolarizati elevi in diferite meserii, iar la 1 septembrie 2000 a fost atribuita denumirea de Grup Scolar, incepand sa functioneze in cadrul scolii, pe langa invatamantul profesional si invatamantul seral, o clasa de invatamant liceal zi – filiera tehnologica, profil mecanic.

Datorita intinderii mari a comunei, de Grupul Scolar Telciu apartin si scolile cu clasele I – VIII din satele Telcisor I si Bichigiu. Totodata functioneaza si clasele simultane de invatamant primar din Fiad I, Fiad II, Valea lui Stan, Telcisor II si Telcisor III.

Se poate remarca asadar spectrul larg al serviciilor din domeniul invatamantului. Trebuie mentionat de asemenea ca si in celelalte centre de comuna (Salva, Cosbuc, Romuli) functioneaza scoli cu clasele I – VIII si gradinite, serviciile fiind organizate de cadre calificate.

Sub aspect comercial serviciile au inregistrat o crestere economica semnificativa, in fiecare sat existand intre 2 – 10 unitati comerciale (magazine mixte, bufete) , desi puterea de cumparare a locuitorilor este in continua scadere.

Serviciile administrative sunt asigurate de catre primariile si consiliile comune, unde numarul angajatilor este redus, iar cele din domeniile postale, de oficiile postale ale centrelor de comuna.

Activitatea turistica nu este reprezentata prin unitati specializate si nici prin unitati agroturistice, insa exista un potential natural care poate oferii atractii turistice. In primul rand Valea Salautei, caracterizata prin originalitatea peisajului locurilor.

Cei mai multi turisti gasesc importante cai de acces spre Muntii Rodnei, pe Valea Strambei si pe Valea Telcisorului. Pe Valea Telcisorului se poate ajunge la complexul carstic "Tausoare – Zalion", iar pe Valea Strambei se gaseste o rezervatie hidrogeologica numita "Zavoaiele Borcutului" cu depunere de travertin si tuf calcaros din care iese la suprafata ape minerale si CO2 liber.

Se remarca de asemenea originalitatea portului (inclusiv palaria cu pana de paun), dansurile populare, iar in localitatea Cosbuc este prezenta casa memoriala "George Cosbuc".

Recent s-a reinfiintat festivalul international de folclor "Nunta Zamfirei", care atrage multi turisti din tara si chiar din strainatate.

Un alt punct de atractie il constituia podurile din lemn acoperite, care se mai pastreaza la Cosbuc, se remarca de asemenea viaductele spectaculoase peste care trece calea ferata.

Caile de comunicatie

Dezvoltarea economica a unei regiuni este strans legata de dezvoltarea sistemului de transport. Intre cele doua componente se stabileste o relatie reciproca de conditionare, astfel incat sistemul de transport este atat cauza cat si consecinta a dezvoltarii economice a unui areal.

Caile de comunicatie constituie liniile de forta in reteaua si sistemul de asezari, ele asigurand intrarile si iesirile de energie, informatie si materie, din si spre asezarile dintr-un teritoriu.

In lungul Vaii Salauta exista un drum rutier si unul feroviar care formeaza o semnificativa axa de comunicatii si legetura a Transilvaniei, prin Pasul Setref cu tara Maramuresului. Aceasta legatura a permis o vie circulatie umana intre cele doua teritorii inca din cele mai vechi timpuri. Circulatia rutiera este asigurata pe drumul rutier 17C, legat, de Culoarul Somesului Mare prin drumul rutier 17D.

Din soseaua principala se ramifica drumuri secundare neasfaltate pe Valea Bichigiului, spre satul Bichigiu, pe Valea Telcisorului, spre satul Telcisor si pe Valea Fiadului. De asemenea din satul Romuli se ramifica un drum forestier pe Valea Stramba afluent pe stanga al Salautei.

Se poate remarca faptul ca aproape toate localitatile din Bazinul Salautei, mai putin Bichigiu si Telcisor au acces la reteaua de comunicatie feroviara, respectiv linia ferata Salva – Viseu de Jos.

Referitor la construirea liniei Salva – Viseu de Jos aceasta a fost data in circulatie in anul 1939, sectorul Salva – Telciu, apoi in continuare o linie ingusta pana la Moisei, iar in 1949 a fost data in folosinta intraga linie si scoasa din izolare, din acest punct de vedere, Tara Maramuresului. Legatura feroviara se realizeaza prin nodul de cale ferata de la Salva. Satul Salva are acces la calea ferata din anul 1907 cand s-a dat in folosinta calea ferata Beclean – Nasaud – Ilva Mica.

Bibliografie

1. Bacanaru, L., (1963), Clasificarea functionala a asezarilor, Probleme de geografie, vol.X, Bucuresti.

2. Bacanaru, I., (1969), Consideratii geografice privind tipologia asezarilor rurale din Romania, Comunicari de geografie. vol. III, Bucuresti.

3. Bichigean, V., (1928), Satul graniceresc, Arhiva Somesana, nr. 8,9, Nadaud.

4. Boca, P., (1976), Vechimea documentara a localitatiilor din judetul Bistrita – Nasaud, sec XV – XX, File de istorie, IV, Muzeul de Istorie Bistrita.

5. Cianga, N., (1990), Turismul in Carpatii Orientali, Studiu de geografie economica, Teze de doctorat, Iasi.

6. Cocean, P., Surd, V., (1980), Contributii la definirea tipului de asezare risipit, Universitatea "Babes-Bolyai", Facultatea de Biologie-Geografie si Geologie, Cluj-Napoca.

7. Cucu, V., (1981), Geografia populatiei si a asezarilor umane, editia a II-a, Edit. Did. Ped., Bucuresti.

8. Maier, A., Buta, I., Morariu, T., (1972), Judetul Bistrita-Nasaud, Editura Academiei, Bucuresti.

9. Martian, I., (1929), Tara Nasaudului, Arhiva Somesana, nr. 10, Nasaud.

10. Pop, P. Gr., (1984), Romania. Geografia circulatiei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

11. Pop, P. Gr., (1988), Romania. Geografie Economica, Partea II-a, Editia a II-a, Universitatea din Cluj-Napoca.

12. Raboca, N., Surdu, V., (1989), Geografia populatiei si asezarilor, Universitatea "Babes-Bolyai", Facultatea de Biologie- Geologie si Geografie, Cluj-Napoca.

13. Surd, V., (1993), Introducere in Geografie rurala, Editura Interferente, Cluj-Napoca.

14. XXX Geografia Romaniei (1986), III, Carpatii Romanesti si Depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei, Bucuresti.

15. XXX Recensamantul populatiei si locuintelor din 7 ianuarie 1992, Directia Judeteana de Statistica Bistrita.

16. XXX Recensamantul populatiei si locuintelor din 7 ianuarie 2002, Directia Judeteana de Statistica Bistrita.