Aspecte din i storia comunității evreiești din Deva [607736]

Aspecte din i storia comunității evreiești din Deva

Nichifor (căs. Belea) Daniela Adriana
Conversie profesională în Istorie – An II

Prezența evreilor în spațiul transilvănean ar putea data încă din perioada Daciei romane, dat
fiind faptul că s -au descoperit câteva monede evreiești datând din primul secol d .Hr., inclusiv la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala noii provincii romane. Însă, p rezența certă a evrei lor în
Transilva nia este atestată de surse istorice abia în Evul Mediu – când aceștia, alături de alte etnii, s –
au așezat pe teritoriul României – de unele documente din secolul al XIII -lea, în care sunt
menționați negustori evrei care se ocupau cu comerțul cu sare pe râul Mureș. Numărul evrei lor a
crescut simțitor spre sfârșitul secolului al XV -lea – începutul secolul ui al XVI -lea, când au sosit în
număr destul de mare din Imperiul Otoman, unde se refugiaseră după expul zarea lor din Span ia, din
anul 14921.
Date statistice referitoare la numărul evreilor din Transilvania, respectiv din orașul Deva, se
cunosc abia începând cu secolul al XIX -lea, în urma re censămintelor periodice efectuate de
autoritățile vremii, străine sau românești, funcție de perioada istorică respectivă:

Tabelul nr. 1
Populația evreiască din Transilvania
Anul 1870 1880 1890 1900 1910 1930
Evrei 105.000 106.513 145.000 160.352 184.508 192.833
Procent din totalul
populației 2,48 % 2,63 % 3,27 % 3,28 % 3,49 % 3,47 %
Sursa: Ioan Bolovan, Evrei i din Transilvania între 1870 -1930. Contribuții demografice , în
„Anuarul Institutului de Ist orie «G. Bariț» din Cluj -Napoca” , tom. XLIV, 2005, p. 541.

Tabelul nr. 2
Populația evreiască în orașul Deva
Anul 1850 * 1857 * 1869 * 1880 ** 1890 ** 1900 ** 1910 ** 1930 **
Evrei 19 73 92 187 268 592 791 914
Procent din totalul
populației 0,89
% 2,6
% 2,8
% 4,7
% 5,75
% 8,3
% 9,1
% 8,7
%
Sursa: *Adăscăliței, Felicia Mariana, Bara, I. S., Lazăr, I., Lazăr, L., Deva, Monografie , vol. 2,
Editura EMIA, Deva, 2016, p. 269; **Ioan Bolovan, Evrei i din Transilvania între 1870 -1930.
Contribuții demografice , în „Anuarul Institutului de Istorie «G. Bariț» din Cluj -Napoca ”, tom.
XLIV, 2005, p. 5 49.

1 Muzeul Holocaustului din Nordul Transilvaniei , http://holocausttransilvania.ro/ro/exhibits/show/evreii -din-
transilvania -exp.

Conform un or date statistice din anul 1929 , în Deva existau 212 familii de evrei, care făceau
parte din diverse categorii profesionale: 1 industriaș, 2 negustori, 96 comercianți, 45 meseriași, 16
funcționari publici, 20 funcționari particulari, 9 avocați, 5 medici, 2 ingineri2. În fun cție de modul
de practicare a cultului, evreii deveni era u împărțiț i în două comunități – Comunitatea Mare și
Comunitatea Mică -, desprinse în 1921 dintr -una singură . Între acestea au apărut uneori și
divergențe, legate de anumite facilități de natură economică de care beneficiau comunitățile
religioase recunoscute oficial. Astfel, în anul 1925, a existat un diferend a cărui rezolvare a implicat
chiar și autoritățile centrale, referitor la realizarea unor venituri din vânzarea cărnii „coșer” de către
noua comunitate, pe care cea veche nu o recunoștea și care, de fapt, nici nu avea caracter oficial de
persoană juridică potrivit normelor legale în vigoare. Relevant în acest sens este demersul făcut de
Comunitatea autonom evreiască din Deva pe lângă institu ția subprefectului, la 18 februarie 1925:
„În anul 1921 un număr mic dintre membrii noștri vrând să atace comunitatea veche ar fi insinuat că
ies din comunitatea noastră , au cerut și au primit drept provizoriu la o casă de rugăciune separată,
fără însă ca până în ziua de azi ar fi primit de la forul în drept un permis ca să întemeieze o
comunitate separată, care să figureze ca persoană juridică și morală. Cu toate acestea dânșii (…) ar
forma o comunitate și doresc să exercite drepturi care nu sunt în comp etența lor. Așa au dat ei ca
persoană juridică drept la un măcelar din Deva (…) să vândă carne „coșer” și încasează taxa după
acea carne ca și când ei ar fi o comunitate cu depline drepturi care decurg din personalitatea ei
juridică și din autonomia pe c are altfel n -o posedă (…) Cu tot respectul rugăm pe domnul subprefect
să binevoiască a lua măsuri ca Primări a Deva să interzică tuturor măcelarilor din Deva, vânzarea
cărnii „coșer” afară de acela care primește de la comunitatea noastră permis, iar cei care nu se vor
conforma acestui ordin să aibă în vedere că măcelăria va fi închisă și carnea numită „coșer” va fi
confiscată ”3.
Situația comunității iudaice din Deva la 1939 era următoarea: în oraș exista o sinagogă
aparținând comuni tății evreiești de rit ortodox – construită pe un teren cumpărat în 1891 -, „o clădire
construită din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă și compusă din 16 camere din care patru servesc
pentru locuința rabinului, o sală -sinagogă, o altă sală pentru ședințe, o sală de școală, un birou, o
baie, șase locuințe ale funcționarilor ș i dependințe, iar două ocupate de por tar”4. Sinagoga a fost
construită la sfârșitul secolul al XIX -lea (probabil în anul 1897 , potrivit unei inscripții de pe una
dintre scările clădirii ), după un proiect al arhitectului Ignatiu Mahler, iar în arhitectura a ctuală
datează din anii 1 905-1907, când a fost re clădi tă. Pe lângă această sinagogă , în Deva mai exista o
casă de rugăciuni, precum și un cimitir evreiesc.

2 http://zhd.ro/istorii/o -istorie -nescrisa -evreii -hunedoreni
3 Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale (SJHAN), Fond Primăria orașului Deva , dosar 5/1925, f. 14.
4 Ibidem , dosar 28/1938, dosar 36/1939, f. 7.

Foto.1. Sinagoga din Deva -vedere față Foto.2. Sinagoga din Deva -vedere spate
(sursa foto: arhiva personală) (sursa foto: arhiva personală)

Ultimul rabin al evreilor din județul Hunedoara, pe numele său Alexandru Max, a avut în
grijă sinagoga până în 2009, când a decedat, la vârsta de 80 de ani. La ora actuală, deși încă mai
poartă însemnele poporului evreu, sinagoga din Deva este goală, o parte din ea fiind transformată în
spațiu comercial (restaurant!). Puținii evrei rămași în oraș se întâlneau în si nagogă cu ocazia
sărbătorilor iudaice, dar odată cu moartea rabinului Max, tradiția a încetat. Se mai păstrează încă
manuscrisele cărții sfinte a evreilor, Torah, din care ultimul rabin ținea predicile. Transformarea
sinagogii în muzeu, deziderat al urmași lor acestuia, nu a fost încă pusă în practică.
În pragul celui de-Al Doilea Război Mondial, în județul Hunedoara trăiau în jur de 5000 de
evrei, concentrați în principal în localitățile Deva, Hațeg , precum și în Valea Jiului. Acțiunea de
românizare a societății începută în septembrie 1940 a continuat în întreaga perioadă cât generalul
Antonescu s -a aflat la putere. Din acest motiv a suferit și populația evreiască din județul Hunedoara.
Una dintre măsurile luate de regimul dicta torial antonescian a fost organizarea unui regim economic
pe bază etnică românească. Astfel, între 1940 -1944, în întreg județul au fost radiate 436 de firme
evreiești, rămânânnd doar 114, dar și acestea au fost împuți nate, la 5 iunie 1944 mai existâ nd doar
76 de firme5.
În perioada 1941 -1944 câteva sute de evrei din zonele rurale din județul Hunedoara au fost
concentrați în trei localități – Deva, Ilia și Hațeg . În Deva ei au fost cazați în diverse clădiri, una
dintre acestea fiind chiar sinagoga, încăperea mare de la parter fiind transformată în dormitor. În jur
de 400 de oameni au fost adunați aici și în alte clădiri învecinate .
Astfel, e vreii din Deva nu au fost deportați, ci au fost incluși într -un program de muncă
forțată, în special la repararea și întreținerea drumurilor , dar și la alte munci , precum întreținerea
spațiilor verzi din localitate. Cei care aveau diverse meserii – tipograf, zugrav, șofer ș.a. – au rămas
să lucreze în domeniul lor de activitate.

5 SJHAN, Fond Camera de Comerț și Industrie Deva , dosar 18/1944, f. 1 .

În scop ul organizării muncii în folosul obștesc în conformitate cu unele dispoziții ale
guvernului, la începutul anului 1942 a fost organizat Cercul de Recrutare Hunedoara, care avea ca
sarcină , printre altele, recrutarea evreilor apți de muncă din județ, evidența acestora și repartizarea
lor în funcție de nevoile de mână de lucru , stabilind inclusiv un program de lucru special pentru
evrei: „de la orele 8 -12 a.m. și de la 14 -18 p.m. făcând excepție Duminicile ș i Sărbătorile legale ”6.
Bărbații evrei apți de muncă au fost împărțiți în trei detașamente de muncă , organizate în Deva,
Hațeg și Hunedoara , la Deva fiind repartizați 51 de evrei7.
În scopul urgentării lucrărilor publice, au fost înăsprite măsurile împotri va evreilor care
prestau muncă obligatorie, după cum reiese dintr -un document din 6 iulie 1942 al Cercului de
Recrutare Hunedoara : „Cu onoare vă facem cunoscut că evreii aprobați unităților, întreprinderilor și
instituțiilor pentru munca de folos obștesc, nu dau, în multe cazuri, randamentul dorit de Stat din
cauza lipsei de organizare și urmărire a muncii lor de către solicitatori. Pentru a înfrâna prea marea
libertate în care aceștia se mișcă și a -i constrânge într-o disciplină a muncii, se ordonă: Fieca re
întreprindere va face un tabel în care va cuprinde: Instituția căreia i s -au aprobat evreii; numărul
evreilor aprobați (meseriași și salahori – separat); data aprobării; lucrul pentru care s -au cerut;
timpul pentru cât s -au aprobat; randamentul pe zi. D atele necesare vor fi cerute întreprinderilor și
controlată activitatea lor de către cerc (…). Cercul va face vizite inopinate pentru a se convinge de
activitatea evreilor – de prezența lor la întreprinderi și la munca efectivă (…). D acă Cercul constat ă,
la vizita inopinată, că întreprinderea nu urmărește cu destul interes activitatea evreilor sau că
tolerează neprezentarea acestora la muncă, evreii vor fi ridicați imediat și trimiși în detașament, iar
întreprinderea nu va mai avea drept să ceară (…). Eventualele slăbiciuni ale întreprinderilor față de
activitatea evreilor vor fi raportate Comandamentului pentru a se da ordin de retragere a acestora și
a se ține în evidență, în cazul unor noi cereri, spre a fi refuzate8”. Se poate trage de aici concluz ia
că, de regulă, întreprinderile cărora le -au fost repartizați evrei pentru muncă aveau o atitudine
omenoasă față de aceștia, neluând în seamă cu strictețe ordinele autorităților.
La începutul anului 1943, în urma unor ninsori abundente, la cererea Primăriei Deva către
Cercul Teritorial de Recrutare din localitate, evreii au fost scoși să curețe zăpada și gheața de pe
anumite străzi din oraș. Nefăcând față volumului mare de muncă , printr -o reglementare a Prefecturii
Hunedoara, inclusiv elevii cu vârs ta peste 16 ani, precum și studenții evrei au fost obligați să
muncească la curățat zăpada. La începutul lunii februarie, numărul total al evreilor care lucrau la
deszăpezire se ridica la 135, repartizați după cum urmează: 9 – la Divizia 2 Munte; 6 – la
Bataionul 7 Vânători de munte; 4 – la Casa de asigurări sociale; 11 – la manutanța Deva; 2 – la

6 Lazăr Liviu , Căile de comunicație hunedorene , în „Județul Hunedoara. Monografie . Volumul IV, (Om, natură,
ocupații)”, Deva, 2014, p. 492.
7 Ibidem .
8 Ibidem , p. 49 5-496.

Centrul de exploatare teritorială Deva; 16 – la Cercul Teritorial de Recutare; 6 – la Spitalul Deva; 3
– la Prefectura Deva; 7 – la Primări a Deva; 9 – la Ocolul Silvic Deva; 16 – la Gimnaziul Industrial
de băieți; 8 – la Regimentul 4 Grăniceri; 38 – la Regimentu l 3 Transmisiuni9. Aceste cifre par
oarecum exagerat e în raport cu necesitățile reale de forță de muncă și sugerează ideea că Primăria
Deva încerca de fapt să ușureze munca evreilor . După cum se observă, din numărul total , aproape
jumătate, mai exact 61, erau repartizați la cele patru unități militare din oraș , care puteau să se
descurce și singure, fapt car e poate însemna că inclusiv Cercul Teritorial de Recrutare Deva încerca
menținerea evreilor în oraș, pentru a nu fi deportați. În acest sens, constatând că numărul este prea
mare, Cercul Teritorial de Recrutare menționa, într -o adresă trimisă Primăriei Dev a, următoarele:
„Evreii de la instituțiile de mai sus se vor pune la dispoziție deocamdată pe o perioadă de 7 zile,
fiecare instituție pentru a nu -și îngreuna activitatea, putând să împărțească efectivul în două serii
egale de 7 zile / jumătate din efectiv în fiecare serie și anume: prima serie de la data de 9 februarie
la 16 februarie 1943; seria a II -a de la data de 17 februarie la 23 februarie 1943”10. Un amănunt
demn de menționat este că o anumită categorie de evrei beneficiau de un statut special, așa c um
reiese din aceeași adresă : „În ce privește exceptările de la munca la zăpadă (…) evreii clasați inapți
(…) precum și titrații/evreii cu titluri academice , dacă până la data de 10 februarie 1943 nu fac
dovada situației lor, nu vor fi scutiți ”11. Cei scutiți de munca obligatorie trebuia să plătească 3.500
de lei în contul primăriei. În același timp, cei care prestau muncă forțată erau plătiți cu sume de
bani, drepturile de hrană, soldă și întreținere cuvenite evreilor aflați la muncă în detașament e locale
sau exterioare fiind achitate în aceleași condiții ca pentru soldați, pe baza statelor de plată12. Cei
care refuzau să muncească sau lipseau nemotivat de la muncă erau aspru sancționați. De exemplu,
ca urmare a unor absențe nemotivate înregistrate la Detașamentul de muncă Deva în ianuarie 1942,
Cercul Teritorial a emis o adresă care prevedea ca : „Pentru a întrona disciplina în râ ndul acestor
evrei, cu onoare Vă rugăm să binevoiți a aplica susnumiților evrei sancțiunile prescrise și a ne
încunoștința de rezultat”13. În același timp, măsuri aspre se luau și împotriva instituțiilor și
întreprinderilor beneficiare de munca obligatorie a evreior. Este sugestiv în acest sens un ordin al
comandantului Cercului Teritorial Hunedoara trimis Primăriei Deva la data de 24 februarie 1943 –
Instrucțiuni pentru aplicarea legii nr. 59 publicată în Monitorul Oficial nr. 28 din 3.II.1943 –, care
stipula: „Acei care nu vor înștiința Cercurile Teritoriale despre lipsa nemotivată de la lucru, cât și
acei care nu vor trimi te Cercurilor Teritoriale pe evreii chemați, căutând a -i reține prin orice mijloc
(…), vor fi dați în judecata Curților Marțiale pentru instigare la nesupunere sau dezertare, după caz,

9 SJHAN, Fond Primăria orașului Deva , dosar 5/1943, f. 35.
10 Ibidem .
11 Ibidem .
12 Ibidem , f. 231.
13 Lazăr Liviu, op. cit. , p. 495.

conform art. 218 din Codul Penal14”. Deasemenea, s -a înăsprit și regim ul scutirilor medicale, pentru
evreii care nu erau apți de muncă. Spre sfârșitul anului 1943, în luna noiembrie, Cercul Teritorial
Hunedoara Sub -biroul evrei a trimis o adresă către Primăria Deva cu instrucțiuni în acest sens:
„Evreii bolnavi care au nevoi e de scutiri medicale și sunt repartizați pentru muncă obligatorie la
unitățile și formațiunile din orașele lor de domiciliu vor fi prezentați la vizita medicală la
infirmeriile corpurilor de trupă respective, iar cei repartizați la instituțiile civile sau întreprinderile
particulare, la infirmeriile Cercurilor Teritoriale” 15.
Cu toate măsurile discriminatorii luate împotriva evreilor în acei ani tulburi, este demn de
reținut faptul că, în timp ce evreii din nord -vestul Transilvaniei , aflată sub stăpânirea Ungariei, au
fost deportați în diverse lagăre de concentrare naziste, cei din județ, inclusiv din Deva, în marea lor
majoritate au rămas pe loc împreună cu familiile și, mult mai important, au fost lăsați în viață .
Dacă în 1942, conform unei statistici, în Deva erau 695 de evrei, la o populație totală de
12.29416, adică un procent de 5,65 % , la terminarea războiului în 1945, erau repertoriați în jur de
1000 de credincioși ai cultului mozaic , conform unui raport al Chesturii de Poliție Deva17. În raport
se mai preciza că „credincioșii, în majoritate, s -au înscris în organizații politice guvernamentale, în
special în Partidul Comunist. Sunt însă o parte dintre ei care nu se manifestă în nici un fel din punct
de vedere politic, dar se pare că nutresc sentimente f ilo-americane. Din punct de vedere al
siguranței statului nu prezintă nici un pericol”18.
Odată cu instaurarea în România a regimului comunist, majoritatea evreilor din Deva a
emigrat în Israel, fenomen care s -a repetat și după revoluția din decembrie 1989. Potrivit datelor
ultimului recensământ, din anul 2011, în Deva mai erau doar 23 de evrei. Evoluția populației
evreiești din Deva în perioada respectivă este redată în tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 3
Populația evreiască în orașul Deva 1948 -2011

Anul 1948 * 1956 ** 1966 ** 1977 ** 1992 ** 2002 ** 2011 ***
Evrei 476 134 27 130 46 37 23
Totalul
populației 12959 16879 26969 60334 78438 69257 61123
Sursa : *https://sas.unibuc.ro ** www.insse.ro ; ***http://www.recensamantromania.ro
Bibliografie:
1. Adăscăliței, Felicia Mariana, Bara, I. S., Lazăr, I., Lazăr, L., Deva, Monografie , vol. 2,
Editura EMIA, Deva, 2016 .

14 SJHAN, Fond Primăria orașului Deva , dosar 5/1943, f. 175.
15 Ibidem , f. 271.
16 Ibidem , dosar 12/1942, f. 5.
17 SJHAN, Fond Chestura Poliției Deva , dosar 28/1945, f. 52.
18 Ibidem.

2. Bolovan, I., Evreii din Transilvania între 1870 -1930. Contribuții demografice , în „Anuarul
Institutului de Istorie «G. Bariț» din Cluj -Napoca ”, tom. XLIV, 2005 (disponibil pe internet
la adresa http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47843/4/Bolovan+Ioan –
Evreii+din+Transilvania -2005.pdf) .
3. Lazăr, L., Căile de comunicație hunedorene , în „Județul Hunedoara. Monografie. Volumul
IV, (Om, natură, ocupații)”, Deva, 2014 .
4. Nicoară, T., Istoria și tra dițiile minorităților din România, Ministerul Educației și Cercetării
Proiectul pentru Învățământul Rural , 2005 .
5. Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale, Fond Camera de Comerț și Industrie
Deva
6. Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale, Fond Chestura Poliției Deva.
7. Serviciul Județean Hunedoara al Arhivelor Naționale , Fond Primăria orașului Deva.
8. Muzeul Holocaustului din Nordul Transilvaniei (disponibil pe internet la adresa
http://holocausttransilvania.ro/ro/exhibits/show/evreii -din-transilvania -exp.).
9. www.insse.ro
10. http://www.recensamantromania.ro/rezultate -2/
11. https://sas.unibuc.ro/stor age/downloads/analize -regionale 9/AG48a.RECENSAMANT48.pdf
12. http://zhd.ro/istorii/o -istorie -nescrisa -evreii -hunedoreni .