ASPECTE DE ETICA ALE PROFESIEI DE AVOCAT Avocatul reprezintă o necesitatea în societatea modernă si civilizată. Putem afirma că problemele din viața… [617595]

[Tastați text]

ASPECTE DE ETICA ALE PROFESIEI DE AVOCAT

Avocatul reprezintă o necesitatea în societatea modernă si civilizată. Putem
afirma că problemele din viața cotidiană a omului devin si problemele
avocatului .
Cuvantul “ avoca t” provine din latinescul “advocatus” sau “advocare” care
însemană “ cel chemat în ajutor ”, din această explicație etimologică reieșind și
rolul avocatului în societate , acela de a apăra drepturile si libertăți le
fundamemtale ale cetățenilor unui stat , folosindu -se de cunoștiintele juridice de
care dispune . Profesia de avocat are ca scop completarea lacunelor juridice a
individului pe care îl apără, lupta pentru apl icarea cât mai corectă a legii î n
cadrul cazul pe care îl apără , lupta pentru individualizarea cauzei ș i a pedepsei.
Astfel, p rin afirmațiile care fac parte din pledoaria avocatului, acesta contribuie
la formarea opiniei judecătorului. În cadrul acestui eseu vom discuta în detaliu
despre anumite aspe cte etice ale meseriei de avocat.
O primă problemă controversată este aceea dacă avocații au dreptul sa își
facă reclamă. Legea in vigoare interzice avocatului să își facă reclamă , așa cum
societățile comerciale au la dispozitie aceasta variantă. U n aspect interesant al
acestei controverse este reprenzentat de faptul că ace asa nu este reglementată în
mod concret î n cadrul legislației europene, mot iv pentru care nu putem spune că
legislația ro manească ar limita î ntr-un fel libertatea de exprimare a avocaților.
Motivul pentru care putem s usține că avocații ar trebuii să dispună de acest
mijloc de publicit ate este că in societate modernă avocații desfășoară pe lângă
activitatea judiciară si una de consultant , publicul având posibilitatea prin
intermed iul reclamei de a cunoaște competențele teoretice si practice de care
dispun persoanele care lucrează î n domeniul avocaturii. În prezent,
materializarea acestei idei a ajuns până în punctual în care avocații își pot face
cunoscută activitatea prin intermed iului marketingul juridic in format digital.

[Tastați text]

O a doua problemă este legătă de etica profesiei de avocat din domeniul
penal . Adeseori s-a discutat despre importanța caracterului moral al activității
avocatului. În procesele penale, unde avocatului est e cel care îl apără pe
inculpat , s-a pus de cele mai multe ori problema interesul avocatul în procesul
penal. Astfel că este adusă in discuție suspiciunea conformar căreia avocatul
inculpatului dorește să -l scape pe acesta de răspunderea penală deoarce a fost
plătit de el sau pentru că avocatul doreș, prin câștigarea procesului,sa își creeze
o imagine f avorabilă în domeniul profesiei. Dacă avocatul pune la îndoială
probele în acuzare poate fi suspectat că nu dorește să conștientizeze adevărul
care susți ne vinovăția propriului client. Ba chiar uneori s -a adus in atenție faptul
că unele chest iuni de procedură ar fi folosite de către avocat pentru a putea
amâna procesul ori pentru a obține câștig de cauză.
O a treia problema discutată în spațiul jurid ic este aceea legată de o relație
esențială dintre avocat ș i libertatea de exprimare a acestuia. Una din armele
esențiale de care un avocat dispune este reprezentată de însuși cuvântul, astfel
că limitarea libertății de exprimare a acestuia este echivalentă cu restrângerea
exercițiului liber al profesiei. O apărare reală in cadrul unui proces nu ar fi
posibi lă dacă avocatul nu ar putea să comunice tot ce susține că este esențial
pentru apărarea intereselor clientului său, de frica unor urmări nefavorbile.
În literatura de specialitate s -au susținut două ipoteze contrare in legătură cu
libertatea de exprim are a avocatului. Astfel , în hotărârea dată în cauza Morice
c. Franței Curtea a staut că «avocații nu pot fi puși pe picior de egalitate cu
jurnaliștii. Pozițiile și rolurile lor în acțiunile din instanță sunt în esență diferite.
Jurnaliștii au sarcina de a transmite, în conformitate cu obligațiile și
responsabilitățile lor, informații și idei referitoare la toate chestiunile de interes
public, inclusiv ce le legate de administrarea actului de justiție. Avocații, la
rândul lor, sunt „protagoniști“ în cadrul sistemului judiciar, implicați direct în
funcționarea acestuia și în apărarea unei părți. Prin urmare, ei nu pot fi puși pe
picior de egalitate cu un mar tor extern al cărui rol este acela de a informa

[Tastați text]

publicul»1. Contrar acestei afirmații s -a formulat o a doua opinie portivit căreia
avocații pot evidenția prin intermediul presei problemele sistemului judiciar ,
dar nu pot aduce critici decât în căile legal e de atac asupra modului in care este
administrate justiția într -un caz concret aflat pe rolul organelor judiciare.
Aceasta problemă a fost discutată si in cadrul jurisprudenței Curții Europene a
drepturilor omului. Aceasta se ghidează după două criteria i n momentul in care
apreciază declarațiile avocatului în esența lor. Un prim criteriu este reprenzentat
de împrejurimile in care avocatul lansează anumite afirmații . În sala de judecată
, avocatul este liber de a se folosi de toate mijloacele legale pe car e le are la
dispoziție pentru a realiza o apărare cat complexă cientului său , putând
deschide un schimb de opinii liber atât cu judecătorii cât și cu celelalte părți
deoarece in joc nu este pusă doar libertatea sa de exprimare dar chiar și dreptul
la un p roces echitabil al clientului său. O a doua ipoteze ar fi aceea in care
avocatul susține anumite afirmații in afara sălii de judecată, mai exact in afara
cadrului unui proces aflat pe rolul instanțelor de jucată. In această ipoteza
instanța europeană anali zeaza de la caz la caz dacă sancționarea ar reprezenta o
formă de îngrădire a libertății de exprima a avocatului sau nu.
In ce condiții este permisă folosirea de către avocat a insultei si calomniei?
Criticile formulate de către avocat față de partea adver să sau față de o hotărâre
judecătorească trebuie să aibă ca scop aflarea adevarului și nu persoana care a
elaborat actul in cauză. Susținem ideea potrivit căreia insulta adusa
adversarului sau a judecătorului de către avocat nu -i poate fi acestuia eficace in
apărarea clientului său. In sens contrar, o calitate avantajoasa a avocatului este
reprezentata de “ cuviin ța și măsura ce trebuie să pună în cuvintele lui încât
săvârșindu -și pledarea să nu fi întrebuințat nimic împotriva părții opuse ”1. Totusi

1 CEDO: Morice c Franța, par. 148, apud. M. Cercelescu, Libertatea presei vs. libertatea de exprimare a
avocatului. Limite comune și specifice , articol publicat on line pe site -ul www.juridice.ro , ultima vizualizare la
9.12.2015.

[Tastați text]

daca avocatul va folosii anumite afirmatii care pun o parte intr -o lumina
nefavorabila , acest procedeu fiind indispensabil pentru afectuarea apararii,
avocatul va trebuie sa elaboreze continutul acestor afirmatii cu decenta si nu cu
patimire. O pledoarie compl exa , sub ascpetul tehnicii juridice , va convinge
despre adevarul judiciar daca este redactata folosinduse un limbaj juridic
correct si clar din punct de vedere semantic, daca limbajul simplu, sobru si
adecvat, evitandu -se trivialitatile.
O alta p roblema cu privire la pledoaria avocatiilor este limitarea duratei
acestoie. Acest fenomen de limitare a pledoriiilor avocatilor este o consecinta a
numarului mare de dosare aflate pe rolul instatelor de judecata, discursul tinut
de catre avocati rezumandu -se la aspect tehnico – juridice. In doctrina s -a
sustinut ca ar exista un drept al avocat iilor la pledoarie , sustinandu -se ca
“ Dreptul avocatului de a discuta fondului unui caz în pledoarie atât în ceea ce
privește legea cât și faptele este foa rte larg ți el are dreptul să declare pe deplin
opiniile sale cu privire la ceea ce arată dovezile și în ceea ce privește concluziile
la care duc acestea. ”2. Intrucat practica limitarii duratei pledoariilor avocatilor
este intalnita pretutindeni in instant ele europene, inclusive si la Curtea
Europeana a Drepturilor Omului, sustinerea ideei conform careia aceasta
practica ar reprezenta o incalcare a dreptului la aparare al partii ar fi nerealist ă.
Totusi marja de timp in care avocactul isi poate prezenta si sustine pledoaria
trebuie sa fie una realista, depinzand de complexitatea cauzei , de numarul
partilor , de importanța aspectelor ce trebuie discutate. Limitarea excesiva a
duratei acordata avocatului pentru sustinerea pledeoriei ar putea pune in discuție
însuși caracterul oral si contradictoriu al procedurii – dreptul la un proces
echitabil. „Atunci când avocatul nu poate în pledoaria sa să expună totul în

2 Cassim v. Allstate Ins. Co., 94 P.3d 513 Cal., 2004, apud. A. Troanță Rebelaș Turculeanu, Dreptul și obligația
la pledoarie a avocatului român ,

[Tastați text]

favoarea clientului său, nefiind lăsat, acesta este oprit să spună adevărul. Iar o
societate în care nu se rostește adevărul, trăiește în mizeria minciunii”3.
Limi tarea pledoariei poate fi vazută ca o masură de sancț iune , atunci când
avocatul transform ă sala de judecată î ntr-un spectacol care nu ar putea a duce
nici un beneficiu clientului său ori actului de justiție.
O a patra problema care prezintă un interes aparte in spatial public este aceea
formulată in legătură cu ideea conform căreia minciuna avocatului ar avea in
unele cazuri un caracter etic. Putem spune că, caracterul etic al minciunii
avocatului depinde de motiv pentru care avocatul întemeiază o afirmație
minciunoasa. Dacă motivul este reprezentat de caștigarea comisionului promis
de către client, acest motiv nu reprezintă o importanță mai mare decat adevărul.
Dar dacă motivul este repr ezentat de evitarea unei erori judiciare care ar fi pe
cale să se producă, s -ar putea afirma ca avocatul urmărește realizaea unei
valorice etice mai importante decâț adevărul. Totuși , singura minciună care ar
trebui să fie admisă avocatului este minciuna prin omisiune, in cazul căreia
avocatul nu dezvăluie instanței toate aspectele cunoscute cu privire la cauza
aflată in discuție.
Avocatul , in procesul de reprezentare si apărare al clientului, este lăsat să se
joace in spațiu l nuanțelor pentru a avea posibilitatea de a prezenta câ t mai corect
si realistic situația clientului său. Este dificil de a judeca afirmațiile unui avocat
și de a -l acuza in același mod in care este imposibil să condamni un medic
pentru că a tăiat pacientul, acest procedeul făcând parte din operația în sine.
Aceasta argumentare poate combatută de perspectiva în care avocatul ar trebuie
să prezinte un grad de integritate superior.
În concluzie, confruntarea avocatului cu problemele aduse in discutie nu ar
trebui sa repre zinte o problema atat timp cat acesta se lasa purtat in cariera sa de
spiritual de just dar si de principiile care ar trebui sa -i guverneze activitatea si

3 I. Friedmann – Nicolescu, Poezia profesiei de avocat sau Gânduri de Zi ua Europeană a Avocatului ,

[Tastați text]

care sunt prezentate in “ Codul de conduit, etica si deontologie al avocatului
roman”