Aspecte criminalistice în cercetar ea [630707]

1
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE MASTER: CRIMINALISTICĂ ȘI
PSIHOLOGIE JUDICIARĂ ÎN PARTICIPAȚIA PENALĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
PROF. UNIVERSITAR DR. EMILIAN STANCU

Absolvent: [anonimizat]
2017

2
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE MASTER: CRIMINALISTICĂ ȘI
PSIHOLOGIE JUDICIARĂ ÎN PARTICIPAȚIA PENALĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE
la disciplina
CRIMINALISTICĂ
cu titlul
ASPECTE CRIMINALISTICE ÎN CERCETAREA FALSULUI DE
MONEDĂ

Coordonator științific:
PROF. UNIVERSITAR DR. EMILIAN STANCU

Absolvent: [anonimizat]
2017

3
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4
Capitolul I. Fenomene de falsificare a banilor.Istorie și actualitate ………………………….. ………………………. 6
1.1.Scurt istoric și noțiuni generale privind banii ………………………….. ………………………….. ……………….. 6
1.2. Evoluția istorică a fenomenului de falsificare a banilor ………………………….. ………………………….. … 9
Capitolul II. Falsificarea de monedă – infracțiune economică ………………………….. ………………………….. ….. 14
2.1. Considerații privind falsificarea și contrafacerea bancnotelor ………………………….. …………………. 14
§2.2. Analiza juridică a infracțiunii de fals de monedă ………………………….. ………………………….. ……. 17
§2.2.1. Conținut legal ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 17
§2.2.2. Condiții preexistente ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
§2.2.3 Conținut constitutiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 22
§2.2.4. Formele infracțiunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 25
§2.2.5. Sancțiuni ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 26
Capitolul III. Elemente de protecție ale unor bancnote convertibile ………………………….. ……………………. 28
§3.1. Bancnotele Euro ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 28
§3.2. Dolarul american ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 32
§3.3. Elemente de siguranță ale bancnotelor românești în circulație ………………………….. ……………… 35
Capitolul IV. Metode de comitere a falsului de monedă și bancnote si examinarea criminalistică a
acestora ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 38
4.1. Modalitați de falsificare a bancnotelor ………………………….. ………………………….. …………………….. 38
4.2. Exp ertiza criminalistică a bancnotelor falsificate sau contrafăcute ………………………….. …………… 39
4.3. Expertiza fizico -chimică a documentelor imprimate cu valoare monetară ………………………….. ….. 41
4.4. Moneda virtuală, un instrument facil pentru CYBERLAUNDERING ………………………….. ……….. 47
Capitolul V. Metode de prevenire a falsificării de bancnote ………………………….. ………………………….. .. 51
5.1. Metode de identificare a banilor falși ………………………….. ………………………….. ………………………. 51
5.1.1. Metode simple de depistare a falsului ………………………….. ………………………….. …………………. 51
5.1.2. Metode moderne de descoperire a falsului de bancnote ………………………….. …………………….. 52
5.1.3. Examinarea în radiații ultraviolete ………………………….. ………………………….. …………………….. 53
5.1.4. Examinarea microsop ică (sau cu ajutorul unor instrumente de mărit) ………………………….. … 53
5.1.5. Detectoarele de bancnote false ………………………….. ………………………….. ………………………….. 54
5.2. Măsurile de eliminare a acțiunilor de falsificare a bancnotei ………………………….. ………………….. 57
Capitolul VI. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 59
Anexa 1 – Fișa fals de monedă ………………………….. ………………………….. …….. Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 61

4
INTRODUCERE

”MONEDA este putere, ea este și armă de constrângere a altora și joacă un rol
privilegiat printre instituțiile a căror prezență și funcționare dinamizează economia” . R.
HARROD1
Important este să ajungem la cunoașterea și î nțelegerea fenomenelor monetare, nu să
găsim monedei o definiție.
Potrivit lui Radu Negrea o definiție generală a monedei ar putea fi următoarea: ”un
instrument – etalon legal de plată pentru facilita rea schimburilor, pentru acumulări și stingerea
obligațiilor, măsurător general de valori care se bucură de încrederea publică și poartă girul
statului și care atunci când moneda este confecționată din metal prețios, îi garantează g reutatea
și titlul”.2
Moneda nu a ap ărut ca o creație a anumitor oameni; ea a fost o consecință a procesului
obiectiv de dezvoltare a producției și a schimbului de mărfuri, cu care a evoluat paralel și
neîntrerupt.
Moneda a fost și este un mijloc care duce spre un imens număr de scopur i, și cu niciun
alt obiect nu se mai pot atinge mai multe scopuri decât cu o monedă. Ea a existat dinain tea
apariției capitalismului, iar pe o anumită treaptă de dezvoltare a producției și schimbului de
mărfuri, moneda s -a transformat în capital. În procesul mișcării ei, moneda dobândește
însușirea de a se autovalorifica, de a produce un profit. Producerea acestui profit este posibilă
din mome ntul în care moneda colaborează cu unii factori de producție sau participă la schimbul
de mărfuri.3
O dată cu apariția monedei, încă din Evul Mediu a apărut și falsificarea de monedă, care
a reprezentat dintotdeauna o ”îndeletnicire” atrăgătoare nu numai pentru persoanele
independente , ci și pentru guverne.
Falsul a înso țit îndeaproape istoria monedei, f alsificarea de monede a apărut odată cu
banii și est e o maladie din aria nedreptății sociale și a violenței, este infracțiune internațională
prevăzută în legislația tuturor statelor lumii , este deosebit de nocivă și a fost sancționată de lege
din cele mai vechi timpuri.
În lumea contemporană infracțiunile legate de falsul mijloacelor bănești devin tot mai
frecvente. Anual în circulația fina nciară globală se introduc până la un miliard de bancnote
falsificate, iar din ele a zecea parte se scurge prin intermediul ”filtrelor ” bancare .

1 Victor JINGA ”MONEDA și problemele ei contemporane ‖, Editura DACIA, Cluj Napoca (1981), pag. 24
2 Victor JINGA ”MONEDA și problemele ei contemporane ‖, Editura DACIA, Cluj Napoca (1981), pag. 26
3 Victor JINGA ”MONEDA și problemele ei contemporane ‖, Editura DACIA, Cluj Napoca (1981), pag. 29

5
Putem spune cu certitudine că atâta timp cât există o monedă, și este folosită de un stat
sau o regiune dintr -un stat, vor exista și încercări de falsificare a acesteia. Termenul monedă,
este folosit în general pentru banii de orice fel, fie moneda metali că, fie banii din polimer sau
hârtie, iar pri n infracțiunea de fals de monedă se înțelege falsificarea banilor de orice fel.
Falsificarea de monedă este fapta săvârșită de o persoană care contraface sau alterează
monede sau alte titluri de valoare aflate în circulație și autorizate de lege.
În general banii au constituit și co nstituie o tentație foarte mare pentru oameni, iar
aceștia au încercat de -a lungul timpului să obțină cât mai mulți bani. Cele mai multe infracțiuni,
indiferent de natura lor, sunt comise pentru a obține bani. Persoanele care comit infracțiuni de
furt, tâlhărie, infracțiuni economice, in fracțiuni de corupție sau chiar de omor au ca scop
principal obținerea unor câștiguri materiale care sunt transformate apoi în bani, datorită
faptului că banii asigură obținerea oricăror bunuri sau servicii ce aduc bunăstarea socială.
Din aces t motiv am al es pentru studiu, tema: ”Aspecte criminalistice în cercetar ea
falsului de monedă ”, urmând să prezint întâi: un scur t istoric al evoluției banilor și al falsului
de monedă din antichitate până în zilele noastre, în cuprinsul tezei de disertație voi prezenta
metode de comitere a falsului de monedă și bancnote și examinarea criminali stică a acestora ,
iar în final câteva metode de prevenire a falsificării banilor.

6
§Capitolul I. Fenomene d e falsificare a banilor.Istorie și actualitate
§1.1.Scurt istoric și noțiuni generale privind banii

În vechime, în urmă cu câteva milenii în urmă, oamenii, au început să dobândească din
creșterea animalelor și munca pământului, unele surplusuri față de strictul necesar existenței,
devenind astfel posibil schimbul de produse. La început acest schimb, a fo st sub formă de troc –
marfă contra marfă, însă pe parcurs acest lucru s -a schimbat, deoarece trocul era complicat de
făcut, și pentru a valorifica bunurile de prisos, trebuia să se găsească solicitatori care dețineau la
rândul lor marfa dorită pentru schim b, iar pentru acest lucru se întâmpla să existe o serie de
schimburi intermediare care presupuneau timp și pierderi, până se găsea bunul dorit. 4
Când au apărut banii? La această întrebare nu putem, nici astăzi să dăm un răspuns exact,
știm doar că acest lucru, s -a petrecut într -un trecut îndepărtat, atunci când oamenii au avut nevoie
de un ‖instrument‖ care să îi ajute în schimbul de produse, trocul devenind prea greu de folosit.5
După unele surse, monede metalice începuseră să circule în China, încă din secolul al XI –
lea înaintea erei noastre. S -a afirmat, de aseme nea că vechii greci ar fi emis monede de fier în
epoca arhaică, pe timpul lui Licurg. Pornind de la cele însemnate de Herodot, mulți cercetători
merg pe ideea că primul care a bătut monede, în v eacul al VI -lea, înaintea erei noastre a fost
Cresus, bogatul rege al statului ionian Lydia. În secolele următoare, monedele erau emise pe
scară largă în toate statele -cetăți grecești și intrând în contact cu neguțătorii eleni, au preluat
sistemul fenicien ii, persanii și etruscii.
Folosirea termenului de monedă, prezentă în mai multe limbi, vine de pe vremea
Imperiului Roman, când a fost o adevărată unificare monetară a spațiului mediteranian, existând
o monedă unică, urmare a faptului că atelierul unde se confecționau piesele metalice fusese
instalat alături de templul Juno Moneta din Roma.6
În veacurile premergătoare erei noastre s -au cristalizat relații bănești și pe teritoriul unde
avea să se formeze poporul român, iar datorită dezvoltării economice, ș efii uniunilor tribale geto –
dacice au î nceput să inițieze emisiuni propri i, care la î nceput constau în imitarea unor monede de
origine grecească. O primă etapă, între sec. III și I înaintea erei noastre, o reprezintă introducerea
de monede macedonene, care erau cele mai răspândite în zonă.
Ulterior în perioada întăririi statului dac, Decebal și Burebista, au schimbat între ei,
modelul monetar și s -a trecut la imitarea denarului roman republican de argint. Tehnica era
avansată, monedele bătute ajunseseră să n u mai prezinte deosebiri față de cele orig inale și au fost

4 R. NEGREA ‖Moneda de la scoici le-monedă la cecul electronic‖, Editura Albatros, București (1988), pag. 5
5 Nicolae Buzatu, Gheorghe Popa ‖Expertizarea bancnotelor și a altor instrumente de plată‖, Editura LITTLE
STAR, București (2003), pag. 2
6 R. NEGREA ‖Moneda de la scoici le-monedă la cecul electronic‖, Editura Al batros, București (1988), pag. 6

7
găsite tipare într -un probabil atelier ce funcționa acolo unde este acum satul Tilișca, județul
Sibiu, ceea ce a condus la ideea că meșterii de acolo foloseau unelte asemenea cu cele din
monetăriil e romane.7
Importanța economică și socială a banilor a fost sesizată încă din antichitate, iar
emisiunile monetare au devenit un atribut inalienabil al autorității statale de pretutindeni, din
Roma până în China. Tot așa va rămâne în feudalism, în epoca m odernă și contemporană,
reprezentând un monopol de stat în toate țările lumii.
La începuturile sale , moneda a fost confecționată în special din aur și argint și combin ația
lor nativă numită electrum, acestea au reprezentat materialele de bază ale emisiunil or de monedă,
dar existau și unități cu o valoare mai redusă, lucrate din metale obișnuite, precum fierul, cuprul,
plumbul, cositorul, ori din bilon, respectiv un aliaj format din asemenea componente ieftine.8
Moneda metalică a devenit cu trecerea anilor, un mijloc de plată cvasiuniversal, până
când ea însăși a devenit prea greoaie, față de multitudinea de marfuri aflate pe piețele lumii, iar
din acest motiv s -a simțit nevoia găsirii unui înlocuitor mai ușor de mânuit, iar în sec. al XVII –
lea a apărut bancn ota, iar aceasta a reprezentat momentul apariției banilor adevărați, care nu mai
are nicio legătură cu valoarea metalului din care sunt confecționați – mai ales argint sau aur – ci
doar aceea care li se atribuie.
Într-o a doua etapă, adică în decursul ultime lor trei veacuri, în care monedele metalice au
continuat să fie folosite, dar cu un rol mai redus, o importanță crescândă au dobândit -o semnele
monetare de hârtie, mai întâi bancnotele, biletele de tezaur și diverse forme ale monedei de
hârtie, după care p onderea numerarului a scăzut, crescând importanța banilor de cont, transferați
cu ajutorul doc umentelor bancare. Cecuri, viramen te și o mulțime de efecte de comerț au servit și
mai servesc și acum la transferul fondurilor între conturi, banii ajungând astf el să apară sub o
formă simbolică, scriptică, de cifre încrise în evidențele bancare și transmise între titulari prin
anumite documente.
A treia etapă a început acum câteva decenii, o dată cu introducerea masivă a instalațiilor
electronice în operațiunile de plăți. Numerarul, adică monedele și bancnotele, continuă să existe,
cecuri și înscrisuri circulă în număr mare, dar un volum crescut de operațiuni se efectuează
instantaneu, prin simpla comandă transmisă calculatoarelor. De la cartelele cu bandă magnet ică
puse la dispoziție persoanelor fizice (carduri), până la legătura directă între calculatoarele marilor

7 R. NEGREA ‖Moneda de la scoicile -monedă la cecul electronic‖, Editura Albatros, București (1988), pag. 7
8 R. NEGREA ‖Moneda de la scoici le-monedă la cecul electronic‖, Editura Al batros, București (1988), pag. 7

8
bănci și societăți, care înmagazinează enorme active și pasive, etalonul valoric al instrumentului
de plată pe care continuă să -l reprezinte banii, îmbracă noua formă a ‖monedei electronice‖.9
În țările cu economie de piață, moneda sub forma de numerar se convertește simplu în
monedă scripturală sau în cea elecronică și invers, iar această mișcare a fondurilor pe o
multitudine de canale și între difer ite sectoare de activitate nu modifică masa banilor în
economie, ci numai în structura sa internă.
Activitatea economică se desfășoară în cea mai mare parte în sector particular, iar plățile
sunt legate de modul specific al trecerii acestor instrumente de la un deținător la altul fără
restricții.
Saltul de la moneda metalică la transferurile electronice, nu a schimbat valoarea lui de
instrument socialmente necesar. Funcțiile banilor au evoluat însă în timp, iar dacă la început,
banii au servit doar ca măsur ă a valorii și mijloc de circulație al mărfurilor, după ce au început să
fie practicate vânzările pe credit și împrumuturile de capital, ei au dobândit și rolul de mijloc de
plată, ca instrument cu putere liberatorie de angajamente asumate în cursul activi tăților
economice. 10
Din vechime, banii au fost întruchiparea bogăției și a puterii, dorința de a tezauriza și
fructifica banii s -a manifestat din epoca sclaviei, și stradaniile oamenilor de a -i spori pe orice
cale, i -a împins să acumuleze forme de avuție mobilă, mai ușor de strâns, ascuns și folosit decât
proprietatea funciară, care reprezenta baza economică a orânduirii.
S-a afirmat cu temei că banii nu reprezintă un rău în sine, ci numai modul cum sunt
folosiți. Problemele monetare au devenit în lumea co ntemporană, una de sorginte publică,
datorită implicării acestora în viața economico -socială, asupra condițiilor de viață ale fiecăruia
dintre noi.

9 R. NEGREA ‖Moneda de la scoici le-monedă la cecul electronic‖, Editura Al batros, București (1988), pag. 8
10 R. NEGREA ‖Moneda de la scoici le-monedă la cecul ele ctronic‖, Editura Al batros, București (1988), pag. 10

9
§1.2. Evoluția istorică a fenomenului de falsificare a banilor

O dată cu apariția monedei, s -a născut și tendința unora de a o falsifica. O primă
mențiune referitoare la falsificarea de monedă a fost făcută de Herodot, care pomenește în
însemnările sale că … "odată, pe când se aflau împresurați de spartani, samieni i au izbutit să -i
amăgească la răscumpărarea ridicării asediului ce amenința cetatea. Căci, știutor al lăcomiei
conducătorilor lacedomonieni și ieșit dintr -o veche familie de pirați, Policrates, tiranul din
Samos, le -a trimis acestora drept plată o mare su mă alcătuită din monede – valoroase doar la
înfățișare, fiind bătute din plumb, poleit cu un strat subțire de aur". Veridicitatea faptelor
petrecute cu peste 2000 de ani în urmă a fost confirmată prin descoperirea, ca urmare a unor
săpături arheologice, de monede având miez de metal ieftin și înveliș din aur și argint. Din
vechime și până în timpurile noastre, valoarea și, implicit puterea de cumpărare a monedelor din
aur și argint, au depins de cantitatea de metal prețios conținut. Datorită faptului că ele conțineau
valoare în sine, intrinsecă, intenția de contrafacere s -a manifestat sub forma substituirii
conținutului, cu precauția de a fi păstrată aparența autenticității.11
Dreptul de a bate monedă a fost proclamat de la început ca atribut exclusiv și
discreționar al statului, săvârșirea falsurilor a fost incriminată în lumea antică drept faptă extrem
de gravă, și era pedepsită de obicei cu moartea.
Ȋntregul șir de legi ce s -au adoptat în spațiul comunității grecești, începând cu acelea
aparținând atenian ului Solon, care a statornicit unicitatea privilegiului cârmuitorilor de a bate
monedă. Intangibilitatea dreptului autorităților române de a emite monedă își avea consfințirea
în "LEX CORNELIA DE FALSIS", care prevedea că săvârșirea oricărei contrafaceri prin orice
procedeu, atrage pentru omul liber exilul și confiscarea averii, iar pentru sclav moartea prin
tortură. Juristul ULPIAN precizează însă că acestea erau pedepse pentru spețe mai simple,
întrucât pentru contrafacerea monedelor din aur, făptuitorul , chiar dacă era om liber, "era dat spre
sfâșiere" fiarelor sălbatice. 12
Surprinzător, sau nu cei care conduceau statele antice, și impuneau o jurisdicție severă
privitoare la bani, s -au dovedit a fi în spatele celor mai mari fraude monetare ale epocii. At ena,
deși era riguroasă în reprimarea falsurilor făcute de către particulari, a lăsat unul din cele mai
vechi exemple de fraude oficiale. Tiranul atenian Hippias a procedat la o adevărată lovitură

11 R. NEGREA ‖Moneda de la scoici le-monedă la cecul electronic‖, Editura Al batros, București (1988), pag.13
12 Nicolae Buzatu, Gheorghe Popa ‖Expertizarea bancnotelor și a altor instrumente de plată‖, Editura LITTLE
STAR, București (2003) , pag. 4 -5

10
monetară, retrăgând toți banii din circulație pentru a emit e, în loc, după topire și returnare,
monedele cu un conținut de metal prețios redus la jumătate. 13
Ȋn Imperiul Roman, Augustus a pus în aplicare un concept al politicii imperiale de a fi
înșelați barbarii, așa cum erau numiți toți cei care nu făceau parte din imperiu, urmărindu -se
obținerea de profit pe orice cale de pe urma lor, inclusiv prin folosirea banilor cu proporție de
argint diminuată, ajungându -se cu timpul la proporția incredibilă de 2% argint și 98% cupru,
plumb sau cositor. Frauda monetară ofic ială a continuat de -a lungul timpului.
La începutul secolului al XlV -lea, sistemul bănesc din Franța avea la bază livra , unitate
monetară instituită de Carol cel Mare, dar a cărei valoare ajunsese, din pricina repetatelor alterări
dispuse de monarhi, la n umai un sfert din cea inițială. Filip cel Frumos a deteriorat de atâtea ori,
aceasta monedă, încât în răstimpul de la urcarea lui pe tron și moarte, moneda franceză a rămas
la numai a unsprezecea parte din valoarea preluată la început de domnie, fraudele r idicându -se la
11 milioane de livre, față de 9 milioane de livre cât au adus ca beneficii domeniile coroanei.14
Vestit pentru numeroasele divorțuri și decapitarea soțiilor, Henric al Vlll -lea regele
Angliei, a dobândit și faima da mare falsificator. El a făcut numai patru alterări ale monedei, dar
substanțiale, pentru că pe lângă reducerea greutății a mai redus și conținutul de metal prețios din
aliaj, astfel că a câștigat în cinci ani, un sfert de milion de livre .
Intensitatea circulației bănești care a urmat dezvoltării comerțului și trecerii
meșteșugarilor spre manufactură, precum și consolidarea relațiilor de t ip capitalist, determină
înființarea, în secolele XVII și XVIII, a unor instituții bancare ce aveau să emită o diversitate de
hârtii cu utilizare în sfera monetară: note, bonuri, certificate, rente, etc, care transmit, cresc și
scad în valoare.
Ȋnceputuri le utilizării însemnelor monetare imprimate pe hârtie au fost presărate cu
numeroase fraude. Una din cele mai cunoscute s -a petrecut în Franța avându -l ca inițiator pe
scoțianul John Law, care înființează, în 1716, "Banca Generală" emitentă de bilete plăti bile la
prezentare. Succesul la public a fost foarte mare și imediat, datorită faptului că biletele erau ușor
de mânuit în treburile curente. Numai că, la începutul anului 1720, emise fără control, cursul
acțiunilor scade brusc, banca intră în dificultate de plată, generând o confuzie generală, apoi
sistemul se prăbușește, producând o ruinare în masă.15

13R. NEGREA ‖Moneda de la scoici le-monedă la cecul electronic‖, Editura Al batros, București (1988), pag. 15
14 Vasile Lăpăduși, Dan Voinea ‖ Investigarea criminalistică a infracțiunilor din domeniul financiar bancar,
Tipografia SC. CHIMICS SRL (2015), pag. 49
15 Vasile Lăpăduși, Dan Voinea ‖ Investigarea criminalistică a infracțiunilor din domeniul financiar bancar,
Tipografia SC. CHIMICS SRL (2015), pag. 50

11
Ȋn perioada 1700 – 1800, bancnotele de hârtie, care înlocuiau monedele metalice, au avut
o situație instabilă în Europa, generând de multe ori neîncredere ș i fiind deseori ținta predilectă a
falsificatorilor.
Ȋn anul 1781, Congresul american aprobă înființarea Băncii Americii de Nord, care
trebuia să acționeze asemeni instituțiilor de emisiune din Europa. La doi ani după proclamarea
independenței este luată hotărârea ca moneda americană să poarte denumirea de dolar, iar în anul
1791 președintele Washington a semnat legea privind crearea Băncii Statelor Unite, ca organ
central bancar însărcinat cu emisiunea monetară. Banca a emis o cantitate de aproximativ 6
milioane de dolari dar, destul de curând, contrafacerile acestor bancnote iau o asemenea
amploare încât devin prevalente în circulație. Ca răspuns la acest fenomen, a fost înființat
Serviciul Secret al Statelor Unite, având ca atribuții depistarea contrafa cerilor și prinderea
falsificatorilor.16
Falsurile de bani nu au ocolit Țările Române, fiind necesare sancțiuni dure pentru
prevenirea lor. Elemente privind aceste aspecte găsim în însemnările cronicarilor, dar și despre
falsul oficial practicat de unii do mnitori. Astfel, cronicarul Neculai Muște scria că "… era bănărie
mare în Cetatea Sucevei, care era de la Dabij a Vodă și făcea șalăi de aramă, cari numai aice în
țară îmblau, patru șalăi la un ban bun". Curios este faptul ca "bănăria" era amplasata într -un loc
ferit, de refugiu, capitala fiind mutată din anul 1661 la lași, Suceava rămânând un loc de
siguranță în caz de primejdie. Suspiciunea a fost confirmată de săpăturile arheologice făcute în
minele cetății sucevene, ocazie cu care au fost descoperiți ș ilingi polonezi, suedezi și prusieni,
dar și material abundent pentru baterea lor, adică fâșii lungi de aramă având imprimați șilingi,
netăiați, fiind posibil rebuturi. Unele dintre monedele descoperite erau acoperite cu un strat
subțire de aur, presupunân du-se că reprezintă contrafaceri.
Monedele erau falsificate și de boieri sau oameni de rând, pedepsele și pentru unii și
pentru ceilalți fiind foarte dure. ''Or cine va face bani mincinoși, să d ezice, or cine va fi calpuzan,
de va face bani răi în numele împăratului sau domnului acelui loc, dentâi să i se taie capul,
dup'acia să'i arză trupul în foc, și câte bucate va avia, toate să fie domnești; iar de să va afla, că
s'au făcut acia cătpuzănie la vreun sat, sau târg micșor, să i se facă moarte". Așa stato rnicea
"Cartea românească de învățătură de la pravilele împărătești", dată, în anul 1646, de Vasile Lupu.
Pedepse aspre erau prevăzute și în secolul următor.
Se pune deci întrebarea cât de multe erau infracțiunile de fals de monedă și cine le
săvârșea cu predilecție. Cerința unei priceperi în a prelucra metalul explică de ce, printre
făptuitori, apar, în înscrisurile vechi, de multe ori zlătarii, nomazii care se ocupau cu prelucrarea

16 Vasile Lăpăduși, Dan Voinea ‖ Investigarea criminalistică a infracțiunilor din domeniul financiar bancar,
Tipografia SC. CHIMICS SRL (2015), pag. 51

12
aurului, numele venindu -le de la cuvântul "zlato" — care însemna aur în li mba slavă. Despre
îndeletnicirile necinstite ale acestor aurari relatează bunăoară, un raport al epistatului Armășiei,
întocmit cu două veacuri în urmă. "Un grup de zlătari nomazi s -a întâlnit în Mehedinți cu doi
sârbi veniți de peste Dunăre, care l e-o dat înșelătorilor 400 de taleri fiindcă li s -a promis, și ei au
crezut, că dintr -un ban vor fi făcuți doi. Până la urmă, zlătarii i -au păcălit, le -au dat niște bani
calpi și trei ocale de argint, tot înșelător, făcut din cositor și plumb, după care au fugit s pre
Buzău, luând banii cei buni".17
Prima falsificare de bancnotă cunoscută la noi în țară datează din anul 1883, când un
anume Robert Titus a falsificat și a pus în circulație bancnota de 20 lei.
Criminalitatea în general, dar mai ales falsul de monedă a u cunoscut o creștere alarmantă
după terminarea primului război mondial, polițiile din diferite țări europene simțind nevoia acută
de colaborare internațională în lupta contra acestor fenomene, care nu cunosc frontiere. Ȋn anul
1923 a avut loc la Viena al doilea Congres al Po lițiilor Criminale, care avea să ducă la
constituirea, pentru prima dată în istorie, a unei organizații permanente de colaborare a statelor
în acest domeniu. La Congres au participat delegați din 20 de țări, printre care și România,
hotărându -se crearea Comisiei Inte rnaționale de Poliție Criminală, iar în cadrul acesteia,
infracțiunile monetare erau în resortul unui departament special, denumit "Biroul central
internațional pentru suprimarea contrafacerilor biletelor de bancă". S -a înce put atunci strângerea
unei ample documentații și a fost editată revista intitulată "Contrafaceri și Falsuri", ce apare și în
prezent. Necesitatea unei colaborări internaționale este probată de următorul caz deosebit de
falsificare, având ca obiect bancnota de 100 lei – emisiune 1927, comis la Viena de către Zissu
Grumber, Carol Weiss și Jagnes Avizig, care au contrafăcut 18 milioane de lei. Pe la începutul
lunii august 1927, Cepnic Antoni, șef de birou al atașatului militar de la Ambasada (Legația)
României din Viena, a fost informat că o bandă de infractori falsifică monedă românească de
hârtie.18
Cercetările efectuate au dus pe urmele unor falsificatori periculoși, pe care Poliția din
Viena a reușit să -i aresteze, descoperind atelierul unde se aflau mașini le de tipărit, foarte
performante pentru acea vreme. După stabilizarea monetară din 15 august 1947, a început o nouă
perioadă de intensificare a falsului de monedă, apărând în circulație următoarele categorii de
contrafaceri: – bancnota de 1000 lei, execu tată prin metoda grafiei; – bancnota de 500 lei,
contrafăcută atât prin grafie, cât și cu ajutorul clișeelor; – monedele de 20 lei, contrafăcute prin
turnare.

17 Revista română de criminalistică, nr. 4 -august 2015, vol. XVI, Considerații generale privind banii -apariția și
evoluția lor , 1999
18 Revista română d e criminalistică, nr. 4 -august 2015, vol. XVI, Considerații generale privind banii -apariția și
evoluția lor ,1999 – 2000

13
Ȋn anul 1948 a fost depistat CIUTACU VASILE, vechi falsificator de monedă, pe când
încerca să plaseze bancnotele de 500 lei. Cu ocazia cercetărilor au fost găsite, la domiciliul
acestuia, bancnote contrafăcute în valoare de 300.000 lei și clișeele zincografice de care s -a
folosit la comiterea infracțiunii. Vasile Ciutacu este poate cel mai cunoscut falsificator român.
Prima condamnare a suferit -o în 1937, apoi a fost conda mnat tot pentru fals, în 1943. Î n perioada
inflației a încercat să contrafacă bancnote de 10.000 lei și apoi de 1.000.000 lei însă, din cauza
devalorizării rapide a banilor, tipări rea nu mai era rentabilă. El este primul care a falsificat
obligațiunile C.E.C. în valoare nominală de 200 lei, iar, în anul 1969, a c ontrafăcut acte de studii.
Noile bancnote apărute după anul 1990 au constituit și constituie linia falsificatorilor, în
special bancnotele de 5000 lei – emisiune 1993, apoi cele de 50.000 și 100.000 lei din emisiunile
1996 și 1998. într -o prima perioadă, la contrafacere, au fost fo losite copiatoarele color, dar,
datorită faptului că acestea nu redau perfect cromatica bancnotelor autentice, numărul cazurilor
de acest fel a scăzut. Falsificatorii au apelat la tandemul scanner -calculator -imprimantă, care
permite o prelucrare eficace a contrastului și cromaticii, obținându -se contrafaceri acceptabile ca
aspect și ușor de plasat în locurile aglomerate. Este cunoscut cazul cetățeanului B.D. din Curtea
de Argeș, care și -a vândut autoturismul Dacia 1310 contra sumei de 41 milioane lei, în ba ncnote
de câte 100.000 lei fiecare. Însă toate aceste bancnote erau contrafăcute și editate pe imprimantă
cu jet de cerneală, de către doi tineri din localitatea Colibaș, județul Argeș.
Ȋntre emitenții de bancnote și falsificatori este o luptă continuă, primii dotând biletele de
bancă cu elemente de protecție cât mai greu de imitat, ceilalți încercând să le reproducă cât mai
fidel, pentru a putea înșela încrederea publicului – și nu a in stituțiilor specializate – în scopul
obținerii unor profituri ilicite considerabile.

14
§Capitolul II. Falsificarea de monedă – infracțiune economică
§2.1. Considerații privind falsificarea și contrafacerea bancnotelor

Banii, ca simbol al echivalentului general în schimbul de mărfuri se prezintă sub două
forme: moneda metalică și bancnota din hârtie (bilet de bancă). Pentru a face o distincție mai
clară între aceste două forme, se utilizează, de regulă, termenii consacrați și anume: pentru banii
din metal -moneda metalică, iar pentru banii din hârtie – bancnotă.
În situația în care într -un context se face referire la bani î n general, se folosește termenu l
de monedă, care subînțelege atât moneda metalică cât și banii din hârtie, iar prin „fal s de
monedă‖ se înțelege falsificarea banilor de orice fel.
În practica judiciară se utilizează frecvent termenii de falsificare și contrafacere. Falsul ca
substantiv neutru, este considerat neadevăr, contrafacere, schimbare a adevărului într -un act
scris, prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnătur ii ori substituire de persoane etc., iar ca
verb infinitiv – a falsifica – înseamnă a face un lucru să semene cu altul, cu intenția de a înșela, a
contraface, a prezenta altfel decât este, a denatura. Rezu ltă, așadar, sinonimia între termenul
analizat și cuvântul compus contrafacere , din vorbirea curentă, care în știința dreptului penal
dispare prin apariția diferențelor explicate.
Prin "falsificare" se înțelege intervenția asupra unei bancnote autentice pentru a se
modifica valoarea acesteia. De exemplu, dintr -o bancnotă de un dolar se "confecționează" una de
100 dolari, modificându -se valoarea nominală înscrisă în cifre și litere, sau numai cea sub formă
de cifre. "Contrafacerea" constă în realizarea une i bancnote cu totul nouă, care nu are nici o
legătură cu emitentul, biletul astfel obținut neavând nimic autentic. De aceea, în timp ce
falsificarea poate fi considerată în limbaj tehnico -criminalistic un fals parțial, contrafacerea este
un fals total.19
Falsificarea monedei este asociată tot mai des cu ‖crima organizată‖.
Pentru a apăra integritatea materială și de conținut a acestor instrumente și pentru a ocroti
încrederea publică în valoarea lor probatorie, legea penală incriminează , sub denumirea de
„fals‖, orice acțiune de contrafacere sau falsificare a acestora.
Chiar dacă în înțeles strict juridic, contrafacerea este o modalitate de falsificare a banilor, în
sens practic, în interesul muncii operative și criminalistice, acești termeni trebuie abordați
distinct.

19 Nicolae Buzatu, Gheorghe Popa ‖Expertizarea bancnotelor și a altor instrumente de plată‖, Editura LITTLE
STAR, București (2003) , pag. 7

15
Legea penală nu face nici o deosebire între activitățile desfășurate pentru realizarea
falsului, referindu -se numai la efect, la rezultatul produs: falsificarea.
În practică sunt recunoscute însă două modalități pr in care infractorii realizează o
bancnotă falsă:
– falsificarea bancnotei;
– contrafacerea de bancnote.
Cea mai falsificată bancnotă din lume, este dolarul, bancnota americană, deoarece între
bancnotele autentice cu valori diferite există și multe elemente de asemănare, astfel încât
falsificatorul nu trebuie să intervină asupra întregii bancnote, caracteristicile dolarului sunt puțin
cunoscute , întrucât nu este folosit în circulația bănească internă în mod curent, iar pentru cei care
intră în posesia unor astfe l de asem enea bancnote pentru prima dată, sunt chiar necunoscute, iar
operațiunile cu dolari nu se defășoară întotdeauna în condiții care să permită noului posesor
verificarea autenticității acestora.
Infractorul desfășoară următoarele activități pentru a falsifica o astfel de bancnotă:
– întotdeauna se acționează asupra unei bancnote cu valoare mică pentru a rezulta o
altă bancnotă, dar cu valoare mai mare;
– riscul de a întâlni o bancnotă cu valoare mică, falsificată, aflată în circulație, este
minim , dar ac esta crește odată cu creșterea cupiurii înscrise pe bancnotă;
– falsificarea bancnotei, în modalitatea arătată, se referă cu mici excepții, la bancnote
izolate sau la cantități mici de bancnote;
– realizarea unui astfel de fals nu presupune obligatoriu mijloa ce tehnice deosebite,
sofisticate, complexe;
– falsificarea poate fi realizată și individual, fără a fi nevoie de constituirea unui grup;
– de regulă, falsificatorul este și plasator, fiind cel care pune în circulație bancnota
falsificată;
– este greu, chiar imposibil de prevenit un astfel de fals, întrucât nu necesită acte sau
activități pregătitoare deosebite ori de lungă durată sau care să dea de bănuit
organelor de anchetă;
– este foarte greu de probat cine a executat falsul.
În raport de modalitățile de fal sificare descrise, văzând și ce anume presupune falsificarea
din punct de vedere practic, rezultă că numai bancnota poa te fi falsificată, nu și moneda . Aceasta
din urmă poate fi numai contrafăcută.
Pentru aceste motive, „falsificarea‖ este considerată, în limbajul tehnico -criminalistic un
fals parțial , pe când contrafacerea este un fals total .

16
Contrafacerea, fiind o activitate complexă, care nu este la îndemâna oricui, presupune,
atât o bună calific are în domeniul din care sunt folosite mijloacele tehnice, cât și posesia acestor
mijloace tehnice, apte să producă rezultatul urmărit. Precizarea este necesară având în vedere
aspectele practice ale problemei întrucât, din punct de vedere teoretic, legea nu cere un subiect
special. Teoretic, contrafacerea poate fi comisă de orice persoană; practic, însă atunci când apar
in circulație bancnote contrafăcute, organul de urmărire penală își îndreaptă căutările spre
anumite persoane, având în vedere metoda folo sită pentru contrafacere, precum și
eventualitatea posesiei unor mijloace tehnice specifice.
Contrafacerea inițială prin desenare, a constituit o metodă grosolană, rudimentară de
obținere a unui fals, și nu mai poate fi utilizată astăzi ca urmare a multipl elor și complexelor
măsuri de securitate luate de emitenții de bancnote. Au existat și contrafaceri realizate prin
metode fotografice, mai puține, dar în prezent, o imitație bună s -a obținut prin tipărire, și
foarte bună, cu ajutorul multiplicatoarelor col or, de producție recentă.
Cert este însă un lucru: chiar dacă prin mijloacele tehnice moderne se reușește să se redea
aproape perfect o bancnotă contrafăcută, aptă să inducă în eroare pe oricine, celelalte elemente
care conferă siguranță bancnotei autent ice nu pot fi contrafăcute. La o examinare atentă
falsul poate fi imediat pus în evidență.
Tehnologia modernă, economia de piață și libera circulație a persoanelor au creat mari
avantaje falsificatorilor și au îngreunat considerabil sarcinile organelor de anchetă. Accesul la
tehnica modernă a acestora din urmă este limitat, iar economia de piață presupune și plata
informației, deci fonduri bănești, pe care organele judiciare nu le au. Deschiderea granițelor și
libera circulație a persoanelor au permis real izarea legăturilor între falsificatori într -un timp
scurt și, practic, oriunde , departe de supravegherea organelor naționale de anchetă.
Și în practica internațională termenii „falsificare‖ și „contrafacere‖ sunt abordați distinct;
de altfel în cadrul Or ganizației Internaționale de Poliție Criminală – INTERPOL în cadrul
subdiviziei „Delicte economice și financiare‖ funcționează așa numitul „grup F” -falsificări și
contrafaceri, iar prestigioasa revistă de informare profesională în materie, editată tot de O .I.P.C. –
INTERPOL se numește „Contrafacons et Falsifications‖.
Funcțiile economice deosebit de importante pe care le îndeplinesc banii în cadrul național
și internațional justifică pe deplin protejarea acestora prin mijloace de drept penal.
Având în veder e corelația nemijlocită ce exista între bani ca expresie a valorii și sistemul
economic, rezultă evident că orice perturbație în sistemul monetar și valutar al țării are urmări
negative asupra întregului sistem economic. Dacă s -ar face referire numai la fe nomenul inflației
care, teoretic vorbind, poate fi declanșat prin plasarea masivă de monede falsificate, ușor se pot
imagina consecințele acestei infracțiuni.

17
§2.2. Analiza juridică a infracțiunii de fals de monedă
§2.2.1. Conținut legal

Potrivit art. 310, al. (1) C. pen. falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se
pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .
A comis acestă infracțiune inculpatul care cu ajutorul tehnicii de calcul
informat izate a contrafăcut bancnota de 100 RON multiplicând -o în 115 bancnote contrafăcute,
toate cu aceeași serie 20.
Constituie formă asimilată, potrivit art. 310, al. (2) C. pen., falsificarea unei
monede, emise de către autoritățile competente, înainte de pun erea oficială în circulație a
acesteia .
(3) Tentativa se pedepsește .
§2.2.2. Condiții preexistente

Obiectul infracțiunii
a) Obiectul juridic este definit ca fiind "valoarea socială protejată de norma penală
căreia i se aduce atingere prin săvâșirea infracțiunii"21 . Astfel, prin incriminarea unor fapte ca
fiind infracțiuni se protejează câte un set de relații sociale distincte. În cazul infracțiunii de
falsificare de monede, valoarea socială protejată este încrederea publică (fides publica). Desigur,
această infracțiune pare că are ca urmare imediată repercusiuni mai degrabă în sfera privată, prin
prejudiciul adus persoanei vătămate, decâ t în viața publică. Însă indiferent de complexitatea sau
amploarea relațiilor sociale, indiferent că ele se desfășoară între doi indivizi sau între state, ele
presupun în mod necesar anumite instrumente care, datorită valorii lor probante (banul indiferent
ce denumire ar avea în toate sistemele lumii, are același înțeles, mijloc de plată), permit
perpetuarea și chiar amplificarea acestor relații imprimându -le un caracter de certitudine,
siguranță și stabilitate. Unul dintre aceste instrumente este moneda. D e aceea, pentru a apăra
integritatea materială și de conținut a acestor instrumente, deci pentru a ocroti încrederea publică,
legea penală incriminează, sub denumirea de "fals" orice denaturare a adevărului prin
contrafacere sau alterare22. Așadar, pericolu l social pe care îl reprezintă faptele incriminate ca
fals izvorăște din alterarea adevărului săvârșită asupra unor entități care au însușirea legală de a
servi ca mijloc de probă, iar fără această protecție penală, încrederea pe care ar inspira -o, deci
forța sa probantă, ar fi cel puțin slăbită dacă nu inexistentă.

20 Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 2762/2013, www.portal.just.ro
21 Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală , Ed. Universul Juridic, 2014, București, p. 26.
22 I. Vochescu, V. Berchesan, op.cit. , p.56.

18
Infracțiunile de fals pot fi săvârșite în raport cu oricare dintre relațiile sociale la a
căror formare și desfășurare pot fi folosite lucruri cu funcție probatorie ceea ce face dificilă
sistematizarea lor. Astfel, obiectul ocrotirii penale în cazul infracțiunilor de fals nu se putea
raporta la un anumit grup de relații sociale (cum sunt infracțiunile contra persoanei sau
patrimoniului) de aceea se impunea găsirea unui obiect care să corespundă complexului de relații
sociale susceptibile de a fi primejduite prin săvârșirea infracțiunilor de fals și totuși să fie comun
acestora. Așadar, valoarea socială protejată ce formează obiectul juridic al infracțiunii de fals de
monede (de altfel comun tutu ror infracțiunilor de fals) este încrederea publică, această
particularitate resfrângându -se și asupra denumirii acestui grup de infracțiuni. Deși, de regulă,
este folosită denumirea de "infracțiuni contra" (indicându -se categoria de relații sociale
respec tivă) pentru a desemna un grup de infracțiuni, în cazul celor de fals a fost folosită însăși
denumirea materială a acestora, denumirea de "de fals", care implică idee de alterare a adevărului
și deci înșelare a încrederii23.
b) Obiectul material al unei inf racțiuni este reprezentat de "lucrul sau ființa împotriva
căruia se îndreapta nemijlocit acțiunea sau inacțiunea ce aduce atingere obiectului juridic și care
este vătămat ori periclitat. De asemenea el este distinct de produsul infracțiunii sau de
mijloac ele de comitere a acesteia "24. În timp ce toate infracțiunile au un obiect juridic nu este
obligatoriu ca acestea să aibă și un obiect material. Obiectul material al acestei infracțiuni este
moneda cu putere circulatorie, iar aceasta înglobează atât banii din metal, cât și pe cei de hârtie
(bancnota).
În vechea reglementare, c onform art 282 C. pen. era pedepsită falsificarea de
"monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea
plăților, emise de instituția bancară ori de alte instituții de credit competente, sau falsificarea
oricăror alte titluri ori valori asemănătoare‖ (restul obiectelor materiale făceau obiectul unor
infracțiuni autonome în legislația în vigoare).
În cazul în care falsificarea se produce asupra unei monede retrase din circulație,
acțiunea poate fi reținută ca infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale sau sub semnătură
privată. ―Dacă însă o monedă veche este contrafăcută, astfel încât să imite o monedă care are
putere circulatorie, fapta este tipică. În acest caz, agentul înlocuiește hârtia necesară producerii
unor monede falsificate cu o monedă ieșită din circulație‖25.
Așadar, dacă moneda falsificată prin alterare constituie obiectul ma terial al
infracțiunii analizate, în cazul falsificării prin contrafacere, așa cum am exemplificat mai sus,

23 V. Dongoroz, op. cit ., p. 318.
24 M. Udroiu, op. cit ., p. 26.
25 Sergiu Bogdan, Drept penal. Partea special . Ed. Hamangiu. București, 2010, p. 378.

19
acțiunea infracțională se răsfrânge asupra materialului din care este confecționată moneda.
Moneda poate fi atât produsul cât și obiectul material a l infracțiunii, în funcție de acțiunea
săvârșită, contrafacere sau alterare.

Subiecții infracțiunii
Subiecții infracțiunii reprezintă acele persoane ce participă la săvârșirea unei fapte
incriminate de norma penală, fie activ prin comiterea acesteia, fie pasiv prin suportarea
consecințelor, a pagubelor morale, materiale create prin săvârșirea infracțiunii.
a) Subiectul activ este persoana fizică sau juridică care săvârșește o infracțiune
sau care participă, indiferent de calitatea în care o face, la săvârșirea ei.
Pentru ca o persoană fizică să aibă calitate de subiect activ al unei infracțiuni
trebuie să îndeplinească condițiile cerute de lege: vârstă, responsabilitate, libertate de voință și
acțiune. De exemplu, infracțiunea fiind o faptă săvârșită cu vinovăție, presupune ca persoana ce
săvârșește sau participă la comiterea ei, sa aibă capacitatea psihică de a înțelege gravitatea faptei
și de a -și manifesta voința. În acest sens, art. 113 din Codul penal stabilește că minorul care nu a
împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, deci nu poate fi nici subiect activ al unei infracțiuni.
În unele cazuri, pe lângă aceste condiții generale, norma incriminatoare prevede și
o condiție specială pentru subiectul activ – persoană fizică, aceea de a avea o anumită calitate,
prevăzută de lege, în momentul săvârșirii faptei.
În ceea ce privește infracțiunea analizată în prezenta lucrare, legea penală nu
condiționează existența subiectului activ al infracțiunii de falsificare de monede de vreo calitate
specială, infracțiunea putând fi comisă de orice persoană fizică care îndeplinește condițiile
generale prevăzute. Autor al infracțiunii este atât persoana care a comis nemijlocit întreaga
activitatea infracțională, câ t și persoana care a efectuat numai o singură activitate din întreg
procesul de falsificare26.
„Participația penală este posibilă sub toate formele sale, cu mențiunea că această
infracțiune, prin complexitatea activităților pe care le presupune implică, de regulă, o pluralitate
de subiecți activi, fie sub forma coautoratului, dar și a complicității și a instigării‖27.
În cazul în care înculpatul săvârșește în baza aceleiași rezoluții infracționale atât
acte de instigare, cât și acte de autorat, în sarcina l ui se va reține numai calitatea de autor al
faptei.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia 1495/2011, prevede că participația
penală la infracțiunea de falsificare de monede este posibilă. De exemplu dacă X a săvârșit fapta

26 Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 2911/2012 , www.scj.ro
27 A. Boroi, op. cit ., p. 508.

20
în calitate de autor, iar Y, i-a oferit ajutor moral și material (prin punerea la dispoziție a unei
bancnote autentice) autorului infracțiunii să falsifice mai multe bancnote străine, a săvârșit
infracțiunea în calitate de complice28.
„Falsificarea de monede, presupunând opera țiuni deosebit de dificile, este
realizată în cele mai multe cazuri, prin participarea unor persone cu aptitudini sau calificare
specială, cum sunt: tipografii, chimiștii, desenatorii, graficienii, informaticienii, etc‖29. În acest
caz nu putem vorbi decât de o pluralitate constitutivă, caracterizată prin asocierea mai multor
persoane într -un grup stucturat ierarhic și cu activități bine stabilite.
În cazul infracțiunii analizate, subiect activ poate fi și persona juridică dacă sunt
îndeplinite prevederil e art. 135 C. pen. 30. Așadar, legiuitorul se raportează doar la obiectul de
activitate al instituțiilor publice (de exemplu, o persoană juridică ce are ca obiect de activitate
tipărirea unor valori poate comite acestă infracțiune în calitate de autor)31.
b) Orice faptă incriminată de norma penală pentru a fi reținută ca infracțiune
trebuie să aibă și un subiect pasiv . Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică titulară a
valorii sociale vătămate prin infracțiune, este victima acesteia. Pasivul suferă o vătămare morală
sau materială produsă de activ prin comiterea unei fapte penale32.
Infracțiunea de falsificare de monede are un subiect pasiv principal reprezentat de
autoritatea care a emis moneda (de hârtie sau metalică) falsificată, deoarece ea este titulara
valorii sociale căreia i s -a adus atingere prin săvârșirea faptei penale. În primul rând ea suferă o
vătămare „morală‖ prin pierderea încrederii acordate de către public în monedele valabile, dar și
un prejudiciu material prin aceea că este nevoit ă „să retragă toate monedele sau titlurile
falsificate care au ajuns în circuitul serviciilor sale‖33, suportând contravaloarea acestora.
În România, potrivit art. 12 din Legea nr. 312 din 28 iunie 2004, Banca Națională
a României este unica instituție aut orizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote și
monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.
În multe situații, subiect pasiv al infracțiunii este și persoana păgubită prin
infracțiune, ca de exemplu: în cazul infracțiunilor d e înșelăciune.
Cum în marea majoritate a cazurilor o monedă este falsificată cu scopul de a fi
pusă în circulație și de a se obține un folos patrimonial injust, infracțiunea de falsificare de
monede intră în concurs cu infracțiunea de înșelăciune. Așadar , infracțiunea prevăzută la art. 310

28 Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 1495/2011, www. legeaz.net
29 M. Udroiu, op. cit ., p. 48.
30 Art. 135 C. pen. prevede: „ Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal
pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei j uridice ‖.
31 S. Bogdan , op. cit ., p. 379.
32 M. A. Hotca, R. Slăvoiu, op. cit ., p. 115 .
33 V. Dongoroz, op. cit ., p. 330.

21
C. pen. poate avea și subiect pasiv secundar atunci când o persoană fizică sau juridică este
indusă în eroare primind ca valabilă o bancnotă falsă, aceasta fiind prejudiciată din punct de
vedere material.
În practica j udiciară s -a reținut că pot fi subiecți pasivi ai infracțiunii în discuție
chiar și instituții bancare sau instituții ale statului (Trezoreria).34

Locul și timpul săvârșirii infracțiunii.
Infracțiunea este actul de conduită umană ce se desfășoară întotdeauna într -un
anumit timp și spațiu. „Locul sau timpul săvârșirii infracțiunii poate fi prevăzut de legiuitor, fie
ca element constitutiv al infracțiunii, fie ca element circumstanțial agrava nt sau atenuant‖ 35.
Locul săvârșirii infracțiunii reprezintă acel spațiu unde s -a desfășurat activitatea infracțională, în
tot sau în parte, ori unde s -a produs rezultatul acesteia. De obicei, locul comiterii nu prezintă
importanță, infracțiunea fiind pede psită indiferent de teritoriul în care aceasta a fost realizată.
Nici în cazul infracțiunii de falsificare de monede, nu există o condiție de loc și timp în raport cu
care infracțiunea să existe. Așadar, nu prezintă importanță dacă falsificarea a avut loc pe
teritoriul Romaniei sau în străinătate.
„Timpul săvârșirii infracțiunii reprezintă intervalul cronologic în care s -a
desfășurat activitatea infracțională‖ 36. În literatura de specialitate au existat opinii cu privire la
faptul că, timpul ar constitui o condiție a existenței infracțiunii de falsificare de monede, în
sensul că, moneda falsificată trebuie să aibă putere circulatorie la momentul când se realizează
acțiunea. „În realitate însă, această condiție nu privește timpul ci produsul falsificării car e trebuie
să corespundă unei monede aflate în circulație‖ 37. Așa cum am arătat, chiar și o monedă scoasă
din circulație poate constitui obiectul falsificării dacă în urma contrafacerii sau alterării, aceasta
corespunde unei monede aflate în circulație.
Deci, în ceea ce privește infracțiunea de falsificare de monede, locul și timpul
comiterii nu influențează încadrarea juridică a faptei, „aceasta fiind socotită ca săvârșită
pretutindeni și în tot timpul cât s -au efectuat acte de executare‖ 38.

34 Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 878/2013, www.potal.just.ro.
35 M. Udroiu, op.cit ., p. 30.
36 M.A. Hotca, R. Slăvoiu, op. cit ., p. 117.
37 V. Dongoroz, op. cit ., p. 330.
38 ibidem ., p. 331.

22
§2.2.3 Conț inut constitutiv

Latura obiectivă
Este un element al infracțiunii care cuprinde totalitatea condițiilor privitoare la
actul de conduită, cerute de lege pentru existența infracțiunii.
Latura obiectivă este compusă din mai multe elemente: elementul material,
urmarea imediată și raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată.
a) Prin element material al unei infracțiuni se înțelege actul, manifestat sub formă
de acțiune sau inacțiune, interzis și descris de norma de i ncriminare. În textul incriminator
elementul material poate fi desemnat fie printr -un cuvânt („falsificarea” – art. 310 – art. 312),
fie printr -o expresie („inducerea în eroare” – art. 244)
Prin acțiune se înțelege acea comportare activă, conștientă și vo luntară prin care
subiectul activ încalcă îndatorirea de a se abține de la o anumită activitate, iar inacțiunea
presupune ca persoana să se abțină sau să omită să acționeze în sensul îndeplinirii unei obligații.
Legea penală descrie infracțiunea analizată în prezenta lucrare ca pe o infracțiune
al cărei verbum regens obligă destinatarul să se abțină de la o anumită conduită, descrisă într -un
cuvânt – falsificarea. Activitatea ce constituie elementul material al acestei infracțiuni se
realizează deci într -o acțiune de falsificare, de alterare a adevărului. „Deși legea penală nu face
nici o deosebire între activitățile desfășurate pentru realizarea falsului, referindu -se numai la
efect, la rezul tatul produs – falsificarea – în practică sunt recunoscute două m odalități prin care
infractorii realizează o bancnotă falsă‖39, și anume : alterare și contrafacere.
Textul art. 310 C. pen. nu cere în mod expres ca imitarea să fie una perfectă, dar
cere ca produsul falsificării să fie asemănător cu valoarea reală și să aibă capacitatea de a putea fi
pus în circulație, de a fi perceput drept o monedă autentică.
Deși din punct de vedere juridic elementul material al falsificării de monede este
descris într -un singur cuvânt, falsificarea , ce înglobează atât op erațiunea de alterare cât și pe cea
de contrafacere, practica reține multiple diferențe între cele două acțiuni infracționale ce compun
elementul material al faptei incriminate.
Practica judiciară a reținut o caracteristică importantă a contrafacerii, și anume,
aceea că, de regulă, bancnotele contrafăcute au același prefix și aceeași serie. „Din acest punct de
vedere este de remarcat falsificatorul Ciutacu care, pentru a nu produce două bancnote cu aceeași
serie, și -a constituit o evidență precisă a serii lor‖40.

39 I. Vochescu, V. Bercheșan, op. cit ., p. 57.
40 I. Vochescu, V. Bercheșan, op. cit ., p. 62 .

23
Indiferent de modalitatea de falsificarea a unei bancnote, este de reținut că pentru
existența infracțiunii este necesară îndeplinirea unei cerințe esențiale – sine qua non, și anume,
ca monedele să aibă valoare circulatorie. Așadar, operațiunea de falsificare va fi reținută ca
infracțiune numai dacă produsul acesteia corespunde unei monede cu putere circulatorie. „Spre
deosebire de vechea reglementare din Codul penal conform căreia era necesară îndeplinirea unei
alte cerințe, și anume ca aceste val ori să se regăsească, în momentul falsificării, în circuitul legal
monetar, acestă condiție nu mai este valabilă, întrucât al. (2) al art. 310 C. pen. prevede expres ca
falsificarea unei monede emise de către autoritățile competente înainte de punerea ofic ială în
circulație a acesteia se sancționează cu aceeași pedeapsă ‖41.
b) Orice faptă incriminată de legea penală este susceptibilă de a produce o
urmare periculoasă valorii sociale protejate sau obiectului împotriva căreia se îndreaptă
acțiunea sau inacți unea.
Urmarea periculoasă este modificarea negativă produsă realității înconjurătoare de o
activitate contrară legii, și poate consta într -o stare de pericol sau într -o vătămare materială42.
În cazul infracțiunii de falsificare de monede, urmarea imediată constă în crearea
unei stări de pericol pentru valorile sociale protejate, pericolul decurgând din încrederea publică
în autenticitatea monedelor. Pe lângă aceasta, legea cere și existența unui rezultat periculos
diferit de acțiune, deoarece atât acțiunea de falsificarea cât și produsul acesteia contribuie la
crearea unei rezultat socialmente periculos.
Norma de incriminare nu prevede explicit producerea unui anume rezultat, ci este
implicit săvârșirii acțiunii de falsificare. Însă, fără produce rea unei stări de pericol, stare ce apare
odată cu comiterea falsificării, nu se poate reține infracțiunea. „Este vorba de acele falsificări de
monede total nereușite, așa -numitele „falsuri grosolane‖ pe care nici o persoană nu le -ar putea
confunda cu mone dele adevărate. Neputând produce consecințe juridice, o atare situație duce la
constatarea inexistenței infracțiunii de falsificare de monede‖43.
c) Legătura de cauzalitate dintre elementul material și rezultatul acestuia este o
altă componentă a laturii obiective. Acest rapo rt de cauzalitate există în cazul oricărei
infracțiuni, și presupune stabilirea unei legături cauză – efect, în care, urmările periculoase ce
s-au produs se datorează acțiunii sau inacțiunii subiectului.

41 Al. Boroi , op. cit ., p. 509 .
42 Gheorghe Nistorescu, Alexandru Boroi, Drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licentă , ediția a II -a, Ed.
All Beck, București, 2002.
43 I. Vochescu, V. Bercheșan, op. cit ., p. 164

24
Latura subiectivă
“Latura subiectivă a conținutului oricărei infracțiuni constă în totalitatea
condițiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a făptuitorului – sub raportul conștiinței
și voinței sale – față de materialitatea faptei săvârșite (acțiune sau inacțiune , rezultat, raport de
cauzalitate) pentru ca acea faptă să constituie infracțiune44.‖
Componenta principală a laturii subiective este vinovăția. Potrivit art. 16, al. (1)
C. pen. fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de
legea penală. În funcție de acestea, voința făptuitorului poate fi reținut ă sub forma intenției,
culpei, sau intenției depășite.
S-a instituit o regulă potrivit căreia infracțiunile comisive (faptele constau într -o
acțiune) au la bază intenția, culpa fiind reținută doar în situațiile prevăzute expres de lege.
În acestă situaț ie se încadrează și infracțiunea prevăzută la art. 310 C. pen., al
cărei text incriminator nu specifică nici o formă de vinovăție, deci se consideră că infracțiune a
este comisă sub imperiul inten ției directe sau indirecte.
Așadar există intenție când făptuitorul și -a dat seama că, prin acțiunea pe care o
săvârșește, falsifică (alterează sau contraface) o monedă, a prevăzut că în acest fel se creează o
stare de pericol pentru încrederea pe care trebuie să o inspire moneda în general, și a urmărit
(inten ția directă) acest rezultat, sau a acceptat (intenția indirect) producerea lui.
Aceste aspecte au fost confirmate și în jurisprudență: este de știut că infracțiunea
de falsificare se comite numai cu intenție, deoarece într -o opinie doctrinară, luând în ca lcul
prezența în a celași loc a inculpatului alături de persoanele care se ocupau de contrafacerea
bancnotelor, nu se poate considera că o astfel de activitate se face fără o reprezentare mentală în
privința sprijinului efectiv, dovedindu -se că a sprijinit efectiv de câteva ori alți membri ai
grupului cu ocazia contrafacerii bancnotelor45.
Fapta ce constă în falsificarea unei monede nu poate fi săvârșită din culpă.
―Dacă la activitatea infracțională au participat mai multe persoane, iar unul dintre
autori a fost indus în eroare asupra contribuției sale, vor fi aplicate dispozițiile referitoare la
participația improprie‖46.
Chiar dacă existența infracțiunii de fals de monede nu este condiționată de un
anumit mobil determinat sau de un anume scop urmărit, f ăptuitorul trebuie să -și dea seama că
alterează adevărul pe care moneda trebuie să -l exprime.

44 Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, op. cit ., p. 33.
45 Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 2911/2012, www.scj .ro.
46 Al. Boroi, op. cit ., p. 510.

25
Prin urmare, latura obiectivă a falsificarii de monede este realizată indiferent de
considerentele ce l -au determinat pe subiect să acționeze (de exemplu, să ajute pe inculpat) și
indiferent dacă sco pul urmărit a fost atins sau nu.
§2.2.4. Formele infracțiunii

În ceea ce privește forma infracțiunii de falsific are de monede , presupune o
acțiune intenționată, fiind astfel susceptibilă de a se realiza în timp, sub forma actelor
pregătitoare, a tentativei și a infracțiunii consummate.
În cele mai multe cazuri, subiectul activ nu trece la înfăptuirea hotărârii
infracționale f ără a -și crea condiții optime pentru a săvârși falsificarea. Aceste condiții presupun
o pregătire prealabilă executării elementului material, ce poate consta în:
– procur area de materiale ce urmează a fi folosite la contrafacerea bancnotei (tuș, hârtie)47
sau de instrumente performante în vederea tipăririi bancnotelor pe coli de hârtie;
– culegerea de date și informații care să facă posibilă săvărșirea infracțiunii. Astfel, ―după o
documentarea prealabilă inculpatul a stabilit că pentru contrafacerea bancnotel or este
necesară achiziționarea unei imprimante performante laser, color48;
– luarea de măsuri pentru îngreunarea descoperirii faptei, ca de exemplu, în situația în care
falsificarea de monede este precedată de punerea în circulație a acestora, falsificatorii pun
în circulație bancnotele la magazinele deschise pe timp de noapte,sau în perioada
sărbătorilor49.
– și chiar, recrutarea unor persoane ce dețin cunoștințe complexe și experiență în domeniul
tipăririi50.
Actele pregătitoare sunt posibile în săvârșirea tu turor infracțiunilor intenționate,
iar ―în ipoteza în care nu sunt efectuate de infractor, ci de o altă persoană, acestea pot avea natura
unor acte de complicitatea anterioară, în masura în care au fost folosite de infractor la comitea
faptei‖51. Așadar, pu nerea la dispoziția inculpatului a unei bancnote autentice, care să survină
drept model pentru realizarea falsului, constituie act de complicitate52.
Deși în cazul infracțiunii analizate sunt posibile, actele pregătitoare nu sunt
incriminate de legislația penală în vigoare. ―Având în vedere, însă, pericolul social deosebit,

47 Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 2762/2013, www.potal.just.ro.
48 Î.C.C.J,, s.p., dec. nr. 328/2014, www.potal.just.ro.
49 Î.C.C.J. , s.p., dec. nr. 878/2013, www.potal.just.ro.
50 idem .
51 M. Udroiu, op. cit., p. 37.
52 Î.C.C.J., s.p., dec. nr. 1495/2011, www. legeaz.net

26
unele activități de pregătirea în vederea falsificării de monede sunt incrimina te ca infracțiuni de
sine stătătoare, potrivit art. 314 C. pen.53.
Conform art. 310, al. (3) tentativa se pedepsește. Tentativa este o formă a
infracțiunii care cuprinde ansamblul actelor de executare efectuate între momentul terminării
actelor pregătitoa re, pe de o parte și momentul producerii rezultatului, pe de altă parte, fiind o
formă atipică a infracțiunii.
Tentativa este posibilă atunci când după punerea în executarea a acțiunii de
alterare sau contrafacerea, din motive ce exceed voința făptuitorului, executarea a fost întreruptă
(tentativă întreruptă), sau deși falsificarea s -a realizat în întregime, rezult atul dorit să nu survină,
nefiind obținute monedele dorite de falsificatori (tentativă fără efect).
Dacă însă rezultatul dorit nu s -a produs din cauza insuficienței sau defectuozității
mijloacelor sau materialelor folosite în scopul falsificării, se va r eține tentativa relativ impro prie.
O asemenea situație s -a evidențiat în jurisprudență când inculpații au încercat să copieze
bancnote pe un material plastic, însă imprimanta folosită topea suportul bancnotei54.
Infracțiunea analizată se consideră săvârși tă în formă consumată atunci când
falsificarea a dus la producerea monedei falsificate și s -a produs urmarea periculoasă, starea de
pericol pentru relațiile sociale protejate, adică încrederea publică în autenticitatea monedelor.
Pentru consumarea infracț iunii este suficient ca o singură monedă falsă
susceptibilă de a fi pusă în circulație, să fi fost alterată sau contrafăcută55. Nu prezintă importanță
dacă moneda a fost folosită sau nu, pentru că, punerea în circulație a monedelor falsificate
constituie o infracțiune distinctă.
§2.2.5. Sancțiuni

Infracțiunea de falsificare de monede este sancționată cu pedeapsa închisorii de la
3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, urmând la individualizarea pedepsei să se țină seama de
dispozițiile părții generale ale Codului penal, raportate la activitatea infracțională, modalitatea
săvârșirii și persoana infractorului.
Instigatorii și complicii sunt sancționați cu aceeași pedeapsă.
Pentru faptele de falsificare de monede, la care subiectul activ este o persoană
juridic ă, legea nu prevede o sancțiune anume, fiind aplicate regulile răspunderii persoanei
juridice și pedepsele complementare prevăzute de art. 136, al. (3) C. pen56.

53 V. Dobrinoiu, N. Neagu, op. cit., p. 540
54 Î.C.C.J., s. p., dec. nr. 328/2014, www.potal.just.ro..
55 V. Dongoroz, op.cit ., p. 338.
56 coord. M. A.Hotca, ș.a., op. cit ., p. 559.

27
In cazul în care s -a produs falsificarea unei monede, emise de către autoritățile
comp etente, înainte de punerea oficială în circulație a acesteia, fapta se sancționează cu aceeași
pedeapsă [art. 310, al. (2)].
Conform al. (3), tentativa la infracțiunea de falsificare de monede se pedepsește,
făcându -se aplicarea art. 33 C. pen.
Atât mon edele falsificate, cât și mijloacele folosite la falsificare vor fi supuse
confiscării speciale potrivit art. 112, lit. a) – f) C. pen., deoarece sunt bunuri produse prin
săvârșirea faptei prevăzute de legea penală (lit.a), bunuri folosite la săvârșirea unei fapte
incriminate (lit. b)

28
§Capitolul III. Elemente de protecție ale unor bancnote convertibile
§3.1. Bancnotele Euro

Economistul canadian Robert Mundell, profesor la Universitatatea Columbia, este
părintele monedei EURO – moneda unică europeană . Acesta a primit în anul 1999 Premiul Nobel
pentru economie, a pus bazele Uniunii Monetare Europene, a fost susținătorul monedei euro și a
participat la elaborarea planurilor de lansare pe piață a acestei monede.
Conceperea acestei monede trebuia să respecte trei criterii:
– să fie un simbol ușor de recunoscut al Europei;
– să poată fi scris ușor de mână;
– să aibă un design plăcut.
Lansarea în circulație a bancnotei euro a fost precedată de numeroase întâlniri și consultări
ale diverse lor instituții cu atribuții în domeniul financiar -bancar și al combaterii fraudelor.
Desenul cu modelul euro a fost inspirat din literatura grecească epsilon, invocând astfel
perioada clasică și leagănul civilizației europene. Abrevierea oficială a mo nedei EUR, termen
înregistrat la Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO).
La nivelul INTERPOL, s-au organizat mai multe reuniuni cu reprezentanții băncilor
europene, Asociația Internațională de Securitate Bancară, Banca Centrală Europeană , Europolul,
Serviciul Secret SUA, Poliția din Japonia pentru a stabili măsuri de prevenire a falsificării și
contrafacerii monedei euro, iar aceștia au stabilit următoarele măsuri:
– armonizarea legislației în materie de fiecare țară membrăa Uniunii Europen e;
– obligația băncilor centrale naționale și a statelor membre de a contribui la schimbul de
informații în domeniuși la cooperarea ce se impune;
– înființarea unui centru de analiză a bancnotelor suspecte de falsificare sau contrafacere și
difuzarea imediată a informațiilor către serviciile de poliție specializate și Secretariatului;
– informarea și pregătirea cetățenilor din statele membre Uniunii Europene, cu privire la
recunoașterea monedelor euro autentice;
– definirea unor politici comune de combatere a falsu lui și contrafacerii monedei euro în
țările membre UE;
– constituirea la nivelul EUROPOL și a fiecărui birou INTERPOL, a unei bănci de date
interactive în materie de falsificare și contrafacere a monedei la care să aibă acces toate

29
serviciile de poliție spec ializate, precum și băncile central naționale, dar și OLAF57-
Oficiul de Luptă Antifraudă al Comisiei Europene.
Există două serii de bancnote euro, cea clasică și seria nouă numită ‖Europa‖.
Bancnotele europene sunt emise în cupiuri, având valori nominale de 5 EUR, 10 EUR, 20 EUR,
50 EUR, 100 EUR, 200 EUR și 500 EUR. Noua serie, denumită „Europa‖, este formată, î n
prezent, din bancnotele de 5 EUR, 10 EUR, 20 EUR și 50 EUR, la care se vor adăuga în timp
util bancnotele de 100 EUR și 200 EUR. Bancnotele din ambele serii reprezintă mijloace legale
de plată în cele 19 țări ale zonei euro.
Aceste bancnote sunt î nsoțite și de monedele metalice de 1 și 2 euro, precum și de 1, 2,
5, 10, 20 și 50 cenți.
În luna mai 2016, BCE a decis să nu producă bancnota de 500 EUR din seria „Europa‖,
însă bancnotele de 500 EUR din prima serie, care se află încă în circulație, vor rămâne mijloace
legale de plată pe o perioadă de timp nelimitată.
Elemente de siguran ță ale bancnotei de 20 de euro din seria ”EUROPA”

Fig. 1 –Bancnota de 20 euro seria ‖EUROPA‖ Fig. 2 –Bancnota de 20 euro clasică

Fig. 3- Hârtia bancnotei euro Fig. 4 – Imprimarea în relief sau intaglio
Hârtia bancnotelor este fabricată din bumbac pur, care trebuie să foșnească și să aibă o
textură fermă (nu trebuie să fie moale sau cu aspect cerat).
Imprimarea în relief sau intaglio produce un efect tactil care este folosit la realizarea
imaginii principale și apare, de asemenea, în alte câteva locuri pe aversul bancnotei.

57 OLAF – este o structură care efectuează anchete administrative asupra afac erilor de fraudă, a corupției și spălării
de fonduri în detrimentul finanțelor UE, iar personalul său este compus din polițiști și este abilitată să colaboreze la
anchetele judiciare, aducând sprijin operațional și tehnic în detectarea contrafacerilor mone dei europene ;

30

Fig.6- Fereastra portret Fig. 7-Filigranul portret Fig. 8 – Firul de siguranță

Pentru a evidenția fereastra portret trebuie să privești bancnota spre o sursă de
lumină. Fereastra din apropierea marginii superioare a hologramei devine transparentă, redând
un portret al Europei pe ambele fețe ale bancnotei. La înclinarea bancnotei, fer eastra prezintă, de
asemenea, linii în culorile curcubeului în jurul numărului care indică valoarea nominală. Pe
reversul bancnotei, în fereastră apar, în culorile curcubeului, numere care indică valoarea .
Filigranul este produs prin variația de densitate a hârtiei și devine vizibil în momentul în
care țineți bancnota îndreptată spre o sursă de lumină. Tranzițiile între părțile luminoase și cele
întunecate ale imaginii sunt line. Dacă așezați bancnota pe o suprafață d e culoare închisă, părțile
de culoare deschisă devin mai întunecate. Acest efect este foarte ușor de observat la numărul din
filigran. O imagine latentă, devine vizibilă redând portretul Europei (personaj din mitologia
greacă), valoarea nominală a bancnote i și imginea principală. Totuși dacă bancnota e așezată pe
o suprafață de culoare închisă, părțile de culoare deschisă devin mai întunecate. Portretul apare și
în hologramă.
Firul de siguranță este încorporat în bancnotă. Îndreptați bancnota spre o sur să de lumină
– iar acesta devine vizibil sub forma unei linii de culoare închisă. Pe acesta pot fi observate
simbolul „€‖ și valoarea nominală a bancnotei sub forma unor caractere de culoare albă de foarte
mici dimensiuni.

Fig. 9 – Holograma tip b andă Fig. 10 -Numărul verde smarald Fig. 11 -Microtextul

HOLOGRAMA TIP BANDĂ – pentru a vedea acest element de siguranță este nevoie să se
încline bancnota, iar imaginea hologramei va prezenta alternativ valoarea și simbolul „€‖ pe un
fundal colorat în culorile curcubeului, iar pe margini apare valoarea nominală înscrisă cu litere
de mici dimensiuni.

31
BANDA IRIDESCENTĂ – este o bandă colorată auriu, pe care sunt înscrise valoarea și
simbolul „€‖, pentru a o vedea este necesar să înclinăm bancnota, iar aceasta va apărea pe
reversul ei.
Numărul strălucitor din colțul din stânga jos creează un efect luminos care se deplasează
în sus și în jos. De asemenea, numărul își schimbă culoarea din verde -smarald în albastru –
închis.Pentru a -l observa este necesar să înclinăm bancnota.
Pe anumite porțiuni ale bancnotei se pot observa serii de litere de foarte mici dimensiuni.
Acest microtext poate fi citit cu ajutorul unei lupe. Literele se disting clar, și nu estompat.

Fig. 12 -Lumină ultravioletă standard (avers) Fig. 13 -Lumină ultravioletă stan dard (revers)

La examinarea hârtiei cu lumină ultravioletă standard pe aversul bancnotei de 20 euro
observăm că hârtia nu strălucește, respectiv nu emite lumină și este opacă, fibrele mici
încorporate în masa hârtiei devin vizibile, iar fiecar e fibră apare în trei culori diferite. Stelele de
pe drapelul european, cercurile mici, precum și stelele mari emit lumină galbenă, iar alte câteva
porțiuni emit, de asemenea, lumină galbenă.
Pe reversul acesteia, hârtia nu strălucește, respectiv nu emite lumină și este opacă,
fibrele mici încorporate în masa hârtiei devin vizibile, iar fiecare fibră apare în trei culori
diferite. Un cvadrant de cerc în mijlocul bancnotei, precum și alte câteva porțiuni emit lumină
verde, iar numărul de serie înscris orizontal și o bandă se disting în roșu.

Fig. 14 – Lumină ultravioletă specială (UV -C) Fig. 15-Proprietăți infraroșu

La examinarea cu lumină ultravioletă specială (UV -C), observăm că la bancnota de 20
euro, pe avers cercurile mici din mijloc emit lumină galbenă, stelele mari și alte câteva porțiuni
emit lumină portocalie. Simbolul „€‖ devine, de asemenea, vizibil.

32
În infraroșu, pe aversul bancnotei sunt vizibile numai numărul verde -smarald, partea
dreaptă a imaginii principale și banda de culoare argintie. Pe revers sunt vizibile numai valoarea
nominală și numărul de serie înscris orizontal.
§3.2. Dolarul american

Dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite . Este abreviat în mod normal
folosind simbolul $, USD , sau US$. Dolarul a fost adoptat de către Congresul Confederațiilor
Statelor Unite pe data de 6 iulie 1785 și este divizat în 100 de cenți . Simbolul dolarului s-a
format datorită evoluției scrierilor abrevierilor pentru cuvântul ―peso‖. Abrevierea se scria inițial
‖ps‖, însă aceste două litere s -au transformat în semnul care a rămas și azi ‖$‖.
Dolarul american pe parcursul a mai mult de 200 de ani a devenit ce a mai tranzacționată și
cea mai dominantă valută din lume. La acest moment sunt prezente în circulație bancnotele de
1$, 2$, 5$, 10$, 20$, 50$ și cele de 100$. Bancnotele mai mari de 100$ nu au mai fost printate
din 1946 și au fost scoase din circulație în anul 1969. Bancnotele mai mari de 100$ au avut
valoarea de 500$; 1,000$; 5,000$; 10,000$ și de 100,000$.
Toate bancnotele aflate în circulație au aceleași dimensiuni (66×156 mm) și aceeași
cromatică, respectiv negru pe avers și verde pe revers.
Toți dolar ii aflați în circulație indiferent de anul emisiunii au două elemente de protecție
comune:
– tipărirea intaglio a portretului și a aversului;
– fibre de culoarea roșie și albastră inserate în masa hârtieiîncă din procesul de fabricație al
acesteia, dispuse aleatoriu și lipsite de fluorescență.
Bancnotele de 10, 20, 50 și 100 de dolari, emisiune 1990 au fost prevăzute cu microtext și fir
de siguranță. Microtextul ‖THE UNITED STATES OF AMERICA‖ este tipărit continuu în jurul
ovalului ce încadrează portretul, i ar firul de siguranță este încorporat, plasat în stânga aversului și
imprimat continuu.
Indiferent de anul emisiunii, bancnotele în funcție de cupiură, au aceeași grafică pe avers și
revers, astfel:
– cupiura de 1 USD – grafică pe avers ‖Georges Washington ‖/ grafică revers ‖Marele sigiliu
al S.U.A ‖;

33

– cupiura de 5 USD – grafică pe avers ‖Abraham Lincol n‖/ grafică revers ‖Memorialul
Lincoln‖;

– cupiura de 10 USD -grafică pe avers ‖Alexander Hamilton‖/ grafică revers ‖Trezoreria
S.U.A.‖;

– cupiura de 20 USD – grafică pe avers ‖Andrew Jakkson‖/ grafică revers ‖Casa Albă‖;

– cupiura de 50 USD – grafică p e avers ‖Ulisses Grant‖/ grafică revers ‖Capitoliu‖;

34

– cupiura de 100 USD – grafică pe avers ‖Benjamin Franklin‖/ grafică revers
‖Independence Hall‖;

Elementele de prote cție ale bancnotei de 100 de USD , emisiune 1996 -2003:
– filigranul – plasat î n dreapta aversului, reproduce micșorat, portretul președintelui;
– fir de siguranță încorporat continuu, plasat în stânga portretului (între portret și sigiliul
băncii emitente), imprimat repetat ‖USA 100‖, vizibil în transparență. La examinarea în
radiații ultraviolet firul de siguranță are fluorescență roșie deschis ( la bancnota de 50 de
dolari are fluorescență galbenă, iar la cea de 20 de dolari are fluorescență verde);
– imprim area cu liniatură anticopiere –fondul tonerului ce încadrează portretul și fundalul
cșădirii ‖INDEPENDANCE HALL‖ sunt realizate din linii paralele și echidistante foarte
fine;
– microtextul este situat pe gulerul portretului si este imprimat liniar ‖THE UNIT ED
STATES OF AMERICA‖, iar în interiorul grupului de cifre ‖100‖ din colțul stânga jos al
aversului este imprimat repetat ‖usa 100‖;
– imprimarea cu cerneală biocromatică -grupul de cifre ‖100‖ din partea dreaptă inferioară a
aversului își schimbă culoarea, d in negru în verde, la modificarea unghiului de
examinare.

35

§3.3. Elemente de siguranță ale bancnotelor românești în circulație

Având în vedere deosebita valoare a banilor în toate sferele vieții, puterea mare
circulatorie, emitenții au luat în calcul și măsuri de protecție pentru a preveni falsurile. Evoluția
tehnologiei face ca falsurile să fie realizate din ce în ce mai bine. De aceea, unitatea emitentă,
Banca Națională a României, prezintă elemente de siguranță destinate publicului în scopul
recunoașterii falsurilor și prevenirii daunelor materiale.
Toate bancnotele românești prezintă elemente de siguranță, însă numărul și impo rtanța
lor cresc odată cu valoarea economică a bancnotei. În ciuda măsurilor luate de emitenți,
falsificatorii găsesc noi soluții de producere a bancnotelor. Așadar, un prim element de siguranță
caracteristic bancnotelor românești în circulație „vizibil‖ p rin palpare este suportul pe care este
tipărită. Încă de la emiterea primelor bancnote, a fost folosit drept suport hârtia din bumbac,
ulterior acesta fiind înlocuit cu un material plastic, denumit polimer. Prima bancnotă de polimer
emisă de România a fost cea de 2.000 de l ei (ROL), fiind chiar și ―prima din Europa, și din
emisfera nordică‖58 de acest tip. În comparație cu hârtia, suportul plastic prezintă numeroase
avantaje, având o durată de viață mult mai mare, iar în ceea ce privește falsificarea, bancno ta din
polimer s -a dovedit a fi mult mai sigură.
Potrivit Băncii Naționale a României, bancnota 100 de lei este cea mai des falsificată , de
aceea am ales să analizez elementele de siguranță caracteristice acesteia.
1. Fereastra transparentă este zona clară a bancnotei situată în strânga aversului,
vizibilă pe ambele fețe ale bancnotei, sub formă de măști teatrale, cu ornamente
aurii având imprimată valoarea nominală, respectiv ―100‖. (vezi figura 1)
2. Filigranul este elementul de design c e reproduce elemental principal al
bancnotei (portretul personali tății). Este situat în dreapta ferestrei transparente, iar cand bancnota
este luminată din partea opusă privitorului, reflectă portretul personalității ―Ion Luca Caragiale‖
și emblema BNR . Filigranul nu este o invenție recenta, prima hârtie cunoscută cu acest element
fiind fabricată în Italia, la Fabriano, în anul 128259. Practica judiciară a constatat că filigranul
este un element greu de imitat, deoarece nu poate fi xerocopiat cu precizie. (vezi figura 1)
3. Cerneala specială, variabilă optic, cu care este imprimat textul ―LEI
UNA SUTĂ‖ ce își schimbă culoarea din verde în auriu în funcție de
unghiul din care este privită bancnota. (vezi figura 1)
4. Toate bancnotele românești au un fir de s iguranță magnetic încorporat în întregime în
materialul din care sunt confecționate, situat în centrul acesteia. Fiind introdus în structura

58 http://www.bnro.ro
59 Nicolae Buzatu, Gheorghe Popa, Expertiza bancnotelor și a altor instrumente de plată, Ed. Little Star, București,
2003, p. 20

36

suportului, nu permite fotocopierea. Este vizibil când bancnota este luminată din
partea opusă privitorului. (vezi figura 1)
5. În zona elementului floral este înscrisă valoarea nominală a bancnotei prin mici
perforații. Aceste microperforații sunt vizibile atunci când bancnota este luminată
din partea opusă privitorului. (vezi figura 1)
6. Element de suprapunere avers -revers, sub forma unei flori (violetă), ce
compun împreună o imagine completă în momentul în care bancnota este
luminată din partea opusă privitorului. (vezi figura 1)
7. Denumirea băncii emitente ―Banca Națională a României‖
și medalionul siglei ace steia imprimate în relief fiind ușor detectabile prin
palpare. Pe lângă acestea, bancnota de 100 lei conține mai multe elemente de
imprimare în relief (intaglio) pe ambele fețe: portretul dramaturgului, semnătura în facsimile a
acestuia, elementul floral, stema României, valoarea nominală în cifre și în litere, vechea clădire
a Teatrului Național din București60. (vezi figura 1)
8. Imaginea latentă: inițialele BNR, ce sunt încorporate în imaginea clădirii
vechiului Teatru Național din București, vizibile în momentul în care
bancnota este privită la nivelul ochilor. (vezi figura 2)
9. Pe reversul bancnotei se află o bandă iridiscentă de
culoare transparent -aurie, situată pe toată lățimea bancnotei. Pe bandă se
observă înscrisă pe verticală valoarea nominală a bancnotei de șapte ori.
Acesta este aproape invizibilă când privim bancnota direct, însă expune o
strălucire fosforescentă atunci când este înclinată. (vezi figura 2 )

60 Circulara nr. din 21 aprilie 2005 privind punerea în circulație a bancnotelor și monedelor, emisiunea 2005,
art.15, lit. b)

37
Figura 1.

Figura 2.

6. 7.
5.
2.
1.
4.
3.
9
.
8
.

38
§Capitolul IV. Metode de comitere a falsului de monedă și bancnote si examinarea
criminalistică a acestora
§4.1. Modalitați de falsificare a bancnotelor

În legătură cu falsul de bancnotă se disting două modalități de falsificare a acestora :
falsificarea bancnotelor autentice prin modificarea valorii acestora și contrafacerea în întregime a
bancnotelor.
Bancnotele cele mai vizate pentru falsificare, sunt dolarii americani, acestora le este
modificată valoarea nominală, deoarece sunt cel mai ușor de falsificat, pentru că indiferent de
valoare, au aceeași dimensiune 156 x 66 mm și aceeași culoare.
În legătură cu bancnota rezultată în urma contrafacerii, aceasta trebuie să fie capabilă de a
circula,adică elementele caracteristice trebuie să fie cât mai apropiate de cele autentice.
De regulă, contrafacerea presupune un ansamblu de operații diverse, ceea ce impune o
anumită specializare a infractorilor, respectiv chimiști, fotografi, desenatori, informatic ieni etc.
Metodele de contrafacere sunt multe și variate și sunt strâns legate de pregătirea
infractorilor și materialele pe care aceștia le posedă și le au la dispoziție. Cele mai folosite
metode de contrafacere sunt: desenul, fotografia, multipl icarea, imprimarea și reconstituirea.
Contrafacerea prin desen este o metodă simplă, nu necesită mari cheltuieli, dar presupune
un mare talent din partea falsificatorului.Valorile falsificate pot avea un aspect rudimentar sau
foarte apropiat de valorile autentice.
Fotografierea se realizează prin fotografierea celor două fețe de valori, poziționarea
negativelor și lipirea lor, iar pentru a obține dimensiunile valorilor autentice, condiția esențială ca
valoarea să poată fi în circulație este ca înainte de a fi lipite cele două fotografii ,să fie exfoliate,
astfel încât din suportul de hârtie a stratului fotosensibil să rămână o parte foarte îngustă.
Multiplicarea este un procedeu care folosește aparatele de multiplicat alb -negru sau color,
ori cerneluri s peciale. Acest procedeu este folosit datorită calităților deosebite ale tehnicii.
Imprimarea este o metodă foarte des întâlnită datorită cantității și calutății valorilor
cotrafăcute. De obicei sunt folosite fie metode clasice de imprimare (tiparul înalt , plan sau
adâncit), fie metode imporovizate, cum ar fi clișeele de lemn, cele de plumb, cauciuc sau piatră.
În activitatea de contrafacere, probleme deosebite le ridică falsificarea filigranului61, a
prefixului și a numărului de serie, a hârtiei62 și firul ui de siguranță63.

61 Filigranul este elementul de bază pentru identificarea bancnotelor false sau a celor autentice. Aproape toate
bancnotele au fil igran, care reprezintă portretul a diferite personaje, manograme sau desene grafice. ( În multe cazuri
filigranul este falsificat prin presare -aplicarea unui clișeu metalic care imita filigranul autentic.Se aplică un strat de
grăsime sau vopsea albă pe cli șeul metalic, după care se efectuează imprimarea lui pe hârtie suport prin presare);
62 Hârtia utilizată pentru tipărirea bancnotelor are un regim special,în sensul că la ea au acces doar anumite instituții
ale statului, iar rețeta de fabricație este secret ă;

39
§4.2. Expertiza criminalistică a bancnotelor falsificate sau contrafăcute

Examinarea criminalistică a bancnotelor și mijloacelor de plată se realizează prin metode
generale folosite la cercetarea înscrisurilor, cu unele particularități. Ele vor fi examinate sub
aspectul hârtiei, tușului sau cernelii, filigranului și firului de siguranță, al desenelor ornamentale,
al modului de tipărire și se ține cont de elementele specifice de protecție.
În prima etapă se execută un examen comparativ cu bancnotele autentice, folosind
metoda suprapunerii, a juxtapunerii sau sistemul ‖grătarului‖, cu ajutorul căruia se localizează
principalele elemente ale contrafacerii grafice.64
În a doua etapă se trece la examinarea calitativă a hârtiei, interesând dimens iunile,
elasticitatea, transparența, compoziția, filigranarea, precum și cernelurile, modul de imprimare și
de contrafacere, a celorlalte măsuri de securitate activă.65
Mijloacele tehnico -științifice criminalistice sunt extrem de variate, de la cele mai sim ple
la cele mai complicate instalații de cercetare cu care sunt dotate laboratoarele criminalistice,
mijloace cuprinse în două categorii:
– instrumente utilaje și materiale necesare activității de cercetare la fața locului (truse
criminalistice, laboratoare criminalistice mobile);
– instrumente, aparatură și materiale necesare examinării de către specialiști în cadrul
laboratoarelor criminalistice a urmelor ridicate de la fața locului (instrumente optice de
examinare a urmelor infracțiunii: lupa, microscopul op tic, stereomicroscopul,
microscopul de polarizare, microscopul comparator, microscoape electronice);
În cazul examinării materialelor de scriere ( cerneală, tuș, grafit), ce fac obiectul
investigațiilor criminalistice a înscrisurilor din probatoriul i nfracțiunilor financiar bancare, un rol
foarte important îl dețin metodele fizic -chimice de analiză cromatografică.
Examinarea criminalistică a documentelor financiar -bancare are un rol deosebit de
important, dar totodată anevoios, deoarece trebuie identi ficate modalitațile de falsificare, ori
contrafacere (stabilirea suportului și a materialelor scripturale utilizate, identificarea și
interpretarea modificărilor,eliminărilor și completărilor efectuate), folosite de falsificatori.
Pe lângă mijloacee tehnice clasice, în investigarea criminalistică a infracțiunilor financiar –
bancare se folosesc și tehnici speciale de investigare (de supraveghere și cercetare), care
presupun depistarea sau anchearea unor suspecți în vederea asigurării probatoriului, astf el încât
aceștia să nu aibă cunoștință de acest lucru.

63 Firul de siguranță -imitarea acestuia în bancnote se face prin imprimare mecanică prin aplicarea și desenare, dar
falsul poate fi ușor descoperit, pentru că la o privire atentă nu se relevă caracteristica firului de siguranță autentic.
64 E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ediția a V -a, revăzută și adăugită, Editura Univresul Juridic(2010), pag.338
65 E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ediția a V -a, revăzută și adăugită, Editura Univresul Juridic(2010), pag.338

40
Potrivit art. 138 din Legea 135/2010 privind Codul de procedură penală sunt considerate
tehnici speciale de investigație următoarele:
– interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicațiilor ;
– supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
– identificarea apelurilor telefonice efectuate de o persoană de la un post telefonic;
– percheziționarea, reținerea sau predarea corespondenței poștale;
– localizarea sau urmărirea GPS sau alte mijloace tehnic e de supraveghere;
– accesul într -un sistem informatic;
– conservarea datelor informatice sau a celor referitoare la traficul internațional;
– reținerea și conservarea datelor prelucrate de către furnizorii de servicii de comunicații
electronice sau de rețele de comunicații;
– livrarea supravegheată;
– utilizarea investigatorilor sub acoperire;
– percheziția informatică.
Investigația penală a infracțiunilor din domeniul financiar -bancar reprezintă o investigație
cu grad ridicat de complexitate și presupune respectarea unor principii criminalistice clare și
folosirea cu celeritate a mijloacelor și tehnicilor moderne criminalistice.

41
§4.3. Expertiza fizico -chimică a documentelor imprimate cu valoare monetară

În cadrul examinării fizico -chimice a unor bancnote care sunt suspecte de a fi falsificate
sau contrafăcute, se va urmări atât examinarea suportului acestora ( în general hârtie), cât și a
materialelor scripturale –cerneluri, paste de pix, creioane, tușuri negre, tușuri colorate, cerneală
pentru im primantele jet de cerneală, tonere pentru imprimarea laser (imprimante laser,
fotocopiatoare ș.a.) etc. Întotdeauna aceste examinări sunt efectuate comparativ cu un document
autentic sau bancnotă specimen de comparație față de care să se stabilească caract eristicile
fizico -chimice de asemănare sau diferențiere .
În cazul falsurilor sau contrafacerilor de bancnote , suportul acestora poate fi din hârtie
sau din material plastic. Astfel moneda actuală românească are suport din material plastic
polimeric, iar ce a străină (euro, dolari etc.), are suport de hârtie, suport ce prezintă caracteristici
proprii de fabricație, fibre scurte cu fluorescență în UV răspândite neuniform în compoziția
fibroasă precum și fibre de bumbac, care nu se regăsesc în componența hârti ilor comerciale
folosite la falsificare sau contrafacere. Aceste elemente de securitate sunt relevante deoarece
complexitatea tehnicilor de realizare a bancnotelor contrafăcute (ingeniozitatea și tehnologia
avansată de care dispun falsificatorii), fac une ori dificilă identificarea metodei de contrafacere.
Astfel rolul examinării fizico -chimice este acela de a confirma sau infirma prezența elementelor
de securitate intrinseci ale suportului de hârtie.
În ceea ce privește tehnologia avansată folosită pentru contrafacerea bancnotelor, un loc
aparte îl au copiatoarele sau imprimantele de birou. Accesul facil la acest tip de tehnologie a
făcut posibilă creșterea frecvenței cu care se produc și se utilizează bancnote false. Copiatoarele
sau imprimantele care folo sesc toner funcționează pe principiul transferului electrostatic al
tonerului de hârtie. Prin acest proces, imaginile desenate cu tonerul rămân la suprafața hârtiei, iar
la mărire, în afara imaginilor desenate, se pot observa mici particule de toner.
Exist ă trei tipuri de semne realizate cu tonerul:
– alb-negru (aceste semne sunt obținute doar cu ajutorul tonerului negru);
– monocrom (aceste semne se realizează cu tonere de o anumite culoare – roșu, verde,
albastru și maro – apărând o combinație de două culori);
– color (sunt realizate prin combinarea tonerelor galben, roz, albastru deschis și negru).
Tot pentru falsificarea bancnotelor mai este folosită și tehnologia jet de cerneală.
Copiatoarele sau imprimantele cu jet de cerneală pulverizează mici picături de cerneală de la
capul de imprimare printr -un mic orificiu de hârtie, pentru a forma imaginea.
Metode le de examinare a bancnotelor suspecte a fi contrafăcute sau falsificate sunt:

42
– examinarea criminalistică a bancnotelor și a mijloacelor de plată se va face sub mai multe
aspecte: hârtia, tușul sau cerneala, filigranul și firul de siguranță, desenele ornamentale,
modul de tipărire, și se ține cont de elementele de protecție.
– examinarea mic roscopică are ca obiectiv stabilirea prezenței sau absenței modului de
redare sau imitare a unor elemente de protecție ca: microtext, fibre colorate, liniatură
anticopiere, putând fi stabilit și modul de imprimare.
În cazul bancnotelor străine, un p rim aspect ce trebuie examinat îl reprezintă elementele
fluorescente , iar acest lucru se face prin examinarea în lumină ultravioletă a acestora ( la
lungimea de undă 366 mm), pentru evidențierea prin fluorescență a elementelor de siguranță
caracteristice, atunci când acestea există.
De exemplu la bancnota de 100 euro, elementele fluorescente (elementele de siguranță)
ale bancnotei autentice, sunt dispuse punctiform, circular sau având aspectul unor filamente pe
diverse zone ale suprafeței bancnotei. Siguranța care o conferă aceste elemente fluorescente este
dată de faptul că acestea nu pot fi reproduse prin fotocopiere sau tipărire , deoarece sunt parte
intrinsecă din structura hârtiei, fiind un element al compoziției acesteia, contrafacerea
bancnotel or este realiza tă prin imitarea acestora prin desenare sau tipărire. În aceste condiții, o
examinare a bancnotei prin expunerea la raze ultraviolete demonstrează lipsa acestor elemente,
chiar dacă reproducerea a fost realizată cu cele mai performante fotoc opiatoare, ori prin tipărire
cu aceleași nuanțe de culoare.66
În cadrul Institutului Național de Criminalistică pentru determinarea dimensiunilor,
grosimii hârtiei, gramajului și a densității aparente prin efectuarea de măsurări și cântăriri în
cadrul expertizei fizico -chimice a probelor de hârtie, se utilizează un aparat de măsurare ce se
numește: Veb –Werkstaffprüffmaschinen.
De asemenea este necesar să se stabilească și compoziția materialului fibros din care sunt
fabricate probele de hârtie . Pentru aceasta sunt prelevate porțiuni din probele de hârtie , din zone
care să nu afecteze integritatea documentelor (circa 4 -5 zone alese).
Un caz mai aparte îl constituie expertiza fizico -chimică a bancnotelor contrafăcute sau
falsificate. Moneda actuală române ască are suport din material plastic, polimeric, dar cu toate
acestea, pe lângă metodele de contrafacere care folosesc un suport ase mănător, din material
plastic, există și metode de contrafacere grosolană a acestora, pe suport de hârtie.
Conform dr. ing. chimist Maria -Georgeta Stoian, u n aspect esențial în examinarea fizico –
chimică a suportului bancnotelor suspecte a fi falsificate sau contrafăcute, îl reprezintă modul de
realizare al ferestrelor transparente ale acestora. Astfel în cazul bancnotelor român ești pe suport

66 M. G. STOIAN, ‖Contribuția expertizei fizico -chimice a probelor materiale la probațiunea judiciară‖, București
(2013), pag. 384

43
de hârtie, s -a observat că pentru imitarea ferestrelor transparente caracteristice bancnotelor
autentice românești, se procedează la decuparea unei zone din suportul de hârtie pentru a permite
lipirea a două folii din material plastic transp arent cu un strat adeziv, de cele mai multe ori de tip
poliacrilat.
Există mai multe variante de imitare a ferestrelor transparente, iar în cazul bancnotei de
100 RON, acestea sunt:
– crearea a două ferestre transparente, dar numai în interiorul uneia dintre ferestre se
realizează trasee grafice cu substanță albă, care imită elementele caracteristice
bancnotelor autentice (aspectul unei măști în cazul nostru);
– crearea a două ferestre cu aspect de material plastic, dar una dintre ferestre, este
transparentă, c ealaltă fiind opacă, deoarece între suprafețele adezive hârtia suport are
imprimat modelul elementului caracteristic bancnot elor autentice (modelul unei mă ști de
culoare neagră);
– crearea unei singure ferestre transparente, în interiorul căreia nu se observ ă trasee grafice
de substanță albă;
– crearea impresiei de fereastră prin neimprimarea hârtiei în zona respectivă – în cazul
bancnotelor realizate pe hârtie;
– crearea impresiei de fereastră prin îndepărtarea mecanică (răzuire) a stratului de substanță
depus pe suportul din material plasti c în zona corespunzătoare ferestrelor transparente, în
cazul bancnotelor realizate pe folii transparente din material plastic.
În cazul contrafacerii bancnotelor românești pe suport din material plastic, cele mai
uzuale tipuri de materiale plastice utilizate sunt: polietilentereftalat, policlorură de vinil,
polietilenă și chiar polipropilenă, în timp ce suportul bancnotelor specimen este realizat din
polipropilenă.67
Examinarea fiecărei bancnote începe cu metode optice simple care permit observarea
comportării materialelor scripturale în domeniul ultraviolet (UV), vizibil la lumină naturală,
lumină artificială) sau infraroșu (IR) , cât și vizualizarea înscrisurilor ascunse, ștersături,
discriminarea între înscrisurile rea lizate cu cerneluri care par să fie de aceeași culoare și de
individualizarea instrumentelor de scris prin perforațiile caracteristice ale acestora.
Examinarea microscopică a materialului scriptural , la nivelul Institutului National de
Criminalistică se face cu ajutorul stereomicroscopului (grosisment 25x) în lumină naturală sau cu
stereomicroscop LEICA MZ.

67 M. G. STOIAN, ‖Contribuția expertizei fizico -chimice a probelor materiale la probațiunea judiciară‖, București
(2013), pag. 38 7

44
În cazul bancotelor suspecte de a fi contrafacute sau falsificate, trebuie examinat în
primul rând modul de realizare al traseelor, deoar ece traseele grafice ale bancnotelor specimen
românești sunt dispuse în relief (deasupra suportului), substanța scripturală fiind aplicată în
cantitate mare, iar pe suprafața acesteia suportul nu este vizibil. Toate aceste aspecte sunt
specifice imprimării cu ajutorul tiparului adânc (intaglio) și pot fi vizualizate prin examinarea
microscopică a probelor.
Examinarea prin microspectrofotometrie în lumină vizibilă și examinarea scrisului, în
condiții diferite de iluminare (în lumină infraroșie și ultravioletă), în Institutul National de
Criminalistică se efectuează cu ajutorul sistemelor VSC 5000 (comparator video spectral -Foster
&Fremon) sau Docubox Dragon prin examinări sub incidența spoturilor de l umină, raze
ultraviolete infraroșii, utilizându -se în același timp întreg setul de filtre al aparatului, precum
transparență și cu lumină incidentală, în scopul evidențierii scrisului depus anterior (fragmente
ale unor trasee grafice ale scrisului de compl etare depus anterior) pe suportul de hârtie sau alte
tipuri de modificări.68
Un exemplu prezentat de dr. ing. chimist Maria -Georgeta Stoian este cazul în care ni se
cere examinarea unei bancnote autentice din cu piura de 100 lei, care prezintă un înscris olograf
constituit din numărul ‖12‖ și un stilou liner cu cerneală albastră și ni se solicită să stabilim dacă
materialul scriptural care formează scrisul olograf de pe bancnota în litigiu cu aceeași compoziție
chimică este același cu cel existe nt în stiloul pus la dispoziție. O contribuție deosebită în
desfășurarea acestei examinări, o are în studiul probelor sistemul VSC 5000.
Traseul numărului ‖12‖ privit la stereomicroscop (mărire 6,3x 2,5) este format dintr -o
depunere uniformă, cu lățim e relativ uniformă și culoare albastră, care poate proveni dintr -un
instrument de tip stilou cu cerneală ‖liner‖. Traseul fiind diferit de cel lăsat de un instrument de
tip pix cu pastă.
Pentru a efectua o comparație cu substanța conținută de stil oul în cauză, a fost trasat
numărul ‖12‖ cu stiloul pus la dispoziție pe bancnota din cupiura de 100 lei. Privit la
stereomicroscop, traseul este asemănător celui în litigiu, având o depunere uniformă. Pentru
continuarea examinării comparative, t raseul a f ost l ăsat o zi la temperatura camerei pentru
uscarea cernelii.
Cele două trasee, cel în litigiu și modelul creat pentru comparație, au fost analizate cu
ajutorul sistemului VSC 5000, utilizându -se întreg setul de filtre ale aparatului, prin examin ări
sub incidența sporurilor de lumină cuprinse între 530 și 1000 mm, raze ultraviolete și infraroșii

68 M. G. STOI AN, ‖Contribuția expertizei fizico -chimice a probelor materiale la probațiunea judiciară‖, București
(2013), pag. 38 9

45
precum și în transparență și cu lumină incidentală. Din datele obținute se observă o comportare
diferită a celor două trasee scripturale la diferite lungi mi de undă.
Deoarece, la lumina naturală, traseul numărului ‖12‖ în litigiu părea să aibă o nuanță
mai deschisă decât cel creat pentru comparație, s -a luat în considerare posibilitatea ștergerii
acestuia în timp prin frecare.
De aceea s -a procedat la o ușoară ștergere cu mâna a traseului numărului ‖12‖ creat
pentru comparație, substanța scripturală căpătând astfel o nuanță mai deschisă. În urma acestei
proceduri, s -a reluat analiza spectrală prin sistemul VSC 5000 în condițiile de mai su s. De
această dată, nu au mai fost observate diferențe spectrale între cele două trasee scripturale, un
exemplu fiind comportarea lor în ultraviolet.
Coroborat și cu analiza prin cromatografie pe strat subțire, s -a putut concluziona că
materialul scriptural cu care a fost realizat traseul numărului ‖12‖ pe banc nota din cupiura de
100 lei, are aceleași proprietăți fizico -chimice cu materialul scriptural existent în stiloul cu
cerneală albastră analizat.
Prin utilizarea VSC 5000 pentru stu diul materialelor scripturale de tipul cernelurilor,
de exemplu, se poate efectua și diagrama cromaticității, nuanțele culorilor putând fi comparate
după coordonatele cromatice ale acestora. De asemenea, pentru efectuarea examinării
comparative a nuanțelor de culoare al materialelor scripturale, acestea pot fi analizate prin
spectroscopie de reflexie în domeniul 340 -1000 mm, folosind un sistem PC SPEC UV -VIS (în
ultraviolet și vizibil). Trebuie menționat că materialele scripturale de culoare neagră nu pot f i
analizate prin această metodă deoarece nu reflectă lumina incidentă și nu produc spectre de
reflexie.69
Cromatografia pe strat subțire poate fi folosită pentru a confirma sau infirma prezența
unor coloranți organici sau a negrului de fum (cernelurile conțin coloranți organici sau chiar
pigmenți coloranți, iar tonerul este compus din polimeri, carbon și pigmenți coloranți ).
În caz ul expertizei fizico -chimice a bancnotelor contrafăcute sau falsificate, sunt mai
multe aspecte de examinat: în primul rând se acordă o atenție deosebită materialelor scripturale
folosite la realizarea bancnotelor autentice, care sunt diferite de cele exis tente în comerț și
tipografii, având proprietăți chimice proprii ( sunt insolubile în apă, alcool și solvenți). Aceste
cerneluri conferă bancnotei o anumită elasticitate, claritate a desenelor și durabilitate.
Pentru analiza coloranților din compozi ția materialelor scripturale cu care se realizează
imprimarea bancnotelor contrafăcute, se identifică zone corespondente în care se regăsesc cele
trei culori de bază -cyan, yellow, magenta (albastru, galben, roz). Zonele astfel identificate se

69 M. G. STOIAN, ‖Contribuția expertizei fizico -chimice a probelor materiale la probațiunea judiciară‖, București
(2013), pag. 3 90-392

46
supun unor în cercări de solubilizare în diferiți solvenți. Pentru comparare, se prelevează
eșantioane de cerneală color din diverse imprimante (când acestea sunt puse la dispoziție), care
se supun solubilizării, în aceleași condiții ca și în zonele decupate din bancno tele contrafăcute.70
Soluțiile obținute se analizează prin cromatografie pe strat subțire , iar cromatoplăcile se
vizualizează atât în lumină vizibilă cât și în lumină ultravioletă . În majoritatea cazurilor se
constată că materialele scriptura le folosite la realizarea bancnotelor contrafăcute sunt de tipul
cernelurilor folosite la imprimantele color.
Tot pentru expertiza fizico -chimică a materialelor sripturale se folosesc următoarele
metode:
– examinarea prin spectroscopie Raman, în special în cazurile în care nu se poate face
distincția între cerneluri prin utilizarea tehnicilor tradiționale de infraroșu și fluorescență;
– efectuarea de teste de solubilitate în apă și în diferiți solvenți: acetonă, cloroform,alcool
etilic, soluție h idroalcoolică (apă/etanol); prin aceste teste se poate constata culoarea mai
slabă sau mai puternică a apei sau a solvenților utilizați în funcție de materialul scriptural
utilizat;
– efectuarea analizei prin spectrometrie de absorbție în infraroșu ( În Inst itutul Național de
Criminalistică această analiză se efectuează cu un aparat FTIR tip PARAGON 1000 sau
cu un aparat FTIR tip Bruker Tensor 27 cuplat cu microscop IR tip Hyperion 2000,
utilizând un dispozitiv ATR 20x cu cristal de diamant, în domeniul 4000 -600 cm-1,
rezoluție 4 cm-1).
– efectuarea analizei prin spectrometrie de raze X;
– efectuarea analizei prin cromatografie în fază gazoasă cuplată cu spectometrie de masă
(GC-MS);
– efectuarea analizei prin desorbție tehnică directă a probelor de hârtie, urmată de anliza
chimică a compușilor volatili desorbiți prin cromatografie în fază gazoasă cuplată cu
spectrometrie de masă ( TD -GC-MS).71
Expertiza fizico -chimică este un mijloc important de probare a falsurilor și
contrafacerilor de bancnote.

70 M. G. STOIAN, ‖Contribuția expertizei fizico -chimice a probelor materiale la probațiunea judiciară‖, București
(2013), pag. 3 95
71 M. G. STOIAN, ‖Contribuția expertizei fizico -chimice a probelor materiale la probațiunea judiciară‖, București
(2013), pag. 3 92-398

47
§4.4. Moneda virtuală, un instrument facil pentru CYBERLAUNDERING

Cyberlaundering -ul poate fi definit ca fiind spălarea banilor în spațiul virtual. Această
noțiune a apărut în literatura de specialitate ca urmare a utilizării Internetului în procesul de
spăla re a banilor.
Cyberlaundering -ul adaugă o perspectivă tehnologică noțiunii de spălare a banilor,
referindu -se la un domeniu mult mai larg de infracțiuni, și anume infracțiunile informatice.
Astfel, noțiunea de cyberlaundering cuprinde atât infracțiunea de spălare a banilor, cât și
criminalitatea informatică. Deși s -a acceptat ideea că cyberlaundering -ul își are originea în
cadrul criminalității informatice, nu poate fi omis elementul de bază al acestei noțiuni, care are
ca scop spălarea banilor, infracțiun ea în esența ei fiind, așadar, spălarea banilor cu un aspect
tehnologic.
Metodele de cyberlaundering des utilizate sunt : online banking -ul, licitațiile în mediul
online, jocurile de noroc online și lumile virtuale.
Serviciul online banking se referă la ut ilizarea Internetului de către instituțiile bancare în
scopul efectuării activităților bancare obișnuite, cum sunt de exemplu, plata facturilor, transferul
electronic al fondurilor etc. Online banking -ul reprezintă tehnica cea mai frecvent utilizată în
cazul cyberlaundering -ului.
Licitațiile în mediul online, acestea sunt accesate de cyberlaunderi, care prin intermediul
tehnicii smurfing -ului licitează în mod continuu până când reușesc să cumpere toate produsele
dorite aflate la vânzare.
Jocurile de noroc o nline se referă la posibilitatea de a juca jocuri de noroc sau de a obține
accesul la serviciile de pariuri sportive prin intermediul rețelei Internet. În situația în care un
cyberlaunderer creează un site web destinat în mod special pentru jocurile de nor oc, fondurile
ilegale vor fi distribuite de acesta prin tehnica smurfingului pe propriul site web. Nu e important
dacă cyberlaundererul câștigă sau pierde la jocurile de noroc online, întrucât toate veniturile
ilegale se întorc tot la aceasta.
Lumile virtuale, sunt utilizate în prezent în scopul de a spăla bani, o dată cu apariția lor,
la nivel mondial s -a dezvoltat o economie virtuală. Economiile virtuale, la nivel mondial sunt
insuficient reglementate, iar acest lucru le face să devină ținte s igure pentru crima organizată,
terorism și pentru alte persoane care doresc să spele sume mari de bani. În ultimul timp o serie de
lumi virtuale au început să emită propriile monede virtuale, iar acestea sunt utilizate de oameni
din întreaga lume, cum ar f i:Linden Dollar, utilizat de Linden Lab‖s Second Life; World of
Warcraft Gold utilizat de Blizzard Entertainment. Având în vedere sumele mari de bani

48
transferate între diferite persoane în jurul lumii, putem să fim siguri de faptul că infractorii
profită d e acest flux de bani.
Multe din infracțiunile săvârșite în lumile virtuale implică spălarea banilor sau alte
activități infracționale comise în scopul obținerii unor câștiguri economice ilicite.
O monedă virtuală este o formă nereglementată de bani în format digital, care nu este
emisă sau garantată de către o bancă centrală și care poate fi folosită drept mijloc de plată, la
nivel mondial.
Cea mai cunoscută monedă virtuală este cea de tipul Bitcoin, aceasta se po ate dobândi
prin cumpărare de pe o plat formă de schimb folosind moneda convențională. Ulterior, unitățile
de monedă virtuală sunt transferate într -un cont Bitcoin personalizat, cunoscut în literatura de
profil drept ‖portofel vitrual‖. Utilizatorii pot trimite monede Bitcoin online oricărei per soane
dispuse să le accepte, sau pot să le convertească înapoi într -o monedă fiduciară convențională
precum euro, lira sterlină sau dolarul. Crearea de monede Bitcoin noi se realizează online cu
ajutorul unor programe informatice intensive.
Schemele de mon edă virtuală ( virtual currency schemes -VCS) au cunoscut evoluții
remarcabile în ultimii ani. Încă de la apariția sa, moneda digitală criptografică a fost un subiect
controversat pentru organizații, experți în securitate și guverne.
Caracterul controversat al monedelor virtuale , este dat de faptul că sunt alimentate de un
algorit matematic de codificare, auto-perpetuare și auto -reglementare și au potențialul de a
schimba fundamental modul de efectuare a tranzacțiilor.
Unul din motivele principale constă în faptul că algoritmul și codul care stabilesc
valoarea Bitcoins le permite să își determine propria valoare precum și să reglementeze în mod
automat numărul de Bitcoins ce sunt distribuiți celor care îi generează. Având o valoare de sine
stătătoare, puterea acestora este imensă deoarece elimină posibilitatea de supraveghere și control
a băncilor și guvernelor, astfel că utilizatorii pot face plăți fără comisioane și taxe.
Al doilea motiv este capacitatea monedei de a facilita plățile instantanee și micro –
tranzacții folosind dispozitive mobile. Aceste capabilități sunt imense, deoarece tot mai mulți
oameni vor accesa Internetul prin intermediul smartphone -urilor. Având în vedere rata de schimb
slabă a valutei din majoritatea țărilor dezvoltate și costul de uti lizare a serviciilor de plată ale
unui terț, Bitcoins au potențialul de a deveni moneda internațională a țărilor în curs de
dezvoltare.
Banca Europeană Centrală definește moneda virtuală ca fiind o reprezentare digitală a
valorii, ce nu e emisă de o bancă centrală, de o instituție de credit sau instituție de emitere de
monedă electronică (e -money), care în anumite circumstanțe poate fi folosită ca o alternativă la
banii tradiționali.

49
Modalitățile de a obține unități de monedă virtuală constau în cumpărarea, angajarea în
activități care sunt recompensate cu unități de monedă virtuală, procesarea (auto -generarea de
unități ale monedei), primirea de unități sub forma unei plăți sau primirea de unități sub formă de
donație/cadou.
– Furnizorii de servicii de portof el virtual (wallet providers) -oferă utilizatorilor
capabilități de portofel digital pentru stocarea cheilor criptografice ale monedelor
virtuale și coduri de autentificare a tranzacției , inițierea de tranzacții și raport al
istoricului tranzacțiilor;
– Case le de schimb (exchanges) -oferă servicii de tranzacționare pentru utilizatori,
citând cursurile de schimb prin care casa de schimb va cumpăra/vinde monedă
virtuală față de principalele valute sau alte monede virtuale;
– Platformele de tranzacționare (trading platforms) funcționează ca piețe,reunind
cumpărătoriiși vânzătorii de monede virtuale punându -le la dispoziție o platformă
unde pot oferi și licita între ei.Acestea se angajează în activitățile de vânzare –
cumpărare.
Monedele virtuale prezintă mai multe dezavantaje pentru utilizatori, cum ar fi lipsa de
transparență, claritate și continuitate, dependența mare de tehnologiile informatice și de
comunicații, în special rețele, anonimatul actorilor implicați, precum și un nivel ridicat de
volatilitate . De asemenea, monedele virtuale prezintă riscuri asociate acestor caracteristici
intrinseci, cum sunt riscul aferent anonimatului beneficiarului, riscul cursului de schimb asociat
gradului ridicat al volatilității, riscul de fraudă de investiții aferent l ipsei de transparență.
Totodată există riscul ca în cazul în care o platformă de schimb sau de stocare a monedelor
virtuale se prăbușește, în unele cazuri din pricina atacurilor informatice din partea terților, sau dă
faliment, nu există sisteme specifice de reglementare a protecției care să asigure acoperirea
pierderilor.
Cu toate acestea, moneda virtuală prezintă o serie de avantaje ce ar putea reprezenta o
provocare la adresa instrumentelor de plată și soluții inovatoare de plată în ceea ce privește
costurile, arie globală de acoperire, anonimatul plătitorului și viteza de decontare.
Spre deosebire de bănci, platformele de schimb nu păstrează moneda virtuală sub forma
unui depozit. În situația în care o platformă de schimb întâmpină disfuncționaliăți, nu există
protecție juridică specifică, de genul unei scheme de garantare a depozitului, care să acopere
pierderile suferite.
Nivelul de ridicat de anonimitate al schemelor de monedă virtuală este dat de faptul că,
deși tranzacțiile de monedă virtuală sunt p ublice, sunt în mare parte nedetectabile, iar titularii și
beneficiarii acestor tranzacții nu sunt cunoscuți, a facut ca acestea să devină atractive pentru

50
grupurile infracționale. Rețeaua monedei virtuale poate fi utilizată pentru tranzacții asociate
unor activități infracționale, în special spălarea de bani.
Acest sistem de plată facilitează tranzacțiile anonime, utilizarea de Bitcoins nu este o
crimă în sine, această formă de monedă poate fi considerată un instrument care este utilizat
pentru spălare de bani. În timp ce există fără îndoială, persoane fizice care folosesc Bitcoins
pentru activitatea ilicită, există de asemenea, multe altele care le folosesc pentru tranzacții
perfect legale.
Pe siteurile de profil este menționat cazul din Miami, Florida, d in luna februarie 2014,
când ofițerii sub acoperire au efectuat investigații specifice asupra activităților cu un mare volum
de Bitcoins. Investigațiile s -au încheiat prin descoperirea a doi suspecți care ar fi fost dispuși să
ajute în schimbul a zece mii de dolari în Bitcoins, pe care ofițerii sub acoperire au spus că urmau
să îi folosească pentru a cumpăra numere de carduri de credit furate. Cei doi bărbați au fost
acuzați de spălare de bani și angajarea într -o activitate de schimb de bani fără licență.
De asemenea, în funcție de legislația fiscală a fiecărui stat, tranzacțiile cu monedă virtuală
poate avea implicații fiscale, precum taxa de valoare adăugată sau impozitarea postvalorilor.
Pe principiul că acolo unde există bani, există și programe informatice rău -intenționate
(malware), iar reflectoarele sunt îndreptate spre acest nou instrument de plată -moneda virtuală,
infractorii cibernetici au fost tot mai activi în exploatarea vulnerabilităților de securitate legate de
moneda digitală.72

72 V. LĂPĂDUȘI, DAN VOINEA , ‖Investigarea Criminalistică a infracțiunilor din domeniul financiar -bancar‖,
București (2015 ), pag. 78-80

51
§Capitolul V. Metode de prevenire a falsificării de bancnote
§5.1. Metode de identificare a banilor falși

Problema contrafacerii și falsific ării bancnotelor este o problemă care preocupă în mod
special factorii chemați sa protejeze circulația bănească, întrucât valorile care interesează sunt
mult mai mari decât în cazul monedelor metalice și în foarte multe situații, sunt contrafăcute
bancnote străine cu o mare putere circul atorie73.
Având în vedere că toți oamenii lucrează cu banii, este necesar și în interesul tuturor să
putem descoperi bancnotele false , deoarece acestea au implicații deosebite asupra întregii vieți
social -economice.
Deși, statul ar trebui să fie responsabi l să asigure protecția banului prin intermediul
instituțiilor sale specializate, totuși această sarcină revine și fiecărui cetățean, iar acesta trebu ie să
se protejeze, deoarece cu toate că au fost introduse numeroase măsuri de protecție împotriva
falsific ării, acest proces nu a fost înlăturat definitiv.
Este necesar să fie luate măsuri de securitate în ceea ce privește plasarea banilor, iar statul
trebuie să aducă la cunoștința populației țării, caracteristicile prin care pot fi recunoscute
bancnotele fal se, pentru a le putea descoperi cu ușurință. Cu toții știm că nu se poate acționa
asupra falsificării propriu -zise a banilor, însă p entru descoperirea falsului de bancnotă sunt
folosite doua categorii de metode: metode simple și metode moderne.

5.1.1 . Metode simple de depistare a falsului

Aceste metode pot fi folosite de orice persoană, fară a fi nevoie de vreun mijloc tehnic.
Ele au o eficienț ă mare, mai ales dacă sunt folos ite de cunoscători și se bazează pe folosirea
simțurilor, în special a văzului, auzului și pipăitului .
Verificarea vizuală se poate face în doua moduri.
Primul mod este cea în lumina incidentă și se folosește în condiții normale de lumină.
Vizează în special formatul și dimensiunile bancnotei, asamblul general al bancnotei (desenul),
aspectul general, coloraț ia, ima ginea latentă, elementul optic variabil și holograma.
Sub aspectul acestor elemente, în ceea ce privește bancnota românească, falsul poate fi
ușor pus în evidență deoar ece există deosebiri esențiale din punct de ved ere al dimensiunilor ,
ansamblului general și colorației între bancnotele de valori diferite.

73 Alecu G, Reglementarea penală și investigarea criminalistică a infracțiunilor din domeniul informatic , Ed Pinguin
Book, București 2006, pag 29

52
Dacă se observă imprimarea neuniformă a desenului sau neconcordanț ă între elementele
acestuia sau dacă unele linii sunt mai îngroșate, lipsa unor elemente de detaliu, suprapunerea
culorilor sau faptul ca sunt neuniforme, lipsa de expresivitate a efigiei, falsul se poate descoperi.
Cel de al doilea mod este este cel prin transparență și acesta se poate face atât în lumina
naturală câ și în cea artificială, urmărind elementele care se regă sesc în masa bancnotei, și
anume: firul de siguranță și filigranul, care nu pot fi imitate decât la suprafață fiind astfel ușor de
depist at. Prin această metodă este sesizat și elementul de suprapunere utilizat pentru
confecționarea bancnotei.
În cazul realizării unei bancnote prin falsificare trebuie avut în vedere ca hârtia să fie
autentică, deci să existe fir de siguranță și filigr an autentice.
Prin intermediul auzului se poate recunoaște o bancnotă după foșnetul specific al
acesteia, datorită caracteristicilor sale date de procesul de fabricație. Dep istarea în acest mod este
mai eficientă când bancnota falsă se află lângă altele autentice deoar ece diferența se sesizează
mult mai ușor.
Un alt simț efic ient utilizat pentru depistarea bancnotelor false este pipăitul . Acesta
permite ca prin palparea fină a suprafeței banc notei să se poată sesiza compor tamentul diferit al
hârtiei originale în raport cu hârtia obișnuită pe care se realizează bancnotele false. Se mai pot
constata și deosebiri între ansamblul unei bancnote și locurile în care s -a acționat pentru
falsificare (cupiura), iar printr -o palpare mai puternică poate fi evide nțiat și colorantul fals, care
fie se șterge, fie se modifică.

§5.1.2 . Metode moderne de d escoperire a falsului de bancnote

Măsuri preventive generale
Aceste măsuri constau, în primul rând, ‖în popularizarea consecventă a caracteristicilor
bancnotelor emise, prin mass -media, în scopul cunoașterii acestora de către toată populaț ia‖74,
fiind făcute cunoscute elementele de siguranță și protecție a bancnotelor.
În al doilea rând este necesar să se facă instruirea funcționarilor bancari și a celor care se
ocupă cu colectarea bancnotelor, în ceea ce privește modul de manipulare și cel de depistare a
bancnotelor false fiind necesară dotarea fiecărei instituții, care se ocupă de colectare, cu
echipamente te hnice pentru a putea detecta mai repede falsurile.

74 Vochescu, Ion; Bercheșan, Vasile , Bancnota și falsificatorii de bancnote , Casa de editură și presă ”ȘANSA”S.R.L.,
București 1996

53
Măsuri preventive speciale
Măsurile peventive speciale se iau atunci câ nd bancnotele false au fost deja introduse în
circulație și constau în instruirea tuturor casierilor cu privire la carac teristicile specifice acestei
bancnote: o anumită serie, o partic ularitate vizibilă a desenului, a colorației, lipsa anumitor
elemente.
Trebuie să existe și o colaborare permanentă între poliție și toate instituțiile sau
persoanele care sunt implicate în circulația bănească.

§5.1.3 . Examinarea în radiații ultraviolete

Examinarea în radiații ultraviolete se face datorită faptului că r adiațiile ultraviolete au
proprietatea de a provoca o stare de luminiscență materiei , alta decât cea vazută cu ochiul liber.
Falsificatorul nu poate să redea prin falsificarea sau contrafacerea bancnotei, elementele
fluorescente, iar e mitentul pentru a p utea descoperi o bancnotă falsă, foloseș te substanțe le
fluoarescente, deoarece acestea pot fi văzute doar cu ajutorul radițiilor ultraviolete .
Emitentul pentru a proteja bancnota de eventuale falsuri, a realizat texte, desene, linii
care, deși se pot observa cu ochiul liber foarte bine, la lumina naturală au o anumită culoare , iar
sub acțiunea radiațiilor ultraviolete se schimbă.
Fluorescența hârtiei este dată de compoziția sa. Asfel, având în vedere faptul că emitentul
folosește hârt ie speci ală pentru realizarea bancnontei autentice, falsurile realizate din hârtie
obișnuită, denotă că sub acțiunea radiațiilor ultraviolete , fluorescența este diferită.
În circulaț ia bănească , sursele de radiații ultraviolete se extind sub forma unor instalații
speciale prezente în orice instituție care manevrează sume mari de bani. Acestea se
perfecționează continuu, ‖trecerea unor bancnote peste acest filtru„75 fiind imposibila datorită
integrării lor în sistem ul de verificare aut omată a bancnotelor.

5.1.4. Examinarea microsopică (sau cu ajutorul unor instrumente de mărit)

Examinarea microscopică ca metodă de descoperire a falsului poate scoate în evidență
cele mai fine detalii ale desenului bancnotei. Pentru a descoperi o bancnotă falsă, aceasta trebuie
să fie comparată cu una autentică, urmă rindu -se zonele în care detaliile sunt mai fine sau se
întrepătrund.

75 Vochescu, Ion; Bercheșan, Vasile , Bancnota și falsificatorii de bancnote , Casa de editură și presă ”ȘANSA”S.R.L.,
București 1996

54
În ceea ce privește microtextul, acesta nu poate fi reprodus de nici un instrument modern
de copiere. Din acest motiv, în cazul unei bancnote false, cu ajutorul examinării optice sau a
unor instrumente de mărit, în locul microtextului vor apăr ea niște linii sau puncte.
Chiar dacă ar fi folosite matrițe pentru realizarea unor bancnote false, acestea din urmă ar
putea fi ușor descoperite prin utilizarea de mijloace optice de mărit deoar ece bancnotele false
prezintă anumite particularități în rap ort cu bancnota autentică, și anume: diferențe de grosime
ale liniilor de contur, neuniformitatea imp rimării, difuzia în masa hârtiei a cernelurilor
(tușurilor), suprapunerea unor detalii, forma diferită a hașurilor, structura diferită a hârtiei,
scămoșar ea hârtiei în locurile în care s -a acționat.
Însă, de exemplu, bancnota americană este emisă de mai multe bănci. Din acest motiv
examenul comparativ trebuie făcut asupra unor bancnote cu aceeși valoare, emise de același stat.

§5.1.5. Detectoarele de banc note false

Institutul Național de Criminalistică și laboratoarele criminalistice din țară, au intrat
relativ recent în posesia aparatelor DOCUBOX și POLILIGTH, acestea pot fi utilizate la
examinarea unei game largi de documente. Pentru examinarea bancnotelor și mijloacelor de plată
suspecte de contrafacere se folosesc de obicei mijloacele clasice, respectiv: lupa,
stereomicroscopul, microscopul comparator, lămpi cu radiații ultraviolete – dar și mijloacele
moderne amintite mai sus.
Principalul ava ntaj al utilizării DOCUBOX -ului rezidă în obținerea unor imagini
instantanee ale examinărilor efectuate în radiații ultraviolete, lumină incidentală și în
transparență, obținându -se rapid fotogramele necesare efectuării demonstrațiilor rapoartelor de
exper tiză. Procedeele clasice necesitau efectuarea de fotografii cu mai mulți timpi de expunere,
developarea filmului și diapozitivele acestuia, apoi realizarea fotografiilor, operațiuni care durau
3-4 ore76.
DOCUBOX -ul prelucreaz ă numai imaginea reflectată, iar mărirea posibilităților de
examinare este necesară folosi rea aparatul ui POLILIGHT.
Cu ajutorul POLILIGHT -ului, bancnotele și alte documente pot fi examinate în lumină de
emisie cu lungime de undă cuprinsă între 350 și 830 nanometri, acoperind spectrul vi zibil și o
mare parte din radiațiile ultraviolete și infraroșii.

76 Buzatu N., Popa Gh., op. cit. , pag. 64

55
Pentru examinări au fost proiectate și construite și alte aparate, cum ar fi
DOCUCENTER, VSC 4 și VSC 2000, ultimul fiind considerat cel mai performant la ora
actuală77.
Pentru a detecta banc notele false în mod sigur și rapid, au fost inventate mai multe tipuri
de de tectoare de bancnote care ofer ă atât un grad ridicat de protecție împotriva metodelor actuale
de falsificare a bancnotelor, cât și posibilitatea de a actualiza mașina pentru a recu noaște falsuri
confecționate conform ultimelor metode.

Figura nr. 1 –Detectorul de bancnote BK 120A

Unul dintre aceste detectoare este d etectorul de bancnote BK 120A , acesta este folosit
pentru a detecta bancnotele false din următoarele valute: dolari americani, euro, ruble rusești,
dolari Hong -Kong, lire sterline, franci elvețieni și yeni japonezi.
Detectorul BK 120A este folosit în bănci, oficii poștale, case de schimb valutar,
aeroporturi sau în orice loc în care se folosesc aceste valute. Tehnologiile de ultimă oră înglobate
în acest detector de bancnote oferă o versatilitate ridicată în pro cesarea automată a numerarului,
acest aparat poate detecta , dar poate și număra bancnotele, disting ând valoarea fiecărei bancnote.
Suma totală este afișată direct în valuta numărată.
Datorită întrebuințării sale extrem de simple și intuitive, operatorul nu are nevoie de
pregătire, putând începe să folosească mașina aproape imediat după ce a fos t despachetată.
Practic operatorul trebuie doar să introducă bancnota în mașină, iar dacă aceasta este autentică,
va fi recunoscută și numărată, valoarea ei fiind adăugată la suma totală; bancnota va ieși pe fanta
din partea opusă. Dacă bancnota este falsă ea va fi respinsă, LED -ul de pe carcasa mașinii
căpătând culoarea roșie, ecranul afișând un cod de eroare specific motivului pentru care a fost
respinsă bancnota, iar bancnota fiind evacuată pe fanta de intrare.

77 Alecu G, Reglementarea penală și investigarea criminalistică a infracțiunilor din domeniul informatic , Ed Pinguin
Book, București 2006 , pag. 109

56

Figura nr. 2 – Detectorul de contrafaceri HTC 40

Pe lângă aparatul prezentat mai sus , au apărut mașini de numărat bancnote de ultimă
generație, ca de exemplu detecto arele de bancnote din seria HTC, care sunt reprezentative în
cadrul marilor bănci și case de schimb. Acest detector a re ca funcțiuni detectarea ultravioletă ,
plus reglaj al intensității razelor UV, detectarea magnetic ă semnalizată prin LED ș i sunet , dar ș i
detectare prin lumina albă.
Acest aparat este de Tip Euro – pentru a verifica moneda Euro și Tip Europound – pentru a
verif ica moneda Euro ș i Lira sterlină și este singurul aparat din lume garantat portabil și
acționat e electric în stare să confirme originalitatea firului metalic de siguranță din bancnotă, să
decodeze amprenta magnetică , diferită în fiecare bancnotă și să arate pe ecran valoarea
reconoscută.
Fenomenul falsului de monedă românească, dar și str ăină prezintă o creștere
spectaculoasă a calității contrafacerilor, prin utilizarea unor tehnologii performante și a unor
materiale calitativ superioare, falsificatorii reușind nu numai să plaseze bancnotele contrafăcute
și să obțină profit, ci și introduc erea în circuitul monetar a unor exemplare care nu trezesc niciun
fel de suspiciune încasatorilor, circulând fără probleme până la depistarea în centrele de
procesare, ca urmare a unor examinări specializate.
Deși nu pot fi imitate în totalitate, nici banc notele și nici monedele, oamenii încă mai
încearcă să le multiplice în speranța îmbogățirii , însă această încercare de a face bani într -un mod
ușor îi poate costa pe falsificatori închisoare a de până la 10 ani.
Păstrarea acestui fenomen în limite control abile impune acțiuni intense de prevenire în
rândul populației, mânuitorilor de valori, dar mai ales acțiuni de combatere, prin identificarea,
cunoașterea și supravegherea zonelor de risc.

57
5.2. Măsurile de eliminare a acțiunilor de falsificare a bancnotei

În principal măsurile de eliminare a acțiunilor de falsificare a bancnotei, și în general al
valorilor monetare, privesc protecția fizică a valorilor într -o bancă centrală, sistemul de
securitate al băncii respective și transportul acestor valori.
Potrivit Statutului Băncii Naționale a României (art. 2 al Legii nr. 312/2004) – aceasta are
statutul de bancă centrală și este unica autoritate de emisiune monetară a României, iar ‖emiterea
bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României‖ constituie una din
principalele atribuții ale ei.
Art. 17 . al aceluiași statut stipulează că ‖Banca Națională a României asigură tip ărirea
bancnotelor și baterea monedelor și ia măsuri pentru păstrarea în siguranță a celor ca re nu sunt
puse în circulație, precum și pentru custodia și distrugerea, când aceasta este necesară, a
matrițelor, cernelurilor și a bancnotelor și monedelor retrase din circulație‖.
Banca Națională a României distribuie emisiunea monetară realizată și adm inistrează
rezerva de numerar sub formă de bancnote și monede.
Valorile monetare trebuie să fie SIGURE și în același timp în SIGURANȚĂ!
Sigure, în sensul că ele trebuie să confere deținătorului acestora încrederea că sunt
autentice și pe de altă part e, pă strate în siguranță deplin ă, până în momentul când acestea ajung
în mâna deținătorului legal. Din momentul intrării lor în tezaurele băncii centrale și până la
punerea lor la dispoziția băncilor comerciale, valorile monetare, fie ele bancnote sau monede, s e
află sub responsabilitatea Direcției Protecția Valorilor.
Siguranța, ca protecție împotriva contrafacerilor o conferă munca specialiștilor în
emisiune monetară, iar siguranța ca protecție fizică a valorilor monetare , din tezaurele Băncii
centrale până la punerea lor în circulație, o asigură munca, efortul unitar al echipei din Direcția
Protecția Valorilor.
Palatul vechi al BNR, a fost ridicat între anii 1884 -1890, pe locul ocupat anterior de hanul
Șerban Vodă , într -o zonă cunoscută a fi plină de beciuri ș i subterane de depozitat valori. Ca
sediu de bancă, și nou înființata Bancă Națională a beneficiat de spații de tezaur, care se
păstrează și care se folosesc și în prezent.
Protecția fizică a valorilor monetare într -o bancă centrală, implică o multitudine de
resurse materiale, procedurale și umane – unele la fel de importante ca celelalte: de la barierele
fizice mai vechi ( ex. peteții plini de beton de peste 1 m grosime și uși de tezaur de la 1890), sau
mai noi (SAS -uri de acces; mijloace tehnice de suprave ghere, control acces și alarmare), la
regulile stricte de acces și lucru în spațiile de tezaur (la scoaterea unor valori monetare din
tezaur, zilnic ele se verifică și se numără, la reintroducerea lor, se procedează la fel), și ultimul

58
factorul uman – agenț ii direcției de protecție care monitorizează colegial, dar permanent,
activitatea lucrătorilor bancari de la emisiune și tezaur.
Mijloacele și metodele de protecție utilizate de banca centrală, reunite sub sintagma de
‖sistem de securitate‖, sunt dispuse concentric ca cercuri d e protecție. Aceste cercuri se află într –
o permanentă upgradare, așa după cum o impune evoluția amenințărilor – într-o continuă
schimbare dar și acutizare la adresa valorilor protejate.
Transportul valorilor monetare se execută cu au tovehicule blindate, escortă ar mată –
militarizată, în cazul BNR, această escortă este monitorizată în timp real de GPRTTS, și
comunică permanent cu forțele din teritoriu, asigurate de Ministerul de Interne, pe întreaga
durată a transporturilor monetare.
Punerea în circulație a valorilor monetare presupune alimentarea sucursalelor – centre de
procesare proprii ale BNR, respectiv transportul acestora în siguranță, cu mijloace proprii de
transport valori ale bancii centrale – atribuție specifică Direcției Protecț ie Valori , iar s erviciul
transport special asigura lunar, alimentări monetare cu zeci de milioane de lei.
Din tezaurele bancii, valorile monetare ajung în teritoriu, tot în tezaure – dar dubele blidate
sunt escortate de o unitate specializată a Jandarmerie i Române – unitate înființată acum 25 de ani,
spcial pentru Banca Națională a României.
Bancile dispun de același tip de mijloace de protecție, fie ele bănci comerciale sau
centrale/ de emisiune, doar că impactul și în special cel reputațional al unui incid ent de securitate
major, este infinit mai sensibil pentru o bancă centrală, decât pentru o entitate bancară
comercială, fie ea chiar una importantă. Pentru banca centrală într -adevăr, un incident de
securitate poate induce un prejudiciu material minor, sau nesemnificativ, raportat la costurile de
refacere, însă impactul asupra încredereii publicului în siguranța pe care trebuie să o inducă
‖banca băncilor‖, poate fi incalculabil.

59
Capitolul VI. CONCLUZII

Falsificarea sau contrafacerea valorilor monetare emise de către state, sunt infracțiuni
grave care aparțin, în cele mai multe cazu ri, unor rețele de crimă organizată transfrontaliere.
Infracțiunea de fals de monedă este cea mai gravă dintre infracțiunile de fals, însă în ceea ce
privește prejudi ciul cauzat, punerea în circulație a bancnotei false, se deosebește de oricare altă
infracțiune, în sensul că prejudiciul creat, nu este dat de valoarea sa, ci de numărul de operațiuni
în care a fost implicată, pentru că la fiecare operațiune se achizițion ează ceva echivalent cu
valoarea sa reală, însă nu se plătește nimic.
Astăzi, riscurile și amenințările cu care se confruntă un stat au din ce în ce mai mult un
caracter transfrontalier și pot fi ținute sub control numai prin o cooperare activă a statelor.
Banii falși, plasați în cantități mari în rulajul financiar pot amplifica dezechilibrele economice
și lovesc nemijlocit în avutul public și privat, iar pe de altă parte discreditează sistemul financiar al
statului, prin crearea unei neîncrederi a popula ției în moneda națională. Incriminarea faptelor de fals se
impune întrucât ele ocupă un loc de frunte în variata gamă a infracțiunilor și rămân un atentat
permanent la securitatea sistemului financiar.
Din acest motiv cercetarea criminalistică a valorilor monetare este importantă , dar și
dificilă în acelaș i timp. În general, mijloacele de care dispun infractorii sunt în pas cu cele mai
noi descoperiri t ehnice, ceea ce face inevitabilă creșterea permanentă a nivelului tehnologic, al
măsurilor în replică . Organele de expertiză din toate țarile au nevoie de dotă ri informa ționale ș i
mijloace moderne d e investigare criminalistică a bancnotelor . La a cest capitol datele tehnice și
științifice necesită o înnoire sistematică, deoarece metodele ș i proc edeele de falsif icare se
schimbă și apar noi posibilităț i de alterare a bancnotelor. Aceasta este și rațiunea pentru care s -a
obținut dotarea organelor specializate de cercetare a acestor infracțiuni, cu sisteme moderne de
investigare ș tiintifică a falsurilor de monedă , asistate de soft -uri specializate, respectiv
COMP ARATORUL VIDEOSPECTRAL VSC 5000.
Cele mai folosite metode de fabr icare a falsurilor de bancnote sunt: litografie (offset),
tipografie (letter press), gravură, termografie și cu ajutorul copiatoarelor de birou.
Expertiza criminalistică în cazul infracțiunilor de fals de monedă este dispusă de către
organul de cercetare penală sau de instanța de judecată, la cerere sau din oficiu, experții sunt
numiți de organele de urmărire penală printr -o rezoluție motivată sau ordonanță, iar de către
instanțele judecătorești, printr -o încheiere motivată . Expertul are dreptul să ia la cunoștință de
materialele dosarului și poate să ceară lămuriri cu privire la anumite fapte sau împrejurări, pentru
a fi capabil să rea lizeze obiectivul urmărit prin expertiză și pentru a întocmi la final raportul de
expertiză, ținând cont de elementele de protecție specifice.

60
Expertiza criminalistică este un mijloc de probaț iune prevăzut de legea penală ,
concluziile rezultate în urma exa minărilor sunt expuse într -un raport scris. Când sunt mai mulți
experți se întocmește un singur raport de expertiză, iar eventualele deosebiri de păreri sunt
consemnate în cuprinsul lucrării sau într -o anexă.
Expertizele sunt efectuate de că tre experți criminaliști oficiali.
În ciuda nivelului înalt de dezvoltare al omenirii, falsificarea emisiunilor monetare
rămâne o problema actuală , și este infracț iune ce capătă , tot mai mult, un caracter internaț ional.
Importanța obiectivă a falsului de monedă este mai redusă în comparație cu alte
infracțiuni grave din sfera criminalității organizate (terorism, trafic de stupefiante, de ființe umane),
pentru care, capacitarea de efective specializate în lupta pentru comb aterea falsului de monedă
nu constituie o prioritate absolută. Și nivelul de pregătire al ofițerilor europeni în materie este extrem de
variabil, ceea ce este logic, având în vedere situația operativă specifică fiecărui stat.

61

BIBLIOGRAFIE

 Alecu G heorghe , Reglementarea penală și investigarea criminalistică a infracțiunilor din
domeniul informatic , Ed Pinguin Book, București 2006
 Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, conform noul Cod penal, Ediția a II -a,
Ed. C.H. Beck, București 2014
 Gheorghe Nistorescu, Alexandru Boroi, Drept penal. Curs selectiv pentru examenul de
licentă , ediția a II -a, Ed. All Beck, București, 2002
 Ion Vochescu, Vasile Bercheșean, Bancnota și falsificatorii de bancnote , Ed. Șansa SRL,
București, 1996
 Maria -Georgeta Stoian (dr. inginer chimist ), Contribuția expertizei fizico -chimice a
probelor materiale la probațiunea judiciară , București, 2013
 Mihai -Adrian Hotca (coord. ), aut. Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Constantin Nedelcu,
Noul cod penal, note, corelații, explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2014
 Mihai Adrian Hotca, Radu Slăvoiu, Drept penal partea generală, I -II, Suport de curs
pentru învățământul la distanță , Ed. Pro Universitaria, București, 2011
 Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală , Ed. Universul Juridic, 2014,
București
 Mihail Udroiu, Procedură penală:partea generală; Noul Cod de procedură penală , Ed.
C.H.Beck, București,2014
 Nicolae Buzatu, Gheorghe Popa, Expertiza bancnotelor și a altor instrumente de plată,
Ed. Little Star, București, 2003
 Radu Negrea, Moneda de la scoicile -monedă la cecul electronic, Editura Albatr os,
București, 1988
 Sergiu Bogdan, Drept penal. Partea special . Ed. Hamangiu. București, 2010
 Vasile Lăpăduși, Dan Voinea, Investigarea Criminalistică a infracțiunilor din domeniul
financiar -bancar , București, 2015
 Victor JINGA, MONEDA și problemele ei contemporane , Editura DACIA, Cluj Napoca ,
1981
 Vintilă Dongoroz (coord), Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea Specială ,
vol. IV, Ed. All Beck, București, 2003
Tratate
 Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ediția a 5 -a, rev. și adăug ., Ed. Universul
Juridic, București, 2010

62

Legislație
 Codul penal
 Codul de procedură penală
 Circulara nr. din 21 aprilie 2005 privind punerea în circulație a bancnotelor și
monedelor, emisiunea 2005

Practică judiciară
 Înalta Curte de Casație și Justiție, s.p., decizia nr. 2762/2013, www.portal.just.ro
 Înalta Curte de Casație și Justiție , s.p., decizia nr. 2911/2012, www.scj.ro
 Înalta Curte de Casație și Justiție , s.p., decizia nr. 1495/2011, www.legeaz.net
 Înalta Curte de Casație și Justiție , s.p., decizia nr. 878/2013, www.portal.just.ro .
 Înalta Curte de Casație și Justiție, s.p., decizia nr. 328/2014, www.portal.just.ro .