Aspecte Contabile Si Fiscale Privind Rezultatul Unei Societati Comerciale
INTRODUCERE
Alegerea temei “Aspecte contabile si fiscale privind rezultatul S. C. Smart Print S.A” constă pe de o parte în importanța rolului pe care îl au situațiile financiare în viața economico – financiară a unei societăți și, pe de altă parte, în multitudinea de posibilități și oportunități pe care poate să o ofere studierea contabilității și a fiscalității. Astfel voi aprofunda conceptul de “ rezultat al exercițiului financiar”, voi studia bazele teoretice privind întocmirea situațiilor financiare anuale și toate acestea le voi folosi în practică printr-un studiu de caz.
Pe baza informațiilor acumulate din domeniul contabilității cunoaștem faptul că bilanțul, ca document de sinteză contabilă, este principala sursă informațională pentru toți terții interesați de viața unei societăți. Informațiile furnizate de acesta servesc nu numai raportării unor date obligatorii cerute de organismele publice, ci și unei analize financiare a activității desfășurate de societate.
Performanțele obținute de o societate sunt informații prețioase pentru majoritatea utilizatorilor , fiind esențiale în economiile bazate pe investiții private. Furnizarea de informații despre rezultatele obținute de societate în urma desfășurării activității sale pentru îndeplinirea obiectivului său de activitate revine situațiilor financiare anuale a societății. Prin compararea datelor exercițiului financiar încheiat cu datele exercițiului financiar precedent se poate concluziona dacă activitatea societății este rentabilă sau nerentabilă.
Prin intermediul situațiilor financiare sunt oferite informații unei sfere largi de utilizatori cum ar fi: investitorii, actuali sau potențiali, salariații, creditorii, furnizorii și alți creditori comerciali, clienții, conducătorii societăților respective, care vor lua decizii economice bazate pe analiza acestor informații.
Nevoile informaționale ale fiecărei categorii de investitori se concretizează astfel : investitorii vor evalua posibilitățile de cumpărare, vânzare sau păstrare a acțiunilor societății; salariații vor avea informații privind stabilirea și profitabilitatea societății luând decizii privind considerarea altor oportunități profesionale sau schimbarea locurilor de muncă ; creditorii vor determina capacitatea de plată a societății stabilind majorarea, reducerea sau păstrarea în continuare a nivelului creditelor și împrumuturilor acordate; furnizorii și ceilalți creditori vor evalua gradul de solvabilitate al societății pronunțându-se asupra inițierii de noi legături comerciale, acordarea sau anularea facilitățiilor comerciale; clienții vor lua decizii privind cumpărarea produselor firmei și a colaborării pe termen lung, iar conducătorii societății iau decizii privind operațiunile pe care urmează să le întreprindă pentru bunul mers al societății.
Prin tematica, conținut și structura sa, această lucrare conține aspecte teoretice privind definirea cheltuielilor și veniturilor în conformitate cu actele normative și legislative în vigoare, modul de contabilizare a acestora, modul de determinare al rezultatului exercițiului financiar și reflectarea lor în situațiile financiare anuale.
Această lucrare este structurată pe trei capitole. Primele două capitole cuprind aspecte teoretice privind rezultatul exercițiului financiar, aspecte evidențiate prin definiții, modalități de calculare a rezultatelor din activitatea de exploatare, activitatea financiară și respectiv activitatea extraordinară, de asemenea modul de determinare al profitului contabil, al impozitului pe profit, al profitului net și în final modalități de repartizare a profitului. Al treilea capitol cuprinde un studiu de caz pe care l-am conceput în baza informațiilor furnizate de situațiile financiare anuale ale firmei S.C. Smart Print S.A, pentru perioada 2009 – 2013, prin care am încercat să surprindem activitatea acestei societăți desfășurată pe parcursul perioadei mai sus menționată.
CAPITOLUL I REZULTATUL CONTABIL ȘI REZULTATUL FISCAL
1.1 Determinarea rezultatului contabil și determinarea rezultatului fiscal
Rezultatul unei activități economice este tratat din două puncte de vedere: rezultat contabil și rezultat fiscal. Astfel, un deficit contabil este o contraperformanța pe care o societate trebuie să o corecteze cât mai repede posibil pentru a nu influența în mod negativ activitatea viitoare a firmei, fiind pusă în joc însăși eficiența sa. Nu tocmai la fel stau lucrurile în cazul unui deficit fiscal. Posibilitatea de reportare constitute un avantaj care va fi folosit de firma în funcție de posibilitățile oferite de legislație.
Contabilitatea românească, ca și în multe alte țări, este conectată la fiscalitate. Bilanțul contabil este destinat nevoilor proprii de informare și altor terți (în afară de stat), neținând cont de constrângerile fiscale. În lipsa unui bilanț fiscal, care să fie destinat fiscului, pentru obținerea rezultatului impozabil (fiscal) sunt necesare câteva prelucrări extracontabile.
Rezultatul exercițiului înainte de impozitare se calculează având în vedere cerințele unei contabilități de angajamente și respectând principiul independenței exercițiului.
Rezultatul brut al exercițiului corectat cu veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obținerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscală).
Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale
Rezultatul = Rezultatul – Venituri + Elemente nedeductibile
Fiscal Contabil Neimpozabile fiscal
Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic. Când în contribuabil se înființează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat. Pentru determinarea veniturilor exercițiului se iau în calcul toate câștigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investițiile financiare.
În cazul livrărilor de bunuri mobile și imobile cu plata în rate, precum și în cadrul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile la termenele prevăzute în contract. În general, cheltuielile sunt deductibile în aceeași manieră, atât pentru a calcula rezultatul contabil, cât și rezultatul fiscal.
Prin excepție, anumite cheltuieli se deduc după regulile obișnuite pentru calculul rezultatului contabil, dar nu pot fi deduse pentru calculul rezultatului fiscal.
1.1.1.Sisteme contabile în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate
Modelul contabil aplicat de Marea Britanie este deconectat de fiscalitate, nefiind necesara reglementarea printr-un plan contabil. Regulile de evaluare și prezentare a conturilor anuale sunt subordonate obiectivului fundamental al imaginii fidele, ce asigura un grad mai mare de obiectivitate in prezentarea situatiei intreprinderii, iar rezultatul nu este influentat de fiscalitate. Spre exemplu intreprinderile pot efectua deduceri fiscale autorizate de lege, fara ca acestea sa fie contabilizate. De asemeni amortizarile fiscale sunt deconectate de cele contabile. Ca urmare profitul impozabil se calculeaza prin reintegrarea cheltuielilor cu amortizarile contabile si scaderea extracontabila a deducerilor fiscale pentru investiții. Tratarea modelelor de contabilitate europeana si nu numai a fost realizata in multe lucrari publicate de reputatul profesor universitar doctor Niculae Feleaga, fiind de referința in acest sens "Sisteme contabile comparate", lucrare stiintifica ce deschide unda verde spre abordarea contabilitatii din Romania dincolo de frontierele ei, atat de profesionisti contabili, analiști financiari, cat si de organele statului abilitate in materie de normalizare contabila. Modelul anglo-saxon de contabilitate este bazat pe microeconomie compus din doua grupe de sisteme contabile. Unul este bazat pe teoria economica a afacerilor din care face parte Olanda. Celalalt grup este bazat pe practica afacerilor cu două influente notabile:
– influenta britanica exemplificată prin Marea Britanie, Irlanda, Noua Zeelandă si Australia;
– influenta americană cu Statele Unite ale Americii și Canada. Indiferent de cele doua grupe (familii) de sisteme contabile si de influentele lor, modelul anglo-saxon este pragmatic iar contabilitatea firmelor este considerata derivata din practica afacerilor.
Emanarea contabilitatii din practica afacerilor se explica din faptul ca pietele financiare, respectiv bursele de valori sunt extrem de receptive la informatia contabilă publicata de firma. Legea societatilor comerciale se aplica numai intreprinderilor de capitaluri, PLC si Ltd. Pentru prezentarea conturilor anuale legea impune acestor societati sa prezinte actionarilor urmatoarele documente: bilantul contabil "balance sheet", un cont de profit și pierdere "profit and loss account" si anexe.
In ceea ce priveste publicarea siruatiilor financiare, aceasta obligatie depinde de marimea societatii, judecata prin prisma celor trei criterii fixate de Directiva a IV-a:
totalul bilantier,
cifra de afaceri,
efectivul de salariati.
Germania prin geneza este cel mai instruit popor si totusi nu a renuntat la deconectarea contabilitatii de fiscalitate. Ea se inscrie printre tarile europene cu cele mai mari impozite asupra profiturilor ca impozite directe, dar si asupra celor indirecte printre care taxa pe valoare adaugata ocupa un loc fruntaș in cadrul venirurilor fiscale indirecte. O explicatie poate fi data prin implicarea statului asupra promovarii stabilitații macroeconomice, preocuparea pentru ocuparea cat mai mare a fortei de munca, scaderea inflatiei, dezvoltarea economica, functionarea normala si eficienta a institutiilor de interes national, strategic.
1.1.2.Sisteme contabile în care contabilitatea este conectată la fiscalitate
Relatia contabilitate-fiscalitate pe plan european este caracterizata prin existenta a doua modele contabile: modelul continental de contabilitate si eel anglo-saxon. Primul "este bazat pe macroeconomie unde predomina interventia guvernamentala si influenta regulilor fiscale in materie de normalizare contabila " pe care il aplica si tara noastra, Franta, Germania si chiar Italia, fiind un model de contabilitate conectat la fiscalitate. Macroeconomia are ca obiective structura si functionarea economiei de piata și presupune o diminuare a domeniului de interventie a statului in probleme economice. Modelul este caracterizat printr-o aliniere a regulilor contabile la regulile fiscale. Influenta fiscalitatii asupra contabilitatii este data de efectul politicii juridice asupra documentelor contabile anuale.
In Germania conturile anuale sunt prezentate intr-o maniera prudenta fiind subevaluat rezultatul contabil. Relatiile dintre contabilitate si fiscalitate sunt aliniate fiecare avand regulile sale proprii. Acest fapt este determinat de principiul unicitatii bilantului, principiu care presupune relatii stranse intre contabilitate si fiscalitate. Principiul prudentei are o interpretare mai larga spre deosebire de Franta. Aceasta se explica prin contextul economic si financiar al Germaniei, caracterizat prin rolul redus al pietelor financiare in finantarea capitalului intreprinderilor si importanta bancilor in sistemul de finantare. Astfel rezultatul contabil este rar utilizat ca indicator de apreciere al performantelor reale ale intreprinderii.
Remarcabil este ca exista o diferenta mare intre bilantul contabil si bilantul fiscal determinat dupa regulile fiscale. Cu toate aceste diferente exista o stransa legatura intre cele doua bilanturi: bilantul fiscal se construieste pe baza bilantului contabil, iar pe de alta parte regulile fiscale obliga dupa corectii extracontabile la transpunerea lor in bilantul contabil pentru ca agentul economic sa beneficieze de avantajele fiscale.
In Franta intreprinderile sunt obligate sa respecte regulile contabile incluse in Planul Contabil General, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare regulilor fiscale aplicate pentru determinarea bazei de calcul a impozitelor. Diferentele intre regulile contabile si fiscale trebuie sa faca obiectul unui tablou fiscal extracontabil de retratare a cheltuielilor si veniturilor pentru determinarea profitului impozabil. Raporturile dintre contabilitate si fiscalitate sunt cele de conectare. Atunci cand nu cuprind dispozitii contrare legii fiscale se aplica regulile contabile.
Cea mai mare divergența intre regula fiscala si cea contabila in Franta a fost data de aplicarea principiului prudentei cu privire la evaluarea datoriilor si creanțelor in devize. In timp ce in contabilitate pentru operatiile in moneda straina se aplica principiul prudentei – plusurile de valoare latente nu sunt inregistrate in timp ce pierderile latente sunt contabilizate sub forma de provizioane pentru riscuri din schimb, rezultarul fiscal cuprinde pierderile si profiturile latente aferente operatiilor in devize ca si cum ele ar fi fost realizate.
Italia practica o singura metoda de amortizare, cea liniara intrucat amortizarea degresiva este interzisa. Totodata pentru imobilizarile corporale se poate practica o amortizare suplimentara de 15% anual in anul de achizitie al imobilizarilor si in urmatorii doi ani. Evaluarea stocurilor la iesire se realizeaza prin metoda FIFO. Italia nu practica provizioane pentru depreciere si nici provizioane pentru cresteri de preturi, asa cum intalnim in Franta si Germania. Asemanator situatiei din tara noastra putine provizioane sunt deductibile din punct de vedere fiscal. Provizioanele deductibile sunt cele referitoare la creantele incerte. Impozitarea profitului are la baza metoda impozitului exigibil. Fac exceptie de la aceasta metoda impozitarea plusurilor de valoare rezultate in urma cesiunilor de active imobilizate, prin utilizarea impozitului amanat la plata. Regula prudentei nu este utilizata ca in Franta si Germania, pentru determinarea rezultatului, iar amortizarile nu sunt folosite pentru stimularea investitiilor prin neutilizarea metodei degresive, posturile bilantiere nu sunt astfel subevaluate.
1.1.3.Poate exista o conciliere între contabilitate și fiscalitate?
Spre deosebire de regulile contabile, regulile fiscale nu se subordonează prezentării unei imagini fidele a situației patrimoniale, ele urmăresc mai degrabă stimularea sau inhibarea unor activități. Un exemplu în acest sens, îl constituie stimularea investițiilor care se realizează prin diferite pârghii fiscale, precum amortizarea accelerată, scutirea sau reducerea impozitului pe profit pentru achiziții de imobilizări corporale amortizabile sau pentru profitul reinvestit. Impozitele, taxele, contribuțiile plătite de întreprindere pe de o parte, subvențiile, alocațiile bugetare, împrumuturile de stat și cheltuielile guvernamentale pe de altă parte, reprezintă componente cu o importanță deosebită în viața economico-socială. Prin intermediul lor, are loc acumularea și repartizarea resurselor financiare la dispoziția statului. Ele se delimitează și ca un instrument de gestiune macroeconomică și de asigurare a echilibrului general economic.
Fiscalitatea se prezintă ca un sistem de percepere a impozitelor, taxelor, și contribuțiilor printr-un aparat specializat și ca un ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabililor și fundamentează juridic impozitele, taxele și contribuțiile.
Raportul contabilitate – fiscalitate trebuie să fie discutat și analizat prin poziția contabilității în cadrul gestiunii fiscale și prin măsura în care contabilitatea este sau nu deconectata de fiscalitate. Analiza poziției contabilității în cadrul gestiunii fiscale scoate în evidență faptul că reprezintă sistemul informațional necesar pentru funcționarea sistemului fiscal. Structurile informaționale oferite de contabilitate și funcționalitatea lor sunt orientate spre onorarea de către întreprindere a interesului fiscal.
Măsura în care contabilitatea este sau nu deconectata de fiscalitate are în vedere răspunsul afirmativ sau negativ la întrebarea legată de nivelul în care aceasta e degajată de fiscalitate, în situația în care contabilitatea este deconectata de fiscalitate, atunci informația contabilă este orientată primordial să asigure interesul investitorului de capital propriu contabilității anglo-saxone. Dacă sistemul contabil este conectat la fiscalitate, atunci informația oferită este destinată asigurării interesului fiscal, specific modelului de contabilitate continental, care îl aplica și România.
Conectarea contabilității la fiscalitate ridică problema concilierii raporturilor dintre principiile contabile și cele fiscale. Organizarea și conducerea contabilității financiare în cadrul întreprinderii are ca obiective reflectarea corectă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatului, pe baza unor reguli referitoare la terminologie, evaluare, omogenitate, prudenta, comparabilitate în timp și spațiu a elementelor patrimoniale. Spre deosebire de contabilitatea financiară, fiscalitatea corespunde unei alte logici, are principiile și regulile sale ce nu corespund întotdeauna cu cele contabile. Elementele care individualizează contabilitatea financiară pentru a răspunde imaginii fidele sunt delimitate de următoarele aspecte:
conectarea veniturilor și cheltuielilor de momentul în care s-au angajat;
evaluarea activelor la intrarea în patrimoniu la costul de achiziție, costul de producție sau valoarea de utilitate;
contabilizarea pierderilor latente și a deprecierilor de valoare determinate de uzură morală și fizică, de deprecierea stocurilor, de neîncasarea creanțelor și includerea fiecărei corecții fără a ține cont de eventualele plusuri de valori latente ce pot apărea în cursul exercițiului;
analiza costurilor perioadei și costul produsului, pentru că anumite cheltuieli angajate de întreprindere nu pot fi încadrate la imobilizări, stocuri și nici nu pot fi repartizate pe mai multe exerciții. Deci acestea nu pot fi recunoscute ca fiind active, ele se repartizează asupra rezultatului. Aceste elemente rezulta din aplicarea principiilor contabile fundamentale, fără a se regăsi în totalitatea lor în calculele efectuate din punct de vedere fiscal.
Informația contabilă este construită pe baza principiilor, normelor și reglementarilor cuprinse în textele legale care constituie premiza dreptului contabil. Informația fiscală are la baza regulile și normele impuse de dreptul fiscal. Studiile efectuate cu privire la relațiile dintre fiscalitate – contabilitate au subliniat mai mult intervenția primei față de cea de-a doua. Sistemul fiscal a avut o influență asupra principiilor contabile. Mult timp dreptul fiscal a intervenit în domeniul contabil pentru a stabili reguli de evaluare sau metode de prezentare a documentelor de sinteză. Această intervenție are două explicații: primă este aceea că în absența unei reguli contabile, norma fiscala se impunea în practică economică, iar cea de-a doua a reprezentat-o preocuparea fiscalității de a fixa regulile de determinare a bazelor de impozitare cu scopul de a diminua deficitul bugetar prin sistemul de impunere.
Prima explicate astăzi nu mai poate fi valabilă întrucât în ultimii ani s-a construit un drept contabil care se vrea autonom. Fiecare dintre cele două discipline dispune de reglementări proprii, iar regulă care trebuie aplicată este în funcție de natura documentului ce trebuie întocmit luând în calcul nevoia de informație a utilizatorului. Pentru stabilirea conturilor anuale trebuie să se aplice regulă contabila prevăzută în Planul contabil general. Această regulă este obligatorie în plan contabil, chiar dacă diferă de regulă fiscală. În schimb, pe plan fiscal trebuie aplicate regulile care decurg din dreptul fiscal.
Atunci când cele două reguli intra în contradicție, se ridică problema concilierii intre contabilitate, ca reprezentanta a interesului societății, subordonata imaginii fidele, cu interesul fiscal ca reprezentant al statului. Situația analizată anterior generează problema concilierii raportului contabilitate fiscalitate în toate cazurile în care cele două interese contabil și fiscal nu sunt convergente în totalitate.
Există două soluții de conciliere a raporturilor intre contabilitate și fiscalitate:
prima : fiscul impune norme ce conduc la reguli de evaluare fiscală în contradicție cu evaluarea contabilă. Se impune o evaluare de tip fiscal și efectuarea înregistrărilor contabile corespunzătoare în scopul obținerii unor avantaje fiscale: impozite amânate la plata, ajustări ale activelor, subvenții pentru investiții, etc.
a doua soluție consta în faptul că fiscul nu impune regulile fiscale pentru determinarea rezultatului contabil. În această situație, el confirmă principiile contabile
Informația contabilă e degajată pentru diferite categorii de utilizatori fapt ce impune ca aceasta să aibă un caracter imparțial. Bilanțul contabil întocmit de întreprindere trebuie să fie unic, fără a degaja interpretări diferite.
În practică economică sunt interzise politicile contabile orientate spre constituirea și utilizarea rezervelor ce influențează rezultatele financiare. Întreprinderea nu trebuie să se rezume în principal la onorarea sau neonorarea interesului fiscal. În ultimii zece ani apariția multitudinii regulilor fiscale pe același tip de impozite, desele modificări care au avut loc în cadrul sistemului fiscal pe care contabilitatea trebuia să le ia în calcul și să le evidențieze a creat imaginea că statul, ca beneficiar al veniturilor fiscale, este principalul utilizator al informației contabile în detrimentul altor utilizatori la fel de importanți. În sprijinul celor afirmate mai sus stau și documentele contabile de sinteză care răspund într-o mare măsură interesului fiscal și nu spre exemplu interesului investitorului de capital.
Conducătorii societăților trebuie să efectueze arbitraje intre obligația de a prezenta conturile respectând principiul imaginii fidele și dorința de a optimiza costul fiscal al activității lor. O soluție conforma cu principiile și regulile contabile poate fi incompatibilă cu punctul de vedere al fiscalității, ceea ce atrage penalizări pentru societate. În acest sens menționăm faptul că normele contabile admit alternative privind înregistrarea și evaluarea în contabilitate, ceea ce conduce la rezultate diferite. Alegerea uneia sau alteia dintre metode trebuie făcută în raport cu obiectivul fundamental al contabilității, acela de adevăr; o informație reală, corectă și credibilă pentru toți utilizatorii, inclusiv stat.
Situațiile financiare: bilanțul, contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalurilor proprii, situațiile fluxurilor de numerar, politici contabile și note explicative cuprind informații asupra regulilor și metodelor contabile folosite, metodele de evaluare aplicate, precizarea derogărilor de la normele și principiile generale precum și implicațiile lor asupra patrimoniului, a situației financiare și a contului de profit și pierdere.
Utilizatorii caută prin informația contabilă previziune și decizie. Un model al contului de profit și pierdere după destinație era absolut necesar în domeniul serviciilor și producției. Este interesant pentru o întreprindere să cunoască valoarea adăugată pe un salariat, excedentul brut din exploatare utilizat în calculul capacității de autofinanțare.
Astfel, prin modelul Soldurilor intermediare de gestiune, informația degajată oferă posibilitatea analistului financiar de a stabili imediat strategia cu privire la politică comercială a firmei, politica furnizorilor, politica de producție, randamentul capitalului fix și perioada lui de reînnoire, analiza costului fiscal și optimizarea lui, randamentul personalului și modul de creștere a productivității muncii. Ori, toate acestea au lipsit din conturile anuale iar informația contabilă a fost nevoită să răspundă unei politici fiscale ce viza pe termen scurt încasarea de venituri fiscale.
Cererea de informație contabilă a fost datorată apariției societăților pe acțiuni, dezvoltarea piețelor financiare creșterea și diversificarea valorilor mobiliare. Oferta informației contabile trebuie să se caracterizeze prin relevantă, stabilitate și comparabilitate. Ea nu poate să îndeplinească toate caracteristicile de mai sus dacă intervenția regulilor fiscale în materie de normalizare contabilă sunt preponderente. Pentru a fi utilă în procesul decizional, ea trebuie să posede cel puțin parțial fiecare din calitățile care o definesc. Încasarea veniturilor la bugetul statului este recunoscută ca fiind un interes național. Pentru a fi realizat, elaborarea politicii fiscale ca act de decizie deosebit de complex trebuie să vizeze reducerea inflației, a instabilității economice, protejarea veniturilor consumatorilor și stimularea dezvoltării, deoarece impozitele ca și alte forme de prelevări, modifica distribuția inițială a veniturilor, influențând activitatea economică, investițiile și consumul.
Fiscalitatea excesivă și vidul legislativ pe domenii de interes național -fondurile nerambursabile primite de România pentru dezvoltarea infrastructurii, investiții în anumite zone ale României: Valea Jiului, lași, Govora, Constanța, realizate de firme străine prin câștigarea licitației unor astfel de proiecte au creat probleme dificile atât din punct de vedere contabil, dar și fiscal. Este pentru prima dată când într-un act legislativ unic sunt tratate aspecte fiscale internaționale, fiind precizate o serie de noi elemente cu privire la veniturile realizate de persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent. Dată fiind situația de mai sus, se ridică problema delimitării și ierarhizării raporturilor dintre contabilitatea întreprinderii și fiscalitate. Aceste raporturi pot fi grupate în două categorii: raporturi integrate și raporturi neutrale. Raporturile integrate sunt de conectare sau angajare, fiind determinate de intersecția dintre interesul contabil și cel fiscal. În cazul acestor raporturi apar divergențe între principiile contabilității și cele fiscale și în consecință ele trebuie conciliate sau armonizate. În sfera acestor raporturi se înscriu cu precădere trei probleme: impozitarea profitului, amortizarea imobilizărilor și evaluarea contabilă a patrimoniului. Problema amortizării este subordonată impozitării profitului. După cum este cunoscut, amortizarea împreună cu rezultatul net definesc capacitatea de autofinanțare a întreprinderii și orice mișcare la nivelul amortizării generează efecte inverse asupra impozitului pe profit. Este cunoscut faptul ca regulă fiscala stabilește cheltuielile ce se deduc din venituri în vederea determinării bazei de calcul pentru impozitul pe profit. În practică țărilor unde contabilitatea este conectată la fiscalitate sunt deductibile prioritar cheltuielile cu amortizarea ce corespunde deprecierii reale, justificată din punct de vedere economic fiind impuse normele contabile. Fiscalitatea este utilizată și pentru incitarea agenților economici pentru investiții productive ca urmare a politicii economice. În această situație întreprinderile au posibilitatea să contabilizeze amortismentele ce nu corespund unei deprecieri economic justificată a capitalului fix ca activ imobilizat. Astfel instrumentarea contabilă prin regulă fiscala are un dublu inconvenient: pe de o parte o subevaluare a valorii nete contabile a investiției materiale în raport cu utilizarea sa, iar pe de altă parte o supradimensionare a cheltuielilor cu amortizarea aferenta activității de exploatare. Implicațiile regulii fiscale conduc la obținerea unor solduri intermediare de gestiune ireale ce vin în contradicție cu obiectivul imaginii fidele a documentelor contabile anuale.
Acest impediment este soluționat prin recurgerea la amortismentul derogatoriu care permite întreprinderii să prezinte documente contabile de sinteză unde apare deprecierea economică justificată a imobilizărilor și să beneficieze în același timp de măsurile fiscale ce îi permit contabilizarea unor cheltuieli cu amortizarea, superioare amortizării economic justificată. Mecanismul permite astfel, contabilizarea cheltuielii cu amortizarea în mod distinct pentru partea ce corespunde unei deprecieri economic justificată asupra cheltuielilor de exploatare privind amortizarea, de partea ce reprezintă un excedent față de amortizarea determinată ca minim economic, instrumentata contabil ca o cheltuială cu amortizarea cunoscută în literatura de specialitate sub numele de amortisment derogatoriu.
Amortismentul derogatoriu este deci un complement de amortizare, rezultat în urma aplicării unor proceduri fiscale, ce se atașează amortizării corespunzător deprecierii și se înscrie în categoria amortizării fiscale. Odată înregistrate aceste amortizări produc impozite amânate la plată. Franța reprezintă un exemplu în practicarea lor. De asemenea, evaluarea este determinată pentru măsurarea activelor și pasivelor, cheltuielilor și veniturilor, orice comportament privind principiile și metodele evaluării se propagă direct asupra amortizării și profitului. De aceea, în impozitarea profitului, fiscalitatea și-a însușit unele din principiile contabilității și anume metodele de evaluare ale patrimoniului ce trebuie să fie aceleași în tot cursul exercițiului financiar, precum și de la un exercițiu la altul. Dacă în cazuri justificate se schimbă metodele, trebuie calculate influențele asupra poziției financiare, rezultatului contabil. Pentru analiza și implicit rezolvarea problemei privind impozitarea rezultatului, reținem Standardul de contabilitate internațional nr.12 elaborat de LA.S.B. Reguli de evaluare diferite generează diferențe între profitul contabil și profitul impozabil. În consecință trebuie căutată o soluție între cele două rezultate – contabil și fiscal (impozabil), prin care cele două interese să fie convergente. Pasajul de trecere de la rezultatul contabil la cel fiscal se realizează prin intermediul diferențelor temporare și permanente. O asemenea soluție este posibilă prin retratarea informațiilor privind rezultatul contabil consemnat în situațiile financiare pe baza regulilor și normelor stabilite prin rezultatele fiscale.
Din punct de vedere metodologic, o asemenea conversie are loc direct sau indirect în perimetrul sistemului de conturi, iar ca instrument se poate realiza intre bilanțul contabil și bilanțul fiscal, intre contul de rezultat contabil și contul de rezultat fiscal. Aceasta retratare este posibilă dacă rezultatul se determina pe baza variației situației nete a patrimoniului, intre conturi, și rezultatul este calculat pe baza raportului dintre venituri și cheltuieli
În situația în care contabilitatea nu este conectată la fiscalitate, determinarea rezultatului fiscal se delimitează ca o lucrare distinctă și ea se efectuează în afara sistemului de conturi. Relația dintre cele două mărimi, rezultat contabil – rezultat fiscal, tratată la nivelul standardelor Internaționale de contabilitate este redată astfel:
Diferențele temporare sunt reversibile și ele apar în rezultatul contabil și impozitele unui exercițiu în care se includ anumite elemente de venituri și cheltuieli în calculul rezultatului contabil. Aceste diferențe se ivesc într-un exercițiu și se resorb în urma unuia sau a mai multor exerciții ulterioare.
Discutate într-o altă viziune, diferențele temporare reprezintă cazul în care fiscalitatea impune regulile jocului în contabilitate și cere societăților comerciale o evaluare de tip fiscal în înregistrările contabile.
Raportul Contabilitate – fiscalitate este definit și rezolvat folosind o gamă foarte largă de soluții și demersuri cu nuanțe imperative, cum sunt:
contabilizarea veniturilor ce reprezintă contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestărilor de servicii facturate și câștigurile indiferent de sursă, din orice operațiuni care duc la creșterea valorii activului, precum și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.
metodele de evaluare ale patrimoniului utilizate în Contabilitate, trebuie să fie aceleași în tot cursul exercițiului financiar, precum și de la un exercițiu la altul. În cazuri justificate se pot schimba metodele, numai cu aprobarea organului fiscal și de control financiar preventiv, pe baza prezentării influentelor asupra situației patrimoniale și financiare, precum și asupra impozitului pe profit.
pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului §i în limitele prevăzute de legislația în vigoare. Când cheltuiala este aferenta mai multor activități, se repartizează asupra acestora. Sunt considerate cheltuieli aferente profitului impozabil, sumele sau valorile plătite sau de plătit după natura lor, a§a cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor în limitele prevăzute de legislația în vigoare.
delimitarea elementelor patrimoniale de activ și datorie, utilizate în determinarea situației nete a patrimoniului.
actualizarea la inflație a elementelor de activ și datorie, pornind de
la bazele de evaluare folosite în contabilitate.
Altfel de soluții în impozitarea profitului sunt de natura conciliantă, în sensul că fiscalitatea recunoaște principiile și regulile contabile și în consecință accepta soluția pasajului intre rezultatul contabil și cel fiscal. Este cazul cheltuielilor deductibile la impozitare. Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:
impozitul pe profit datorat conform Codului Fiscal, Titlul II, precum și impozitul pe venitul realizat în străinătate;
amortizarea peste limitele legale;
amenzile și penalitățile datorate de către autoritățile române sau străine;
cheltuieli ocazionale de mese, cadouri, distracții, care depășesc limita prevăzută de lege. sume utilizate pentru constituirea fondului de rezervă, peste limita a 5 % din profitul contabil anual și peste 20 % din capitalul social, etc.
Al doilea grup de raporturi intre contabilitate și fiscalitate este cel care are o determinare neutrală asupra contului de rezultate. Informația degajată de contabilitate este primordială pentru fiscalitate. Utilizarea informației contabile de fiscalitate se observa în calculul și decontarea unui impozit, taxa sau contribuție. Aceste raporturi nu generează de regulă, probleme privind armonizarea celor două interese. Raporturile neutrale nu afectează direct rentabilitatea firmei, ele apar în cazul impozitului pe dividende, impozitului pe salarii, contribuții la asigurările sociale, taxa pe valoare adăugată atunci când aceasta are o prorata de deductibilitate de 100%.
Raporturile neutrale pot deveni interesante pentru gestiunea fiscală a întreprinderii, implicit pentru contabilitate, numai în măsura în care mobilizează subiectul impus la un comportament adecvat pentru eficacitatea fiscală.
1.2 Determinarea rezultatului contabil
Determinarea lunară a rezultatului contabil și impozitarea profitului determină următoarele lucrări:
– Contabilizarea cheltuielilor angajate în cursul lunii și a veniturilor generate;
– Calculul și contabilizarea lunară a amortizării imobilizărilor necorporale și corporale;
– Calculul și contabilizarea unor provizioane deductibile la impozitare, cum sunt cele privind garanțiile de bună execuție;
– Contabilizarea cheltuielilor de plată, respectiv a cheltuielilor pentru care nu s-au întocmit documentele de angajare și plată sau a căror perioadă de decontare este mai mare de o lună. În această categorie se include cheltuielile privind indemnizațiile de concediu, cheltuielile privind dobânzile și alte cheltuieli;
– Contabilizarea veniturilor de realizat;
– Delimitarea lunară a cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans
Exemplu: În luna noiembrie exercițiul N se plătesc chirii în valoare de 6000 lei pentru exercițiul N și 4000 lei pentru exercițiul N+1:
Soluția delimitării cheltuielilor numai între exercițiile financiare:
– plata cheltuielilor în luna noiembrie:
– delimitarea cheltuielilor între exercițiile financiare, operație contabilă efectuată la închiderea lunii noiembrie:
Delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor vizează și activele și pasivele de regularizare preluate din exercițiul precedent iar tipurile de înregistrări efectuate cu această ocazie sunt:
– delimitarea cheltuielilor înregistrate în avans:
6 ,,Conturi de cheltuieli’’ = 471 ,,Cheltuieli înregistrate în avans’’
– delimitarea veniturilor înregistrate în avans:
472 ,,Venituri înregistrate în avans’’ = 7 ,,Conturi de venituri’’
Decontarea sau repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului, pentru soldul debitor al conturilor și încorporarea veniturilor în rezultatul exercițiului, pentru soldul creditor al conturilor. În calculul rezultatului contabil anual trebuie avute în vedere următoarele procese:
* Stabilirea balanței conturilor înainte de inventariere;
* Inventarierea generală a patrimoniului;
* Contabilitatea operațiilor de regularizare privind :
– diferențele de inventar;
– amortizările;
– provizioane pentru deprecieri,
– provizioane pentru riscuri și cheltuieli;
– diferențele de conversie și diferențele de curs valutar;
– delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor;
* Stabilirea balanței conturilor după inventariere;
* Determinarea rezultatului exercițiului și distribuirea profitului sau finanțarea pierderii;
* Întocmirea bilanțului contabil.
* Operații privind regularizarea plusurilor și minusurilor de inventar
În raport de natura structurilor de activ și de pasiv, inventariate, regularizarea diferențelor de inventar generează următoarele tipuri de înregistrări:
– plusuri de active și imobilizări la valoarea de inventar de 30000 lei, din care mijloace fixe 10000 lei, imobilizări în curs 15000 lei și titluri de participare 5000 lei:
plusurile de materii prime în valoare de 700 lei, produse finite 350, mărfuri 1100 lei:
– plusur ile de titluri de plasament, în valoare de 7530 lei:
– plusurile în valoare de 25 lei constatate la inventarierea casieriei, la societățile cu capital privat:
Pentru minusurile de inventar neimputabile, cu excepția minusurilor de casă, înregistrările sunt de sens invers cu cele prezentate în cazul plusurilor.
Operații privind calculul amortizărilor. La închiderea exercițiului financiar cu ocazia inventarierii se constată că valoarea de inventar a unui activ imobilizat este mai mică cu 550 lei decât cea rămasă de amortizat, iar în acest caz diferența de regularizare se înregistrează în modul următor:
Operații privind provizioanele pentru deprecieri. În situația în care deprecierea calculată pe baza inventarului este superioară provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar:
În cazul în care deprecierea constată pe baza inventarului este inferioară provizionului constituit, se diminuează provizionul înregistrat cu diferența corespunzătoare:
Operații privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli. La închiderea exercițiului se analizează provizioanele constituite la finele anului precedent și cele în cursul exercițiului, regularizându-se astfel:
– prin debitul conturilor de cheltuieli în cazul majorării provizionului
– prin creditul conturilor de venituri când provizionul trebuie diminuat sau anulat,
Operații privind delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor. În sfera regularizării cheltuielilor și veniturilor se cuprind:
a). operațiile privind înregistrarea cheltuielilor de plată(facturi neprimite, documente de plată neîntocmite) și veniturile de realizat(facturi neîntocmite pentru bunuri materiale și prestații servicii);
b). operații privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fără bunuri materiale și prestații (la cumpărător) și veniturilor pentru facturile întocmite fără expedierea bunurilor materiale sau recepția prestațiilor(la vânzător);
c). operațiile privind regularizarea cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans (prestații care afectează două exerciții);
d).operații privind repartizarea cheltuielilor pe mai multe exerciții.
Operațiile de regularizare a cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans generează următoarele tipuri de înregistrări contabile:
1). Cheltuieli privind reparațiile neprevizibile ce se repartizează pe parcursul mai multor exerciții
2). Cota scadentă de cheltuieli preluate din exercițiul precedent, înregistrare făcută pe baza scadențarelor:
3). Venituri înregistrate în avans în cursul exercițiului direct în conturile de regularizări:
4). Venituri înregistrate în avans la conturile de regularizări și transferate asupra exercițiului curent:
1.3 Determinarea rezultatului fiscal
Pe baza rezultatului contabil înainte de impozitare se determină rezultatul fiscal în baza relației de principiu:
Dacă acest rezultat este pozitiv îmbracă forma de profit impozabil, iar dacă este negativ reprezintă pierdere fiscală.
În cazul în care se operează cu structurile de impozit exigibil și impozit amânat, relația dintre rezultatul contabil înainte de impozitare și rezultatul fiscal poate fi definită astfel:
Diferențele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal. Ele se oferă în cursul exercițiului financiar în cauză.
Diferențele temporare sunt elemente neintegrabile în rezultatul fiscal al exercițiului dar care vor fi deduse ulterior, sau elemente care sunt deduse din rezultatul exercițiului dar care vor fi impozabile ulterior. Aceste diferențe se explică prin decalajul între exercițiul în care se includ anumite elemente de cheltuieli și venituri în calculul rezultatului contabil. Ele se ivesc într-un exercițiu și se resorb ca urmare a unuia sau mai multor exerciții ulterioare.
Odată impozitat profitul implicit recunoașterea la cheltuieli a impozitului pe profit, se calculează rezultatul exercițiului sau rezultatul net contabil pe baza relației:
1.4 Impozitul pe profit
Cotele de impozitare diferă după tipul întreprinderii:
◊ 16% pentru întreprinderi mici și mijlocii, întreprinderi mari;
◊ microintreprinderile plătesc 3% impozit pe venit indiferent de volumul cheltuielilor;
Banca Națională a României plătește 80% din profitul impozabil. Declarația 010 care se depune până la data de 31 ianuarie 2009, reglementează modificările ce survin în cadrul unei întreprinderi din punct de vedere fiscal.
Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra profitului impozabil:
Impozit pe profit = Profit impozabil x Cota de impozitare
Dacă din rezultatul brut al exercițiului (rezultatul înainte de impozitare se scade impozitul pe profit, se obține rezultatul net al exercițiului (profit sau pierdere). Acest rezultat net al exercițiului se regăsește în soldul final al contului 121 "Profit și pierdere ", este înscris în pasivul bilanțului contabil și explicat în contul de profit și pierdere. Deciziile privind modalitățile de repartizare (în cazul unui profit) sau acoperire (în cazul pierderilor) a rezultatului net al exercițiului sunt luate de adunarea generală a acționarilor sau asociaților, după caz. Profitul impozabil se calculează și se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. Limitele cheltuielilor deductibile se calculează lunar (trimestrial) extracontabil, astfel încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile dispozițiilor legale în vigoare.
Exemplu:
Societatea comercială SC ANA SRL, persoana juridică romana, are ca obiect de activitate servicii de consultantă financiar-contabilă. Cheltuielile cu impozitul pe profit înregistrate la data de 31.08.2013 au o valoare de 6575 lei care nu sunt cuprinse în tabelul 1 Impozitul pe profit achitat până în perioada de raportare este de 4450 lei. Pierderea fiscală înregistrată în exercițiul 2012 a fost de 5000 lei. Pierderea va fi recuperată pe o perioadă de 5 ani. Se dau următoarele informații:
Tabel 1 Lei
Situația veniturilor și cheltuielilor este prezentată în tabelul 2.
Tabelul 2 Lei
Pentru calculul impozitului pe profit datorat, se efectuează următoarele calcule extracontabile:
1. Profit contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale = 39.450 lei
a) Deduceri fiscale = 1.600 lei
a1) Rezervele legale – sunt deductibile dacă îndeplinesc simultan două condiții:
– nu depășesc 5% din profitul contabil anual; 39450 x 5% =1972,5 lei
– nu ating valoarea de 20% din capitalul social; 1000 x 20% = 200 lei
Suma permisă pentru ca rezervă să fie deductibila este de 200 lei, din care 10 lei a fost deja constituită.
Având în vedere aceste condiții, rezervele legale deductibile care pot fi constituite la 30.09.2015 sunt în suma de 190 lei (200 – 10).
a2) Venituri din dividende – sunt neimpozabile deoarece sunt primite de la o persoană juridică romană. Impozitarea acestor venituri ar duce la o dublă impozitare a aceleiași sume (o dată la societatea care distribuie dividende și a doua oară la societatea care primește dividendele). Veniturile din dividende la data raportării sunt în suma de 960 lei.
a3) Venituri din provizioane – sunt neimpozabile deoarece reprezintă venituri realizate din provizioane pentru care nu s-a acordat drept de deducere în anul anterior. Suma veniturilor este de 450 lei.
2. Deducerile fiscale totale = 1600 lei ( a1 + a2 + a3)
b) Elemente nedeductibile
b1) Cheltuielile de protocol – sunt deductibile în limita de 2% aplicată asupra diferenței dintre veniturile impozabile și cheltuielile totale aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit.
Cheltuieli de protocol efective=1553 lei = 1553
Cheltuieli de protocol deductible = 39450 x 1 % = 394,5
Cheltuieli de protocol nedeductibile = 1158,5 lei
b2) Taxa pe valoare adăugată aferenta cheltuielilor de protocol peste limita legală este nedeductibilă din punct de vedere fiscal: 1158,5 x24 % = 278,04 lei
b3) Stocuri de materiale consumabile lipsa la inventar și neimputabile – potrivit art.6, alin.l, lit.h, din lege, cheltuielile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, precum și taxa pe valoare adăugată aferenta acestora sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal.
Cheltuielile privind stocurile nedeductibile = 579 lei
b4) Taxa pe valoare adăugată aferenta stocurilor de materiale consumabile neimputabile = 579 x 24% = 138,96 lei
b4.1. Total TVA nedeductibil fiscal (b2 + b4) =330 lei
b5) Amenzile și penalitățile datorate statului sunt nedeductibile = 35 lei
Cheltuieli nedeductibile fiscal (b1 + b2 + b3 +b4 + b5) = 2519,5 lei
Profitul impozabil înainte de pierderea fiscală = 1-2+3 = 40369,5 lei
Pierderea fiscală (5000 : 60 luni) x 9 luni = 750 lei
Profit impozabil după deducerea pierderii fiscale (4-5)
= 39619,5
Impozit pe profit ( punctul 6 x 25%) = 9904,88 lei
c) Creditul fiscal
Valoarea de intrare a mijloacelor fixe reprezintă prețul stabilit intre vânzător și cumpărător (factura externă), inclusiv celelalte cheltuieli accesorii, taxe vamale, comision vamal care se includ din punct de vedere contabil la costul de achiziție. Cheltuiala cu amortizarea fiscală pe exemplul prezentat =5000 x 20% = 1000 lei.
8.Profitul impozabil după acordarea creditului fiscal = 38619,5 lei
9.Impozitul pe profit datorat la 30.09.2008 (8 x 25%) = 9654,88 lei
10.Creditul fiscal acordat (7-9) = 250 lei
11.Impozit pe profit de plătit până la data 25.10.2008 (9654,88- 4450)= 5204,88 lei
12.Profit net la 30.09.2013 (39.450 – 9654,88) = 29795,12 lei
(cont "691" din balanță contabilă la 31.08.2013)
Pe baza calculelor efectuate, se întocmește tabloul contabil și fiscal la 30.09.2013. În țara noastră nu este obligatoriu de întocmit așa cum de exemplu în Franța și Germania îl utilizează și este prevăzut prin lege. La data de 30 septembrie, societatea regularizează cheltuielile cu impozitul pe profit prin nota contabila astfel:
1. Se înregistrează rezervele legale deductibile în limita legală:
2. Se înregistrează cheltuielile cu impozitul pe profit la 30.09.2013, înainte de acordarea legală a creditului fiscal, deoarece diferența de impozit ca urmare a reducerii se va utiliza ca resursa proprie pentru noi investiții.
3. Se înregistrează creditul fiscal potrivit legii;
4. Decontarea cheltuielilor cu impozitul pe profit( debit cont"691" – credit cont"691")
De menționat că în calculul rezultatului contabil nu au fost incluse cheltuielile cu impozitul pe profit evidențiate la 31 august, motiv pentru care acestea nu au făcut obiectul unui element nedeductibil fiscal la calculul impozitului pe profit. Înregistrările contabile de la punctul 1 și 5 pot fi efectuate și la sfârșitul exercițiului financiar. Conturile de "cheltuieli cu impozitul pe profit."
În exemplul de mai sus contul 121 "Profit și pierdere" înregistrează cheltuielile și veniturile după natura lor economică prin crearea de conturi analitice debit 121.01, 02, 03, 04 pentru cheltuieli din activitatea de exploatare, financiare extraordinare, cheltuieli cu impozitul pe profit și credit 121.01, 02,03 pentru veniturile din activitatea de bază, financiară și extraordinară. O asemenea creare de conturi analitice ce vor apare în balanța analitică contabila lunară și la sfârșit de an oferit entității patrimoniale, o corelare eficientă de corespondentă a conturilor de cheltuieli și venituri, a cheltuielilor cu impozitul pe profit și a datoriei fiscale fata de buget. Mai mult, aceste conturi analitice pregătesc cu multă ușurință unul din instrumentele mecanismului fiscal "Declarație de impozit pe profit pe anul…." și o validare în plus a corespondentei dintre tabloul contabil și fiscal și contul 121 " Profit și pierdere". Datorită impunerii regulii fiscale în detrimentul celei contabile, în practică pot exista cazuri când deficitul contabil se poate transforma în profit fiscal și ca urmare să fie impozitata pierderea.
CAPITOLUL II. NORMA INTERNAȚIONALĂ IAS 12 ”IMPOZITUL ASUPRA REZULTATULUI”
2.1. Impozitul asupra rezultatului – relația cu principiul independenței exercițiului
Impozitul calculat pe baza rezultatului impozabil reprezintă o datorie dacă rezultatul a fost pozitiv sau o creanță (un activ) dacă rezultatul a fost negativ. În numele rezultatului impozabil al exercițiului curent se calculează impozitul curent sau exigibil. Pe lângă impozitul exigibil, standardele internaționale solicită și calculul impozitelor amânate, rezultate din diferențele dintre politicile contabile și regulile fiscale. Aceste diferențe pot avea caracter permanent său temporar. De exemplu, amenzile reprezintă cheltuieli din punct de vedere contabil, însă nu sunt recunoscute ca fiind deductibile din punct de vedere fiscal, prin urmare reprezintă diferențe permanente și afectează doar impozitul exigibil. Pe de altă parte, dacă o instalație se amortizează contabil diferit față de modul de amortizare fiscală, această diferență este temporară , deoarece pe parcursul duratei de viață suma amortizărilor este aceeași atât contabil cât și fiscal (diferă anul sau momentul recunoașterii). Diferența temporară generează impozite amânate.
Conform IAS 12 paragr.12-14 – impozitul exigibil aferent perioadei curente sau trecute se recunoaște că datorie, iar dacă s-a înregistrat o pierdere fiscală care poate fi recuperată din sumele de plată din perioadele anterioare se recunoaște un activ. Datoriile de impozit amânat se recunosc pentru diferențele temporare impozabile, cu următoarele excepții: recunoașterea fondului comercial și recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii care nu afectează, la data tranzacției, nici rezultatul contabil și nici rezultatul impozabil. Creanțele (activele) de impozit amânat se recunosc pentru diferențele temporare deductibile, cu următoarele excepții: recunoașterea fondului comercial și recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii care nu afectează, la data tranzacției, nici rezultatul contabil și nici rezultatul impozabil. O creanță de impozit amânat se recunoaște în limita în care este probabil că un beneficiu impozabil, asupra căruia vor putea să fie imputate diferențele temporare deductibile, să fie disponibil.
Impozitele amânate se contabilizează deoarece reprezintă o datorie sau o creanță generată de consecințele fiscale viitoare ale elementelor contabile .
Diferențele care apar între rezultatul contabil și cel fiscal se delimitează în diferențe permanente și diferențe temporare.
Diferențele permanente cuprind următoarele tipuri de venituri și cheltuieli:
cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, pentru care nedeductibilitatea este definitivă ;
venituri pe care fiscul renunța în mod definitiv să le impoziteze, datorită faptului că ele provin din rezultate deja impozitate (dividendele primite de la o filială);
degrevările fiscale acordate în scopul încurajării anumitor acțiuni economice promovate de stat.
O altă categorie de diferențe sunt cele care, de regulă, se resorb în cursul unui exercițiu ulterior. Aceste diferențe sunt denumite diferențe temporare și provin din decalajul în timp între momentul contabilizării unui element și includerea sa în rezultatul fiscal. Având în vedere faptul că diferențele temporare reprezintă de fapt diferențe între valoarea contabilă și cea fiscala a unui activ sau a unei datorii, norma IAS 12, prezintă două tipuri de diferențe temporare:
diferențe temporare impozabile, care vor genera sume impozabile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare (atunci când valoarea contabilă a unui activ va fi încasata sau plătită);
diferențe temporare deductibile, care vor genera sume deductibile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare (atunci când valoarea contabilă a unui activ va fi încasata sau plătită).
Pot apare mai multe situații, și anume
1)elementele contabilizate în cursul exercițiului N au fost luate în calculul rezultatului impozabil al unui exercițiu precedent (N-l);
elemente incluse în rezultatul exercițiului N, dar care au fost contabilizate în cursul unei perioade anterioare (N-l);
elemente contabilizate în cursul exercițiului N, dar care vor fi impozabile sau deductibile fiscal în cursul unui exercițiu viitor (N+l);
4). elemente incluse în rezultatul fiscal al exercițiului N, dar care vor fi
contabilizate ulterior.
Privite în raport cu principiul independenței exercițiilor, diferențele dintre rezultatul contabil și rezultatul fiscal se divid în două categorii:
– diferențe care nu au incidenta asupra impozitelor exercițiilor viitoare; diferențe susceptibile să modifice impozitul unui exercițiu ulterior.
Din prima categoric fac parte diferențele permanente și diferențele temporare constatate anterior pentru care s-a stabilit un termen (situațiile 2) §i nu ridica probleme privind contabilizarea și deductibilitatea.
Probleme apar pentru diferențele din a doua categorie, care intra în contradicție cu principiul contabil menționat. Este cazul diferențelor temporare care nu au fost încă resorbite (situațiile 3 și 4) și a pierderilor reportate. Întrebarea este când trebuie luate în calcul consecințele fiscale aferente acestor tipuri de diferențe: la apariția diferențelor sau în exercițiul în cursul căruia impozitul aferent va fi afectat. Pentru rezolvarea acestei probleme s-au conturat două metode: impozitul exigibil și reportul de impozit.
2.2. Noțiunea de impozit amânat – problema conectării cu impozitul la rezultatul întreprinderii (impozit exigibil, report de impozit)
Noțiunea de impozit amânat este legată de problema conectării cheltuielii cu impozitul la rezultatul întreprinderii: în timp (atât la nivelul teoriei cât și la nivelul practicii), au apărut două concepte tehnice:
pe de o parte, conceptul de impozit exigibil : conform căruia se înregistrează în contabilitate numai partea datorată efectiv în cursul exercițiului (determinată pe baza ”rezultatului fiscal impozabil”);
pe de altă parte, conceptul de report de impozit: conform căruia se încearcă determinarea unei legături între evenimentul contabil și modul de tratare al său din punct de vedere fiscal.
De fapt, după S. Griffiths : ”Problema nu este aceea de a ști dacă impozitul asupra beneficiilor reprezintă remunerarea statului în calitatea sa de factor sau de partener social – privilegiind astfel relația dintre doi agenți economici; adevărata problemă este de a ști dacă luăm în calcul un beneficiu înainte de impozit sau după impozit (…). Este important să stabilim ”palierul” pe care ne situăm pentru a calcula beneficiul – gestionarul, încercând să analizeze rentabilitatea întreprinderii pornind de la fluxurile de trezorerie pentru a cunoaște suma de care dispune pentru a se finanța sau pentru a face distribuiri, se poziționează pe un asemenea ”palier” încât tot ceea ce este dedus înainte reprezintă cheltuială și tot ceea ce este dedus după reprezintă destinația rezultatului. Tot ceea ce precede îi este impus, tot ceea ce urmează respectă o decizie a adunării generale.”
În continuare, același autor, făcând referire la E. Schmalenbach (”Bilanțul dinamic”) precizează că :”printre cheltuielile care nu sunt încă plătite trebuie remarcate impozitele și taxele. Un impozit care nu este încă plătit sau scadent, dar care a fost determinat pe baza activității economice dintr-o anumită perioadă, trebuie să fie introdus în cheltuiala exercițiului respectiv”.
Impozitul amânat se regăsește în următoarele structuri contabile: Diferențele temporare sau reportări ale impozitului, caz în care cheltuiala fiscală a exercițiului cuprinde:
– volumul impozitelor exigibile;
– incidenta diferențelor temporare provenind din exercițiile anterioare sau reportate asupra exercițiilor viitoare;
– ajustarea soldurilor de impozit reportate, dacă este cazul (în funcție de aplicarea metodei reportului fix sau metodei reportului variabil), care figurând în bilanț, generează modificarea procentelor de impozitare sau de creare de noi impozite.
Impozitele amânate atașate pot fi active sau datorii.
Instrumentarea tehnică contabilă
Urmărirea impozitelor exigibile și impozitelor amânate se realizează prin următoarele cazuri de înregistrări:
a) Pentru diferențele temporare:
• dacă este vorba de un impozit amânat – datorie:
Cheltuieli cu impozitul amânat = Impozit datorat amânat la plată
• pentru un impozit amânat – activ
Creanța din impozitul amânat = Cheltuieli cu impozitul amânat
b) Provizionul pentru impozite amânate atașate subvențiilor pentru investiții:
Subvenții pentru investițiile înscrise = Impozit datorat amânat la plată
în impozitul amânat
c) Provizionul pentru impozitele amânate atașate la provizioanele reglementate:
Provizioane reglementate înscrise în = Impozit datorat amânat la plată
impozitul amânat
și
Cheltuieli cu impozitul amânat = Cheltuieli excepționale privind
provizioanele reglementate
Mărimea diferențelor temporare depinde de metoda de calcul – global sau parțial.
Concepția calculului global utilizează toate diferențele temporare, indiferent de data la care impozitul va fi exigibil sau recuperabil. Ea permite realizarea unei asocieri riguroase a cheltuielii fiscale cu rezultatul contabil al perioadei, asigurând mai bine respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri.
Concepția calculului parțial ține cont numai de diferențele temporare care vor genera plăti sau o reducere de impozit într-un viitor apropiat. Conform acestei concepții sunt excluse diferențele temporare care prezintă un caracter recurent, adică cele care se reînnoiesc anual, (de exemplu, cheltuielile a căror deducere fiscală intervine sistematic în anul următor contabilizării lor), precum și diferențele temporare a căror scadenta este pe termen lung.
Deși prefera metoda calculului global, norma IAS 12 autorizează totuși și calculul parțial. IASC admite excluderea din calculul impozitelor amânate a diferențelor temporare care vor subzista cel puțin trei ani, cu condiția ca nimic să nu indice ca aceste diferențe sunt susceptibile să fie resorbite după această perioadă. În plus, norma IAS 12 impune ca aceste diferențe temporare aferente exercițiului curent și exercițiilor anterioare să fie menționate în anexă. Suma impozitelor amânate la închiderea unui exercițiu rezulta din compensarea efectelor diferențelor temporare de active și pasive. Tratamentul contabil diferă în funcție de semnificația soldului obținut.
Dacă se obține un șold de creditor, adică impozitul de plată este superior creditului potențial de impozit, se creează un provizion pentru cheltuielile viitoare. Înregistrarea contabilă pentru constituirea provizionului este:
Cheltuieli cu impozitul pe profit = Provizioane pentru impozitele X
amânate
unde suma pentru care se constitute provizionul se calculează astfel:
X=(diferențe temporare active-diferențe temporare pasive) *cota de impozit
În cazul unui șold de activ (debitor), situația este mai delicată, deoarece economia de impozit nu va fi efectivă decât dacă întreprinderea realizează profituri suficiente în cursul exercițiilor viitoare.
Formula contabilă este de formă:
Creanță din impozitul amânat = Cheltuieli cu impozitul pe profit
Norma 12 IAS nu precizează însă dacă compensarea diferențelor temporare de activ și pasiv trebuie făcută anual sau dacă este posibilă compensarea diferențelor înainte de a fi resorbite în cursul unor perioade diferite.
Exemplu : Situația fiscală latenta a unei întreprinderi se prezintă astfel:
Evoluția condițiilor de impozitare ridica problema modificării sumelor impozitelor amânate constatate la închiderea exercițiului precedent. În acest sens s-au formulat două concepții:
– metoda reportului fix
– metoda reportului variabil, cu incidente diferite asupra rezultatului.
2.2.1.Impozit exigibil
Metoda impozitului exigibil are la baza concepția potrivit căreia mărimea cheltuielii fiscale aferente unui exercițiu trebuie să corespundă cu impozitul efectiv exigibil pentru acel exercițiu. Ca urmare diferențele temporare și deficitele reportabile nu sunt luate în calculul provizionulul. Norma IAS 12 considera însă ca la stabilirea cheltuielii fiscale a unui exercițiu trebuie să se țină seama de toate elementele apărute în cursul acelui exercițiu și deci respinge această abordare a impozitului.
2.2.2. Report de impozit
Metoda reportului de impozit este o metodă de stabilire a cheltuielii fiscale a exercițiului însușită de organismul internațional de normalizare contabilă IASC în norma contabila IAS 12. Ea considera impozitul pe profit mai mult ca o cheltuială a întreprinderii decât ca o distribuție de rezultat și este o consecință a principiului conectării cheltuielilor la venituri și principiului independenței exercițiilor. Astfel cheltuiala fiscală aferenta unui exercițiu include impozitele exigibile pentru acel exercițiu cât și incidenta diferențelor temporare provenind din exercițiile anterioare sau amânate asupra exercițiilor viitoare. Cu alte cuvinte, cheltuiala fiscală a exercițiului este egală cu suma totalului impozitului curent și a impozitului amânat inclus în rezultatul exercițiului.
2.3. Evaluarea impozitelor amânate (cu exemple practice)
Impozitele amânate se calculează pe baza diferențelor temporare. Acestea se determină pentru active și datorii că diferența dintre valoarea contabilă (VC) și baza fiscală (BF). Valoarea contabilă este obținută prin aplicarea regulilor contabile (este valoarea care apare în bilanț), iar baza fiscală se determină prin aplicarea regulilor fiscale. Pentru un activ, baza fiscală este valoarea ce va fi dedusă în scopuri fiscale din avantajele economice pe care le va genera întreprinderea atunci când recuperează valoarea contabilă a activului. Pentru o datorie, baza fiscală este valoarea contabilă diminuată cu sumele ce vor fi deduse în scopuri fiscale, în contul acestei datorii.
Dacă: VC > BF = diferență temporară impozabilă;
VC< BF = diferență temporară deductibilă.
2.3.1. Diferențe temporare impozabile
Diferențele temporare pot fi impozabile sau deductibile. Diferența temporară este impozabilă dacă va genera sume impozabile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare, atunci când valoarea activului va fi recuperată sau valoarea datoriei va fi decontată . Diferența temporară este deductibilă dacă va genera sume deductibile în determinarea beneficiului impozabil al exercițiilor viitoare, atunci când valoarea activului va fi recuperată sau valoarea datoriei va fi decontată. O diferență temporară este impozabilă atunci când valoarea contabilă unui activ este mai mare decât baza.
2.3.2. Diferențe temporare deductibile
Diferențele temporare deductibile generează active (creanțe) de impozit amânat, iar diferențele temporare impozabile generează datorii de impozit amânat. Creanța sau datoria de impozit amânat se compensează dacă și numai dacă sunt aferente impozitelor percepute de aceeași autoritate fiscală, iar entitatea dispune de dreptul legal de a compensa activele de impozit curent cu datoriile de impozit curent.
Impozitele amânate se contabilizează pe seama unei cheltuieli sau a unui venit cu următoarele excepții (IAS 12 paragr. 58):
impozitul generat de un (o) eveniment (tranzacție) contabilizat(ă) direct la capitalurile proprii. În acest caz, impozitul se contabilizează pe seama capitalurilor proprii;
în contextul unei grupări de întreprinderi, impozitul afectează valoarea fondului comercial.
Astfel, impozitul afectează rezultatul exercițiilor doar pentru tranzacțiile (evenimentele) care au afectat contul de profit și pierdere . Pentru tranzacțiile care nu reprezintă grupări de întreprinderi și nu afectează nici rezultatul contabil și nici rezultatul impozabil nu se contabilizează datorii sau creanțe de impozit amânat.
Pe baza diferențelor temporare se determină datoria sau creanța de impozit amânat care trebuie să existe la închiderea exercițiului. Pentru a determina datoria sau creanța de impozit amânat care trebuie contabilizate se ține cont de soldurile inițiale. O creanță de impozit amânat se recunoaște în limita în care este probabil că un beneficiu impozabil, asupra căruia vor putea să fie imputate diferențele temporare deductibile, să fie disponibil.Beneficiul impozabil poate proveni din: diferențe temporare impozabile sau profituri viitoare impozabile. La fiecare dată a bilanțului, entitatea analizează creanțele nerecunoscute de impozit amânat. Acestea se recunosc în măsura în care a devenit probabil că profitul impozabil viitor va permite recuperarea creanței.
Creanțele și datoriile de impozit amânat se evaluează la nivelul mărimii pe care entitatea se așteaptă să o primească sau să o plătească, utilizând cotele de impozit așteptate privind perioada în cursul căreia se va realiza activul sau se va deconta datoria. Dacă există cote diferite de impozitare, în funcție de diferite modalități de realizare a activului sau de decontare a datoriei, se utilizează cota care reflectă intențiile firmei. Creanțele și datoriile de impozit amânat nu se actualizează.
Exemple :
1. SC Mara SA achiziționează un activ imobilizat la un cost de achiziție de 200 000 lei, durata de viață utilă estimată de societate este de 5 ani, iar durata de viață prevăzută de legislația fiscală este de 4 ani.
Amortizarea contabilă/an =200 000 lei : 5 ani = 40 000 lei/an
Amortizarea fiscală/an = 200 000 lei : 4 ani = 50 000 lei/an
Determinarea sumelor după anul 1:
VC = 200 000 lei – 40 000 lei = 160 000 lei
BF = 200 000 lei – 50 000 lei = 150 000 lei
Diferență temporară impozabilă = 160 000 lei – 150 000 lei = 10 000 lei
Diferența cu impozitul amânat = 10 000 lei x 16% = 1600 lei
Diferența inițială cu impozitul amânat = 0
Cheltuiala cu impozitul amânat 1 600 lei
Înregistrarea contabilă:
Determinarea sumelor pentru anul 2:
VC = 200 000 lei – 80 000 lei = 120 000 lei
BF = 200 000 lei – 100 000 lei = 100 000 lei
Diferența temporară impozabilă = 120000lei – 100 000 lei = 20 000 lei
Diferența cu impozitul amânat = 20 000 lei x 16% = 3 200 lei
Diferența inițială cu impozitul amânat = 1 600 lei
Cheltuiala cu impozitul amânat = 3 200 lei – 1 600 lei = 1 600 lei
Înregistrarea contabilă:
2. SC Carol SA achiziționează un activ imobilizat la un cost de achiziție de 200 000 lei, durata de viață utilă estimată de societate este de 8 ani, iar durata de viață prevăzută de legislația fiscală este de 10 ani.
Amortizarea contabilă = 200 000 lei : 8 ani = 25 000 le/an
Amortizarea fiscală = 200 000 lei : 10 ani = 20 000 lei/an
Determinare sumelor după anul 1:
VC = 200 000 lei – 25 000 lei = 175 000 lei
BF = 200 000 lei – 20 000 lei = 180 000 lei
Diferența temporară deductibilă = 180 000 lei – 175 000 lei = 5 000 lei
Diferența inițială cu impozitul amânat = 0
Creanța cu impozitul amânat = 5 000 lei x 16% = 800 lei
Venituri cu impozitul amânat = 800 lei
Înregistrarea contabilă:
Determinarea sumelor după anul 2:
VC = 200 000 lei – 50 000 lei = 150 000 lei
BF = 200 000 lei – 40 000 lei = 160 000 lei
Diferența temporară deductibilă = 160 000 lei – 150 000 lei = 10 000 lei
Diferența inițială cu impozitul amânat = 800 lei
Creanța cu impozitul amânat = 10 000 lei x 16% = 1600 lei
Venit cu impozitul amânat = 1600 lei – 800 lei = 800 lei
Înregistrarea contabilă:
CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ. ASPECTE CONTABILE SI FISCALE PRIVIND REZULTATUL LA SC SMART PRINT SA
3.1 Prezentarea SC SMART PRINT SA
SC SMART PRINT SA este o societate ce iși desfașoară activitatea în sectorul tipografie, legătorie, editare, cu sediul în București, str. George Călinescu, nr. 9. Societatea a luat ființă în anul 1998 prin contract de societate și statut, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Disponibilitatea firmei și a emblemei reies din dovada eliberată de Oficiul Registrului Comerțului la autentificarea actului constitutiv. Trebuie menționat faptul că firma Smart Print s-a înființat prin preluarea unei alte societăți comerciale care exista din 1996 cu schimbarea obiectului și domeniului de activitate.
De la înființare până în prezent, societatea a executat în special lucrări de tipărire de documente tipizate cu ajutorul mașinii de tipar OFSET achiziționată la început. Totodată a existat tendința de extindere și de realizare de investiții. Astfel și-au făcut apariția:
ghilotine;
mașini de fălțuit;
mașini de poleit;
mașini de capsat;
mașini de biguit;
mașini de cusut cu ață;
mașini de plastifiat;
o mașina de tipar OFSET.
Identificare societate și date financiare
CIF: RO8589522
Reg.Com.:J40/879/1998
Capital social: 2.670.000 RON
CAEN (rev. 2 2009): 1812 Alte activitati de tiparire n.c.a.
OBIECTUL DE ACTIVITATE
Actualmente societatea execută și tipărire de cărți și reviste precum și lucrări de legătorie (coperte, proiecte, lucrări de diplomă) și editare de cărți,broșuri și cataloage. Tiparirea produselor se face cu tipare de tip OFFSET (tiparire pe plan). Unitatea s-a dotat si a pus in functiune doua masini performante de tiparit de tip HEIDELBERG, complet automatizate si o masina de tiparit HEIDELBERG IV ultraperformanta. De asemenea are in dotare 2 masini RIOBI pentru tiparire tipizate si 2 stante HEIDELBERG montate in sala noua de productie.
Alte dotari:
-25 calculatoare;
-3 imprimante speciale (min 1200 Dpi) Brother, Minolta
-scaner pentru preluarea imaginilor ofertelor;
-imprimanta PAGO cu cap termic pentru etichete pe rola;
-masini de faltuit, canelat, perforat, legat, lipit, etc.
Tehnologia relativ nouă, realizata dupa anul 2005 de capacitate medie, cu performante tehnologice competitive, atrage o multime de clienti, atat firme mici si persoane fizice cat si firme de prestigiu. Aceasta atrage dupa sine nevoia unei bune organizari si gestionari a intregii activitati pe care o implica procesul de productie si ca atare nevoia unui program competent.
Societatea produce imprimate de toate tipurile: carti, etichete, carti de vizita, material publicitar, hartie sau scrisori, plicuri, ambalaje, afise, illustrate, invitatii, bibliorafturi cu activitate principala.
Societatea cumpara si vinde marfuri comerciale, masini si unelte anexe productiei. Societatea presteaza servicii grafice de orice tip, culegere de texte, oferind servicii complete ale unei edituri: redactarea si editarea cartilor, a revistelor, a ilustratelor si a tipariturilor de orice fel.
Societatea are incheiate contracte cu principalii clienti si furnizorii de materie prima. Multe materiale sunt procurate de pe piata libera.
Societatea are un regulament de functionare si un regulament de ordine interioara. Datorita numarului redus de personal unii angajati au pe langa functia de baza si alte atribute complementare.
ASPECTE JURIDICE
Diagnosticul juridic are drept scop verificarea aspectelor juridice legale privind activitatea firmei. Realizarea acestuia presupune analiza elementelor specifice din urmatoarele domenii:
a. Dreptul comercial
In acest domeniu, au fost verificate urmatoarele documente:
– contractul de societate;
– statutul si modificarile ulterioare infiintarii;
– registrul adunarii generale a actionarilor;
– registrul actionarilor si registrul actiunilor;
In urma verificarilor, s-a constatat corectitudinea si completitudinea informatiilor cuprinse in actele puse la dispozitie de catre societate.
b. Dreptul civil
Au fost analizate si verificate actele si contractele privind:
– dreptul de proprietate asupra constructiilor;
– dreptul de proprietate asupra terenurilor;
– contractele de inchiriere existente pentru anumite spatii detinute de societate;
– dreptul de proprietate asupra imobilizarilor necorporale de natura brevetelor, licentelor, marcilor inregistrate;
– imprumuturile primite, a garantiilor constituite;
– contracte de asigurare;
– contracte de achizitii de materii prime, materiale, servicii, etc.
– contracte de vanzare a produselor finite;
– litigii privind contractele comerciale.
In urma analizei documentelor amintite mai sus, au fost constatate urmatoarele:
– societatea este proprietara tuturor terenurilor si cladirilor inregistrate in patrimoniu;
– exista Contractul nr. 192/2006, prin care societatea inchiriaza un spatiu comercial de 300 mp pe o perioada de 2 ani. Contractul se prelungeste in mod automat daca nici una din parti nu solicita intrerupera contractului;
– societatea are in derulare un imprumut in valoare de 200.000 de EURO contractat cu Banca Comercială Română. Imprumutul are termenul de rambursare 18 luni si un termen de gratie de 6 luni;
– societatea a incheiat contracte de asigurare impotriva incendiilor pentru cladiri, contracte de asigurare in virtutea legii pentru mijloacele de transport. De asemenea, societatea isi asigura marfa in timpul transportului catre beneficiar.
– aprovizionarea cu materii prime, materiale si servicii se efetueaza pe baza contractelor incheiate intre furnizor si societate. Acestea sunt numerotate, datate si semnate de persoanele autorizate. Contractele sunt negociate de cele doua parti, cuprinzand prevederi specifice legate de cantitatea si calitatea marfii, termenul de livrare, modul de transportare, modul de plata, termenul de plata, etc.
– societatea nu are litigii in ceea ce priveste furnizorii;
– societatea are in derulare litigii legate de incasarea creantelor de la clienti. Suma acestora nu este semnificativa in cadrul soldului de clienti.
d. Dreptul muncii
Au fost analizate urmatoarele documente:
– contractele colective de munca;
– contractele individuale de munca;
– regulamentul de ordine interioara.
In urma analizei efectuate au fost identificate urmatoarele aspecte:
– personalul direct productiv si de intretinere beneficiaza de contractul colectiv de munca pentru reglementarea diferitelor aspecte legate de salarizare, protectia muncii, concediile de odihna, de boala, de maternitate, etc. Contractul colectiv de munca se negociza annual;
– persoanele ce asigura managementul societatii precum si alte persoane ce deserves compartimentele administrative societatii beneficiaza de contracte individuale de munca;
– informatiile din cartile de munca sunt actualizate trimestrial in ceea ce priveste salarizarea si incadrarea personalului;
– nu exista litigii de munca.
ASPECTE OPERATIONALE
Diagnosticul operational presupune o analiza detaliata a factorilor tehnici de productie, a tehnologiilor de fabricatie a produselor, precum si a organizarii productiei si a muncii. Astfel, in legatura cu activele fixe incluse in patrimoniul societatii, precum si a celor pe care le foloseste fara a fi proprietatea ei, expertul tehnic a analizat urmatoarel aspecte:
– starea de functionare a masinilor, utilajelor, gradul de uzura fizica;
– performantele acestora in raport cu cele care se produc pe plan mondial;
– posibilitatile de utilizare in viitor;
– mijloacele fixe care nu mai pot fi utilizate in viitor datorita schimbarilor intervenite in structura productiei;
– oportunitatea trecerii in conservare a unor active fixe; conditiile pentru care s-a facut aceasta si perspectivele de punere in functiune;
– valoarea investitiilor in curs de executie, stadiul lor in raport cu graficele de executie, posibilitatile de finalizare si influenta lor asupra potentialului tehnico-productiv sau a prestatiilor de servicii;
– posibilitatile pe care le are societate de a-si asigura utilitatile necesare pentru desfasurarea normala a activitatii; gradul de dependenta fata de utilitatile furnizate de regiile autonome sau companiile de profil.
In urma analizelor efectuate au rezultat urmatoarele:
– utilajele au o stare de uzura avansata, majoritatea fiind fabricate in anii ’90. Acest fapt sporeste costul de intretinere si are implicatii nefavorabile asupra productivitatii muncii;
– anumite mijloace fixe de natura constructiilor speciale) nu mai sunt utilizate in actualele conditii de derulare a activitatii. In prezent, stocul de materii prime este foarte strict dimensionat, facand inutila existenta acestor silozuri;
– incadrarea mijloacelor fixe pe categorii este corecta, iar duratele de amortizare sunt in conformitate cu prevederile legale;
– utilitatile necesare derularii activitatii, cum ar fi energia, gazul metan, apa si canalizarea sunt asigurate de regiile si companiile nationale de profil.
– stadiul derularii investitiilor in curs este in concordanta cu graficul de constructie prevazut.
In ceea ce priveste cladirile, expertii tehnici au constatat urmatoarele:
– concordanta intre situatia din teren si planurile de constructie;
– structura de rezistenta a unor cladiri nu a fost afectata de seisme;
– cladirile din incinta societatii si-au pastrat destinatia pentru care au fost construite.
Caracterizarea sintetica a potentialului tehnic se efectueaza prin intermediul urmatorilor indicatori:
a. Gradul de utilizare a capacitatii de productie
Productia obtinută : *100
Capacitatea de producție
In cazul societatii Smart Print, gradul de utilizare a capacitatii de productie este prezentat in tabelul de mai jos:
b. Ponderea masinilor si a utilajelor in total active fixe:
Mașini și utilaje *100
Total active fixe
Ponderea masinilor si utilajelor existente in cadrul activelor fixe detinute de societate rezulta din structura imobilizarilor corporale, asa cum rezulta din tabelul de mai jos:
c. Gradul de uzura a activelor fixe:
Amortizarea cumulata
*100
Valoarea de inventor
Gradul de uzura al mijloacelor fixe este przentat in tabelul de mai jos:
d. Gradul de reinnoire a activelor fixe:
Valoarea de inventar
*100
Valoarea mijloacelor fixe noi
Achizitiile de mijloace fixe fectuate in anul de baza sunt prezentate in tabelul de mai jos:
Se observa ponderea ponderea redusa a mijloacelor fixe achizitionate in anul curent în raport gradul de uzura ridicat al mijloacelor fixe din patrimoniul societatii.
ASPECTE LEGATE DE RESURSELE UMANE
In diagnosticarea resurselor umane ale unei firme in vederea evaluarii se impune folosirea unui sistem de indicatori privind, pe de o parte dimensiunea, structura si comportamentul, iar pe de alta parte eficienta potentialului uman.
Dimensiunea potentialului uman poate fi caracterizata prin urmatorii indicatori:
a. Numarul mediu de personal (cu contract de munca), care se determina ca o medie aritmetica simpla a numarului zilnic de salariati.
In cazul SMART PRINT, numarul scriptic de salariati a fost de 351 persoane.
b. Numarul mediu de personal (cu contract de munca sau conventie civila), care se stabileste prin adaugarea la numarul mediu de salariati a numarului mediu de colaboratori angajati pe baza de conventie civila. In cazul societatii, numarul mediu de personal angajat cu contract de munca si conventie civila a fost de 348 persoane.
c. Numarul maxim de personal, care reprezinta limita superioara stabilita in functie de volumul efectiv de activitate si productivitate a muncii prevazuta.
Nmax = No x Iq
100
unde:
Iq=indicele volumului de activitate exprimat prin cifra de afaceri
N0= numarul mediu de personal prevazut pentru perioada respectiva.
In cazul SMART PRINT, parametrii de calcul al numarului maxim de personal sunt urmatorii:
Rezultă un nivel de maxim 418 persoane ce ar trebui sa fie salarizate. In prezent numarul de salariati este de 348, fiind inferior numarului maxim de salariati, ceea ce denota o politica sanatoasa de personal.
Structura resurselor umane poate fi apreciata pe baza urmatoarelor criterii:
a. dupa principalele categorii de salariati se pot avea in vedere urmatoarele categorii:
muncitori (direct productivi, indirect productivi, de deservire generala);
personal tehnic-ingineresc (ingineri, tehnicieni, maistri);
personal de administrare si conducere.
In cazul societatii analizate, situatia este prezentata in tabelul de mai jos:
Se observa structura echilibrata a personalului pe categortii de pregatire.
b. dupa vechimea in intreprindere personalul se poate structura in urmatoarele grupe: sub 1 an, intre 2-5 ani, intre 6-10 ani, intre 11-15 ani, intre 15-20 ani, peste 20 ani. Analiza structurii dupa vechime si evolutia sa in timp poate furniza informatii cu privire la strategia angajarilor efectuate de intreprindere, dar si de eforturile de stabilizare a personalului. In mod normal structura dupa vechime trebuie sa fie echilibrata, manifestandu-se astfel o politica de formare a personalului;
In cazul SMART PRINT, grupele de vechime a salariatilor sunt prezentate in tabelul de mai jos:
Structura personalului societatii analizate denota incercarea societatii de a stabiliza personalul, limitand fluctuatiile mari de salariati.
c. dupa vârstă, personalul se poate grupa astfel: pana la 30 de ani, intre 31-40 de ani, intre 41-50 de ani, peste 50 de ani. Un dezechilibru accentuat in structura dupa varsta a personalului poate sa dauneze echilibrului psiholigic al intreprinderii. Astfel, angajara masiva la un moment dat a tinerilor, franeaza posibilitatile acestora de promovare.
Structura personalului dupa varsta a societatii SMART PRINT este prezentata in tabelul de mai jos:
Din datele prezentate, rezulta o structura echilibrata a personalului pe categorii de varsta.
d. dupa modalitatile de calificare , personalul poate avea diferite nivele de pregatire: superior, mediu, profesional.
In cazul SMART PRINT structura calificarii personalului este urmatoarea:
Datele prezentate denota o structura corespunzatoare a personalului pe categorii de pregatire.
Comportamentul personalului poate fi analizat prin prisma urmatorilor indicatori:
a. Gradul de utilizare a timpului maxim disponibil
Gu = Timpul efectiv lucrat
Timpul max im disponibil
b. Indicatorii circulatiei fortei de munca
I
Coeficientul intrarilor =
N
E
Coeficientul plecarilor =
N
I+ E
Coeficientul miscarilor totale=
N
Unde:
I= numarul total al intrarilor de personal in cursul perioadei analizate
E=numarul total al iesirilor de personal
N=numarul mediu de personal
In cazul SMART PRINT , parametrii circulatiei fortei de munca sunt prezentati in tabelul de mai jos:
Se observa fluctuatia scazuta a personalului in anul de baza, reflectand preocuparea societatii pentru stabilizarea numarului de salariati.
c. Indicatori de conflictualitate
In cazul in care conflictualitatea a luat forme colective se impune urmarirea urmatorilor indicatori:
numarul de greve
numarul de zile ale grevei
gradul de importanta al grevei la nivel de intreprindere:
Număr de greviști
Număr total de salariați
gradul de intensitate al grevei:
Număr de zile de grevă
Număr de greviști
In cazul societii , nu au existat forme colective de conflict in ultimii 3 ani.
Analiza eficientei utilizarii resurselor umane se realizeaza cu ajutorul sistemului de indicatori de reflectare a productivitatii muncii. Pentru a urmari dinamica productivitatii muncii la nivel de intreprindere, precum si a comparatiei cu alte firme din aceeasi ramura de activitate se folosesc indicatori valorici, construiti ca raport efect/efort.
In calitate de efect se pot avea in vedere: cifra de afaceri, productia exercitiului, veniturile de exploatare sau valoarea adaugata, in functie de specificul activitatii societatii.
In calitate de efort se pot folosi indicatorii: numarul mediu de personal, timpul total de munca exprimat in zile sau timpul total de munca exprimat in ore.
In cazul determinarii productivitatii muncii pe baza cifrei de afaceri, relatiile de calcul sunt urmatoarele:
productivitatea medie anuala pe o persoana:
Wa= CA
N
productivitatea medie zilnica :
W z = CA
T z
productivitatea medie orara:
W h = CA
T h
unde:
CA = cifra de afaceri
N = numarul mediu de personal
TZ= timpul total de munca exprimat in zile
Th= timpul total de munca exprimat in ore
Pentru corecta apreciere a evolutiei productivitatii muncii in dinamică se impune operarea cu indicatori valorici de exprimare a efectului evaluat in preturi comparabile.
In cazul SMART PRINT, indicatorii de productivitate a muncii in ultimii doi ani sunt prezentati in tabelul de mai jos:
3.2 Prezentarea setului de situații financiare anuale pentru perioada 2009 – 2013
Prezentarea setului de situații financiare anuale ale S.C. Smart Print SA pentru perioada 2009 -2013, o vom face prin două tabele în care vom centraliza toate datele furnizate de formularele „Bilanț contabil” și „Contul de Profit și Pierdere” din perioada 2009- 2013.
Tabelul 3.1 „Contul de Profit și Pierdere” pentru perioada
2009 – 2013
Sursa: Datele au fost preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. Smart Print SA din perioada 2009 – 2013.
Tabelul 3.2 Bilanț pentru perioada
2009 – 2013
Sursa: Datele au fost preluate din situațiile financiare anuale ale S.C. Smart Print SA din perioada 2009 – 2013.
3.2 Determinarea profitului net pentru perioada 2009- 2013
Pe baza indicatorilor din Tabelul 3.1. și Tabelul 3.2, în acest subcapitol ne vom ocupa de calcularea rezultatul exercițiului financiar pentru perioada 2009 – 2013.
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2009
Calculul rezultatului contabil pe anul 2009 s-a făcut conform următoarelor date din formularul „ Contul de Profit și Pierdere” aferent anului 2009 :
Venituri din exploatare 12.518.719 lei
Cheltuieli de exploatare 11.080.896 lei
Profit din exploatare 1.437.823 lei
Venituri financiare 37.652 lei
Cheltuieli financiare 905.295 lei
Rezultat financiar ( pierdere) 867.643 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 12.556.371 lei
TOTAL CHELTUIELI 11.986.191 lei
PROFIT CONTABIL 570.180 lei
Determinarea profitului impozabil pentru anul fiscal 2009
Pentru anul fiscal 2009 nu avem venituri neimpozabile, avem cheltuieli cu deductibilitate limitată și avem cheltuieli nedeductibile.
Calculul cheltuielilor cu deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiunile sociale
Cheltuieli realizate 29.542 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond de salarii x 2%
Cheltuieli deductibile 2.831.229 x 2 % = 56.625 lei
Cheltuielile realizate cu acțiunile sociale în sumă de 29.542 lei sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă este 56.625 lei
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2%
Cheltuieli realizate = 10.242 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = ( Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli de protocol)
( 12.556.371 – 11.986.191 + 10.242 ) = 580.422 x 2% = 11.608 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă este 11.608 lei.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs valutar
Determinarea cheltuielii cu dobânzile nedeductibile se face în două cazuri:
gradul de îndatorare al contribuabilului este mai mic sau egal cu 3, caz în care cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile
gradul de îndatorare a capitalului este peste 3, caz în care cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile în momentul realizării lor până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10 % din celelalte venituri ale contribuabilului.
Capital împrumutat 70.473
GÎ cap = ————————— = ——————— = 0,017
Capital propriu 4.201.090
Capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 70.473 lei
Capital propriu = 4.201.090 lei
GÎ cap =.0,017
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel :
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar + 10 % x ( Venituri totale – Venituri din dobânzi și diferențe curs valutar).
18.042 + 10 % ( 12.556.371 – 18.042 ) = 18.042 + 1.253.833 = 1.271.875 lei
Cheltuieli realizate = 204.197 lei sunt deductibile în totalitate.
Cheltuieli cu diurna
S.C. Smart Print SA acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala cu diurna este deductibilă în totalitate.
Alte cheltuieli nedeductibile:
cheltuieli cu amortizarea 230.424 lei
cheltuieli cu provizioane 12.910 lei
cheltuieli de sponsorizare 6.500 lei
cheltuieli cu amenzi și penalități 38.182 lei
casări mijloace fixe 120.750 lei
TVA aferent cadouri – salariați 5.510 lei
Totalul cheltuielilor nedeductibile = 414.276 lei
Profit impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile fiscal + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 570.180 + 414.276 = 984.456 lei
Impozit pe profit calculat pentru anul 2009 = Profit impozabil x 16 %
984.456 x 16 % = 157.513lei
Determinarea impozitului pe profitul datorat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 6.500 lei
3‰ din cifra de afaceri = 12.300.301 x 3 ‰ = 36.901 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
570.180 + 6.500 ( cheltuieli de sponsorizare) = 576.680 x 16 % = 92.269 lei
20 % din impozit profit 92.269 x 20 % = 18.454 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea admise sunt 18.454 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea efectuate 6.500 lei
Impozit pe profit de plată anul 2009 = 157.513 – 6.500 = 151.013 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar 2009
Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
Rezultatul net = 570.180 – 151.013 = 419.167 lei
Repartizarea profitului
Profitul net pe anul 2009 în sumă de 419.167 lei a fost reportat pe anul 2010, urmând ca după aprobarea propunerilor pe destinații a Adunării Generale a Acționarilor să fie reparizat pe destinații.
Repartizarea se regăsește în următorul tabel:
TABEL 3.3.
Repartizarea profitului obținut în anul 2009
Sursa: Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale 2009 ale S.C.
Consiliul de Administrație al S.C. Smart Print SA propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la 31.12.2009 în suma de 419.167 lei
– alte rezerve 419.167 lei
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2010
Calculul profitului contabil în anul 2010 s-a făcut conform următoarelor date din formularul „ Contul de Profit și Pierdere” aferent anului 2010:
Venituri din exploatare 12.362.837 lei
Cheltuieli din exploatare 11.115.542 lei
Profit din exploatare 1.247.295 lei
Venituri financiare 36.068 lei
Cheltuieli financiare 842.946 lei
Rezultat financiar (pierdere) 806.878 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 12.398.905 lei
TOTAL CHELTUIELI 11.958.488 lei
PROFIT CONTABIL 440.417 lei
Determinarea profitului impozabil pentru anul fiscal 2010
Pentru anul 2010 nu avem venituri neimpozabile, avem doar cheltuieli cu deductibilitate limitată și cheltuieli nedeductibile.
Calculul cheltuielilor cu deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiuni sociale
Cheltuieli realizate = 24.254 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond de salarii x 2%
Cheltuieli deductibile = 2.968.846 x 2% = 59.377 lei
Cheltuielile realizate cu acțiunile sociale în sumă de 24.254 lei sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă este 59.377 lei.
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2%
Cheltuieli realizate = 9.423 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli de protocol
2.398.905 – 11.958.488 +9.423 = 449.840 x 2% = 8.997 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile doar la nivelul sumei de 8.997 lei iar diferența până la 9.423lei, adică 426 lei este nedeductibilă la fel și TVA aferent valorii de 426 x 19% = 81 lei
Cheltuieli cu diurna
S.C. Smart Print SA acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala cu diurna este deductibilă în totalitate.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențele de curs valutar
Determinarea cheltuielilor cu dobânzile nedeductibile se face în două cazuri:
gradul de îndatorare al contribuabilului este mai mic sau egal cu 3, caz în care cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile
gradul de îndatorare a capitalului este peste 3, caz în care cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile în momentul realizării lor până la nivelul sumei veniturilor din dobânzi plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului.
Capital împrumutat
GÎ cap = ————————— = 192.361 / 4.277.856 = 0,045
Capital propriu
Capital împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 192.361 lei
Capital propriu = 4.277.856 lei
GÎ cap = 0.045
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel:
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar +10% x Venituri totale – Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar
+ 10% (12.398.905 – 19.143 ) = 19.143 + 1.237.976 = 1.257.119 lei
Cheltuielile realizate = 347.350 lei sunt deductibile în totalitate
Alte cheltuieli nedeductibile:
– cheltuieli cu amortizarea 145.859 lei
– cheltuieli cu provizioane 358 lei
– cheltuieli cu sponsorizarea 6.320 lei
– cheltuieli cu amenzi și penalități 30.390 lei
– casări mijloace circulante 367 lei
– TVA aferente cadouri – salariați 1.290 lei
TOTALUL cheltuielilor nedeductibile = 185.091 lei
Profit impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile fiscal + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 440.417 – 0 + 185.091 = 625.508 lei
Impozit pe profit = Profit impozabil x 16%
Impozit pe profit calculat pentru anul 2010 = 625.508 x 16% = 100.081 lei
Determinarea impozitului pe profit datorat
Contribuabilii care efectuează sponsorizări potrivit legii privind sponsorizara, scad din impozitul pe profit calculat suma cea mai mică dintre următoarele condiții:
3 ‰ din cifra de afaceri
20 % din impozitul pe profitul calculat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 6.320 lei
3 ‰ din cifra de afaceri = 11.559.793 x 3 ‰ = 34.679 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
440.417 + 6.320 (cheltuieli de sponsorizare) = 446.737 x 16 % = 71.478 lei
20 % din impozitul pe profit 71.478 x 20 % = 14.296 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea admise sunt 14.296 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea efectuate 6.320 lei
Impozit pe profit de plată pentru anul 2010 = 100.081 – 6.320 = 93.761 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar 2010
Rezultatul net = Rezultatul brut – impozitul pe profit
Rezultatul net = 440.417 – 93.761 = 346.656 lei
Repartizarea profitului
Profitul net obținut pe anul 2010 în suma de 346.656 lei a fost reportat pe anul 2011, urmând ca după aprobarea Adunării Generale a Acționarilor să fie repartizat pe destinații.
Repartizarea profitului obținut în anul 2010 se regăsește în următorul tabel:
TABEL 3.4
Repartizarea profitului obținut în anul 2010
Sursa: Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale 2010 ale S.C.
Consiliul de Administrație al S.C. Smart Print SA propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la data de 31.12.2010 în suma de 346.656 lei:
– fond surse finanțare – 190.954 lei
– dividente brute cuvenite acționarilor – 155.702 lei
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2011
Calculul profitului contabil în anul fiscal 2011 s-a făcut conform următoarelor date din formularul „Contul de Profit și Pierdere” aferent anului 2011:
Venituri din exploatare 14.821.576 lei
Cheltuieli din exploatare 1.234.043 lei
Profit din exploatare 1.729.859 lei
Venituri financiare 21.238 lei
Cheltuieli financiare 750.574 lei
Rezultatul financiar (pierdere) 729.336 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 14.842.814 lei
TOTAL CHELTUIELI 13.842.291 lei
PROFIT CONTABIL 1.000.523 lei
Determinarea profitului impozabil pentru anul fiscal 2011
Pentru anul fiscal 2011 avem rezerve legale neimpozabile, cheltuieli nedeductibile și cheltuieli cu deductibilitate limitată.
În anul 2011 societatea a majorat capitalul social de la 817.435 lei la 1.353.758 lei iar conform legislației trebuie să reântregim rezerva legală până la nivelul de 20 % a capitalului social, dar nu mai mult de 5 % anual din profitul brut contabil.
Profitul brut contabil 1.000.523 x 5 % = 50.026 lei
Calculul cheltuielilor ce deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiunile sociale
Cheltuieli realizate = 33.860 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond salarii x 2 %
Cheltuieli deductibile = 3.416.600 x 2 % = 68.332 lei
Cheltuielile realizate cu acțiunile sociale în sumă de 33.860 lei sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă admisă este de 68.332 lei
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2 %
Cheltuieli realizate = 10.034 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli de
protocol
14.842.814 – 13.842.291 + 10.034 = 1.010.557 x 2 % = 20.211 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în totalitate, deoarece noi am realizat cheltuieli în suma de 10.034 lei iar limita admisă este 20.211 lei
Cheltuieli cu diurna
S.C. Smart Print SA acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala cu diurna este deductibilă în totalitate.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențele curs valutar
Capital împrumutat
GÎ cap = ————————— = 363.750 / 5.508.471 = 0,066
Capital propriu
Capital împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 363.750 lei
Capital propriu = 5.508.471 lei
GÎ cap = 0,066
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel:
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar + 10 % x (Venituri totale – Venituri din dobânzi și diferențe curs valutar)
17.469 + 10 % ( 14.842.814 – 17.469 ) = 17.469 + 1.482.535 = 1.500.004 lei
Cheltuieli realizate = 224.179 lei sunt deductibile in totalitate
Alte cheltuieli nedeductibile:
– cheltuieli cu amortizarea 48.810 lei
– cheltuieli cu provizioane 19.158 lei
– cheltuieli de sponsorizare 25.650 lei
– cheltuieli cu amenzi și penalități 40.286 lei
– casări mijloace circulante 16.718 lei
TOTALUL cheltuielilor nedeductibile: 150.622 lei
Profitul impozabil = Profitul contabil – Venituri neimpozabile + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 1.000.523 – 50.026 + 150.622 = 1.101.119 lei
Impozitul pe profit = Profitul impozabil x 16 %
Impozitul pe profit calculat pentru anul 2011 = 1.101.119 x 16 % = 176.179 lei
Determinarea impozitului pe profit datorat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 25.650 lei
3‰ din cifra de afaceri = 13.649.605 x 3 ‰ = 40.949 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
1.000.523 + 25.650 ( cheltuieli de sponsorizare) = 1.010.557 x 16 % = 161.689 lei
20 % din impozit profit 161.689 x 20 % = 32.338 lei
Cheltuielile cu sponsorizarea admise sunt 32.338 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea efectuate 25.650 lei
Impozit pe profit de plată pe anul 2011 = 176.179 – 25.650 = 150.529 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar pe anul 2011
Rezultatul net al exercițiului financiar = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
Rezultatul net al exercițiului financiar = 1.000.523 – 150.529 = 849.994 lei
Repartizarea profitului
Profitul net obținut pe anul 2011 în suma de 849.994 lei a fost repartizat după cum urmează:
– rezerve legale 50.026 lei
– profit nerepartizat 799.968 lei
Repartizarea se regăsește în următorul tabel:
TABEL 3.5.
Repartizarea profitului obținut pe anul 2011
Sursa: Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale 2011 ale S.C. Smart Print SA
Consiliul de Administrație al S.C. Smart Print SA propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la data de 31.12.2011 în suma totală de 799.968 lei:
– dividente brute 389.882 lei
– profit reportat 410.086 lei
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2012
Calculul profitului contabil în anul 2012 s-a facut conform următoarelor date din formularul “Contul de Profit și Pierdere “aferent anului 2012:
Venituri din exploatare 16.981.230 lei
Cheltuieli din exploatare 15.091.247 lei
Profit din exploatare 1.889.983 lei
Venituri financiare 65.965 lei
Cheltuieli financiare 1.133.754 lei
Rezultatul financiar (pierdere) 1.067.787 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 17.047.195 lei
TOTAL CHELTUIELI 16.225.001 lei
PROFIT CONTABIL 822.194 lei
Determinarea profitului impozabil pentru anul fiscal 2012
Pentru anul fiscal 2012 avem rezerve legale neimpozabile, avem cheltuieli nedeductibile și cheltuieli cu deductibilitate limitată.
Capital social 1.353.758 lei
Rezerva legală la 31.12.2011 213.513 lei
20 % din Capitalul social 1.353.758 x 20 % = 270.752 lei
Profit brut contabil 822.194 x 5 % = 41.109 lei
Calculul cheltuielilor cu deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiuni sociale
Cheltuieli realizate = 47.420 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond de salarii x 2 %
Cheltuieli deductibile = 4.229.195 x 2 % = 84.584 lei
Cheltuielile realizate cu acțiunile sociale în de 47.420 lei sunt deductibile în totalitate, deoarece limita maximă admisă este 84.584 lei.
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2 %
Cheltuieli realizate = 16.700 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli de protocol
17.047.195 – 16.225.001 + 16.700 = 838.894 x 2 % = 16.778 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în totalitate, deoarece noi am realizat cheltuieli în suma de 16.700 lei iar limita admisă este 16.778 lei .
Cheltuieli cu diurna
S.C. Smart Print SA acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 % ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala este deductibilă în totalitate.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențe curs valutar
Capital împrumutat
GÎ cap = —————————— = 771.014 / 5.826.794 = 0,13
Capital propriu
Capital împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 771.014 lei
Capital propriu = 5.826.794 lei
GÎ cap = 0,13
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel:
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar + 10 % x (Venituri totale – Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar)
54.550 + 10 % ( 17.047.195 – 54.550) = 54.550 + 1.699.265 = 1.753.815 lei
Cheltuielile realizate = 290.246 lei sunt deductibili în totalitate
Alte cheltuieli nedeductibile:
– cheltuieli cu amortizarea 7.684 lei
– cheltuieli cu ajustări 55.572 lei
– cheltuieli de sponsorizare 29.205 lei
– cheltuieli cu amenzi și penelități 4.331 lei
– alte cheltuieli (casări mijloace circulante) 4.830 lei
Totalul cheltuielilor nedeductibile = 101.622 lei
Profitul impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile fiscal + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 822.194 – 41.109 + 101.622 = 822.707 lei
Impozit pe profit calculate pentru anul 2012 = Profit impozabil x 16 %
882.707 x 16 % = 141.233 lei
Determinarea impozitului pe profit datorat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 29.205 lei
3 ‰ din cifra de afaceri = 15.505.386 x 3 ‰ = 46.515 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
822.194 + 29.205 ( cheltuieli de sponsorizare ) = 851.399 x 16 % = 136.224 lei
20 % din impozit 136.224 x 20 % = 27.244 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea efectuate 29.205 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea admise sunt 27.244 lei
Impozit pe profit de plată pentru anul 2012 = 141.233 – 27.244 = 113.989 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul 2012
Rezultatul net al exercițiului financiar = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
Rezultatul net = 822.194 – 113.989 = 708.205 lei
Repartizarea profitului
Profitul net obținut pe anul 2012 în suma de 708.205 lei a fost repartizat după cum urmează :
– rezerve legale 41.110 lei
– profit nerepartizat 667.095 lei
Această repartizare se regăsește în următorul tabel:
TABEL 3.6.
Repartizarea profitului obținut pe anul 2012
Sursa:Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale din 2012 ale S.C. Smart Print SA
Consiliul de Administrație al S.C. Smart Print SA propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la 31.12.2012 în suma de 667.095 lei și a profitului reportat din 2006 în suma de 410.086 lei:
– dividente brute 324.902 lei
– prime privind participarea administratorilor
la profit conform contracte de administrare 21.637 lei
– fond de dezvoltare 730.642 lei
– din profit 2011 320.556 lei
– din profit reportat 2006 410.086 lei
Calculul rezultatului net al exercițiului financiar pentru anul fiscal 2013
Calculul profitului contabil pentru anul fiscal 2013 s-a făcut conform următoarelor date din formularul “Contul de Profit și Pierdere” aferent anului 2013:
Venituri din exploatare 18.556.308 lei
Cheltuieli de exploatare 17.011.706 lei
Profit din exploatare 1.544.602 lei
Venituri financiare 144.975 lei
Cheltuieli financiare 1.386.778 lei
Rezultat financiar (pierdere) 1.241.803 lei
Venituri extraordinare 0
Cheltuieli extraordinare 0
TOTAL VENITURI 18.701.283 lei
TOTAL CHELTUIELI 18.398.484 lei
PROFIT CONTABIL 302.799 lei
Determinarea profitului impozabil
Pentru anul fiscal 2013 avem reserve legale neimpozabile, avem cheltuieli nedeductibile și cheltuieli cu deductibilitate limitată.
Capital social 1.353.758 lei
Rezervă legală la 31.12.2012 254.622 lei
20 % din Capitalul social 1.353.758 x 20 % = 270.752 lei
Profit brut contabil 250.634 x 5 % = 12.532 lei
Calculul cheltuielilor cu deductibilitate limitată
Cheltuieli cu acțiuni sociale
Cheltuieli realizate = 27.310 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = Fond de salarii x 2 %
Cheltuieli deductibile = 4.601.861 x 2% = 92.037 lei
Cheltuieli realizate cu acțiunile sociale în suma de 27.310 lei sunt deductibile în totalitate , deoarece limita maximă admisă este 92.037 lei
Cheltuieli de protocol peste limita legală de 2 %
Cheltuieli realizate = 6.100 lei
Baza de calcul cheltuieli deductibile = ( Total venituri – Total cheltuieli + Cheltuieli
de protocol)
( 18.701.283 – 18.398.484 + 6.100) = 308.899 x 2% = 6.178 lei
Cheltuielile de protocol sunt deductibile în totalitate, deoarece noi am realizat cheltuieli în suma de 6.100 lei iar limita admisă este 6.178 lei .
Cheltuieli cu diurna
S.C. Smart Print SA acordă o indemnizație de diurnă mai mică decât 2,5 ori nivelul stabilit pentru instituțiile publice, deci cheltuiala cu diurnal este deductibilă în totalitate.
Cheltuieli cu dobânzile și diferențe curs valutar
Capital împrumutat
GÎ cap = ————————— = 1.048.721 / 5.809.159 = 0,18
Capital propriu
Capital împrumutat cu termen de rambursare peste 1 an = 1.048.721 lei
Capital propriu = 5.048.721 lei
GÎ cap = 0.18
Limita maximă a cheltuielilor cu dobânzile și diferențele de curs valutar se calculează astfel:
Baza de calcul = Venituri din dobânzi și diferențe de curs valutar + 10% x ( Venituri
Totale – Venituri din dobânzi și diferențe curs valutar )
133.560 + 10 % ( 18.701.283 – 133.560 ) = 133.560 + 1.856.772 = 1.990.332 lei
Cheltuieli realizate = 1.186.209 sunt deductibile în totalitate.
Alte cheltuieli nedeductibile:
cheltuieli cu amortizarea 20.300 lei
cheltuieli cu ajustări 6.568 lei
cheltuieli de sponsorizare 9.500 lei
cheltuieli cu amenzi și penalități 28.620 lei
alte cheltuieli ( casări mijloace circulante ) 30.151 lei
Totalul cheltuielilor nedeductibile = 95.139 lei
Profit impozabil = Profit contabil – Venituri neimpozabile fiscal + Cheltuieli
nedeductibile fiscal
Profit impozabil = 302.799 – 12.532 + 95.139 = 385.406 lei
Impozit pe profit calculate pentru anul 2013 = Profit impozabil x 16 %
385.406 x 16 % = 61.665 lei
Determinarea impozitului pe profit datorat
Cheltuieli cu sponsorizări realizate = 9.500 lei
3 ‰ din cifra de afaceri = 15.909.367 x 3 ‰ = 47.728 lei
20 % asupra profitului contabil înainte de efectuarea cheltuielilor cu sponsorizarea
302.799 + 9.500 (cheltuieli de sponsorizare) = 312.299 x 16 % = 49.968 lei
20 % din impozit 49.968 x 20 % = 9.994 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea efectuate 9.500 lei
Cheltuieli cu sponsorizarea admise sunt 9.994 lei
Impozit pe profit de plata pe anul 2013 = 61.665 – 9.500 = 52.165 lei
Determinarea rezultatului net al exercițiului financiar 2013
Rezultatul net al exercițiului financiar = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
Rezultatul net = 302.799 – 52.165 = 250.634 lei
Repartizarea profitului
Profitul net obținut pe anul 2013 în sumă de 250.634 lei a fost repartizat după cum urmează:
– rezerve legale 15.139 lei
– profit nerepartizat 235.495 lei
Această repartizare se regăsește în următorul tabel:
TABEL 3.7
Repartizarea profitului obținut pe anul 2013
Sursa : Datele au fost preluate din Nota 3 privind repartizarea profitului din situațiile financiare anuale 2013 ale S.C. Smart Print SA
Consiliul de Administrație al S.C. Smart Print SA propune Adunării Generale a Acționarilor următoarea destinație a profitului nerepartizat la 31.12.2013 în suma totală de 235.495 lei:
– fond de dezvoltare 235.495 lei
– din profit 2013 235.495 lei
3.4. Analiza rezultatului exercițiului financiar pentru perioada 2009-2013
Pentru a compara rezultatele exercițiilor financiare obținute de S.C. Smart Print SA în perioada 2009 – 2013, vom întocmi următorul tabel :
TABEL 3.8.
Indicatorii profitului în perioada 2009-2013
Sursa: datele au fost preluate și calculate pe baza situațiilor financiare anuale ale S.C. Smart Print SA
Din analizarea datelor din Tabelul 3.8. rezultă următoarele aspecte:
Analizând perioada de raportare a anului 2009 se poate observa cu ușurință că activitatea S.C. Smart Print SA desfățurată pe parcursul acestui an a fost o activitate bună, caracterizată fiind de un rezultat în cuantum total de 570.180 lei. Acest rezultat a generat un impozit pe profit în valoare de 151.013 lei, sumă ce a influențat negativ rezultatul net al societății. S.C. Smart Print SA a încheiat exercițiul financiar 2009 cu un profit net în valoare de 419.167 lei, profit repartizat pe destinații conform TABEL 3.3.
Analizând profitul net obținut în anul 2010 observăm o scădere cu 72.511 lei, respectiv cu 17,2 %. Rezultatul fiscal obținut în anul 2010 în suma de 440.417 lei a generat un impozit pe profit în suma de 93.761 lei mai mic cu 57.252 lei, respectiv cu 37,8 % față de anul 2009. Activitatea desfășurată pe parcursul acestui an poate fi marcată de un calificativ bun, caracterizată fiind de un rezultat în cuantumul total de 440.417 lei. Rezultatul profitului net înregistrat de S.C. Smart Print SA la finele acestei perioade de raportare în suma de 346.656 lei este repartizat pe destinații conform TABEL 3.8. Pentru repartizare se va ține seama de investițiile preconizate a fi efectuate în următorul an.
La nivelul anului 2011 se constată o ameliorare considerabilă față de finele anului 2010. Din aspectele prezentate în TABELUL 3.8. rezultă o evoluție accelerată în ceea ce privește profitul net, o creștere cu 503.338 lei, respectiv 145,2 % față de anul 2010. S.C. Smart Print SA a înregistrat la sfârșitul perioadei de raportare un rezultat fiscal în valoare de 1.000.523 lei, rezultat ce a generat un impozit pe profit de 150.529 mai mic chiar și față de anul 2009. Valoarea profitului net realizată în acest an a atins cea mai mare valoare din toată perioada analizată. Acest rezultat se datorează promovării unor produse noi, diversificate în mai multe variante, care au completat gama de produse din nomenclatorul societății. Profitul net astfel obținut va fi repartizat conform TABEL 3.5.
După rezultatele foarte bune obținute în anul 2011, în anul 2012 se înregistrează din nou o scădere ușoară astfel încât rezultatul fiscal în suma de 822.194 lei, este mai mic cu 141.789 lei, respectiv cu 17,8 %, rezultat ce a generat un impozit pe profit în suma de 113.989 lei. Rezultatul net în suma de 708.205 este diminuat cu valoarea de 141.789 lei, respectiv 16.7 % comparativ cu anul anterior. Cu toate acestea, activitatea S.C. Smart Print SA poate fi marcată de un calificativ bun, în condițiile de concurență pe piață
Anul 2013, ultimul an din perioada analizată de noi, a înregistrat cele mai mici valori privind toți indicatorii surprinși în analiza noastră. Astfel că rezultatul fiscal a atins doar valoarea de 302.799 lei, respectiv cu 63,2 % mai puțin față de anul 2012. De asemenea impozitul pe profit în valoare de 52.165 lei a influențat negativ rezultatul net al societății care a atins doar valoarea de 250.634 lei, în scădere cu 64,6% față de anul 2012. Toate aceste aspecte se datorează nivelului scăzut al cererii de produse industriale aflate în nomenclatorul de produse al societății (relee, prize, micromotoare, electromagneți etc.) În aceste condiții a fost necesară introducerea vânzărilor pe piață a cablurilor electrice, pentru care marja de profit este foarte scăzută.
Din toată această analiză constatăm că, profitului net pentru perioada 2009 – 2013 evidențiază atât creșteri cât și diminuări, valori care au fost influențate negativ de evoluția ascendentă a cheltuielilor materiale, a cheltuielilor cu utilitățile și salariile, scăderea cererii de produse pe piața de profil, de creșterea puternică a dobânzilor bancare și de deprecierea monedei naționale. Acești factori au determinat scăderea discounturilor acordate clienților ceea ce a condus la diminuarea clienților actuali și potențiali.
Afirmațiile de mai sus le putem materializa într-un grafic, care pune în evidență atât evoluția cât și involuția profitului net pentru perioada analizată de noi.
Grafic 3.1.
Sursa : proprie
În condițiile amintite deja, de concurență pe piața bunurilor de larg consum, S.C Smart Print SA trebuie să continue consolidarea parteneriatului cu rețelele de magazine de tip Hypermarket Bricostore, Dedeman, Interhome și stabilirea relațiilor cu clienți din țară în zone în care produsele dețin o cotă de piață scăzută dar și relații comerciale cu toți clienții de bază, prin realizarea unui bun raport preț / calitate, comparativ cu competitorii autohtoni cât și cu cei din exterior.
CONCLUZII
Am ales „Aspecte contabile si fiscale privind rezultatul S.C. Smart Print SA ca și temă pentru elaborarea lucrării de licență, în vederea aprofundării cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor de studiu în domeniul economic.
În primule capitole am surprins aspecte teoretice privind atât conceptul de rezultat al exercițiului financiar cât și modul de calculare și repartizare al acestuia. În realizarea acestui capitol am folosit ca documentație cărți din domeniul contabilității, Ordine ale Ministerului de Finanțe și legi în vigoare. Toate acestea ne-au ajutat în analiza de caz pe care am efectuat-o. Pe baza informațiilor și datelor din situațiile financiare anuale pentru perioada 2009 – 2013 ale S.C.Smart Print SA, am reușit să surprindem profitul net obținut în această perioadă.
Sintetizând aprecierile specialiștilor în domeniu, putem aprecia că poziția, performanța și gestiunea financiară a unei societăți impune în mod necesar, ca activitatea acesteia să fie sintetizată și supusă unei analize prin intermediul situațiilor financiare anuale care au drept scop reflectarea unei imagini fidele a poziției financiare (bilanțul) și a performanțelor financiare (contul de profit și pierdere).
Așa cum precizează art.10 al Legii contabilității nr.82/1991 revizuită și actualizată „documentele oficiale de prezentare a situației economico – financiare a persoanelor juridice sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată”
De asemenea în Anexa la OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, sunt prezentate reglementările privind conținutul, reguli de întocmire, aprobare și auditare ale situațiilor financiare anuale.
În concluzie putem afirma că situațiile financiare sunt raportări anuale privind starea și micșorarea patrimoniului firmei, destinate gamei largi de utilizatori comuni, cei mai uzuali destinatari, utilizatori ai situațiilor financiare sunt :
Investitorii actuali sau potențiali, dornici să aprecieze performanțele plasamentelor lor;
Angajații, interesați de siguranța și dimensiunilor remunerațiilor lor;
Creditorii, interesați de riscul atașat împrumuturilor acordate firmei;
Partenerii comerciali, pentru care fiabilitatea firmei contribuie la siguranța pieței de aprovizionare și de desfacere în viitor, dar și garantează furnizorilor efectuarea în ritm normal al decontărilor;
Organelor fiscale, pentru care situația financiară a firmei oferă premisele veniturilor bugetare scontate;
Altor instituții de stat, care au nevoie de informații pentru a reglementa activitatea întreprinderilor și ca bază pentru calcului venitului național și al altor indicatori statici;
Publicul, pentru care starea unei firme poate afecta întreaga viață economico- socială a unei zone
Conducătorii societății, care iau decizii privind operațiunile pe care urmează să le întreprindă pentru bunul mers al societății.
Ținându-se cont de principiile de bază impuse de actele normative în totalitatea lor, bilanțul S.C.Smart Print S.A pentru perioada 2009 – 2013 s-a întocmit pe baza Balanței de verificare și cuprinde toate elementele de active și de pasiv grupate după natura, destinația și lichiditatea, respectiv natura, proveniența și exigibilitatea lor.
Contul de Profit și Pierdere prezintă veniturile și cheltuielile societății într-o anumită succesiune și conține date de la finele exercițiului financiar încheiat precum și de la sfârșitul celui precedent și este acea componentă a situațiilor financiare anuale care prezintă performanța financiară a societății în ansamblul ei în exercițiul financiar respectiv. În esență, Contul de Profit și Pierdere oferă pentru managementul societății o bază de informații consistente care permit, pe de o parte, cunoașterea performanțelor la nivel global, iar pe de altă parte, detalierea elementelor de venituri și cheltuieli care au contribuit la obținerea rezultatului, precum și la identificarea și cuantificarea factorilor care l-au influențat.
Prin compararea datelor din exercițiile financiare ale perioadei analizate se poate concluziona dacă activitatea S.C.Smart Print S.A este rentabilă sau nerentabilă. Întotdeauna profitul constituie rațiunea activității și practic determină prosperarea societății în perioada previzională. Realizarea profitului presupune un anumit risc, a cărei asumare implică și posibilitatea ca o societate, în decursul activității sale, ca o consecință a unor afaceri nereușite, să ajungă în situația de a nu mai putea face față datoriilor. De regulă, toate societățile, care se dovedesc a fi neprofitabile, și deci, nerentabile, sunt supuse falimentului.
În studiul nostru de caz, după ce am aprofundat baza teoretică, am încercat să calculăm rezultatul net obținut de S.C.Smart Print S.A, pentru o perioadă de cinci ani, respectiv 2009- 2013.
Pornind de la rezultatul din activitatea de exploatare, rezultatul din activitatea financiară și cea extraordinară am obținut profitul contabil. În continuare pentru a determina profitul impozabil a fost nevoie să ținem cont de cheltuielile nedeductibile, cheltuielil deductibile, cheltuielile cu deductibilitate limitată și veniturile neimpozabil fiscal. Toate acestea le-am calculat ținând cont de cadrul legal reglementat prin Codul fiscal.
Obținerea impozitului pe profit a fost influențată de cheltuielile admise cu sponsorizarea care au micșorat impozitul pe profit.
Rezultatul net al exercițiilor financiare pentru perioada 2009 – 2013 s-a obținut din rezultatul brut din care am scăzut impozitul pe profit calculat. Acest rezultat, conform datelor preluate din Nota 3 cuprinsă în situațiile financiare anuale ale S.C.Smart Prinnt S.A și transpuse în tabelele efectuate de mine ( Tabelul 3.3 ; 3.4; 3.5; 3.6 și 3.7), a fost repartizat la propunerile Consiliului de Administrație al S.C. Smart Print S.A și după aprobarea Adunării Generale a Acționarilor pe următoarele destinații: rezerve legale, alte rezerve, fond dezvoltare, prime privind participarea administratorilor la profit și dividente.
Situațiile financiare reprezintă punctul de plecare în realizarea analizei economico-financiare deoarece furnizează datele financiare pe baza cărora se vor calcula și interpreta o serie de indicatori precum lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea și profitabilitatea. Legat de profitabilitate, în această lucrare am analizat rezultatul exercițiului financiar, respectiv profitul net al S.C. Smart Print S.A pentru perioada 2009 – 2013. Indicatorii de profitabilitate oferă informații despre eficiența cu care o societate își utilizează resursele pentru a genera profit. Obținerea de profit pe termen lung este vitală atât pentru supraviețuirea societății, cât și pentru beneficiile aduse acționarilor sau asociaților.Valorile ridicate ale profitabilității pot deriva din combinații optimale între abilitatea echipei manageriale de a comunica rapid și coerent informațiile de care dispune și calitățile de răspuns ale personalului societății
Analiza situațiilor financiare în care se regăsește rezultatul exercițiului financiar, presupune studiul relației dintre informațiile cuprinse în aceste documente, la un moment dat și tendința evoluției acestora, într-un anumit interval de timp.Scopul principal al analizei situațiilor financiare este acela de a obține o imagine pertinentă a situației interne a societății, reflectată concentrat în nivelul rentabilității, eficienței și riscului, informații care permit apoi selectarea deciziilor optime de investiții.
În cazul S.C. Smart Print S.A printr-o comparare a datelor și informațiilor preluate din situațiile financiare anuale referitoare la profitul net obținut de această societate în perioada 2009 – 2013 ne permitem să formulăm concluzia că profitului net pe parcursul anilor 2010, 2011 și 2012 evidențiază o evoluție, indicatorii exprimând progres, fapt ce semnifică tendințe pozitive în funcționarea societății. În schimb, pentru anul 2013, indicatorii manifestă o diminuare accentuată.
În acest sens, se resimte acut nevoia de măsuri urgente pentru următorul an prin stabilirea unor strategii pentru maximizarea profitului care vor avea în vedere atât creșterea vânzărilor cât și menținerea sau diminuarea costurilor.
În consecință , managerul trebuie să fie interesat să atragă cât mai mulți clienți, să plaseze căt mai multe produse cu o viteză de rotație cât mai ridicată, în condiții de maximă prudențialitate pentru care trebuie practicată o politică deosebit de pragmatică în selecția clienților.
De asemenea în domeniul calității, pentru nivelul ridicat de încredere al clienților, în contextul pieței puternic concurențiale, trebuie menținut și îmbunătățit Sistemul de Management al Calității prin acțiuni întreprinse de societate în acest domeniu cu scopul de a crea premisele pentru trecerea la conceptul de Management al Calității Totale.
Prin aceste măsuri se poate urmări reducerea costurilor și creșterea calității produselor, astfel încât raportul preț / calitate să asigure menținerea pieței de desfacere în conjunctura actuală din economie și obținerea de profit.
Printr-o analiză financiară se vor elabora previziuni cu privire la evoluția viitoare a activității S.C.Smart Print S.A și se va putea diagnostica starea financiară a societății și evaluarea echipei manageriale. De asemenea este necesar adoptarea unor decizii corecte, care să corespundă pe deplin realității și să contribuie la rezolvarea problemelor multiple și complexe ce au apărut în activitatea economico – financiară a societății.
BIBLIOGRAFIE
Ana Morariu (coord), Gabriel Radu, Mirela Păunescu, Contabilitate și fiscalitate în dezvoltarea firmei, Editura Ex Ponto, 2009
Belean, Pavel ș.a., Finanțele publice ale României, ediția a III-a, ed. Economică, București, 2007
Bucătaru, Dumitru, Finanțele întreprinderii, ed. Junimea, Iași, 2007
Cocoș Greceanu Virginia, Impozitarea profitului (venitului) la agenții economici, Tribuna Economică, București, 2009
Comisia Europeană, Taxation trends in the European Union, 2009
Corduneanu, Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor, ed. Codecs, București, 1998
Duca A., Duca E. – Soluții fiscale pentru perioada de criză. Reorganizarea afacerilor.
Aspecte fiscale, Editura Universul Juridic, București, 2009
Diaconu, Mihaela, Decizia financiară privind investitiile întreprinderii sub impactul politicilor bugetare, ed. Lumen, Iași, 2008
Ilie Vasile, ,,Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Meteor Press, București, 2010
Lazăr, Sebastian, Incidența bugetelor publice asupra gestiunii financiare a întreprinderii, ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2009
Moșteanu, Roxana, Fiscalitate. Impozite și taxe. Studii de caz, ed. Universitară, București,
2008
Martin, Adina, Conexiuni indirecte între deciziile financiare publice și cele private, Analele Științifice ale Universității “Al. I. Cuza” Iași, Tomul L/LI, Științe Economice, 2004-2009
Moraru, Dan ș.a., Finanțe publice. Sinteze, aplicații, teste grilă, ed. Economică, București, 2007
Mihăescu, Sorin, Controlul financiar-bancar, ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2008
Onofrei, Mihaela, Finanțele întreprinderii, vol. II, ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2004
Radu Stroe, ,,Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura ASE , București, 2004
Stancu, Ion, Finanțe, ediția a III-a, ed. Economică, București, 2002
Șerbu, Simona, Tulai Constantin, Fiscalitate comparată și armonizări fiscale, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009
Teodorescu M. și colab. – Fiscalitate, Editura Cartea Studențească, București, 2008
Teodorescu M., Badea L., Finanțele întreprinderii, Editura Cartea Studențească, București, 2009
Țâțu L. și colab., Fiscalitate. De la lege la practică, Ediția a VII-a, Editura C.H. Beck, București, 2010
Turliuc, Vasile (coord.), Dimensiunea financiară a întreprinderii, ed. Eco’Art, Sedcom Libris Iași, 1995
Vâscu, Barbu Teodora, Bugetul statului și agenții economici, ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997
Vintilă Georgeta, ‚‚Gestiunea financiară a întreprinderii’’ –Ed. a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010
BIBLIOGRAFIE
Ana Morariu (coord), Gabriel Radu, Mirela Păunescu, Contabilitate și fiscalitate în dezvoltarea firmei, Editura Ex Ponto, 2009
Belean, Pavel ș.a., Finanțele publice ale României, ediția a III-a, ed. Economică, București, 2007
Bucătaru, Dumitru, Finanțele întreprinderii, ed. Junimea, Iași, 2007
Cocoș Greceanu Virginia, Impozitarea profitului (venitului) la agenții economici, Tribuna Economică, București, 2009
Comisia Europeană, Taxation trends in the European Union, 2009
Corduneanu, Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor, ed. Codecs, București, 1998
Duca A., Duca E. – Soluții fiscale pentru perioada de criză. Reorganizarea afacerilor.
Aspecte fiscale, Editura Universul Juridic, București, 2009
Diaconu, Mihaela, Decizia financiară privind investitiile întreprinderii sub impactul politicilor bugetare, ed. Lumen, Iași, 2008
Ilie Vasile, ,,Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura Meteor Press, București, 2010
Lazăr, Sebastian, Incidența bugetelor publice asupra gestiunii financiare a întreprinderii, ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2009
Moșteanu, Roxana, Fiscalitate. Impozite și taxe. Studii de caz, ed. Universitară, București,
2008
Martin, Adina, Conexiuni indirecte între deciziile financiare publice și cele private, Analele Științifice ale Universității “Al. I. Cuza” Iași, Tomul L/LI, Științe Economice, 2004-2009
Moraru, Dan ș.a., Finanțe publice. Sinteze, aplicații, teste grilă, ed. Economică, București, 2007
Mihăescu, Sorin, Controlul financiar-bancar, ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2008
Onofrei, Mihaela, Finanțele întreprinderii, vol. II, ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2004
Radu Stroe, ,,Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura ASE , București, 2004
Stancu, Ion, Finanțe, ediția a III-a, ed. Economică, București, 2002
Șerbu, Simona, Tulai Constantin, Fiscalitate comparată și armonizări fiscale, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009
Teodorescu M. și colab. – Fiscalitate, Editura Cartea Studențească, București, 2008
Teodorescu M., Badea L., Finanțele întreprinderii, Editura Cartea Studențească, București, 2009
Țâțu L. și colab., Fiscalitate. De la lege la practică, Ediția a VII-a, Editura C.H. Beck, București, 2010
Turliuc, Vasile (coord.), Dimensiunea financiară a întreprinderii, ed. Eco’Art, Sedcom Libris Iași, 1995
Vâscu, Barbu Teodora, Bugetul statului și agenții economici, ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997
Vintilă Georgeta, ‚‚Gestiunea financiară a întreprinderii’’ –Ed. a VI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte Contabile Si Fiscale Privind Rezultatul Unei Societati Comerciale (ID: 136713)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.