Aspecte Contabile Privind Stocurile LA Sc Abres Srl

ASPECTE CONTABILE PRIVIND STOCURILE LA

SC ABRES SRL

CUPRINS

ABREVIERI

IS – Metoda identificarii specifice;

CMUP – Metoda costului unitar ponderat ;

FIFO – Primul intrat – Primul ieșit;

LIFO- Ultimul intrat – Primul ieșit;

NIFO- Urmatorul intrat – Primul ieșit;

LISTA FIGURILOR ȘI TABELELOR

Lista figurilor

Figura 3.1. Organigrama SC ABRES SRL

Grafic 3.2. Îndicatori financiari Abres pe ultimii 4 ani

Lista tabelelor

Tabel nr. 3.1.Date reprezentative pentru SC ABRES SRL

Tabel nr. 3.2. Date bilanț SC Abres 2014

Tabel nr. 3.3. Date bilanț SC Abres 2013

Tabel nr. 3.2. Date bilanț SC Abres 2012

Tabel nr. 4.1. Registre de evidență pentru firmă prin metoda inventarului permanent

Tabel nr. 4.2. Registru inventar

Tabel nr. 4.3. Situația stocului precum și mișcările din cursul lunii martie

Tabel nr. 4.4. Calculele și operațiile CMP lunar reflectate în contul analitic

Tabel nr. 4.5. Principali indicatori economici pe anii 2013-2014

Tabel nr. 4.5. Calculul ponderii stocurilor în total active

ARGUMENT. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Am ales ca temă pentru lucrarea de licență ,, Aspecte contabile privind stocurile la SC ABRES SRL" pemtru că am considerat a fi un subiect ce se pretează unei astfel de lucrări. Am tratat tema atât din punct de vedere teoretic, cât și practic.

În activitatea curentă a agenților economici apar probleme operative de producție, de planificare sau proiectare, care trebuie rezolvate astfel încât ele să corespundă unui anumit scop.

Pornind de la date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv: beneficiile, coeficienți tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri specifice, se pot formula probleme care să țină seama de obiectivul agenților economici atunci când se începe un proces tehnologic.

Teoria stocurilor a apărut din nevoia asigurării unei aprovizionări ritmice și cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime și materiale în procesul de producție, sau a stocurilor de produse finite și bunuri de larg consum în activitatea de desfacere.

Această temă este una importantă pentru o firmă în desfășurarea activității sale. Contabilitatea stocurilor este cea care prezintă în mare parte activitatea unei firme, fie ea una de producție, comerț sau prestări de servicii. Prin contabilitatea stocurilor se poate observa cantitatea de produse realizată de firmă, valoarea costului de obținere a acestui produs dar și prețul la care se vând produsele.

Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor.

Stocarea se impune, nu doar ca urmare a naturii economice a acestuia, ci și pentru că realizarea lui atrage cheltuieli importante, concretizate în ocuparea unor importante spații de depozitare-păstrare, de utilaje pentru transport-depozitare, de fonduri financiare.

Rolul determinant al stocurilor este evidențiat de faptul că acestea asigură certitudine, siguranță și garanție în alimentarea continuă a producției și ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia. Deci, procesul de stocare apare ca un mod de reglare a aprovizionărilor cu cel al producției, iar stocul asigură echilibrul cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale.

INTRODUCERE

Desfășurarea activității unei firme impune și utilizarea unui volum mai extins de active circulante. În cadrul activelor circulante, cele materiale dețin rolul hotărâtor în ceea ce privește realizarea obiectului de activitate pentru firmele producătoare.

Problema stocurilor este deosebit de complexă și, de cele mai multe ori, esențială pentru buna desfășurare a unui proces de producție.

Acumularea unor bunuri în scopul satisfacerii cerințelor viitoare constituie o caracteristică comună a multor procese economice cunoscute sub numele de procese de stocare.

Pentru cele mai multe societăți comerciale care activează în sfera producției, stocurile reprezintă cel mai semnificativ element dintre activele circulante, managementul stocurilor devenind un element extrem de importanat pentru o bună desfășurare a activității și creșterea performanțelor.

Lucrarea se vrea a fi o îmbinare de cunoștinte privind definirea, metode de evaluare, contabilizare și analiză a stocurilor la SC ABRES SRL, și modul în care societatea gestionează stocurile pentru a prospera. Lucrarea a fost elaborată pe baza cunoștintelor teoretice acumulate în patru ani de studiu pe baza prelegerilor de la cursuri de un student care recunoaște că orice informație acumulată și utilizată ca atare este un pas către succesul profesional și personal.

Documentele necesare la elaborarea acestei lucrări au fost bibliografia, ghidul pentru elaborarea lucrărilor de licență și disertație pentru partea teoretică iar pentru partea practică balanța, bilanțul, precum și alte documente și date informative puse la dispoziție de administratorul societații.

Lucrarea este structurată pe patru capitole. Primele doua capitole sunt teoretice, capitolele III și IV cuprind aplicații și analiza contabilității stocurilor la SC ABRES SRL, iar la final sunt concluziile lucrări.

Prezenta lucrare de licență își propune o sintetiză a aspectelor contabile privind stocurile și conține o analiză a contabilității stocurilor în cadrul societăți comerciale ce activează în industria confecțiilor metalice.

În primul capitol sunt definite și clasificate stocurile în funcție de mai multe criterii, este prezentată importanța contabilității stocurilor.

În cel de-al doilea capitol sunt prezentate metodele de evaluare a stocurilor (evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu, evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii, evaluarea stocurilor la întocmirea bilanțului contabil și evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu – CMP, FIFO, LIFO (OMFP 3055/2009). De asemenea trebuie aleasă cea mai bună metodă de evaluare a stocurilor deoarece în urma fiecăreia rezultatele sunt diferite. Managerul firmei trebuie să fie pe lângă un bun manager, o persoană care să cunoască noțiunile de bază ale contabilității pentru a putea analiza fiecare situație a firmei și pentru a lua cele mai bune decizii în vederea armonizării activității unității pe care o gestionează.

În capitolul trei sunt descrise documentele utilizate pentru evidența stocurilor.

Capitolul trei și patru conține un studiile de caz și aplicații practice cu privire la contabilitatea stocurilor în cadrul societății comerciale.

CAPITOLUL I.

ASPECTE GENERALE PRIVIND STOCURILE

1.1.Definirea, conținutul și structura stocurilor

Obiectivul fundamental al contabilității este cel de a furniza informații necesare luării deciziilor. (Mateș și Virag,2012);

Organizarea contabilității de gestiune de către fiecare unitate patrimonială, în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale acesteia, implică, soluționarea prealabilă a următoarelor probleme:

adoptarea și adaptarea celei mai potrivite metode de calculație a costurilor la condițiile specifice întreprinderii;

programarea lucrărilor de contabilitate de gestiune în timp;

selectarea mijloacelor tehnice necesare pentru executarea lucrărilor;

alegerea compartimentelor însărcinate cu elaborarea celor două categorii ale costului producției; previzională și efectivă. (Virag,2013)

O caracteristică specifică stocurilor spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate într-o firmă este aceea că stocurile și producția în curs de execuție se consumă la prima lor utilizare în procesul de producție și trebuie înlocuite cu exemplare noi de același fel, deci ele intră și ies din patrimoniu în mod continuu, în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare de un an.

În România, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991 este dată următoarea definiție acestei clase de active patrimoniale: „Contabilitatea stocurilor și comenzilor în curs de execuție cuprinde ansamblul bunurilor și serviciilor din cadrul unității patrimoniale, destinate: fie a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție; fie a fi consumate la prima lor utilizare.(de la 1 ianuarie 2015 se aplică și prevederile Ordonanței de Urgență nr. 79/2014 din 10 decembrie 2014 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr 82/1991).

Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, în condițiile stabilite de reglementările legale. (OUG nr. 79/2014)

Stocurile reprezintă ansamblul de mărfuri, materii prime sau materiale, furniturile, produse finite, semifabricate, produse sau servicii în curs de execuție, ambalaje comerciale care se află în proprietatea intreprinderii. (Cocoș, 2006);

Stocurile sunt active deținute pentru a fi vândute în cursul normal al activitatii; în curs de productie, pentru o astfel de vânzare; sub forma de materii prime sau furnituri care trebuie sa fie consumate în procesul de prestare de servicii. (Răpceanu, 2014);

Aceasta definiție nu ține cont de natura elementului considerat, ci de destinația acestuia, care este puternic influențată de activitatea intreprinderii care deține bunurile. De exemplu terenurile și construcțiile constituie imobilizări în majoritatea intreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri imobiliare.

Stocurile reprezintă totalitatea materialelor și produselor finite folosite în activitatea intreprinderii și depozitate de ea în așteptarea utilizării sau vânzării lor. (Dumitru și Ioanaș, 2005);

Stocurile din punct de vedere financiar reprezintă alocări de capital ce nu pot fi recuperate până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare și sunt valorificate prin vânzarea și încasarea produselor, lucrărilor sau serviciilor realizate de intreprindere.

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri și producția în curs de execuție, ambele fiind considerate active circulante materiale.

Stocurile pot fi (în baza Directivelor UE și IAS 2 "Stocuri") active circulante:

destinate pentru a fi vîndute pe parcursul desfășurării normale a activității; în curs de execuție în procesul desfășurării normale a activității; sau sub formă de materii prime, materiale de bază și alte materiale consumabile, care urmează a fi folosite în procesul de producție, pentru prestarea serviciilor și/sau în alte scopuri gospodărești.

În structura stocurilor, se cuprind următoarele elemente: materii prime, materiale consumabile, produse finite, semifabricate, produse reziduale, animale și păsări, mărfuri, ambalaje, obiecte de inventar și producția în curs de execuție. (Ionescu, 2002);

1.2.Clasificarea stocurilor

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor din cadrul unității patrimoniale ce sunt destinate a fi vândute în starea în care sunt sau după parcurgerea unui stadiu de fabricație, ori consumate la prima utilizare. Stocurile au ca și caracteristică o mare viteză de rotație, servind activitatea firmei o perioadă de maxim un an.

În contabilitatea financiară a firmei stocurile sunt clasificate din mai multe puncte de vedere:

Din punct de vedere fizic: stocuri de materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, se regăsesc integral sau parțial, în stare inițială sau transformată; materiale consumabile, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, ori ale materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi de regulă în produsul rezultat; produse sub forma semifabricatelor, produse finite și produsele reziduale; animale care au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale de îngrășat, păsările și coloniile de albine; ambalaje de transport refolosite care însoțesc bunurile în procesul circulației lor.

Din punct de vedere al ciclului de exploatare avem: stocuri aflate în faza de aprovizionare; stocuri aflate în faza de producție; stocuri aflate în faza de desfacere.

Din punct de vedere al locului de creare a gestiunilor sunt: stocuri aflate în depozitele intreprinderilor; stocuri în curs de aprovizionare sau sosite și neite și nerecepționate; stocuri sosite și nefacturate; stocuri livrate și nefacturate; stocuri facturate și nelivrate; stocuri aflate la terți.

În contabilitatea din țara noastră, în sfera stocurilor se includ și materiale de natura obiectelor de inventar. Acestea sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durată mai mică de un an, indiferent de valoare lor, precum și bunuri asimilabile acestora de felul echipamentelor de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, scule, instrumente, mecanismele, dispozitivele și verificatoarele cu destinație specială, modelele, ștanțele, matrițele și alte obiecte asimilate.

În categoria stocurilor pot intra: (Ristea, 2005)

Materiile prime – sunt bunurile care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială sau sub o formă transformată; (Ristea și Dumitru, 2002)

Materialele consumabile, sub forma: materialelor auxiliare, combustibilului, materialelor pentru ambalat, pieselor de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile care participă sau ajută la procesul de fabricație sau exploatare fără a se regăsi, de regulă în produsul finit;

Materiale de natura obiectelor de inventar – bunurile care nu îndeplinesc în mod cumulativ condițiile pentru a fi încadrate în categoria imobilizărilor corporale; echipamentul de protecție și de lucru; scule, dispozitive și verificatoare (SDV-uri), aparate de măsură și control (AMC-uri), baracamentele și amenajările provizorii, etc.

Animalele și păsările, respectiv animalele nou născute și cele tinere de orice crescute și folosite pentru reproducție; animalele și păsările la îngrășat; coloniile de albine precum și animalele pentru producție, cum sunt cele pentru lână, lapte sau blană.

Ambalajele bunurile utilizate pentru protecția materialelor și mărfurilor în timpul transportului, depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.

Mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării lor în starea în care au fost achiziționate. (Ionescu, 2002);

1.3. Principiile contabile privind evaluarea stocurilor

Potrivit ordinului MFP nr. 1802/2014 care aprobă reglementările din Directiva nr. 34/2013 privind contabilitatea, sunt recunoscute următoarele principii contabile:

Principiul intangibilității bilanțului. În opinia noastră, consacrarea acestui principiu este un lucru excelent, ținând cont că se păstrează procedura de corectare a erorilor contabile la data constatării lor.

Principiul contabilității de angajamente – acesta ne obligă să înregistrăm în evidențele contabile tranzacțiile la data la care acestea se produc și nu pe măsura încasărilor sau plăților generate de acestea.

Principiul permanenței metodelor – acesta obligă entitatea să utilizeze politici și metode contabile în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul;

Principiul prudenței – acesta obligă entitatea să nu supraevalueze activele și veniturile și să nu subevalueze datoriile și cheltuielile.

Principiul necompensării. Compensările între elementele de activ și datorii, respectiv între venituri și cheltuieli sunt interzise.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și datorii – acest principiu ne obligă la analiza distinctă a componentelor elementelor de activ și pasiv când se efectuează evaluări.

Principiul evaluării la costul de achiziție sau costul de producție. Înregistrarea în evidența contabilă a elementelor patrimoniale se efectuează de regulă pe baza costului de achiziție sau de producție. Eventualele excepții sunt permise numai în conformitate cu actualele reglementări.

Principiul pragului de semnificație. O entitate se poate abate de la reglementările privind modul de prezentare a informațiilor doar când acestea sunt nesemnificative.

CAPITOLUL II.

EVALUAREA STOCURILOR

2.1. Particularități ale evaluării stocurilor

În zilele noastre aprovizionarea este un element important în cadrul oricărei organizații. Pentru asigura o aprovizionare optimă, agenții economici sunt nevoiți să folosească periodic anumite metode de evaluare a stocurilor.

Ordinul 1802/2014 care se aplică începând cu anul 2015 aduce în plus față de lista de principii contabile generale enumerate în Ordinul 3055/2009, principiul evaluarii la cost de achiziție sau cost de producție.

„Evaluarea stocurilor este un procedeu prin intermediul căruia sunt determinate valorile la care structurile situațiilor financiare vor fi recunoscute la bilanț, dar și în contul de profit și pierdere.”

Stocurile trebuie să fie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul acestora și valoarea realizabilă netă.

Costul stocurilor trebuie să cuprindă costurile legate de achiziția și prelucrarea acestora, precum și costurile ocazionate de aducerea stocurilor în forma și în locația din momentul evaluarii.

Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut, din care se scad costurile estimate pentru finalizarea bunului și costurile estimate necesare realizarii vânzarii.

În situația în care costul este inferior valorii realizabile nete, stocurile nu sunt depreciate și vor fi înregistrate în continuare la cost, făra nici o altă ajustare în contul de profit și pierdere. Dacă însă costul este mai mare decât valoarea realizabilă netă, atunci stocurile sunt depreciate și vor fi evaluate la valoarea realizabilă netă. În acest caz, se va recunoaște o cheltuială, în corespondență cu diminuarea conturilor de stocuri.

De-a lungul timpului au fost identificate 4 metode principale de evaluare a stocurilor.

Evaluarea stocurilor în funcție de data intrării în patrimoniul, la inventariere, la bilanț și la ieșirea din patrimoniu.

La intrarea în patrimoniu se evaluează costul de achiziție al stocurilor, costurile de producție și valoarea de utilitate.

La inventariere evaluarea bunurilor materiale/stocurilor se efectuează la valoarea actuală și pentru a stabili valoarea de inventar este posibilă folosirea urmatoarelor metode: metoda valorii actualizate; metoda valorii de realizare; metoda valorii de înlocuire; metoda valorii de intreprindere; metoda valorii curente.

Evaluarea stocurilor la bilanț – evaluarea stocurilor și a bunurilor materiale la închiderea exercițiului economico-financiar prin bilanțul contabil se efectuează la valoarea de intrare în patrimoniu.

Evaluarea stocurilor la momentul ieșirii din gestiune se efectuează la valoarea de intrare. Pentru bunurile fungibile care nu pot fi identificate după lotul de intrare există câteva metode speciale de evaluare: metoda identificării specifice (IS); metoda costului unitar ponderat (CMUP); metoda epuizarii loturilor cu cele 4 variante: FIFO (Primul intrat – Primul ieșit); LIFO (Ultimul intrat – Primul ieșit); NIFO (Următorul intrat – Primul ieșit); metoda prețului prestabilit.

Astfel, scopul principalelor metode de evaluare a stocurilor este de a determina cât mai exact costurile aferente stocurilor vândute sau consumate, urmărirea mișcării și controlul stocurilor faptice.

Din punct de vedere finaciar stocurile reprezintă alocări de capital care se recuperează numai după parcurgerea ciclului de exploatare prin vânzarea și mișcarea produselor realizate de entitate.

Necesarul de stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze entitatea în folosirea cât mai eficientă a acestor valori, în antrenarea tuturor factorilor care să ducă la accelerarea vitezei de rotație a acestor stocuri.

Reglementările legale în vigoare (OMFP 3055/2009 (pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene) și ordinul 2239/2011 au fost abrogate de ORDINUL 1802/2014, acest nou ordin intra în vigoare începând cu ianuarie 2015 desemnează patru momente de evaluare a stocurilor și anume: evaluarea la intrarea în patrimoniu, la ieșirea din patrimoniu, la inventariere și la întocmirea bilanțului.

2.1.1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

Stocurile și producția în curs de execuție sunt reflectate în contabilitatea sintetică valoric, cel mai adesea în contabilitatea analitică cantitativ-valoric și numai cantitativ în evidența operativă de la depozite.

În cazul materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventa, ambalajelor achiziționate din afara unității, acestea pot fi reflectate în contabilitate la: costul de achiziție – este format din prețul de facturare al furnizorului, taxele și ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare și alte cheltuieli incluse în factura furnizorului.

Prețul standard care este un preț prestabilit care constă în evaluarea și înregistrarea stocurilor în prețuri fixe, stabilite anterior pe baza prețurilor medii ale stocurilor din perioada precedentă.

Prețul de facturare este prețul indicat în factura acestuia. Prețurile de facturare devin prețuri de înregistrare în contabilitate dacă diferențele de preț față de costul de achiziție se evidențiază distinct.

2.1.2. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

Regula generală de evaluare și înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la valoarea actuală sau de utilitate denumită și valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcție de utilitatea bunului în întreprindere sau prețul pieței și se identifică, în funcție de destinația lor, astfel:

Stocuri destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este dată de prețul de vânzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane.

Semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare.

Materiile prime și materiale consumabile destinate utilizarii în exploatare care se evaluează la costul lor de înlocuire.

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor.

În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului pentru unitate și prețul pieței, este mai mare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.

În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.

Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatarii unor deprecieri nedefinitive trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situația reală existentă, chiar și în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile fiscal.

În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua masura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înțelege costul de achiziție, în care sunt incluse costul de cumparăre practicat pe piață, taxele nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport, aprovizionare.

2.1.3. Evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune

Evaluarea ieșirilor din stoc, respectiv din gestiune, se face cel mai adesea ținând cont de valoarea de intrare în stoc.

Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune în situația utilizării costului efectiv de înregistrare în contabilitate sunt:

Metoda primului intrat, primului ieșit (FIFO) are la bază premisa că primele loturi de bunuri cumpărate sunt primele care se dau în consum sau sunt vândute. Ca urmare, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primei intrări aferente unui anumit lot.

Metoda ultimului intrat, primului ieșit (LIFO) presupune ca ultimele loturi intrate sunt vândute mai întâi, deci costul unitar al ultimei intrări e atributul primei ieșiri. De aceea bunurile ieșite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a ultimei intrări aferente unui anumit lot.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element, fie periodic (de regulă, la sfârșitul lunii), fie după fiecare recepție.

Când se calculează la sfârșitul lunii, costul mediu ponderat (CMP) se stabilește ca un raport între valoarea stocului (VSi) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul inițial (QSi) plus cantitățile intrate (Qi), adică:

CMP = (VSi + Vi) : (QSp + Qi)

Când se calculează după fiecare recepție, costul mediu ponderat (CMP) se stabilește ca un raport între valoarea stocului precedent (VSp) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul precedent (QSp) plus cantitățile intrate (Qi), adică:

CMP = (VSp + Vi) : (QSp + Qi)

Dacă se ponderează cantitățile ieșite (QE) cu costul unitar mediu ponderat se obține valoarea bunurilor ieșite (VE) adică:

VE = CMP x QE

Metoda identificării individuale – constă în evaluarea bunurilor costului istoric (de intrare). Se poate folosi în cazul produselor de folosință îndelungată, care se pot identifica prin serie, data de intrare, costul de achiziție.

2.1.4. Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului prin bilanț contabil

La inventarierea patrimoniului de la sfarșitul exercițiului, stocurile se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate, denumită și valoarea de inventar.

Cu acest prilej se stabilesc: diferențele cantitative în plus sau în minus dintre situația faptică stabilită la inventariere și situația scriptică din contabilitate; diferențele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) și valoarea actuală.

Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:

Pentru stocurile la care au rezultat diferențe în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate.

Pentru stocurile la care s-au constatat diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanț la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate și înregistrate provizioane, se obține valoarea de inventar ca valoare netă ce se înscrie în bilanț.

2.1.5. Evaluarea stocurilor la ieșrea din patrimoniu în viziunea IAS 2

La ieșirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile sunt evaluate și se înregistrează scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema fundamentală a înregistrarilor la ieșirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a prețului utilizat pentru evaluarea stocurilor ieșite.

În condițiile în care pe parcursul desfășurării activității, aceleași feluri de bunuri se procură la prețuri diferite, pentru evaluarea cantităților de stocuri ieșite sau consumate, având la bază valoarea de intrare a acestora, reglementarile și standardele internaționale recomandă urmatoarele metode: metoda identificarii specifice ( IS ); metoda costului mediu ponderat ( CMP ); metoda epuizării loturilor, cu variantele: primul intrat – primul ieșit ( FIFO ); ultimul intrat – primul ieșit ( LIFO ); următorul intrat – primul ieșit (NIFO). Metoda ultimului preț de cumpărare; metoda prețului prestabilit; metoda stocului util.

Metoda identificării specifice pornește de la ipoteza că fiecare articol ieșit este identificat prin data de intrare și costul de achiziție. Sistemul de depozitare permite o asemenea identificare. O asemenea metodă utilizată pentru elementele de stocuri care sunt în mod obișnuit fungibile, prin alegerea loturilor, poate reprezenta o modalitate de “aranjare” a beneficiului perioadei .

Metoda costului mediu ponderat (CMP):

Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau după fiecare operație de intrare, ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor pe de o parte și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitatea intrată, pe de altă parte.

Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a stocului inițial (Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul initial (qs), plus cantitățile intrate(qi).

Se folosește cu precădere atunci când bunurile stocate sunt fungibile (pot fi ușor înlocuite cu altele de același fel, de exemplu: făina, motorina.

Această metodă presupune introducerea în stoc a fiecărei intrari cu costul sau de achiziție și recalcularea costului mediu ponderat al stocului după fiecare aprovizionare.

Scăderile din gestiune se efectuează la costul mediu ponderat, calculat după intrarea ce precede scazămantul.

Metoda costului mediu ponderat este foarte ușor de utilizat, mai ales în mediu electronic, unde scăderile din gestiune sunt operate automat odată cu editarea și validarea documentului de ieșire a bunurilor din stoc.

Metoda epuizarii loturilor – varianta “primul intrat – primul ieșit” – FIFO

Reprezintă, așa cum arată și inițialele denumirii, metoda de scădere din gestiune a stocurilor în ordinea intrarii lor (cel mai vechi se scade primul). Este deosebit de potrivită ca metodă de evidență a stocurilor, mai ales când sunt implicate bunuri cu valabilitate limitată, la care trebuie să se țină seama de termenele de expirare. Cel mai vechi lot de bunuri intrate se scade primul din gestiune și, pe cât posibil, pe teren se livrează de asemenea cel mai vechi lot.

Trebuie remarcat că valoarea stocului calculată după metoda costului mediu ponderat este mai redusă decât cea calculată după metoda FIFO. Implicit, valoarea transferată pe cheltuieli în cazul primei metode este mai mare, profitul consemnat de situațiile financiare fiind influențat corespunzător.

Din acest motiv, permanența metodei de evidență a stocului este deosebit de importantă. Odată aleasă, ea nu poate fi schimbată fără o fundamentare temeinică și fără calculul corespunzator al influenței schimbării de metodă și reflectarea acesteia în situațiile financiare și în notele explicative ce le însoțesc.

Metoda epuizarii loturilor – varianta “ultimul intrat – primul iesit” – LIFO.

Este o metoda care a fost dezvoltată cu scopul de a proteja intreprinderea de efectele schimbării semnificative a prețurilor de cumpărare ale stocurilor, asigurându-se recuperarea în primul rând a celui mai mare cost al unității de stoc – ultima aprovizionată.

Metoda este numai recent recunoscută de legislația fiscală din țara noastră și reprezintă, din punct de vedere contabil, un tratament alternativ. Dacă este utilizată, se impune reflectarea influenței aplicării ei asupra situațiilor financiare în comparație cu unul dintre tratamentele standard admise. Aplicarea acestei metode duce implicit la reflectarea profitului celui mai scazut

Ieșirile din stoc sunt evaluate la costul de achiziție al articolelor intrate ultimele în stoc. Pe măsura epuizarii lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior în ordine invers cronologică.

Metoda epuizarii loturilor – varianta “următorul intrat – primul ieșit” – NIFO

Ieșirile din stoc sunt evaluate la valoarea de înlocuire bazată pe prețul ultimei facturi. De regulă acest preț este egal cu prețul pieței sau costul de înlocuire, după caz.

Metoda ultimului preț de cumpărare, stocurile ieșite sunt evaluate la prețul de cumpărare înscris în factura ultimelor loturi intrate în gestiunea intreprinderii.

Metoda prețului prestabilit, antecalculat pe baza prețurilor medii ale bunurilor respective din exercițiile precedente, corectate cu indicele de variație a prețurilor. Diferențele între prețul prestabilit și costul efectiv de achiziție se înregistrează în faza de intrare distinct în contabilitate. De asemenea, sunt reflectate și diferențele între prețul prestabilit al stocurilor inițiale din exercițiul precedent și prețul prestabilit al acelorași stocuri antecalculat pentru exercițiul curent.

CAPITOLUL III.

CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIVIND STOCURILE LA SC ABRES SRL

3.1. Prezentarea Companiei

Economia națională are în structura sa organizatorică unitatea economică producătoare de bunuri materiale, lucrări și servicii necesare societății.

Proprietatea individuală implică exercitarea de către individ, a atribuțiilor definitorii ale dreptului de proprietate. În acest context, D-na Ioana Țiplea a pus bazele unei societăți comerciale în anul 1999. La constiuirea societății a avut în vedere respectarea condițiilor de fond și de formă.

Înființată în anul 1999 ABRES SRL s-a impus prin calitate și promtitudine în domeniul aplicațiilor industriale ale cauciucului pentru protecții împotriva abraziunii, împotriva coroziunii precum și îmbinării, reparațiilor covoarelor de bandă, confecționării și montajului de echipamente mobile industriale în combinate de ciment, în cariere și balastiere, confecții metalice.

Calitatea produsului final este legată de calitatea materialelor respectiv de tehnologia de lucru și calitatea manoperei.

Calitatea materialelor folosite de către ABRES este cunoscută, tehnologia aplicată o recomandă ca un bun partener pentru clienți fiind receptivi în tot ce înseamnă “nou”.

SC ABRES nu doar comercializează materialele TIP TOP ci oferă și tehnologia de execuție TIP TOP, manopera calificată și echipamente de bună calitate.

Clienții ABRES beneficiază de promptitudinea serviciilor în site-uri, de o execuție de calitate și o garanție corespunzătoare a produsului final.

Totodată clienții nu trebuie să dețină stocuri de materiale și beneficiază și de garanția de bună execuție de 12 luni oferită de ABRES pentru materialele și manopera incluse în produsul final.

ABRES actualizează continuu transferul de tehnologie prin specializarea vulcanizatorilor în Germania. Experiența intensivă a personalului calificat al ABRES este importantă în aplicarea la fața locului a soluțiilor teoretice, în condiții de mediu și de lucru variate.

Sănatatea și securitatea în muncă este prima lor prioritate. ABRES SRL are un program concret de sănătate și securitate în muncă, personal calificat pentru prevenirea accidentelor și creșterea eficienței la locul de muncă.

Având în vedere că angajații Abres lucrează nu numai în atelier ci și în zone izolate, cu piese grele, uneori în condiții meteorologice nefavorabile, este responsabilitatea firmei de a pune la dispoziția angajaților toate mijloacele de protecție necesare pentru a-și desfașura activitatea în siguranță.

ABRES SRL a fost audiată de către The International Certification Network – IQNet și Societatea Româna pentru Asigurarea Calității – SRAC. Ambele instituții au confirmat faptul că sistemul de management al calității aplicat în firmă îndeplinește cerințele standardului ISO 9001:2000.

Conducerea ABRES SRL consideră creșterea nivelului tehnologic ca unul dintre obiectivele sale principale. Totodată, se asigură realizarea de produse în conformitate cu cerințele clienților prin pregatirea continuă a personalului și controlul calitativ efectiv.

Activități certificate: producția de unelte pentru cauciucare; execuție și îmbinări benzi transportoare și tamburi cauciucați; execuție și montaj confecții metalice; protecții corozive și antiabrazive.

Societatea este ABRES, iar forma juridică este societate cu răspundere limitată (SRL), care desfășoară activitatea conform legislației române și a statutului societății.

Societatea a luat ființă prin Statutul Asociatului Unic, aprobat prin hotărâre judecătorească și a fost înmatriculată la Registrul Comerțului sub numărul J24/404/1999, RO 12067209.

Toate documentele constitutive au fost întocmite potrivit Legii nr.31/1990 – Legea societăților comerciale. Societatea este persoană juridică română cu un singur asociat în persoana D-nei Ioana Țiplea, ale cărui obligații sociale sunt garantate cu capital social.

Sediul societații Recea, Str Teiului nr 5. Durata de funcționare a societății este nelimitată de la data înmatriculării acesteia la Registrul Comerțului.

Tabel 3.1.Date reprezentative pentru SC ABRES SRL

Sursa:Date calculate conform art.6 din Legea 346/2004

Structura de organizare a firmei SC ABRES SRL este de tip ierarhic-funcțional și este reprezentată în organigrama generală a societății.

Structura organizatorică este adaptată profilului cu caracter industrial al SC ABRES SRL.

Figura 3.2. Organigrama SC ABRES SRL

Sursa: Documente Abres 2014

Potrivit structurii organizatorice aprobate, organigrama include organele de conducere la nivel superior sub care sunt redate succesiv celelalte funcțiunii organizatorice, corespunzătoar dependenței ierarhice.

Personalul SC ABRES cuprinde 19 angajați structurat astfel: muncitori, tesa, șefi de echipaj.

Structura organizatorică a societății este corelată cu structura de activitate iar echipa de conducere este conform nevoilor echilibrată, asigurând coordonarea operațională a tuturor activităților.

Procesul managerial aplicat în cadrul societății este axat pe problemele activității curente dar și cel îndreptate spre funcțiunile de organizare, preocupările echipei de conducere pentru o strategie realistă și o continuă îmbunătățire a performanțelor pentru atingerea obiectivelor propuse.

Organizarea și conducerea contabilității la societatea SC ABRES SRL este efectuată de către o societate specializată în domeniu, printr-un contract de prestări servicii sub supravegherea administratorului.

Operațiunile de înregistrare se efectuează în funcție de operațiile desfășurate de către responsabilul cu achiziții din cadrul firmei având în vedere buna desfășurare a procesului de producție și onorarea la timp a comenzilor.

3.2. Analiza economico-financiară a SC ABRES SRL

Analiza economico-financiară a SC ABRES SRL are caracter permanent, chiar dacă este efectuat de organism din interiorul firmei ori din afara ei, și constituie un mijloc pentru atingerea obiectivelor.

Grafic 3.2. Îndicatori financiari Abres pe ultimii 4 ani

Analiza pe baza bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi, stabilește diagnosticul situației financiare și rentabilitatea, depistând punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare. (Ionescu, 2005).

Caracterizarea economico-financiară are în vedere analiza următorilor indicatori economico-financiari precum: cifra de afaceri, necesarul de fond de rulment, rezultatul total, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul excepțional, capacitatea de autofinanțare, trezoreria netă, datoriile pe termen scurt, mărimea activului, capitalul permanent, numărul mediu de personal, capitalul propriu, capitalul social, activele imobilizate în valoare brută, activele imobilizate în valoare netă, fondul de rulment și nu în ultimul rând activele circulante.

Voi prezenta situația elementelor patrimoniale de activ și pasiv înscrise în bilanțul contabil de la finele anului 2014.

Metodologia de analiză a situației financiare cu ajutorul datelor din bilanț se bazează pe corelațiile interne existente între elementele patrimoniului aflate în activul bilanțului sub forma activelor de care dispune societatea pentru realizarea activității de producție și pasivul bilanțului sub forma surselor financiare de formare a activelor imobilizate sau circulante.

Situația datelor din bilanț

Tabel nr.3.2 Bilanț 2014

Tabel nr.3.3 Bilanț 2013

Tabel nr.3.4 Bilanț 2012

3.3. Sisteme de documente utilizate de Abres SRL

Documentele utilizate în evidențierea stocurilor sunt: contractele care le încheie furnizorii cu societatea; comenzile societății către furnizori; avizele care însoțesc marfa; facturile fiscale care se întocmesc în baza avizelor; nota de recepție prin care se stabilește prețul cu amănuntul ; fișele de magazie; pentru materialele consumabile se întocmesc fișe de magazie, bonuri de consum, bonuri de predare ; centralizarea stocurilor este ținută atât sintetic cât și analitic pe fiecare gestiune în parte.

„Nomenclatorul registrelor și formularelor financiar-contabile

 Tabel nr.3.1

Sursa: Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar – contabile cuprinse în tabelul de mai sus, cu excepția celor aferente facturii și celor două registre, se regăsesc în Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3.512/2008, cu completările ulterioare.

În cadrul contabilității de gestiune a depozitului, evidența este ținută cantitativ și valoric.

Documente primare utilizate pentru evidența stocurilor sunt activele circulante care generează diverse operațiuni legate de procesele de: aprovizionare; păstrare; eliberare din depozite; prelucrare în procesul de producție; inventariere; vânzare.

Operațiile care privesc stocurile, respectiv intrarea și ieșirea stocurilor sunt consemnate în documente primare. În continuare, menționăm cele mai des întâlnite documente primare.

Pentru intrările de stocuri se pot utiliza urmatoarele documente:

Avizul de însoțire a mărfii, care se emite la livrarea stocurilor și servește ca document pentru eliberarea și scăderea din depozit a stocurilor.

Factura fiscală, care se întocmește în momentul livrării bunurilor, cu sau fără Aviz de însoțire a mărfii.

Nota de recepție și constatare de diferențe, care se întocmește la primirea și recepția bunurilor, în cazurile când există diferențe la recepție, când sunt depozitate în mai multe locuri și când sunt refuzate la plată, fiind ținute doar în păstrare.

Bon de predare-transfer-restituire, document folosit atât la consemnarea depozitării unor bunuri provenite din producție proprie, cât și pentru transferul lor între magazine ca restituire la locurile de depozitare.

Pentru ieșirile de stocuri se pot folosi urmatoarele documente:

Avizul de însoțire a mărfii și Factura fiscală, pentru ieșirile în afara unității patrimoniale.

Bon de consum, pentru materii prime și materiale date în consumul productiv.

Fișa limită de consum, utilizată la consumul materiilor prime cu frecvență mare a ieșirilor din magazie.

Bon de vânzare, utilizată pentru vânzarea de mărfuri prin unitățile cu amănuntul.

Luarea în primire a bunurilor aprovizionate se numește Recepție, care presupune efectuarea următoarelor operațiuni:

Recepția transportului – se efectuează de către delegatul intreprinderii cumpărătoare și constă în verificarea stării ambalajelor.

Pentru lipsurile constatate se întocmește un proces de constatare, semnat de ambele părți.

Recepția cantitativă – se efectuează de către gestionar și presupune confruntarea datelor din document (comandă, Aviz de însoțire a mărfii sau Factura fiscală) cu cantitătățile de stocuri efectiv primite. Pe baza constatărilor făcute, gestionarul întocmește Nota de recepție și constatare de diferențe.

Recepția calitativă – se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog). Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiza chimică, tehnică etc.

În cazul unor diferențe între aprovizionare și recepția bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unității, se procedează astfel: bunurile sosite fără factură se înregistrază intrări în gestiune atât în locul de depozitare, cât și contabilitate, pe baza Recepției și a documentelor însoțitoare; bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune.

Documentul de evidență operativă la depozit este „Fișa de magazie.'' Fișa de magazie se conduce la locurile de depozitare a stocurilor și se deschide pentru fiecare sortiment care este depozitat. Operațiile economice se consemnează în „Fișa de magazie'' numai cantitativ.

Evaluarea stocurilor are la bază norme stabilite de lege cu privire la evaluarea elementelor patrimoniului. În cazul SC ABRES SA inventarierea se face cel puțin o dată.

Minusurile găsite la inventar se înregistreaza în contabilitate :

602 = 302 minus la inventar

Plusul de inventar se îinregistrează astfel :

302 = 602 plusul de inventar.

Atât pentru diferențele constatate în minus cât și pentru diferențele constatate în plus se dă notă explicativă.

3.4. Contabilitatea sintetică și analitică a operațiunilor cu stocuri

În sfera acestor active circulante materiale se înscriu o gamă largă de elemente, care se diferențiază în anumite limite prin caracteristici comportamentale, care impun desfășurarea contului 301, în conturi sintetice de gradul II.

Evidența constituirii și mișcării stocurilor și produției în curs de execuție se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a din Planul de Conturi General,denumită „Conturi de stocuri și producție în curs de execuție.''

Inventarul intermitent presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventării stocurilor la sfârșitul lunii. În acest caz conturile de stocuri se debitează la sfârșitul lunii cu solduri determinate la inventariere și se creditează la începutul perioadei precedente. Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct în conturile de cheltuieli, conform premisei că aceste stocuri sunt destinate se determină prin calculul extracontabil, conform relației:

stocuri inițiale + intrări – stocuri finale = ieșire

Clasa a 3-a de conturi cuprinde urmatoarele grupe de conturi: grupa 30''Stocuri de materii prime și materiale''; grupa 33''Producția în curs de execuție''; grupa 34''Produse''; grupa 35''Stocuri aflate la terți''; grupa 36''Animale''; grupa 37''Mărfuri''; grupa 38''Ambalaje''; grupa 39''Provizioane pentru deprecierea stocurilor și producția în curs de execuție”;

După conținutul economic, conturile din clasa 3 se grupează astfel: conturi care țin evidența stocurilor la valoarea de intrare; conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a stocurilor, respectiv conturile 308, 348, 368, 388, 378 și conturile de provizioane.

Conturile de diferențe de preț pot fi utilizate ca și conturi bifuncționale sau ca și conturi de activ.

Dacă se utilizează ca și conturi de activ, conturile de diferențe de preț: se debitează cu diferențele de preț (în roșu sau în negru) aferente stocurilor intrate; se debitază cu diferențele de preț aferente ieșirilor de stocuri; soldul debitelor poate fi roșu sau negru și reprezintă diferențele de preț aferente stocurilor existente în unitate.

Conturile care țin evidența stocurilor la valoarea de intrare (la cost istoric), care cuprind conturi din grupele: 30, 33, 34, 35, 36, 37, 38.

După funcția contabilă, aceste conturi sunt conturi de activ.

Ele se debitează cu valoarea stocurilor intrate.

Se creditează cu valoarea stocurilor ieșite.

Soldul final al contului este debitor și reprezintă stocurile existente la un moment dat.

Contul 378 ''Diferențe de preț la mărfuri''

Este un cont de pasiv.

Se creditează cu adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în unitate.

Se debitează cu adaosul comercial aferent mărfurilor ieșite din unitate.

Soldul creditor reprezintă adaosul comercial aferent mărfurilor existente în unitate.

Conturile din grupa 39 sunt conturi de provizioane

Conturile de provizioane sunt conturi de pasiv.

Se creditează cu valoarea provizioanelor de depreciere constituite sau majorate.

Se creditează cu ocazia anulării sau diminuării provizioanelor.

Soldul creditor reprezintă provizioanele constituite și nefolosite.

Contabilitatea analitică a stocurilor în vederea asigurării integrării stocurilor, unitățile mari trebuie să își organizeze o contabilitate analitică a stocurilor.

Unitățile mici și mijlocii care folosesc metoda inventarului intermitent în contabilitatea sintetică a stocurilor nu organizează contabilitatea analitică a stocurilor.

Unitățile mari care folosesc metoda inventarului permanent în contabilitatea sintetică a stocurilor pot să organizeze contabilitatea analitică a stocurilor folosind una din urmatoarele metode: metoda cantitativ-valorică; metoda operativ-contabilă sau pe solduri; metode global-valorică.

Metoda cantitativ-valorică, pe fișe de cont analitic, etapele care se parcurg în evidența stocurilor în cazul acestei metode sunt urmatoarele: operarea cantitativă a stocurilor în fișele de magazie; întocmirea documentului Borderou de predare a documentelor; înregistrarea documentelor în ''Fișele de cont analitic pentru valori materiale''; verificarea concordanței înregistrărilor din Fișele de magazie cu cele din Fișele de cont analitic; verificarea concordanței înregistrărilor din Fișele de cont analitic cu situația din Fișele de cont sintetic cu ajutorul Balanțelor de verificare analitice.

Metoda operativ-contabilă sau pe solduri se bazează pe suprimarea fișelor de conturi analitice pentru valori materiale de la compartimentul financiar-contabil și înlocuirea ei cu fișele centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

Etapele care se parcurg în evidența stocurilor în cazul acestei metode sunt urmatoarele: evidența cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu ajutorul Fișei de magazie; întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fișelor de magazie și a documentelor de intrare-ieșire în contabilitate; întocmirea Registrului stocurilor la sfarșitul lunii în care se trec: cantitățile de stocuri preluate din fișele de magazie; prețurile unitare; totalul valorilor determinate; întocmirea Fișei centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

Metoda global valorică această metodă, presupune ținerea evidenței valorice atât la nivelul gestiunii,cât și în contabilitate. Documentele care se întocmesc sunt Raportul de gestiune și Fișele de cont pentru operațiuni diverse. Periodic, se face un control al concordanței dintre evidența operativă și cea contabilă.

Această metodă se utilizează mai ales în cazul unităților de desfacere cu amănuntul.

În practică se pot întâlni diferite combinații ale metodelor de evidență operativă și analitică a stocurilor.

3.5. Contabilitatea principalelor operațiuni privind stocurile

În cadrul intreprinderii, activele circulante materiale ocazionează numeroase operații, care pot fi grupate după conținutul lor în: operații de aprovizionare și conservare; operații de eliberare din depozit; operații de inventariere.

Aceste operațiuni sunt consemnate în diferite documente și evidențe operative distincte.

Operațiile de aprovizionare și conservare sunt evidențiate în următoarele documente: comenzile, se emit de către unitățile patrimoniale către furnizori; contractele economice, se încheie cu furnizorii pe baza comenzilor; registrul de comenzi, este utilizat pentru urmărirea modului în care sunt realizate contractele de aprovizionare;

Avizul de însoțire a mărfii, este un document de însoțire a stocurilor pe timpul transportului, document pe baza căruia se întocmește factura fiscală, sau document de primire în gestiunea cumpărătorului;

Factura fiscală, realizează pe lângă funcțiile avizului de însoțire și pe cele de transport pentru viza de control financiar preventiv, și totodată este act justificativ pentru decontarea contravalorii;

Nota de intrare-recepție, se întocmește la sosirea stocurilor de la furnizor și la intrarea acestora în depozitul unității;

Fișa de magazie, este un document de evidență operativă a magaziei și se întocmește separat pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de stocuri materiale.

Operațiile de eliberare din depozit sunt evidențiate în următoarele documente:bonul de consum, este utilizat pentru eliberarea din magazie a stocurilor; fișa limită de consum.

Operațiile de inventariere sunt evidențiate în contabilitate prin intermediul listelor de inventar.

În legătură cu operațiile de intrare și ieșire a bunurilor, legislația în vigoare prevede următoarele obligații pentru agenții economici: bunurile materiale intrate în patrimoniu se consemnează în documente adecvate și se operează în evidența locurilor de depozitare; bunurile primite pentru prelucrare sau în custodie, se recepționează și se înregistrează distinct ca intrări în gestiune; bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite dar ne recepționate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrări în patrimoniu; bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune, pe baza recepției și a documentelor de însoțire; bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează în contabilitate ca ieșiri din gestiune pe baza documentelor justificative.

CAPITOLUL IV.

CONTABILITATEA STOCURILOR.

STUDIU DE CAZ LA LA SC ABRES SRL

4.1. Metode de contabilizare a stocurilor la SC ABRES SRL

Unitățile patrimoniale au posibilitatea organizării contabilității valorilor materiale alegând dintre două sisteme de inventariere: sistemul inventarului intermitent și sistemul inventarului permanent.

Întrucât SC ABRES SRL folosește metoda inventarului intermitent, pe parcursul lucrării se vor accentua aspecte legate de acest sistem: despre inventarul permanent nefăcăndu-se decât unele precizări cu caracter general.

4.1.1. Sistemul inventarului intermitent

În situația utilizării inventarului intermitent: în conturile de stocuri se înregistrează, pe bază de documente justificative, intrările, în timp ce ieșirile se stabilesc și se înregistrează în contabilitate numai la sfârșitul perioadei, după ce, în prealabil, în acest scop s-a efectuat inventarierea stocurilor. Ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor, pe de o parte, și valoarea stocurilor determinate prin inventariere pe de altă parte apare următoarea relație de calcul:

L=Si+I-Sf

unde: E-valoarea ieșirilor, Si-valoarea stocurilor inițiale, I-valoarea intrărilor iar Sf- valoarea stocurilor finale, stabilite prin inventariere.

Dezavantajul metodei este faptul că o eroare sau ceva omis la inventarierea stocurilor la sfțrșitul perioadei de gestiune geneerează informații eronate pentru conturile de stocuri.

SC ABRES SRL utilizează metoda inventariului permanent.

În cazul medodei inventarului intermitent, la deschiderea exercițiului financiar se preiau la cheltuielile perioadeim grupa 60 ,, cheltuieli privind stocurile,, stocurile existente la încheierea exercițiului precedent reflectate în conturile din clasa a 3-a ,, conturi de stocuri și producției în curs de execuție,,.

Cumpărările de stocuri efectuate în cursul perioadei se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli din grupa 60 ,,cheltuieli privind stocurile, respectiv în debitul contului 4426, TVA deductibilă,, și în creditul contului 401 ,, furnizori,,.

4.1.2. Sistemul inventarului permanent

Acest sistem pesupune contabilizarea fiecări intrări de stocuri, cantitativ și valoric. Fiecare ieșire din stoc este contabilizată fizic și valoric, permițând cunoașterea stocurilor atât cantitativ cât și valoric în orice moment. În acest caz valoarea stocurilor se calculează conform relației:

Sf=Si+I-E

unde: E-valoarea ieșirilor, Si-valoarea stocurilor inițiale, I-valoarea intrărilor iar Sf- valoarea stocurilor finale, stabilite prin inventariere.

Diferențele, plusuri sau minusuri între valoarea fizică și cea contabilă se vor regulariza prin aducerea stocurilor la nivelul lor real. Inventarierea periodică a patrimoniului unității nu se poate limita la identificarea și măsurarea faptică a existentului de mijloace materiale. La final trebuie să se stabilească situația reală sau efectivă a gestiunii.

Pentru a ușura controlul gestiunii bunurilor stocate, doctrina contabilă a elaborat mai multe metode de evidență analitică a valorilor materiale: metoda cantitativ-valorică, pe fișe de cont analitic, metoda global-valorică și metoda operativ-contabilă, pe solduri.

În cadrul SC ABRES se folosesc două metode după cum amintim: metoda cantitativ-valorică, utilizată pentru evidența stocurilor de adezivi și materiale pentru vulcanizat, carburanți, obiecte de inventar.

Metoda operativ contabilă, folosită pentru evidența cantitativă a valorilor materiale, pe feluri cua jutorul fișei de magazie.

Metoda cantitativ-valorică ține evidența operativă și analitică a gestiunilor de valori materiale din cadrul SC ABRES SRL la locurile de depozitare și la contabilitate.

La locurile de depozitare evidența cantitativă este ținută cu ajutorul fișei de magazie, unde gestinarul în persona D-nei Sasăran M. Calculează stocul cantitativ scriptic după fiecare operație de intrare iețire bandă din stoc. La inventarierea periodică cu ajutorul fișei de magazie este permisă confruntarea operativă a stocului scriptic cu cel faptic și se poate determina plusurile ori minusurile de inventar cantitative.

În situația folosirii metodei inventarului permanent, operațiile privind stocurile se grupează, după sensul lor, în cumpărături de stocuri și ieșiri de stocuri operații privind cumpărările de stocuri, în cursul exercițiului, toate operațiile privind cumpărările de materiale de la furnizori se înregistrează la costul de cahiziție în debitul conturilor de stocuri în corespondență cu conturile de furnizori, indiferent după aprovizionarea se face pe credit comercial sau plată imediată.

4.2. Studiu de caz privind stocurile prin metode de evidențe analitice SC ABRES SRL

Următoarele înregistrări sunt preluate din documentele puse la dispoziție de societatea Abres anul 2014.

1. Firma prezintă următoarele informații privind stocul de produse finite, pentru exercițiul N:

– stoc inițial de produse finite 20.000 lei

– produse finite obținute în cursul exercițiului(intrări în stoc) 250.000lei

– vânzări de produse finite, la preț de vânzare, TVA 24% 200.000lei

– costul de producție al produselor vândute(ieșire din stoc) 180.000lei

– stoc final de produse finite, determinate la inventarul fizic 85.000lei

Contabilizarea produselor finite obținute în cursul exercițiului(la cost de producție)

2. Înregistrarea vânzării de produse finite

-preț de vânzare 200.000

-TVA 48.000

Ieșirea din gestiune a produselor finite vândute

La sfârșitul exercițiului se contabilizează rezultatul inventarului

-stoc scriptic(sold cont 345) 90.000lei

-stoc faptic, conform inventarului fizic 85.000lei

Situația din conturi se prezintă astfel:

La sfârșitul exercițiului, solul final al contului 345 reflectă mărimea reala a stocului de produse finite, evaluat la cost de producție, iar soldul final creditor al contului 711 indică fenomenul de stocaj de produse finite, care majorează indicatorul „producția exercițiului”.

SC ABRES SRL are contabilitatea organizată prin metoda inventarului permanent cu înregistrarea în conturile de stocuri a tuturor operațiilor catitative și valorice. Aprovizionarea cuprinde activități și operații efectuate pentru procurarea de materii prime, materiale dar și obținerea lucrărilor și serviciilor necesare atingerii obiectivului de activitate al firmei.

Lansarea de comenzi, încheierea contractelor de aprovizionare cu furnizorii, transportul obiectelor achiziționate, recepția cantitativă și calitativă la intrarea în firmă, depozitarea și gestiunea pe perioada de stocare țin de activitatea procesului de aprovizionare.

Acest proces generează cheluieli cu prețul de cumpărare a stocurilor, cheltuieli de transport, încărcare, descărcare, recepție și nu în ultimul rînd stocare. Toate la un loc formează costul de achiziție al stocurilor procurate.

În principiu, contabilitatea analitică a stocurilor se organizează pe feluri (sortimente) de bunuri materiale stocate sau pe grupe de stocuri și locuri de depozitare (gestiuni create). Excepție face contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor aflate în unitatea de desfacere cu amănuntul, care se ține global valoric pe gestiuni (magazii de desfacere). Aceiași structură se poate adopta și în cazul contabilității rechizitelor de birou, imprimantelor și materialelor folosite pentru ambalare.

Din punct de vedere metodologic, contabilitatea analitică se nuanțează în raport de metoda inventarului permanent sau cea a inventarului intermitent folosită pentru evidența stocurilor.

În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza după una dintre metodele: metoda cantitativ valorică, metoda operativ contabilă și metoda global valorică.

1. Metoda cantitativ valorică constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe cantitativ valorice pe feluri de bunuri și gestiuni.

În cadrul ambelor evidențe, înregistrarea se face pentru stocuri, intrări și ieșiri.

Se poate folosi și varianta în care se conduce numai evidența cantitativ – valorică realizată prin contabilitatea analitică.

În concepția clasică a metodei cantitativ- valorice evidența operativă și analitică a gestiunilor se realizează astfel:

– documentele de intrare și de ieșire se înregistrează mai întâi cantitativ în „fișele de magazie”, care se țin la locurile de depozitare, „fișele e magazie” fiind deschise pentru fiecare element stocabil în parte, în care gestionarul calculează „stocul cantitativ scriptic”

Cu ocazia inventarierilor periodice „fișa e magazie” permite confruntare operativă a stocului scriptic cu cel faptic și determinarea plusurilor și/sau minusurilor de inventar cantitative.

– aceleași documente, grupate pe operații de intrare și ieșire, se îmborderează separat și împreună cu acestea se predau la biroul contabilități stocurilor materiale. Aici se folosește „borderoul de predare a documentelor” în care gestionarul semnează de predarea documentelor, iar compartimentul gestiunii stocurilor de primirea lor. De asemenea, cu ocazia preluării documentelor de la gestionar, compartimentul gestiunii stocurilor verifică stocurile cantitative scriptice din „fișa de magazie” și se semnează de exactitate acestora.

La biroul contabilității documentele se prelucrează conform necesităților, pe grupe sau subgrupe și pe locuri de consum, se evaluează cantitățile la prețul de înregistrare și se stabilesc conturile în care urmează să se înscrie operațiile respective.

– după prelucrarea datelor din aceste documente, bunurile se înregistrează cantitativ și valoric în „fișele de conturi analitice”, deschise pe feluri și categorii. „Fișele de conturi analitice” se deschid pentru fiecare element în parte, pentru care s-a deschis câte o „fișă de magazie” distinctă la locul de depozitare.

Înregistrările în „fișele de cont analitice” se fac document cu document, pe baza documentelor de intrare-ieșire a bunurilor stocabile în și din gestiuni care au stat la baza fiecărei înregistrări în „fișa de magazie”.

– odată cu consemnarea în fișele contabile a intrărilor și ieșirilor se obține și centralizatorul de materiale, zilnic pentru intrări și lunar pentru ieșiri.

Controlul gestionar-contabil al existenței și mișcărilor de stocuri se realizează prin:

a) Confruntarea concordanței dintre datele cantitative(intrări, ieșiri, stocuri) din „fișele de cont analitic” și datele similare din „fișa de magazie”

b) Confruntarea concordanței dintre datele valorice (debit, credit ,sold) din „fișele de cont analitice” și totalitatea balanțelor de verificare analitice ale conturilor de stocuri.

În concluzie, principalele operații pe care le presupune aplicarea metodei cantitativ- valorice de evidență operativă și analitică sunt:

a) La locurile de depozitare

– primirea- predarea pe baza documentelor de dispoziție privind intrarea-ieșirea bunurilor;

– înregistrarea documentelor de dispoziție de intrare- ieșire, în „fișele de magazie” ;

– întocmirea „borderourilor de predare a documentelor” de intrare-ieșire la compartimentul contabilității gestiunii stocurilor.

b) La compartimentul contabilității gestiunii stocurilor.

– verificarea necesității exactității și oportunității operațiilor de intrare- ieșire de stocuri și confirmarea corectitudini înregistrărilor efectuate de gestionari în „fișele de magazie”;

– evaluarea cantităților intrate sau ieșite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare acceptate de legislația și doctrina contabilă adoptate de unitate patrimonială;

– înregistrarea documentelor de intrare-ieșire în „fișele de cont analitic” și eventual în situațiile centralizatoare- intrărilor și ieșirilor de stocuri;

– înregistrarea intrărilor și ieșirilor valorice în contul de stocuri;

– întocmirea balanțelor de verificare analitică.

2. Metoda operativ contabilă (pe solduri) constă în organizarea la locul de depozitare a unei evidențe cantitative pe feluri de bunuri stocate, iar în contabilitatea analitică a unei evidențe valorice a mișcărilor (intrări – ieșiri) pe gestiuni, pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz. Totodată se organizează și o evidență cantitativ – valorică, numai pentru stocuri, pe feluri de bunuri stocate și gestiuni. Această evidență se creează la sfârșitul lunii cu scopul de a verifica concordanța dintre contabilitatea analitică și evidența cantitativă ținută la locul de depozitare.

Ecuația de control proprie unei asemenea metode este:

Soldul final al gestiunii N calculat în contabilitatea analitică are la bază relația:

Soldul final al gestiunii N calculat pe baza evidențelor cantitative de la depozite se determină prin ponderea cantității în stoc cu prețul de evaluare ales în funcție de metoda de evaluare, identificării specifice, epuizării loturilor (FIFO, LIFO, NIFO) și prețul standard (prestabilit). Nu se poate calcula metoda CNP.

Indiferent de oricare dintre cele două metode alese pentru contabilitatea stocurilor apreciem că ele trebuie raționalizate în sensul adoptării unei evidențe cantitativ valorice realizate prin sistemul de conturi în cadrul compartimentului financiar contabil. Se poate renunța la evidența cantitativă ținută la locul de depozitare al bunurilor stocate.

3. Metoda global – valorică constă în ținerea unei evidențe valorice atât la nivelul gestiunii cât și în contabilitatea analitică.

Periodic se efectuează controlul asupra integrității bunurilor stocate. În acest scop se procedează la inventarierea stocurilor și evaluarea lor, potrivit uneia din metodele: identificării specifice, epuizării loturilor (FIFO, NIFO, LIFO) și prețul standard prestabilit. Soldul final astfel calculat trebuie să fie egal cu cel stabilit în cadrul contabilității analitice pe baza relației:

Dacă pentru evidența stocurilor se folosește inventarul intermitent, contabilitatea analitică este circumscrisă numai la nivelul stocurilor inițiale și finale, fiind realizată cantitativ valoric direct prin inventarul stocurilor. Pentru a se executa controlul asupra integrității stocurilor este necesar ca prin conturile grupei 60 să se organizeze o evidență global valorică a mișcărilor pe gestiuni de stocuri. În aceste condiții controlul asupra stocurilor se realizează prin relațiile:

Problematica ridicată mai sus este specifică și rezolvată prin una din metodele analizate numai în condițiile în care evidența analitică a stocurilor este realizată prin contabilitatea financiară. Rezolvările se diferențiază în situațiile în care evidența analitică se realizează prin contabilitatea de gestiune.

După părerea noastră, contabilitatea internă nu poate adopta decât metoda inventarului permanent, în condițiile în care prin sistemul de conturi analitice se realizează evidența cantitativ – valorică pe feluri de bunuri stocate și pe gestiuni. O asemenea opțiune se întemeiază pe necesitatea organizării unui sistem de urmărire a nivelului stocurilor, orientat spre eliminarea costurilor de stocare, știind ca stocuri prea mari sau prea mici costă mult.

Pentru a răspunde la această cerință, trebuie organizată o evidență a mișcărilor stocurilor, care să furnizeze informații referitoare la următoarele probleme: cantitatea economică care trebuie comandată; costul economic de stocare; sortimentele, problemă pentru responsabilii de gestiune. La această cerință nu poate răspunde decât metoda inventarului permanent.

Tabel 4.1. Registre de evidență pentru firmă prin metoda inventarului permanent:

Tabel 4.2. Registrul inventar

Sistemul de conturi privind stocul de produse finite

Grupa 34 – Produse

Din aceasta grupă fac parte:

Contul 341 „Semifabricate”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării conturilor de semifabricate. Contul 341 este un cont de activ, iar în debit se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor intrate în gestiune din activitatea proprie, precum și plusurile constatate cu ocazia inventarierii (711)

– valoarea semifabricatelor aduse de la terți (345 și 401)

În creditul contului 341 se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor vândute (facturate), precum și lipsurile constatate la inventar (711)

valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor trimise la terți (354)

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor existente în stoc.

b) Contul 345 „Produse finite”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de produse finite. Contul 345 este un cont de activ și în debit se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite intrate în gestiune, precum și plusurile de inventar (711);

valoarea la preț de înregistrare a produselor finite aduse de la terți (354);

În creditul contului 345 se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite vândute, precum și lipsurile de inventar (711)

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite livrate prin magazinele proprii de desfacere (371)

– valoarea la preț de înregistrare a produselor finite trimise la terți (354)

– valoarea pierderilor din calamnități sau donații de produse finite (671)

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor finite existente în stoc.

c) Contul 346 „Produse reziduale”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de produse reziduale (rebuturi, materiale recuperabile sau deșeuri). Contul 346 este un cont de activ și se debitează cu:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor reziduale intrate în gestiune din producție proprie (711)

– valoarea produselor reziduale aduse de la terți (354, 401)

În creditul contului 346 se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor reziduale vândute (711)

– valoarea produselor reziduale trimise la terți (354)

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor reziduale existente în stoc.

d) Contul 348 „Diferențe de preț la produse”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor între prețul prestabilit (standard) și costul de producție la produse. Contul 348 este un cont rectificativ al valorii de înregistrare în debit înregistrându-se:

– diferențele de preț în plus (costul de producție este mai mare decât cel prestabilit) aferente produselor intrate în gestiune din producție proprie (711).

– diferențele de preț în minus repartizate asupra producției ieșite din gestiune prin vânzare (711)

În creditul contului 348 se înregistrează:

– diferențele de preț în minus aferente produselor intrate în gestiune din producție proprie (711)

– diferențe de preț în plus repartizate asupra produselor ieșite din gestiune prin vânzare (711)

Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente produselor existente în stoc.

4.3. Contabilitatea materiilor prime și materialelor consumabile la SC ABRES SRL

Aceasta categorie de stocuri este reprezentată de acele bunuri care sunt achiziționate de la terți pentru a fi consumate în procesul de producție și cuprinde:

1. Stocuri de materii prime sunt bunuri care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se integral sau parțial, în stare inițială sau în stare transformată, în produsul obținut.

2. Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul realizat.Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare, combustibilii, materialele pentru ambalat, piesele de schimb, semințele și materialele de plantat, furajele etc.

3. Stocurile de materiale de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de bunuri care nu îndeplinesc cumulativ condițiile pentru a fi incluse în categoria imobilizarilor corporale, adică, fie au durata de utilizare mai mică de un an, fie au valoarea de intrare mai mică decât limita legală.Astfel de bunuri pot fi:

– echipamentul de protecție, echipamentul de lucru și îmbrăcămintea specială impuse salariaților de normele de protecție a muncii sau de regulamente speciale;

– sculele, dispozitevele, verificatoarele (SDV-uri), aparatele de măsură și control (AMC-uri), mecanismele, matrițele și alte obiecte similare;

– baracamentele și amenajări provizorii de șantier, care sunt bunuri achiziționate sau construite în regie proprie pentru buna funcționare a șantierelor de construcții cum ar fi:bărăci, podețe, schele, împrejurimi.

Potrivit Planului de conturi general, contabilitatea materiilor prime și a materialelor se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 30 „Stocuri de materii prime și materiale” care are urmatoarea structură:

301 „Materii prime”

302 „Materiale consumabile”

3021 „Materiale auxiliare”

3022 „Combustibilii”

3023 „Materiale pentru ambalat”

3024 „Piese de schimb”

3025 „Semințe și materiale de plantat”

3026 „Furaje”

3028 „Alte materiale consumabile”

303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale”

Conturile 301 „Materii prime”, 302 „Materiale consumabile” și 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” sunt, după conținutul economic, conturi de active circulante materiale, iar după funcția contabilă, conturi de activ.

La SC ABRES SRL principalele grupe de materii prime sunt : rulment (7x19x6), rulment (8x22x7), rulment (15x35x11), rulment (15x32x12).

1.SC ABRES SRL cumpără în data de 30.03.2015 materii prime sub formă de rulmenți, conform avizului de însoțire a mărfii, în data de 31.03.2015 este întocită factura 11884(anexa 10) în valoare de 1700,83m TVA 24% și se plătește furnizorului prin ordin de plată.

% = 408 mm furnizori facturi nesosite 1700,83

301 materii prime 1371,64

4428 TVANeexAch 329,19

2. La primirea facturii de la furnizor:

408 (Furnizori fact nesosite)= 401 (furnizori) 1700,83

4426(TVA DEDUCT) = 4428 TVANeexAch 329,19

401(furnizori) = 5124(conturi bănci în lei) 1700,83

3. Evaluarea ieșirilor de rulmențim precum și stocul final știind că stocul inițial este de 100 buc conform fișei de magazie, prin următoarele metode de calcul:

CMP calculat după fiecare recepție

CMP calculat la sfărșitul lunii

Metoda FIO- prima intrare –prima ieșire

Medoda LIFO- ultima intrare-prima iețire

Tabel nr.4.3. Situația stocului precum și mișcările din cursul lunii martie în tabelul următor, materia primă rulmenți

Metoda costului mediu ponderat lunar se poate calcula ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor pe o parte, și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitatea intrată pe altă parte.

CMP lunar=(100×1,45)+(600×1,55)/(100+600)=1,32

Costul ieșirii: 139×1,32=183,48

Stoc final: 700×1,32=924

Tabel nr.4.4. Calculele și operațiile acestei variante sunt reflectate în contul analitic potrivit tabelului următor:

Dacă se comparăcele două variante ale metodei costului mediu ponderat se constată că evaluarea ieșirilor din stoc după prima variantă (CMP lunar) prezintă avantajul unui calcul simplu, dar nu permite valorizarea ieșirilor în cursul perioadei de gestiune.

Varianta a doua de calcul (CMP calculat după fiecare intrare), oferă posibilitatea evaluării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. Varianta are dezavantajul unui calcul mai complex, dezavantaj anulat prin mijloacele informatice moderne.

Deci metoda CMP urmărește anularea efectelor creșterii ori descreșterii prețurilor, pentru că nivelul costului mediu ponderat și al costului stocului final calculat conform medodei este influențat de toate prețurile plătite pe parcursul exercițiului și de prețul stocului inițial.

4. Metoda FIFO-primul intrat-primul ieșit – evaluează ieșirea de stocuri în ordinea intrării, la prețul primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, stocurile iețite din gestiune se evaluează la costul lotului următor, cronologic. Astfel stocul final este evaluat la costurile recente.

Ieșiri în 31.03.2015: 139×1,55=215,45

Stoc final: 561×1,55=869,55

Evaluarea ieșirilor în metoda LIFO la cele mai recente prețuri, adică mai mari (1,55 față de 1,45) conduce la micșorarea rezultatului exercițiului și a impozitului pe profit. Efectele sunt accentuate în perioada de inflație, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.

Contabilitatea materialelor consumabile sunt reflectate cu ajutorul contului 302, care evidențiază existența și mișcarea stocurilor de materiale consumabile ( materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese schimb, alte consumabile), necesare procesului de fabricație, care nu se regăsesc în produsul finit.

SC ABRES SRL folosește mteriale consumabile precum: vopsele, combustibil, piese schim, matriale pentru ambalat(cutii carton).

În data de 28.01.15 cumpăra vopsea verde pt mânere rulatoare în valoare 248(anexa___), TVA 24%. Cheltuieli de transport 59 lei, TVA 24%conform facturi fiscale de la FAN COURIER cu plata furnizorului la caserie.

Achiziție vopsea nefacturat

% = 408 (furnizori fact nesosite) 248

3024 200

4428(TVAneexach) 48

Înregistrarea cheltuielor de transport:

% = 401(furnizori) 59

624(chelt cu transport) 44,84

4426(TVAneexach) 14.16

Cumpărările de stocuri implică cheltuieli suplimentare(transport, asigurări), cheltuieli care adăugate la prețul de achiziție și contabilizate în debitul conturilor de stocuri și în debitul conturilor de cheltuieli. Practicile contabile pot fi înregistrate în conturi 613,622,624.

Plata furnizorului :

401 = 5311

La SC ABRES SRL se folosesc următoarele materiale de natura obiectelor de inventar.

Echipamente de protecție în magazie: mănuși, ochelari de protecție, salopete, cască protecție.

5.Analiza stocurilor la SC ABRES SRL

Viteza de rotație a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile: aprovizionare-depozitare-producție-desfacere-încasare, până la reîntoarcerea sub formă bănească.

Tabel nr.4.5. Principali indicatori economici pe anii 2013-2014.

Tabel nr.4.6. Calculul ponderii stocurilor în total active:

Rata activelor circulante aratî ponderea activelor cu caracter temporar în total active:

RAC=Ac/Atx100

Nivelul indicatorului este de: 2014-56,51

2013-70,79

Dinamică : nivelul ratei în anul în anul 2014 este mai scăzut față de 2013 pentru că ponderea activelor circulante scade. Este o situație favorabilă firmei dacă se obțin cel puțin tot aceleași rezultate din perioada bază de comparație.

Rata stocurilor, reflectă ponderea stocurilor în total active:

RSt=St/Atx100

Nivelul indicatorului este:

2014 -17,53

2013 -27,03

Dinamică: creșterea stocurilor este justificată când determină sporirea volumului de activitate, respectiv este nejustificată atunci când duce la formarea de stocuri fără mișcare.

Nivelul ratei depinde de factori precum:

Sectorul de activitate al firmei

Durata de exploatae

Specularea fluctuațiilor de preț

CONCLUZII

Contabilitatea stocurilor este considerată una dintre cele mai importante secțiuni ale contabilității deoarece ea privește situația efectivă a producției,în urma ei putându-se stabili efectiv costurile de producție ale bunurilor produse, respectiv prețurile de vânzare astfel încât firma să poată obține profit. În ceea ce privește materiile prime, este foarte important de analizat toate ofertele furnizorilor, pentru că pot diferii atât la preț, cât și la calitate. Este foarte important ca firma să obțina materii prime și materiale la cele mai bune prețuri și având o bună calitate.În contabilitate prețul materiilor prime constituie baza de calculație a prețului de producție.În ceea ce privește produsele pe care firma le obține, acestea trebuie să fie în conformitate cucerințele clienților.În contabilitate produsele obținute sunt reprezentate la prețul lor de producție urmând a fi însă vândute la un preț mai bun pentru a obține un profit.

SC ABRES SRL are ca principal obiect de activitate productia de unelte pentru cauciucare, executie si montaj confectii metalice; protectii corozive si antiabrazive.

Societatea este condusă de administrator unic și deține capital integral privat.Pentru comercializarea produselor în Germania și Olanda și-a adaptat cerințele specifice țărilor importatoare.

SC ABRES SRL folosește ca metodă în contabilitatea stocurilor metoda inventarului permanent. Folosirea acestuia în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare a stocurilor (cantitativ și valoric) evaluate la preț de achiziție, cost de producție, preț standard, sau preț de facturare după caz.

Caracterul de permanemță a producției conduce la constituirea de stocuri, reprezentate de cantități fizice de materiale, produse finite necesare ciclului de exploatare. Din punct de vedere financiar stocurile reprezintă alocări de capital care se recuperează doar după parcurgerea ciclului de exploatare prin vânzarea și mișcarea produselor realizate de firmă.

Realizarea acestui ciclu de exploatare firma tinde sț dețină trei categorii de stocuri:

De materii prime și materiale, stocuri în curs de fabricație, stocuri de produse finite.

Necesarul de stocuri se stabilește în așa fel încât firma să folosească cât mai eficient valoric, antrenând și accelerând viteza de rotație ți reducerea acestor stocuri.

Îmbunătățirea activității firmei presupune o serie de măsuri.

Pe termen scurt:

corelarea numărului de personal cu capacitățile în funcțiune

îmbunătățirea sistemului de aprovizionare și depozitare a materiilor prime și materiale

sporirea responsabilități personalului prin delegarea precisă a sarcinilor

implementarea sistemului de asigurare a calității la nivelul tuturor fluxurilor de producție

creșterea volumului de export

obținerea de materii prime de calitate și la prețuri bune, în condiții avantajoase de plată

livrarea produselor către clienți cu capacitate de plată

Pe termen lung:

optimizarea fluxurilor de fabricație

valorificarea superioară a materiilor prime și materialelor, combustibililor

încadrarea în normele de consum, de manoperă și materiale

firma să-și desfășoare activitatea reușind să acopere cheltuielile de producție pe seama veniturilor proprii și să obțină rezultate financiare care să permită realizarea profitului.

studierea atentă a pieței legate de cerere, ofertă, concurență, materii prime și materiale, forța de muncă, resurse financiare.

Fabricarea doar a produselor care asigură desfacerea prin contracte sau comenzi ferme care să asigure valorificarea superioară a materiilor prime și costuri de producție cât mai reduse.

BIBLIOGRAFIE

*Ordinul 1802/2014 a fost publicat in Monitorul Oficial 963 din 30 decembrie 2014. Ca urmare a adoptarii Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European si a Consiliului privind situatiile financiare anuale, situatiile financiare consolidate si rapoartele conexe ale anumitor tipuri de intreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivelor 78/660/CEE si 83/349/CEE ale Consiliului, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 182 din data de 29 iunie 2013, este necesara transpunerea prevederilor acestei directive in legislatia nationala.

*Ordinul nr. 3055/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009

Articole:

Dorel Mateș, Nicolae Paul Virag, Claudiu Gheorghe Feieș., Abordări ale aspectelor conceptuale privind rolul informațional al situațiilor financiare, Studia Universitatis,, Vasile Goldiș,,Arad, Seria Științe Economice, Anul 21/2011, P.597

Dumitru C, Ioanaș C.,(2005).,Contabilitatea de gestiune șe evaluarea performanțelor, Editura Universitara, București, p.361.

Feleagă Niculae, (2005).,Contabilitatea financiară –o abordare europeană și internațională, vol I, Editura Infomega București, p.33

Greceanu-Cocoș, Virginia,(2006)., Contabilitatea întreprinderilor-actualizată și simplificată, Editura Economică București, 2006, p.106

Ionescu Cecilia, (2002)., Bazele contabilității, Editura Fundației România de Mâine, București, p. 136

Ionescu Luminița, (2005)., Contabilitatea aprofundată a societăților comerciale, Editura Fundației România de Mâine, București, p.43

Răpceanu Cristian,(2014)., Suport curs contabilitate, Corpul experților Contabili și Contabililor autorizați din România, Bihor, p40

Ristea Mihai, Dumitru Corina Grațiela,(2002), Contabilitate financiară, Editura Mărgăritar, București, p.168

Ristea Mihai,(2005)., Contabilitatea Finaciară a Întreprinderii, Editura Universitară, București,

[anonimizat] www.econ.ubbcluj.ro/~victor.muller consultat în data de 31.03.2015

Virag, N.(2013)., Contabilitate de gestiune.Note de curs pentru uzul studenților, Editura M ed. Univ,, Vasile Goldiș", Arad;

ANEXE

Balanța de verificare la decembrie 2013

Balanța de verificare la decembrie 2014

Bon consum 541/27.02.2015

Bon consum obiecte inventar

Bon consum echipament protecție

Bon consum 5468/31.03.2015

Factura fiscala ARC electronic

Factura Esbal Rulmenți

Factura vopsea NORD COLOR

Notă recepție nr44/27.02.2015

Notă recepție nr61/17.03.2015

Notă recepție nr75/31.03.2015

ANEXA 1

ANEXA 2

ANEXA 3

ANEXA 4

ANEXA 5

ANEXA 6

ANEXA 7

ANEXA 8

ANEXA 9

ANEXA 10