Aspecte Conceptuale Si Metodologice Privind Marketingul Atractiilor Turistice

Cap.1. Aspecte conceptuale si metodologice privind marketingul atractiilor turistice

”Fără atracții turistice, nu ar exista turism, fără obiective turistice nu ar exista turiști” afirmă cadrul didactic universitar american Gunn, astfel rolul atracțiilor turistice este unul evident și de importanță maximă, în promovarea oricărui produs turistic.

1.1.Definirea marketingului serviciilor

Termenul de marketing după cum știm cu toții provine din limba engleză „to market „și se traduce prin „a face piața„, „de a cumpăra„, „de a vinde„, „de a face tranzacții pe piață„.

Dezvoltarea explozivă a sectorului serviciilor constituie una din tendințele de bază ale economiei contemporane.

Philip Kotler, afirmă că un serviciu „…reprezintă orice activitate sau avantaj pe care o parte îl oferă alteia și care are în esență un caracter intangibil, neavând drept rezultat transferul proprietății asupra vreunui lucru. Prestarea sa poate fi sau nu legată de un produs tangibil”

Christian Gronroos, reprezentant al Școlii Nordice de Marketing al Serviciilor, consideră că„…un serviciu este o activitate sau un grup de activități mai mult sau mai puțin tangibile, care au de obicei loc în momentul interacțiunii dintre cumpărător și prestator” 

1.1.1. Aspecte teoretice ale marketingului turistic

Aplicarea marketingului în domeniul turismului este cunoscut sub numele de marketing turistic. Iosif Constantinescu Drăgan afirmă că marketingul turistic”… reprezintă ansamblu de operațiuni care asigură prospectarea stiințifică a pieței în idea creeări ofertei turistice necesităților și motivațiile acestora.”

În viziunea lui Oscar Snak marketingul turistic ”… este privit ca strategia organizatorilor de turism și a prestatorilor de servicii turistice în condițiile existenței pieței consumatorilor, arta de a descoperi noi consumatori, de a pătrunde pe piețe noi, de a păstra și cultiva piețe tradiționale”

În viziunea autorilor marketingul turistic se definește ca știința modelării ofertei turistice potrivit cerințelor și motivațiilor diferițelor categorii de turiști și acțiunea întreprinderii asupra pieței turistice, cucerind acesteia nevoia satisfacerii necesităților consumatorilor și a maximizării profitului.

1.1.2. Funcțiile și particularitățile marketingului turistic

Pentru a devein eficientă, activitatea de marketing turistic va fi orientată, în comformitate cu următoarele funcții:

Investigarea pieței, a necesităților de consum;

Conectarea dinamică a întreprinderii de turismn la mediul economic-social;

Satisfacerea în condiții superioare, a nevoilor de consum turistic;

Maximizarea eficienței economice, respective a profitului;

În practică funcțiile produc efecte positive asupra activității de turism, contribuind la consolidarea pe piață și la creșterea capacității de acțiune în condții concurențiale.

Particularițățile marketingului turistic constituie un domeniu ce cuprinde o mare arie de extindere în cadrul căruia putem enumera diferite activități:

Conform cerințelor turistice, producția turistică se poate adapta;

Definirea gamei de servicii turistice oferite;

Pătrunderea pe piața internă și respective pe cea internațională;

Conceperea și calcularea prețurilor, astfel încât prestatorul de servicii să fie stimulat, iar consumatorul de servicii să fie stimulat;

Acțiuni de promovare și de informare a turiștilor astfel încât aceștia să fie atrași să consume pachetele turisice oferite;

Mulță vreme a fost contestată idea că marketingul turistic este un domeniu diferit de marketing, însă multe rațiuni pot afirma că marketingul turistic este un domeniu aparte prin activitățile ce le desfoșoară față de sfera cuprinzătoare a marketingului în general.

1.1.3. Ciclul de viață al unui produs turistic

Punctul de vedere al autorului Gherasim asupra ciclului de viață al unui produs turistic este acela că ”…produsele turistice sunt tratate ca și organismele vii, ele se nasc, cresc, se maturizează și mor.”

Orice formă îmbracă ciclul de viață al unui produs turistic, apreciat prin intermediul vânzărilor și profitului la nivelul unei firme, acesta se poate reprezenta prin curbe de felul din figura urmăroare.

Fig.1.1. Ciclul de viață al produsului turistic

(Sursa:Toader Gherasim, Daniel Gherasim, Marketing turistic, Ed.Econimică București,1999,pag 47)

Prima etapă a ciclului este reprezentată de faza de lansare ce prezintă apariția la destinație a unui număr mic de turiști ce se simt atrași de unicitatea atracțiilor turistice, naturale, culturale existente. Contactul turiștilor cu localnicii este aproape inexistent, uneori turiștii nu sunt bine primiți de localnici. În etapa de creștere numărul de turiști cresc, localnicii devin mai implicați în asigurarea serviciilor oferite turistilor. Contactul acestora se intensifică unde apar și micile acțiuni publicitare în atragerea turisților, se identifică o piață incipientă și un sezon turistic. Faza de maturitate este etapa în care numărul turiștilor nu mai crește, rămâne constantă și forma turismului de masă devine dominantă. Etapa declinului a ciclului de viață al unui produs turistic arată o reducere a pieței turistice și inabilitatea de competiționa cu alte noi tipuri de atracții turistice.

1.2. Definirea și clasificarea atracțiilor turistice

După cum știm, atracțiile turistice reprezintă unii dintre principalii factori motivanți ai unor deplasări în scopuri turistice. Acestea pot fi considerate și ca fond esențial al produsului turistic, iar în absența atracțiilor nu ar mai fi necesare serviciile turistice.

O atracție turistică în viziunea lui Swarbrooke”… este o trasătură distincta a unei zone, care poate fi un loc de desfășurare a unor activități ori un centru ce desfășoară câteva caracteristici.”

În viziunea Institutului Național de Statistică din România atracțiile turistice”…au o sferă de cuprindere mai restrânsă, limitându-se la elementele care atrag atenția, crează impresie sau incită la călătorie.”

O atracție turistică își propune să atragă vizitatori de o zi din rândul populației rezidente și din rândul turiștilor și este administrator în acest scop. Pe lângă aceasta, o atracție turistică asigură o experiență plăcută, un mod agreabil de petrecere a timpului liber a clienților săi.

În viziunea autorului Swarbrooke atracțiile turistice se clasifică, în patru mari categorii:

Trasături (caracteristici) ale mediului natural.

Constructii realizate de oameni, structuri și locuri proiectate și realizate pentru alt scop decât acela de a atrage vizitatori, cum ar fi lăcașurile de cult, dar care atrag un număr important de vizitatori.

Construcții realizate de oameni structuri și locuri proiectate cu scopul de a atrage vizitatori și construite astfel încât să răspundă nevoilor acestora, cum sunt, de exemplu, parcurile tematice.

Evenimente speciale.

În clasificarea de mai sus se disting două categorii de atracții turistice, clasându-se primele trei în atracții permanente și ultima categorie fiind o atracție temporară.

Pelerinajele, plajele, peșterile, râurile și lacurile, marile și oceanele, unele stânci și vârfuri ale munților, elemente ale florei și faunei, toate acestea sunt considerate cele mai importante atracții naturale.

Bisericile, mănăstirile, catedralele, siturile arheologice, monumentele istorice, case naționalizate, lacuri de acumulare, acestea reprezinta o categorie ale atracțiilor turistice făcute de om dar fără a fi proiectate cu un scop principal de a atrage vizitatori.

Din categoria de atracții turistice făcute de om ce are ca scop atragerea turistilor menționăm parcurile de distracție, parcurile tematice, porturi de agrement, muzee și galerii, muzee în aer liber, cazinouri, centre pentru meșteșugari populare, ferme funcționale, deschise publicului, centre expoziționale.

Evenimentele speciale se subclasifică și ele în mai multe categorii : evenimente sportive, culturale, muzicale, folclorice, festivaluri de artă, aniversări istorice, târguri și expoziții, dar și evenimente religioase etc.

În concepția cercetătorilor de la Institutul Național de Statistică din România atracțiile turistice se clasifică astfel:

După conținutul lor:

Atracții naturale – reprezintă ansamblul condițiilor pe care le oferă cadrul natural (relief, climă, hidrografie, vegetație, faună, monumente ale naturii, rezervații, etc.)

Atracții antropice – creațiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemnte de cultură, istorie, artă și civilizație, tehnico-economice, socio-demografice etc.

După gradul de polarizare:

Resurse concentrate

Resurse dispersate

Într-o abordare mai complexă, dar păstrând în esență același criteriu al răspândirii în teritoriu:

Atracții nodale (se concentrează pe o arie teritorială mai restrânsă și sunt pretabile în principal, pentru turismul de sejur)

Atracții liniare (de-a lungul unui circuit sau de-a lungul coastelor, destinate turismului itinerat)

După valoare (originalitate și unicitate):

Resurse unice (rare și originale) la scara întregii planete;

Resurse de creație – originale dar înregistrându-se în mai multe zone – orașe, cetăți, parcuri naționale

Resurse atractive – comune celor mai multe zone turistice ale lumii (plaje întinse, peisaje deosebite, mări liniștite, manifestări culturale) .

Tot în viziunea lui Swarbrooke atracțiile se clasifică în forma următoare:

Tabelul.1.1. Clasificarea atracțiilor turistice după durata sejurului

Sursa:Swarbrooke, John, The Development and Management of Visitor Attractions, second edition, Butterworth-Heinemann, Oxford, Great Britain, 2002

Tabelul 1.1. reprezintă o diferențiere a atracțiilor turistice ce necesită o vizită de scurtă durată și cele care necesită o vizita de lungă durată.

În concluzie, toate aceste atracții constituite în scopul atragerii turiștilor au ca principal scop creșterea numărului de vizitatori și maximizarea impactului economic al turismului.

1.3. Aplicarea marketingului în cadrul atracțiilor turistice naționale și internaționale

Din punct de vedere metodologic, analiza produsului turistic, presupune, utilizarea unor tehnici, metode și modele, structuri de identificare a ”ofertei turistice posibile” și estimarea ”atitidinii turiștilor” în fața ofertei.În detalierea ofertei turistice autorii de Gearing și Swart aleg să identifice factorii care definesc atractivitatea turistică și elementele acestuia care compun fiecare factor.

Fig.1.3. Arborele de definire a componentelor atractivității turistice.

În figura de mai sus autorii au definit un arbore al atractivității produsului turistic. Ce presupene identificarea atitudinii față de produsul turistic ce depind esentialmente de clientul-turist, de obiectivele sale, de interesele sale generale etc.

În viziunea autoarei Adina Camarda turismul intern ”…reprezintă o particularitate a turismului ce este practicat de populația unei tări în interiorul granițelor naționale” iar turismul internațional”…reprezintă rezultatul deplasării persoanelor în afara granițelor tării lor de reședință.”

Turismul românesc are la bază un potențial turistic important. Menționăm o varietate a formelor de relief cum ar fi (izvoare de apă minerală și termală, lacuri folosite pentru agreement, natație și pescuit sportive, fond cinegetig bogat în păduri de foaioase și conifer, peisaje diverse de la cel al crestelor montane până la cele de câmpie întinsă, și litoral cu plaje nisipoase, zone protejate ca cele din Delta Dunării) și continuând cu istoria interesantă a poporului român ce se reflectă în numeroase mărturii materiale și spirituale ( muzee, monumente, biserici, mânăstiri, cetăți antice și medievale, portul popular, țesături, ceramică, etc.) elementele patrimoniale românești atrag atenția a numeroși vizitatori din toate colțurile lumii.

Extrapolând noțiunea de turist internațional, se poate afirma că „turismul internațional reprezintă acțiunea de deplasare temporară a rezidenților unei țări în calitate de vizitatori spre o altă țară, în scopul satisfacerii unor motivații și consumuri specifice acoperite de activități de producție generatoare de venituri în țara de destinație”.

Atracțiile turistice naționale și internaționale sunt, în general, unități singulare, locuri individuale sau zone geografice de mici dimensiuni și ușor de delimitat, bazate pe o singură trasatură cheie. Destinațiile sunt zone mai vaste, care includ un număr de atracții individuale, împreună cu serviciile care vin în ajutorul turiștilor. Există o legatură puternică între cele două, de obicei existența unei atracții majore stimulând dezvoltarea destinațiilor, fie ca atracția este o plajă, un loc sfânt sau un parc tematic.

Marketingul poate fi aplicat și în cadrul atracțiilor turistice naționale și internaționale unde poate creea un fenomen ce se manifestă prin promovarea și atragerea a cât mai mulți turiști, astfel putem exemplifica câteva atracții turistice ce de-a lungul timpului a reușit să atragă mii.

De exemplu putem vorbi de multe catedrale ce nu au fost proiectate pentru a deveni atracții turistice, câteva au fost construite pe rutele de pelerinaj sau aproape de sanctuarele religioase. Un alt exemplu ar fi parcurile rustice ce se bazează pe mediul natural pentru a atrage vizitatori, însă operatorii lor le administrează având ca unic scop atragerea și găzduirea vizitatorilor.

Muzeele în aer liber ca Ironbridge, din Shropshire și dezvoltările de tipul Albert Dock din Liverpool se folosesc de clădiri vechi, pentru a crea atracții populare. În privința activităților, atracțiile sunt o resursă care furizează materia prima de care depinde activitatea. De exemplu, băile de soare depind de plaje, cei care navighează  se folosesc de porturile de agrement, iar fanii muzicii folk participă la festivaluri folk.

Destul de puține atracții au zone de influență națională. Asemenea atracții sunt, de obicei, lideri de piață în domeniu, ca Alton Towers în Marea Britanie, sau sunt localizate în destinații turistice importante, care au o zonă de influență națională. Acest ultim factor determină caracterul național sau internațional al zonei de exercitare a atracției în Londra sau Paris.

 Doar câteva atracții se bucură de zona de influență internațională. Acestea sunt, în general, atracții unice, care sunt cunoscute în întreaga lume. Exemple de asemenea atracții sunt Disney World, piramidele din Egipt, Marele Canion și Jocurile Olimpice, oriunde s-ar desfășura.

Bibliografie

Adina Liana Camarda, Economia turismului, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2008. Pag 101

Balaure, V., Cătoiu, I., Verdeș, C., Marketingul turistic, Editura Uranus, București, 2005

Berbecaru I, Botez M, Op. Citate pag. 81-84

George Nicolescu, Cecilia Irina Răbonțu, Mugurel Surupăceanu, ”Marketing turistic” Editura Academia Brâncuși, tg-Jiu, 2005

Gronroos, Ch.,„Service management and marketing”, Lexington 1990, pag. 26

Gunn, Glare A. Vacationscape: Designing Tourist Regions. Austin, Texas: Bureau of Business

Institutul național de statistic- Anuarul statistic-2009 Accesat la data de 12-11-2014

Kotler, Ph., Saunders, J., Armstrong, G., Wong, V., Principiile marketingului, ediția europeană, Editura Teora, București, 1998, pag. 699

Oscar Snak, ”Economia și organizarea turismului”, Editura Sport Turism, București, 1976

Research, University of Texas. 1972

Revue de l’Academie Internationale du Tourisme (nr.IV/1961, pg.17) și N.Neacșu – A.Cernescu – Economia turismului- Studii de caz. Reglementări – Editura Uranus, București 2002 – pg.19.

Swarbrooke, John, The Development and Management of Visitor Attractions, second edition, Butterworth-Heinemann, Oxford, Great Britain, 2002, p. 5

Teoder Gherasim Daniel Gherasim, Editura economică, București, 1999, pag. 15

Toader Gherasim, Daniel Gherasim, Marketing turistic, Ed.Econimică București, 1999, pag 47

 www.RomanianMonasteries.ro – Turismul în România – Accesat la data de 12-12-2014

www.scoriloturism.ro/turism-religios/ Accesat la data de 16-12-2014