Aspecte Conceptuale Privind Situatiile Financiare

CAPITOLUL 1 – Aspecte conceptuale privind situatiile financiare

1.1 Obiectivele și importanța situațiilor financiare anuale

Aceste informații, împreună cu alte informații din note, ajută utilizatorii situațiilor financiare sa estimeze viitoarele fluxuri de trezorerie ale entității și în special a plasării în timp a apariției și a gradului de certitudine a acestora.

Situațiile financiare anuale descriu fenomenele economice în cuvinte și cifre. Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere trebuie să fie completă, neutră și fără erori.

Un set complet de situații financiare trebuie să conțină:

‐ un bilanț;

‐un cont de profit și pierdere;

‐o situație a modificărilor capitalurilor proprii;

‐o situație a fluxurilor de trezorerie;

‐ notele explicative la situațiile financiare anuale cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte note explicative .

Bilanțul apare ca un tablou al situației patrimoniale, care prezintă în unități monetare mărimea valorii bunurilor economice, în corelație cu sursele lor de finanțare, precum și cu rezultatul obținut.

Contul de profit și pierdere este un document contabil de sinteză care redă imaginea activității firmei într-o perioadă dată, respectiv sintetizează fluxurile economice, cheltuielile și veniturile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea de exploatare, financiară și extraordinară.

Situația modificării capitalurilor proprii reprezintă detaliat toate variațiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început și cel de sfârșit al exercițiului financiar, permițând analiza capacității de menținere a capitalului și rezultatul final (profitul sau pierderea).

Informațiile referitoare la fluxurile de trezorerie ale unei entități sunt utile pentru a pune la dispoziția utilizatorilor de situații financiare o bază pentru evaluarea capacității entității de a genera numerar și echivalente de numerar și a nevoilor sale de utilizare a acelor fluxuri de trezorerie. Deciziile economice care sunt luate de către utilizatori impun o evaluare a capacității unei entități de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a plasării în timp și siguranței generării acestora.

Situația fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate pe activități de exploatare, de investire și de finanțare.

În notele explicative la situațiile financiare, conform OMFP 1802/2014, entitățile prezintă informații referitoare la următoarele:

a) politicile contabile adoptate, inclusiv bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente, conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de prezentele

reglementări și orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate;

b) dacă imobilizările corporale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să prezinte mișcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar, cu o explicație a tratamentului fiscal al elementelor pe care le conține și valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută în bilanț dacă imobilizările corporale nu ar fi fost reevaluate;

c) atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă, ipotezele semnificative care stau la baza modelelor și tehnicilor de evaluare, pentru fiecare categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit și pierdere, precum și modificările incluse în rezervele de valoare justă, pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informații despre aria și natura instrumentelor, inclusiv termenii și condițiile semnificative care pot afecta valoarea, calendarul și certitudinea fluxurilor viitoare de numerar și un tabel care să prezinte mișcările recunoscute direct în capitalurile proprii, în cursul exercițiului financiar;

d) valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanții sau active și datorii contingente

neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale care a fost acordată; separat de acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile și entitățile afiliate sau asociate;

e) suma avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții și a oricăror sume restituite, amortizate sau la care s‐a renunțat, precum și a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie;

f) cuantumul și natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau o incidență excepțională;

g) sumele datorate de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de cinci ani,

precum și valoarea totală a datoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse de aceasta, cu indicarea naturii și formei garanțiilor;

h) numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar.

1.2 Bilanțul contabil, imaginea poziției financiare a întreprinderii

Bilanțul arată poziția financiară a întreprinderii la un moment dat, respectiv la sfârșitul exercițiului financiar, însă, această poziție financiară este consecința rezultatelor obținute de întreprindere pe parcursul exercitiului financiar până la data bilanțului.

Bilanțul contabil își demonstrează rolul important prin intermediul funcțiilor sale, și anume:

1. Funcția de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informatiilor, care a aparut din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilității curente, dupa criterii bine stabilite, intr-un numar restrans de indicatori, care să ofere o imagine de ansamblu asupra situației economico-financiare a entității.

2. Funcția de analiză se manifestă prin faptul că, pe baza bilanțului contabil, se analizează periodic gradul realizării indicatorilor  proiectați și a rezultatelor și se stabilesc măsuri de perfecționare a activității economice și financiare.

3. Funcția previzională constă în posibilitatea oferită de bilanț de a orienta activitatea viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situația patrimonială și pe rezultatele din perioada considerată baza de raportare.

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare și sunt deținute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziție sau la costul de producție, cu respectarea prevederilor legale in vigoare.

O imobilizare necorporală este un activ nemonetar, identificabil fără formă fizică.

Anumite imobilizări necorporale pot fi conținute în sau pe suporturi fizice, cum ar fi

compact‐discuri (în cazul programelor informatice), documentația legală (în cazul licențelor sau al brevetelor) ori pe film. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât și necorporale trebuie tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate își utilizează raționamentul pentru a evalua care element este mai semnificativ.

Imobilizările corporale reprezintă active cu formă fizică, care sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și care, de asemenea, sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Imobilizările financiare sunt acele active financiare sau de portofoliu, care cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate, împrumuturile acordate entităților afiliate, acțiunile deținute la entități asociate și entități controlate în comun, împrumuturile acordate entităților asociate și entităților controlate în comun, alte investiții deținute ca imobilizări, alte împrumuturi.

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității, este deținut, în principal, în scopul tranzacționării, se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului sau este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată. În categoria activelor circulante sunt cuprinse stocurile, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură, creanțe, investițiile pe termen scurt și casa și conturile la bănci.

Stocurile sunt active circulante deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității, în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

În categoria investițiilor pe termen scurt sunt cuprinse acțiunile deținute la entitățile

afiliate și alte investiții pe termen scurt. Alte investiții pe termen scurt reprezintă, de asemenea, obligațiunile emise și răscumpărate, obligațiunile achiziționate și alte valori mobiliare achiziționate în vederea realizării unui profit într‐un termen scurt.

Cheltuielile în avans reprezintă cheltuieli care au fost efectuate/plătite în exercitiul financiar curent, dar care se referă la niște cheltuieli care se vor realiza efectiv în exercițiile sau perioadele următoare.

O datorie este clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă, atunci când se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității sau este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Provizioanele se constituie în virtutea principiului prudenței și sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea. Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile și cheltuielile estimate. Provizioanele nu pot depăși din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligației curente la data bilanțului. Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care: o entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior, este probabil ca o ieșire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația respectivă, poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.

Capitalul și rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul acționarilor asupra activelor

unei entități, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului financiar. La elaborarea situațiilor financiare, entitățile adoptă conceptul financiar de capital. Conform acestui concept, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entității.

Capitalul este reprezentat de capitalul social, patrimoniul regiei etc., în funcție de forma juridică a entității. Capitalul social se constituie la înființarea întreprinderii prin aportul acționarilor/asociaților, aport ce poate lua forma de bani (numerar) sau în natură.

Primele legate de capital cuprind primele de emisiune, fuziune, aport și de conversie.

Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu

reglementările in vigoare, trebuie reflectat în debitul sau creditul contului 105 "Rezerve din

reevaluare", după caz, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizărilor corporale.

Evidențierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe fiecare imobilizare corporală în

parte și pe fiecare operațiune de reevaluare care a avut loc.

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar. Rezultatul exercițiului se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile exercițiului. Rezultatul definitiv al exercițiului financiar se stabilește la închiderea acestuia și reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere.

1.3 Contul de profit și pierdere, indicator de performanță

Pe lângă bilanț, este necesară și prezența unui alt instrument de modelare contabilă care să explice modul de constituire a rezultatului și pentru a permite trasarea unor concluzii legate de performanțele activității întreprinderii. Acest instrument este o altă componentă a situațiilor financiare, și anume contul de profit și pierdere.

Structurile calitative care sunt reprezentate și comparate în contul de profit și pierdere sunt veniturile, adică valorile produse și vândute pe piață clienților, și chetuielile, adică valorile utilizate pentru obținerea unor venituri, sau costuri angajate pe alte piețe. În urma comparării celor două structuri se va obține un rezultat care poate avea forma unei mărimi valorice pozitive, adică profit, sau o mărime valorică negativă, adică pierdere, dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel: venituri din exploatare și venituri financiare.

Veniturile din exploatare cuprind:

a) venituri din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de servicii. În această categorie se includ și veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe;

b) venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus

(reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și servicii în curs de execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;

c) venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate

pentru ea însăși, care se înregistrează ca imobilizări corporale și necorporale;

d) venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor

de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;

e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități

contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și alte venituri din exploatare.

Veniturile financiare cuprind: venituri din imobilizări financiare, venituri din investiții pe termen scurt, venituri din investiții financiare cedate, venituri din diferențe de curs valutar, venituri din dobânzi, venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare, alte venituri financiare.

Cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru consumuri de stocuri și servicii prestate, de care beneficiază entitatea, cheltuieli cu personalul, executarea unor obligații legale sau contractuale etc.

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:

a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:

‐ cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile, costul de achiziție al obiectelor de

inventar consumate, costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor, contravaloarea energiei și a apei consumate, valoarea activelor biologice de natura stocurilor, costul mărfurilor vândute și al ambalajelor.

‐ cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii, prime de

asigurare, studii și cercetări, cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori), comisioane și onorarii, cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate, transportul de bunuri și personal, deplasări, detașări și transferări, cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele;

‐ cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);

‐ alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, aferente

perioadei, pierderi din creanțe și debitori diverși, despăgubiri, amenzi și penalități, etc);

b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații, cheltuieli privind investițiile financiare cedate, diferențele nefavorabile de curs valutar, dobânzile privind exercițiul financiar în curs, sconturile acordate clienților, pierderi din creanțe de natură financiară și altele.

Contul de profit si pierdere oferă informații asupra activității întreprinderii, a modului cum aceasta își gestionează afacerea prin dimensionarea veniturilor, cheltuielilor si rezultatele pe care le generează.