. Aspecte Caracteristice ale Sistemului Bancar Romanesc

CUPRINS

INTRODUCERE

De fiecare dată când facem comparații între prețurile practicate de două sau mai multe magazine la aceleași produse, când ne gândim că nu ne avantajează cursul valutar de săptămâna aceasta și preferăm să mai asteptăm înainte de a ne converti banii, luăm decizii economice.

Atunci când dorim să realizăm un proiect, o investiție sau pur și simplu să ne îmbunătațim standardul de viață, iar resursele financiare de care dispunem sunt insuficiente, cea mai simplă modalitate de finanțare este creditul bancar.

Alegerea creditului potrivit poate fi un proces dificil având în vedere multitudinea și varietatea ofertelor disponibile, instabilitatea anumitor instituții bancare, a ratei de schimb etc. În aceste condiții se pune problema identificării creditului adecvat, care să ofere un echilibru între gradul de satisfacere a necesităților fiecăruia și costurile și riscul aferent acestuia. Creditul bancar nu trebuie numai să rezolve pe moment lipsa fondurilor banești ci , trebuie să se dovedească cea mai bună modalitate de finanțare a proiectului respectiv, cu costuri minime și adecvat fiecăruia dintre noi.

Creditul bancar este o soluție spre care mulți se îndreaptă cu speranțe mari, dar puțini sunt cei care ajung să fie mulțumiți de alternativa aleasă. Personal consider că ambiția, deciziile luate la timp, seriozitatea și câteva cunoștințe în domeniul economic, reprezintă atuurile care fac dintr-un credit alternativa optimă de finanțare. Dacă primele sunt mai mult însușiri native, cunoștințele se dobândesc.

Deci, nimic nu ne împiedică să contractăm un credit bancar avantajos dacă avem un bagaj minim de cunoștințe financiare și o strategie privind întrebuințarea lui. Acesta este și scopul lucrării, de a fi călăuză într-o lume fascinantă, aceea a sistemului bancar și a creditelor oferite de acesta. Nimic nu este mai rău decât să solicităm un credit bancar nepregătiți, iar ceea ce se dorea o modalitate de soluționare a problemei se dovedește o povară prin prisma costurilor implicate.

Lucrarea de față se dorește a fi o analiză teoretico-aplicativă asupra ceea ce reprezintă modalitățile de finanțare a persoanelor fizice de către băncile comerciale din România. Posibilitatea de a face o analiză cât mai aprofundată asupra unor probleme esențiale cu care se confruntă oamenii atunci când apelează la o bancă pentru a contracta un credit, realismul ce impune o astfel de analiză și totodată cadrul teoretic vast, dar reflectat în cotidian, m-a îndemnat să optez pentru această temă. Cine nu dorește în zilele de astăzi să cunoască care sunt cele mai bune modalități de finanțare, care răspund optim necesităților fiecăruia dintre noi? Cu toții dorim să avem o viață mai bună și suntem conștienți că vom realiza acest lucru doar printr-o imagine cât mai clară despre ce avem de făcut.

Indiferent de scopul pentru care o persoană fizică contractează un credit bancar, în capitolele următoare se ilustrează particularitătile privind mecanismele de creditare desfășurate de către băncile comerciale din România precum și particularități ale produselor oferite de acestea.

În primul capitol am prezentat aspectele caracteristice ale sistemului bancar românesc, cadrul legislativ care le reglementează activitatea societăților bancare, precum și principalele operațiuni desfăsurate.

Capitolul doi face referire la procesul creditării bancare axându-se pe abordările teoretice.

În capitolul trei am ilustrat paricularitățile mecanismului de creditare a persoanelor fizice practicat de către băncile comerciale din România.

În capitolul patru am analizat piața creditelor auto si am realizat un studiu privind varianta optimă de finanțare a achiziției unui autoturism prin credit bancar.

Sper ca toți cei care doresc să apeleze la un credit bancar pentru finanțarea proiectelor să opteze pentru varianta optimă, în cunoștință de cauză a tuturor costurilor implicate, pornind poate chiar de la ideile sugerate în această lucrare.

CAPITOLUL I Aspecte caracteristice ale sistemului bancar românesc în perioada de tranziție spre economia de piață

1.1. Dinamica și structura sistemului bancar românesc în perioada de tranziție

1.1.1. Cadrul legislativ

În perioada economiei cu planificare centralizată, sistemul bancar românesc a fost organizat, în linii mari, conform modelului sovietic de monobancă. În centrul sistemului elaborat de statul român pentru a implementa planul central și a controla administrativ fluxurile de fonduri în economie s-a aflat Banca Națională a României (BNR), care exercita atât funcții de bancă de emisiune, cât și unele funcții de bancă comercială. Alături de BNR, sistemul cuprindea și patru bănci specializate în finanțarea unui sector specific de activitate economică. Astfel, Banca Română de Comerț Exterior (redenumită Bancorex) era specializată în finanțarea întreprinderilor de comerț exterior și deținea cea mai mare parte a rezervelor valutare ale țării. Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară (în prezent Raiffeisen Bank) finanța întreprinderile agricole și agroindustriale, în timp ce Banca de Investiții (în prezent Banca Româna pentru Dezvoltare – Grup Societe Generale) acordă credite pe termen lung și era responsabilă de finanțarea investițiilor. Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC) deținea monopolul în mobilizarea economiilor populației și aloca o parte din resursele sale sub forma împrumuturilor pentru construcția de locuințe. În plus, patru bănci străine (Manufacturers Hanover Trust, Societe Generale, Banque Franco Roumaine și Frankfurt Bucharest Bank) erau autorizate să efectueze o gamă restrânsă de operațiuni în valută. De asemenea, mai existau aproximativ 860 de cooperative de credit, organizate într-o rețea, și mai mult de 6.000 de case de ajutor reciproc.

După anul 1989, România a fost martoră a mai multor schimbări, iar trecerea la economia de piață a determinat și modificarea radicală a organizării și funcționării sistemului bancar.

Reforma sistemului bancar în România a început, de fapt, în decembrie 1990 când sistemul monobancar specific economiei cu planificare centralizată a fost înlocuit cu un sistem organizat pe două niveluri: Banca Națională a României și băncile comerciale. În procesul de organizare a unui sistem bancar modern de tip occidental, Banca Națională a României și-a asumat responsabilitatea de a conduce politica monetară și de a exercita alte funcții specifice unei bănci centrale, în timp ce activitățile sale comerciale au fost transferate unei bănci nou înființate: Banca Comercială Română (BCR). Totodată, băncile specializate au fost transformate în bănci comerciale universale.

În aprilie 1991, prin adoptarea Legii nr.34/1991 privind statutul Băncii Naționale a României și a Legii nr.33/1991 privind activitatea bancară s-au pus bazele sistemului bancar , pe două trepte, având în vârful piramidei Banca Centrală, fără funcții comerciale, ci numai de reglementare, supraveghere, control și emisiune monetară, iar în eșalonul doi, băncile comerciale constituite în societăți pe acțiuni în baza legislației societăților comerciale, cu respectarea prevederilor și rigorilor specificității activității bancare.

Aceste legi au constituit crearea unui nou sistem bancar orientat spre piață. Noul cadru juridic a încurajat dezvoltarea băncilor cu capital privat și a permis intrarea liberă pe piața bancară autohtonă a instituțiilor financiare străine. Băncile au fost autorizate să opereze în calitate de bănci comerciale de tip universal, putând efectua o gama largă de operațiuni bancare pe întreg teritoriul țării în condițiile respectării normelor prudențiale emise de banca centrală, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară.

În prima parte a anului 1998, legislația bancară a fost substanțial îmbunătățită prin adoptarea a trei noi legi bancare: Legea bancară nr.58/1998, Legea 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României și Legea falimentului bancar (Legea nr.83/1998). Anul 2003 a reprezentat continuarea procesului de transpunere în legislația bancară internă a prevederilor comunitare. Astfel, alături de armonizarea deplină a Legii bancare cu directivele Uniunii Europene (prin Legea nr.485/2003 pentru modificarea și completarea Legii bancare nr.58/1998) au fost adoptate o serie de reglementări cu impact direct în planul îmbunătățirii activității de supraveghere.

În anii ce au urmat, cadrul legislativ care reglementează activitatea bancară a fost perfecționat, prin emiterea de ordonanțe de urgență, pentru obținerea unui grad cât mai ridicat de compatibilitate cu reglementările similare europene și cu cele mai bune practici internaționale.

Astfel a fost adoptată o nouă lege privind Statutul Băncii Naționale a României (Legea nr.312/2004), reglementări privind falimentul instituțiilor de credit (O.G. nr. 10/2004), a avut loc liberalizarea fluxurilor de capital cu impact semnificativ asupra balanței de plăți (iulie 2005), ordonanța privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului (O.G. nr. 99/decembrie 2006) în 2007 urmând să se adopte un nou Regulament privind creditele destinate persoanelor fizice.

1.1.2.Particularități ale sistemului bancar

Ca și în alte țări aflate în tranziție spre economia de piață, în România băncile rămân în continuare cei mai importanți intermediari financiari. La sfârșitul anului 2000, sistemul bancar românesc deținea mai mult de 90% din totalul activelor sistemului financiar autohton (Tabelul 1.1.). Dominanța sectorului bancar este demonstrată și de rolul secundar pe care îl joacă piețele de capital românești.

La data de 31 decembrie 2000, capitalizarea însumată a celor două burse de valori din România (Bursa de Valori București și piața RASDAQ) se cifra la nivelul de 30.219 miliarde lei, comparativ cu activele totale ale sistemului bancar în valoare de 233.254 miliarde lei.

Tabelul 1.1.: Structura sistemului financiar in România la sfârșitul anului 2000

Sursa: Bichi, Antoni, 2001.

După 1990, sistemul bancar s-a dezvoltat rapid, numărul băncilor comerciale a crescut de la 12 (1991) la 45 la sfârșitul anului 1998. La sfârșitul anului 2003, numărul acestora s-a redus la 38, ca efect al procesului de restructurare și consolidare bancară. (Tabelul 1.2.).

Tabelul 1.2.: Componența sistemului bancar pe forme de proprietate

Sursa: Banca Națională a României

La sfârșitul anului 2003, mai existau două bănci cu capital majoritar de stat (Banca Comercială Română și Eximbank). Prima a intrat în plin proces de privatizare, în noiembrie 2003, 25% din acțiuni fiind preluate de BERD și CFI pentru suma de 220 milioane USD, iar Eximbank parcurge un proces de restructurare și de transformare într-o agenție de garantare a exporturilor românești, operațiunile de bancă comercială fiind sistate în cursul anului 2001.

Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC) ocupă o poziție specială în cadrul sistemului fiind sigura care este supusă dispozițiilor unei legi proprii și unicul operator bancar pe piață cu capital integral de stat. CEC face parte dintr-un proces complex de restructurare, privatizarea băncii fiind așteptată în anii următori, o dată cu ridicarea garanției totale din partea statului de care se bucură depozitele constituite de populație la această instituție.

Fig. 1 Evoluția numărului de bănci din România în perioada 1991 – 2006

La sfârșitul anului 2006 sistemul bancar românesc se compune din 37 de bănci (din care 6 sucursale ale unor bănci străine) cu un total activ bancar de 43 miliarde EUR(circa 54% din PIB) , 61% din activele bancare fiind concentrate în primele 5 bănci din sistem.

1.1.3 Structura de proprietate

Structura de proprietate a sectorului bancar românesc a cunoscut transformări importante în cursul ultimului deceniu. Încă de la începutul procesului de tranziție, autoritățile române au încurajat deschiderea sectorului financiar, această opțiune de politică materializându-se în libertatea de intrare pe piața bancară și deschiderea față de investițiile străine. În acest sensde investițiile străine. În acest sens, legislația bancară adoptată în 1991 a permis înființarea liberă de bănci comerciale, organizate sub formă de societăți pe acțiuni, de către persoane fizice și juridice, autohtone și străine, prin aceasta înlăturându-se barierele de intrare pe piața bancară, de natură să promoveze structuri oligopoliste în cadrul sistemului bancar românesc. Totodată, spre deosebire de alte țări central-europene, băncilor străine li s-a permis accesul liber pe piața bancară românească nu numai prin crearea de filiale, ci și prin intermediul sucursalelor, în condițiile îndeplinirii cerințelor de autorizare.

Modificări de substanță în domeniul structurii de proprietate au avut loc mai ales în ultimii ani, odată cu declanșarea procesului de privatizare a băncilor cu capital majoritar de stat (Banc Post, BRD și Banca Agricola) și lichidarea Bancorex.

La sfârșitul anului 1998, cele 7 bănci cu capital integral sau majoritar de stat dețineau 71% din totalul activelor sectorului bancar. La sfârșitul anului 2003, mai existau doar trei bănci cu capital majoritar de stat, ce controlau doar 37,5% din activele sistemului bancar.

Cele opt sucursale ale unor bănci străine (ING Bank, Banca Italo-Romena, Garanti Bank, National Bank of Greece, Banca Franco-Română, MISR Romanian Bank, Frankfurt Bukarest Bank și Banca di Roma) reprezintă aproximativ 7,7% din activele sistemului bancar, ponderea cea mai importantă revenind ING Bank (cu aproximativ 60% din cota de piață a sucursalelor băncilor străine).

Prezența semnificativă a sectorului privat s-a resimțit și la nivelul capitalizării sistemului bancar. Ponderea acestui segment în totalul capitalului agregat a ajuns la 72% la sfârșitul anului 2006 ca urmare a acțiunilor întreprinse de băncile străine pentru consolidarea poziției lor pe piața bancară românească, precum și a măsurilor luate de Banca Națională a României privind majorarea graduală a limitei minime aferente capitalului social și a fondurilor proprii până la valoarea de 370 miliarde lei (Normele BNR nr.16/2002). (Tabelul 1.3.)

Tabelul 1.3.: Capitalul social minim al băncilor comerciale reglementat de Banca Națională a României

(mld lei)

În ultimii anii ierarhia în sistemul bancar s-a schimbat major în favoarea austriecilor: Erste Bank a achizitionat cea mai mare bancă românească (BCR deține o rețea națională de aproximativ 340 de sucursale, un portofoliu de aproximativ 2,5 milioane de clienți persoane fizice și 300.000 clienți persoane juridice), iar Raiffeisen Bank a transformat falimentara Banca Agricola în a treia bancă după cota de piață.

Sursa: BNR

Fig. 2 Structura acționariatului în cadrul instituțiilor de credit din România (septembrie 2006)

La finele anului 2006, din totalul celor 40 de țări care dețin participații în capitalul instituțiilor de credit din România, primele trei locuri au fost ocupate de: Austria (cu 19,2 % în totalul capitalului), Grecia (cu 16,8%) și Olanda (cu 7,4%).

CEC rămâne și la începutul lui 2007 o bancă de stat. Doar National Bank of Greece (NBG) a prezentat o ofertă financiara îmbunatățită, angajându-se să platească 560 milioane euro pentru pachetul scos la vanzare de 69,9% din acțiuni.

1.1.4. Concentrarea și competiția în sistem

Principala caracteristică a sistemului bancar românesc rămâne concentrarea acestuia, un număr de cinci bănci (Banca Comercială Română, BRD – Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank, CEC, ABN Amro Bank) dominând piața la sfârșitul anului 2006, cu o pondere de 61,1% din activul total, 64,5% din totalul creditelor și 58,8% din totalul depozitelor.

Totuși, intrarea pe piața românească a unor bănci străine de renume și asanarea sectorului bancar au declanșat o concurență puternică între operatorii bancari. În acest context, ultimii trei ani au marcat un nou trend, cotele de piață deținute de băncile autohtone diminuându-se în favoarea segmentului străin.

În perspectiva lui 2010, comunitatea bancară consideră că nu ar fi prea optimist un ritm de creștere al activelor de 30% pe an, astfel încât piața să ajungă peste cinci ani la circa 130 de miliarde de euro.

Se apreciază că, o dată cu maturizarea pieței, nivelul de concentrare se va modifica, accentuarea concurenței impunând schimbări în strategia băncilor mici și mijlocii – eventuale fuziuni sau achiziții – astfel încât acestea să-și majoreze în mod rezonabil capitalul, fără șocuri majore. O alternativă pentru menținerea viabilității acestor bănci ar putea fi concentrarea pe produse specializate sau pe anumite segmente ale clientelei.

Concurența și-a spus cuvântul asupra dobânzilor la credite,atât în lei, cât și în valută, continuând să scadă spre noi minime, și pee fondul micșorării dobânzii de referință a BNR.

Sursa: BNR

Fig. 3 Evolutia ratelor dobânzilor (%)

Retailul rămâne izvorul banilor pentru bancheri, majoritatea jucătorilor alocând fonduri pentru investiții în extinelerea rețelelor și dezvoltarea unor noi produse.

Pe ansamblu, piața este încă puțin dezvoltată comparativ cu sistemele bancare din regiune. Activele reprezintă numai 54%, din PIB, față de o medie de 227,5% în Uniunea Europeană.

1.2. Banca Națională a României – rol și funcții

Banca Națională a României este o instituție bancară cu personalitate juridică, care asigură emisiunea de monedă, elaborează și aplică politica monetară și de credit a României.

Activitatea Băncii Naționale a României se desfășoară, în prezent pe baza Legii nr.101/1998 privind statutul Băncii Naționale a României, cu modificările ulterioare, care grupează operațiunile pe care le desfășoară în corelație cu funcțiile acesteia, după cum urmează:

1. Emisiunea monetară, care conferă Băncii Naționale a României funcția de bancă centrală. Banca Națională a României este unica instituție autorizată să emită bancnote și monedă metalică. Ea elaborează programe de emisiune monetară și asigură emisiunea regulată, cu scopul menținerii stabilității monedei naționale.

2. Efectuează operațiuni cu societățile bancare și cu alte instituții de credit. Această funcție rezultă din rolul de bancă a băncilor și de creditare a acestora, referinduse în principal, la:

Rescontarea efectelor de comerț și a bonurilor de casă prezentate de societățile bancare. Banca Națională a României stabilește taxa oficială a scontului și rescontului, precum și conditiile în care au loc operațiunile de scontare și rescontare.

Acordarea de credite societăților bancare și altor instituții financiare, sub forma creditelor de refinanțare, stabilind și nivelul ratei (dobânzii) de refinanțare.

Stabilirea regimului rezervelor minime obligatorii, reprezentând sumele de bani pe care toate băncile sunt obligate să le păstreze în conturi special deschise la Banca Națională a României. Sistemul rezervelor reprezintă unul din principalele instrumente de supraveghere și asigurare a lichidității bancare.

Banca Națională a României reglementează autorizarea funcționării tuturor societăților bancare și instituțiilor financiare. În acest sens, aceasta elaborează reglementări privind acordarea autorizației, retragerea acesteia și controlul desfășurării activității băncilor autorizate.

3. Efectuează operațiuni cu Trezoreria Statului, ceea ce conferă Băncii

Naționale a României rolul de bancă a statului. Aceasta ține evidența contului curent al Trezoreriei Statului, efectuând încasări și plăti în/din contul acesteia. În acest grup de operațiuni intră și emisiunea de obligațiuni și alte înscrisuri în numele statului. Rolul Băncii Naționale a României este de a emite, de a vinde și de a răscumpăra înscrisurile emise pe numele statului și de a plăti dobânda creditelor. Toate operațiunile legate de Trezoreria Statului sunt menite să acopere deficitul bugetar.

4. Efectuează operațiuni cu aur și valute, expresie a funcției de centru valutar a Băncii Naționale a României. Banca Națională a României stabilește și conduce politica valutară a statului, elaborează reglementări legate de operațiuni cu aur și valute, elaborează balanța de plăți externe, balanța creanțelor și angajamentelor monetare externe, stabilește și publică cursul de schimb al aurului și al principalelor valute, păstrează și administrează rezervele internaționale ale statului.

5. Reglementează și controlează tranzacțiile valutare pe teritoriul României. În acest scop, Banca Națională a României elaborează regulamentul operațiunilor valutare, supraveghează și autorizează casele de schimb valutar și toate tranzacțiile efectuate pe piața valutară internă.

6. Efectuează operațiuni cu titluri de stat în conformitate cu reglementările proprii, Banca Națională a României acționând ca agent pe contul statului în ceea ce privește:

plasarea emisiunilor de titluri de stat și alte efecte negociabile de îndatorare a statului român;

exercitarea funcțiilor de agent de înregistrare, depozitare și transfer al titlurilor de stat;

plata capitalului, dobânzilor și comisioanelor aferente.

1.3. Băncile comerciale – rol și operațiuni

1.3.1. Rolul băncilor comerciale în sistemul bancar românesc

Din punct de vedere juridic, băncile comerciale sunt persoane juridice române constituite sub forma de societăți pe acțiuni în baza autorizației eliberate de Banca Națională a României, în conformitate cu Legea bancară nr.58/1998, cu modificările ulterioare.

Spre deosebire de celelalte societăți comerciale, societățile bancare se înființează prin subscriere și emisiune exclusiv de acțiuni, care reprezintă capitalul social ce se varsă obligatoriu în numerar.

Activitatea desfășurată de băncile comerciale este reglementată de Banca Națională a României în privința politicii monetare, valutare, de credit, de plăți și din punct de vedere contabil.

Băncile comerciale joacă rolul de intermediar între agenții economici și sistemul bancar.

Pentru realizarea acestui rol, băncile comerciale îndeplinesc următoarele funcții:

a) de mobilizare a activelor monetare disponibile în economie;

b) de utilizare a resurselor proprii și atrase prin distribuirea de credite către clientelă, persoane fizice sau juridice, pe termen scurt, mediu sau lung;

c) de decontare între titularii de cont.

Pentru îndeplinirea acestor funcții, băncile comerciale efectuează operațiuni de mobilizare a resurselor (operațiuni pasive) și operațiuni de plasare a acestora (operațiuni active).

1.3.2. Operațiunile bancare pasive – modalități principale de atragere a

resurselor băncii

Operațiunile pasive reprezintă pentru bancă operațiunile de atragere și constituire a resurselor. Principalele operațiuni pasive ale băncilor comerciale sunt:

atragerea de depozite de la persoane fizice și juridice;

împrumuturi primite de la clientela bancară și nebancară;

constituirea capitalului social și a fondurilor proprii.

Banca atrage resursele și le utilizează, în principal, la acordarea de credite și la plasarea în titluri (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie, etc).

Clienți bancari

Un element esențial în activitatea bancară îl reprezintă interdependența relațiilor dintre băncile din întreaga lume, prin faptul că fiecare bancă poate fi un client al altei bănci.

Conturi LORO

Acestea reprezintă conturile curente deschise de o bancă în evidențele sale, pe numele altei bănci. În cazul în care o bancă derulează un volum mare de operațiuni într-o anumită monedă sau țară, aceasta va deschide la una sau la mai multe din băncile sale corespondente conturi LORO.

Resursele aflate la dispoziția băncii în conturile LORO ale acesteia au aceleași caracteristici ca și cele aflate în conturile curente ale clientelei.

Atragerea de depozite interbancare ale băncilor reflectă depozitele constituite de alte bănci la banca respectivă. Aceste depozite reprezintă depozite la vedere ale băncilor (pentru care durata este egală cu cel mult o zi lucrătoare), la termen (pe un termen fix, pentru care durata inițială este mai mare decât o zi lucrătoare) și colaterale. Depozitele colaterale sunt constituite de alte bănci sub formă de garanție. Depozitele atrase de la bănci reprezintă principala modalitate de completare a resurselor unei bănci pe termen scurt.

Volumul depozitelor atrase de la bănci, precum și termenele acestora oferă o imagine foarte concludentă privind bonitatea acelei bănci pe piața interbancară națională sau internațională, după caz.

Împrumuturi

În unele cazuri, băncile ajung în situația de a apela la alte bănci pentru a-și procura fondurile de care au nevoie. Împrumuturile interbancare sunt frecvente în cazurile în care băncile se gasesc în situația în care plățile zilnice depășesc încasările, iar banca nu dispune de lichidități suficiente.

Orice bancă se poate confrunta cu momente în care constată că are un deficit de lichidități și va cauta, în primul rând, să se finanțeze de la alte bănci.

În categoria surselor împrumutate sunt incluse:

a) Împrumuturi de la alte bănci comerciale

Acestea reprezintă surse stabile pentru bănci, relativ ieftine, dar accesul acestora la astfel de fonduri este condiționat de bonitatea băncii, iar în unele cazuri de prezentarea unor garanții.

Împrumuturile interbancare se deosebesc de depozitele interbancare prin următoarele:

b) Facilități de creditare și de depozit acordate de Banca Națională a României

Decontările cu Banca Centrală cuprind: împrumuturi de refinanțare garantate cu titluri de stat sau alte titluri acceptate.

Principalele categorii de împrumuturi de refinanțare acordate de Banca Națională a României băncilor comerciale sunt :

împrumuturi structurale – reprezintă o forma de refinanțare prin care banca are autorizația de a preleva succesiv sume dintr-un cont deschis de Banca Națională a României, până la un anumit nivel și în cadrul unui interval de timp prestabilite. Aceste împrumuturi sunt garantate cu efecte de comerț și alte titluri acceptate de Banca Națională a României.

împrumuturi de licitație – reprezintă principala formă de refinanțare acordată băncilor pentru un interval de timp scurt, determinat, garantate cu titluri de stat și alte titluri acceptate de Banca Națională a României.

împrumuturi speciale – reprezintă o formă excepțională de refinanțare pentru băncile aflate în criză de lichiditate, pe o durată determinată, garantate cu titluri de stat sau alte titluri acceptate de Banca Națională a României.

împrumuturi lombard (overdraft) – reprezintă o formă de refinanțare cu totul specială care se acordă peste noapte băncilor pentru asigurarea plăților zilnice ale acestora. Nivelul ratei dobânzii pentru acest tip de împrumut este stabilit de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, în conformitate cu obiectivele de politică monetară și reprezintă, de regulă, nivelul maxim al ratei dobânzii practicate în sistemul bancar.

c) Împrumuturi cu destinație specială

Aceste împrumuturi reprezintă utilizări din linii de finanțare obținute de la băncile comerciale corespondente și instituții financiare internaționale și care au ca destinație finanțarea unor obiective complexe. De regulă, sunt garantate de statul în care își are sediul principal banca beneficiară a împrumutului.

Astfel de împrumuturi sunt acordate de bănci foarte mari sau consorții bancare, precum și de organisme financiare internaționale (BIRD și BERD), în urma analizelor efectuate în cadrul unui proces de “calificare” a băncii împrumutate.

d) Alte fonduri împrumutate, aflate la dispoziția băncii

Pe lângă resursele anterior amintite, banca mai profită și de o serie de fonduri ce sunt în posesia sa pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.

Printre acestea se numară:

sumele de plătit – includ sumele pe care banca le datorează salariaților (salarii), bugetului statului și asigurărilor sociale (impozite și taxe), acționarilor (dividende);

unele conturi curente ale clienților – pentru care banca nu bonifică dobanda în virtutea unor destinații speciale ale acestor conturi;

sumele din operațiuni de rescontare – reprezintă o modalitate de pocurare de noi resurse prin cedarea efectelor comerciale aflate în portofoliul băncii, provenite din operațiuni de scontare. Cedarea se face, de regulă, băncii de emisiune. Dacă se recurge la rescontare în aceeași zi în care s-a efectuat și scontarea, banca respectivă realizează profit din diferența dintre dobânda la care se scontează și taxa scontului (rata dobânzii practicate de Banca de Emisiune). În România, operațiunile de rescontare se efectuează numai la Banca Națională a României.

Conturile clientelei reflectă:

Conturile curente deschise clienților, destinate operațiunilor curente de încasări și plăți. Acestea reprezintă resursa cea mai ieftină pentru bancă.Pentru disponibilitățile aflate în aceste conturi, banca oferă, de obicei, o rată mai mică a dobânzii sau nu oferă dobândă și, prin urmare, acestea reprezintă o sursă de fonduri cu cost redus.

Conturile de depozit sunt constituite pe diverse termene și prezintă mai multe forme.

Depozitele la vedere reprezintă un cont slab remunerat sau chiar neremunerat.

Depozitele la termen reprezintă o sumă depusă de titular și blocată la dispoziția băncii până la o scadență stabilită prin contract, în momentul constituirii depozitului. Astfel de depozite asigură băncii resurse stabile, constituind cea mai importantă sursă între pasivele bancare, fapt pentru care băncile, de obicei, bonifică o rată a dobânzii mai mare, în funcție de termenele de constituire a depozitelor.

Depozitele colaterale reprezintă sume depuse într-un cont în vederea garantării unor obligațiuni contractuale ale clientului – deschiderea de acreditive, emiterea de scrisori de garanție.

Certificatele de depozit emise de bănci, de valori diferite, au o gamă largă a scadențelor și o rată a dobânzii bonificată în funcție de nivelul de piață al ratei dobânzii.

Certificatele de depozit prezintă și unele avantaje pentru cumpăratori:

lichiditatea – pot fi transformate oricând în numerar, dar pierzând o parte din dobândă (ca penalizare);

negociabilitatea – putând fi vândute și cumpărate oricând până la data scadenței (dreptul de proprietate poate fi transferat noului proprietar, acesta fiind îndreptățit să primească întreaga sumă la sfârșitul perioadei care a fost convenită între bancă și depunătorul inițial).

Constituirea de provizioane pentru creanțe din operațiuni cu clientela se referă la provizioanele specifice constituite pentru acoperirea riscului de credit din operațiunile cu clientela, precum și acoperirea riscului de dobândă.

Titlurile de pe piața interbancară reprezintă titlurile semnate de bancă în calitate de debitor, în favoarea unei alte bănci. Aceste bănci vor avea calitate de creditor, ele realizând de fapt un împrumut în favoarea băncii în cauză.

Obligațiunile fac obiectul vânzărilor pe piața publică. Acestea reprezintă o modalitate a băncilor de procurare a resurselor cu caracter de capital.

Primele legate de capital apar ca un plus de valoare înregistrat la valoarea de emisiune față de valoarea nominală, în cazul acțiunilor sau al părților sociale.

Fondul de dezvoltare este utilizat la executarea sau la achiziția de mijloace fixe.

Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite în urma unor emisiuni de titluri sau împrumuturi subordonate, cu o scadență nedeterminată sau îndepărtată, a căror rambursare este condiționată de anumite clauze contractuale.

Resursele sau fondurile proprii reprezintă pentru o bancă riscul maxim pe care aceasta și-l poate asuma în angajarea resurselor sale; aceste resurse constituie garanția solvabillității băncii.

Fondurile proprii ale unei bănci comerciale sunt formate din următoarele categorii de capital:

capital propriu;

capital suplimentar.

Capitalul propriu sau capitalul de bază este compus, în principal din:

Capitalul social – reprezintă aportul acționarilor la constituirea unei bănci; este format din totalitatea valorilor nominale a acțiunilor emise de bancă. Pentru societățile bancare, Banca Națională a României stabilește și actualizează nivelul minim al capitalului social. Băncile comerciale pot majora nivelul capitalului social în baza hotărârii acționarilor și cu acordul Băncii Naționale a României.

Conform reglementărilor Băncii Naționale a României, acesta nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5milioane EUR, constituit numai sub forma bănească, integral subscris și vărsat la momentul constituirii. În totalul resurselor de finanțare, capitalul social ocupă un loc nesemnificativ.

Primele legate de capital, integral încasate.

Fondurile de rezervă – se constituie din profitul brut

Scopul constituirii acestui fond este de a preîntâmpina eventualele crize de lichiditate ale băncii, precum și pentru majorarea capitalului social, fond ce trebuie în mod obligatoriu constituit de către bănci, mai ales în primii ani de activitate.

Capitalul suplimentar se compune din:

alte rezerve decat cele din influențe de curs valutar, din prime de capital și din reevaluarea patrimoniului.

datoria subordonată – reprezintă fonduri obținute pe baza emisiunilor de titluri pe durata de 5 ani și a căror rambursare, în caz de lichidare, nu este posibilă decât după plata celorlalți creditori.

subvenții pentru investiții – reprezintă sume primite cu titlu nerambursabil de la bugetul statului sau al unor instituții publice pentru achiziționarea sau crearea de imobilizări.

diferențe favorabile din reevaluarea patrimoniului. Băncile au obligația să determine lunar nivelul fondurilor.

1.3.3. Operațiunile bancare active – modalități principale de plasare a

resurselor băncii

Operațiunile active ale băncilor comerciale sunt operațiunile prin care băncile își angajează resursele în vederea îndeplinirii funcționalităților statutare și a obținerii de profit.

Operațiunile active reprezintă pentru băncile comerciale operațiunile de utilizare a resurselor mobilizate de către instituțiile bancare sub forma atragerii de depozite, a contractării de împrumuturi sau din alte surse în vederea îndeplinirii funcțiilor specifice.

Activele unei bănci comerciale reflectă modul în care au fost plasate resursele și cuprind, în principal, următoarele categorii, în ordinea descrescătoare a gradului de lichiditate:

disponibilul aflat în casierie: numerarul;

conturile curente și depozitele plasate la alte bănci comerciale;

conturile curente deschise la banca centrală;

titlurile de trezorerie și alte titluri deținute de către bancă;

creditele de diverse categorii;

creanțele din leasing;

titlurile de participație;

imobilizările corporale;

fondul de comerț;

imobilizările necorporale;

alte categorii de active.

Disponibilul aflat în casieria băncii

În vederea efectuării operațiunilor de încasări și plăți, băncile trebuie să păstreze o anumită cantitate de numerar în casierie. Numerarul aflat în casierie nu aduce băncii nici un venit, însă asigură acesteia capacitatea de a-și onora plățile față de clienți.

Conturile curente și depozitele plasate la alte bănci comerciale

Conturile NOSTRO reprezintă conturile curente deschise de o bancă în evidențele altei bănci ca urmare a stabilirii unor relații de corespondent.

În scopul fructificării excesului de lichiditate la un moment dat, băncile acționează pe piața interbancară, prin plasarea acestor fonduri sub forma depozitelor la vedere sau la termen, în baza unor aranjamente de cont curent, prin care se pot stabili și unele facilități pe care o bancă le poate acorda celeilalte bănci.

Conturile curente deschise la banca centrală în lei și în valută

Rezerva minimă obligatorie reprezintă un instrument de politică monetară al cărui rol îl reprezintă asigurarea de către bancă a unor resurse minime lichide, necesare satisfacerii obligațiilor de plată ale clienților săi la un moment dat. Legislația din România referitoare la rezervele minime ale băncilor are la bază Regulamentul nr.4/1998 al Băncii Naționale a României, cu modificările ulterioare, care, printre altele, precizează că rezerva minimă obligatorie se constituie distinct, în lei – pentru fondurile atrase în lei – și în valută (inclusiv în EUR) – pentru fondurile atrase în valută.

Titlurile de trezorerie și alte titluri deținute de către bancă

Băncile pot alege posibilitatea plasării fondurilor în titluri de valoare datorită veniturilor (sub forma dobânzii, a dividendelor sau a câștigurilor din operațiuni speculative) pe care acestea le aduc, precum și ușurinței cu care acestea pot fi transformate în lichidități pe piața secundară. Ansamblul titlurilor de valoare care figurează în activul unei bănci reprezintă portofoliul de titluri al acesteia.

Credite acordate băncilor în baza unei convenții/contract încheiate între acestea. Creditele și împrumuturile interbancare pot fi de pe o zi pe alta, la termen și financiare, după cum urmează:

de pe o zi pe alta – sunt credite sau împrumuturi fără garanție (în alb), acordate sau primite, în baza unei convenții/contract, pe o perioadă de cel mult o zi lucrătoare;

la termen – sunt credite sau împrumuturi fără garanție (în alb) acordate sau primite, pentru un termen fix, în baza unei convenții/contract, pentru care durata inițială este mai mare de o zi lucrătoare.

financiare (credite cumpărător) sunt acordate băncilor nerezidente, dar ai căror beneficiari finali sunt agenți economici nefinanciari, nerezidenți.

Spre deosebire de depozitele interbancare plasate, dobânzile la creditele acordate băncilor sunt mai mari datorită, în principal, termenelor mai mari pe care sunt acordate (de regulă peste 1 an).

Credite acordate clienților nebancari

În general, acestea trebuie să ocupe o pondere ridicată în totalul plasamentelor unei bănci comerciale, iar profitul obținut din activitatea de creditare reprezintă aproximativ 60 – 70% din totalul veniturilor realizate.

Printre categoriile cele mai importante de credite acordate de bănci se numără:

credite de trezorerie, destinate acoperirii necesarului de lichidități privind activitatea curentă a clienților; acest tip de credit se acordă pe termen scurt (maxim un an) și poate îmbrăca diverse forme;

creditele pe termen mediu și lung sunt destinate, în general, procurării de echipamente sau bunuri imobiliare, finanțarea investițiilor.

Titluri de participație sau, așa cum le definește Legea bancară nr.58/1998, cu modificările ulterioare, investiții pe termen lung la capitalul social al altor societăți comerciale.

Băncile își plasează fondurile în participații la alte societăți pentru dividendele pe care le obțin, care în cazul unor societăți puternice depășesc ca randament al investiției alte forme de plasament, cum ar fi creditele acordate.

Imobilizările corporale (clădiri, terenuri, echipamente de calcul, telecomunicații etc.) sunt indispensabile derulării unei activități normale ale unei bănci, neaducătoare de venituri, dar cu contribuție indirectă la realizarea profiturilor băncii.

Acest tip de active prezintă un grad scăzut de lichiditate, constituind o sursă de ultimă instanță pentru acoperirea pierderilor și, de obicei, este utilizată în cazul lichidării băncii.

Alte active de natura creditelor neperformante, cheltuielilor în avans, debitorilor etc., reprezintă imobilizări de fonduri neremunerate.

Un credit neperformant reduce profitul băncii, deoarece rambursarea așteptată a fondurilor nu este realizată și trebuie înlocuită cu alte fonduri din rezervele băncii sau cu noi depozite, care implică niște costuri suplimentare.

Astfel, orice bancă ar trebui să fie preocupată de limitarea fondurilor imobilizate în acest mod.

CAPITOLUL II Abordări teoretice ale procesului de creditare bancară din România

2.1. Noțiunea de credit

Creditul, în general, reprezintă schimbul unei valori monetare viitoare. Cu alte cuvinte, primirea unor resurse monetare imediate, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, însoțită de plata unei dobânzi.

Creditul creează un raport de creditare între două subiecte, el constituind un contract prin care un intermediar financiar (bancă, instituție de credit) transmite unei firme sau persoane fizice o sumă de bani, pentru a o folosi o perioadă de timp în vederea realizării unui anumit scop (afacere, investiție etc.), cu obligația de a restitui suma respectivă și dobânda aferentă, conform prevederilor stipulate în contract.

Creditul bancar este o noțiune complexă, ce implică diferite modalități de definire și tratare, în funcție de punctul de vedere din care este prioritar. Astfel, la nivelul economiei, creditul este considerat o instituție economică, prin intermediul căreia se asigură redistribuirea resurselor financiare din zonele (sau de la entitățile) ce dispun de un excedent de resurse spre zonele sau la entitățile ce au un deficit de resurse în efortul de dezvoltare.

Din punct de vedere monetar, creditul este forma prin care băncile creează în economie bani, orientați spre investiții și spre reluarea directă sau indirectă (prin credite de consum) a procesului reproducției lărgite.

Din această perspectivă, datorită caracterului universal și extrem de volatil al banilor, creditul devine din perspectiva monetară un produs bancar ce se vinde pe piață, prețul fiind dobânda. Dimpotrivă, din punctul de vedere strict, concret al relației dintre bancă (creditor) și clientul împrumutat devenit debitor, relația de credit este mai degrabă privită ca o închiriere de bani pe diverse termene, împrumutatul având obligația de a rambursa banii închiriați și împreună cu ei și dobânda, care este contravaloarea chiriei pe acești bani.

În acest sens, creditul bancar este o operațiune prin care debitorul intră în posesia imediată a resurselor împrumutate în schimbul unei promisiuni (care capătă de cele mai multe ori formă scrisă) irevocabile de a rambursa la o dată și în condiții prestabilite suma respectivă. Pentru bancă, creditul constă efectiv în punerea la dispoziția împrumutatului a unei sume de bani ce reprezintă pentru acesta un capital în vederea producției de bunuri sau servicii.

Influențând în mod activ desfășurarea proceselor economice, servind ca factor de producție mobilizator și regulator în economie, creditul participă la funcționarea mecanismului economic, la desfășurarea relațiilor de producție, îndeplinind roluri și funcții însemnate în viața economică:

* contribuie, alături de alți factori, la asigurarea stabilității preturilor, la stimularea dezvoltării producției și a circulației mărfurilor, a concurenței;

* permite accelerarea concentrării capitalurilor, sporind acțiunea productivă a acestora, și totodată, mijlocește redistribuirea lor între diferite ramuri, subramuri și domenii de activitate;

* contribuie la finanțarea deficitelor bugetare, la promovarea relațiilor economice internaționale prin diferitele sale forme, mai ales în comerțul exterior, cu predilecție pentru stimularea exportului și pentru derularea normală operațiilor de import-export.

2.2. Elementele și trăsăturile creditului

Pentru evidențierea funcțiilor și caracteristicilor creditului, este necesară prezentarea principalelor elemente incluse în relațiile de credit, astfel:

– participanții la raportul de credit;

– promisiunea de rambursare;

– scadența;

– dobânda (prețul creditului).

• Participanții la raportul de credit, creditorul și debitorul sunt denumiți în literatura de specialitate cu termenul „subiecte ale raportului de credit”.

Analiza participanților la raportul de credite evidențiază marea diversitate a acestora și dimensiunile ample ale creditării. Dacă se procedează la gruparea în trei categorii principale a creditorilor și debitorilor, se disting: populația, statul și agenții economici.

Agenții economici dețin o importantă poziție în rândul creditorilor, în cazul în care obțin rezultate financiare pozitive, pentru care caută cele mai eficiente modalități de plasare pe piața monetară sau de capital. Disponibilitățile monetare degajate de întreprinderi se constituie în resurse de creditare a activităților unităților deficitare, fie în mod direct, fie prin intermediul băncilor și al altor instituții financiare.

Populația participă la procesul de creditare în dublă calitate, de creditor și debitor, remarcându-se prin rolul important în asigurarea resurselor de creditare. Pentru anul 1998, de exemplu, potențialul de economisire al populației, reflectat în volumul depozitelor în lei și valută, l-a depășit pe cel al agenților economici.

Participarea statului în calitate de creditor nu poate fi analizată decât în situația înregistrării de excedente bugetare și a disponibilizării în economie a unor importante sume, dirijate către sistemul asigurărilor și protecției sociale ori către alte destinații.

În schimb, calitatea de debitor a statului este bine definită în toate economiile contemporane, ca urmare a înregistrării de deficite bugetare.

• Promisiunea de rambursare reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa, la scadență, valoarea capitalului împrumutat, plus dobânda, ca preț al creditului.

Datorită unei conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla în incapacitate de plată, sau poate întârzia plata sumelor ajunse la scadență. Din acest motiv, este necesar, ca la nivelul creditorului să se adopte măsurile necesare pentru prevenirea și eliminarea riscului de nerambursare, printr-o analiză temeinică a solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere: poziția pe piața internă și în cadrul ramurii, situația financiară, gradul de îndatorare, forma juridică și raportul cu ceilalți participanți pe piață.

Strâns legată, și decurgând din promisiunea de rambursare apare garantarea creditului.

• Garantarea creditelor constituie o caracteristică legată de rambursabilitatea acestora.

În conformitate cu prevederile legii „la acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadență. În acest scop, băncile cer solicitanților garantarea creditelor în condițiile stabilite prin normele lor de creditare“ .

În funcție de natura elementelor care constituie obiectul garanției, se poate face distincție între garanția reală și garanția personală.

Garanția reală are la bază garantarea sau „gajarea” creditului cu valori materiale, prin a căror valorificare se pot obține sumele necesare achitării creditului.

O formă distinctă de garantare reală o constituie ipoteca, actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără deposedare.

Garanția personală reprezintă angajamentul luat de o terță persoană de a plăti suma ajunsă la scadență, în cazul incapacității de plată a debitorului.Cea mai adecvată formă de garantare a creditelor o constituie garantarea financiară, fapt care este posibil prin asigurarea în viitor a unor fluxuri de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de rambursarea creditului și dobânda aferentă. În acest scop, se procedează la garantarea creditului cu elementele patrimoniale ale debitorului (active fixe și circulante).

În practică se utilizează metoda garantării creditelor pe seama portofoliului de efecte comerciale deținute de agentul economic solicitant de credite.

• Scadența sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în funcție de particularitățile sectorului de activitate și de nivelul eficienței activității beneficiarilor de credite.

Astfel, există o diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore (în cazul pieței interbancare) până la durate medii și lungi (20 sau 30 ani) în cazul împrumuturilor obligatare.

Între scadență și modul de rambursare al creditului se poate stabili o corelație, astfel: creditele pe termen scurt sunt rambursabile integral la scadență, în timp ce creditele pe termen mijlociu și lung implică rambursarea eșalonată.

• Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului și constituie, după cum se desprinde din literatura de specialitate, prețul capitalului utilizat, sau „chiria”, pe care o plătește debitorul pentru dreptul care i se acordă, cel de a folosi capitalul împrumutat. În general, nivelul dobânzii se corelează cu rata profitului obținută de întreprinzător. Cuantificarea dobânzii se realizează prin utilizarea ratei dobânzii, care se constituie într-un instrument de influențare a cererii și ofertei de credite.

Un nivel redus al ratei dobânzii antrenează o cerere sporită de credite, ceea ce determină efecte favorabile asupra producției și economiei, după cum un cost ridicat al creditelor, respectiv o rată a dobânzii ridicată, generează diminuarea cererii de credite. Luarea în considerare a ratei inflației, comparativ cu rata dobânzii utilizată în contractul de credit, conduce la constatarea faptului, că în perioadele cu inflație sporită, creditele constituie pentru debitori o modalitate perfectă de finanțare.

În funcție de același element, inflația, se utilizează în raporturile de credit, două tipuri de dobândă: fixă și variabilă.

Dobânda fixă este stabilită în contractul de credit și este valabilă pe întreaga durată a creditului.

Dobânda sensibilă (variabilă) se modifică periodic în funcție de presiunile inflaționiste și de evoluția nivelului dobânzii pe piață.

Pentru conturile curente ale clienților se calculează atât dobânda debitoare, cât și dobânda creditoare, ca preț plătit de client, sau de bancă, pentru utilizarea unei anumite sume.

2.3. Teorii asupra creditului

Evoluția sistemului de credit s-a reflectat și în planul gândirii economice. Diversificării mecanismelor procesului de creditare i-au corespuns în plan doctrinar o serie de școli, curente și teorii cu privire la esența și rolul economic al creditului și dobânzii.

Diferitele concepții asupra creditului au apărut și s-au dezvoltat în strânsă legătură cu teoria monetară. Dintre acestea, cele mai importante sunt teoria naturalistă, teoria expansionistă, teoria creditului reglementat.

1) Teoria naturalistă a creditului

Teoria naturalistă a creditului a apărut în perioada liberei concurențe, adepții acestei teorii fiind A. Smith și D. Ricardo. Aceștia considerau creditul numai ca un mijloc de transmitere a bunurilor de la un posesor la altul. A. Smith, de exemplu, presupunea că veritabilul obiect al creditului, chiar și al aceluia acordat în monedă – bunurile materiale ce pot fi procurate cu bani împrumutați.

2) Teoria expansionistă a creditului

Teoria expansionistă a creditului își are originea în ideile economistului englez John Law. Observând că economia dispune de resurse neutilizate sub formă de pământuri nelucrate și forță de muncă liberă, Law a considerat că ceea ce lipsea erau mijloacele monetare necesare pentru a aduce în circuitul economic resursele respective. În opinia economistului englez, „creditul este monedă” și, de aceea, cu ajutorul său pot fi create mijloacele necesare pentru punerea în mișcare a forțelor economice neutilizate.

Creditul însă, poate să contribuie la mobilizarea capitalului, dar nu poate să creeze el însuși acest capital. Deși perfecționarea sistemului de credit favorizează dezvoltarea economiei, creșterea venitului național este cauza primară a expansiunii creditului și nu invers.

3) Teoria creditului reglementat

Teoria creditului reglementat își are originea în lucrările lui J.M. Keynes, care în principiu, a preconizat majorarea cererii solvabile cu ajutorul creditelor și a cheltuielilor bugetare și stimularea pe această cale a producției și investițiilor.

Creditul reglementat de stat, și nu cel rezultat din jocul spontan al cererii și ofertei de capital de împrumut, este conceput de Keynes ca instrument de stabilizare a economiei de piață, în care mecansimele de autoreglare nu mai sunt eficiente.

4) Teoria fondurilor de împrumut

Conform teoriei, participanții la piață sunt: persoane fizice, persoane juridice, guvrnul și investitorii străini. Teoria definește fondurile de împrumut ca fiind totalitatea disponibilităților pe care le oferă cei care dau cu împrumut și nevoia de credite a solicitanților.

Nivelul costului împrumuturilor este determinat de punctul de intersecție „i” (punctul de echilibru) al cererii și ofertei fondurilor de împrumut (Fig. 4). Cererea de credit este determinată de nevoia de bani a tuturor participanților pe piață. Oferta de credit reprezintă disponibilul celor care dau cu împrumut.

rata % O

dobânzii

i – – – – – – – – -|

| C

|

|

lei

q

fonduri de

împrumut

Fig. 4 Nivelul costului împrumutului

Curba cererii de fonduri are o evoluție descrescătoare, deoarece solicitanții de fonduri preferă sume mari de fonduri de împrumut la un nivel scăzut al ratei dobânzii.

Curba ofertei de fonduri are o evoluție crescătoare, indicând faptul că, cei care oferă fonduri sunt dispuși să ofere la un nivel ridicat al ratei dobânzii.

5) Creditul în teoria monetară a lui Friedrich A. Hayek

Contribuția lui Hayek, vorbind de interacțiunea dintre bani și prețurile relative, constă în afirmația că „aproape orice schimbare în cantitatea și valoarea banilor, indiferent dacă ea influențează sau nu nivelul prețului, va influența însă, întotdeauna prețurile relative. Nu există nici o îndoială că prețurile relative sunt cele care determină cantitatea și direcția producției, aproape orice schimbare în cantitatea banilor, în mod necesar, influențând producția”.În esență, el apreciază că schimbările monetare tulbură echilibrul prețurilor, ceea ce conduce la modificări în structura producției. Toată această dinamică depinde de momentul în care banii sunt introduși în sistemul economic.

2.4. Activitatea de creditare

La modul general, acordarea unui credit comportă cinci faze:

a) analiza dosarului de creditare;

b) decizia de acordare a creditului;

c) acceptarea clientului;

d) acordarea efectivă a creditului;

e) supravegherea creditului și soluționarea cazurilor de contencios.

Cea de-a treia etapă se manifestă atunci când, între nevoile formulate de client și propunerea băncii se manifestă o diferența, în sensul că banca oferă mai puțin decât dorește clientul. În acest caz, clientul trebuie să-și revizuiască proiectul în funcție de noile propuneri, acceptându-le sau refuzându-le.

A patra fază este tehnică și constă în semnarea de către client a unei serii de documente sau de autorizări, astfel încât instrumentele de plată să fie acționate la fiecare scadență.

În cadrul celei de-a cincea faze, dacă ratele de rambursare nu sunt onorate la scadență, atunci incidentele de plată care se produc, conduc la manifestarea contenciosului și a procedurilor specifice domeniului bancar.

a) Analiza dosarului de creditare comportă atât analiza debitorului și a proiectului întocmit, precum și a garanțiilor prezentate de acesta.

Pentru persoanele fizice s-a generalizat practica fișierelor, care pot fi pozitive (pentru clienții buni plătitori) și negative (pentru clienții cu incidente de plăți). Experiența demonstrează că înscrierea unui client în fișierul negativ, antrenează aproape, în mod sistematic, respingerea cererii de creditare.

Analiza situației financiare

În cazul persoanelor fizice, situația financiară este determinată prin patrimoniul net. Evaluarea acestui patrimoniu este realizată printr-un chestionar completat pe baza anumitor documente.

Capacitatea de rambursare

În ceea ce privește persoanele fizice, trebuie calculat venitul disponibil, pornind de la informațiile colectate pe baza unor anchete, sau pe baza unor acte precum: fișa de salarizare, înștiințările fiscale, fișa alocațiilor familiale.

Atunci când banca estimează că se prezintă un proiect mai mult sau mai puțin riscant, capacitatea de rambursare și situația financiară a debitorului trebuie susținute cu garanții suplimentare. În general, pentru achiziția de locuințe, garanția se prezintă sub forma unei ipoteci asupra bunului respectiv.

Referitor la analiza proiectului de investiție (sau a bunului ce urmează a fi achiziționat), trebuie făcută distincția între proiectul întreprinderii și cel al persoanelor fizice.

Proiectul întreprinderii justifică, întotdeauna, cererea de credite; un astfel de proiect trebuie la modul general, să fie productiv. În cazul persoanelor fizice, proiectul este evaluat prin analiza valorii bunului, precum și a proiectului economic care susține cumpărarea.

b) Decizia de acordare a creditului

În cazul particularilor, decizia este adoptată, fără cazuri excepționale, la nivel local, de către un decident care a primit delegație pentru o astfel de operațiune. Orice acordare a creditului este un act de gestiune, iar fiecare bancă caută să-și majoreze produsul net bancar, putând face acest lucru în diverse moduri, pe diferite piețe corespunzătoare activităților pe care le practică.

Fundamentarea deciziei de acordare a creditelor

Metoda scorului are aplicabilitate în analiza solicitărilor de credite formulate de persoanele fizice, în practica bancară fiind generalizate programe care prelucrează informațiile referitoare la clienți: profesie, situație familială, situație patrimonială, venituri anuale, impozite datorate, alte cheltuieli financiare. Fondatorul metodei scorurilor este americanul E.I. Altman.

Conform metodologiei aplicate de băncile românești în analiza clienților solicitanți de credite, se urmăresc indicatori precum: gradul de îndatorare, lichiditate, nivelul solvabilității, rata rentabilității și gradul de acoperire al cheltuielilor.

În funcție de punctajul obținut la indicatorii de performanță, creditul se încadrează în una din următoarele categorii:

Categoria A – credite standard

Categoria B – credite de supravegheat

Categoria C – credite substandard

Categoria D – credite îndoielnice

Categoria E – pierderi.

Criteriile de clasificare a portofoliului de credite sunt prezentate în tabelele 2.1. și 2.2.

Tabel 2.1. Criterii de clasificare a portofoliului de credite utilizate de băncile comerciale românești

Tabel 2.2. Clasificarea portofoliului de credite în funcție de indicatorii de performanță și de capacitatea de onorare a datoriei

e) Supravegherea creditului și soluționarea cazurilor de contencios.

Prin contencios referitor la credit, se înțelege ansamblul procedurilor prin care o bancă urmărește să recupereze creditele asupra debitorului falimentar.

Se poate face distincția între preliminariile contenciosului și contenciosul propriu-zis.

Din punct de vedere al preliminariilor, pot apărea diferite forme de manifestare, astfel:

neonorarea de către bancherul debitorului a unui cec prezentat la plată;

neplata unui titlu prezentat la scontare;

neplata la scadență a ratelor și a dobânzilor aferente unui credit.

Aceste forme de manifestare prezintă o similitudine, și anume riscul de neplată.

Din punct de vedere al contenciosului, declararea de către bancă este o problemă delicată.

Regula de conduită comună, în cele două cazuri este prevenirea, respectiv acordarea creditelor până la anumite limite, pe baza unui examen real al solvabilității. Procedura juridică este, întotdeauna, costisitoare, atât pentru bancă precum și pentru debitor, ceea ce recomandă recuperarea creanței și a dobânzilor înainte de declanșarea acestei operațiuni. Referitor la procedura declanșată de bancă, trebuie reținute și efectele asupra garanțiilor.

Astfel, poprirea de către bancă a unui bun mobil sau incorporal, ori a unui imobil ipotecat, care au antrenat un proces, nu semnifică finalizarea procedurii pentru bancă, întrucât aceasta trebuie să vândă sau să facă să se vândă imobilele la un preț suficient pentru acoperirea creanțelor.

2.5. Riscul în activitatea de creditare

Orice activitate economică presupune un risc, dar în cazul băncilor dictonul „riscul este meseria mea“ se potrivește foarte bine. Ce poate fi mai riscant decât să mobilizezi bani disponibili de pe piață și să-i împrumuți diverșilor clienți-persoane fizice și juridice pe perioade diferite de timp, bazându-te, de cele mai multe ori, pe prognoze și promisiuni (riscul reprezintă “contextul în care un eveniment se produce cu anumită probabilitate sau în care amploarea evenimentului urmeză o distribuție de probabilități”)?

Și totuși, chiar în aceste condiții, băncile sunt primite printre cele mai prospere instituții. De ce? În primul rând, datorită unei gestionări eficiente a riscurilor.

Riscul de credit („credit risk“ sau „business risk“) este primul dintre riscurile cu care se confruntă o societate bancară datorându-se deprecierii valorii, ca o consecință a falimentului sau nerambursării împrumutului.

În domeniul bancar, au fost identificate patru categorii principale de riscuri care pot afecta activitatea financiar-bancară. În Fig. 5 sunt prezentate schematic cele patru categorii de riscuri și subcategoriile specifice.

Riscul de piață rezultă din modificările nefavorabile care pot apare în valoarea unui portofoliu, ca urmare a modificărilor intervenite în prețurile/randamentele instrumentelor care compun acel portofoliu, de-a lungul întregii perioade de viață a instrumentelor sau până la lichidarea acestora prin vânzarea în piață.

Valoarea unui portofoliu este dată de profiturile sau pierderile care sunt înregistrate la nivelul acestuia și rezultă din tranzacțiile cu instrumente efectuate pe piața financiară. Orice scădere a prețului unui instrument achiziționat reprezintă pierdere pentru portofoliul în componența căruia a fost înregistrat pe întreaga perioadă de la achiziționare și până la lichidare prin vânzare în piață sau până la maturitatea instrumentului. În consecință, riscul de piață este limitat la perioada de viață sau de lichidare a instrumentelor care alcătuiesc portofoliul.

Chiar în situația în care perioada până la lichidare, sau mai exact perioada de timp în care este deținut instrumentul în portofoliu este mai mică, pierderile pot fi semnificative, în special în cazul piețelor puternic instabile, sau când instrumentele tranzacționate nu sunt lichide și, în consecință, vânzarea acestora se realizează la prețuri și mai nefavorabile deoarece perioada până la lichidare se prelungește foarte mult iar pierderile înregistrate cresc odată cu trecerea timpului

În anumite lucrări de specialitate, riscul de piață este tratat separat de riscul generat de parametrii de piață care influențează prețurile instrumentelor ce alcătuiesc portofoliul (ratele dobânzilor, indicii bursieri sau cursurile de schimb). Astfel, se face o diferențiere între riscul de piață, care se consideră că este specific întregului portofoliu de active și riscul de rată a dobânzii sau riscul valutar, care sunt tratate individual în raport cu parametrii de piață care-i generează.

O abordare separată a riscurilor de rată a dobânzii, a cursului de schimb sau a prețurilor acțiunilor nu este neapărat greșită, însă integrarea acestora în cadrul riscului de piață ușurează munca analistului și oferă o imagine sistemică a influențelor fiecărei categorii de parametrii de piață asupra valorii întregului portofoliu la nivelul societății bancare.

Fig. 5. Principalele categorii și subategorii de riscuri bancare

Riscul de creditare reprezintă cel mai vechi și poate cel mai important dintre toate riscurile întâlnite la nivel bancar, în termeni de mărime și pierderi potențiale.

Riscul de creditare este definit ca reprezentând pierderile suferite de o instituție bancară în eventualitatea intrării în incapacitate de plată a unui debitor, ori în eventualitatea deteriorării capacității acestuia de a restituii creditul, situație care în literatura de specialitate este denumită reducerea calității creditului.

Altfel spus, riscul de creditare „exprimă posibilitatea ca împrumutații sau emitenții de titluri să nu-și onoreze obligațiile la scadență“ .

La ora actuală există o reorientare privind analiza riscului de creditare, pe baza câtorva linii directoare:

1. Definirea factorilor care generează riscul de creditare;

2. Definirea tipurilor riscurilor de creditare – riscul portofoliului de credite și/sau instrumente de piață;

3. Măsurarea riscului de creditare;

4. Managementul riscului de creditare.

În orice sistem bancar, riscul de creditare trebuie să reprezinte componenta fundamentală a analizei de risc deoarece creditarea reprezintă activitatea de bază a unei bănci. Indiferent de nivelul de dezvoltare a sistemului bancar și diversitatea activităților financiar-bancare din ziua de azi, activitatea de creditare justifică în ultimă instanță însăși existența unei bănci.

Principalele componenete ale riscului de creditare sunt:

Riscul incapacității de plată a contrapartidelor;

Riscul gradului de expunere;

Riscul gradului de recuperare.

Riscul de creditare rezultă din combinarea riscurilor pe care le generează elementele sale constitutive: riscului incapacității de plată, riscul de expunere și riscul de recuperare.

În aceste condiții, formula simbolică a pierderilor potențiale datorate riscului de creditare poate fi scrisă sub forma:

Pierderi = Incap * S * RI

unde: Incap – riscul intrării în incapacitate de plată a debitorului;

S – valoare incertă a expunerii;

R – rata procentuală de recuperare.

Riscul operațional reprezintă o categorie distinctă de risc și cuprinde toate riscurile datorate funcționării defectuase a unei organizații. Este o componentă deosebit de importantă a riscului iar, în unele situații, neglijarea sau ignorarea ei poate fi fatală pentru o organizație.

Componentele principale ale riscului operațional sunt:

Riscul de fraudă este riscul care apare ca urmare a unor acțiuni și practici deliberate ale unui individ sau grup de indivizi și se concretizează în obținerea în folosul acestora a unor avantaje sau rezultate nejustificate. Deoarece riscul de fraudă se poate manifesta în forme foarte diferite, începând cu inițierea de tranzacții frauduloase și terminând cu utilizarea de identități false de către clienți, nu se poate concepe un model standard pentru cuantificarea sau prevenirea acestor fraude. Soluția constă în dezvoltarea și rafinarea unui sistem de risc care să prezinte un nivel ridicat de senzitivitate la riscul de fraudă. Principiile fundamentale ale unui astfel de sistem constau în recrutarea unui personal cu o adevărată cultură pentru integritate și dezvoltarea unor controale interne de audit, în paralel cu angajarea unor auditori externi independenți care să supervizeze activitatea de audit intern;

Riscul de pierdere a controlului este strâns legat de riscul de fraudă și se manifestă prin capacitatea redusă a top-managementului de a conduce și controla activitățile operaționale ale băncii;

Riscul de lichiditate se datorează incapacității societății bancare de a obține finanțare la costuri rezonabile. Există situații în care riscul de lichiditate poate conduce la falimentul societății bancare. Sursele riscului de lichiditate sunt numeroase: intrarea în faliment a unei contrapartide față de care banca are o expunere mare, imposibilitatea de a acoperii pe o anumită perioadă valoarea activelor cu pasive corespunzătoare, ieșirile neașteptate de fonduri, imposibilitatea de a obține fonduri la costuri rezonabile, etc.;

Riscul de transfer este riscul care apare ca urmare a efectuării unor transferuri de fonduri greșite. Se manifestă în sistemul de plăți al unei bănci în urma înregistrării incorecte a datelor unei tranzacții;

Riscul utilizării de modele și formule necorespunzătoare – este riscul datorat incapacității personalului implicat în operațiuni de tranzacționare sau în activitatea de analiză de a evalua corect prețul unui instrument financiar. Este prezent cu precădere la calcularea prețurilor instrumentelor derivative;

Riscul utilizării de sisteme neperformante – este riscul datorat folosirii de sisteme informatice depășite sau a tehnicii de calcul cu o funcționare defectuasă.

Cu toate că înglobează numeroase categorii de riscuri, uneori foarte diverse, care pot produce pierderi cu frecvențe sau mărimi diferite, în literatura de specialitate există anumite încercări de cuantificare a riscului operațional.

Riscul reputațional este riscul care rezultă din pierderea unor atribute sau caracteristici specifice activității desfășurate de instituția financiar-bancară și care se concretizează în final prin pierderea totală sau parțială a reputației de care se bucură aceasta.

Sursele riscului reputațional sunt numeroase: coborârea dintr-o clasă superioară într-o clasă inferioară de rating în urma analizelor efectuate de instituțiile specializate, raportarea unor rezultate financiare slabe, lansarea unor zvonuri negative, etc.. Consecința imediată a riscului reputațional constă în scăderea valorii acțiunilor băncii pe piața bursieră.

Riscul din perspectiva lui Basel II

Noul Acord de la Basel are drept scop creșterea siguranței sistemului financiar internațional prin acordarea unei imporanțe sporite controlului intern și managementului propriu al băncilor, procesului de supraveghere și disciplinei de piață.

Acordul din 1988 (cunoscut și ca Primul) prevedea o singură modalitate de adecvare a capitalului prin aplicarea unui prag minim de 8%, calculat ca raport între capitalul bancar și expunerea la risc.

Noul cadru oferă un spectru mai larg de abordări de la metodele simple până la cele avansate de măsurare atât a riscului de credit cât și a celui operațional pentru determinarea nivelului de capital adecvat. De asemenea, oferă o structură flexibilă, iar băncile vor adopta acele abordări care se potrivesc cel mai bine nivelului lor de complexitate și profilului lor de risc.

Noul acord prevede abordări mai cuprinzătoare și mai sensibile la risc decât acordul din 1988, menținând nivelul capitalului. Noile cerințe privind capitalul, mai adaptate riscului vor permite băncilor să-și gestioneze activitatea cât mai eficient.

Cei trei piloni ai Noului Acord de la Basel sunt:

1. cerințele privind capitalul minim – abordare cantitativă a cerințelor prudențiale ;

2. procesul de supraveghere prudențială – abordare calitativă a cerințelor prudențiale ;

3. disciplina pe piață – instrument necesar în supravegherea prudențială .

1. Primul pilon – cerințele privind capitalul minim

Noul acord menține definiția capitalului și a necesarului minim de 8% din expunerea la risc, însă perfecționează metodele de evaluare a riscului. Noul acord propune pentru prima dată evaluarea riscului operațional, în timp ce evaluarea riscului de piață definită în 1996 printr-un amendament, rămâne neschimbată.

Total capital

Active ponderate în + Active ponderate în + Pierderi potențiale din ≥ 8%

funcție de riscul de funcție de riscul de riscul operațional

credit țară

Pentru măsurarea riscului de credit sunt propuse două variante:

a) abordarea standard

b) abordarea bazată pe modele interne (Internal Rating Based Approach IRB) cu două variante: de bază și avansate.

Utilizarea rating-ului intern trebuie supusă aprobării autorităților de supraveghere pe baza standardelor stabilite de Comitetul Basel.

Cele trei abordări

Simplificat gradul de complexitate Sofisticat

Nivel redus de Nivel ridicat de

senzitivitate la risc senzitivitate la risc răspuns la nivelul

de senzitivitate a riscului

a) Abordarea standard este din punct de vedere conceptual aceeași ca și în vechiul acord, dar este mai sensibilă la risc: banca acordă un coeficient de risc fiecărui activ și elementelor extrabilanțiere și însumează activele în funcție de acești coeficienți de risc. Coeficienții de risc individual de credit depind de categoria împrumutatului (state suverane, bănci, companii).

Coeficienții de risc vor fi redefiniți în funcție de rating-ul acordat de o agenție de rating specializată. De exemplu, pentru un credit acordat unei firme, acordul existent prevede un singur coeficient de risc: 100%, dar noul acord prevede patru categorii: 20%, 50%, 100%, 150%.

Ponderare la risc

– sector retail –

20%

15%

10%

5%

0%

0% 2% 4% 6% 8% 10%

PD

Sursa : BNR

b) Ratingul intern (IRB)

Băncile vor putea utiliza propriile estimări și modele de evaluare privind credibilitatea debitorului. Sunt prevăzute metode analitice distincte pentru diferitele tipuri de expunere la risc, de exemplu, pentru creditarea firmelor și a persoanelor fizice ale căror caracteristici de risc sunt diferite.

Riscul de credit – Abordarea bazată pe modele interne

Pierderea așteptată (%) = PD * LGD

Valoarea pierderii așteptate = Pierderea așteptată * EAD

Banca estimează credibilitatea fiecărui debitor și rezultatele sunt transformate în probabilități ale pierderilor viitoare, care formează baza cerințelor de capital minim.

Riscul de credit – Componentele riscului de credit

= X X

Abordarea Rating extern Prevăzută prin Prevăzută prin standardizată (agenții specializate) reglementări, reglementări,

conform Basel II conform Basel II

IRB Rating

Abordarea intern Prevăzută prin Prevăzută prin

de bază (scoring intern) reglementări reglementări

IRB Rating LGD EAD Abordare intern conform modelului conform modelului

avansată intern intern

2. Al doilea pilon: procesul de supraveghere bancară

Autoritățile bancare trebuie să se asigure că fiecare bancă are modele interne viabile capabile să evalueze adecvarea capitalului pe baza evaluării corecte a riscurilor.

Se impune cerința ca instituțiile de credit să mențină capital în exces față de nivelul minim indicat de Pilonul 1.

Aplicarea acestor propuneri va solicita un dialog mai detaliat între banca centrală și celelalte bănci. În acest sens, Comitetul și Institutul de Stabilizare Financiară al Băncii Reglementărilor Internaționale vor acorda asistență băncilor centrale.

Al treilea pilon: disciplina pe piață

Acesta intenționează să sprijine disciplina pieței prin creșterea transparenței instituțiilor financiare prin raportare mai detaliate către BNR și, ca noutate, către public, referitoare la:

• structura acționariatului

• expunerile la risc

• adecvarea capitalului la profilul de risc.

Transparența este esențială pentu ca actorii de pe piață să poată înțelege mai bine profilurile de risc ale băncilor și adecvarea pozițiilor lor de capital.

2.6. Biroul de credit

Înființat la inițiativa sectorului bancar românesc, Biroul de Credit își propune să sprijine participanții la sistem prin furnizarea de informații reale, actualizate și consistente referitoare la persoane fizice care au contractat credite de la bănci sau societăți financiare, au achiziționat un produs în sistem leasing, au fost asigurate împotriva riscului de neplată de o societate de asigurări sau sunt abonate la servicii de telefonie fixă sau mobilă.

Biroul de Credit reprezintă o sursă sigură și eficientă de informații pentru participanți. Aceste informații se adaugă celor pe care participanții le dețin din surse proprii sau alte surse externe pentru a decide dacă intră sau nu într-o relație de natură financiară cu persoana respectivă.

Instituții de acest profil există în numeroase țări, de pe toate continentele lumii. Statisticile demonstrează că funcționarea birourilor de credit facilitează accesul la credite și totodată determină scăderea numărului și a valorii restanțelor la nivelul sectorului financiar-bancar și al furnizorilor de utilități.

Biroul de Credit este operațional din data de 16 august 2004 și, în prezent, gestionează date negative și pozitive provenite din surse bancare și non-bancare.

Înființat la sfârșitul anului 2003 și înregistrat la Registrul Comerțului în data de 16 februarie 2004, Biroul de Credit este o societate pe acțiuni care are ca acționari 25 de bănci.

Obiectul de activitate al Biroului de Credit se axează pe:

Colectare/prelucrare date privind portofoliul de clienți – persoane fizice ai participanților

Informații/analize oferite participanților în scopul:

identificării și cuantificării riscului de credit

creșterii calității creditelor

diminuării riscului de fraudă și protejării creditorilor

Stabilirea criteriilor uniforme de apreciere a clientelei (scoring)

Consultanță financiar-bancară

Principiile care stau la baza activității Biroului de Credit  sunt:

Principiul reciprocității – participanții care vor furniza informații de risc și alte date aferente vor avea acces doar la acea categorie de informații din baza de date;

Principiul confidențialității

Principiul imparțialității și corectitudinii

Principiul eficienței în funcționare

Sistemul Biroului de Credit se dezvoltă în 3 faze:

În faza I, care a fost pusă în funcțiune la data de 16 august 2004, participanții transmit zilnic Biroului de Credit, în format electronic, informații referitoare la:

debitori cu restanțe la plată mai mari de 30 de zile;

fraudulenți – persoane care au savârșit o infracțiune în relație cu banca, pentru care s-a emis o hotărâre judecătorească definitivă;

declarații cu inadvertențe – date neconforme cu realitatea furnizate de persoane fizice la momentul solicitării creditului.

În cadrul Fazei a II-a de dezvoltare a sistemului, așa numita “fază pozitivă”, operațională din data de 11 iulie 2005, vor fi prelucrate informațiile referitoare la toate produsele de tip credit, similare sau de asigurare acordate persoanelor fizice, informații provenite de la instituții bancare și non-bancare (societăți financiare, de asigurări, de leasing, de telefonie fixă și mobilă), participante în Sistemul Biroului de Credit, precum și informații despre fraudulenți și declarații cu inadvertențe.

Biroul de Credit, prin intermediul serviciului CRED-IT, pune aceste informații la dispoziția participanților on-line, atunci cand aceștia le solicită în vederea acordării unui credit sau a monitorizării creditelor acordate.

Informația este furnizată, în termen de cateva secunde, sub forma Raportului de Credit.

De asemenea, Biroul de Credit pune la dispoziția persoanelor solicitante, gratuit o dată pe an, situația înscrierii în bazele de date ale Biroului de Credit, informație care conține inclusiv numele participantului/participanților la care acestea înregistrează, eventual, restanțe.

Faza a III-a ste dedicată dezvoltării scoringului, un produs care va oferi o imagine sintetică și nuanțată în același timp a comportamentului debitorului, usurând astfel decizia de creditare.

Calendarul de implementare al acestei faze nu a fost încă stabilit.

Începând cu anul 2006, societatea Biroul de Credit S.A. este membră a Asociației Europene a Birourilor de Credit (ACCIS).

La data de 31 decembrie 2006, participanții în Sistemul Biroului de Credit erau 22 de bănci, 6 societăți de credit de consum, o societate de leasing și una de asigurări.

De asemenea erau eliberate peste 8,9 milioane Rapoarte de Credit.

Total anul 2006: 5,3 mil. Rapoarte de Credit eliberate

Total decembrie 2006: 401 mii Rapoarte de Credit eliberate

La data de 31 decembrie 2006 se înregistrau 278.524 debitori cu restanțe curente, din care:

228.153 debitori cu restanțe curente la un singur participant

50.371 debitori cu restanțe curente la mai multi participanți

La data de 31 decembrie 2006 suma totală a restanțelor curente înregistra valoarea de 419,1 mil. RON, din care:

Cont deschis (descoperire de cont)           5,3 mil.RON

Credit de consum                                     257,2 mil.RON

Credit ipotecar                                              7,1 mil.RON

Linie de credit                                          116,9 mil.RON

Revolving (card de credit)                        32,7 mil.RON

2.7. Tipuri de credite acordate persoanelor fizice

În conformitate cu prevederile Legii privind activitatea bancară și cu propriul statut, o bancă comercială acordă clienților săi credite, în lei și valută. Din punctul de vedere al scadenței, acestea pot fi:

pe termen scurt, a caror durată de rambursare nu depășește 12 luni;

pe termen mediu, a căror durată de rambursare este cuprinsă între 1 și 5 ani, inclusiv;

pe termen lung, a coror durată de rambursare depășește 5 ani.

Persoanele fizice pot beneficia de următoarele categorii de credite, grupate în funcție de destinație astfel:

credite cu destinație multiplă:

credite pe carduri – destinate pentru plata de mărfuri și servicii la comercianții abilitați și pentru obținerea de numerar; se accordă pe termen mediu, respectiv 2 ani cu posibilitatea de prelungire la expirarea perioadei;

linii de credit – se acordă în lei numai persoanelor fizice care au la bancă depozite în sumă totală de cel puțin 5000 lei sau echivalent în valută

credite de trezorerie, nenominalizate

credite pentru nevoi personale – se acordă în lei și valută, pe termen de maxim 1 an și se referă la:

tratamente medicale – destinat pentru plata costului tratamentului medical, precum și a cheltuielilor de transport și întrținere, atât pentru solicitant cât și pentru persoanele însoțitoare în sumă de până la 10000 echivalent EUR

studii – destinat pentru plata costului școlarizării (taxe de școlarizare), cheltuielilor de întreținere, iar pentru studiile desfășurate în străinătate și a cheltuielior cu procurarea de material didactic și a cheltuielilor de transport în sumă de până la 10000 echivalent EUR

conferințe și simpozioane – destinat pentru plata cheltuielilor de transport și întreținere (cazare, masă) în sumă de până la 3000 echivalent EUR

sejururi – destinat pentru plata costului sejurului, inclusiv a cheltuielilor de transport în sumă de până la 5000 echivalent EUR

credite pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată:

bunuri pentru uz casnic și personal

Sunt considerate bunuri pentru uz casnic și personal:

aparate electronice (aparatura audio-video, computere, laptopuri, telefoane fixe și mobile, agende electronice etc.)

aparate menajere (frigidere și combine frigorifice, aragaze, mașini de spălat, aspiratoare etc.)

mobilă

obiecte și instalații sanitare (instalații și armături sanitare, mobilier și accesorii de baie etc.)

materiale de construcții, finisaje (ciment, cărămidă, fier beton, gresie, faianță, marmură, țiglă, parchet, geam termopan, tapet, autocolant, articole de decorațiuni, echipamente electrice etc.)

instalații de apartament (centrale termice, aparate de aer condiționat etc.)

alte bunuri (biciclete, articole de blană naturală, aparte tehnico-medicale sau de uz personal, echipament sportiv etc.).

Creditul se acordă în lei, pe termen de maxim 5 ani, și în valută, pe termen de maxim 3 ani în sumă de până la 5000 echivalent EUR.

Vehicule

În categoria vehicule intră : autoturisme, motociclete, motoare, avioane, tractoare etc.).

Creditul se acordă în lei și valută și se acordă astfel:

– pe termen de maxim 7 ani în valoare de până la 45000 echivalent EUR pentru mașinile noi

– în cazul mașinilor rulate, nu pot fi cumpărate mașini din import mai vechi de 6 ani sau mașini înmatriculate în România, care au vechime mai mare de 7 ani, iar împrumutul se acordă în limita a 12000 – 25000 echivalent EUR

credite pentru imobile

credite punte – se acdordă în lei și valută, pe termen de maxim 1 an; această categorie de credit se acordă unui client, proprietarul legal al unui imobil, care solicită o finanțare temporară în scopul achiziționării unui alt imobil. Suma maximă este de 75-80% din valoarea apreciată a locuinței ce urmează a fi vândută, rezultată din raporul de evaluare întocmit de evaluatorul băncii, iar rambursarea creditului se face intr-o singură rată, din suma obținută din vânzarea locuinței vechi. Termenul maxim pe care poate fi acordat împrumutul este de 12 luni pentru cumpărarea de imobile și de 24 de luni pentru construcția de imobile.

credite imobiliare

credite pentru reparații, modernizări, consolidări și extinderi de locuințe și/sau viabilzare (alimentare cu gaze, căldură, apă, energie electrică, telefon etc.) – se acordă în lei și valută, pe termen de maxim 5 ani, în sumă de până la 10000 echivalent EUR; pentru acordarea acestui tip de credit lucrările trebuie să fie executate de firme de construcție autorizate iar creditul reprezintă maxim 85% din valoarea lucrărilor ;

credite pentru cumpărarea sau construirea de locuințe/case de vacanță sau pentru cumpărarea de terenuri aflate în intravilan și construirea de imobile/case de vacanță – se acordă în lei și valută, pe termen de maxim 20 de ani, în sumă de pană la 100000 echivalent EUR

credite ipotecare – se acordă în lei și valută, pe termen de minim 10 ani, cu excepția cazului în care beneficiarii acestuia solicită în mod expres băncii, acordarea pe o perioadă mai scurtă, și până la cel mult 20 de ani; are câteva avantaje față de cel imobiliar prin faptul că nu ai nevoie de altă locuință ca să garantezi, imobilul achiziționat prin credit urmând a se constitui ca și garanție. Pot beneficia de credite ipotecare persoanele fizice care au cetățenia româna și domiciliul în România. În cadrul garanțiilor constituite pentru creditul ipotecar vor fi acceptate numai ipoteci de rangul I și privilegii.Valoarea acestor garanții, prevăzută în raportul de evaluare nu poate fi mai mica de 133 % din valoarea creditului ipotecar. În cazul garanțiilor reprezentând ipoteci, contractul de credit ipotecar va stabili obligația împrumutatului de a nu constitui alte ipoteci de acelasi rang asupra imobilului respectiv.

În cazul creditelor ipotecare acoradte pentru construcții de locuințe, la cererea beneficiarilor de credite banca poate acorda o perioadă de grație care nu poate depăși 12 luni (cuprinsă în termenul de acoradre a credituli ipotecar). În perioada de grație împrumutatul va acorda băncii numai dobânzile datorate și comisioanele aferente creditului, fără a rambursa și rate de credit.

CAPITOLUL III Particularități privind creditarea clienților retail de către băncile comerciale din România

3.1.Condiții generale de creditare pentru persoane fizice

În vederea contractării de credite, persoanle fizicee trebuie să aibă calitatea de:

angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată;

angajați cu contract de muncă/ care ocupă funcții pe perioadă determinată;

În situația în care perioada de valabilitate a contractului de muncă sau perioada determinată pentru care este deținuta funcția este mai mică decât perioada de rambursare a creditului, împrumutatul va trebui să prezinte coplătitori persoane angajate cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

Volumul total al datoriilor înregistrate de împrumutat împreuna cu membrii familiei (care include și noua rată totală lunară de rambursat) trebuie să nu depășească, pe toată perioada de rambursare a creditului, procentul din veniturile totale lunare certe realizate de aceștia avut în vedere la determinarea capacității de rambursare în momentul acordării creditului.

pensionari;

persoana fizică care realizează venituri cu caracter de permanență ( din cedarea folosinței bunurilor, din dividende, în străinătate, din cesiunea drepturilor de autor, din activități independente etc.), conform declarației de impozit pe venitul global, confirmate de administrația financiară.

Beneficiarul de credite trebuie să realizeze venituri certe, cu caracter de permanență, din:

salarii, inclusiv indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri care au caracter de permanență;

pensii;

cedarea folosinței bunurilor – se iau în calcul la determinarea capacității de rambursare în una din urmatoarele situații:

– contractele de închiriere acoperă întreaga perioada de valabilitate a contractelor de credit ;

– contractele de închiriere cuprind o clauză de prelungire/ reînnoire;

– prin contractul de credit împrumutatul se obligă să încheie contracte de închirere pe toată durata creditului;

dividende (se iau în calcul ca medie lunară pe ultimii 2 ani, numai în cazul care societatea care le acordă a înregistrat profit în ultimii 2 ani); .

în străinatate (se vor lua în calcul numai în cazul în care împrumutatul prezintă un coplătitor/ garant cu cetățenie română, domiciliu și venit realizat în România);

activitati independente;

În cazul persoanelor fizice care realizează, în calitate de persoane fizice autorizate, venituri din activități independente, stabilirea capacității de rambursare se face luându-se în calcul veniturile obținute din aceste activități.

depozite și dobânzi bonificate la aceste depozite;

alte surse (se iau în calcul veniturile cu caracter de permanență, a căror realizare poate fi dovedită cu documente justificative).

La determinarea capacității de rambursare, banca poate lua în calcul, pe lângă veniturile realizate de împrumutat, și veniturile realizate de maxim 4 coplătitori, dacă aceștia se angajează să plătească creditul alături de solicitant.

Capacitatea de rambursare a împrumutaților/ garanților se determină avându-se în vedere simultan urmatoarele corelații:

a) Rata lunara de plătit la creditul solicitat (principalul și dobânda) trebuie să se încadreze în veniturile nete realizate de solicitant și coplătitori sau de către garanți în următoarele limite:

30% în cazul creditelor cu destinație multiplă și creditelor pentru achizitionarea de bunuri de folosință îndelungată;

35% în cazul creditelor ipotecare;

50% în cazul creditelor pentru nevoi personale (plata unor tratamente medicale; plata unor forme de școlarizare, petrecerea de sejururi în străinătate, participarea la simpozioane și conferințe în străinătate) și a creditelor imobiliare (reparații, modernizări, consolidări și extinderi de locuințe și/sau viabilizare, cumpărare sau construire de locuințe/ case de vacanță, cumpărare de terenuri aflate în intravilan).

Veniturile nete se calculează ca diferență între veniturile totale realizate de solicitant și coplătitori, sau de către garanți, și angajamentele întregii familii evidențiate în declarațiile pe proprie răspundere (rate credit, rate leasing, rate bunuri, rate credit carduri, popriri, CAR-uri, acorduri de garanție/ avalizare, alte angajamente de plată), exclusiv rata lunară de plătit la creditul solicitat.

b) Datoriile lunare totale de plată înregistrate de solicitant și membrii familiei acestuia trebuie să se încadreze în 50% din veniturile lunare totale certe realizate de solicitant și coplătitori, sau de către garanți.

Datoriile lunare totale de plată sunt formate din rata lunară de plătit la creditul solicitat (principalul și dobânda) și angajamentele evidențiate în declarațiile pe proprie raspundere (rate credit, rate leasing, rate bunuri, rate credit carduri, popriri, CAR-uri, acorduri de garanție/ avalizare, alte angajamente de plată).

Determinarea capacității de rambursare se efectuează luând în calcul nivelul veniturilor realizate după impozitare.

Membrii familiei împrumutatului ale căror venituri nu sunt luate efectiv în calcul la determinarea capacității de rambursare pot îndeplini calitatea de garanți.

La determinarea capacității de rambursare a persoanelor fizice care solicită credite în valută se ia în calcul o marjă suplimentară destinată acoperirii riscului valutar, cu care se va ajusta rata lunară totală rezultată în urma determinării capacității de rambursare.

Nivelul marjei suplimentare destinate acoperirii riscului valutar este următorul:

0% în cazul creditelor cu destinație multiplă, creditelor pentru achizitionarea de bunuri de folosință îndelungată și creditelor ipotecare;

10% în cazul creditelor acordate pentru nevoi personale (plata unor tratamente medicale, plata unor forme de școlarizare, petrecerea de sejururi în străinătate, participarea la simpozioane și conferințe în străinătate), și a creditelor imobiliare (reparații, modernizări, consolidări și extinderi de locuințe și/sau viabilizare, cumpărare sau construire de locuințe/ case de vacanță, cumpărare de terenuri aflate în intravilan).

Dacă salariul împrumutatului/ coplătitorilor este înregistrat în contractul individual de muncă/ cartea de muncă/ registrul unic de evidență al salariaților în valută (USD sau EUR), la stabilirea capacității de rambursare nu se mai ia în calcul marja de risc valutar care ar acoperi deprecierea monedei naționale în raport cu USD sau EUR.

Banca nu acordă credite persoanelor fizice care la data analizei cererii de credit înregistrează restanțe la rambursarea altor credite contractate de la bancă sau de la alte instituții de credit și terți sau care- au avut un comportament necorespunzător în relatia cu banca (ex: au beneficiat de credite pentru a caror rambursare a fost necesară executarea garanțiilor sau pentru care societățile de asigurare împotriva riscului financiar de neplată au acordat o despăgubire etc.).

În acest scop, se au în vedere declarația pe proprie răspundere, extrasele de cont de la bănci, declarații de impunere certificate de administrațiile financiare, situația privind riscul global al clientului înregistrată la arhiva Centralei Riscurilor Bancare (CRB) și Biroului de Credit, rezultatul consultării bazelor de date ale băncii care oferă date despre împrumutați etc.

În funcție de capacitatea de rambursare a fiecărui client, se pot stabili în cadrul termenelor maxime de creditare stabilite prin reglementările interne ale băncii, termene intermediare de creditare..

Volumul maxim al creditului posibil de contractat se determină în funcție de opțiunea clientului, după cum urmează:

a) Diferența dintre prețul/ valoarea obiectului creditat (bunuri, imobile, servicii) și suma constituită din surse proprii, reprezentând avansul minim stabilit prin reglementările interne ale băncii, dacă este cazul.

b) Diferența între prețul/ valoarea obiectului creditat (bunuri, imobile, servicii) și suma constituită din surse proprii, reprezentând avansul minim stabilit prin reglementările interne ale băncii, dacă este cazul, la care se adaugă costurile aferente acordării creditului (comision deschidere cont curent, comision de gestiune, comision de transfer, prima de asigurare). În cazul creditelor acordate în valută, în volumul creditului se poate include numai contravaloarea comisionului de gestiune.

Pentru toate creditele în valută, cu excepția creditelor cu destinație multiplă, este obligatoriu aportul propriu al solicitantului, de minim 15% (25% pentru creditele ipotecare) din valoarea estimată a proiectului (cu toate taxele incluse), care de regulă trebuie utilizat înainte de punerea creditului la dispoziția împrumutatului.

În cazul creditelor acordate în valută pentru care aportul propriu al împrumutatului este constituit în lei, trebuie ca la data efectuării analizei, respectiv a întocmirii referatului de credit, avansul să aibă valoarea minima reglementată de prevederile de lucru ale băncii pentru categoria respectivă de credit, calculată la cursul BNR.

În urma analizei efectuate, consilierul clienți retail generează graficul de rambursare, ținând cont de opțiunea clientului privind modalitatea de rambursare, respectiv:

– rate lunare totale egale (T) -"Payment";

– rate lunare de credit egale (C);

– rate negociate.

Data primei scadențe din graficul de rambursare nu trebuie să depășească 30/31 de zile de la dăta tragerii creditului.

În vederea fundamentarii deciziei de creditare, se realizeaza o analiza tip scoring de aprecierere a solicitantului de credit, la care acesta trebuie să obțină un punctaj minim de 16 puncte.

Clienții care înregistrează un punctaj inferior nivelului stabilit nu pot beneficia de credite.

Scoringul de apreciere a solicitantului de credit este prezentat în Anexa nr.2.

3.2.Acordarea și derularea produselor tip credit pentru clienți retail

Procesul de creditare pentru clienții retail se desfășoară în front-office, unde se gestionează relația cu clientul, și în back-office, unde se analizează și administrează produsele tip credit acordate.

Creditele acordate clienților retail se împart în doua tipuri, credite simple și credite complexe, în functie de gradul de complexitate al analizei și nivelului de autoritate privind aprobarea acestora.

Acordarea creditelor simple are un grad mare de operativitate, analiza și aprobarea acestora efectuandu-se în front-office. Clientul are posibilitatea angajării credituiui din ziua în care a depus la bancă documentația completă de credit și a semnat contractul de credit bancar (cu exceptia creditelor pe card).

Creditele complexe se caracterizează prin faptul că primirea documentației se efectuează în front-office, dar analiza și aprobarea se realizează în back-office. Perioada de analiză depinde de volumul documentației și de condițiile de aprobare.

3.2.1. Consilierea clienților retail

În vederea acordării de produse tip credit, consilierul clienți retail consiliază clientul pentru definirea cerințelor acestuia. .

Consilierul clienți retail verifică în SIGC (Sistemul Integrat de gestiune a Creditelor pentru Persoane Fizice) existența clientului persoană fizică. În situația în care este un client nou, consilierul clienți retail înregistrează în SIGC datele personale ale acestuia.

Dacă, în urma verificării, consilierul clienți retail identifică informații negative despre client sau clientul nu se încadrează în condițiile de creditare, îi comunică acestuia că nu poate beneficia de produsul tip credit solicitat.

În situația în care este un client nou sau clientul a avut o relație bună cu banca, consilierul clienți retail îi prezintă caracteristicile produsului tip credit solicitat, costurile aferente respectivului produs și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de acesta.

Pe baza datelor intermediare furnizate de client la acest moment, consilierul clienți retail determină capacitatea de rambursare a solicitantului și, după caz, a garanțiilor. Pentru persoanele fizice, consilierul clienți retail calculează prescoring-ul.

Consilierul clienți retail prezintă și alte produse/servicii asociate produsului tip credit respectiv și lista de documente solicitate de bancă pentru contractarea produsului tip credit și îi înmânează formularele tipizăte pentru a fi completate, precizâd că încheierea acestei etape nu reprezintă un angajament ferm din partea băncii de a acorda produsul solicitat.

Documentele solicitate de bancă în vederea acordării produselor tip credit sunt prezentate în Anexa nr. 1.

Analiza cererii clientului se efectuează în funcție de categoria de credit solicitat și de încadrarea acestuia în credite simple sau credite complexe.

3.2.2. Verificarea și analiza documentației de credit

Verificarea și analiza în front-office a documentației de credit

În momentul în care clientul prezintă băncii documentele solicitate, consilierul clienți retail are obligația să verifice dacă documentația este completă, corespunde listei de documente solicitate, iar documentele anexate sunt întocmite și completate cu respectarea modelelor și cerințelor formulate de bancă.

În situația în care , documentația este incompletă sau din conținutul documentelor prezentate nu rezultă cu claritate îndeplinirea criteriilor și condițiilor specifce, documentația va fi restituită clientului în vederea completării acesteia sau, după caz, i se va comunica acestuia că nu poate beneficia de creditul solicitat.

Când documentația de credit este completă, consilierul clienți retail înregistrează primirea dosarului de credit în registrul unic de intrare a documentelor, după care verifică existența/ deschide cont curent pentru client, și, după caz, încasează comisionul de analiză a documentației de credit.

Consilierul clienți retail are obligația să consulte, utilizând aplicațiile informatice, pentru persoanele fizice, urmatoarele baze de date care oferă informații despre solicitant/coplătitori/garanți:

baza de date ce conține angajamentele persoanelor fizice la bancă (pentru împrumutat, coplătitori, garanți);

fișierul privind angajamentele aferente cardurilor de credit emise de bancă (pentru împrumutat, coplătitori, garanți);

fișierul privind relația clienților rău-platnici cu banca (pentru împrumutat, coplătitori, garanți);

arhiva Centralei Riscurilor Bancare (pentru împrumutat, coplătitori, iar în cazul produselor tip credit în valoare de peste 10.000 echivalent EUR și pentru garanți);

Arhiva CRB se consultă, înainte de acordarea oricărui produs tip credit, pentru clienții retail ai caror nivel minim al expunerii totale față de bancă (provenită din suma produselor tip credit angajate la toate unitățile băncii) -este de 2000 lei. Pentru operativitate, în cazul creditelor simple, consultarea CRB se realizează prin mail sau fax.

Biroul de Credite (pentru împrumutat, coplătitori).

Raportul obținut în urma consultării, respectiv « Rezultatul verificarii în bazele de date », se va atașa în mod obligatoriu în cazul creditelor simple la documentația de credit, iar în cazul creditelor complexe la referatul de credit.

Consilierul clienți retail stabilește împreună cu solicitantul de produs tip credit persoană fizică data scadenței, în funcție de data plății salariului acestuia, plus o marja de cateva zile necesară alimentării contului curent.

Consilierul clienți retail procesează scoring-ul pentru persoane fizice, iar în funcție de rezultatul acestuia procedează în modul următor:

în situația în care rezultatul scoring-ului este negativ, consilierul clienti retail îi comunică clientului că nu poate beneficia de creditul solicitat;

în situația în care rezultatul scoring-ului este pozitiv, consilierul clienți retail acceptă cererea clientului de acordare a creditului.

Verificarea și analiza în front-office a documentației de credit simplu

În cazul creditelor simple, după acceptarea cererii clientului, consilierul clienți retail generează contractul de credit pentru persoane fizice specific creditului pentru care a optat solicitantul.

Consilierul clienți retail semnează pentru neschimbare pe fiecare pagină contractul de credit bancar simplu și asistă clientul în vederea completării cererii de asigurare (de viața, de asigurare bunuri, CASCO etc.), aferentă categoriei de credit simplu solicitat (exclusiv cardul de credit). Pe baza informațiilor cuprinse în cererea de asigurare, consilierul clienți retail completează și semnează polița de asigurare.

Împrumutatul, și, după caz, coplătitorii și/sau garanții semnează la bancă toate exemplarele contractului de credit simplu, pe fiecare pagină, în fața consilierului clienți retail.

Asiguratul semnează polița de asigurare încheiată.

Consilierul clienți retail îi comunică clientului că utilizarea creditului se efectueaza după aprobarea acestuia, deschiderea contului de credit și plata primei de asigurare și a comisioanelor aferente.

Pentru creditele simple, etapa 2 se încheie cu acceptarea dosarului de către consilierul clienți retail și transmiterea acestuia spre aprobare, conform limitelor de autoritate stabilite.

Verificarea și analiza în front-office a documentației de credit complex

Pentru creditele -complexe, consilierul .clienți retail îi comunică clientului acceptarea dosarului de credit în vederea efectuării analizei, mentionănd că, în funcție de rezultatul acesteia, i se pot solicita noi documente necesare băncii pentru fundamentarea deciziei de creditare.

Consilierul clienți retail, prezintă clientului etapele urmatoare ale analizei solicitării acestuia (verificare documente din punct de vedere juridic, evaluare garanții, întocmire contracte de garanție etc.).

Pentru creditele complexe, etapa 2 se încheie cu transmiterea de catre consilierul clienți retail a dosarului de credit catre Serviciul credite retail, în vederea continuării în back-office a analizei de creditare.

Verificarea și analiza în back-ofiice a documentației de credit complex

Supervizorul credite și back-office retail repartizează dosarul de credit complex unui specialist credite retail.

Specialistul credite retail verifică informațiile obținute pâna în acel moment, pe baza documentelor cuprinse în dosarul de credit.

Specialistul credite retail verifică actele de proprietate asupra garanțiilor propuse, iar în cazul în care garanțiile creditului sunt bunuri imobile, consilierul juridic verifică din punct de vedere legal, actele de proprietate aferente acestora.

Dacă în urma verificării, rezultă că sunt necesare informații/ documente suplimentare, specialistul de credite are obligația de a lua legatura cu solicitantul creditului în vederea completării dosarului de credit.

Specialistul credite retail prezintă evaluatorului lista bunurilor ce urmează a fi evaluate. Specialistul credite retail contactează clientul pentru a stabili data deplasării pe teren în vederea efectuării evaluării bunurilor și încasează comisionul de evaluare în baza contractului de prestări servicii ce se încheie cu clientul.

În urma analizei efectuate, specialistul credite retail întocmeste un referat pentru aprobarea creditului.

În situația în care solicitantul de credit nu îndeplinește condițiile de creditare stabilite prin reglementarile interne ale băncii, se renunță la întocmirea referatului de credit și i se va comunica în scris motivul pentru care nu i s-a aprobat cererea.

Pentru creditele complexe, etapa 2 se încheie cu întocmirea referatului de credit și transmiterea acestuia spre avizare/ aprobare, conform limitelor de autoritate stabilite.

3.2.3. Aprobarea creditelor

Aprobarea creditelor simple

Consilierul clienți retail prezintă întreaga documentație supervizorului front-office retail, care are obligația să verifice respectarea condițiilor de acordare a creditelor simple.

În situația în care aprobarea unui credit simplu depășește limita de autoritate a supervizorului front-office retail, acesta avizează documentația și o prezintă spre aprobare directorului coordonator al activității de retail.

Când este cazul, nivelul ierarhic superior restituie nivelului ierarhic subordonat documentația ce i-a fost prezentată, în scopul completării analizei.

Aprobarea creditului simplu se consemnează pe formularul de scoring de apreciere a persoanelor fizice solicitante de credite/ carduri de credit.

Aprobarea creditelor complexe

Referatul de credit, împreună cu întreaga documentație, se prezintă supervizorului credite și back-office retail, care are obligația să verifice respectarea condițiilor de acordare a creditelor complexe.

Supervizorul credite și back-office retail avizează referatul de credit și îl prezintă directorului cooronator al activității de retail, care în funcție de limita sa de autoritate, îl aprobă/ respinge sau vizează includerea acestuia pe ordinea de zi a Comitetului director.

Când este cazul, nivelul ierarhic superior restituie nivelului ierarhic subordonat documentația ce i-a fost prezentată, în scopul completării analizei.

Pentru creditele a căror aprobare este de competența nivelurilor de autoritate din Centrala băncii, referatele de credit însușite de Comitetul director al sucursalei judetene și, respectiv, al Sucursalei Municipiului București, se înaintează, împreună cu întreaga documentație, spre examinare Direcției Credite Retail Persoane Fizice și Mici Întreprinzători.

Rapoartele de evaluare aferente acestor documentatii trebuie vizate de Direcția de Evaluare.

Creditele complexe avizate/ aprobate în alte condiții decât cele din referatul de credite vor fi însoțite de o notă în care sunt prezentate condițiile respective.

Aprobarea creditului complex se consemnează în referatul de credit sau, în cazul în care se aprobă în alte condiții decât cele propuse în referatul de credit, în nota în care sunt prezentate condițiile respective.

3.2.4. Contractarea creditelor

Contractarea creditelor simple

După aprobarea creditului simplu, reprezentanții băncii semnează contractul de credit.

Contractul de credit bancar, simplu se semnează și finanlizează de către consilierul clienți retail și supervizorul front-office retail/ directorul coordonator a1 acțivității retail, în funcție de nivelul de autoritate privind aprobarea creditului respectiv.

Consilierul clienți retail înmânează împrumutatului și, după caz, coplătitorilor și/sau garanților, exemplarele lor din contactul de credit și le solicită să semneze de primire pe un exemplar care rămâne la bancă.

Consilierul clienți retail înmânează asiguratului polița de asigurare și solicită clientului să depună în contul curent contravaloarea primei de asigurare și a comisioanelor aferente creditului aprobat și, când este cazul, a aportului propriu, sau verifcă documentele din care rezultă utilizarea anterioară a acestuia.

Consilierul clienți retail menționează pe ultima filă a contractului de credit bancar că s-au îndeplinit condițiile de tragere.Consilierul clienți retail transmite dosarul de credit în back-office.

Contractarea creditelor complexe

După aprobarea creditului complex, specialistul credite retail contactează clientul în vederea semnării contractului de credit și constituirii garanțiilor. Când este cazul consilierul juridic stabilește împreună cu clientul data în care se vor deplasa împreună la notariat în vederea constituirii ipotecii în favoarea băncii.

În ziua în care clientul se prezintă la bancă, specialistul credite retail generează contractul de credit bancar specific categoriei de credit solicitat.

Pentru persoanele fizice, numărul contractului de credit este generat automat de SIGC.

Elementele definitorii ale contractului de credit bancar sunt prezentate în Anexa nr. 3.

Supervizorul credite și back-office retail semnează pentru neschimbare pe fiecare pagină contractul de credit bancar complex.

Împrumutatul și, după caz, coplătitorii și/sau, garanții semnează la bancă toate exemplarele contractului de credit bancar și anexele la acesta, pe fiecare pagină, în. fața specialistului credite retail, după care reprezentanții băncii semnează contractul de credit bancar complex.

Contractul de credit bancar complex se semnează și ștampilează de către directorul coordonator al activității retail, directorul economic/ contabilul șef și se avizează pentru legalitate de către consilierul juridic.

Specialistul credite retail înmânează împrumutatului și, după caz, coplătitorilor și/sau garanților, exemplarele lor din contractul de credit și le solicită să semneze de primire pe un exemplar care rămâne la bancă.

După semnarea contractului de credit complex, specialistul credite retail initiază constituirea garanțiilor, respectiv procesează contractele de garanție reală mobiliară sau imobiliară prin completarea informațiilor specifice furnizate de proprietarii de drept ai bunurilor, solicitând consultanța consilierului juridic.

Dupa caz, în funcție de tipul garanției, specialistul credite retail încasează de la client contravaloarea comisionului aferent garanției constituite.

După constituirea garanțiilor, specialistul credite retail acordă asistență clientului în completarea cererii/ cererilor de asigurare (de viață, de asigurare bunuri, CASCO etc.) și, pe baza informațiilor cuprinse în acestea completează polița/ polițele de asigurare.

Specialistul credite retail încasează, după caz, prima de asigurăre aferentă polițelor de asigurare încheiate.

Când este cazul, specialistul credite retail îi comunică clientului condițiile pe care acesta să le îndeplinească în vedereaa efectuării de trageri din plafonul de credit (prezentarea extrasului de carte funciară etc.).

Specialiștii credite retail, împreună cu consilierul juridic, răspund de încheierea contractelor de garanție și verifică înscrierea garanțiilor la biroul de carte funciară de pe lângă judecatoria din raza teritoriala în care se află imobilul ipotecat sau la AEGRM în cazul constituirii de către debitori a garanțiilor reale mobiliare, precum și notificarea la societatea de asigurare a cesiunii în favoarea băncii a drepturilor de despăgubire pentru bunurile asigurate.

Consilierul juridic menționează pe ultima filă a contractului de credit bancar că s-au îndeplinit formalitățile juridice privind constituirea garanțiilor și efectuarea publicității acestora, dacă este cazul.

Specialistul credite retail menționează pe ultima filă a contractului de credit bancar că s-au îndeplinit celelalte condiții de tragere.

În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile din contract pentru punerea la dispoziție a creditului în termenul prevăzut în acesta și nu s-a convenit prin act adițional prelungirea termenului, specialistul credite retail comunică în scris împrumutatului condițiile care nu au fost îndeplinite pentru a putea efectua trageri din credit.

Pentru încheierea acestei etape, specialistul credite retail îi comunică clientului că utilizarea creditului se efectuează după deschiderea contului de credit și plata comisioanelor aferente.

3.2.5.Tragerea creditelor

Tragerea creditelor simple

Tragerea creditelor simple se poate efectua atât în front-office, cât și în back-office, după îndeplinirea condițiilor de tragere.

Creditul se pune la dispoziția împrumutatului în front-office de către consilierui clienți retail.

În situația în care creditul se pune la dispoziția împrumutatului în back-offce, supervizorul credite și back-office retail repartizează dosarul de credit specialistului credite retail /specialistului back-office retail.

Consilierul clienți retail/specialistul credite retail/ specialistul back-office retail deschide contul de împrumut aferent categoriei de credit aprobat.

Sistemul informatic deschide automat celelalte tipuri de conturi atașate respectivului produs de credit: conturile de dobândă, conturile de evidențiere a angajamentelor asumate de bancă.

Consilierul clienți retail/ specialistul credite retail deschide conturile de garanții, în care înregistrează valoarea și, dacă este cazul, detalii referitoare la acestea.

Consilierul clienți retail/ specialistul credite retail/ specialistul back-office, retail încasează contravaloarea comisioanelor și primelor de asigurare aferente creditului aprobat (achitarea acestora se face de către client, în funcție de opțiunea sa, din surse proprii sau din credit).

După efectuarea operațiunilor prezentate anterior, consilierul clienți retail/ specialistul credite retail/ specialistul back-office retail pune creditul la dispoziția clientului, după verficarea destinației creditului înscrisă în documentele de plată, după caz. Atunci când este cazul, clientul prezintă documentele justifcative necesare efectuării tragerilor din credit.

Din acest moment, clientul poate efectua trageri din credit.

În ziua tragerii creditului, consilierul clienți retail generează graficul de rambursare și îl înmânează clientului.

Tragerea creditelor complexe

După îndeplinirea condițiilor de tragere, specialistul credite retail deschide contul de împrumut aferent categoriei de credit aprobat.

Sistemul informatic deschide automat celelalte tipuri de conturi atașate respectivului produs de credit: conturile de dobândă, conturile de evidențiere a angajamentelor asumate de bancă, de garanții.

Specialistul credite retail deschide conturile de garanții, în care înregistrează valoarea și, dacă este cazul, detalii referitoare la acestea.

Specialistul credite retail încasează din contul curent contravaloarea comisionului de gestiune pentru creditul aprobat.

După efectuarea tuturor operațiunilor prezentate anterior, specialistul credite retail pune creditul la dispoziția clientului, după verficarea destinației creditului înscrisă în documentele de plată, după caz. Atunci cînd este cazul, cientul prezintă documentele justificative necesare efectuării tragerilor din credit.

Din acest moment, clientul poate efectua trageri din credit.

După angajarea creditului, consilierul clienți retail generează graficul

de rambursare și îl înmânează clientului.

3.2.6. Monitorizarea utilizării creditelor și verificarea garanțiilor acestora

După acordarea creditului, specialistul credite retail are obligația să verifice modul de utilizare a creditului.

În termen de maxim 30 de zile de la data ultimei trageri din credit, specialistul credite retail urmărește existenta documentelor care au stat la baza plaților efectuate din credit (factura, contracte de vanzare – cumparare, situații de lucrări etc.), concordanța datelor din documentele justificative (contract de vânzare cumpârare, factura, deviz, situație de lucrări definitivă etc.) cu datele de identificare ale bunurilor cumpărate sau realizate din credit, cu excepția creditelor care se acordă prin card, cec de călătorie sau numerar.

Pe parcursul derulării produsului tip credit acordat, banca are dreptul,

potrivit clauzelor din contractul de credit, să verifice garanțiile constituite.

În urma verificărilor efectuate, specialiștii credite retail întocmesc și semnează note de constatare, ce vor fi avizate de supervizorul credite și back-office – retail, iar în cazurile în care se constată nereguli în ceea ce privește modul de utilizare a creditelor, de păstrare a garanțiilor, de respectare a clauzelor din contractele de credite, se încheie acte de control bilaterale și procese – verbale privind verificările efectuate la beneficiarii de credite.

Înainte de expirarea valabilității sau la depistarea expirării valabilității unor documente care au fost acceptate drept garanție a creditelor (ipoteci,garanții mobiliare, cesiuni de creanță, polița de asigurare etc.) se solicită împrumutaților, în baza clauzelor existente în contract, prelungirea imediata a valabilității acestora sau obținerea în cel mai scurt timp a altor documente valabile.

În cazul în care bunurile ce au fost luate în garanția produselor tip credit au fost înstrăiniate ori s-au degradat, astfel încat creditul și dobânda aferentă au rămas parțial sau total fară garanții, specialiștii credite retail solicită împrumutaților să le înlocuiască imediat cu alte bunuri care să fie acceptate de bancă.

Dacă în termen de 5 zile lucrătoare de la înștiințare debitorii nu reîntregesc garanția creditelor sau nu prezintă documentele și actele ce atestă existența unor garanții valabile, creditele aferente se rambursează sau în cazul lipsei disponibilităților se trec la credite restante, urmărindu-se rambursarea lor pe masură creării disponibilităților, precum și prin valorificarea garanțiilor în condițiile legii.

3.2.7. Ramburasarea creditelor și achitarea dobânzilor datorate băncii de către împrumutați

Rambursarea creditelor și achitarea domânzilor curente

Creditele acordate persoanelor fizice prin conturi separate de împrumut se rambursează în mod automat, prin procedura informatică, la termenele și în sumele prevăzute în graficul de rambursare, anexă la contractul de credite, din disponibilitățile existente. în contul curent, prin debitarea acestuia în corespondență cu contul separat de împrumut.

Împrumutatul are obligația să asigure existența în contul curent, în ziua scadenței, a sumei reprezentând datoria catre bancă.

Alimentarea conturilor curente ale împrumutaților în vederea rambursării creditelor și plății dobânzilor se efetuează prin urmatoarele modalități:

a) virarea cu ordin de plată emis de către împrumutat din conturi curente;

b) depunerea în contul curent a numerarului cu foaie de vărsământ;

c) virarea din contul.de card de debit.

Rambursarea anticipată a oricăror sume datorate în cadrul creditului se poate efectua la solicitarea scrisă a împrumutatului, cu acordul prealabil al supervizorului credite și back-offrce retail, după achitarea comisioanelor, restanțelor și dobânzilor datorate de la ultima scadență pâna în ziua curentă.

În urma diminuării soldului creditului, specialistul credite retail recalculează rata lunară totală și/sau numărul de rate rămase de rambursat, în funcție de solicitarea clientului și întocmește un nou grafic de rambursare.

Pe parcursul creditării, ca urmare a modificărilor intervenite în derularea contractului de credit, specialistul credite retail procedează la recalcularea ratelor lunare totale de rambursat și întocmirea unui nou grafic de rambursare, având în vedere creditul rămas de restituit și numărul de rate lunare rămase de rambursat la data recalculării.

Modificările elementelor de bază avute în vedere la determinarea ratei totale lunare de rambursat pot apare în următoarele situații;

a) schimbarea ratei anuale a dobânzii;

b) modificarea soldului creditului rămas de rambursat față de valoarea înscrisă în scadențar datorită :

– suplimentării creditului;

– amânării la plată;

– rambursării anticipate, la cererea împrumutatului, a unei sume din creditul rămas de rambursat;

c) modificarea, la cererea împrumutatului, a datei din lună la care dorește să achite ratele, motivată prin schimbarea zilei de plată a salariului (de regulă, în urma schimbării locului de muncă).

d) diminuarea, la cererea împrumutatului a numarului de rate lunare în care se va încheia rambursarea creditului.

Majorarea/diminuarea creditului aprobat inițial pentru același obiect de creditare, modificarea datelor de acordare a creditului în cazul în care acesta se acorda în tranșe, amânarea la plată sau modificarea oricărei alte clauze din contractul de credit va conduce la încheierea unui act adițional și, după caz, la întocmirea unui nou grafic de rambursare.

În cazul rambursării anticipate solicitate de împrumutat, a diminuării creditului ca urmare a neutilizării în termenul de tragere, banca comunică împrumutatului, după caz, direct la sediul băncii sau printr-o scrisoare recomandată cu confirmare primire, noul grafic de rarmbursare, acesta fiind opozabil împrumutatului îndeplinirea altor formalități, considerându-se aceptarea tacită a acestuia.

Recuperarea sumelor restante datorate băncii de către împrumutați

În situația în care disponibilitățile existente în contul curent nu sunt suficiente pentru acoperirea integrală a sumelor datorate de împrumutat, specialistul de credite retail anunță imediat debitorul, care are obligația să-și alimenteze contul curent cu sumele datorate băncii.

Dacă nici în această situație nu se acoperă întreaga datorie, dobânzile neachitate, precum și ratele nerambursate, banca va trece diferența nerambursată , în ziua scadenței, în contul "Credite restante”, pe bază de note contabile editate automat de calculator, iar dobânzile în contul "Dobânzi restante":

În termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea în contul de credite restante a sumelor nerambursate la scadență, iar în cazul creditelor asigurate împotriva riscului financiar de neplată în termenul prevăzut în contractele asigurare, încheiate de bancă cu societățile de asigurare-reasigurare, în cazul în care sumele restante nu sunt achitate, specialistul credite retail are obligația de a transmite debitoruiui și, după caz, coplătitorilor și/sau garanților, o adresă de notificare , însoțită de confirmare de primire, prin care se aduc la cunoștință consecințele ce decurg din nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul de credit.

În cazul creditelor a căror rambursare este asigurată direct de bancă la o societate de asigurare – reasigurare, neplata ratelor lunare dă dreptul băncii să solicite recuperarea acestora de la societatea respectivă, în baza contractului de asigurare împotriva riscului financiar de neplată încheiat cu aceasta.

Ca urmare, unitățile bancare teritoriale aflate în această situație se vor adresa societății de asigurare – reasigurare în vederea recuperării debitelor, prezentând acesteia următoarele documente:

– scrisoare de solicitare a despăgubirii;

– avizarea de daună.

În situația în care există sume de recuperat din polițe de asigurare, comisioane, speze, dobânzi neachitate și/sau credite restante, sumele datorate pot fi preluate, din disponibilitățile existente în contul curent al împrumutatuiui, oricând în cursul lunii, în mod automat prin programul informatic.

În situațiile în care clienții înregistrează datorii restante din credite și dobânzi, mai vechi de 30 zile, banca împreuna cu debitorul va analiza toate posibilitățile de redresare financiară a acestuia.

Specialistul credite retail are obligația să urmărească îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute în contractul de credit bancar.

În situația în care se constată un caz de culpă, așa cum acesta este definit în contractul de credit bancar, consilierul clienți retail are obligația ca, în 15 zile de la constatare să notifrce în scris împrumutatului și, după caz, coplătitorii și/sau garanții.

În cazul în care deficiențele nu sunt înlăturate în perioada de timp inidicată de bancă în notificare, banca are dreptul să considere creditul exigibil și să treacă la recuperarea întregii sume datorate.

Lunar, supervizorul credite și back-office retail, prezintă Comitetului director al unității bancare o notă privind situația debitorilor care înregistrează plăți restante ale căror scadențe depășesc 30 de zile calendaristice.

Recuperare silită a creanțelor se face în conformitate cu prevederile interne ale băncii.

3.2.8. Finalizarea procesului de acordare și derulare a produselor de tip credit pentru clienții retail

După achitarea integrală a creditului acordat și a tuturor celorlalte obligații asumate prin contractul de credit bancar, specialistul credite retail închide contul de credit.

Dacă este cazul, se returnează clientului unele documente care au fost păstrate de banca la dosarul de credit (cartea de identitate a autoturismului etc.).

Daca este cazul, garanțiile constituite sunt scoase de sub sarcină.

3.3. Costuri ale produselor tip credit

Pentru creditele acordate în lei și valută, ca și pentru eliberarea de scrisori de garanție bancară, scrisori de bonitate, scrisori de confort sau acordarea de avaluri, banca percepe dobânzi și comisioane, precum și alte costuri anexe.

3.3.1. Dobânzi

Dobânda reprezintă interesul care stă la baza oricarei operațiuni tip credit și constituie un cost (preț) al acesteia plătit de client.

Dobânda în lei și/sau în valută datorată de client se calculează de bancă de la data primei trageri a creditului și până la data rambursării integrale. Calculul se efectuează zilnic utilizând soldul nerambursat al creditului și se încasează la intervale de timp stabilite, de regulă lunar.

Nivelul acestor dobânzi și comisioane se stabilește și comunică de către Centrala băncii și se înscrie în contractele de credit bancar/acordurile de garantare/avalizare – contracte de credit.

Rata anuală a dobânzii (%) percepută de bancă pentru împrumuturile acordate este diferențiată, în funcție de categoria împrumutului.

Dobânda de bază percepută de bancă la creditele acordate clienților retail poate fi variabilă sau fixă.

Banca percepe dobanda fixă la urmatoarele categorii de credite acordate în lei persoanelor fizice:

– credite de trezorerie, nenominalizate;

– credite pentru nevoi personale (tratamente medicale, studii, conferințe și simpozioane, sejururi);

– credite pentru achizitionarea de bunuri de folosință îndelungată (bunuri pentru uz casnic și personal, vehicule).

Nivelul dobînzii fixe este diferențiat în funcție de perioada de acordare a creditelor.

3.3.2. Comisioane percepute pentru credite

Comisioanele practicate de bancă pentru creditele în lei și/sau valută, au în vedere perioada pentru analizarea solicitării, acordarea și monitorizarea creditelor, precum și rambursarea acestora.

Banca va percepe următoarele tipuri de comisioane:

a) Comisionul pentru întocmirea și analiza documentației se percepe în sumă fixă la primirea documentației de credit în bancă și se achită de client prin ordin de plată sau foaie de vărsământ. Banca poate percepe acest comision din contul clientului pe bază de notă contabilă. Dacă într-o cerere clientul solicită mai multe produse tip credit, comisionul pentru întocmirea și analiza documentației se percepe pentru fiecare produs în parte.

b) Comisionul de gestiune (flat) se calculează la valoarea creditului din contract și se încasează o singură dată, la prima tragere din credit.

În cazul în care banca finanțează și comisioanele aferente creditului, comisionul de gestiune se aplică la valoarea obiectului creditat (bunuri, imobile, servicii), la care se adaugă comisioanele aferente acordării creditului (mai putin comisionul de gestiune).

În cazul prelungirii liniilor de credite pe noi perioade pe baza de acte adiționale la contractele de împrumut, comisionul de gestiune se va percepe la fiecare prelungire.

De asemenea, comisionul se va calcula și încasa în cazul preluării unui credit de la altă societate bancară, al suplimentării unui credit, al reactivării unui credit, precum și în cazul transformării unei scrisori de garanție bancară/aval în credit. În cazul suplimentării unui credit, comisionul de gestiune se aplică. doar la diferența cu care s-a majorat suma inițială

c) Comisionul de neutilizare se calculează la valoarea creditului neutilizat, în funcție de numărul de zile de neutilizare și se încasează potrivit prevederilor contractuale.

În cazul creditelor care se utilizează (trag) esalonat, în tranșe, suma neutilizată se va determina în funcție de nivelul tranșei (nu al plafonului total) și angajamentele efective.

d) Comisionul de modificare se va percepe în sumă fixă pentru orice modificare consemnată prin act adițional la contractul de credit (suplimentarea creditului, rescadențarea și reeșalonarea unor rate de credit, înlocuirea unor garanții reale și/sau personale etc). Comisionul de modificare nu se percepe în cazul majorării/diminuării liniilor de credit și/sau a prelungirii scadențelor de rambursare.

e) Comisionul de rambursare anticipată se calculează flat la suma din credit care urmează a se rambursa anticipat. Nu se aplica în cazul liniilor de credit.

f) Comisionul de renunțare se percepe în cazul în care împrumutatul renunță, parțial sau total, la plafonul aprobat al liniei de credit. Se calculează flat la suma din plafon la care se renunță.

Direcțiile de specialitate din centrala băncii pot negocia și alte tipuri și niveluri de comisioane în cazul creditelor acordate în baza unor convenții de finanțare încheiate cu partenerii săi (BERD, ANOFM etc).

Alte costuri

Pentru elaborarea sau verificarea lucrărilor de evaluare sau a studiilor de fezabilitate executate, de salariații băncii sau de alte persoane fizice sau juridice autorizate, banca poate percepe și alte costuri, determinate pe baza de tarife.

Nivelul tarifelor practicate se aprobă de organele competente din centrala băncii și se comunică prin reglementări specifice către unitățile bancare teritoriale.

3.3.3. Comisioane aferente cardurilor de credit

Pentru creditele acordate pe card, banca percepe împrumutaților o dobândă variabilă, în funcție de costul resurselor de creditare pe piața financiar – bancară.

Pentru creditele acordate pe card, banca percepe comisioane.

Nivelul acestor comisioane se stabilește și comunică de către Centrala băncii și devin opozabile deținătorului prin afișarea Tarifului de Comisioane pentru operațiunile cu carduri la sediile sucursalelor băncii și prin evidențierea în extrasul de cont lunar. Cu sumele aferente comisioanelor se diminuează corespunzător soldul disponibil al contului de credit, în vederea rambursării sumei minime de plată indicată în extrasul de cont.

Comisionul de deschidere a contului de card:

– este fix;

– se evidențiază în cont în luna emiterii cardului de credit;

– se regăsește în suma minimă de plată din primul extras de cont emis pentru lună în care se emite cardul;

– se achită în termen de 20 zile de la data extrasului, chiar dacă deținatorul nu a utilizat cardul în prima lună.

Comisionul de emitere card:

– este fix și se percepe pentru fiecare card emis (deținător și utilizator autorizat, dacă este cazul);

– se percepe atât pentru emiterea inițială cât și la reînnoire (2 ani);

– se evidentiază în cont în luna emiterii cardului de credit și lă reînnoire (2 ani);

– se regăsește în suma minimă de plată din extrasul de cont aferent lunii în care s-a emis cardul, atât la emiterea inițială cât și la reînnoire (2ani);

– se achită în termen de 20 zile de la data extrasului, chiar dacă deținătorul și utilizatorul autorizat nu au utilizat cardul.

Comisionul de mentenanță anuală a contului de card:

– este fix și se percepe pentru fiecare card emis (deținător și utilizator autorizat, dacă.este cazul);

– se evidențiază în cont anual, astfel:

– pentru primul an, se evidențiază în cont în luna emiterii cardului;

– ulterior, se evidențiază în cont în luna emiterii cardului, pentru perioade de înca un an;

– se regăsește în suma minimă de plată aferentă lunii în care s-a evidențiat în extrasul de cont;

– se achită în termen de 20 zile de la data extrasului, chiar dacă deținătorul și utilizatorul autorizat nu au utilizat cardul.

Comisionul de eliberare numerar

– se calculează, flat, la valoarea sumelor retrase la ATM-uri cu cardul de credit;

– se evidențiază în cont în luna în care au fost retrase sumele din contul de card;

– se regasește în suma minimă de plată din extrasul de cont aferent lunii în care au fost retrase sumele din cardul de credit;

– se achită în termen de 20 zile de la data extrasului.

Comisionul pentru blocare card pierdut/ furat:

– este fix și se percepe dacă deținătorul solicită blocarea cardului ca urmare a pierderii sau furtului;

– se evidențiază în cont în luna în care s-a solicitat blocarea cardului;

– se regăsește în suma minimă de plată din extrasul de cont emis pentru luna în care s-a declarat pierderea/ furtul cardului;

– se achită în termen de 20 zile de la data extrasului.
Comisionul de interogare sold la ATM-urile BCR:

– este fix și se percepe pentru fiecare operațiune de interogare efectuată cu cardul;

– se evidențiază în cont în luna în care s-au efectuat interogările;

– se regăsește în suma minimă de plată din extrasul de cont emis pentru luna în care s-au efectuat interogarile;

– se achită în termen de 20 zile de la data extrasului.

Comisionul pentru contestare nejustificată a unei tranzacții:

– este fix și se percepe pentru fiecare tranzacție contestată în mod nejustificat, după finalizarea investigațiilor efectuate de bancă pentru tranzacțiile contestate;

– se evidențiază în cont în luna în care s-au finalizat investigațiile pentru tranzacțiile contestate și s-a constatat că tranzacțiile au fost contestate nejustificat;

– se regăsește în suma minimă de plată din extrasul de cont emis pentru luna în care s-a constatat ca tranzacțiile au fost contestate nejustificat;

– se achita în termen de 20 zile de la data extrasului.

Comisionul pentru nerambursarea sumei minime lunare:

– se calculează, lunar, în a 21-a zi de la data extrasului de cont, flat, la suma rămasă neachitată din suma minimă de plată;

– se evidențiază în cont în luna în care a fost calculat;

– se regasește în suma minimă de plată din extrasul de cont pentru luna în care s-a calculat;

– se achită în termen de 20 zile de la data extrasului.

3.3.4.Dobânda anuală efectivă (DAE)

Dobânda anuală efectivă (DAE) este definită ca reprezentând costul total al creditului pe care clientul îl are de plătit și conține o serie de costuri asociate cu creditul respectiv: dobânda anuală, costul asigurării, comision analiză dosar. DAE trebuie să fie prezentată în fiecare oferta de credit de consum în care apar elemente de cost ale creditului respectiv: dobânda anuală, comisioane, rata/ anuitate.

DAE permite compararea ofertelor de credit ale băncilor prin prisma costurilor suportate de consumator în cazul contractării unui credit. La o dobândă și durată similar în cazul a doua oferte de credit, în urma comparației DAE pot rezulta valori diferite deoarece DAE include tot ce trebuie plătit în plus față de dobânda creditului. Cunoscând DAE, se poate ști într-adevar cât costă un credit și se pot face comparații între diferitele oferte de credit.

Calculul DAE este obligatoriu numai pentru creditele de consum, adică pentru: nevoi personale, bunuri de folosinta îndelungată, credite de vacanță, carduri de credit, precum și pentru credite pentru achizitionarea de autoturisme. Rata de plată (anuitatea) nu este influențată de DAE.

Există însă o serie întreagă de costuri care nu se includ în calculul dobânzii anuale efective, cum sunt:

costurile, altele decat prețul de cumpărare, pe care consumatorul este obligat să le platească indiferent dacă plata se face în numerar sau pe credit, respectiv:

prețul pentru interogarea Sistemului Informatic al Biroului de Credit;

comisionul de analiza a documentației;

comisionul de gestiune;

comisionul de risc

costurile legate de asigurari sau garanții, respectiv:

taxa pentru evaluarea/contraexpertizarea rapoartelor de evaluare a bunurilor mobile admise în garanție;

primele de asigurare aferente polițelor pentru riscuri generale.

CAPITOLUL IV Studiu privind creditele auto acordate persoanelor fizice de către băncile comerciale din România

4.1. Particularitați privind creditele auto

Stabilirea sumei maxime de alocat pentru achizița unui autoturism reprezintă primul pas în alegerea unei mașini. În prezent, băncile acordă împrumuturi atât pentru achizitionarea de autoturisme noi, cât și second hand. Principala condiție este ca rata lunară să nu depășească 70% din venitul net personal sau al familiei.

La evaluarea capacității de rambursare, majoritatea instiuțiilor financiare țin cont atât de salariu, cât și de alte venituri, cum sunt cele provenite din activități independente, chirii etc.

Spre deosebire de alte împrumuturi, creditele auto aduc cu ele o serie de cheltuieli suplimentare. Clientul trebuie să țina cont și de faptul că o mașină presupune cheltuieli cu combustibilul, cu întreținerea și cu asigurările. Astfel, este posibil ca suma totală dedicată autoturismului să depășească în final pragul de cheltuieli din venitul individual sau familial, după caz, alocat.

Condiții de acoradre a creditului

Vârsta cuprinsă între 18 de ani și vârsta legală de pensionare, incluzând perioada de creditare;

Venitul net este de minimum 100 EUR / lună pentru împrumutat și 200 EUR/ lună pentru familie, fiind luate în considerare mai multe surse:

100% venituri din salariu, bonusuri, pensie, comisioane din vânzări, diurnă, drepturi de autor

100% venituri din chirii

100% venituri din dividende

100% venituri din profesii liberale.

Perioada de acordare a creditului: 6 luni – 10 ani

Suma finanțată este de minim 100 EUR, maxim 100.000 EUR;

Pentru creditul auto se constituie următoarele garanții :

garanție reală mobiliară pe mașina achiziționată

polița asigurării Full Casco (care va fi extinsa în cazul deplasărilor în străinătate) cesionată în favoarea băncii

cesionarea venitului lunar al împrumutatului în favoarea băncii

bilet la ordin semnat în alb

cartea de identitate a mașinii, un set de chei și telecomanda trebuie să rămână la bancă pe toata perioada creditului

Costurile creditului auto

Rata dobânzii sau rata lunară sunt foarte des criteriul de departajare a ofertelor, atunci când o persoană compară costul creditelor. Ambele sunt însă la fel de înșelătoare.

Rata lunară este o adevarată capcană, pentru că valoarea ei este influențată în primul rând de perioada de rambursare. Băncile au extins foarte mult perioada de rambursare, astfel că poți foarte ușor obține cea mai mică rată. În realitate, poți să platești de fapt o dobândă de 20% sau chiar mai mare.

Nici rata dobânzii nu trebuie folosită ca unicul criteriu de selecție. O dobândă foarte mică poate ascunde uneori comisioane semnificative, cu impact puternic asupra costului total al creditului.

Cel mai bine este să se țină seama de dobânda anuală efectivă. DAE este mai precisă, dar nu reprezintă nici ea un criteriu perfect. Valoarea sa este în principal influențată de durata și valoarea creditelor. DAE este exprimată în prezent de fiecare bancă pentru termene și sume alese aleator, neexistând o metodologie și o practică unanim acceptate.

Chiar și asa, DAE rămâne cel mai bun aliat al cumpărătorului în compararea costurilor, marja de eroare fiind foarte redusă.

Există însă și o soluție pentru cei care doresc să obțina neapărat cel mai mic cost. Clientul are dreptul, conform legii creditelor de consum, să solicite băncii calcularea DAE, particularizată pentru creditul de care are nevoie. O astfel de soluție este recomandată în general atunci când două bănci afișează DAE apropiate. Singurul mijloc de departajare este un calcul personalizat al DAE, pe baza sumei împrumutate și a duratei de creditare alese.

Băncile nu includ valoarea poliței CASCO în rata lunară de plătit, așa ca trebuie ținut cont și de ea când se calculeaza efortul financiar. Valoarea poliței de asigurare full CASCO în primul an este de aproximativ 3-6% din valoarea de achiziție, în funcție de proveniența mașinii.

Documente necesare creditului auto:

Cererea și contractul de credit

Copie după actul de identitate

Adeverință de venit

Copia cărții de muncă sau a contractului individual de muncă

Actul adițional cu ultima modificare de salariu

Copie după ultima factură de telefon fix / electricitate / gaz / apă / contractul de închiriere sau adeverință de la primărie care să ateste domiciliul actual;

Declarație privind litigiile cu terți și relațiile speciale cu Banca

Acordul de transmitere, prelucrare și consultare a datelor

Acordul de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare

Copie a facturii pro-forme/fiscale sau contractului de vânzare – cumpărare auto

Copie a chitanței sau ordinului de plată pentru achitarea avansului

Contract de gaj pe autoturism în favoarea instituției de creditare

Copie a asigurării Full CASCO

Cartea de identitate a mașinii

În ceea ce privește documentele referitoare la veniturile extra-salariale sunt necesare următoarele:

Contractul de închiriere pentru venituri din chirii înregistrat la Administrașia Financiară- copie;

Declarație de venit global, decizie de impunere, declarație anticipată, după caz – copie;

Certificat Fiscal emis de adminstrația financiară dovedind existența sau nu a datoriilor pentru anul fiscal anterior – original.

În ceea ce privește contractarea creditelor se ivesc urmatoărele aspecte:

credit pentru o mașină nouă sau second-hand

credit în lei sau în valută

alegerea perioadei de rambursare

Atât mașinile noi cât și cele second hand au puncte tari și slabe.

Un autoturism nou are avantajul că va avea cheltuieli mult mai mici cu întreținerea. Certificatul de garanție este destul de extins pentru a acoperi majoritatea defecțiunilor care pot apărea, în decursul unei perioade de timp îndelungate. În plus, o mașina nouă poate fi configurată după propriile dorințe, de la culoare, motorizare și până la cele mai mici detalii privind interiorul.

Toate aceste avantaje costă – prețul unei mașini noi este cu mult mai mare decât al uneia second hand. Mai mult, trebuie ținut cont și de faptul că an de an valoarea ei pe piață se diminuează. Cea mai rapidă depreciere se produce în primii doi ani, când valoarea autoturismul scade cu 30-40% din prețul de achiziție.

Însă, dacă o persoana își propune să dețină o mașină pentru o perioadă mai mare de 5 ani, probabil că cea mai bună alegere ar fi să achiziționeze una nouă. Costul cu întreținerea mașinii va fi mult mai mic, astfel că, pe termen lung, proprietarul autoturismului va ieși în câștig.

În schimb, cei care nu-si permit o mașină nouă, un autoturism second hand bine întreținut ar putea fi o soluție mai bună. Pe lângă prețul mai mic de achiziție, deținătorul va economisi bani și cu asigurările – primele la o polița CASCO sunt mai reduse la o mașină rulată decât la una nouă.

Există însă și un inconvenient: noul proprietar va trebui să aloce mai mult timp pentru întreținerea mașinii. De aceea, este recomandat ca acesta să cunoască cel puțin regulile de bază pentru mentenanța unui autoturism.

Sursa APIA

În cazul creditului pentru o mașină second hand e foarte importantă vechimea mașinii. Cu cât mașina e mai nouă, cu atât perioada de creditare este mai mare. Majoritatea băncilor cer ca vechimea actuală a mașinii împreună cu perioada de creditare să nu depășească maxim 7 ani. Pentru a evita acest inconvenient, cei care doresc finanțare pentru o masină second hand mai veche pot apela și la un credit de nevoi personale. Acesta nu este cu mult mai scump decat unul auto, iar perioadele de creditare sunt mai mari.

Sursa APIA

Actele necesare pentru obținerea creditului sunt aceleași ca în cazul unei mașini noi. Durata de aprobare a dosarului și de obținere a banilor durează tot 2-3 zile. Solicitantul trebuie să încheie și pentru o masina second hand o asigurare full CASCO pe durata de creditare. Băncile accepta în cazul creditului auto mai multe surse de venit, care se iau în calcul la evaluarea bonității. În afară de salarii sunt recunoscute și veniturile din pensii, chirii, drepturi de autor sau dividende.

2) Creditele în valută au câstigat în timp renumele de a fi cele mai ieftine împrumuturi. Ratele dobanzilor la euro și dolar erau cu mult mai mici decat cele la lei, astfel că alegerea monedei de împrumut nu era prea dificilă. Iar faptul că prețul autoturismelor se exprima în valută, recomanda automat contractarea unui credit în moneda străină.

Lucrurile s-au schimbat însa în ultima perioadă. Vorbind strict din punct de vedere al costurilor, creditele în lei le concurează serios pe cele în valută. Ratele dobânzilor pornesc de la aproximativ 8%, indiferent de moneda aleasă. Singurul element de departajare rămâne astfel cursul de schimb. Dacă leul se apreciază (cursul leu/euro sau leu/dolar scade), atunci creditul în valută devine mai ieftin decât cel în lei, iar daca moneda naționala se depreciază – situația se inversează.

Evoluțiile valutare sunt însă, prin natura lor, incerte și foarte agitate. Chiar dacă o persoană estimează corect tendința în următorii ani, este foarte probabil să aibă parte, la plata anumitor rate, de un nivel de curs nefavorabil. Beneficiile, evidente în trecut, țin acum de domeniul speculațiilor valutare.

"Moda" creditelor în valută se apropie de sfârșit. Aceste produse sunt atractive doar când există o diferența mare între dobânzile la lei și cele în moneda străină. Nu mai este însa cazul acum.

Schimbarea se observă și la nivelul ofertelor bancare – produsele de creditare în lei sunt mult mai numeroase decât cele în valută, iar tot mai multe bănci aleg să acorde doar credite auto în moneda națională. Automat, o ofertă mai diversă înseamnă că și consumatorul are o mai mare libertate de alegere și sanse sporite să găsească un produs mai aproape de cerințele sale.

3) La creditele auto pentru mașini noi se recomandă, în general, alegerea unei perioade de rambursare cât mai scurte. Termenul optim este cuprins între 3-5 ani.

Această practică este influențată de faptul că un autoturism nou se depreciază foarte rapid în primii doi ani, când valoarea sa poate să scadă cu până la 40%. La numai câteva luni după ce cumpară mașina în rate, posesorul va fi surprins să observe că valoarea automobilului este mai mică decât cea a creditului pe care îl mai are de rambursat. Însă, cu cat împrumutul este contractat pe o perioada mai scurtă, cu atât situația se inversează mai rapid.

La mașinile second hand situația este puțin diferită. Instituțiile financiare impun un prag maxim pentru vechimea autoturismului. Unele bănci solicită ca, la acordarea creditului, masina să nu aibă o vechime mai mare de 4-5 ani. Perioada maximă de rambursare poate ajunge în unele cazuri până la 7 ani. În schimb, alte bănci stabilesc limite pentru vechimea mașinii la scadența creditului, când autoturismul nu trebuie să depășească pragul de 7-8 ani. Altfel, cu cât mașina este mai veche, cu atât termenul de rambursare oferit de bancă este mai mic.

4.2. Piața creditelor auto oferite de către băncile comerciale din România

Un studiu BCR, arată că este al dolea tip de credit, după cel de nevoi, la mare căutare printre români. Oferta băncilor este mult mai variată în ultima perioadă, mai ales că au concurență. Piața are din ce în ce mai mulți dealeri. Unii dintre aceștia au creat bănci și facilități pentru a accede la un astfel de credit.

Sursa APIA

Un exemplu concludent este Porsche, care a atras după ea (automat) o bancă specializată pe un astfel de credit: Porsche Bank. Aceasta se ocupă numai cu astfel de "tranzacții" pe când celelalte instituții bancare mai au și alte câteva zeci de produse de rezolvat.

Porsche Bank deține astfel un loc important pe piața de specialitate și cum era de așteptat oferă produse competitive. Oferta sa, având ca țintă în special mărcile importate de catre grupul VW – Volkswagen, Audi, Skoda, Seat, respectiv Porsche, are dobânzi dintre cele mai atractive de pe piața creditelor auto, în trei tipuri de valută. Astfel, la împrumutul în lei, banca oferă o dobândă fixă pe toată perioada creditării de 10,95% iar la împrumuturile în euro de 9,5%, dobândă variabilă și actualizată la fiecare 6 luni. O caracteristică unică a băncii pe piața creditelor auto din România o reprezintă posibilitatea contractării unui credit în franci elvețieni, la o dobândă variabilă de 6.95% și rate actualizate la trei luni. De exemplu, dobândă anuală efectivă pentru un credit de 16.000CHF pe o perioadă de 7 ani și cu un avans de 25% din partea clientului este de numai 8,20%.

Un alt competitor puternic de pe piață, Banca Comercială Română, propune 2 pachete de finanțare a unui credit auto: MOTOR BCR si MOTOR EXTRA/SUPER BCR cu o dobândă de 11% pe an/revizuibilă pentru creditul în lei, 8,80% pe an în euro si 9,05% pe an pentru dolari, ambele revizuibile.

După Salonul Auto din toamna trecută, băncile au creat un adevarat val de lansări sau mai bine zis, re-lansări, ale creditelor auto. Astfel, BRD a lansat un credit pentru achiziționarea unui autovehicul Dacia/Renault/Nissan ce acoperă 100% din valoarea investiției și un alt credit, pentru achiziționarea oricărui alt model de autoturism cu participarea din partea băncii cu 90% din suma necesară achiziționării unui autoturism. În plus, pentru acoperirea creditului, poți aduce veniturile a încă 3 membri ai familiei în completare. Raiffeisen propune și ea un set de dobânzi atractive, menite de atragerea cât mai multor clienți pe acest sector din ce în ce mai dinamic al creditelor: o dobândă anuală efectivă la creditele în lei de 12,30% fixă si 13,43% variabilă, 10,83% în euro și 10,75% la împrumuturile în dolari. O alternativa tentantă o oferă și cei de la Volksbank cu o dobândă anuală efectivă la creditul în lei de 9,15% și de 9,49% la creditul în euro, în condițiile unui venit minim solicitat de 100 euro pe membru de familie.

În afara dobânzilor, o altă modificare importantă survenită în oferta băncilor pe segmentul finanțărilor auto o reprezintă perioada de creditare. Pentru obținerea cât mai facilă a creditelor, multe bănci au hotărât extinderea creditelor pe perioade mai lungi. Campioni la acest capitol sunt cei de la Banca Carpatica și BCR, cu o perioada de acordare a creditului de maxim 10 ani, dar și cei de la BRD care acordă aceeași perioada pentru achiziționarea unui autovehicul Dacia/Renault/Nissan și 8 ani pentru cel acordat achiziționării unui alt model de autovehicul. În general, restul competitorilor oferă o perioadă de creditare de 7 ani, perioade maxime mai scurte fiind cele ale băncilor Egnatia (4 ani), Banc Post, HVB Tiriac, Libra Bank și RIB cu o perioada de 5 ani. Ca suma maximă acordată cei de la Volksbank oferă 100.000 EUR, Porsche Bank 75.000 de euro, banca oferind servicii pentru achiziționarea, în general, a unor modele mai scumpe, Finansbank acordă 50.000 de euro la o dobândă de 9,9%, Banc Post 25.000 de euro. Sume maxime de 50.000 de euro oferă băncile Finansbank, Piraeus Bank și Egnatia Bank, 40.000 de euro este plafonul maxim oferit de cei de la Banca Transilvania; la polul opus se află Romanian International Bank, cu o valoare maximă a creditului de doar 15.000 de euro.

Pentru înlesnirea acordării creditelor, băncile permit și participarea mai multor membri ai familiei pentru completare. Astfel, BRD permite participarea a încă 3 membri a familiei la creditare, Libra Bank ia în calcul bugetul familiei (sot/soție, părinți, copii, socri care locuiesc și gospodăresc împreună).

Ca o dovadă a importanței acestui credit stă mărturie și intrarea pe piața creditelor auto a noi jucatori, dornici de a-și tăia o felie din acest atractiv segment de creditare. Ultimii intrați în joc sunt cei de la Libra Bank, Leumi și Egnatia Bank. Se observă că piața autohtona a luat avânt, mai ales pe străzile capitalei. Oferte tentante și rezonabile există, trebuie doar să ne decidem asupra mașinii mult dorite.

4.3. Studiu de caz: contractarea unui credit pentru achiziția unui autoturism

Dacă suntem interesați de achiziția unei mașini și am ales deja modelul dorit nu mai rămâne decât să cautăm cea mai avantajoasă modalitate de plată. Dacă nu dispunem de resurse proprii, avem urmatoarele posibilități de finanțare prin credit bancar :

credit pentru nevoi personale

credit auto .

În rândurile care urmează, vom evidenția diferențele dintre cele două tipuri de credite . Ambele opțiuni presupun achiziția bunului mult dorit în rate lunare, iar rata lunară (conform normelor BNR) nu trebuie să depășească 40% din venitul net al familiei. Diferența consta în următoarele aspecte:

În cazul creditului de nevoi personale:

nu se solicită avans;

nu se solicită garanții sau giranți;

durata de aprobare a creditului: maxim 2 zile;

este singura variantă în care solicitantul primește direct banii în contul lui (nu se transferă în contul dealer-ului auto) iar apoi se poate achiziționa mașina cu „banii în mână”;

banca nu solicită a fi menționat scopul creditului sau dovezi ale utilizării acestuia;

este cea mai uzitată modalitate de finanțare a mașinilor second-hand (comisioanele și dobânzile bancare sunt mult mai mari pentru creditele auto pentru mașini second-hand, sunt restricții de vechime a mașinii și este necesară evaluarea mașinii, pe cheltuiala solicitantului de credit);

mașina/polița de asigurare nu se mai gajeaza/cesionează în favoarea băncii (ca la creditul auto) și solicitantul este proprietarul mașinii încă de la început;

se pot împrumuta până la 20.000 EUR pe 10 ani, prin credit de nevoi personale fără garanții, iar prin adăugarea unei garanții (teren, imobil, depozit) suma împrumutată poate acoperi valoarea oricarei mașini (cu condiția ca rata lunară să nu depășească 70%*** din venitul net – din salarii, chirii, dividende, comisioane din vânzări etc).

În cazul creditului auto:

proprietarul bunului este clientul (utilizatorul) încă de la începutul perioadei de creditare;

bunul se asigură obligatoriu FULL CASCO, costurile de asigurare sunt suportate de către client sau oferite gratuit de către bancă (atenție la campaniile promoționale);

creditul este garantat cu autoturismul achiziționat și polița de asigurare FULL CASCO cesionată în favoarea băncii;

comisionul inițial se aplică la valoarea creditului acordat de bancă, deci mai puțin avansul (nu la valoarea mașinii, indiferent de avans);

avans minim 0%, maxim oricât; perioada de creditare poate ajunge până la 10 ani;

contractul de credit se încheie în RON/EUR/USD și se rambursează în aceeași monedă, fară costuri suplimentare;

rambursarea anticipată se poate face după minim 6 luni de la semnarea contractului de credit;

condițiile de creditare nu sunt supuse negocierii, alternativa fiind alegerea celui mai avantajos dintre produsele disponibile în cadrul băncii respective;

unele bănci solicită cartea mașinii să rămână la bancă;

la ieșirea din țară cu mașina, se anunță banca;

Dealerii vând, în prezent, autoturismele doar cu prețuri raportate la euro, iar costurile unui împrumut în moneda unică sunt sensibil mai mici decât cele ale unuia în lei. Din aceste motive, o analiză a ofertei bancare de credite auto în euro este cea mai indicată. În mod surprinzător, comparând ratele care se plătesc pentru un credit de 10.000 de euro pe cinci ani,  diferențele între bănci apar ca fiind aproape inexistente, toate cele 5 bănci analizate au rate de credit ce gravitează în jurul valorii de 200 de euro.

Rezultă următoarele tabele comparative cu Top 5 oferte, pentru fiecare dintre variante:

Credit de nevoi personale fără garanții:

Valuta: EUR  

Tip credit: Credit de Nevoi Personale fără garanții  

Periada de ramburasare (luni): 60  

Valoare credit: 10.000,00  

* Rata lunară cuprinde principal, dobânda și comisioane lunare
** Informațiile referitoare la caracteristicile produselor sunt colectate de la fiecare bancă

Credit auto:

Preț mașină: 10000  

Valuta: EUR  

Perioada de rambursare (luni): 60  

Tipul de credit: Credit  

Tip mașină: Rulată  

Vchime maximă mașină: 60  

* Rata lunară cuprinde principal, dobânda și comisioane lunare
** Informațiile referitoare la caracteristicile produselor sunt colectate de la fiecare bancă

Pe lângă diferențele calitative între cele două tipuri de credite, evidențiate anterior, din tabelele comparative putem scoate în evidență următoarele diferențe cantitative, legate de prețul creditării:

dobânda anuală efectivă pentru creditele de nevoi personale nenominalizate este în medie mai mare cu 1,4% față de creditele auto;

rata lunară pentru creditele de nevoi personale fără garanții este în medie mai mare cu 5 EUR decât rata lunară aferentă creditelor auto, ceea ce duce implicit la majorarea sumei totale de plată la sfârșitul perioadei de creditare cu aproximativ 300 EUR;

creditele, atât cel de nevoi personale cât și cel auto au o rată a dobânzii ce variază de la o bancă la alta, o rată mai mică neînsemnând un credit mai avantajos, aceasta datorită faptului că băncile își acoperă riscul de creditare prin introducerea de comisioane lunare și anuale, care ridică costul creditării.

În urma analizei efectuate rezultă că un credit auto este în general mai avantajos decât un credit de nevoi personale fără garanții, diferențele între cele două tipuri de credite fiind însă foarte mică și variază de la o bancă la alta. Așadar, pentru achiziția unui autoturism second-hand în valoare de până la 10.000 EUR, selectând individual banca și tipul de credit, consider ca fiind cea mai bună variantă creditul de nevoi personale fără garanții oferit de către banca UniCredit-Tiriac Bank – creditul personal pe 5 ani – EUR – prezentat în Anexa nr.4. Avantajele acestui credit constau în diferența nu prea mare – aproximativ 300 EUR – față de cel mai avantajos credit auto și în avantajele oferite de creditul de nevoi personale atunci când dorim achiziția unui autoturism second-hand: perioada de creditare este mai mare, nu presupune încheierea poliței CASCO, documentația și timpul de contractare este mai mic, oferă libertate în utilizarea finanțării.

Considerând venitul unui tânăr sublocotenent (inclusiv norma de hrană și subvenția pentru chirie) echivalent a 600 EUR la un curs de 3,3 RON, acesta poate obține ca sumă maximă 8800 EUR la creditul oferit de către UniCredit-Tiriac Bank – creditul personal pe 5 ani – EUR al cărui grafic de rambursare este prezentat în Anexa nr. 5; rămâne la aprecierea fiecăruia dacă rata lunară împreună cu celelalte cheltuieli aferente chiriei și traiului zilnic precum și cheltuielile legate de întrținerea mașinii sau eventualele reparații asigură o viață decentă care să satisfacă pragul minim acceptat de fiecare.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Chiar dacă lumea bancară este într-o mișcare permanentă, apelarea la credite reprezintă o alternativă viabilă pentru finanțarea necesităților persoanelor fizice. Când ritmul vieții devine din ce în ce mai alert, când timpul pare a fi cel mai mare dușman al omului, e greu de stabilit priorități. În multe țări contractarea unui credit face parte din viața oricărei persoane sau familii. Și la noi, în ultimii ani, prinde tot mai mult ‘gustul vieții pe datorie’; tabloul de acum al României care învață să trăiască consumând pe credit nu mai diferă prea mult de cel al țărilor care au parcurs drumul către Uniunea Europeană. Creșterea veniturilor disponibile, dorința unui nivel de trai mai bun, ofertele tentante ale marilor magazine, moda ultimelor tehnologii pe care fiecare și le dorește în propria casă sunt coordonatele normale pentru o economie care crește, așa cum este economia românească. Este alegerea fiecăruia dintre noi dacă apelăm la această variantă de finanțare, însă o cunoaștere mai bună a mecanismelor și procedeelor băncilor ne poate ajuta să alegem varianta optimă. Pentru cel ce dorește să contracteze un credit este foarte important ca înainte de a face primul pas să-și formeze o imagine generală despre sistemul bancar, procedurile și ofertele prezente pe piața creditelor bancare. Acest lucru nu face altceva decât să îi permită să aleagă ce mai bună alternativă, cea care corespunde necesităților și profilului fiecăruia dintre noi. Ofertele de pe piața românescă nu sunt puține și ele pot aduce câștig de cauză celor care știu să-și evalueze corect necesitățile și posibilitățile, care analizează corect oferta, anticipează evoluția pieței și nu ezită să ia o decizie.

Alegerea căii optime de finanțare poate fi un proces dificil dacă se au în vedre numeroșii factori cu influență directă sau indirectă asupra costului creditării, cum ar fi multitudinea și varietatea ofertelor disponibile, instabilitatea anumitor instituții bancare, a ratei de schimb etc. În aceste condiții se pune problema selectării variantei adecvate care să răspundă necesităților fiecăruia în condițiile unui risc minim.

Trebuie să menționez însă că nu există o rețetă câștigătoare sau o formulă magică universal valabilă deoarece fiecare persoană este diferită și are nevoi și așteptări diferite, și asta fără a lua în considerare că banca percepe o dobândă iar suma totală de rambursat este cu mult mai mare decât cea împrumutată.

Din analiza întreprinsă în cadrul lucrării se observă o stabilizare a sistemului bancar românesc, stabilizare ce vine pe fondul încheierii perioadei de tranziție a economiei. Banca Națională își face tot mai puțin simțită prezența în reglementarea activității de creditare, relaxarea accesului la credite făcând obiectul activității sale viitoare. Legislația s-a adaptat cerințelor normelor comunității europene și răspunde astfel mult mai mult dorințelor și așteptărilor populației printr-o mai mare transparență a procedurilor și mecanismelor băncilor, printr-o diversificare a produselor pe fondul concurenței libere de pe piață, fără a scădea vulnerabilitatea la risc a băncilor datorită implementării normelor Basel II.

Referitor la creditele acordate persoanelor fizice, multitudinea ofertelor existente pe piață impune o analiză detaliată a alternativei care să răspundă cel mai bine profilului fiecăruia. Trebuie menționat că tendința actuală a dobânzilor este de diminuare, așadar cele mai avantajoase condiții de creditare le oferă băncile care își actualizează ofertele la noile condiții și tendințe.

În ceea ce privește creditele de nevoi personale acestea reprezintă o soluție financiară pentru rezolvarea unei game cât mai largi de necesități, solicitând cea mai simplă metodologie de acordare, fără a se specifica destinația creditului. Sumele acordate în cazul acestui tip de credit acoperă cheltuielile aferente unei mari palete de bunuri de consum sau de folosință îndelungată.

O altă soluție de finanțare a persoanelor fizice oferită de către băncile comerciale din România o reprezintă creditele specializate. Acestea se acordă exclusiv pentru nevoia pentru care au fost create și au dobânzi mai mici decât creditele de nevoi personale. Un dezavantaj al acestor credite îl constituie metodologia acordării lor care solicită un număr mai mare de documente și garanții, timpul necesar pentru obținerea finanțării fiind așadar mai mare.

Cum nu există un credit care să răspundă cerințelor tuturor persoanelor, așa cum nu există nicio rețetă sigură pentru orice alt domeniu economic, propun în acest scop:

studierea atentă a pieței pentru a afla care sunt ofertele existente și tendințele și cele mai interesante oportunități privind creditarea persoanelor fizice;

stabilirea unei strategii de utilizare a finanțării în funcție de aceste tendințe și oportunități;

folosirea serviciilor internet referitoare la cerdite – simulatoare de credit, calculatoare de rate lunare – într-o continuă expansiune;

contractarea creditului care corespunde necesităților și așteptărilor fiecăruia dintre noi în funcție de rezultatele analizei întreprinse;

solicitarea serviciilor băncii pentru a afla condițiile exacte și costul real al creditului;

studierea atentă a contractului de credit pentru a evita eventualele neînțelegeri pe parcursul derulării perioadei de creditare precum și a condițiilor de creditare și în special a comisioanelor aferente diferitelor operațiuni.

Ca soluție de finanțare pentru achiziția unui autoturism second-hand am ales un credit de nevoi personale fără garanții datorită ușurinței de acoradare și pentru evitarea complicațiilor pe care le presupune un credit auto prin prisma documentelor și a garanțiilor solicitate, dobânda la acest tip de credit fiind nu cu mult mai mare iar mobilitatea privind destinția creditului este mult mai mare.

Concluzionând, sper ca pentru toți care doresc să folosească creditul bancar ca soluție de finanțare acesta să nu mai reprezinte o enigmă și să aleagă cea mai bună alternativă dintre cele oferite de către băncile comerciale din România, care să corespundă așteptărilor și necestiăților lor, poate chiar pornind de la ideile sugerate în această lucrare.

BIBLIOGRAFIE

Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar

Legea nr. 34 din 1 martie 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare.

Ordonanta de Urgență a Guvernului nr. 99 din 6.12.2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului Publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1027 din 27/12/2006

*** Dicționar Macmilian de Economie Modernă, Editura Codecs, București, 1999

Anghelache Constantin, România 2001 după unsprezece ani de tranziție, Editura Economică, București,2001

Angelescu Coralia (coordonator), Opțiuni strategice de dezvoltare a economiei românesti, Editura A.S.E., București, 2004

Bejenaru Aurel, Cerințe privind perfecționarea managementului riscului în instituțiile de credit : acordul Basel II. , Revista finanțe publice și contabilitate, nr. 6, iunie 2006

Basno Cezar, Dardac Nicolae , Integrarea Monetară Bancară Europeană, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999

Basno Cezar, Dardac Nicolae și Floricel Constantin , Monedă, Credit, Bănci ,Edituta Didactică și Pedagogică, București, 1999

Basno Cezar, Dardac Nicolae , Operațiuni Bancare , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996

Basno Cezar, Dardac Nicolae, Management bancar , Editura Economică, București, 2002

Dardac Nicolae, Barbu Teodor, Monedă, bănci și politici monetare, Edituta Didactică și Pedagogică, București 2005

Dedu,Vasile, Gestiune și audit bancar, , Editura Economică, București , 2003

Dumitru Ionuț, Dardac Nicolae cond. st., Politica monetara a BNR si procesul dezinflationist, Editura A.S.E., București, 2006

John Stuart, Principiile economiei politice, University of Toronto Press,1848

Maricica Stoica, Management bancar, Editura Economică, București, 1999

Manolescu Gheorghe, Bănci și credit, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006.

Nicolae Dănilă , Privatizarea băncilor, Editura Economică, 2000

Nițulescu Gabriel, Ghidul financiar bancar al României Ed. a 2-a, Editura House of Guides, București, 2006

Roșca Teodor, Monedă și credit, ediția a II-a, Editura Altip, Alba-Iulia, 2003

Stoica Maricica , Management bancar , Editura Economică, București, 1999

Trenca loan , Metode și tehnici bancare, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002

Zăpodeanu Daniela , Moneda și credit. Instituții monetare și de credit, Editura Universității din Oradea, 2003.

*** www.apia.ro , website-ul Asociației Producătorilor și Importatorilor de Autovehicule

*** www.birouldecredit.ro , website-ul SC Biroul de Credit SA

*** www.bnr.ro , website-ul Băncii Naționale a României

*** www.bcr.ro , website-ul Băncii Comerciale Române

*** www.capital.ro , website-ul ziarului Capital

*** www.finzoom.ro , website pentru comparare credite

*** www.sfin.ro , website-ul revistei Săptămâna Financiară

*** www.unicredit-tiriac.ro , website-ul UniCredit Tiriac Bank

*** www.zf.ro , website-ul ziarului Ziarul Financiar

ANEXE

=== Anexa nr 1B ===

Anexa nr. 1 B

Subsemnatul___________________________________________________________, domiciliat in ___________________________________________________________, posesor al BI/CI/Pasaport seria________nr._____________, eliberat de ___________________ la data de _______________, CNP_______________________________, declar in mod in mod expres urmatoarele:

1. ACORD DE CONSULTARE A BAZEI DE DATE

A CENTRALEI RISCURILOR BANCARE

Prin prezenta autorizam institutia de credit:

si solicite si sa primeasca de la Centrala Riscurilor Bancare urmatoarele informatii de risc bancar Inregistrate pe numele meu:

2. ACORD

de transmitere, prelucrare si consultare a informatiilor la S.C. Biroul de Credit S.A.

Îmi exprim în mod expres consimtamântul ca UniCredit Țiriac Bank S.A. sa prelucreze informatiile indicate la punctul 2 de mai jos înregistrate pe numele meu în evidentele proprii si sa transmita catre S.C. Biroul de Credit S.A., persoana juridica româna cu sediul în Bucuresti, Calea Victoriei nr. 15, sector 3 în vederea prelucrarii acestor informatii de catre Biroul de Credit si consultarii informatiilor înregistrate pe numele meu în baza de date a Biroului de Credit de catre oricare Participant la Sistemul Biroului de Credit (banci, institutii de credit, financiare, de asigurari si alte institutii) ori de câte ori este necesar in scopul initierii sau derularii unei relatii contractuale cu Participantul.

* cuprinde informatii legate de numele si prenumele clientului, numele anterior, codul numeric personal, domiciliul, sexul, data nasterii, numarul de telefon, numele angajatorului, data angajarii.

** cuprinde informatii legate de produsele de tip credit, precum si alte angajamente de care beneficiaza clientul: tipul produsului, numarul contului, termen de acordare, data acordarii, data scadentei, sume acordate, sume datorate, sume restante, numar rate restante, data scadenta a restantei, starea contului.

*** cuprinde informatii legate de savârsirea de infractiuni sau contraventii în raport cu UniCredit Țiriac Bank S.A. care sunt constatate prin hotarari judecatoresti definitive.

**** cuprinde informatii privind documentele pe proprie raspundere prezentate UniCredit Țiriac Bank S.A., care contin neconcordante fata de alte documente prezentate sau alte tipuri de inadvertente.

Am luat la cunostinta faptul ca îmi pot exercita toate drepturile prevazute de Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, publicata în Monitorul Oficial nr. 790/12.12.2001, în mod special urmatoarele drepturi:

(i) Dreptul de acces la date: dreptul de a obtine de la Biroul de Credit la cerere si în mod gratuit, pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului ca datele în legatura cu mine sunt sau nu prelucrate de catre acesta. Acest drept poate fi exercitat în urmatoarele conditii: se adreseaza o cerere catre S.C. Biroul de Credit S.A., intocmita in forma scrisa, datata si semnata in care se va mentiona adresa de domiciliu a persoanei care isi exercita dreptul. Cererii i se va atasa o copie xerox, lizibila, dupa actul de identitate al solicitantului;

(ii) Dreptul de interventie: dreptul de a obtine, la cerere si în mod gratuit, rectificarea, actualizarea, blocarea, stergerea sau transformarea in date anonime a datelor a caror prelucrare nu este conforma legii, în special a datelor incomplete sau inexacte. Acest drept poate fi exercitat in urmatoarele conditii: se adreseaza o cerere catre institutia care a inscris datele la Biroul de Credit, intocmita in forma scrisa, datata si semnata, in care se vor mentiona datele asupra carora se solicita interventia, motivul justificat si modul de interventie. Cererii i se va atasa o copie xerox, lizibila, dupa actul de identitate al solicitantului;

(iii) Dreptul de opozitie: dreptul de a ma opune în orice moment, din motive întemeiate si legitime legate de situatia mea particulara, ca datele care ma vizeaza sa faca obiectul unei prelucrari, cu exceptia cazurilor in care exista dispozitii legale contrare. Acest drept poate fi exercitat în urmatoarele conditii: se adreseaza o cerere catre S.C. Biroul de Credit S.A., intocmita in forma scrisa, datata si semnata, in care se vor mentiona datele asupra carora se solicita opozitia si motivul intemeiat si legitim legat de situatia particulara a persoanei. Cererii i se va atasa o copie xerox, lizibila, dupa actul de identitate al solicitantului.

3. Acord procesare date cu caracter personal

a) Sunt de acord ca UniCredit Țiriac Bank S.A., cu sediul in Bucuresti, Str. Ghetarilor nr 23-25, sector 1, inregistrata in Registrul operatorilor de date cu caracter personal cu nr. 1186, sa prelucreze si sa stocheze datele personale furnizate, inclusiv codul numeric personal, potrivit art.5 din Legea nr.677/2001, in scopul desfasurarii activitatilor bancare, inclusiv marketing direct. Banca are dreptul, in scopul desfasurarii activitatilor bancare aferente creditului, incluzand dar nelimitandu-se la acordarea/administrarea/recuperarea/executarea/etc creditului, de a transmite aceste date catre terte parti precum si societatilor din cadrul grupului din care face parte UniCredit Tiriac Bank S.A. etc.

b) Am luat cunostinta de prevederile Legii nr.677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, ce include drepturile principale ale persoanei vizate in contextul prelucrarii datelor cu caracter personal, dreptul de acces la date, de interventie si de opozitie, care pot fi exercitate in limitele legale, trimitand o adresa catre UniCredit Țiriac Bank S.A., Str. Ghetarilor nr 23-25, sector 1, Bucuresti, insotita de o copie a actului de identitate.

c) Am obtinut, in vederea transferarii catre UniCredit Țiriac Bank S.A. in scopul desfasurarii activitatilor bancare, inclusiv marketing direct, consimtamantul persoanelor ale caror date personale le furnizez, incluzand consimtamantul de a transfera codul numeric personal. Banca are dreptul, in scopul desfasurarii activitatilor bancare aferente creditului, incluzand dar nelimitandu-se la acordarea/administrarea/recuperarea/executarea/etc creditului, de a transmite aceste date catre terte parti precum si societatilor din cadrul grupului din care face parte UniCredit Tiriac Bank S.A. etc.

4. Declaratie grup

Prin prezenta, declar pe propria raspundere,

1. ca fac parte nu fac parte dintr-un grup* format din urmatoarele companii/pers. fizice:

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2. ca am nu am una din calitatile de mai jos:

A. Administrator al bancii UniCredit Țiriac Bank S.A. (inclusiv conducatorii bancii) si auditorii financiari, persoane fizice, ai bancii UniCredit Țiriac Bank S.A., precum si persoanele fizice desemnate sa reprezinte societatile de audit financiar, care au calitate de auditor financiar;

B. Membrul unor comisii special constituite potrivit dispozitiilor legale in vigoare (comisia de supraveghere speciala a bancii, etc.);

C. Actionar care detine cel putin 10% din capitalul unei persoane juridice ce exercita controlul efectiv asupra bancii UniCredit Țiriac Bank S.A. si administrator al unei persoane juridice ce exercita controlul efectiv asupra bancii UniCredit Țiriac Bank S.A.;

D. Actionar care si-a desemnat un reprezentant avand una dintre calitatile prevazute la pct.A;

E. Membru al Consiliului de administratie al BNR;

F. Membru al familiilor (sotii, rudele si afinii de gradul al doilea, inclusiv) persoanelor fizice prevazute la punctele a-f;

G. Salariat al bancii;

H. Membru al familiilor (sotii, rudele si afinii de gradul al doilea, inclusiv) salariatilor bancii

*“Un singur debitor” reprezinta, conform Normei BNR nr. 12/2003 si modificarilor ulterioare privind supravegherea solvabilității și expunerilor mari ale instituțiilor de credit:

UN SINGUR DEBITOR – orice persoană sau grup de persoane fizice și/sau juridice față de care instituția de credit are o expunere și:

care constituie, dacă nu se dovedește altfel, un singur risc, deoarece una dintre ele deține, direct sau indirect, controlul asupra celeilalte ori celorlalte; sau

între care nu există o relație de control în sensul exprimat la prima liniuță, dar care trebuie să fie considerate ca reprezentând un singur risc, deoarece între ele există asemenea legături încât, dacă una dintre ele s-ar confrunta cu probleme financiare, există o probabilitate considerabilă ca cealaltă sau toate celelalte să se confrunte cu dificultăți de rambursare.

5. Imputernicire**

Prin prezenta imputernicesc in mod expres pe domnul/doamna _________________________________, identificat prin BI/CI/PAS serie _____, numar ______________, CNP ___________________________:

(i)sa furnizeze catre UniCredit Țiriac Bank S.A., prin cererea de credit, datele mele personale, informatii privind litigiile si/sau angajamentele mele de plata precum si orice alte informatii necesare si

(ii)sa semneze in numele meu si pentru mine cererea de credit.

**(acest punct se va completa doar de catre sotul/sotia solicitantului, co-debitor si sotul/sotia co-debitorului)

Data ______________

Semnatura Semnatura autorizata

emitentului si stampila institutiei de credit

=== Anexa nr 4 ===

Anexa nr. 4

[1] Rate egale (cuprind principalul, dobanda si comisionul lunar aplicat la valoarea creditului) sau rate descrescatoare (cuprind principalul, dobanda si comisionul lunar aplicat la sold)