Aspecte Arhitecturale ale Dotarii Structurilor Sportive

CUPRINS

Introducere

Capitolul I – Orientari in proiectarea constructiilor destinate activitatii sportive

Relatia dintre cerintele arhitecturale si schema structurala

Orientari in proiectarea constructiilor destinate activitatii sportive

Arhiutopia programelor sportive

Arhitectura echo-tech

Capitolul II – relatia structura-arhitectura?????

2.1 Rolul structurii in constructii

2.2 Relatia structura-forma

2.2.1 Structura subordonata formei

2.2.2 Structura imbinata cu forma

2.2.3 Structura independenta de forma

Structura ca ornament

Structura ca arhitectura

Structura generatoare de forma

2.3 Evolutia structurilor in dotarile sportive

Capitolul III – Constrangeri impuse de materiale

3.1 Evolutia istorica

3.2 Revolutia deschiderilor mari

Capitolul IV – Estetica structurilor

4.1 Structura ca arta vizuala

4.1.1 Reprezentare si simbolism

4.1.2 Lumea naturala

4.2 Simbolistica structurilor

4.2.1 Continutul simbolic al formei

4.2.2 Structura in arhitectura contemporană

4.2.3 Estetica structurii contemporane

Studii de caz

Concluzii

Bibliografie

Justificarea alegerii temei

Libertaea de alegerea a formei si a structurii in contextual unei anumite constrangeri – deschiderea impusa de functiune, a dat nastere acestui studiu al structurii si al relatiilor ei cu celelalte component ale arhitecturii, in special cu forma.

Structura , ca mod de realizare a conditiei de soliditate a lui Vitriviu, se afla in permanenta relatie cu forma, inteleasa aici ca expresie a conditiei de frumusete, dar si cu functiunea ca exprimare a conditiei de utilitate. Relatiile si influentele dintre aceste trei componente.

Daca influenta funtiunii asupra structurii este doar indirecta (desi uneori mai mult decat evidenta), relatia cu forma este pe cat de directa pe atat de complexa. Orice stuctura are o forma si orice forma are o structura. Nu acelasi lucru se poate spune despre functiune, care cu mult mai multa usurinta se poate adapta unor forme sau altora.

Constructiile (cu forma si structura lor), de foarte multe ori au o durata de viata ce depaseste functiunea lor initiala.

Forma si structura, indiscutabil legate in proceusl de proiectare pot fi abordate, in mai multe moduri, in functie de relatia dintre ele. Demersul acestei lucrari este acela de a urmarii aceste relatii privite din punctul de vedere al structurii.

Complexul sportiv – subiectul proiectului de diploma, complementar acestei disertatii, implica fara indoiala constrangeri de ordin funtional atat asupra formei cat si asupra structurii, fiind necesara realizarea unor deschideri foarte mari. Totusi ramane libertatea din punct de vedere al structurii, al formei si al relationarii dintre ele.

Aceasta libertate de alegere a formei si a structurii in contextul unei constrangeri evidente, a determinat subiectul acestei lucrari.

Introducere

Paralelismul dintre arhitectura si sport este evident de-a lungul istoriei pana in perioada contemporana, sportul fiind unul dintre principalele modalitati de recreere si loisir iar arhitectura sportiva fiind simbolul prezentei sale universale. Jocurile Olimpice de la Londra 2012 (Fig. 1) au avut ca slogan „Arhitectura pentru umanitate”, adaugand problemele ecologice si sociale, ideii traditionale de obiecte sportive. Arhitectura sportiva este creata intr-un segment in care standardizarea spatiului (si timpului) exista de sute de ani impreuna cu preocuparea pentru putearea economica din cadrul asociatiilor sportive care, de-a lungul acestor sute de ani, i-a schimbat identitatea de la miscari ale societatii civile, in institutii cu capital. Intelesul initial al cuvantului „sport” ca activitate desfasurata in viata de zi cu zi a unui individ, a fost extins intr-o noua forma de spatiu si timp unde este produs divertismentul mass-media. Arhitectura sportiva contemporana trebuie sa respecte reguli stricte legate de spatiul de joc si legatura acestuia cu prezenta media.

Fig. 1 – Parcul Olimpic Londra 2012

In ultimii cincizeci de ani, sportul a devenit un fenomen global, afirmatie valabila si in cazul arhitecturii. Termenul de „global” nu se refera in cazul de fata la „international” intrucat nu este exista o coordonare exclusiva din partea statelor lumii. Si nici nu reprezinta o varianta imbunatatita a „stilului international”. O incercare de a recunoaste si caracteriza „stilul global” poate fi riscanta intre aceste doua semne omniprezente. Ceea ce exista fara niciun dubiu este competitia sportiva: citius, altius, fortius (mai repede, mai inalt, mai puternic); nu exista ierarhii predestinate (legate de marile puteri ale lumii din punct de vedere politic), insa exista o putere simbolica a unei lumi unificate, ce se face simtita atat in arhitectura cat si in sport.

Se pot gasi paralelisme similare intre arhitectura si sport de-a lungul istoriei. Roma Antica, cucerind zona mediteraneana si impunand arhitectura imperiala este un astfel de exemplu. La inceput competitiile sportive reprezentau un punct important in identitatea Romei, insa erau organizate doar de cateva ori pe an; pe masura ce Imperiul crestea si cucerea noi teritorii, precum si in perioada sa de decadere, aceste competitii existau intr-un numar mult mai mare avand o amploare vizibil crecuta. Prezenta spectacolelor si a arhitecturii imperiale reprezenta un semn al puterii si al controlului, ceea ce insemna ca functiona mult mai bine decat orice alt tip de incercare de romanizare fortata.

In prezent sportul si arhitectura sunt prezente peste tot, aceasta prezenta sugerand ideea de apartenenta la o civilizatie globala unita. Comitetul Olimpic International reuneste un numar de 68 de federatii sportive globale si 204 comitete olimpice nationale in statele membre; FIFA are 209 asociatii nationale de fotbal. Sportul a devenit un semn al prezentei unitatii globale si un simbol al unei culturi internationale, incluzand tipare recunoscute ale arhitecturii sportive din intreaga lume.

Capitolul I – Orientari in proiectarea constructiilor sportive

1.1 Relatia dintre cerintele arhitecturale si schema structurala EXEMPLU SALA SPORT CARE SEAMA CU ALTCEVA: BIROURI, BLOCURI…

Forma artistica variaza in functie de caracteristicile epocii si potrivit conceptiei pe care ea si-o face despre lume, fapt care se concretizeaza in stilul epocii. Stilurile nu sunt insa niciodata aceleasi, pentru ca spiritul epocii noastre difera de cel al Renasterii spre exemplu.

Forma tehnica necesara variaza in functie de material, de climat, ca si in functie de sistemul tehnic, nu sunt niciodata aceleasi, pentru ca betonul armat asculta astazi de alte principii decat piatra de alta data. Astfel odata cu progresul tehnic se deplaseaza si granitele pe care arbitrarul formalist le stabilise mai inainte. Acum totul devine tehniceste posibil. Orice nonsens poate fi construit. In aceasta fierbere, goana dupa efecte la moda izbuteste mai bine ca oricand. Influenta purificatoare a logicii tehnice si puterea ei morala sunt date uitarii si, paradoxal, insuccesul artistic este atribuit tehnicii.

Pentru arhitectura unei epoci tehnice, asa cum este arhitectura moderna, lamurirea problemelor tehnice din care se dezvolta forma, este esentiala, pentru evitarea caderii intr-un nou formalism. Toate caracteristicile acestui fenomen sunt usor de recunoscut datorita exagerarilor la nivelul formei (considerata un scop in sine si nu o expresie a continutului) si, deci, usor de evitat printr-o corelare atenta a functiunii cu continutul.

Retinerea, moderatia, evitarea tendintelor ornamentale si nedeclararea anticipata a structurilor de un anumit tip, constituie cele mai sigure mijloace de a controla formele, atat cele constructive cat si cele estetice. In timp ce folosirea lor exagerata, oriunde si in orice scop, are un efect daunator, indreptand arhitectura spre formalism.

1.2 relatia/aspecte socio urbane…- EXEMPLU CENTRU SPORTIV URBAN

Realizarile ultimelor decenii in arhitectura complexelor sportive, se remarca prin dezvoltarea structurala datorita tehnicilor noi aparute, dar si functionala pentru a satisface nevoile si cerintele actuale ale factorului social. Astfel se remarca o crestere a suprafetelor urbane alocate functiunilor sportive si o diversificare a activitatilor desfasurate in cadrul acestora.

Prin adaugari succesive la modulele de baza, dotarile sportive se pot dimensiona in raport cu alte activitari, auxiliare, anexe sau complementare pentru a spori calitatea acestora. Astfel, nu sunt de neglijat dotarile complementare cum sunt cele legate de cultura si losir, dimensionate si utilate astfel incat sa adune si sa pastreze pe toata durata unei zile, membri ai societatii apartinand tuturor categoriilor sociale si de varsta. In acest mod, se urmareste implicarea publicului atat la nivel de spectator, cat si la nivel de participant.

Prin amestecul de functiuni, se tinde catre o schimbare a raporturilor sport/loisir in favoarea ultimului termen. Avantaje majore apar si atunci cand centrele locale sau de cartier sunt promovate, frecventarea lor fiind mai mare prin integrarea lor in micile comunitati, investitiile in exploatare sunt mai reduse si mai usor de recuperat, necesitand un personal mai redus pentru administrare si intretinere. Centrele se pot folosi de retelele de utilitati orasenesti, iar aparatele pot fi mutate sau modificate in functie de necesitatile de moment.

Principala problema al oricarui tip de centru, ramane amplasamentul. Chiar si spatiile necesare unor centre medii, in zonele centrale, sunt greu de gasit. In centrul Parisului, centrele medii sunt intr-un numar extrem de redus, in Munchen, in zonele centrale, functioneaza numai centre mici. La Roma, dotarile sportive medii au fost retrase intr-o retea in zonele periferice ale orasului, beneficiind astfel de toate utilitatile urbei.

In Bucuresti, aceasta politica, este mai dificil de aplicat, datorita lipsei de determinare a posibililor practicanti de a strabate distante mari in oras. Reconsiderarea educatiei fizice si a sportului in invatamant, ar aduce avantaje pozitive intr-o societate cu tendinte sedentare, conturand obisnuinte noi cu beneficii pentru orice categorie sociala. Din Antichitate si pana in prezent, reflectand la realizarile sau perioadele de tranzitie ale istoriei, programul de arhitectura pentru sport si-a dovedit eficienta, utilitarea si interesul larg de care s-a bucurat pe tot parcursul istoriei.

Principala implicatie in realizarea unei structuri pentru o sala de sport este cu siguranta geometria si natura materialului utilizat in cadrul acesteia, stimuland astfel aparitia factorului economic. Pe de alta parte, o cladire de sport, ca functiune publica, trebuie sa produca conexiuni sociale si sa stimuleze o forma de interactiune a carei limite, mai ales prezent, sunt greu de realizat. Datorita implicatiilor economice si politice, factorul social isi pierde din importanta in favoarea intereselor financiare.

Societatea, evoluand in mod complex a transformat competitia sportiva intr-un fel de competitie de afaceri. Competivitatea, derivata din munca si exercitiu intelectual si fizic, devine din ce in ce mai mult un semn al suprematiei.

Arhitectura si proiectarea functiunilor sportive este fortata de imprejurari sa devina mai elaborata si mai complicata, ajungand in punctul in care nu mai este atat de perceptibila sau inteligibila la nivel obisnuit. Asta inseamna ca valoarea ei functionala este putin comparata cu conotatiile socio-urbane, dat fiind faptul ca este clar ca o functiune sportiva trebuie considerate ca una din reprezentarile de masa ale societatii moderne.

1.2 Directii actuale – Arhitectura echo-tech

Fig. 2 – Schmeling Halle

Nevoia de „fuziune” cu mediul inconjurator este tot mai clara, fiind totodata singura metoda si ecologica si moderna. Asa ia nastere arhitectura si ingineria echo-tech, din care deriva si stilul ecologic.

Schmeling Halle (Fig. 2) face parte dintr-un complex sportiv de 30 ha (Fig. 3), apropiat de una din cele mai poctorul social isi pierde din importanta in favoarea intereselor financiare.

Societatea, evoluand in mod complex a transformat competitia sportiva intr-un fel de competitie de afaceri. Competivitatea, derivata din munca si exercitiu intelectual si fizic, devine din ce in ce mai mult un semn al suprematiei.

Arhitectura si proiectarea functiunilor sportive este fortata de imprejurari sa devina mai elaborata si mai complicata, ajungand in punctul in care nu mai este atat de perceptibila sau inteligibila la nivel obisnuit. Asta inseamna ca valoarea ei functionala este putin comparata cu conotatiile socio-urbane, dat fiind faptul ca este clar ca o functiune sportiva trebuie considerate ca una din reprezentarile de masa ale societatii moderne.

1.2 Directii actuale – Arhitectura echo-tech

Fig. 2 – Schmeling Halle

Nevoia de „fuziune” cu mediul inconjurator este tot mai clara, fiind totodata singura metoda si ecologica si moderna. Asa ia nastere arhitectura si ingineria echo-tech, din care deriva si stilul ecologic.

Schmeling Halle (Fig. 2) face parte dintr-un complex sportiv de 30 ha (Fig. 3), apropiat de una din cele mai populate zone ale Berlinului. Proiectata de Dietz, Joppien si Joppien, sala se afla pe un teren, care desparte zona estica de cea vestica in cadrul orasului si a carei functiune initiala era de baza militara.

Constructia este partial ingropata in teren, acoperita de o panta plantata cu vegetatie si inchisa la partea superioara de o structura cu sectiune transversala ovala. Practic, aceasta structura formeaza un „pod verde” care asigura continuitatea cu facilitatile deschise, de la suprafata. Paradoxal, se rezolva si problema luminii naturale, structura permitand astfel patrunderea unei maxime cantitati de lumina naturala prin luminatoarele pozitionate pe toata suprafata (170 x 100 m). Un stadion multifunctional ocupa partea centrala. Arena de 30 x 50 m poate fi redusa in dimensiuni pentru a facilita crearea unor ringuri de box, ceea ce creste numarul de locuri de la 7500 la 10000 de locuri. Acest volum impresionant este acoperit de o invelitoare de 68 de m lungime.

De fiecare parte sunt grupate sali de antrenament si vestiare, intre care se gasesc oficii de presa, un restaurant si alte anexe sportive. Lumina naturala patrunde prin intermediul unor goluri in cadrul laturilor lungi si printr-un joc plin-gol din acoperisul inierbat.

Astfel, sala Schmeling se inscrie cu succes in seria programelor sportive echo-tech, fiind un proiect cu un caracter indraznet si modern, completand, vitalizand si echilibrand arhitectura „grea” a betonului.

Capitolul II – Relatia structura-arhitectura

2.1 Rolul structurii in constructii

Structura de rezistenta reprezinta un ansamblu de elemente de constructii, interconectate astfel incat sa asigure stabilitatea si durabilitatea cladirii, care preia sarcinile ce il solicita si le transmite terenului de fundare. Pozitia sa nu este intotdeauna vizibila intrucat structura poate fi integrata intre elemente fara rol structural (cum se poate observa in fig. 4 – Stadionul de hokey de la Yale, de Saarinen).

In cele mai multe cladiri relatia dintre partile neportante si cele cu rol portant este mult mai complicata decat in exemplul anterior, iar aceasta, in cele mai multe cazuri, pentru ca interiorul este subdivizat de peretii interiori si plansee (cum este cazul Carre D’art in Nimes, de Foster Associates, cladirea Antigone de la Montpellier, de Ricardo Boffil, etc).

In realizarea unei structuri trebuie sa se tina seama de indeplinirea conditiilor de rezistenta (structura in ansamblu si fiecare element component sa reziste incarcarilor ce se exercita asupra sa fara a se distruge), de rigiditate (deplasarile sectiunilor elementelor sa nu depaseasca acele valori care impiedica o exploatare normala) si de stabilitate (orice element structural trebuie sa se gaseasca in echilibru stabil pe toata durata existentei cladirii).

2.2 Relatia structura – forma

Structura si arhitectura pot fi interconectate intr-o mare varietate de moduri, variind intre extremele dominatiei complete a arhitecturii de catre structura si dispretul total pentru cerintele structurale in determinarea formei unei cladiri. Aceste posibilitati pot fi discutate in urmatoarele tipuri de relatii: structura ca ornament, structura ca arhitectura, structura generatoare de forma, structura acceptata/ignorata

2.2.1 Structura subordonata formei

Datorita utilizarii metalului si chiar a betonului armat pentru realizarea structurilor a fost posibila proiectarea, macar pana intr-un anumit punct al procesului, fara a lua in considerare modul in care vor fi sustinute sau construite edificiile respective. Acest lucru se datora faptului ca proprietatile metalului si a betonului permit realizarea oricarei forme, daca dimensiunile sunt rezonabile si considerentul financiar nu este un impediment. Aceasta libertate datorata evolutiei tehnologiei, reprezinta un avantaj semnificativ , eliberandu-i pe arhitecti de constrangerile impuse de nevoia sustinerii cladirilor prin zidarie sau lemn. In perioada imediat urmatoare introducerii acestor noi materiale, arhitectura preponderenta era a Modernismului. Majoritatea arhitectilor au ales drept cale de urmat Rationalismul si si-au sustinut convingerea ca vocabularul vizual ar reiesi din forma sau ar fi macar relationat in mod direct cu structura determinata de mijloace rationale. Consecintele acestei miscari s-au vazut intr-o forma asemanatoare pentru majoritatea constructiilor, datorita structurilor de tip stalp si grinda. Desigur au existat si exceptii : Einstein Tower a lui Erich Mendelsohn, Schroder House proiectata de G. Rietveld, capela din Rochamps de Le Corbusier. Neglijarea problemelor structurale poate fi insa o problema daca este implicata o deschidere mare; scara redusa a cladirilor avea avantajul ca fortele interioare nu erau atat de mari incat sa puna probleme.Se pot mentiona aici Opera din Sydeny, a lui J. Utzon sau aeroportul din New York de E. Saarinen.

Arhitectura poate fi aparent independentă de sistemul constructiv care o susține , a cărui imagine poate fi sugerată în cazul clădirilor cu dimensiuni relativ reduse prin :

forme arhitecturale care vor fi proiectate pentru punerea în valoare a unui peisaj sau a altor imagini, prin conceperea unei structuri de rezistență care să susțină arhitectura prin discreția prezenței sale ; asemenea concepție poate duce la creații libere, fără constrângeri structurale , ci doar de cele legate de necesitățile , dorințele și capriciile utilizatorilor produselor de arhitectură;

mascarea sistemului constructiv anonim în ziduri sau în unele detalii, precum sistemul osos între mușchi, pentru a permite o mai mare mobilitate a volumelor deplasabile, precum și cuprinderea și asimilarea fenomenelor ambientale;

alegerea sistemului constructiv în funcție de scara arhitecturală a spațiului proiectat. Fără îndoială că orice sistem constructiv propriu construcțiilor cu dimensiuni mari poate fi folosit și pentru cele mai modeste. Dar nu este rațională o asemenea intepretare. Nu este rațională nici folosirea unor materiale dorite de arhitecți sau beneficiari în locuri greu accesibile sau departe de locul de producere a acestora. De altfel folosirea unor materiale locale abundente pentru construcție pot apărea neadecvate altora pentru care același material este un lux: lemnul este un lux pentru oamenii din deșert, așa cum pentru noi bambusul poate fi clasificat ca ratitate în timp ce în Asia de Sud este în exces. Chiar și unele finisaje pot fi din domeniul raritatilor: undeva într-o localitate din Țara Galilor casele din lemn se izolează termic cu lâna de oaie, tratată antibacterian;

integrarea naturii în arhitectură se poate face și prin folosirea sistemelor constructive din materiale locale (lemn, piatră, chirpici sau pământ etc.) caz în care acest sistem se poate mula după configuralitatile dorite sau necesare.

2.2.2 Structura imbinata cu arhitectura

Sistemul constructiv poate participa la punerea în valoare a spațiilor , volumelor și esteticii clădirilor de dimensiuni mari:

cu ajutorul structurii de rezistență aparente se poate concepe forma spațială sau volumetrică potrivit funcțiunii și stilisticii dorite;

structura constructivă poate fi vizibilă și prelucrată artistic, deci poate face parte din arhitectura clasică și contemporană (portice, copertine, acoperiri concave sau convexe), în spații minimale sau vaste , în interior sau în exterior;

elementele structurale de orice formă incluse într-un ritm , mai cu seamă prelungit, egal nedefinit și necuprins pot căpăta valoare estetică;

structurile distribuite la distanțe și înălțimi inegale, aleatorii, după argumente funcționale pot căpăta valori plastice dacă se armonizează pe considerente funcționale în cadrul echilibrului egal, între ele, față de întregul volum. poza

2.2.3.1 Structura ca ornament

Aceasta relatie implica manipularea elementelor structurale dupa criterii care sunt in principal de ordin vizual; a fost in cea mai mare parte un fenomen al secolului al XX-lea. Structurii ii este oferita o proeminenta vizuala , procesul de proiectare este condus mai degraba de estetica decat de considerente tehnice.

Se pot distinge trei versiuni a structurii ca ornament iar prima dintre ele este utilizarea sa simbolica.Sursele vocabularului vizual pentru tehnologia structurii utilizata in acest caz sunt variate si de cele mai mult ori fara legatura cu arhitectura. In unele cazuri poate fi stiintifico-fantasticul insa de obicei imaginile au fost angajate pentru a reprezenta o tehnologie foarte avansata, sursa cea mai fructuoasa pentru acestea din urma fiind ingineria aeronautica , unde economisirea de greutate este de o importanta capitala Dihotomia dintre aparenta si realitatea excelentei tehnice nu este nicaieri mai prezenta decat in operele arhitectilor din grupul “Future Systems” (Fig . 5 – Green Building,1990, Future Systems ):” prin introducerea unei noi generatii de cladiri care sunt eficiente, elegante, versatile si captivante.Aceasta abordare a modelarii unei arhitecturi a viitorului se bazeaza pe celebrarea tehnologiei, nu pe ascunderea de ea”(Jan Kaplicky).

“Imprumutarea tehnologiei ”mentionata in citatul de mai sus este foarte problematica. Un alt nume pentru aceasta este “transferul de tehnologie”, un fenomen in care tehnologia avansata care a fost dezvoltata intr-un anumit domeniu este adaptata si modificata pentru altul. Transferul de tehnologie este un concept de o valabilitate foarte limitata, intrucat componentele si sistemele care sunt dezvoltate pentru aplicatii tehnice avansate , cum apar in industria aerospatiala, sunt proiectate pentru a satisface combinatii foarte specifice de cerinte.

A doua versiune a structurii ca ornament implica o problema structurala inutila , creata in mod intentionat sau neintentionat care genereaza nevoia unui raspuns spectaculos. Un bun exemplu in acest sens este gasit in structura Centrului Pompidou si se refera la modul in care grinzile sunt legate de coloane (Fig 6- Centrul Pompidou,Paris,1978).

Fig 6- Centrul Pompidou,Paris

Cel de-al treilea tip de arhitectura, ce implica o structura de o validitate tehnica indoielnica apare in cazul unor elemente vizuale incompatibile cu cerintele structurale (Fig 7 – Lloyds headquarters building, Londra, 1986).

2.2.3.2 Structura ca arhitectura

Au existat intotdeauna cladiri constituite numai si numai din structura. Igluul si tepeeul sunt printre primele exemple ce pot fi mentionate si , desigur de-a lungul istoriei acestea au continuat. Insa sunt considerate mai degraba vernaculare decat arhitecturale. Ocazional , unele si-au gasit drumul spre un discurs arhitectural cum este cazul Crystal Palace, in secolul al XIX-lea si cladirea CNIT, in secolul al XX-lea.Acestea au fost cladiri in care limitele tehnice aproape ca nu au existat si in care nu s-a acceptat niciun compromis in ceea ce priveste cerintele structurale.Limitele posibilitatilor structurale sunt atinse in cazul deschiderilor foarte mari si a cladirilor foarte inalte.

O deschidere este considerata foarte mare in momentul in care consideratiile tehnice sunt plasate in capul listei de prioritati arhitecturale afectand semnificativ estetica cladirilor. Problema tehnica ce apare in cazul acestor deschideri este mentinerea unui echilibru rezonabil intre sarcina purtata si greutatea proprie a structurii.

In epoca pre-industriala forma structurala cel mai des folosita pentru astfel de deschideri era bolta de zidarie sau cupola. Utilizarea betonului armat in secolul al XX-lea a ajutat la cresterea dimensiunilor acestora (Fig. 8 – Palazzetto dello Sport din Roma)

Fig. 8 – Palazzetto dello Sport din Roma

In cazul cladirilor foarte inalte, exista doua probleme din punct de vedere structural care trebuie avute in vedere si rezolvate: prima se refera la sprijinul vertical adecvat iar cea de-a doua la dificultatea de a rezista fortelor laterale orizontale ce actioneaza asupra constructiei, inclusiv efectul dinamic al vantului.

In ceea ce priveste rezistenta pe verticala , stalpii si zidurile sunt cel mai tare solicitati la baza cladirii de unde apare si ipoteza unei posibile, dupa caz, structuri marite . Inainte de introducerea metalului ca material structural, acest lucru reprezenta o mare problema de unde si limitarea inaltimii constructiilor. In cazul structurilor metalice, zveltetea nu pare a fi greu de obtinut iar suprafetele etajelor sunt din ce in ce mai libere, stalpii si peretii regasindu-se identic la fiecare nivel; suprafata libera incepe sa se mareasca insa toate acestea nu reusesc sa gaseasca o expresivitate arhitecturala prea mare.

In ceea ce priveste incarcarile orizontale,in mare parte date de vant, rezolvarea acestora a avut o influenta mult mai mare asupra aspectului si esteticii zgarie-norilor, Acestia au fost proiectati sa se comporte ca o grinda in consola asezata vertical.

2.2.3.3 Structura generatoare de forma

In acest caz cerintelor structurale le este permis sa aiba o influenta puternica asupra formei cladirilor desi structura nu este neaparat expusa.Uneori este foarte bine ca formele structurii, capabile sa determine o forma arhitecturala, sa contribuie intr-o oarecare masura la crearea unui stil; alternativ, chiar daca forma generala a unei cladiri a fost determinata pentru satisfacerea necesitatilor strucuturale , interesul arhitectural se poate gasi in alta zona.Multi dintre arhitectii secolului al XX-lea au fost adeptii acestui principiu printre care si Le Corbusier (Vila Savoye a avut o importanta deosebita in dezvoltarea vocabularului vizual al Modernismului secolului al XX-lea). Poza !!!

Capitolul III – Constrangeri impuse de materiale

Materialul relationeaza puternic atat cu forma cat si cu structura, fiind de fapt concretizarea ambelor. Atat prin posibilitatile sale cat si prin imposibilitatile sale (restrictiile impuse de proprietatile fizice), materialul determina intr-o mica sau mai mare masura atat schema statica cat si expresia formala a obiectului de arhitectura.

3.1 Evolutie istorica

Popoarele primitive isi construiau adaposturile cu materiale locale, piatra, lemn (pari si impletituri de nuiele) si le acopereau cu frunze, paie, trestie, piei sau materiale similare. Intr-un mod asemanator isi construiau eschimosii casele de vara din piei intinse pe coaste de balena cu ferestre din intestine de foca si la fel locuinta de iarna, iglu-ul, o cupola zidita din blocuri de gheata. In Mesopotamia bolta a fost utilizata ca acoperis, fiind realizata cu arce din manunchiuri de trestie si cu invelis din impletituri.

Sportul a reprezentat inca din cele mai vechi timpuri una dintre principalele modalitati a petrecerii timpului liber pentru umanitate, aceasta putand fi impartita in categorii principale: de recreere/loisir si de competitie. O data cu evolutia sportului, a existat si o evolutie a spatiului in care acesta s-a desfasurat.

Avand o vechime impresionanta, astfel de dovezi se gasesc si pe teritoriul tarii noastre: la Poiana (langa Tecuci) au fost descoperite carlige de undita din bronz, la Gumelnita arme de fier, lanci, varfuri de sageti, iar la Piatra Rosie (Muntii Sebesului), placute metalice folosite ca ustensile alpine.

Intre razboaie, de o deosebita importanta a fost infiintarea ANEFS-ului, fapt care a dat un impuls miscarii sportive romanesti si a dus la aparitia unor constructii importante in domeniu:

-Hipodromul de la Baneasa (dezafectat in prezent);

-Stadionul ANEFS (distrus in timpul demolarilor pentru Casa Republicii) ;

-Bazinul cu valuri – Lido (inca functional).

O data cu avansarea tehnicii se observa dezvoltarea unei simbioze intre arhitectura si inginerie. Sistemele structurale create de Freyssinet, Maillart, Nervi, Torroja capata o dezvoltare extraordinara si creeaza forme de o expresie plastica deosebita.

Arhitectura isi largeste astfel nu doar puterea constructiva (capacitatea de a ridica edificii uriase si de a acoperi spatii tot mai mari cu o crescuta economie de mijloace), cat, mai ales, viziunea spatiala. Panzele subtiri de beton armat capata o larga intrebuintare inlocuind geometria rigida a formelor liniare, cu bogatia nelimitata a formelor curbe.

Clasificarea precisa a structurilor este dificila, aceasta avand un caracter dinamic, insa se poate forma o grupare a structurilor inrudite.

Aspectele ideologiei sportive se reflecta mai ales in arenele amenajate pentru aceste manifestari. Stadioanele grecesti erau construite, in general pe coastele dealurilor si erau subtil armonizate cu natura inconjuratoare. De asemenea stadioanele erau amenajate in zonele de recreere a oraselor antice, ele fiinf parte integrata a complexelor culturale si religioase. Tribunele erau placate cu dale de marmura, iar locurile din primele randuri erau rezervate elitei grecesti.

Arhitectura Greciei Antice, este ultima si cea mai rafinata dintre realizarile obtinute din elemente masive din piatra. Inspirata formal din arhitectura lemnului acasta exprima in mod evident sistemul trilitic. Corectiile geometrice aplicate, pentru a se obtine exact imaginea dorita, intrumentele precise de calcul si de masura fac din strucutura constructiilor grecesti apogeul structurilor monumentale din piatra. Exemple pot fi: Stadionul de la Delphi sau Olympia (Fig. 9).

Fig. 9 – Stadionul Olympia

Constructiile si arhitectura romana s-au produs si dezvoltat sub semnul redescoperirii si punerii in valoare a zidariei de caramida sub diversele ei forme. In timpul Imperiului Roman, zidaria devine simbolul unei viziuni constructive noi si moderne. Romanii au stiut sa exploateze calitatile caramizilor si ale cimentului fabricat de ei, folosind tehnici constructive noi, rapide si flexibile pentru realizarea de constructii indraznete si pe baza unei bune organizari.

Realizarea cimentului roman a insemnat utilizarea pentru prima oara, pe o scara larga, a unui material de constructie produs artificial, deci inexistent in natura. Perfectionarea fabricarii caramizilor si a slefuirii pietrelor a permis de asemenea realizarea arcelor, a boltilor semicilindrice si a boltii romane (bolta in cruce).

O forma originala si mult mai flexibila functional, structura circulara, este introdusa de amfiteatru. Formula functional-spatiala va constitui modelul de constructie a stadioanelor in secolele XIX-XX. Prima generatie este ridicata din lemn, deci demontabila, a doua realizata din piatra.

Spre deosebire de pasnicele stadioane grecesti, arenele romane denotau opulenta si violenta. Cel mai important edificiu de acest gen este considerat Colloseum-ul, din Roma fiind folosit pentru sporturile vremeii: curse de cai, specatoaretacole de vanatoare, lupte intre gladiatori(Fig. 10). Recunoscut pentru sistemul de arce supraetajate, de forma elipsoidala, este construit din blocuri de travertin de Trivoli si beton roman. Avea o lungime de 76 de metri si latime de 46 de metri, cu o capacitate cuprinsa intre 50.000 si 87.000 de spectatori. Pentru protectia spectatorilor se putea acoperi intregul amfiteatru cu marele velum (panza groasa). In aceasta perioada, arenele erau construite in zona centrala a oraselor, pe cat posibil mai aproape de palatele nobiliare.

Fig. 10 – Colloseum-ul din Roma

In Evul mediu, arenele pentru turniruri imitau cat mai mult posibil campul de lupta, iar amenajarea acestora era cat se poate de sumara, existau doar cateva tribune pentru nobili. Aceste „campuri de lupta” erau amenajate in afata localitatilor, iar dupa terminarea turnirurilor erau uitate sau distruse.

3.2 Revolutia deschiderilor mari

Din punct de vedere al arhitecturii, volumul simplu si evidentierea structurii lasa sa se inteleaga intentia tehnica si atitudinea fara echivoc fara de aceasta. Atat elementele de structura cat si betoanele aparente, partile articulate, ingrosarile din elemente necesare precomprimarii, partile de instalatii, traseele de ventilatie exterioare si interioare, utilajul tribunelor participa ca elemente de detaliu generand in final o arhitectura austera. Daca s-ar realiza o incursiune in istoria arhitecturii se va concluziona ca aceasta optiune a fost prefigurata si in alte epoci, in epoca noastra atingand apogeul. De pilda, in privinta constructiilor olimpice de la Tokyo si Munhen elementul dominant sunt structuri expresive si unde partile de instalatii din metal si beton sunt ostentative in a-si divulga intreaga logica.

Experienta specialistilor in proiectarea cladirilor sportive si cercetarilor asidue intreprinse in domeniu au conturat cateva realitati care se impun a fi luate in calcul in cadrul oricarui astfel de proiect:

Constructiile sportive cu mari dechideri impun realizarea unui studiu asupra fiecarei investitii, elemente refolosibile putand fi cele constructive, detaliile si celulele functionale (vestiare, sauna etc.)

O gama de structure poate fi folosita la acoperirea acestor spatii, criteria de rationalitate delimitand trei zone: pana la 30-35 m – structuri din beton armat precomprimat, de la 36-60 m – retele spatial plane metalice, de la 60 m in sus – structure suspendate, cu boltari precomprimati sau cabluri. In general prin structurile realizate se pot transmite incarcari mari pe distante lungi – stalpi din beton armat sau metal, grinzi din metal; betonul preomprimat si cablurile sunt de asemenea foarte folosite.

Structurile marilor deschideri sunt foarte importante, ele generand prin logical lor forme de arhitectura.

Proiectarea presupune studiul a trei teme fundamentale:

Integrarea noii constructii in structura urbana existenta si influenta, tensiunea pe care noul edificiu o creaza in situl respectiv

Expresia arhitecturala proprie exigentelor functionale si structural ale respectivului tip de program

Acoperirea, ca factor distinctive exclusive al acestui gen de constructive

Toate aceste teme au o problematica comuna: marea dimensiune (marea dimensiune a spatiului acoperit si marea dimensiune a multimii de acoperit). Acest lucru cere rezolvarea problemelor functionale, tehnice si programatice (sa canalizeze fluxul spectatorilor, sa acopere si sa climatizeze un volum imens), dar si o imagine simbolica, puternica pentru asezarea respectiva.

Integrarea in oras s-a facut de obicei datorita configuratiei lor deosebite, prin contrast si de putine ori prin armonie. Ele raman puncte importante in structura orasului, elemente de reper ce nu pot fi ignorate.

Arhitectura reprezenta de multe ori expresia celor mai bune tehnici cunoscute intr-o perioada data si contributia celor mai cunoscute talente arhitecturale.

Structura constructiei asigura stabilitatea edificiului, rezonanta acestuia la solicitarile exterioare. Structura determina spatiul interiorm ea angajeaza foarte puternic, solutia arhitecturala. Ideea de baza a structurii ia nastere concomitent cu conceptia arhitecturala a ansamblului.

Forma acoperirii unui spatiu este determinata de legile staticii si rezistentei materialelor, cu cat deschiderile sunt mai mari, cu atat dimensiunile cresc, cu atat posibilitatile de alegere a materialelor si tehnicile de constructie se reduc. Arhitectura nu este pura constructie, supusa numai unor criterii statice, ci ea delimiteaza spatii, ea trebuie sa aiba o estetica si o expresivitate adecvata, o plastica exprimand usurinta si sinceritate maxima pentru edificiul respectiv.

Criteriile de alegere a structurilor nu pot sa se limiteze la necesitatile de ordin functional, ci ele trebuie sa fie si de esenta estetica, exprimand libertatea de expresie.

Cunoscandu-se dificultatea acoperiri constructiilor cu mari deschideri si problemele structurale si arhitecturale pe care acestea le provoaca, se poate realiza o clasificare dupa tipul de rezolvare constructiva si arhitectonica al acoperirii si al structurii de rezistenta:

Structuri de lemn

Structuri de beton

Structuri metalice

Panze subtiri

Structuri suspendate

(sa caut in disertatii) -> Constructiile cu elemente prefabricate se deosebesc de cele in beton armat monolit prin sectiuni mai mici si prin caracterul de constructie vizibil asamblata. Dificultatile de tratare estetica (scara, proportii) au dus uneori la incercari de mascare a rosturilor, ceea ce a produs in general rezultate nesatisfacatoare. Datorita fragmentarii structurii devine necesara evidentierea in mod special a caracterului structural al fiecarui element, functia lui constructiva si modul de lucru in asamblul structurii. Sub acest raport, legatura dintre structura si forma estetica este mult mai directa decat in cazul betonului armat monolit, delimitarea elementelor aparand mai evidenta. Din aceasta cauza, fortarea in proiectarea structurilor prefabricate devine deosebit de suparatoare si sub raport estetic, putand lasa impresia de nesiguranta in conceptia lucrarii sau in executia ei. Poze cu strcutra sau gasire alt exemplu cu prefabricate sau poate beton

Fig. 11 – Sala de sport, Croatia 1

Elementele prefabricate ajutate de materiale noi au transformat peretele exterior al constructiilor intr-o placa subtire, in care golurile pentru ferestre pot capata alte proportii, dimensiunile lor putand fi eliberate de servitutii structurale. Peretele exterior urmareste forma spatiilor interioare, care este evidentiata mult mai sincer in exterior. In aceste conditii, solutia funtionala spatiala, structura si forma exterioara sunt mai organic interdependente si necesita cunoasterea si stapanirea mult mai aprofundata a acestor conditii, in toata complexitatea lor. Trebuie accentuat insa faptul ca nu repetarea prin ea insasi este gresita. Dimpotriva, repetarea stapanita creator si imbinata inteligent cu alternanta sau cu varietatea, impuse de insa cerintele funtionale, de viata, constituie un factor principal al crearii unitatii arhitecturale. Tehnica prefabricarii in sine nu este cauza inflexibilitatii realtive a unor solutii actuale, ea devenind, folosita creativ, o resursa importanta a progresului arhitecturii contemporane.

Revolutia produsa de structurile portante spatiale, de placile cutate, de paraboloizii hiberbolici, de structurile pretensionate sau de cele sustinute pe cablurile, de domurile geodezice este comparabila cu cea produsa de trecerea de la constructia de piatra la cea din beton armat.

Nu trebuie, insa, ca descoperirile tehnice, preluate ca mijloace grandioase pentru realizarea nevoilor constructive, sa se transforme in scopuri finale.

Grinzile cu zabrele (fig. 12), – formate din imbinarea unor elemente tip bara, solicitate la eforturi longitudinale, respectiv intindere si compresiune. Ele se reazama spatial unele pe altele.

Sunt rar folosite in arhitectura moderna, avand in vedere predilectia crescanda a arhitectilor pentru detaliile clare ale constructiilor metalice; astfel, utilizarea acestora a cunoscut cele mai valoroase realizari arhitecturale in cazul acoperirii cladirilor industriale.

Fig. 12 – Sala de sport cu arce de cerc in sistem de grinzi cu zabrele

Reteaua de grinzi cu zabrele (fig. 13), fata de cea plana, are o valoare expresiva mult mai mare. Ca idee si substanta, este o conceptie de ordin superior, putand sa fie construite structuri care sa nu constituie, in ansamblu, o placa dreapta. Putem mentiona aici sistemele bazate pe structuri cu zabrele, utilizate de Nervi, pentru montarea elementelor prefabricate din beton armat. Rigiditatea maxima este obtinuta in momentul in care suprafetele spatiale au dubla curbura, generand, astfel, cupola. Americanul Buckminster Fuller incearca, prin folosirea cupolelor (sistem retea de grinzi cu zabrele), acoperirea unor spatii mari fara folosirea de stalpi interiori si reducerea greutatii proprie. Pana acum, scopurile in care au fost folosite sunt oarecum unilaterale. In afata de mari hale circulare, ca arene si stadioane, calota sferica nu isi mai gaseste intrebuintarea.

Fig. 13 – Sala de sport cu system de retea de grinzi cu zabrele, Japonia

Sa intelg ce ins – > „Suprafetele cutate” sunt un concept greu de inteles daca se ia in considerare o analogie cu elementele din istorie sau din natura. Suprafetele reazama intre cute, din dolie in coama si din coama in dolie. Ele lucreaza impreuna ca o placa din beton armat cu rezemare continua, cutele preluand incarcarile si transmitandu-le in suprafetele oblice de unde sunt apoi conduse spre reazeme, ca niste grinzi inclinate oblic unele pe altele. Timpanele trebuie sa asigure mentinerea rigida a cutelor pe reazeme. O desfacere a cutelor are ca urmare pierderea inaltimii de constructie si prin aceasta caderea lor. Timpanul isi indeplineste sarcina in modul cel mai simplu si mai eficace, daca realizat ca zid frontal plin. In acest caz, el mentine forma constructiei cutate in deplina siguranta.

Ca exemplu, ar fi de mentionat aici, proiectul lui Belloni pentru arena sportiva din Pavia, care are o forma gratioasa si cristalina, aratand temperamentul meridional. Jocul cutelor, care intrepatrund alternativ, este dus foarte departe, dar forma nu pare arbitrara, ci respecta strict legile geometrice si structurale. Cutele, ce se intrepatrund formeaza impreuna o bolta, pe directia careia, cutele asigura sistemului rigiditatea necesara. Perpendicular pe aceasta este prevazuta o grinda care leaga intre ele picioarele cadrelor, impiedicand desfacerea cutelor. Aceasta constructie cutata, nu poate fi considerata un joc formal, pentru ca ea este generata de noile posibilitati ale betonului armat.

Anvelopele din materiale usoare (suprafete subtiri) – facandu-se aici referire la trasatura comuna a acestora, si anume: una dintre dimensiuni este foarte mica, in raport cu celelalte doua. Astfel devin ecrane de delimitare a spatiului, volumul inchis fiind quasi-identic cu volumul format din totalitatea structurii. Exteriorul nu mai poate prezenta volume neconcordante sau false, fara efecte negative pentru rationalitatea si economicitatea solutiei. Aceasta noua calitate trebuie inteleasa si aplicata fara restrangeri sau alterari pentru a evita risipa si pentru a utiliza materialul cu maximum de eficacitate economica si estetica. Rationalitatea structurala si calitatea estetica a solutiilor, depind in mult mai mare masura de sinceritatea formelor arhitecturale.(exemplu: fig. 14 – Plazzetto dello Sport, Roma ).

Fig. 14 – Palazzetto dello Sport din Roma

Ceea ce da impresia de capacitate portanta in cazul invelitorilor cu suprafete subtiri nu este grosimea lor, ci „curbura” suprafetei, pentru ca o suprafata subtire este cu atat mai rigida cu cat este mai curbata. Rezulta din aceasta ca un element esential al rezistentei este inaltimea de lucru a suprafetei subtiri, a carei comprimare sub limitele rationale – provoacata uneori de prejudecati estetice gresit intelese – poate avea efecte negative puternice asupra valorii estetice reale a unei asemenea structuri.

Trebuie mentionata Palazzetto dello Sport, din Roma, pentru claritatea solutiilor rezemarii de la marginea inferioara a cupolei. Nervurile speciale care apar prin impartirea fetei interioare colecteaza fortele si le transmit pe capul stalpilor. In spatiile dintre acestea, suprafata subtire este usor rasfranta, pentru a evita inconvoierea transversala. Nervurile interioare au fost concepute in vederea procesului de maontare a elementelor prefabricate, s-a turnat o suprafata subtire continua din beton de 2,5 cm, iar nervurile rigidizeaza aceasta suprafata deosebit de subtire.

-Cunoscute si utilizate inca din cele mai vechi timpuri pentru realizarea de corturi, structurile suspendate moderne au apatur abia in secolul trecut, cand au fost folosite la realizarea unor poduri si acoperisuri.

Fig. 14 – Stadionul Olimpic din Munchen

Ideile constructiei cu cabluri au fost transpuse abia in ultima vreme in constructia acoperisurilor si au dat nastere prin analogie cu podul suspendat, notiunea de „acoperis suspendat”. Semnul distinctiv tipic al acestui nou sistem constructiv nu este suspendarea, ci obtinerea rigiditatii spatiale prin tensionarea cablurilor incrucisate pe suprafete curbate de sens contrar. Spre deosebire de suprafetele subtiri, care se aseamana cu cochiliile, nu prea au precedente in formele naturale.

Una din caracteristicile structurilor suspendate este dependenta mult mai mare intre eforturile din elementele de mergini si cele din suprafata propriu-zisa. Datorita eforturilor mari la care sunt supuse, marginile trebuie concepute astfel incat sa nu fie incarcate cu moement de inconvoiere mari, ci efortul dominant sa fie forta axiala.

Forma concava a structurii suspendate pe cabluri este mai economica reducand problemele de conditionare a unui mare volum de aer si raspunde mai bine problemelor acustice. Structura pe cabluri este usoara, evita forma indusa, permitand continuitatea spatiala, oferind acoperirea unor spatii libere impresionante.

Trebuie realizate echipamente care sa poata fi adaptate si nevoilor viitoare, a caror longevitate ar trebui sa fie obiect de studiu in lamurirea unor decizii prezente si angajarii pe termen lung.

Din ce in ce mai multe centre sportive cer acoperiri transformabile mai ales in regiunile cu clima rece si variabila si de asemenea posibilitatea organizarii unor manifestari extrem de diferite.

Evolutia tehnicilor constructive si extinderea gamei materialelor de constructie mai ales in ultimele decenii s-au orientat cu precadere spre gasirea unor materiale usoare de inchidere a spatiului pentru a elimina greutatea.

Suprafetele suspendate pot fi curbate pe o singura directie sau pe doua directii. Cele care au curbura pe un singur sens se comporta ca o serie de cabluri paralele suspendate. Impotriva inclinarii laterale este necesara ancorarea laterala, de jos, a grinzilor transversale suprapuse. Exista si acoperisuri suspendate pe o singura curbura din beton. Apare astfel o suprafata subtire suspendata, cu o singura curbura de forma liniei cablului.

La cladirea salii de inot din Wuppertal, folosirea unui acoperis suspendat din beton a fost determinata de necesitatea protejarii cablurilor portante impotriva coroziunii, prin inglobarea lor in beton.

Pentru plasele din cabluri, curbate pe doua directii, arena Raleigh a lui Nowicki (fig.16) a devenit un fel de prototip ca solutie de acoperire. Astfel, o serie de cabluri sunt suspendate intre doua arce de compresiune. O a doua serie este intinsa perpendicular pe prima, dand plasei rigiditatea spatiala necesara. Cele doua serii de cabluri, intinse in sens contrar, sustin impreuna invelitoarea. Datorita ideii fundamentale de a construi o suprafata de acoperis dublu curbata, se reduce sensibil greutatea proprie a constructiei acoperisului.

Fig. 16 – Arena Raleigh

Interesul deosebit de care se bucura acest sistem constructiv este datorat eficientei tehnico-economice ridicate, precum si diversitatii si supletei formelor arhitecturale. La deschideri mai mari de 70 m indicele de consum redus al structurilor suspendate devine inegalabil fata de oricare dintre solutiile constructive utilizate pana in prezent. Folosirea acestui sistem se preteaza in general pentru constructiile cu caracter social-cultural si sportiv.

Structurile tensiostatice in care membranele de acoperire, din materiale cu greutate mica se sprijina pe elemente structurale obisnuite: structuri metalice de diferite tipuri, cabluri, arce de mare deschidere, stalpi de inaltimi diferite stabilizati pe cabluri. (exemplu de introdus)

Structuri presostatice sau pneumatice, realizate dintr-un invelis de panza speciala care este croit dupa forma spatiului dorit, sustinuta de o suprapresiune interioara (cca 3.5g/cmp obtinuta cu ajutorul unor eletro-ventilatoare) ce constituie de departe metoda cea mai economica pentru a acoperi vaste suprafete.

Fig. 15 – Pontiac Stadium (The Silverdome), Michigan, SUA

Membranele propriu-zise evolueaza continuu si rapid de la tesaturi din poliester acoperite cu PVC la tesaturi din fibre de sticla inglobate in teflon, obtinandu-se rezistente extrem de mari (peste 280 kg/cmp), o elasticitate corespunzatoare, compatibila cu functionarea corecta a membranei in opera, fiind in acelasi timp: impermeabile, neputrezibile, translucide (pana la 18%), reflectorizante (pana la 78%), prezentand o excelenta rezistenta la imbatranire, fiind autocuratitoare si suportand tratarea cu culori nealterabile.

Analizand datele de mai sus se poate spune ca, edificiile cu mari deschideri constituie de regula unicate atat ca destinatie cat si ca rezolvare constructiva si arhitecturala.

Capitolul IV – Estetica structurilor

4.1.Structura ca arta vizuala

In general cuvantul „structura” inseamna modul de organizare interna, de alcatuire a unui corp sau a unui sistem caracterizat prin forma, materalul si dimensiunea elementelor implicate, cat si prin aranjarea acestora unele fata de altele. Pentru fiecare domeniu in parte insa cuvantul capata nuante diferite, avand totusi la baza aceasta definitie generala.

Pentru inginerii constructori termenul structura semnifica ansamblul de elemente organizate dupa principii statice, corect dimensionate si relationate intr-un sistem ce ofera rezistenta si stabilitate constructiei.

Pentru arhitecti termenul structura poate fi inteles ca organizare functionala a spatiului bazata pe principii ale functionalitatii. In cartea „Supra-Teoretizarea Arhitecturii”, Cosmin Caciuc analizeaza termenul „structura” in domeniul arhitecturii in diferitele sensuri si anume: structurile din lingvistica transpuse in arhitectura (cazul formalismului – articularea unui limbaj in arhitectura), structura ca grid omogen si textura incompleta (folosirea unei retele geometrice regulatoare potrivit unei reguli matematice), structura ca tipar (descoperirea unor tipare autentice in care structura limbajului apare intr-o retea de conexiuni) si structura ca tipologie (matrice genetica a arhitecturii ce poarta informatia esentiala legand istoria de preent fara sa o reproduca identic).

Formularile structuraliste din domeniul artelor, aduc in discutie o structura formala a operei de arta, detectabila impreuna cu mesajul artistic al acesteia.

Forma structurală, este intregul impregnat de principii constructive, având propriul său mecanism de transmitere a eforturilor, ce determină comportamentul structural sau funcția statică a unei forme arhitecturale in cadrul unui sistem structural particular.

Formele structurale asemanatoare prin geometria lor sau prin principiul de functionare genereaza tipuri de structuri ce functioneaza dupa acelasi sistem.

Astfel, sistemul structural are sensul unui ansamblu de elemente structurale ce se raporteaza unele la altele dupa anumite reguli si principii statice prin legaturi relativ stabile. Astfel de sisteme structurale au rezistat de-a lungul timpului generand tipologii structurale identificabile in forma arhitecturala a constructiilor, ca de exemplu: sistemul stalp-grinda derivat din coloana-arhitrava in arhitectura templelor Greciei Antice, sistemul de bolta stabilit de romani si desavarsit in forma bisericilor bizantine, sistemul boltilor nervurate in morfologia arhitecturala gotica sau cochilia devenita pentru o anumita perioada imagine simbol a arhiecturii moderne.

4.1.1 Notiunea de reprezentare

Structura amplifica calitatile estetice ale arhitecturii prin forma si detalii, contribuind astfel, prin reprezentare, la cresterea valorii arhitecturale ale unei cladiri.

Reprezentarea structurala este inteleasa ca structura simbolizand un obiect fizic; la fel ca ideea de frumos, reprezentarea se afla la latitudinea privitorului, fiind strans legata de sfera subiectivului. In timp ce unele exemple de reprezentare sunt universal recunoscute, altele dimpotriva, tin de numerosi factori exteriori (educatie, profesie, mediu social, economic, etc.); afirmatie valabila si in cazul simbolismului.

Exemplele de reprezentare structurala pot fi impartite in doua grupuri neuniforme ca dimensiune. Intr-un numar mai mare, regasim obiecte si procese din lumea naturala. Artefactele, ce intra in compozitia grupului de dimensiuni reduse, ajung la randul lor sa devina surse de inspiratie si invita la noi incercari de reprezentare.

4.1.2 Lumea naturala

Discutand despre lucrarile tinerilor arhitecti finlandezi, Antoniades sugera ca „se poate sugera o obsesie a acestora pentru introducerea si utilizarea elementelor legate de arbori, in arhitectura”. Ilustreaza numeroase exemple unde copacii si padurea au fost sursa de inspiratie generatoare de forma, in arhitectura ultimilor ani. (exemple: Aeroportul din Stuttgart, Muzeul de Stiinte din Valencia, Sagrada Familia din Barcelona)

In cazul Centrului sportiv multifunctional din Portsmouth (fig. 17), structura sugereaza un proces natural – eroziunea. Desi in acest caz structura de lemn este expusa, vizibila si incearca sa nege ostilitatea locatiei , fatada vestica a cladirii incorporeaza elemente de zidarie si beton. La apropierea de cladire din zona parcarii, se trece pe langa pereti din zidarie, care se transorma in cele din urma intr-o colonada de contraforti de sine statatoare spre zona de acces. Data fiind disparitia sectiunilor de perete de-a lungul cladirii, este sugerat un fenomen natural – eroziunea – fara semne evidente precum caramizi maruntite ori suprafete uzate.

Un alt exemplu – Palazetto dello Sport, Roma (fig. 18) – se remarca structura exterioara care preia incarcarilor invelitorii tip membrana din beton armat.

Artefactele

Cartile de arhitectura si documentele scrise in general, contin exemple de reprezentari ale structurilor avand alte surse de inspiratie, precum ingineria aeronautica, nautica sau auto.

4.2.Structuri-semnificatii

4.2.1 Interpretari

Se poate observa tranziția unor sisteme constructive, pânze, membrane, cabluri, de la forme pur tehnice la forme arhitecturale sau chiar simbolice, unele din ele transformate in opere de artă. Conținutul simbolic al formei depinde de imaginile și experiențele pe care privitorul le proiectează asupra formei. Mai mult decat atât, conținutui simbolic al fiecărei forme nu este unic. Patinoarul Universitații Yale (fig. 19), făcut de Eero Saarinen era numit de anumiți studenți "balena Yale", in timp ce alții îl asociau cu un dinozaur, insa din punct de vedere structural, acoperirea suspendată a patinoarului este asemănătoare cu cea a corturilor nomazilor.

Fig. 19 – Stadionul de hokey de la Yale, Eero Saarinen

Acoperirile circulare bazate pe cabluri și inele metalice se aseamană mult cu o roată de bicicletă. In cazul stadioanelor din Munchen sau din Delhi, India (fig. 20), acoperirea acestora se apropie ca imagine de plasele de pescuit, panzele de paianjen sau corturile vechi ale pastorilor.

Diferite tipuri de sisteme structurale au inspirat o largă varietate de forme arhitecturale. Reprezentarea simbolică a conceptelor abstracte – rezistența, maleabilitatea, elasticitatea, apasarea – reprezintă provocări pentru arhitecții care explorează relatiile dintre formă și structură. O structură portantă trebule să fie capabilă să transmită incărcările către punctele sale de sprijin. O soluție satisfăcătoare pentru o problemă structurală indeplinește principiile raționale și legile științei și staticii. Eficiența ei poate fi calculată cu ajutorul estimărilor. Originea unei soluții este bazată pe cunoștințe specializate care astăzi sunt ințelese sistematic.

Relatia dintre structura si forma sa plastica poate fi subliniata citându-l pe Curt Siegel care spune "formele structurale nu sunt rezultatul unui calcul, ele decurg dintr-o concepție despre formă". In crearea formei nu exista o diferentiere clara intre actul tehnic și actul artistic, fundamentarea formei in arhitectură fiind logic exprimată in structură.. Forma structurii nu este un act pur de calcul; uneori este intuita prin forma arhitecturala utilizata, prin partiurile propuse ori prin procesul de definire a volumelor construite.

Forma unui volum este definită de un set de puncte care constituie limita spațială a acestuia, astfel forma unui volum este imaginea caracteristică asociată acestuia. În artă ne referim la formă, ca expresia unei teme. Fiecare formă este caracterizată de un set de proprietăți care disting de celeialte forme.

4.2.2 Estetica structurii contemporane

Incă din perioada revoluției industriale, prin apariția temelor „sincerității” structurale, exprimării adevărului arhitectural și a corespondenței interior-exterior, structura devine punctul de interes al modernizării arhitecturii.

Redescoperirea goticului ca arhitectură organică in secolele XVII – XIX are ca argument principal performanța structurală vizualizată prin exprimarea scheletului constructiv. Proiectarea și realizarea structurilor de rezistență a clădirilor nu are până la revoluția industrială o bază metodică de calcul care să justifice diviziunea muncii proiectantului, valoarea experimentului și mai ales a studierii și aplicarii creative a cunoștințelor intr-o tradiție continuă, permițând arhitectului să coordoneze procesul,

bazându-se și pe știința constructorilor.

Dezvoltarea tehnologică, respectiv utilizarea pe o scara larga a oțelului si a betonului armat in construcții, reclamă statuarea definitivă a ingineriei structurilor ca o ramură definitorie și distinctă in evolutia construcțiilor. Secolui al XX-lea se caracterizează prin reorganizarea contextuală ca urmare a celor două războaie mondiale, iar competiția intre sistemele sociale grupate in blocurile de vest și de est au consecințe fără precedent in temele care revin arhitecturii și construcțiilor.

Criza de identitate a arhitecturii declanșată in anii ’70, datorată rigiditatii formelor in arhitectură, rezultat al prefabricării, standardizării si industrializării construcțiilor, conduce la aparitia unor noi modele de colaborare arhitect-inginer (incă din primele faze ale conceptului).

Această abordare a expresiei arhitecturale, implicând sistemul structural in estetica arhitecturii, rămâne o caracteristică importantă a contemporaneitatii. Ingineri ca Frank Newby, Antony Hunt, Renzo Piano, Santiago Calatrava (fig. x – Parcul Olimpic, Atena 2004), creează forme structurale, propunand rezolvari structurale determinate de limbajul arhitecturii.

Pluralismul contemporan are ca rezultat folosirea in moduri diferite a cantitatilor structurale. Arhitectura moderna a mijlocului secolului al XX-lea foloseste principiul lizibilitatii structurale si a expresiei regimului static prin opere ale unor arhitecti preocupati de creativitatea structurala: Pier Luigi Nervi, Felix Candella, Frei Otto, Myron Goldsmith poze!!!.

Din principiul gotic care exploateaza performantele materialului si pune in valoare expresivitatea tensiunilor interioare, arhitectura contemporana sustrage capacitatea de a face vizibil aspectul dinamic al fortelor, sugerand miscarea, apropiindu-se de limita echilibrului. Insa schema statica traditionala, fundamentata pe fortele de compresiune (stalpul) sau inconvoierea simpla (grinda), este insuficienta pentru o asemenea abordare.

Tehnologii si materiale avansate fac posibila evidentierea prin structura a consolelor, suprafetelor inclinate, legaturilor oblice etc. De asemenea experienta structurala recenta propune abandonarea dogmei puritatii structurale si cautarea unui vocabular structural cat mai variat in scopul imbogatirii formelor arhitecturale.

Problema relatiei structura-forma arhitecturala este atentia specialistilor in arhitectura si inginerie inca din anii ’60 si prin scrieri publicate in acest sens.

Eduardo Torroja, inginer si arhitect recunoscut, scrie in 1958 cartea „Philosophy of structures”, in care afirma ideea ca „structura este mai mult decat stiinta si tehnica. Ea inseamna de asemenea si arta, scop, sentiment, aptitudine, creatie, sarcina de a face posibila realizarea formei finale, care prin calcul devine rezonanta, puternica si in acord cu cerintele”. Pune de asemenea problema legaturii structurii cu estetica arhitecturala care are o relatie specifica cu finalitatea constructiei, spunand: „este greu de determinat daca exigenta estetica se implica doar in aspectul vizual al constructiei si in ce masura aspectul exterior are forta de a convinge despre fenomenul intern functional si structural deopotriva”.

Cautarile in domeniul ingineriei structurale amplifica importanta structurii in problema formei arhitecturale. Abandonarea dogmei puritatii structurale si gasirea unor directii noi ca mixarea tipurilor functionale, deformatia si hibridizarea, imbogatesc vocabularul formal al arhitecturii contemporane si diversifica modul de abordare al acesteia.

Mixajul catorva tipuri de functionare mecanica conduce la complexitatea functionalitatii structurale a elementelor si la obtinerea unor forme mai suple.

Asocierea structurilor esentiale produce structuri hibride a caror functionare este complexa si ofera posibilitati multiple de rezolvare volumetrica arhitecturala. Capacitatea de a deforma permite unei structuri sa raspunda actiunilor exterioare si sa isi mentina integritatea.

De asemenea, constructiile ingineresti devin sursa de inspiratie pentru arhitectura civila, urbana, arhitectii folosind elemente structurale provenite din acest domeniu si extinzand limbajul formal cu elemente caracateristice constructiilor industriale si podurilor. poze!!!. Mutatii de acest fel se produc si in sens opus, prin imprumutul vocabularului formal al constructiilor ingineresti unor elemente formale si functionale din arhitectura civila.

Apar noi repere de cerecetare si inventare a formelor, precum morfologia structurala, care fundamenteaza creatia structurala prin conexiunea dintre bionica, geometrie si rezistenta materialelor folosind ca parametri fundamentali: forma, forta, materia si structura.

Observând sisteme naturale, inginerii și arhitecții, precum Robert le Ricolais sau Otto Frei au adus propuneri structurale in domeniu prin crearea unor sisteme analoage celor natural-bionice.

Frecvent folosită în studiul structurilor este și topologia. Ramură a matematicii care, fondată pe studiul deformațiilor și raportul intre teoria suprafețelor și analiza matematică, conduce la studiul structurilor topologice care se ramifică in două categorii: suprafețe curbe din grile anticatenare și structuri cutate. Info-grafica face posibilă generarea formelor structurale complexe folosind relația intre formula algebrică și grafica computerizată. Morfologia structurală a condus la organizarea noilor structuri cu potențial in schimbarea conceptelor arhitecturale. Aceste categorii sunt: structuri de tip membrana, textile sau rețele de cabluri, structuri de tensegritate, structuri hibride și structuri depliabile expandabile și retractabile. Creatorit de structuri caută modele de gandire folosind tehnici experimental analitice prin incercări pe model, folosind in același timp o tehnică modernă de calcul cu ajutorul unor programe sofisticate care reușesc generarea unor structuri in două șl trei dimensiuni sau creșterea dinamică a figurilor cu „n” dimensiuni.

Complexitatea noului limbaj arhitectural care generează spații fluide subtil ordonate cu volumetrii complexe, sugerând dematerializarea, limita echilibrului, dinamica, este rezultatul folosirii științei morfologiei structurale in cercetarea arhitecților și inginerilor.

Sistemele funiculare, in care forma depinde de forțele exterioare aplicate, sistemele autotensionate care au rigiditatea obținută prin echilibrul static al sistemului de forțe interne ca membranele textile și rețelele de cabluri sau sistemele de tensegritate ca structuri de cabluri și bare tensionate, prezente incă din studiile lui Richard Buckminster Fuller, sunt rezultate ale cercetării contemporane; aceasta oferă un nou potențial structurilor in diversificarea conceptelor arhitecturale și apariția unei viziuni estetice diverse in arhitectura contemporană.

Rolul sistemulu structural in imaginea arhitecturii si calitatea spatiului arhitectural a fost prezent in scenarul fiecarei perioade istorice. Chiar si perioada neoclasica este caracterizata de conflictul intre structura si conformarea arhitecturala. Asa zisele eliberari spatiale de pe parcursul istoric al arhitecturii, in care barocul disociaza structura de decorul scenografic, consecintele revolutiei industriale si sociale ale secolului al XIX-lea, in care noua situatie tehnologica ofera noi posibilitati de abordare in domeniu, promovand siceritatea structurala, flexibilitatea spatiala si renuntarea la ornament si apoi mai tarziu aparitia deconstructivismului contemporan, sunt determinate, de asemenea, de raportul dintre imaginea arhitecturii si sistemul structural al acesteia.

Expresia arhitecturala a orbitat tot timpul in jurul structurii, aceasta din urma activand fie ca regizor in spatele cortinei arhitecturii, fie avand rol secundar in scena sau un rol principal in spectacolul fenomenului arhitectural.

In ultimul deceniu insa expresia tehnologica devine mai discreta, functia structurii cat si imaginea ei ramanand o prioritate in creatia arhitecturala, prin parteneriatul inginer-arhitect in care cele doua modele de gandire se armonizeaza intr-un proces complex de la inceputul acestuia pana la rezultatul final.

Studii de caz

1. Olympic Stadium

Locatie: Munich, Germany

Anii constructiei: 1968-1972

Arhitect: Günther Behnisch

Inginer: Frei Otto

Suprafață: 74.000mp

Pentru găzduirea Jocurilor Olimpice din 1972, a avut loc o competiție de arhitectură în urma căreia urma să se delibereze creatorul principalei piese a acestora – stadionul, în centrul Olympiapark, în nordul orașului. Concursul a fost câștigat de Gunther Behnisch&Partner, cu o propunere spectaculoasă pentru o acoperire continuă, ondulată, translucidă, care acoperea aproape 80 000 mp de peisaj. Stadionul și bazinul olimpic au fost concepute ca piese individuale, unitatea provenind din acoperirea lor cu o structură ușoară, argintie. Stadionul era amenajat intr-un sit excavat. Acoperirea tribunelor facea partea din structura intregului complex si consta din panouri acrilice „agatate” cu cabluri de otel de niste pilono metalici situati perimetral. Cand a fost proiectata nimeni nu a crezut ca structura va fi inca functionala in parametrii normali si 20 de ani mai tarziu.

După finalizarea jocurilor, întreg complexul urma să fie deschis publicului larg, ca parte componentă a traseului parcului deja existent. Conceptul intial a urmărit evitarea formelor rectangulare, rigide, arhitecții folosind pentru machetă cel mai ușor și maleabil material: nisipul. Proiectul inițial, prezentat în cadrul competiției sugera un acoperiș unic, susținut cu ajutorul câtorva piloni și ancorat la margini. Ondulațiile sale au fost brusc curbate în apropierea pilonilor, permițând acestor zone să își găsească stabilitatea necesară pentru rezistența încărcărilor aduse de zăpada sau vânt, și aproape total aplatizate la margini.

Eforturile echipei de a rezolva aceste probleme și respectiv soluțiile găsite sunt universal valabile în cazul acestor structuri de tip rețea. Astfel au decis să dividă acoperișul continuu într-un mozaic de copertine separate, mai mici, având mai multe puncte de sprijin. În soluția revizuită, plasa nu mai era extinsă până în vârful pilonilor de înălțime medie, ci era atârnată de stâlpii foarte înalți printr-o serie de cabluri. Având în vedere că performanțele calculatoarelor din 1970 nu permiteau realizarea acestor tipuri de suprafețe virtual, baza proiectării a fost realizată prin calcule și schițe de mână. Astfel au luat naștere machete la scara 1:125, identice atât din punct de vedere al formei cât și al rezistenței cu produsul final.

Rețeaua de cabluri este formată din perechi de fire încrucișate, așezate la 750 mm în ambele direcții, o distanță relativ mică, inclusiv pentru siguranța și ușurința în lucru a muncitorilor. Distanța rămâne constantă, indiferent de forma rețelei, modificările de plan cu o dublă curbură, fiind realizate prin schimbări la intersecția unghiurilor. Articulațiile intersecțiilor sunt realizate printr-un proces automat, cleme de aluminiu cu goluri centrale fiind aplicate pe toate componentele , la 750 mm de centru. Legăturile folosesc un singur șurub pentru fiecare articulație, rezultând un nod liber rotativ, ceea ce permite adaptarea intersecțiilor la orice unghi. Luând în considerare exigențele impuse de aceste structuri pe cabluri, trebuia să existe un echilibru între nevoia de flexibilitate a acestora și durabilitatea în timp.Astfel cablurile principale și cele marginale aveau dimensiuni mai mari, în timp ce cablurile mediane erau mai subțiri și mai ușoare. Acoperișul propriu-zis este realizat din panouri acrilice 2,9m x 2,9m x 4mm, așezat pe structură de cabluri și nituite în nodurile de intersecție.

2. Yoyogi National Gymnasium

Locatie: Tokyo, Japonia

Anii constructiei: 1961-1964

Arhitect: Kenzo Tange

Inginer: Yoshikatsu Tsuboi, Uichi Inue

Capacitate: 10.500 locuri

Construit pentru Jocurile Olimpice de vară din 1964 în Tokyo, Yoyogi National Gymnasium a devenit un simbol arhitectural prin designul său distinctiv. Proiectat de către unul dintre cei mai faimoși arhitecți ai Japoniei, Kenzon Tange, această sală de sport reprezintă o hibridizarea a esteticii moderniste și a arhitecturii tradiționale japoneze.

Designul structural, inovativ, al lui Tange creează curbe dramatice, zdrobitoare care par a decora efortul celor două mari cabluri centrale de sprijin. Acoperișul său dinamic, suspendat și formele sale din materiale brute, o facă să fie una dintre cele mai emblematice clădiri din categoria sa.

Fiind situată într-unul dintre cele mai mari parcuri ale metropolei japoneze, Tange folosește acest context ca o modalitate de a integra construcția în peisaj. Curbele subtile ale cablurilor structurale, planul zdrobitor al acoperișului și baza curbilinie din beton par să iasă din sit, ca o singură entitate integrată.

Acest stadion este cea mai mare dintre cele două arene care au gazduit Jocurile Olimpice din vara lui 1964, ambele fiind concepute de Tange și având principii similare de structură și estetică. Pavlionul secundar este folosit pentru diferite evenimente olimpice mai mici, el deține locuri pentru aproximativ 5300 de oameni , în timp de sala mare de sport are 10500 de locuri și este folosită in principal pentru inot olimpic și concursuri de scufundări. Cu toate acestea a putut fi transformat într-un spațiu potrivit si pentru alte sporturi cum ar fi baschet și hochei pe gheață.

Inspirat de Pavilionul Filip al lui Le Corbusier și de stadionul de hochei de la Universitatea Yale al lui Eero Saarinen, Tange a devenit intrigat de structură și de potențialul ei de întindere și geometrie. Similar cu stadionul lui Saarinen, Tange a folosit o coloană vertebrală structurală centrală de unde pornește structura și acoperișul. Două cabluri mari din oțel sunt susținute de două turnuri structurale care sunt ancorate în teren cu beton. Cablurile suspendate care dau o formă ca de cort structurii, o serie de cabluri prinse de cele 2 cabluri mari, iar cu celălalt capăt prins în structura de beton, formează baza arenei și oferă structura necesară pentru gradenele din arenă.

Rezultatul este o structură suspendată simetrică care se descarcă elegant de la nivelul coloanei vertebrale structutale centrale. Formele sale curbe dau impresia , ca și cum clădirea ar fi trasă din teren de coloana sa vertebrală.

Când Yoyogi National Gymnasium a fost finalizată, acoperișul său a reprezentat cel mai mare acoperiș suspendat din lume. Formele sale dinamice și structura impresionantă au făcut din această arenă cea mai de seamă operă a lui Kenzo și de asemenea a reprezentat un simbol al progresiei arhitecturii.

3. Sport Parck of Ribera-Serralo

Locatie: Barcelona, Spania

Anul finalizarii: 2001

Arhitect: Alvaro Siza

Suprafata: 40 000 de m²

Noul centru sportiv aflat in suburbia (Cornella) Barcelonei este un exemplu de planificare urbana. Proiectat de Alvaro Siza , complexul de 40 000 de m² face parte din dintr-o dezvoltare mai ampla a programelor sportive si un stadion nou. Situl era un dreptunghi plan pe un teren liber aflat printre intre strazile dense ale suburbiei de dupa razboi, in partea de nord si centura Barcelonei inspre sud. Drumuri de acces il separa de o scoala, spre vest si locuri de joaca spre est.

Constructia cuprinde un grup de volume mari interelationate de beton alb ce exprima principalele programe: o cutie rectangulara ce gazduieste o sala de sport de 2500 de locuri, un bazin de inot si o bara lunga pentru facilitati. Betonul se incadreaza intr-un tablou liniar rezultat din coroanele arborilor ce se observa la orizont.

Doua rampe se ridica de la nivelul parcarii si se intalnesc la nivelul intrarii, ridicata la 4m deasupra solului. Curbele si materialele folosite pentru sala de sport o diferentiaza de alte constructii de acelasi tip aflate in exteriorul orasului.Detaliile sunt minime, aproape inexistente.

In interior se gaseste un spatiu amplu lung de 100 de metri , ce are o sectiune in forma de L. Cu toate astea, spatiile sunt create cu o mare precizie in jurul miscarilor si perceptiei oamenilor. Circulatiile sunt puternice dar frumos luminate de deschideri foarte bine pozitionate si studiate. O data ce se trece de zona intrarii nu mai exista nicio vedere spre exterior cu exceptia unei deschideri spre capatul coridorului ce permite vizualizarea bazinului in aer liber. Doua luminatoare traseaza un circuit spre accesul la bazinul de inot.

Praguri inalte separa sala de sport si bazinul de zona circulatiilor. La intrarea in bazin , in loc de un singur rand de usi , a fost creat un fel de “anti spatiu”cu ajutorul a doi pereti curbi, nu ca o incapere separata ci ca o distorsiune a spatiului pentru circulatii , ca si cum spatiul s-ar fi transformat singur.

Inotatorii si atletii pierd in mare parte tot acest spectacol si coboara pe o scara aflata in spatele receptiei spre vestiarele aflate dedesubt pe un coridor lung, mult mai conventional. Deasupra circulatiilor, salile de antrenament sunt asezate in linie si toate sunt luminate natural de ferestre obisnuite, luminatoare sau lumina furata din zona circulatiilor. Tavanele sunt placate cu gips-carton pentru a ascunde sursele de lumina artificiala.

Elementul omniprezent al lui Siza, soclul, apare in interiorul cladirii, desi intr-un mod mai putin “jucaus” decat de obicei; are un nivel constant in fiecare spatiu si este de aceeasi culoare cu pardoseala , ca si cum camera ar fi fost introdusa in vopsea pana la un anumit nivel si apoi uscata.

Strcutura este vizibila numai la acoperisul salii, iar in contrast cu aceasta acoperirea bazinului este realizata printr-un dom de beton.

4. Water Cube

Locatie: Beijing, China

Anii constructiei: 2003-2007

Arhitect: PTW Architects

Inginer: Ove Arup

Suprafata: 65.000 mp

Capacitate: 17.000 locuri

In iulie 2003, firma de arhitectura australiana PTW si inginerii de la Ove Arup au castigat concursul pentru proiectarea Centrului National de Inot de la Beijing pentru Olimpiada din 2008.

Realizarea proiectului in valoare de 140 mil de dolari, denumit “Water Cube”, a inceput in decembrie 2003 si a fost terminat in ianuarie 2008. Situl cu o suprafata de 80.000 mp, situat in apropierea stadionului olimpic, “The Nest”, se afla in partea de nord a Beijing-ului.

Design-ul proiectului asociaza apa ca un laitmotiv structural si tematic, cu patratul, forma importanta in traditia si mitologia chinezeasca. In timpul zilei, Water Cube straluceste ca un spectacol albastru transparent, in timp ce dupa apus, apare ca o bucata de cristal, bulele fiind luminate cu led-uri.

Conceptul de cub si statiile interioare sunt sculptate dintr-un numar nedefinit de bule de spuma, care simbolizeaza o stare din natura traspusa intr-o stare culturala. Aspectul general al centrului acvatic este de cub format din molecule de apa. De fapt forma sa nu este un cub perfect ci un cuboid (o cutie rectangulara) .

Istoria “Water Cube”-ului

Arhitectii de la PTW si inginerii de la Ove Arup, stabiliti in Sydney, au proiectat central acvatic in parteneriat cu China State Construction Engineering Corporation (CSCEC) and the CSCEC Shenzhen Design Institute (CSCEC+DESIGN).

Pe langa proiectarea propriu-zisa a cladirii, s-a cerut implemetarea multifunctionalitatii sale, folosirea celei mai noi tehnologii digitale, metode de reducere a energiei electrice si apei, dar si folosirea celor mai noi materiale.

La concurs au paticipat mai multe firme de arhitectura din: SUA, China, Japonia Marea Britanie sau Germania.

Proiectul castigator, al celor de la PTW, este punctual central al spatiului acvatic din parcul olimpic si masoara 176 pe 176 de metri si o inaltime de 31 de metri. Are o capacitate de 6.000 de locuri permanente si inca 11.000 de locuri temporare, pentru a putea gazdui probele de la Jocurile Olimpice.

Detalii de constructive

Water Cube are o forma patrata formata din bule de “apa”. Forma structurii este special proiectata pentru a lucra in armonie cu forma circulara a Stadionului Olimpic, “The Nest”, ca un echilibru “ying si yang”. Forma de patrat a fost de asemenea utilizata pentru a se putea recunoaste si in cultura, arhietctura si urbanismul din China.

Exista doua parti ale structurii Water Cube-ului, cea externa si cea interna. Structura exterioara este reprezentata de fapt de acoperisul si anvelopa perimetrala si este formata dintr-o retea de celule rectanculare. Aceste celule sunt placate cu un material transparent si gonflabil, etilena tetrafluoroetilena (ETFE),

Structura metalica interioara se bazeaza pe o geometrie unica de celule biologice sau de “bule de sapun”. Proiectantii au conceput aceasta structura, bazandu-se pe studiile a doi profesori irlandezi, de la Colegiul Trinity, din Dublin. Conceptul lor se baza pe un model de poliedre pozitionate impreuna intr-o strucuta tridimensionala in cel mai eficient mod posibil.

Peste 22.000 de bare metalice formeaza aceasta structura, unite de aproximativ 12.000 de noduri. Aceasta structura tridimensionala este ideala si pentru conditiile seismice din Beijing.

Provocarile proiectului

Una din preocuparile cu care s-au confruntat arhitectii , a fost convingerea autoritatilor chineze de eficienta si valoarea EFTE-ului. S-au efectuat numeroase teste pe acest material pentru a i se putea dovedi eficienta hidroizolarea si acustica. De asemenea s-a dovedit a avea calitate superioara in ceea ce priveste iluminatul si eficienta termina, dar ofera si o protectie a structurii metalice impotriva coroziunii cauzate concetratia mare de clor din bazinele de inot.

EFTE-ul se deterioreaza mult mai greu decat alte materiale folosite pentru anvelope, prezinta o rezistenta ridicata la foc, caldura, dar si seisme. Se auto-curata, deoarece coeficientul de alunecare impiedica praful si murdaria sa se aseze, iar ploaia o poate spala cu usurinta.

Anvelopei i-au fost necesare 100.000 mp de material EFTE. Pentru evitarea formarii umiditatii in interior s-a implementat un sistem strict de control al temperaturii si un sistem de reciclare a apei calde. Sistemele de reciclare a aerului, de energie solara si de ventilatie mentin un climat confortabil in interior.

Considerente de mediu

Datorita conditiilor climatice nefavorabile din Beijing, sistemele de pompare a apei ruleaza apa in contracurent printr-un sistem de filtrare in doua etape inainte de a reveni in piscine. Acest sistem a fost personalizat, pentru Water Cube.

Invelisul permite trecerea caldurii solare reducand costurile de incalzire cu 30%. Spatiul dintre cele doua anvelope, cea interioara si cea exterioara a fost complet izolat. In timpul verii un ventilator regularizeaza temperatura prin schimbul de aer dintre exterior si interior. In timpul iernii Water Cube este complet “sigilat”, pentru a se metine caldura in interior.

Construtia

Realizarea structurii si a componentelor ei s-a realizat la fata locului. Cadrele formate din partile verticale si cea orizontala se realizau langa amplasament si apoi erau deplasate si imbinate la locul lor. S-a cerut acest lucru pentru a se evita deterioarea piscinelor si finisajelor interioare, realizarea lor facandu-se simultan cu structura. Acest proces a intarziat constructia salii.

Dupa terminarea Jocurilor Olimpice, spre deosebire de alte dotari olimpice, Water Cube a fost convertit intr-un spatiu multifunctional acvatic si de petrecere a timpului liber.

? 5. Complexul Zamet , Croatia ?

Concluzii

Structurile au făcut dintotdeauna parte din arhitectura unei construcții. Modul în care erau percepute de actorii urbani depindea de gradul lor de vizibilitate, astfel că puteau rămâne ascunse, lăsând arhitectura să iasă în evidență , sau dimpotrivă, erau lăsate la vedere pentru a forma un nou alt tip de imagine ambientală.

De-a lungul istoriei, arhitecții au încercat în general să mascheze structura, pentru a lasă formele mai mult sau mai puțin libere să domine obiectul arhitectural, indiferent de funcțiunea acestuia; datorită evoluției tehnicii și descoperirii unor materiale noi, ce permit deschideri și înălțimi mai mari, începe să apară un interes tot mai crescut pentru punerea în evidență a structurii, pentru tratarea sa ca arhitectură și uneori chiar pentru minimizarea funcției sale de bază, și anume de a susține clădirea.

Se poate spune că estetica structurilor este o idee, un concept din ce în ce mai prezent în arhitectura zilelor noastre; faptul că uneori acesta este dus la extrem, printr-o structură evidentă, care își poate chiar pierde rolul său de susținere, nu este benefic întrucât se poate ajunge la o arhitectură lipsită de materialitate și îndreptată prea mult spre o zonă a industrialului. Calitățile estetice ale structurilor nu trebuie negate, însă nici lăsate să conducă conceperea arhitecturii spre o zonă mult prea geometrizată și lipsită de libertate. Probabil că cea mai bună soluție pentru tratarea corectă a structurilor este aceea în care acestea ajută la realizarea unei opere de arhitectură, ce face parte dintr-un program care necesită dimensiuni ample, însă nu o domină. Așadar își păstrează funcția sa de rezistență și în același timp reușește să stârnească emoții, să captiveze privitorul sau să realizeze o identitate proprie a locului.La fel cum arhitectul și inginerul trebuie să colaboreze în cadrul unui proiect, arhitectura și structura trebuia să fie interconectate, pentru o bună funcționare a construcției și pentru realizarea unor spații adecvate scopului pe care îl au; structura poate fi dominantă sau chiar creatoare de arhitectură numai în cazul în care se cer dimensiuni impunătoare.

În afară de segmentul sportiv, estetica structurilor poate fi întâlnită în domeniul comunicațiilor (porturi, poduri, gări etc), al energiei și forțelor naturale, al descoperirii și explorării(observatoare astronomice etc) sau pentru agrement(parcuri de distracții etc).

BIBLIOGRAFIE:

1. Baker,D., Bradley, P., Principiile operațiunilor hoteliere de recepție, Ed. Cassel, 1994.

2. Baker, S., Bradley, P., Huyton, J., Principiile operațiunilor de la recepția hotelului, Ed. ALL BECK, București, 2002.

3. Greene, M., Hotels 1990. Un marketing nouveau pour l`hotellerie, Editura Delta&Speces, Denges, 1984.

4. Lupu, N., Hotelul – Economie și management III, Ed. All Beck, București, 2002.

5. Mihail, A.G.,(coordonator), Tehnologie hotelieră (Housekeeping), Ed.Gemma-Print, București, 2002.

6. Morrison, A. M., Hospitality and Travel Marketing, Delmar Publishers Inc.,Albany, 1989.

7. Nenciu, D.S., Strategii de marketing pentru dezvoltarea turismului românesc, Ed. EX PONTO, Constanța, 2009.

8. Nistoreanu, P., Management în turism, Ed. A.S.E, București, 2002.

9. Stănciulescu, A.D., (coordonator), Tehnologie hotelieră (Front Office), Ed. Gemma-Print, București, 2002.

10. Stănciulescu G., și colectivul Evaluarea întreprinderilor hoteliere. Ofertă hotelieră mondială, Ed. Uranus, București, 2003.

11. Stănescu, D., Tehnologia în serviciile de alimentație, Ed. Oscar Print, București 2006.

Anexe

HOTEL COSTINESTI ROYAL

“DEMIPENSIUNE LA ROYAL”

REZERVĂ PENTRU PERIOADA 1IUNIE-20 AUGUST 2014 UN SEJUR DE 5 SAU 7 NOPȚI

PENTRU MINIM 2 PERSOANE ȘI

BENEFICIEZI DE MIC DEJUN ȘI CINA ÎNTREG SEJURUL.

NOTA:

-UN SEJUR DE 5 SAU 7 NOPTI CONȚINE CAZARE ,MIC DEJUN ȘI CINA ZILEI CARE CONȚINE:FEL PRINCIPAL, GARNITURĂ, SALATĂ, PÂINE, DESERT, APĂ MINERALĂ/APĂ PLATĂ.

-OFERTA NU ESTE VALABILĂ LA PACHETUL ”PLATEȘTI 1 ȘI STAI 2”

-COPII PÂNĂ ÎN 10 ANI AU GRATUITATE DACĂ SUNT FOLOSITE PATURILE EXISTENTE ÎN CAMERĂ(GRATUITATEA SE APLICĂ ÎN CAZUL UNUI SINGUR COPIL,LA CEL DE-AL DOILEA COPIL SE PERCEPE 50 % DIN TARIFUL/PERSOANA AVÂND PAT SUPLIMENTAR INCLUS)

OFERTA 1 MAI 2014

VINO SĂ DESCHIDEM SEZONUL

ESTIVAL 2014 LA

HOTEL COSTINEȘTI ROYAL.

STAȚIUNEA TINERETULUI TE ASTEAPTĂ LA DISTRACȚIE PE TINE ȘI PRIETENII TĂI.

ȚI-AM PREGĂTIT UN PACHET SPECIAL

CU NUMAI 199 LEI/PERSOANĂ

AVÂND PARTE DE CAZARE PENTRU 3 NOPȚI

(1 -3 MAI )

NOTA:Micul dejun nu este inclus în ofertă,este opțional și costă 15 lei/persoană.

Oferta este calculată pentru un sejur de 3 nopți,pentru un sejur mai scurt se vor lua încalcul tarifele de la recepția hotelului.

Numărul maxim de persoane cazate într-o cameră fără a se folosi pat suplimentar:

este de 2 persoane.

Copii pănă în 10 ani au gratuitate dacă sunt folosite paturile existente în cameră(gratuitatea se aplică în cazul unui singur copil,la cel de-al doilea copil se percepe 50 % din tariful/persoana având pat suplimentar inclus)

Hotel Costinești Royal te invită să faci sport și îți propune SUPER OFERTE!

Cazare + 3 mese/zi la SUPER PREȚUL DE 80 RON/PERSOANĂ!

Se oferă gratuitate totală la cazare și masă instructorilor și antrenorilor.

Oferta este valabilă între perioadele :

1 martie-28 aprilie

1 septembrie-15 decembrie.

Micul dejun este la porție individuală.

Prănzul contine: supa/ciorba, fel principal,garnitura,salata,paine, desert, apa plata/minerala, cafea/ceai.

Cina include: fel principal,garnitura,salata,desert,paine, apa plata/minerala, cafea/ceai.

Hotel Costinesti Royal va pune la dispozitie

– Teren langa hotel – se pot desfasura antrenamente de orice natura

– Acces gratuit in sala de sport – se poate asigura la cerere si cu programare

Printre clientii nostri se numara: Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti,Clubul Sportiv Steaua Bucuresti, Scoala de Fotbal Marius Lacatus,Clubul sportiv CFR Bucuresti, Clubul Sportiv Giurgiu sectia de lupte

PASTE 2014

PETRECE PASTELE 2014

LA HOTEL COSTINESTI ROYAL

SI BUCURA-TE DE O SUPER OFERTA!

PROFITA DE SUPER OFERTA!

DOAR 79 EURO/PERS/SEJUR!

Oferta cuprinde:

Cazare 3 nopti + demipensiune-mic dejun+cina

(18 aprilie -20 aprilie: vineri, sambata, duminica)

Cina 18 aprilie 2014

-Muschi de porc la gratar cu cartofi la cuptor cu rozmarin,salata muraturi,paine,prajitura casei,apa plata/minerala.

Cina 19 aprilie 2014

-Pulpe pui la tava cu orez sarbesc,salata varza alba, paine, prajitura casei, apa plata/minerala.

Cina festiva de Paste 20 aprilie 2014, incepand cu ora 18.00

Gustare rece traditionala de Paste.

Felul I: Bors de miel/ Ciorba de vacuta.

Felul II: Stufat de miel

Felul III: Friptura miel/pui cu cartofi la cuptor si salata verde cu castraveti

Desert: Cozonac si pasca

Bauturi: apa plata/minerala, suc de fructe Granini , Coca Cola, cafea/ceai, vinul casei alb/rosu750 ml/ persoana, palinca 50 ml/persoana,pentru doamne, Campari Orange o cupa/persoana.

Nota:

Este interzis consumul de bauturi alcoolice si racoritoare aduse din afara unitatii!

Numarul maxim de persoane cazate intr-o camera fara a se folosi pat suplimentar:2

Acest pachet nu este valabil pentru camere in regim single.

Micul dejun se serveste intre 8:30 – 10:30.

Plata se va face integral in 48 de ore de la procesarea rezervarii facandu-se in lei conform cursului BNR din ziua intocmirii facturii.

Copii pana in 10 ani au gratuitate daca sunt folosite paturile existente in camera(gratuitatea se aplica in cazul unui singur copil,la cel de-al doilea copil se percepe 50 % din tariful/persoana avand pat suplimentar inclus)

OFERTA “PLATESTI 1 SI STAI 2” 2014

PLATESTE UN SEJUR PENTRU O SINGURA PERSOANA DE 5 SAU 7 NOPTI

IN PERIOADELE: I:5 MAI- 30 IUNIE

II:20 AUGUST- 31 AUGUST

SI PROFITI DE CAZARE PENTRU DOUA PERSOANE

NOTA:MICUL DEJUN NU ESTE INCLUS IN TARIFUL PACHETULUI,ESTE OPTIONAL SI COSTA 15 LEI/PERSOANA

OFERTA ESTE VALABILA STRICT PENTRU SEJURURI DE 5 SAU 7 NOPTI

OFERTA ESTE VALABILA NUMAI LA CAMERELE DUBLE TWIN IN LIMITA LOCURILOR DISPONIBILE.

COPII PANA IN 10 ANI BENEFICIEAZA DE GRATUITATE DACA SE FOLOSESC PATURILE EXISTENTE IN CAMERA,OFERTA FIIND VALABILA IN CAZUL UNUI SINGUR COPIL/CAMERA.

BIBLIOGRAFIE:

1. Baker,D., Bradley, P., Principiile operațiunilor hoteliere de recepție, Ed. Cassel, 1994.

2. Baker, S., Bradley, P., Huyton, J., Principiile operațiunilor de la recepția hotelului, Ed. ALL BECK, București, 2002.

3. Greene, M., Hotels 1990. Un marketing nouveau pour l`hotellerie, Editura Delta&Speces, Denges, 1984.

4. Lupu, N., Hotelul – Economie și management III, Ed. All Beck, București, 2002.

5. Mihail, A.G.,(coordonator), Tehnologie hotelieră (Housekeeping), Ed.Gemma-Print, București, 2002.

6. Morrison, A. M., Hospitality and Travel Marketing, Delmar Publishers Inc.,Albany, 1989.

7. Nenciu, D.S., Strategii de marketing pentru dezvoltarea turismului românesc, Ed. EX PONTO, Constanța, 2009.

8. Nistoreanu, P., Management în turism, Ed. A.S.E, București, 2002.

9. Stănciulescu, A.D., (coordonator), Tehnologie hotelieră (Front Office), Ed. Gemma-Print, București, 2002.

10. Stănciulescu G., și colectivul Evaluarea întreprinderilor hoteliere. Ofertă hotelieră mondială, Ed. Uranus, București, 2003.

11. Stănescu, D., Tehnologia în serviciile de alimentație, Ed. Oscar Print, București 2006.

Anexe

HOTEL COSTINESTI ROYAL

“DEMIPENSIUNE LA ROYAL”

REZERVĂ PENTRU PERIOADA 1IUNIE-20 AUGUST 2014 UN SEJUR DE 5 SAU 7 NOPȚI

PENTRU MINIM 2 PERSOANE ȘI

BENEFICIEZI DE MIC DEJUN ȘI CINA ÎNTREG SEJURUL.

NOTA:

-UN SEJUR DE 5 SAU 7 NOPTI CONȚINE CAZARE ,MIC DEJUN ȘI CINA ZILEI CARE CONȚINE:FEL PRINCIPAL, GARNITURĂ, SALATĂ, PÂINE, DESERT, APĂ MINERALĂ/APĂ PLATĂ.

-OFERTA NU ESTE VALABILĂ LA PACHETUL ”PLATEȘTI 1 ȘI STAI 2”

-COPII PÂNĂ ÎN 10 ANI AU GRATUITATE DACĂ SUNT FOLOSITE PATURILE EXISTENTE ÎN CAMERĂ(GRATUITATEA SE APLICĂ ÎN CAZUL UNUI SINGUR COPIL,LA CEL DE-AL DOILEA COPIL SE PERCEPE 50 % DIN TARIFUL/PERSOANA AVÂND PAT SUPLIMENTAR INCLUS)

OFERTA 1 MAI 2014

VINO SĂ DESCHIDEM SEZONUL

ESTIVAL 2014 LA

HOTEL COSTINEȘTI ROYAL.

STAȚIUNEA TINERETULUI TE ASTEAPTĂ LA DISTRACȚIE PE TINE ȘI PRIETENII TĂI.

ȚI-AM PREGĂTIT UN PACHET SPECIAL

CU NUMAI 199 LEI/PERSOANĂ

AVÂND PARTE DE CAZARE PENTRU 3 NOPȚI

(1 -3 MAI )

NOTA:Micul dejun nu este inclus în ofertă,este opțional și costă 15 lei/persoană.

Oferta este calculată pentru un sejur de 3 nopți,pentru un sejur mai scurt se vor lua încalcul tarifele de la recepția hotelului.

Numărul maxim de persoane cazate într-o cameră fără a se folosi pat suplimentar:

este de 2 persoane.

Copii pănă în 10 ani au gratuitate dacă sunt folosite paturile existente în cameră(gratuitatea se aplică în cazul unui singur copil,la cel de-al doilea copil se percepe 50 % din tariful/persoana având pat suplimentar inclus)

Hotel Costinești Royal te invită să faci sport și îți propune SUPER OFERTE!

Cazare + 3 mese/zi la SUPER PREȚUL DE 80 RON/PERSOANĂ!

Se oferă gratuitate totală la cazare și masă instructorilor și antrenorilor.

Oferta este valabilă între perioadele :

1 martie-28 aprilie

1 septembrie-15 decembrie.

Micul dejun este la porție individuală.

Prănzul contine: supa/ciorba, fel principal,garnitura,salata,paine, desert, apa plata/minerala, cafea/ceai.

Cina include: fel principal,garnitura,salata,desert,paine, apa plata/minerala, cafea/ceai.

Hotel Costinesti Royal va pune la dispozitie

– Teren langa hotel – se pot desfasura antrenamente de orice natura

– Acces gratuit in sala de sport – se poate asigura la cerere si cu programare

Printre clientii nostri se numara: Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti,Clubul Sportiv Steaua Bucuresti, Scoala de Fotbal Marius Lacatus,Clubul sportiv CFR Bucuresti, Clubul Sportiv Giurgiu sectia de lupte

PASTE 2014

PETRECE PASTELE 2014

LA HOTEL COSTINESTI ROYAL

SI BUCURA-TE DE O SUPER OFERTA!

PROFITA DE SUPER OFERTA!

DOAR 79 EURO/PERS/SEJUR!

Oferta cuprinde:

Cazare 3 nopti + demipensiune-mic dejun+cina

(18 aprilie -20 aprilie: vineri, sambata, duminica)

Cina 18 aprilie 2014

-Muschi de porc la gratar cu cartofi la cuptor cu rozmarin,salata muraturi,paine,prajitura casei,apa plata/minerala.

Cina 19 aprilie 2014

-Pulpe pui la tava cu orez sarbesc,salata varza alba, paine, prajitura casei, apa plata/minerala.

Cina festiva de Paste 20 aprilie 2014, incepand cu ora 18.00

Gustare rece traditionala de Paste.

Felul I: Bors de miel/ Ciorba de vacuta.

Felul II: Stufat de miel

Felul III: Friptura miel/pui cu cartofi la cuptor si salata verde cu castraveti

Desert: Cozonac si pasca

Bauturi: apa plata/minerala, suc de fructe Granini , Coca Cola, cafea/ceai, vinul casei alb/rosu750 ml/ persoana, palinca 50 ml/persoana,pentru doamne, Campari Orange o cupa/persoana.

Nota:

Este interzis consumul de bauturi alcoolice si racoritoare aduse din afara unitatii!

Numarul maxim de persoane cazate intr-o camera fara a se folosi pat suplimentar:2

Acest pachet nu este valabil pentru camere in regim single.

Micul dejun se serveste intre 8:30 – 10:30.

Plata se va face integral in 48 de ore de la procesarea rezervarii facandu-se in lei conform cursului BNR din ziua intocmirii facturii.

Copii pana in 10 ani au gratuitate daca sunt folosite paturile existente in camera(gratuitatea se aplica in cazul unui singur copil,la cel de-al doilea copil se percepe 50 % din tariful/persoana avand pat suplimentar inclus)

OFERTA “PLATESTI 1 SI STAI 2” 2014

PLATESTE UN SEJUR PENTRU O SINGURA PERSOANA DE 5 SAU 7 NOPTI

IN PERIOADELE: I:5 MAI- 30 IUNIE

II:20 AUGUST- 31 AUGUST

SI PROFITI DE CAZARE PENTRU DOUA PERSOANE

NOTA:MICUL DEJUN NU ESTE INCLUS IN TARIFUL PACHETULUI,ESTE OPTIONAL SI COSTA 15 LEI/PERSOANA

OFERTA ESTE VALABILA STRICT PENTRU SEJURURI DE 5 SAU 7 NOPTI

OFERTA ESTE VALABILA NUMAI LA CAMERELE DUBLE TWIN IN LIMITA LOCURILOR DISPONIBILE.

COPII PANA IN 10 ANI BENEFICIEAZA DE GRATUITATE DACA SE FOLOSESC PATURILE EXISTENTE IN CAMERA,OFERTA FIIND VALABILA IN CAZUL UNUI SINGUR COPIL/CAMERA.