Aspecte Anatomice Si Histologice Si Fiziologice ale Tesutului Cutantat

Capitolul 1- Aspecte anatomice și histologice și fiziologice ale țesutlui cutantat

Pielea este un organ complex ce acoperă corpul animalelor în totalitate și care, la nivelul orificiilor naturale ,se continuă cu mucoase.

Pielea sau cutisul,este un organ de natura conjunctivo-epitelială reprezentând cel mai greu si mai întins organ al corpului animal.(Constantinescu N.2009).

Piele este mai groasă pe partea dorsala a corpului,pe fața laterală a membrelor în zonele de extensie, în timp ce pe partea ventrală,pe fața medială a membrelor și în zonele de felxie este mai subțire.Există diferențe de aspect, mobilitate și grosime, în funcție de regiunea corporală, sex, rasă și specie. (Constantinescu N.2009)

La animalele domestice, pielea este acoperită cu păr, pe cea mai mare parte a suprafetei corporale.Lipsa totală sau parțială a părului este observabilă în unele reguni,precum pernițele digitale,narinele, zona epidermică a botului,planul nasal, trufa.(Cornilă N.2000)

.1.Structura Pielii

Structura pielii cuprinde trei componente:epidermul , dermul și hipodermul

Fig.1-Structura țesutlui cutanat

1.1.Epidemul este format dintr-un epiteliu stratificat pavimentos,delimitat de stratul subadiacent printr-o membrană bazală foarte ondulată.

Joncțiunea dintre epiderm și derm este sinuasă, cu numeroase denivelări,denumite papile dermice, dispuse în șiruri, sub formă de creste papilare.

Epidermul cuprinde cel puțin patru straturi :bazal, spinos, granulos și cornos.Între stratul granulos și cornos se interpune în unele zone stratul lucid.

Stratul bazal sau germinativ

Acesta cuprinde celule cuboidale ,dispuse într-un singur rand, sprijinit de o membrană bazală fină.Polul bazal al celulelor din acest strat apare neregulat și ancorat de membrana bazală prin numeroși desmozomi.Polul opus stabilește joncțiuni desmozomale cu celulele din stratul spinos.În acest strat sunt observate numeroase mitoze.Linia joncțiunii dintre epiderm și derm este relativ rectilinie în pielea acoperită de păr.În schimb în zonele supuse la solicitări mecanice repetate(pernițe digitale,buze etc), suprafața de joncțiune este mărită prin papile dermice;

Stratul spinos cuprinde celule mari,poliedrice, legate între ele prin desmozomi.Nucleii sunt evidențiați,iar citoplasma bazofilă indică o activă sinteză de proteine fibrilare, care intra în constituția tonofibrilelor.

După Junqueira (2003) , stratul bazal împreună cu stratul spinos formează stratul Malpighi, în care se găsesc celule stem epidermice.

Stratul granulos .Este format din celule ce conțin în citoplasmă numeroase granule intens bazofile ce maschează tonofibrilele.Granulele sunt formate din cheratohialină, o proteină distinctă chimic de proteina din tonofibrile.Procesul de cheratinizare este legat de combinarea tonofibrilelor cu cheratohialina pentru a forma complexul de cheratină matură.

Totodată,celulele din stratul granulos sintetizează glicoproteinele care intră în compoziția substanței intracelulare.La marginea superficială a stratului granular, celulele mor, membranele lizozomale se rup, iar enzimele lizozomale sunt eliberate,jucand un rol important în finalizarea procesului de cheratinizare.

Stratul lucid.Este inconstant, apărand numai în zonele cu piele groasă.Are un aspect omogen, sticlos, și se interpune între statul granulos și stratul cornos, ca o zonă de tranziție între aceste straturi.Conține 2-3 randuri de celule epiteliale scuamoase, eozinofilice , aplatizate , cu nuclei mici piconotici sau fără nuclei.Cu microscopul electronic în citoplasmă se observă pachete dense de filamente de cheratină, incluse într-o matrice electronodensă

Stratul cornos.Cuprinde mai multe randuri de celule turtite,lipsite de organite, încărcate cu cheratină matură și funzionate între ele.În profunzimea acestui strat se mai pot întalni joncțiuni desmozomale , în timp ce la suprafața stratului dispar desmozomii și organizarea celulară, înainte ca celulele să se depindă prin descumare.

În regiunile cu piele fină(pe mameloame,pe scrotum, pe fața internă a pavilionului urechii), epidermul este subțire,deși nu sunt acoperite cu păr sau firele de păr sunt rare.La animalele domestice,epidermul este pigmentat difuz sau regional,pigemntul apărand sub formă de granulații în straturile epidermului, profunde sau superficiale.

La păsări, epidermul este mult mai subțire decat la mamifere ,lipsindu-i stratul granulos.Cornificarea se realizează prin încarcarea treptată a citoplasmei celulelor poliedrice cu substanțe cornoase.Cornificarea este mai intensă în regiunile neacoperite de pene(cioc,solzi,creastă,bărbițe).

Epidemul este lipsit complet de vase de sange și limfatice , nutrindu-se prin îmbibarea cu plasmă care difuzează din vasele superficiale ale dermului.

În epiderm se întanlesc patru tipuri de celule:cheratinocitele,melanocitele,macrofageleintraepidermice și celulele epiteloide tactile.

Cheratinocitele se pot găsi în divizune, în faza matură sau de repaus.În diviziune mitotică se gasesc cheratinocitele din stratul generator.Acestea pe măsură ce sunt produse , migrează spre suprafața epiteliului, acumuland filamente de cheratină(tonofilamente) și granule neregulate de cheratohialină.

Cheratinocitele sunt cele mai numeroase celule ale epidermului.(Constantinescu N.2009)

Melanocitele sau melanoblastocitele sunt celule ce produc melanina.Ele se gasesc la nivelul crestelor neutrale , de unde migrează în perioada embrionară la nivelul epidermului.

Melanocitele emit prelungiri dendritice lungi printre cheratinocitele stratului spinos, fără a stabili joncțiuni cu acesta.

Corpul melanocitelor este situat între stratul bazal și membrana bazală,dar poate fi întalnit si în alte structuri ale epidermului.

Numărul melanocitelor este relativ constant în cazul unei specii sau rase.Diferențele de culoare a pielii se datorează mai mult cantității de melanină decat numărului de melanocite prezente.În cutis apar pigmentate atat melanocitele care sintetizează melanina, cat și celulele epiteliale care au preluat melanina.De obicei, celulele epiteliale conțin mai multă melanină decat melanocitele însăși.Sinteza de melanină este stimulată de adenohipofiză printr-un hormon melanotrop.Absența melaninei la unele animale se poate datora fie absenței melanocitelor( în cazul animalelor albinotice), fie incapacității melanocitelor de a produce melanina.

Macrofagele intraepidermice sau celulele dendritice agranulare (Langerhans) au aceeași origine cu celulele sistemului imunitar, în măduva osoasă hematogenă.De la acest nivel sunt transportate pe cale sanguină la nivelul pielii.

În microscopia optică sunt reprezentate ca niște celule slab colorate,clare, la nivelul stratului bazal și spinos.La electronomicroscop nu s-au observat tonofilamente ,desomozomi sau granule de melanină.Conțin granule caracteristice în formă de rachetă (granule Birbeck).Celulele Granstein sunt rezistente la ultraviolete, colaborează cu limfocitele T supresoare și intervin activ în procesele imunitare.

Celulele epiteloide tactile sau celulele Merkel ajung în contact cu terminațiile nervoase libere.Au formă de disc și acționează ca mecaoreceptori.Sunt dispuse în epiderm, la nivelul unor proeminențe tactile în formă de „dom”, fiind mai bine studiate la felide.Aceste proeminențe au un epiderm mai îngroșat.La celulele epiteloide tactile ajung terminațiile nervoase libere ale fibrelor senzitive care penetrează membrana bazală.

Sunt asemănătoare cheratinocitelor, dar au în citoplasma lor mici granule dense, cu un conținut încă necunoscut.

1.2.Dermul este foarte bine vascularizat ,adăpostind o bogată rețea de vase sanguine și limfatice , ce cuprinde: anse capilare intra papilare, o rețea arterială subpapilară, un plex venos subpapilar superficial, un plex venos subpapilar profund, un plex artrial dermal , un plex venos dermal, o rețea de limfocapilare

Dermul conține și fibre musculare netede în unele zone specializate ( scrotum, mamelon) sau fibre striate ale mușchilor pielos, ce formează la suine un panicul cărnos.

Dermul este format din doua straturi: stratul pailar este superficial, care se continuă în profunzime cu stratul reticular fără a exista o demarcație clară.

Fig. 5-Dermul:stratul papilar și stratul reticular

Stratul papilar este separat de epiderm printr-o membrană bazală.Este bogat în țesut conjunctiv lax, cuprinzand în structura sa o rețea de fibre de colagen ,reticulare și elastice ,fibrobaste, fibrocite, macrofage, plasmocite ,mastocite, celule pigmentare, celule adipoase, rețea de capilare , țesut limfoid, numeroși corpusculi senzitivi și terminații nervoase libere.

Asigură nutriția epidermului și imunitatea locală.Cu ajutorul papilelor dermice se mărește suprafața de contact cu epidermul și implicit adeziunea dintre cele două componente.

La păsări, dermul este aproape lipsit de papile, este foarte bogat în fibre elastice,mușchi netezi, numeroase anse capilare,vase și terminațiuni nervoase.

Stratul reticulat sau dermul propriu-zis asigură rezistență și elsaticitate pielii fiind bogat în fibre de colagen și elastice.Este mult mai gros și mai dens decat stratul papilar.

Dermul reticulat conține foliculi piloși, glande sebacee, glande sudoripare, mușchi horipilatori(horiplumatori).Celulele conjunctive(fibrocite,fibroblaste, celule adipose) sunt mult mai numeroase.

1.3.Hipodermul sau subcutisul este format din țesut conjunctiv lax, care cuprinde fibre de colagen și elastice , ce permit mobilitatea și elasticitatea pielii.

În hipoderm se găsesc bulbii foliculilor piloși , adenomerele glandelor sudoripare, terminațiile nervoase incapsulate, vase sangvine și limfatice.

Arterele care irigă cutisul se găsesc profund în hipoderm , de unde trimit ramuri ascendente ce formează două rețele:una profundă ce se găsește la limita dintre hipoderm și derm și cea superficială la baza papilelor dermice denumită rețea artelială subpapilară.

Din hipoderm se desprind o serie de fascicule fibroase, denumite conuri fibroase, care fuzionează cu stratul tendiniform al dermului reticulat.Țesutul adipos, format, în principal, din adipocite de origine fibrocitară, ocupă spațiile dintre conurile fibroase sau formează mase compacte, denumite paniculi adipoși.

La suine padiculii adipoși se transformă în mari depozie de grăsime(slănină).Țesutul adipos are rol de izolator termic, de amortizor al șocurilor (la nivelul pernițelor digitale), permițand , totodată, mobilitatea tegumentului.

2.Structurile senzoriale cutanate

Pielea cel mai întins organ se simț,găzduiește segmentul periferic al analizatorului cutanat, prin care sunt recepționate excitațiile tactile,termice și dureroase din mediul extern.În piele se găsesc terminații nervoase libere și terminații nervoase receptoare incapsulate(corpusculi nervoși).

Corpusculii Meissner sunt receptori tactili încapsulați, prezenți în dermul pielii lipsite de păr(glabră), de la nivelul degetelor, tălpii, buzelor,mameloanelor.Sunt implicați în recepționarea excitațiilor tactile fine, gradul de sesnsibilitate tactilă depinzand de denistatea corpusculilor pe unitatea de suprafață.Au formă ovoidală si sunt localizați imediat sub epiderm, în pailele dermice.

Corpusculii Vater-Paccini recepționează excitațiile mecanice intense( de tact și presiune) fiind răspandiți în straturile profunde ale pielii.În pielea animalelor domestice sunt relativi rari.

Corpusculii bulboși reprezentași de corpusculii Golgi-Mazzoni,Krause și corpusculii genitali, variază ca formă,mărime și localizare.

Inervația pielii variază de la o regiune la alta.Filetele nervoase subcutanate formează un plex care emite ramuri în derm și hipoderm, ce inervează glandele, mușchii și părul, cat și fine ramuri care urmează un traiect ascendent și formează un plex cutanat superficial.Din plexul cutanat superficial se despind fibre care se epuizează în papilele dermice sau în epiderm.

Glandele cutanate

În structura pielii se găsesc două tipuri de glande:glande sudoripare și glande sebacee.

Glandele sudoripare sunt glande tubulo-glomerulare, formate dintr-o porțiune glomerulară secretorie și o porțiune canaliculară de eliminare a secreției.

Pe baza caracteristicilor morfologice și funcționale se deosebesc doua tipuri de glande sudoripare, unele apocrine și altele merocrine sau ecrine.

La animalele domesctice glandele sudoripare apocrine sunt răspandite pe cea mai mare parte din suprafața pielii.

Glandele sudoripare ecrine se găsesc numai în anumite zone ale pielii,precum pernițele digitale la carnivore,furcuța la cabaline,planul nazal la suine,planul nazo-labial la bovine,regiunea carpiana la suine.Au adomerul situat la limita dintre hipoderm și derm cu aspect tubulo-glomerular.

Glandele sebacee sunt glande alveolare simple , ramificate sau compuse cuprinse în grosimea dermului.Produc sebum pe care îl eliberează prin holocrine.În cele mai multe cazuri sunt asociate foliculilor piloși în care se deschid printr-un canal pilosebacu.

Fiecare folicul pilos este în legătură cu una sau mai multe glande sebacee, dispuse în coroană, care își descarcă secrețiile pe rădăcina firului de păr.Ele sunt situate în interiorul tecii conjunctive a foliculului pilos.

La mamiferele domestice, glandele sebacee au formă ovoidală în regiunile în care părul este des și sunt sferoidale în pielea slab acoperită de păr.

4.Funcțiile pielii

Pielea ca organ îndeplinește o multitudine de funcții, unele fiind indispenabile menținerii homeostatice a altor funcții ale organismului.

4.1Funcția de protecție

Prin această funcție pielea neutralizează sau diminuează efectele nociveale unor factori de natură mecanică,termică,fizico-chimică sau biotică.

În asigurarea protecției mecanice intervine prin următoarele modalități:

-Prin elasticitate și rezistența specifică a unor componente structurale(fibre de colagen),amortizează forțele de presiune exercitate de diverși factori mecanici

-Datorită hipodermului și conexiunilor lui laxe se realizează glisarea pielii pe regiunile limitate,amortizand complet forțele de întindere exercitate de factori mecanici.

-Prin produsele sale epidermoide moi( păr,lana,piele), se realizează amortizarea șocului mecanic produs de factori contondenți din mediul ambiant

Protecția împotriva acțiunilor nocive ale unor factori fizico-chimici este realizată astfel:

-Prin cheratinizarea epidermului se relizează o barieră inertă biochimic,care asigura rezistență împotriva acțiunii corosive a substanțelor chimice de contact

-Prin melanina secretată de melanocitele stratului bazal epidermic și cea înmagazinată de cheratinocitele epidermului,pielea absoarbe radiații nocive ultraviolete.

Protecția animicrobiană se realizează astfel:

-Menținerea permananetă a integrității morfo-funcționale prin autoregenerare

-Prin acțiune bactericidă și fungicidă ale sebumului

-Prin realizarea „mantalei acide” a suprafeței cutanate cu valori ale pH-ului cuprinse între 4,5-5,5

-Realizarea autodecontaminăriimecanice prin îndepărtarea microbilor( și a substanțelor de pe suprafața pielii) din descuamare permanentă a stratului cornos.

4.2Funcția de organ senzorial

Fiind o zonă reflexogenă imensă și complexă, de interfață a organismului cu mediul ambiant,piele oferă clinicianului, prin rolul ei de organ senzorial, posibilitatea orientării diagnosticului în anumite afecțiuni interne.

4.3Funcția de secreție

Funcția secretorie a pielii se consideră limitată la secreția sudorală și sebacee.În realitate lista substanțelor secretate de elementele proprii ale pielii și de cele doar rezidente este mai vastă.Astfel:

-cheratinocitele secretă cheratina stratului cornos epidermic și interleukine,

-melanocitele secretă melanina

-celulele Langerhans secretă limfokine,mastocitele secretă heparina,histamina și serotonina

-macrofagele secretă interleukine,enzime lizozomale

-fibroblaștii secretă colagen tip 4,elastină,reticulină

-limfocitele secretă substanțe citolitice(limfocite T și NK) și anticorpi (Limfocitele B)

Glandele sebacee sunt mari si nefuncționale la nou-născuți,involuează pană la pubertate și apoi se dezvoltă rapid,devenind funcționale după atingerea maturității sexuale.Testosteronul ( la femele corticosteroizii de tip sexual) controlează activitatea secretorie a glandelor sebacee.Castrarea ,la masculi și adrenalectomia unilaterală la femele,reduc secreția glandelor sebacee.

4.4Funcția de excreție

Funcția de excreție de îndeplinită de glandele sudoripare și în măsură mai mica de cele sebacee.

Deși constituienții sudorii sunt considerați asemănători celor din unrină,totuși sudoarea reprezintă un lichid biologic mult mai diluat care are o pondere semnificativă în eliminarea (excreția) numeroaselor substanțe din organism.Conține componenși minerali,cataboliți proteici(uree,acid uric,creatinina,amoniac,aminoacizi) și ai metabolismului glucidic(acid lactic,urme de glucoză).Prin piele se elimină și substanțe străine(medicamente),toxine,vitamine.

Funcția de termolegrare

La procesul de termoreglare al organismului pielea intervine diferit în funcție de temperatura mediului ambiental astfel:

-Intensificarea deperdiției calorice prin stimularea glandelor sudoripare,vasodilatație cutanată( cu creșterea debitului circulator sanguin cutanat) și prin extinderea suprafeței de contact a pielii cu mediul ambiant prin adoptarea de poziții ale corpului caracteristice comportamentului de adaptare la temperatură mare.

-Limitarea deperdiției calorice prin vasoconstricție cutanată(cu reducerea debitului circulator sanguin cutanat) prin învelișul pilos(horipilație,horiplumație-păsări) și prin reducerea suprafeței de contact a pielii cu mediul ambiant.

În caz de stres caloric intră in funcțiune o populație mai numeroasă de glande sudoripare ecrine corespunzător creșterii temperaturii ambientale și a intensificării eventualului efort fizic.

Funcții metabolice ale pielii:

Pielea este sediul metabolic pentru numeroase reacții biochimice specifice metabolismelor intermediare ale celor trei clase de substanțe organice :proteine,glucide,lipide.

Astfel, adipocitele hipodermului reprezintă sediul de depozitare pentru lipide,structurile pielii reprezintă un sediu pentru glicogen dupa ficat și mușchi scheletici,metabolizarea unor hormoni sistemici:testosteron,estrogeni,progesteron,cortizol.

Funcția de apărare imună:

Pielea protejează organismul împotriva efectelor nocive ale microbilor,toxinelor de natură biotică și abiotică și a altor substanțe chimice capabile să producă iritații sau recții alergice.

Componentele celulare imune existente în pielen sunt (celulele Langerhans și Granstein-prezentatoare de antigen și cheratinocite) ,Limfocitele T,mastocitele,macrofagele și granulocitele.

Funcția de participare la reglarea hemodinamicii:

Plexurile vasculare dermice și subdermice ale pielii pot cantona volume considerabile de sange în condiții de vasodilatație cutanatăsau pot expulza în circulația sistemică aceste volume,,influențand astfel valorile paramertilor hemdinamicii generale.

Funcția de participare a pielii la reglarea hemodinamicii este strans legată cu cea de termoreglare întrucat derivația masei de sange din plexurile vasculare cutanate poate reduce sau intensifica transportul sangin al căldurii către suprafața de schimb termic a organismului cu mediul ambiant.

Funcția de absorbție selectivă:

În mod general se consideră ca pielea este impermeabliă pentru majoritatea substanțelor din mediul ambiant,însa se comportă ca o membrană biologic selectovă,permițand absorbția doar a unor familii de molecule.

Căile de absorbție transcutanate sunt reprezentate de: „porii” stratului cornos epidermic,foliculii piloși și de conductele glandelor sudoripare și a glandelor sebacee

Capitolul 2. Tipurile tumorale a țesutului conjunctiv subcutanat

1.Caracteristicile tumorilor benigne și maligne

Criteriile de clasificare a tumorilor la animale sunt variate, avnd în vedere marea diversitate ataomoclinică a acestei boli cu etiologie complexă.

Din punct de vedere anatomo clinic tumorile se clasifică în :

Tumori benigne-care sunt circusmcrise,izolate, reproduc structura țesutului de origine,nu metastazează,inconstat recidivează.

Tumori maligne-sunt difuze,infiltrative,nu reproduc structura țesutului de origine,metastazează,recidivează.

Diferențele între cele două tipuri de creștere tumorală sunt multiple:durata evoluției,aspectele macroscopice și cele microscopice,gradul de extindere și metastazare și nu în ultimul rand prognosticul vital.

Caracterele anatomo-clinice a tumorilor beningne sunt:

-creștere lentă,cu perioade de regresie spontană

-proliferarea este centrifugă

-focarul este ovoidal,sferic,lenticular,foarte regulat,pediculate inițial sau sesile( în papiloame)

-net delimitate de o capsulă fibro-conjunctivă

-păstrează culoarea țesutului de origine

-nu diseminează,nu metastazează,revidivează rar post ablație chirurgicală(doar la cele cu potețial malign)

Caracterele anatomo-clinice a tumorilor maligne:

-evoluție clinică rapidă,iar efectul letal se datorează sindroamelor paraneoplazice care determină agravarea stării toxice generale

-ritmul de dezvoltare (volum) este inconstant,rapid în general

-au contur neregulat și cu modificări frecvente de formă(nu sunt delimitate de țesuturile înconjurătoare,nu prezintă capsulă)

-produc leziuni distructive ,locul celulei gazdă distrusă fiind luat de celulele neoplazice

-diseminarea are loc atat în focar ,care prezintă caracter infiltrativ ,distructiv cît și la distanță prin metastazare în țesutul limfoid,măduvă oasă sau diferite viscere.

Caractere histologice de diferențiere a tumorilor:

2.Clasificarea tumorilor

– Benigne:Papilom

Maligne: Melanom

Leziuni de graniță: Mastocitom

Speciale:Circumanale

2.1 TUMORI BENIGNE

Papilom

Infecțiile cu papilloma virusuri sunt răspandite larg în natură fiind citate îndeosebi la mamifere, ovine, bovine, porci, rumegătoare, carnivore domestice, iepuri, șobolani.

Transmiterea afecțiunii se realizează în general la indivizi ai aceleași specii și rar la alte specii îndepărtate.

Papillomavirusurile reprezintă un grup heterogen de virusuri ADN, implicate în generarea unei largi varietăți de leziuni epiteliale la nivelul organismelor animale.

Din punct de vedere taxonomic ele se încadrează în CLASA 1 :virusuri ADN ,familia PAPOVALIRIDAE.Virusurile din această familie sunt virusuri mici (42-55nm), neanvelite, structuri stabile cu ADN dublu catenar.

Familia PAPOVAVIRIDAE cuprinde trei genuri

-PAPILLOMA

-POLIOMA

-SV 40( Vacuolatig agent)

Divizarea grupului s-a realizat ținand cont de mărimea genomului viral și diametrul capsidei.(Lancaster și Oslon, 1981).

Patogenitatea, capacitatea virusurilor Papilloma de a induce manifestări clinice în cadrul organismelor infectate, este rezultatul unei acțiuni complexe , în care sunt implicate caracteristicile biologice ale virusurilor și reactivitatea gazdei.Afinitatea virusului pentru o anumită categorie de celule, deterimnă și aspectul larg al gazdelor.Prezența unor receptori specifici la nivelul membranelor celulare influențează specificitatea de specie.Receptorii celulari pentru papillomavirusuri au fost identificați ca fiind de natură lipoporoteică și se pare că pentru fiecare tip caracterizat pană la ora actuală, exită un receptor lipoproteic de specificitate, codificat de cromozomul 19.

În ceea ce privește mecanismul de acțiune al virusului cu celula gazdă, se notează într-o primă etapă, ca urmare a absorbției, o creștere a fluidității membranelor celulare, fenomenul este datorat activării unor enzime membranale, cu rol în declanșarea procesului pinocitar, vironii traversează citoplasma anvelopați în vezicule care funzionează cu membranele (celulare) nucleare fiind eliberați în nucleu.S-a postulat de asemenea existența unui factor nuclear de recunoaștere a veziculelor , de natură histonică.

Deși atestarea și penetrarea virusurilor se realizează și în celulele de rezervă și în celulele bazale ale unor epitelii, inițierea ciclului reproductiv se realizează numai în keratinocitele diferențiate terminal.Există un nivel superior de control al tropismului la nivel de membrană.

Spectrul infecțiilor cu papillomavirusuri cuprinde afecțiuni variate ca expresie-clinică, infraclinice și latente, asociate unoeri cu neoplazii intraepiteliale și cu cancere invazive.Succesul infecției depinde de locul pătrunderii în organism al virusului și de statusul imun al gazdei.

O infecție poate să se manifeste după pătrunderea în organismul gazdei , respectiv după invadarea celulelor epiteliale în moduri diferite:

-apariția unei infecții productive, cu proliferare celulară;în acest caz, replicarea virusului este completă și în final vironii provoacă moarea celulei infectate, cu eliberarea lor.Această dezvoltare este specifică numai în keratinocite diferențiate terminal, din straturile intermediare și superficiale, iar expresia lor morfologică este Kolicitul.Infecția producitivă caracterizează papiloamele și condiloamele maligne.

-dezvoltarea unei infecții latent, simbiodice, în care rezultatul final poate fi creșterea gradate a activității celulare, adică starea presoplazică cu realizarea la nivel tisular a unei leziuni de tipul displeziei, anaplaziei și hiperplaziei de diferite grade, iar la nivel celular prin modificări atipice.

Infecții cu papillomavirus la cal:

Tipuri virale la nivel cutanat Leziune indusă situs anatomic conversie malignă

EqPV1 papilloame piele nu

BPV1 sarcoma-like piele nu

BPV2 sarcoma-like piele nu

Sunt cunoscute la ora actuală patru tipuri de virusuri papilloma care infectează caii- două sunt specifice acestora (EqPV1 și EqPV2) , iar 2 au fost clasificate ca asemănătoare BPV1 și BPV2(bovine).

Cele două tipuri eozine produc proliferări epiteliale de tip papilomatos.Papiloamele cutanate apar frecvent pe pielea fină de la nivelul buzelor și nasului, pe fața internă a urechii , dar și pe torace, abdomen, picioare, coamă și mamele.

Ele au fost citate atat la cal , cat și la măgar și catar.Sunt formațiuni dure, brăzdate, negre, maronii sau albe.Hisopatologic se caracterizează prin proliferare epiderială marcată în jurul unor axe fibrovasulare fine.Celulele stratului granulos sunt mari, cu citoplasmă clară, cu granule bazofile de keratohialină și vacuolizare marcată.

Imaginea clinică și hitopatologică a papiloamelor veneriene este asemănătoare cu a fibropapiloamelor, cu atenuarea însă a fenomenului citopatogen.Papiloamele veneriene sunt infecții mai puțin productive și mai mult latente, fiind citate de o serie de autori în continuitate cu carcinoamele scuamoase.

„Sarcoamele- like” ecvine induse de BPV1 și BPV2 se prezintă ca mase tumorale solide, ulcerate, situate pe piele , în regiuni similare cu cele pentru papiloame și se aseamănă cu fibroame la bovine.Histopatologi constau în acantoza și parakeratoza țesutului epiteliai ce acoperă stroma puternic reactivă.

Tipul EqPV2 este posibil să fie transmis la naștere .

Infecții cu papillomavirus la specia canină

Tipuri virale la nivel cutanat situs anatomic leziune indusă carcinom cu celule scuamoase

CapPV1 Cavitate orală, papilom da

Nas,conjunctivă

CaPV Piele papilom da

CaPV Piele papilom da

Necaracterizat

Papillomavirusurile la canide (CaPV) induc proliferări papilomatoase pe piele, bot, tract genital și conjunctivă.Forma clinică a acestora este foarte vairată.

Cele mai frecvente papiloame sunt cele exofitice ,mase verucoase, negre, roze sau pigmentate difuz, ce devin roșii și moi cand merg spre regresie.Histopatologic se caracterizează prin proliferare epitelială marcată, cu Kilocitoză evidentă, semn al infecției productive.

Papiloamele inversate sunt descrise la caine ca formațiuni dure,ușor ridicate pe suprafața pielii, cu aspect lucios și cu un por central.Ele se extind spre derm, fiind evidente proiecții papilare ale epiteliului spre această zonă.

Carcinoamele scuamoase au localizare largă și trăsături similare în formele în situ și microinvazive cu leziuni intraepiteliale induce de HPVs , ele se pot dezvolta direct fără ca exitența virusului să inducă papiloame.

Carcinoamele se măresc în timp și invadează în profunzime mai curand decat să devină exofitice.Carcinoamele în situ se apropie histopatologic cu papiloamele endofitice, cu diferența dată de anomaliile arhitecturale și celulare.

Forma clinică cea mai studiată a fost papilomatoza orală considerată mai răspandită datorită caracterului contagios pronunțat și specifică varstei tinere.

Infecția cu papillomavirusuri la bovine

Tipuri virale la nivel cutantat Situs anatomic Leziune Carcinom scuamos

BPV1 piele fibropapilom nu

BPV2 piele fibropapilom nu

BPV3 piele papilom nu

BPV5 piele fibropapilom nu

BPV6 piele papilom nu

Virusurile papilloma induc proliferări foarte variate la vacă- de tip polipos, mucos și fibromatos.

Cutanat, procesele proliferative se instalează frecvent în regiunile cu piele fină și la nivelul membrelor.În formele generalizate pot atinge toată suprafața corpului.Se observă frecvent la animalelel pană în varsta de doi ani, rezistența adulților fiind atribuită în general unei atingeri anterioare cu instalarea unei imunități dezvoltate.

Formele cutanate se prezintă ca formațiuni albe, negre sau gri, ferme, vericoase cu dimensiuni foarte variate și bază circumscrisă.

Histopatologic , epiderma este puternic hiperplaziată , cu îngroșarea tuturor straturilor și cu kilocite singulare sau grupate grămezi în stratul granular, semn al infecției productive.

Papilele dermale apar sub formă de creste , conferind aspect papillomatos.Stroma conjunctivă de tip colagenic neregulată comparativ cu dermul normal datorită mănunchiurilor de colagen ce se disting frecvent.

Papiloamele au structură similară cu fibropapilloamele, exceptand componența dermală.

Tipurile incriminate sunt BPV3- asociate cu papiloamele pielii, mai există tipurile BPV4 și BPV8- cu papilloma digestivă și a vezicii urinare.

Alte tipuri de papilomatoză au fost descrise la –oaie,capră,porc,căprioară,cerb.

La oi și capre se dezvoltă pe diferite regiuni ale corpului,La oaie leziunile primare apar la nivelul capului și urechilor, sub formă de papiloame și fibropapiloame , celulele scuamoase se hipertrofiază formand chiar plăci cornoase cutanate.

La capre neoplasmele apar la nivelul capului, gat,trunchi și glanda mamară cu formă multicentrică.La acestă rasă nu sa demonstrat etiologica virală ,dar acțiunea razelor solare are un rol favorizant în apariția proliferării.

2.2.TUMORI MALIGNE

2.2.1.Melanomul malign

Melanomul constituie o tumoră de origine particulară, neuroblastică, avad drept punct de plecare sistemul melanic sin structura pielii a unor mucoase.

Ele se dezvolta cel mai adesea ca leziuni precanceroase preexistente și apariția lor este influențată, cel puțin în cazul celor epidermale , de factori genetici și factori etiologici externi.

Melanoamele apar frecvent la caini și în marea lor majoritate au o evoluție malignă, producand metastaze rapid , iar motalitatea fiind de 80%, la un an după tratament. Incidența crescută este la masculi și mai cu seamă la rasele care au mucoasa bucală pigmentată și părul colorat,astfel rasele mai afectate sunt-teckel,cockerii,ciobănești.La alte specii apar frecvent la cal și la unele rase de porci, dar rar la nivelul cavității bucale.Sunt rar prezente la pisică.

În patogeneza melanomului malign au fost incriminați mai mulți factori de risc, precum

1)Factori ereditari

2)Factori hormonali

3)Anomalii congenitale ale crestei neutrale

4)Dezechilibrul producției de melanină

5)Stări precanceroase de tipul nevului albastru

Melanoamele maligne sunt incluse în grupa a -4-a a cancerelor cutanate conform clasificării elaborate de Centrul de Referință Internațional al OMS, fiind incluse în acest grup alaturi de tumorile neutrale și mezenchimale.

Ținand cont de agresiunile leziunii în aceasta clasificare se delimitează două grupe distincte de leziuni:

-tumori neinvazive-melanoza circumscrisă(lentigomalignă)

-melazona Pagetoidă( pata melanotică Hutchinsou)

-tumori invazive-melanom malign (melanocarcinom)

-melanom malign nodular

-melanom cu celule balonizate

-melanom amelanoic (melanom acromic)

-melanom malign pe nev joncțional

– melanom malign pe melanoză circumscrisă (melanom melanocitic)

– melanom cu propagare superficială

– melanom malign pe nev pigmentar gigant

– melanom cu celule epiteliale

-melanom cu celule fusiforme ( melano sarcom)

– melanom cu celule epiteliale și fuziforme

– nev albastru malign

Melanoza circumscrisă

Se prezintă macroscopic sub formă de pată cu marginile neregulate, cu zone ușor reliefate și policrome.Aspectul corespunde creșterii radiale orizontale.

Histologic leziunea se prezintă fie ca lentigo simple , fie ca lentigo senil afectand epidemul.Crestele epidermice hiperplaziate cu pătrundere profundă în derm , au o pigmentație puternică , care interesează întregul strat bazal și numeroase keratinocite.

Melanomul malign apărut de novo

Se prezintă sub două forme anatomo-clinice

-melanom cu evoluție suerficială

-melanom nodular

Melanomul superficial

Apare macroscopic ca leziune bine delimitată, sub forma unui arc de cerc , cu suprafața direct ridicată față de pielea înconjurătoare,rareori există noduli tumorali care se detașează de restul proliferării, asociați cu sangerare și cu evoluție rapidă(1-3 luni).

Culoarea acestuia conferă un elemnt important în orientarea diagnosticului, combinații de arii brune,verzi,negre,violacee,roz și arii albe(amelanotice).

Tot cu evoluție superficială este și melanomul denumit-lentigo maligna melanoma, caracterizat macroscopic prin trei elemente-suprafață netedă, limite neregulate, culoare brună.

Melanomul nodular

Se caracterizează prin culoare relativ uniformă-albastru închis-negru.

Sunt descrise trei variante macroscopice

-nodul intradermic neted, uniform

-placă ușor reliefată albastră-neagră cu margini neregulate

-leziune exofitică ulcerată

Microscopic melanoamele maligne se caracterizează prin prezența unor celule cu aspecte variate –celule cuboidale epiteliale, celule alungite,fuziforme și celule mici la care se adaugă celule balonizate și multinucleate.Melanocitele anaplazice sunt mari, cu nucleii ovali sau alungiți, cu nucleoli evidenți și citoplasmă abundentă, cu activitate joncțională, inflitrație joncțională între celulele bazale și submucoasă.În mod normal metastazele sunt pigmentate ,dar există cazuri în care tumorile primare sunt pigmentate, iar metastazele sunt nepigmentate, dar și invers.

Melanomul malign este unul din cele mai maligne cancere cutanate.Celulele maligne migrează fie pe cale limfatică , cu fizarea în limfocentrii regionali, fie pe cale sangvină, cu fixarea ulterioară în orice organ.

În cursul invaziei pe cale limfatică celulele maligne se pot opri de-a lungul acestei căi determinand apariția de noduli cutanați sau subcutanați( metastaze de tranzit).Histologic , metastaza limfonodulară reproduce forma tumorii primare.

Limfocentrii regionali vor prezenta celule cu pigment , care au ajuns pe căi limfatice aferente, producand embolii tumorale la nivelul sinusurilor.Se întalnesc celule dendritice și multinucleate cu pigment melanic în proporții variate.

În organele parenchimatoase- ficat,splină,pulmon,rinichi,tub digestiv,aparat genital, proliferările melanice au un caracter nodular cu numeroase celule cu pigment.

Incidența metastazelor în melanoamele maligne este în ordinea frecvenței

-pulom 87%

-ficat 76%

-rinichi 58%

-SNC 54%

Diseminarea metastatică a celulelor unui cancer, necesită modificări continue ale celulelor tumoareale.Aceste modificări debutează în sanul tumorii primare, datorită fazei locale a procesului de cancerizare.

Ele se strecoară pe căile diseminate (curent circulator) unde celulele canceroase trebuie să reziste la diferite agresiuni (tulburări circulatorii, mecanisme de apărare).Ele se așează în final în situsurile de implantare a celulelor tumoarale pentru a începe să dezvolte coloniile metastatice.

Macroscopic melanoamele cresc rapid , necrozele și ulcerațiile sunt frecvente , iar la 70-90% din cazuri metastazează la nivelul limfonodulilor regionali .

Melanomul malign la cal (Boala melanotică ecvină,BME)

Se contată leziuni la nivelul pielii de culoare neagră, cu aspect neted și rare fire de păr fin.Cele mai frecvente regiuni corporale sunt –fața interioară a cozii, buze anus, vulvă, furou, perineu.Boala melanotică evcină apare la varstă adultă și la bătranețe , dar sunt semnalate cazuri și la varsta de 3-4-5 ani.

Sunt prezente fomațiuni cu aspect nodular bine circumscrise ,aderente la țesuturile profunde și mai puțin la nivelul pielii, diametrul acestora fiind de la cațiva milimetri la cațiva centimetri.Nodulii au consisteță tare , nu sunt dureroși iar pielea care ii acoperă ulcerează observandu-se o masa neagră și un lichid uleios negru.

Evoluția clinică este lentă de obicei nodulii tumorali se dezvoltă încet sau răman staționari ani de zile.

Cazurile de evoulție rapidă bolii sunt rare, dar întotodeauna cu metastaze viscerale ,uneori numai în cavitatea abdominală,alteori cu generalizare în toate organele și seroasele cavității toracice și abdominale.

Melanomul ca caine (Boala melanotică la caine,BMC)

Incidența este crescută la cainii cu pielea intens pigmentată,localizarea melanoamelor fiind la nivelul mucoasei bucale,cutanat și intraocular.Localizările cutanate de la nivelul extremităților ditale și scrot ,au evoluție malignă.

Tumorile de la nivelul cavității bucale sunt considerate maligne, chiar daca prezintă sau nu metastaze, deoarcere histologic au caracteristicile tumorilor maligne, iar evoluția este de asemenea malignă, cu metastazare, generalizare și moarte.

În orice localizare melanomul la caine prezintă un prognostic nefavorabil.

Histologic indiferent de localizare se poate diagnostica melanocitom de tip joncțional, melanocitom dermic de tip celular și fibromatos, melanom de tip epiteloid , melanom de tip fusocelular A si B , melanom de tip mixt și melanom de tip dendritic.

Melanomul la porc (Boala melanotică a porcului)

Se întalnește frecvent la porcii cu pielea pigmentată (Duroc,Jersey,Bazna ) și la metișii acestor rase.Sunt prezente melanoame exofite încă de la naștere ceea ce demonstrează histogeneza lor chiar din viața intrauterină.

Melanomul la rumegătoare ( Boala melanotică a rumegătoarelor, BMR)

Melanomul la rumegătoare –bovine,ovine,caprine are o incidență scăzută.Melanomele bovinelor reprezintă circa 5% din cazurile de tumori întalnite la aceasta specie, iar din totalul cazurilor 92% sunt benigne.La bovine se consideră a fi o afecțiune congenitală,fiind întalnită mai des la rasa Aberden Angus.

Leziuni de graniță

3.1 Mastocitom

Matocitoamele sunt tumori ele pot fi atat maligne cat și benigne.Originea mastocitoamelor este legată de modificarea comportamentului mastocitelor , componente normale ale țesutului conjunctiv , cantonate îndeosebi în ariile de contact ale organismului cu mediul.

Distrubuția mastocitelor variază în funcție de varstă, rasă, frecvent se contastată apariția lor la animalele în varstă în structura-plămanilor, mucoasei intestinale , piele, zonă perivasculară.

Principalele localizări ale mastocitoamelor de la nivel cutanat sunt

-cap și gat-10%

-corp și regiunea perineală-50%

-extremități- 40%

Funcția normală a mastocitului este cea de componentă a sistemului de apărare a organismului.Numeroase componente farmacologice active incluzand heparina, histamina, factori de activare plachetară , factori eozinofilic, factor neutrofilic , factor lipidc chemotactic și enzime proteolitice au fost izolate din granulele secretorii ale mastocitomului.

Eliberarea acestor substanțe în cursul degranulării mastocitelor antrenează modificări ale permeabilității vasculare , spasme ale musculaturii netede, creșterea secreției de mucus,prurit,vasodilatație, distrucție tisulară.

Cauza apariției tumorilor mastocitare este necunoscută.La caini au fost transmise experimental utilizand extracte de celule proaspete, ceea ce sugerează o posibilă cauză virală.Alți autori consideră importanți factorii ereditari legați de oncogene transmise în descendență și asociate cu un deficit imun.

Forma cutanată a mastocitoamelor este cea mai frecventă și este subdivizată în

-formă simplă( 1 singura localizare tumorală)

-formă multicentrică, cu prezența numeroaselor mase neoplazice pe toată suprafața cutanată.

După unele studii, 5-20 % dintre cazuri ar fi multicentrice.

Cea mai mare parte a mastocitoamelor apar ca noduli pe secțiune circulară sau ovală, mai mult sau mai puțin bine circumscrise , locazlizate în derm.Ele sunt ferme, hemoragice și/ sau ulcerate în 30% din cazuri.Talia lor variabilă este cuprinsă între 1-10% diametru( mai puțin de 3cm în 56% din cazuri).Palparea tumorii provoacă destul de frecvent apariția de edem și eritem cutanat , datorită degranulării mastocitare tumorale( semnul lui Darier).Această reacție este un elemnt important de diagnostic în medicina umană.Indiferent de aspectul clinic tipic , mastocitomul poate lua aspectul edematos și slab diferențiat, în particular la nivelul perineului și scrotului.El se poate întinde la nivelul țesutului conjunctiv subcutanat , spre fascia musculară și determină apariția unei forme voluminoase infiltrate.Formele clinice polimorfe pot fi adesea derutante.

Cea mai frecventa localizare este la cap si gat urmata de trunchi, membre si localizarile multiple. Localizarea in cavitatea bucala este rara. Necrozele cutanate apar obisnuit in urma autotraumatizarii.În formele cu localizare unica nu se costata alterarea starii generale a animalului.

Mastocitomul cavității bucale se întalnește sporadic la pisică și caine.Tumoarea bucală poate fi urmată de extinderea mastocitomului cutanat mai cu seamă de pe buze ,dar se poate dezvolta de la început în țesutul epitelial buzal, frecvent pe limbă, ca caine.

Malignitatea se caracterizează prin metastaze la nivelul limfonodulilor regionali.

La pisică se face diagnostic diferențiar de granulomul eozinofilic care are localizare la nivelul buzelor,limbă și laba anterioară.

Examenul histologic al mastocitomului se preconizează a fi efectuat cat mai curand după moarte sau se prelevă puncție biopsică , deoarece modificările autolitice fac dificilă punerea în evidență a granulațiilor.

Tumorile speciale

Tumorile glandelor perianale

Tumorile glandelor perianale sau tumorile glandelor hepatoide sau circumanalom, apar aproape exclusiv numai la cainii masculi,exceptional femele, iar la alte specii sunt necunoscute.Incidența este ridicată la varsta înaintată,peste 8 ani ,raportul incidenței masculi/femele 8,8/1.Unii autori menționează următoarele rase ca fiind predispuse pentru tumorile glandelor perianale-Bulldog,Beagle și Ciobănesc german.

În etiologia acestor tumori este implicat hiperandrogenismul de origine testiculară, fapt dovedit prin prevenirea neoplasmelor prin castrare,iar operația de excizie se indică a fi însoțită de castrare.

Localizarea este la nivelul pielii din jurul anusului,dar ocazional putem întalni și alte localizări precum –pielea din regiunea prepuțului

-pielea lombară,sacrală

-coada

Creșterile tumorale pot fi solitare sau multiple.

Morfologic se deosebesc următoarele forme-hiperplazie

-adenom

– carcinom (adenocarcinom)

Aceste trei forme sunt stări evolutive ale aceluiaș proces, ceea ce face dificil de stabilit prognosticul.

1)Hiperplazia glandelor perianale- se caracterizează prin prezența de mase nodulare, mici, mai evidente decat în mod normal, formad o salbă în pielea perianală , cu tendința de expansiune.

Leziunea are caracter hiperplazic și nu tumoaral, diferențierea de glanda normală fiind dificil de făcut.

2)Adenomul glandei perianale- se caracterizează prin formațiuni nodulare, proeminente, unice sau multiple, putand ajunge la 10cm diametru.

Frecvent acești noduli se infectează și ulcerează.

Pe secțiune adeomul are structură lobulară,lobii fiind separați de o stromă conjunctivă.

Histologic structura prezintă celule poligonale sau rotunde dispuse în cordoane sau cuiburi.Celulele sunt mari , au citoplasma acidofilă , abundentă și fin granulată.La perfieria lobului se găsesc celule bazale de înlocuire, mici,bazofile și numeroase capilare sanguine.În structurile lobulare apar formațiuni spiralate și rotunde, care sunt metaplazii scuamoase.

3) Adenocarcinomul glandei perianale are un ritm de creștere ridicat și aspect de invazie locală, poate ulcera și determină prezența metastazelor în limfonodulii locoregionali, rar metastaze la nivelul viscerelor.

Histologic prezintă polimorfismul celulelor, fiind prezente aproape exclusiv celule mari poliedrice și puține sau absente celule mici de înlocuire.Malignitatea se caracterizează de slaba diferențiere celulară, heterogenitate nucleară și citoplasmatică, prezența mitozelor și creșterea inflitrativă în țesutul conjunctiv stromal sau în formațiunile limfatice mici.

Tumorile glandelor perianale în mod normal au o evoluție benignă, după efectuarea exciziei acestea nu se refac decat în cazuri excepționale cand răman resturi neoplazice sau cand generează tumori în alte glande din regiunea respectivă.

Formele maligne cresc repede ajungand formațiuni mari care ulcerează, metastazează în limfonoduluii locoregionali ,dar și în canalul pelvic, rar la nivelul pulmonului,rinichi,ficat,os.

Diagnosticul tumorilor

.

Diagnosticul urmărește trei etape

-localizarea procesului tumoral

-evaluarea extinderii

-indentificarea naturii histologice a tumorii

În cazul tumorilor cutanate localizarea se stabilește ușor pe baza examenului clinic.Inspecția și palpația permit reperarea leziunilor cutanate și subcutanate și extinderea acestora.

În cazul tumorilor cutanate metastatice se recomandă examene complementare precum

-examen hematologic

-examen biochimic

-endoscopie

-radiografie

În tumorile cutanate maligne la examenul biochimic se constată hiperproteinemie și în unele cazuri hipocalcemie.

Examenul histopatologic este esențial în stabilirea diagnosticului, el se poate face pe celule izolate ( examen histologic) sau pe fragmente de țesut (histologic).

Examenul citologic prezintă avantajul utilizării unei tehnici netraumatizante,efectuarea de frotiuri prin amprentă, puncția cu ac fin tumorilor cutanate și subcutanate.Dezavanatjul este că oferă fals negative, celulele atipice (anaplazice) și cele aflate în mitoză sunt rare.

Examenul histopatologic oferă rezultatele cele mai concludente, necesită excizia tumorii cand aceasta este de dimensiuni mici sau prelevarea de probă prin biopsie a unor fragmente .Prelevarea se face de regulă de la limita dintre tumori și țesutul sănătos.Se evită zonele ulcerate sau inflamate.Țesutul tumoral nefiind omogen ,este necesară o prelevare de dimensiuni suficient de mari sau mai multe de dimensiuni mai mici.

Pentru a preciza extinderea tumorii la limfonodurile aferente este neceasră puncția sau biopsia acestora.

Biopsia se poate efectua anterior tratamentului si se folosește cu scopul obținerii datelor despre formațiunea tumorală, sau se poate efectua după excizia chirurgicală (biopsie excizională).

Biopsia incizională

Biopsia incizională constă în recoltarea unei porțiuni din formațiunea tumorală solidă , prin intermediul intervenției chirurgicale.Este nevoie de atenție deosebită pe parcursul intervenției chirurgicale pentru a evita formarea hematoamelor sau seroamelor care ar putea conduce la implantarea regională a celulelor tumorale ( Kudnig T.S.2012)

Timpii acestei metode sunt

-asepsia în zona unde este formațiunea

-dacă pielea este intactă și mobilă se efectuează o incizie unică la nivelul acesteia , odată ce formațiunea este expusă în plaga operatorie se execută două incizii superficiale,paralele,care se unesc în profunzime (formă de V)

-proba se îndepărtează cu ajutorul pensei chirugicale

-se realizează sustură etajată (Kudnig T.S.2012)

Biopsia excizițională

Biopsia excizițională oferă o imagine amplă asupra rocesului tumoral (subtipul histologic, gradul tumoral, gradul de invazie al vaselor de sange și limfatice regionale) și date legate de extirparea completă sau incompletă a formațiunii.Este preferată de clinicieni deoarece cuprinde diagnosticul și tratamentul definitiv într-un singur pas, dar poate fi utilizată incorect în managementul pacientului canceros ,ducand la realizarea unor margini chirurgicale care nu curpind în totalitate formațiunea tumorală,astfel fiind neceasră intervenția prin terapii adjuvante sau o nouă intervenție chirurgicală mai invazivă . (Withrow J.2013)

Poate fi realizată în cazul tuturor tumorilor .

Odată cu realizarea unei excizii,anatomia locală va ramane modificată,celulele tumorale putand ajunge la nivelul țesuturilor rămase atunci cand marginile de rezecție chirurgicală nu sunt executate corect, în funcție de tipul tumoral(kudnig T.S.2012)

Aspirația cu ac fin

Aspirația prin ac fin de la nivelul țesutului cutanat și subcutanat se efectuează fără sedare, este o metodă cu un grad mic invaziv și este dependentă de numeroși factori precum

-tipul tumoral

-localizarea formațiunii

-gradul inflamației regionale

Scopul acestei proceduri este de a stabili dacă procesul respectiv este de natură inflamatorie sau neoplazică ,iar dacă procesul este neoplazic , de a face o diferențiere a tumorii benigne de cea malignă.

Timpii acestei metode sunt

-aspesia cutanată și intoducerea unui ac cu diametrul mai mare în zona aleasă, varful acestuia depășind grosimea pielii

-imobilizarea masei tumorale cu reducerea grosimii țesuturilor de desupra fomrațiunii tumorale (pentru a reduce riscul diseminării celulelor tumorale)

-acul de puncție se introduce în tumoră prin lumenul acului mai gros, se adaptează seringa și se efectuează aspirații din masa tumorală de la diferite nivele ale acesteia.

-prin realizarea unei presiuni negative în seringă acul este scos din tumoră.În general țesutul nu poate fi observat în seringă ,dar dacă proba a fost recoltată corect, proba va fi prezentă șa nivelul lumenului acului.

-se exteriorizează proba pe o lamă curată și degresată

-se execută frotiul (Militaru M.2008)

Papilom diagnostic

Diagnosticul se stabilește ușor avand în vedere localizările specifice pentru diferite animmale.La caine pentru papilomii bucali se impune diagnostic diferențial față de nodulii melanotici, prin examen histologic.

Melanom diagnostic

În cazul melanomului malign metodele de diagnostic includ examenul clinic și examenul morfologic al materialului prelevat după excizie largă.

Puncția biopsică se recomandă doar la nivelul limfocentrilor de drenaj , în situația în care morfologic sunt semnalate modificări.

Exmenul clinic include localizarea procesului și extinderea acestuia.

În urma examenului se constată următoarele

-daca la inspecție de obseervă o pată cu margini neregulate ușor reliefată și policormă sugerează creșterea orizontală și orientează diagnosticul către forma “in situ” de melanoză circumscrisă

-dacă se observă o leziune bine delimitată sub formă de arc de cerc, însoțită de noduli tumorali cu aspect policrom ,sugerează un melanoma cu evoluție superficială

-o leziune unică cu margini neregulate,suprafața netedă, rezultă un melanoma cu evoluție superficială forma lentigo malign melanoma

-formele nodulare apar sub mai multe variante și pot avea aspect de tumoră mixtă in funcție de originea de novo;in cazul leziunilor de novo nodulul poate fi localizat intradermic iar la palpare este uniform,suprafașa pielii în această zonă fiind netedă, de culoare labastru închis spre negru.În alte situații formațiunea proemină la suprafață.

Materialul tumoral se preia în urma exciziei chirurgicale efectuată de preferință cu electrocauterul sau cu laserul, excizia abordand întreaga tumoră și țesutul sănătos din jur.

Preluarea tehnică ulterioară se va face după modelele histologice uzuale dar cand pigmentul melanic este în cantitate mică și aspectul macroscopic indică melanom malign, investigația va fi suplimentată de reacția Dopa sau Fontana Masson.După stabilirea diagnosticului histopatologic de melanom laign, se determină nivelul de invazie (tehnica Clark și/ Breslow).

Mastocitom diagnostic

În cazul mastocitoamelor diagnosticul cuprinde trei etpae

-diagnosticul clinic

-determinarea loclizării

-bilanțul extinderii

Diagnosticul clinic este dificil de stabilit,în formele nodulare tipice se face diagnostic diferențial față de ( epiteliom bazo-celular, adenocarcinoame sebacee sau sudoripare,histiocitom cutanat) și față de granulomul inflamator.

În forma cutantă a mastocitoamelor se întalnește forma simplă cu o singură localizare a tumorii și o formă multicentrică, caracterizată prin prezența a numeroase mase neoplazice pe toată suprafața cutanată.

Cea mai mare parte a mastocitoamelor apar ca noduli pe secțiune circulară sau ovoidă,mai mult sau mai puțin circumscrise,cu localizare în derm.Ele sunt ferme, hemoragice ți/sau ulcerate.Palpare tumorii provoacă destul de frecvent apariția de edem și eritem cutanat,datorită degranulării mastocitare tumorale.

Examenul citologic

Puncția cu ac fin a materialului tumoral furnizează informații suficiente pentru orientarea diagnosticului-mastocitele apar ca celule rotunde, colorația May Grumwald Giemsa permite vizualizarea granulelor care sunt colorate în albastru violet și identificarea celulelor tumorale.

Examenul histopatologic permite observarea directă a celulelor neoplazice și oferă diagnosticul de certitudine.

Tratamentul tumorilor cutanate

Tratament Melanoame

Schema de tratament include

-exereza chirurgicală

-radioterapia

-chimioterapia pot exereză

-imunoterapia

Exereza chirugicală

Pentru formele cutanate de melanoame maligne se realizează excizie chirurgicală cu electrocauterul sau laserul urmată sau nu de grefe pe piele.

Pentru formele de dimensiuni mici literatura recomandă chiuretajul asociat cu electrodisecția,crioterapia,tehnica chirurgicală microscopică Mohs.

O altă variantă pentru formele mici localizate la nivelul nasului și pavilionului urechii unde pielea este inextensibilă este cea a ferestrei , unde după scoaterea leziunii plaga este cicatrizată cu topice cicatrizante.

În cazul localizării la nivelul cavității bucale probleme majore apar în cazul tumorilor gingivale,linguale și cele din zona palatină, atunci cand tumora este de dimensiuni mari și infiltrativă.În general aceste forme metastazează rapid și abordarea chirurgicală nu mai reprezintă o soluție.

Radioterapia

Se practică radioterapia superficială sau de contact cu raze X moi pentru formele superficiale și radioterapia cu fereastră de beriliu pentru formele întinse și recidivante.

Chimioterapia

Se aplică de regulă postchirugical ,după efectuarea diagnosticului histopatologic.

Cu toată valoarea terapeutică și a paletei largi de citostatice care se regăsesc la îndemana practicianului, în tratamentul melanoamelor maligne rezultatele sunt aproape nesatisfăcătoare.

Imunoterapia

Imunoterapia a condus la rezultate pozitve în cazul melanomului malign ,îndeosebi la melanoamele care nu răspund la citostatice și nu sunt radiosensibile.

Rezultatele pozitive au fost obținute prin administrarea de oncolizate vaccinale de la purtători de melanoame maligne și prin ultilizarea citochinelor respectiv a interferonului alfa și interleukina2.

Tratament Mastocitom

În cazul mastocitoamelor fără semne clinice de invadare a limfocentrilor se pretează abordarea chirugicală, unde se recomandă examen citologic din materialul exirpat ,în cazul în care se constată prezența mastocitelor se intervine printr-o nouă exereză mai largă.

În cazul tumorilor abordate chirurgical se recomandă preoperator corticoizii și antihistaminice.În cazul tumorilor de dimensiuni mari poate fi introdusă Cimetidina(4 mg/kg viu per os).

În mod uzual mai sunt folosiți prednisonul și prednisolonul (0,5 mg/kg viu în doză unică/zi).

Tratament Papilom

PARTEA A -2-A

CERCERTĂRI PERSONALE

Materiale și metode

Stiudul clinic care face obiectul acestei teme de licență a fost realizat în cadrul clinicii de Patologie Chirurgicală a Facultății de Medicină Veterinară din București și a urmat o punere la punct a problematicii pe care o ridică diagnosticul și tratamentul tumorilor de la nivelul pielii,precum și evoluția postterapie.

Cazurile luate în studiu au fost selecționate din totalul de carnivore cu patologie de tip oncologic, diagnosticate pe parcursul a doi ani 2015-2016.

Pentru derularea temei cazurile selecționate au făcut obiectul unui fișier separat, fiecare caz fiind înscris în baza fișei ONC de observație tipizată.

Fișa oncologică (anexa 1) are înscrise datele anamntice ,protocolul de diagnostic și atitudinea terapeurică precum și evoluția cazului pe parcursul păstrării în evidență.Are drept scop, prin multitudinea aspectelor înscrise, delimitarea cat mai exactă a istoriului bolii și aprecierea eficacității terapiei și a supraviețurii subiecților supuși observației.Fișa permite o mai bună monitorizare a tratamentului pe etape și o comparare a rezultatelor la intervale de timp bine stabilite.

Numărul total de cazuri cu formațiuni tumorale ale țesutului de acoperire a fost de 45 , din care am prezentat în continuare un numar de 12 cazuri considerandu-le cele mai reprezentative.

Tabel nr. 1

Cazurile care le am selectionat fiind ca cele mai reprezentative în urma acestui stiudiu în număr de 12, au fost grupate în funcție de sex ,varsta, specie, și leziune astfel

Tabel nr 2

Din numărul total de cazuri 45 , a fost prezentată o statistică în funcție de repartizarea pe sexe a pacienților, astfel :

Date din fișa oncologică sunt grupate astfel

-date pasaportale ( numele și adresa proprietarului, numele animalului, varsta,sexul, rasa)

-datele anamnestice(antecedente fiziologice, patologice, nononcologice și oncologice, circumstanțele de apariție a bolii, date despre activitatea de reproducere)

-metodologia de diagnostic și rezultatele examenului clinic și paraclinic

-terapia aplicată

-evoluția post terapie.

Protocolul de diagnosticare a inclus examenul clinic desfășurat în baza criteriilor morfologice ( examen macroscopic) revizuite după ultimele standarde introduse de oncologia umană experimentală.

Examenul clinic a orientat astfel aplicarea formei de prelevare a materialului pentru examenul citologic.

În lotul de studiu au fost incluse cazuri cu mastocitoame,papiloame și melanoame maligne la carnivore,tratate pe parcursul a doi ani în cadrul clinicii.

Mastocitom

În cazul mastocitoamelor au fost selecționate animale cu localizare variată-trunchi,membre, regiunea bucală.Pe langă examenul clinic ,protocolul de diagnostic a inclus pentru subiecții la care sa suspicionat existența mestastazelor și evaluare radiologică și/sau ecografia în funcție de caz.

În aprecierea stării fiziologice a animalului și decelarea fenomenelor secundare ce însoțesc boala canceroasă sa apreciat statusul hematologic (prezența anemiei, vasloarea VSH,prezența ulcerațiilor gastrice).

Examenul citologic a precizat natura bolii neoplazice anterior instituirii atitudinii terapeutice.Pentru tumorile bine localizate fără semne de ulcerații și necroză, s-a practicat puncția biopsică cu ac fin, pentru cele ulcerate, citologice exfolativă.

Tehnica de lucru a avut în vedere 3 timpi

1.localizarea și imobilizarea tumorii

2.alegerea zonei de puncționat

3.puncționarea propriu-zisă și aspirarea materialului

Puncția s-a realizat cu o seringă sterilă , la care s-a adaptat un ac fin de 3cm/0,5 mm.

Regiunea de puncționat a fost în prealabil aseptizată cu tinctură de iod sau alcool.Formațiunea tumorală a fost apoi imobilizată cu mana stangă,iar cu mana dreaptă s-a introdus acul atașat la seringă.După pătrundrea în structura tumorii, s-a aspirat puternic prin coborarea pistonului după care s-a detașat seringa de ac.S-a readus apoi pistonul în poziția inițială și s-a atașat la ac,repetandu-se operațiunea de aspirare de 4-5 ori., dand acului direcții diferite în tumoră,pentru extragerea unui material suficient pentru prelucrare.Materialul a fost aplicat pe mai multe lame și întins în strat subțire.Fixarea s-a realizat cu ajutorul unui amestec de alcool (spray) , prin aplicare pe suprafața lamei.Lamele au fost colorate May Grunwald-Giemsa, suplimentate cu toluidină.

Frotiurile au fost colorate după ce în prealabil au fost fixate și inregistrate ,notandu-se cu un marker numărul coprespunzător fiecărui caz în extremitatea dreaptă a lamei.

Colorația de realizează după următoarea schemă

-colorare cu soluție May Grunwald timp de 10 minute

-se scurge colorantul de pe lamă

-se adaugă Giemsa cu toluidină și se lasă să acționeze timp de 30-40 minute

-se scurge colorantul și se spală lama cu apă de la robinet.

-se clarifică în alcool etilic 96 grade pentru înlăturarea surplusului de colorant și a precipitatelor

-se usucă la aer

-se examinează la microscopul optic cu obiectiv x 10,x 20, imersie (x 100)

Rezultatul colorării-Nucleii apar în roșu violet ,citoplasma în funcție de cantitatea de ARN, respectiv de gradul de maturare și activitaea enzimatică , în nuanțe de albastru ( de la albastru închis la palid).Granulațiile apar în albastru închis.

După colorare frotiurile au fost interpretate în conformitate cu criteriile generale de malignitate și s-a cautat să se sugereze și tipul histologic al tumorii, dacă a fost posibil.Exprimarea rezultatelor s-a realizat după sistemul de exprimare pe patru nivele ,utilizate de majoritatea centrelor de citodiagnostic

Clasa 1 negativ

Clasa 2 pozitiv

Clasa 3 fals negativ

Clasa 4 fals pozitiv

După realizarea examenului citologic fiecare caz a fost urmărit pe parcursul întregii proceduri diagnostice și terapeurice.Rezultatul examenului citologic a fost confruntat cu examenul histopatologic în vederea aprecierii gradului de sensibilitate și specificitate metodei în caracterizarea tipului de mastocitom.

S-au utilizat 3 tipuri de protocoale terapeutice care au fost adaptate în funcție de varsta animalului,starea sa generală de sănătate la momentul diagnosticului și motivația apatinătorului.

Astfel cazurile cu mastocitom de gradul 1 și 2 au beneficiat de exereză chirugicală lărgită iar anteoperator de chimioterapie cu glucocoricoizi după schema standard.În cazul tumorilor inflitrate cu semne de prindere și a ganglionilor loco-regionali s-a practicat și îndepărtarea acestora.

În cazurile de mastocitom multicentric abordarea terapeutică a inclus două variante de lucru ,precum administrarea citostacielor și anume – ciclofosfamidă 50 mg/m2 per zi timp de 21 de zile și vincristină 0,5 mg/m2 la interval de 7 zile, și administrare de glucocoricoizi ./////

Exereaz chirugicală a fost precedată de administrarea de antihistaminice pentru a limita hemoragiile apărute pe parcursul sau după interveția chirugicală.

În cazul mastocitoamelor localizate la extremitatea membrelor s-a recurs la amputație iar postoperator la corticoterapie pe durate variate în funcție de evoluția cazului.

Pe parcursul tratamentului cazurile au fost monitorizate și s-au notat recfidivele apărute.

În cazul în care au fost recidive s-a practicat un nou examen citologic, pentru confirmare și s-a prelungit chimioterapia cu corticoizi.

Piesele de exereză chirugicală au fost prelucrate după tehnica obișnuită și au fost obținute preparate histologice în vederea confirmării diagnosticului de mastocitom.

În cazul melanmului malign protoclolul de diagnostic a inclus examenul clinic ,aici s-a urmarit

-dimensiunea leziunii

-aspectul proliferării – plan sau exofitic

-marginile leziunii circumscrise

-aspect neted sau denivelat al suprafeței

-culoarea uniformă sau policromatofilă

-existența zonelor alb acromatice

-prezența ulcerației

-prezența infiltratului zonal

-explorarea limfocentrilor zonali

-decelarea posibilelor metastaze

În cazul acestor semne clinice s-a recurs la puncția biopsică prin puncție aspirativă cu ac fin.Produsul aspirat a afost apoi prelucrat după tehnica frotiului și colorat prin metoda May Grunwald Giemsa.

Examenul citologic efectuat cu mare acuratețe a permis diagnosticul preoperator al metastazelor limfonodulare, orientand în aceste cazuri conduita terapeutică precoce.

După realizarea examenului clinic atat pentru cazurile cu biopsie ganglionară cat și pentru cele cu semne locale tumorale s-a practicat recoltarea de material tumoral pentru examenul histopatologic de certitudine.

Prelevarea s-a realizat prin excizie cu scoaterea tumorii și a țesutului sănătos din jur, în funcție de dimensiunile leziunii.Pentru leziunile mici cu semne clinice de melanom în situ sau localizat , incizia a inclus 3 mm de țesut sănătos peritumoral.În formele exofitice ca și celor ulcerate indiferent de dimensiuni , incizia excizițională a fost efectuată la o distanță mai mare, aproximativ 10mm față de marginile tumorii. În profunzime excizia s-a făcut pană la nivelul hipodermului.

Proba excizată a fost secționată pe toată grosimea ei la interval de aproximativ 5 mm, realizand secțiuni paralele și perpendiculare pe axul lung al piesei.

Schema aplicării chimioterapiei în melanomul malign

Toate animalele diagnosticate cu melanom malign în cadrul lotului de stiudiu au fost păstrate sub observație după aplicarea tratamentului,urmărindu-se rata de supraviețuire, apariția metastazelor.

În cazul virusrilor din genul Papilloma protocolul de diagnostic s-a bazat inițial pe examenul clinical tumorii cu descrierea caracterelor lezionale –sediul leziunii , dimensiune,formă,consistență,prezența sau nu a proceselor de hiperkeratoză, a ulcerațiilor și a unor procese inflamatorii supraadăugate, aspectul epitelial adiacent leziunii.

Pentru cazurile cu proliferări de tip papilom diagnosticul s-a pus pe piesa de exereză.Avand în vedere ca papillomavirusurile reprezintă un grup viral dificil de abordat în planul metodelor de diagnostic virusologic, majoritatea lor ținand de tehnici de biologie moleculară și imunocitochimie, am apelat la diagnostic prin două metode și anume citologic-în varianta sa de citologie exfolativă și histopatologic.

În ceea ce privește tratamentul ,acesta sa făcut individual ,ținand cont în principal de caracteristicile leziunii, astfel s-au delimitat cazuri care au beneficiat doar de exereză chirurgicală (papiloame), și cazuri cu aspect sugestiv de malignitate, abordate chirurgical și apoi chimioterapic ( 5-fluro-uracil) cazuri cu leziuni plane și endofitice ce au fost supuse electrocauterizării sau exciziei. Leziunile plane au fost abordate numai prin aplicații locale cu preparate antivirale recomandate în infecții cu papillomavirusuri-gel cu 5-fluro-uracil și rodilemid.

Cazul numărul 1

Date semnaletice

Specia –canină

Rasa –metis ciobănesc german

Varsta -3 ani

Sexul –M

Date anamnetice-Formațiune la nivelul buzei (aspect clasic),data apariției februarie -2014

Stare fiziologică-Stare generală bună, apetit prezent,urineaza defecă normal.

Greutate-40 kg

Investigații –examene hematologice și biochimice,examen citologic,examen radiologic

Fig – Formațiune la nivelul buzei ,aspect clasic,mastocitom

Cazul numărul 2

Date semnaletice

Specia-canină

Rasa- Metis

Varsta -7 ani

Sex –M

Date anamnetice –Formațiune pe fața laterală a tarsului, aspect ulcerativ

Stare fiziologică-Bună,Prezintă disconfort în timpul deplasării și în șezut,apetit prezent,urinează și defecă normal

Greutatea- 15 kg

Investigații- exmaen radiologic ,examen citologic

Fig – Fomațiune pe fața laterală a tarsului,mastocitom atipic cu aspect ulcerativ

Cazul numărul 3

Date semnaletice

Specia-canină

Rasa- Metis Teckel

Varsta -10 ani

Sex –F

Date anamnetice – Formațiuni diseminate la nivel abdominal

Stare fiziologică- Bună

Greutatea- 9 kg

Investigații- exmaen radiologic ,examen citologic, examen hematologic și biochimic

Fig – Mastocitom diseminat în regiunea abdominală

Cazul numărul 4

Date semnaletice

Specia-canină

Rasa- Rasa Corgi

Varsta -8 ani

Sex –M

Date anamnetice – Formațiune cu lozalizare la nivelul buzei inferioare și mandibulă,evoluție agresivă,invazie și distrucție a osului

Stare fiziologică- Bună,apetit selectiv.

Greutatea- 14 kg

Investigații- exmaen radiologic ,examen citologic, examen hematologic și biochimic

Fig –Mastocitom cu localizare întinsă la nivelul buzei inferioare și mandibulă, cu evoluție agresivă ( invazie și distrucție a osului)

Cazul numărul 5

Date semnaletice

Specia-canină

Rasa- Metis

Varsta -8 ani

Sex –F

Date anamnetice – Formațiune cu lozalizare la nivelul articulațiilor jaretului

Stare fiziologică- Bună,apetit prezent

Greutatea- 10 kg

Investigații- exmaen radiologic, examen hematomologic și biochimic, examen citologic

Fig. –Mastocitom cu localizare la nivelul articulațiilor jaretului.

Cazul numărul 6

Date semnaletice

Specia-canină

Rasa-peckinez

Varsta-10 ani

Sex-M

Date anamnetice-Fmoramțiune cu localizare multiplă

Stare fiziologică-Bună,

Greutatea-5 kg

Investigații-examen radiologic,examen citologic

Fig . –Mastocitom solitar localizat pe fața inferioară a bărbiei

Cazul numărul 7

Date semnaletice

Specia-canină

Rasa-Boxer

Varsta-9 ani

Sex -F

Date anamnetice- Mastocitom forma diseminată- tumorile sunt asociate cu ulcerații ale duodenului provocate de excesul de histamină eliberată de celulele tumorale

Stare fiziologică- Apetit selectiv

Greutate-15 kg

Investigații- examen radiologic, examen hematologic, examen biochimic

Fig . – Mastocitom cu formă diseminată

Cazul numărul 8

Date semnaletice

Specia canină

Rasa Caniche

Varsta 5 ani

Sex F

Date anamnetice Melanom malign

Stare fiziologică Buna

Greutate- 9 kg

Investigații examen hematologic,examen biochimic,examen histopatologic,examen citologic

Fig. – Melanom malign acromic-Formă nodulară

Cazul numărul 9

Date semnaletice

Specia- Canină

Rasa -metis

Varsta-10 ani

Sex-M

Date anamnetice Formațiune la nivelul trufei

Stare fiziologică Bună,apetit prezent

Greutate-10 kg

Investigații –Examen biochimic,examen hematologic,examen citologic,examen histopatologic

Fig- Melanom malign cu zonă ulcerată la nivelul trufei

Cazul numărul 10

Date semnaletice

Specia –canină

Rasa Terrier

Varsta 11 ani

Date anamnetice-

Stare fiziologică-Bună

Greutate- 12 kg

Investigații-examen citologic,examen histopatologic

Fig –Melanom malign cu dezvoltare masivă intradermică

Cazul numărul 11

Date semnaletice

Specia –canină

Rasa Teckel

Varsta 12 ani

Sex F

Date anamnetice Formațiune la nivel submandibular

Stare fiziologică Bună

Greutate 8 kg

Investigații examnem citologic, examen histopatologic,examen biochimic,examen hematologic

Fig – Melanom malign la nivel submandibular

Cazul numărul 12

Date semnaletice

Specia- canină

Rasa Metis

Varsta 5 ani

Sex M

Date anamnetice

Stare fiziologică

Greutate 13 kg

Investigații

Fig.- Papilom cutanat la caine –Aspect clinic papillom exofitic- masă vercuoasă , de culoare neagră, pediculată, hiperkeratozică, de mărime medie.

Aspect histopatologic Profilare epitelială marcată , epiteliul de suprafață devine hiperacazonic și hiperkeratozic și se pliază.

Koilocitoza este evidentă atat la nivelul straturilor superficiale , cat și la nivelul zonelor papilare.Se observă axul central- conjunctiv ce definește structura papiloamelor, nu sunt figuri mitotice și nici celule diskarotice , excluzand astfel existența unor zone cu potențial de evoluție spre agravare

Cazul numărul 13

Date semnaletice

Specia canină

Rasa Ciobănesc

Varsta 8 ani

Sex M

Date anamnetice

Stare fiziologică Bună

Greutate 25 kg

Investigații

Fig. – Papilom atipic al tegumentului

BIBLIOGRAFIE

1.Berkelhammer J et al –Evolution of premalignant and malignant lesions durin the induction of mouse melanomas Cancer. Res. 47,1987,p.1251-1254.

2.Brodey R.S- Canine and feline neoplasia

Adv.Vet.Sci. a970,4,p. 309-354

3.Colțoiu A.-Tratat de dermo-venerologie. Vol 1. Partea 1 , 1986,p. 21-97.

Constantinescu Nicolae (2009)- Tratat de Medicină Veterinară Vol. 5, Editura Tehnică, București.

Cornilă Nicolae (2000)-Morfologia microscopică a animalelor domestice, Editura ALL,București.

6.Chiricuță I. – Cancerologie. Vol.1 Edit. Med. București, 1985.

7.Cranganu Dan (2009), Patologia Animalelor de Companie , Oncologie Generală, Editura Printech, București

8.Dumitrescu A., Trifu P. – Precancerele și cancerele cutanate, Vol 1, 1991, p.7-23.

9. Delisle F. –Therapeutique anticancereuse: la decision therapeutique.

Cancerologie des carnivores domestiques, numero special, Tome 166,11,1990,p.995-999

10.Manolescu N., Bolte S – Oncologie veterinară, vol 1 1991, p.120-125.

11.Manolescu N, Bolte S, Miclăuș I. – Oncologie veterinară (Elemente comparate), vol 2, 1993, 54-106,139-152.

12.Magnol J.P- Tumeurs cutannees du chien et du chat.

Cancerologie des carnivores domestique, numero special, Tome 166,no.11,1990, p.1061-1097.

13. Magnol J, Deauchelle P., Le mastocytome. Encyclopedie Vet., Cancerologie, 1200, 4p.,1992

14.Magnol J.,Toulemonde N.. ,Histoprnostiqie du mastocytome canin.validite du granding de Patnaik. Rec.Med.Vet.,138:125-129,1987

15.Militaru Manuela (2006), Anatomie patologică generală veterinară, Editura Elisavaros, București

16.Militaru Manuela , Ciubotaru Emilia, Dinescu Georgeta, Soare Teodoru (2008), Noțiuni practice de histopatologie veterinară, Editura Elisavaros, București.

17.Miller H. William, Griffin E. Craig, Karen L. Kampbell (2013), Muller and Kirk s Small Animal Dermatology, Editura Elsevier, USA.

18.Muler G., Krik R.,Scott D. –Small animal dermatoloy, 4-th Ed. WBSaunders Co, Philadelphia, 1200 p, 1989.

19.Nielsen S., Cole C.- Canine mastocytoma. A. Reprt of 100 cases.Am. J.Vet.Research 19: 417-432,1958

20.Neislen S., Cole C. – Cautaneous epithepial neoplasm of the dog. A reprt of 153 cases. Am.J.Vet.Research, 21:931-948, 1960.

21.Patnaik A., Twetdt D., Maretta S.- Intestinal mast cell tumour in a dog. J. Small.Anim.Pract.,21:207-212,1980.

22. Predoi Gabriel (2002), Anatomia Animalelor Domestice (angiologie, neurologie , organe de simț), București.

23.Saltter Douglas (2003) , Textbook of Small Animal Surgery Vol1., Editura Elsevier Science, USA.

24.Sallter Douglas ( 2003), Textbook of Small Animal Surgery Vol 2., Editura Elsevier Science, USA.

CUPRINS

ÎNTRODUCERE

CAPITOLUL 1

Aspecte anatomice, histologice și fiziologice ale țesutului cutanat…………………pag

1.1 Epidermul…………………………………………………………………………………………pag

1.2 Dermul……………………………………………………………………………………………..pag

1.3 Hipodermul……………………………………………………………………………………….pag

1.4 Structuri senzoriale cutanate………………………………………………………………..pag

1.5Glandele cutanate……………………………………………………………………………….pag

1.6 Funcțiile pielii…………………………………………………………………………………..pag

CAPITOLUL 2

Tipurile tumorale a țesutului conjunctiv subcutanat…………………………………..pag

2.1 Caracteristicile tumorilor benigne și maligne………………………………………..pag

2.2Clasificarea tumorilor…………………………………………………………………………pag

2.2.1 Tumori benigne…………………………………………………………………………….pag

2.2.2 Tumori maligne…………………………………………………………………………….pag

2.2.3 Leziuni de graniță…………………………………………………………………………pag

2.2.4 Tumori speciale……………………………………………………………………………pag

2.3 Diagnosticul tumorilor………………………………………………………………………pag

2.4 Tratamentul tumorilor…………………………………………………………………….pag

CAPITOLUL 3

Cercertări personale

9. Materiale și metode………………………………………………………………………………..pag

10. Concluzii……………………………………………………………………………………………..pag