Aspecte ALE Relațiilor Dintre Handicapul Social ȘI Performanțele Școlare

UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ASPECTE ALE RELAȚIILOR DINTRE HANDICAPUL SOCIAL ȘI PERFORMANȚELE ȘCOLARE

Coordonator

Lector univ.dr. Fulger Valentin

Absolvent:

Iovan Anca Timea

PETROȘANI

– 2016 –

CUPRINS

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL I 7

DELIMITĂRI CONCEPTUALE 7

1.1. Clarificări conceptuale 7

1.2. Precizări teoretice 9

1.2.1. Rolul școlii în socializarea individului 9

1.2.2 Rolul familiei 11

1.2.3. Familia – Echilibrul familial 14

1.3. Succesul și eșecul școlar 15

1.3.1. Succesul școlar 15

1.3.2. Eșecul școlar 17

1.4. Influența mediului social 19

CAPITOLUL II 23

ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII 23

2.1. Aria cercetării 23

2.2. Metodologia cercetării 26

CAPITOLUL III 27

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A DATELOR 27

3.1. Impactul mediului școlar asupra rezultatelor educaționale în opinia elevilor 27

3.2. Impactul mediului familial asupra rezultatelor școlare 37

CONCLUZII 46

ANEXA 1 48

CHESTIONAR 48

ANEXA 2 53

TABELE DE FRECVENȚĂ 53

ANEXA 3 63

TABELE DE CORELAȚIE 63

BIBLIOGRAFIE 67

INTRODUCERE

Realitatea socială a țării noastre se confruntă și în prezent, la 25 de ani după revoluția din 1989, cu mari diferențe în plan social, determinate de toate schimbările majore ce au avut loc în acești ani. Până în 1989, în țara noastră, viața socială a cetățenilor cu toate aspectele sale avea un anume parcurs.

Copiii erau încă de mici cuprinși în sistemul de învățământ creșă, grădiniță, școala gimnazială și școala profesională sau liceu. Iar cei care își doreau o carieră profesională de succes se îndreptau spre băncile facultăților. La terminarea școlii profesionale sau a liceului, o mare parte din absolvenți reușeau să își găsească un loc de muncă pe piața muncii. Practic, șomajul, înainte de revoluție era aproape inexistent și exista pentru fiecare, pe măsura cunoștințelor lor, un loc de muncă care să genereze venituri și siguranță. Diferențele sociale nu erau foarte mari, familiile nu aveau stresul existențial al zilelor de azi cu privire la siguranța unui loc de muncă, cu privire la viața socială de zi cu zi.

Trecerea la democrație și implicit la o economie de piață a țării noastre, a adus cu sine, pe lângă anumite libertăți fundamentale (de alegere, de exprimare etc.) și un dezechilibru social dat de realitățile economice.

Marile combinate industriale, industriile de tradiție din țara noastră s-au privatizat. Patronii au trebuit să aleagă între profit economic sau pierderi date de costurile specifice fiecărui domeniu, astfel că, s-a restrâns numărul locurilor de muncă, s-au închis fabrici, uzine și au apărut mari discrepanțe în plan social.

Valea Jiului a fost și este și în prezent o zonă monoindustrială bazată în special pe exploatările miniere din zonă. Acestea au generat de-a lungul multor generații locuri de muncă și stabilitate socială tuturor. În prezent s-au închis multe exploatări miniere, rata șomajului în această zonă a crescut foarte mult, a crescut gradul de sărăcie al populației și toate acestea și-au pus amprenta și asupra aspectelor educaționale ale copiilor.

Comunitatea Văii Jiului a avut întotdeauna în componența ei, indivizi care din cauze de diferite, de natură medicală sau socială, s-au aflat în imposibilitatea de a-și satisface trebuințele prin mijloace proprii. Eșecul reformelor inițiate în perioada de tranziție a condus la o criză profundă în toate domeniile vieții sociale

În aceste condiții s-a impus constituirea unui sistem de protecție socială care să asigure sprijinul și ocrotirea persoanelor, grupurilor care nu mai dispun de resurse materiale, sociale și morale, care nu mai sunt în stare să obțină prin eforturile proprii mijlocele necesare unui trai decent.

Dimitrie Gusti afirma că sociologia „a ieșit din făgașul sentimentalismului generos și al simplelor bune intenții pentru a păși în domeniul unei acțiuni sociale și etice ordonate și temeinic motivate, cu scopul exclusiv de a servi societatea nu prin cărți și teorie, ci prin găsirea adevărului social în mijlocul grelelor conflicte ale vieții.”

Actualitatea temei: Datorită celor enunțate anterior, am dorit să evidențiez că statutul social poate influența în sens pozitiv sau negativ aspectele educaționale ale membrilor unei comunități care se confruntă cu numeroase probleme de ordin social. Pentru soluționarea problemelor sociale apărute în comunități în ultimii ani, există specialiști anume pregătiți să intervină prin metode specifice muncii de asistent social în funcție de tipul și felul situațiilor ivite. Medierea, consilierea, sprijinul social sunt doar câteva procedee specifice acestei categorii de specialiști.

În mediul educațional există în număr insuficient psihologi sau de un consilieri pedagogici ce încearcă să aducă un echilibru în vederea diminuării riscului abandonului școlar influențat de asemenea de statutul social al familiei elevilor.

Obiective:

analiza comportamentului elevilor ce se confruntă cu dificultăți de ordin social în unitățile de învățământ;

identificarea cauzelor care au dus la existența unor nevoi de ordin social;

determinarea măsurii în care mediul social influențează aspectele educaționale ale elevilor.

Obiective generale

investigarea contextului social, cultural și școlar în familiile ce fac obiectul acestei cercetări;

identificarea posibilităților specifice școlii, de prevenire și diminuare a absenteismului din cauza problemelor de ordin social cu care se confruntă elevii săi;

studierea impactului pe care-l are statutul social al elevilor asupra rezultatelor școlare.

Motivarea alegerii temei: Am ales această temă pentru lucrarea mea, deoarece am realizat că diferențele mari de ordin social din comunitatea în care trăiesc, își poate pune amprenta în mod serios asupra viitorului educațional al elevilor care se confruntă cu această problematică. Copilul zilelor noastre, pare că trăiește înconjurat de exemple de tot felul (nu neapărat pozitive), iar puterea sa de reacție împotriva acestui fenomen este una destul de limitată în condițiile în care acesta nu are fundament educațional și spiritual solid.

Pornind de la ideea că handicapul de ordin social poate influența rezultatele școlare ale copiilor ce provin din familii cu nevoi sociale, am formulat următoarele ipoteze:

Dacă mediul familial ar fi unul benefic și educația oferită de acesta, ar fi adecvată, atunci influența mediului social extern asupra rezultatelor școlare ar fi cu mult diminuata;

Dacă școala ar acorda mai multă atenție fenomenului „handicap social” și „copiilor problemă”, atunci ar reuși împreună cu consilierii și părinții, prin metode specifice, realiste și eficiente să diminueze influența acestui fenomen în cadrul școlilor și implicit asupra rezultatelor școlare.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Clarificări conceptuale

Transformări sociale

Transformările de sistem pe care le parcurg țările din această zonă a Europei, indiferent de evenimentele care le-au declanșat, presupun o reconstrucție a întregului edificiu social. Schimbarea socială se petrece concomitent la diverse niveluri.

Sub presiunea unor tendințe politice contradictorii, societatea românească a fost răvășită în țesuturile ei sociale, de valul unor schimbări incoerente și adesea cu efecte inverse decât cele scontate.

În noua ordine socială a României de după anii 1990, disponibilizările din unele sectoare economice și tranziția la procesul de privatizare a făcut ca membrii unor anumite categorii să își schimbe condiția, muncitorii suferind un larg proces de erodare și de deprofesionalizare, unii din ei fiind puternic afectați de șomaj, puterea de cumpărare și consumul au scăzut drastic.

Toate acestea au dus la apariția unei clase de mijloc dependentă de sistemul sectorului privat. Politicile salariale din perioada de tranziție au favorizat apariția unor importante discrepanțe între sectoare, fără a avea fundamente economice. Evoluția de la economia de comandă și societatea „închisă” către „societatea deschisă” și economia de piață a avut un parcurs sinuos, cu importante schimbări, dar și cu probleme sociale. Schimbarea socială a creat premisele unei noi reconfigurări a structurii sociale, care a avut efecte în procesul de categorizare socială.

Sistemul economic al pieței generează o distribuție inegală a resurselor și astfel apar situații în care o parte a colectivității câștigă prea puțin sau deloc, plasându-se sub nivelul minim de viață considerat a fi acceptabil în contextul respectivei colectivități. O altă parte câștigă foarte mult, ceea ce, în raport cu lipsa de venituri sau cu veniturile cu totul nesatisfăcătoare ale celorlalți, colectivitatea este tentată să considere a fi prea mult.

Din această particularitate a distribuției primare realizată de mecanismele economice a pornit controversa asupra inegalității sociale.

Se desprind mai multe surse de dezechilibre mari prin intermediul pieței:

limitări ale capacității individuale de obținere a veniturilor – nu din vina lor (sau din propria opțiune), segmente apreciabile ale populației nu au deloc capacitatea de a câștiga sau o posibilitate redusă;

inegalități în șansa de câștig datorită unor factori sociali, structurali, iar nu individuali – diferențieri substanțiale de venituri, ocuparea parțială a forței de muncă în raport cu conjunctura economică, șomajul etc.;

dezechilibru dintre nevoi și posibilitățile de câștig – anumite împrejurări pot crea necesități mult mai mari în raport cu capacitățile efective de câștig ale persoanelor.

În opinia mea termenul de „Excluziune socială” definit de specialiști poate fi asemănat cu cel de „handicap social” deoarece acesta este definit în strânsă relație cu conceptul de sărăcie, ca fiind o consecință sau un indicator al stării de sărăcie.

La începutul anilor 1990, conceptul de excluziune este definit în relație cu comunitățile locale, înlocuind adesea termenul de „sărăcie”.

Lipsa de integrare a individului în cadrul sistemului politic și de reprezentare juridică, pe piața muncii, în sistemul de protecție socială sau în familie, respectiv comunitate este definită ca excluziune socială. O astfel de definire plasează cauzalitatea fenomenului la nivel social, deci la nivelul sistemelor sociale, excluzând din start orice înțelegere a excluziuni sociale ca posibil fenomen voluntar.

Conceptul general de politică socială – Termenul de „politici sociale” provine din limba engleză unde „policy” semnifică strategiile, planurile de acțiune promovate într-un domeniu anume (politică socială, politică fiscală), iar „politics” se referă la viața politică exprimată în partide politice, instituții politice, ideologii. Politicile sociale au o istorie relativ scurtă, de aproximativ un secol având un suport teoretic relativ consistent, care se află într-un proces continuu de transformare, completare și redefinire.

Putem vorbi despre politici sociale din perspectiva acțiunilor întreprinse de către stat sau a disciplinei cu același nume. Ca disciplină, politicile sociale se încadrează în categoria științelor sociale fiind, de fapt, o disciplină de graniță întrucât preia concepte și metode din alte științe cum sunt sociologia, economia, științele politice sau asistența socială. La modul general ne referim la politici sociale gândindu-ne la strategiile, programele, proiectele, instituțiile, legislația, într-un cuvânt acțiunile care urmăresc să promoveze bunăstarea individului, familiei sau comunității într-o societate.

1.2. Precizări teoretice

Procesul de socializare

Educația elevului și implicit dezvoltarea procesului de socializare, are loc în medii diverse (școală, familie, grupuri), asupra lui acționând o multitudine de factori educativi. Pentru ca educația formală (ansamblul acțiunilor educative sistematice și organizate, elaborate și desfășurate în cadrul unor instituții de învățământ specializate (școală, universitate etc.), nonformală (totalitatea acțiunilor și influențelor educative structurate, organizate și instituționalizate, dar desfășurate în afara sistemului de învățământ) și informală (nu exprimă o educație fără caracter formativ, ci caracterul spontan al acestei influențe educative) să aibă scopuri armonizate, este necesar să se stabilească raporturi de parteneriat între toți acești factori educativi pentru ca acțiunea lor să conveargă spre atingerea aceluiași obiectiv.

1.2.1. Rolul școlii în socializarea individului

Mediul școlar este un sistem deschis, atât către factorii externi, cât și către factorii interni (ereditatea). Datorită acestei însușiri, el își demonstrează capacitatea de a prelucra dispozițiile native, prin metode specifice educației și de a le armoniza cu factorii de influență externi, proiectând linia de evoluție a școlarului, respectându-i individualitatea, dar orientându-l în direcția idealului pedagogic.

Comunicarea pedagogică integrează o multitudine de resurse specifice stimulării comportamentelor adaptative și de integrare socială: spațiul școlar (sala de clasă), timpul școlar (orarul școlar), partenerii (elevii și cadrele didactice) un conținut, conform programei, metode, mijloace etc., într-o situație educațională definită generic: lecție. Educația este definită în sensul cel mai larg, ca acțiune de formare și conducere a formării.

Cadrul didactic îndrumă activitatea elevului, conducându-l pe drumul greu, dar ascendent, al formării personalității sale. Necesitatea adaptării activității școlare la particularitățile individuale ale elevului este incontestabilă, ea permițând optimizarea randamentului școlar. Reușita școlară a elevului nu poate fi înțeleasă de către profesor, fără cunoașterea temeinică a cerințelor psihologice ale activității școlare. Profesorul trebuie să cunoască natura și modul de desfășurare a proceselor psihice implicate în studierea obiectului școlar produs de el.

Pedagogul nu rămâne pasiv la randamentul elevilor săi. El este preocupat în permanență atât de „elevul slab”, cât și de „elevul bun” la învățătură. Dar în aceste situații extreme, profesorului îi revin sarcini didactico-metodice de natură diferită. realizarea lor vizează o asemenea reglare a activității școlare, care să respecte individualitatea și autonomia elevilor în cauză.

Dorința și priceperea cadrului didactic de a înțelege bucuriile și necazurile, succesele și insuccesele, posibilitățile intelectuale și incapacitățile elevului prin prisma particularităților psihice de vârstă sunt acele condiții care conferă fiecărei situații școlare un caracter inedit.

Educația primită în școală are un rol extrem de important în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece aceasta modelează caracterul elevilor. Aceasta alături de educația oferită de părinți, are un rol major în dezvoltarea caracterului, a personalității și, în special, a comportamentului în societate. Această educație nu are mereu efecte benefice în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece, atunci când această educație diferă de cea oferită de părinți, tânărul devine confuz și, din instinct, alege să respecte educația oferită de părinți, astfel ignorând-o pe cea oferită în școală.

În concluzie pot afirma că școala – este instituția care organizează trăirea unei experiențe de învățare, urmărește atingerea unor obiective cu ajutorul unor metode si mijloace științifice, informează și formează elevii ținând cont de anumite principii, având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse. Ea nu este doar locul în care copilul învață ci doar unul dintre ele, mai specializat și competent în domeniul educației decât altele.

E bine ca familia și chiar societatea în ansamblul ei, să aibă încredere în rolul școlii, dar pentru ca educația copilului să se ridice la nivelul așteptat, el trebuie să se implice, să colaboreze cu personalul didactic pentru ca metodele și obiectivele propuse sa fie convergente.

De asemenea, chiar dacă ”școala vieții” are un rol important în viața fiecăruia dintre noi, aceasta s-a dovedit a fi de multe ori insuficientă. De aceea, o educație dobândită în mediul școlar a reprezentat întotdeauna o bază foarte bună peste care s-a clădit experiența de viață.

Pentru părinți o școală bună este instituția în care li se dă voie copiilor să își dezvolte nestingheriți personalitatea, pentru alții, școala poate apărea ca una în care domină indisciplina. Așteptările în ceea ce privește școala sunt diferite deoarece însăși rolul școlii este văzut diferit de părinți cât și de cadrele didactice.

Asemeni fiecărui individ, dascălul are anumite calități personale, iar acest lucru se reflectă în stilul didactic pe care îl adoptă. Dacă familia manifestă nemulțumire față de școală, iar copilul este conștient de acest lucru, peste câțiva ani va întâmpina probleme de disciplină, astfel, dacă atitudinea părintelui față de școală și față de cadrele didactice este indiferentă sau potrivnică, copilul va surprinde repede acest lucru și va învăța să manifeste negativism față de orice formă de autoritate (inclusiv și în mod special față de părinți).

Dacă familia dorește ca fiul / fiica să se dezvolte armonios, să învețe respectul față de reguli și autorități, este bine să coopereze cu cadrele didactice iar dacă există nemulțumiri sau divergențe de opinie în ceea ce privește metodele școlii, e bine ca părintele să comunice cu aceasta, fără a-și manifesta dezaprobarea sau nemulțumirea de față cu copilul.

1.2.2 Rolul familiei

Familia este rădăcina educației. Ea este un factor primordial de informare și de creare a copiilor și tineretului. Are rolul de al introduce pe copil în societate, de a implementa practici educative, construcții cognitive.

Alături de școală, familia este unul din factorii care se preocupă de educație. Ea are o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte din cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, elevul le datorează educației primite în familie. Utilizarea în limbajul comun a expresiei „a avea cei șapte ani de acasă”. Familia este definită ca fiind un grup social relativ permanent de indivizi legați între ei prin sânge, origine, căsătorie sau adopție care împărtășesc responsabilitatea primară pentru reproducerea și îngrijirea membrilor societății.

Mediul în care trăiește și se dezvoltă copilul, nivelul de educație al părinților, valorile morale care sunt transmise noilor generații își pun amprenta asupra relațiilor vieții de familie. Într-o familie în care domnește o atmosferă de stimă reciprocă, care manifestă stabilitate, iar membrii ei se declară satisfăcuți de rezultatele interacțiunilor, copilul sau copiii ocupă un loc central ceea ce este benefic dezvoltării lor ulterioare.

Burgess, Locke și Thomas definesc familia ca un „grup de persoane unite prin legături de căsătorie, sânge sau adopție, gospodărindu-se împreună, interacționând și comunicând între ele de pe poziția rolurilor sociale de soț și soție, mamă și tată, fiu și fiică, frate și soră” creând și menționând o cultură comună.

Claude Levi-Strauss definește familia ca un „grup , având la bază căsătoria, alcătuit din soț, soție și copiii născuți în acest cadru, pe care îi unesc drepturi si obligații morale, juridice, economice și sociale”.

Funcțiile familiei au fost clasificate în diverse moduri

Funcția de supraviețuire și securitate – familia asigură nevoile bazale (hrană, îmbrăcăminte), hotărăște dimensiunile ei (planificarea familială), recrutare de noi membrii, tratarea bolnavilor, menținerea sănătății, asigurarea rezervelor financiare etc.;

Asigură dezvoltarea socială și emoțională a membrilor ei prin suport în perioade de stress, educație, pedepsire, compensații, sistem normal de comunicare, acces la educație, protecția membrilor de influențe nedorite din afara familiei;

Educarea copiilor – în cadrul familiei se învață valorile ,morale, culturale, religioase, păstrarea identității etnice, conștiința civică, patriotismul. Familia asigură membrilor norme de comportament acceptate social, dezvoltarea personalității, socializarea, independență, spiritul de inițiativă.

Diferențele de cultură și educație își pun serios amprenta asupra vieții de familie și implicit asupra aspectelor sociale ale familiei.

Colaborarea dintre școală și familie devine în prezent o prioritate. Informațiile utile factorilor educaționali se obțin prin colaborare permanentă, schimb de idei și depind de gradul de influențare pe care îl are școala asupra personalității elevului, reacția familiei la solicitarea școlii etc.

Comparativ cu familiile din societățile tradiționale, funcția socializare a familiei a început să fie tot mai mult preluată de alte instituții sociale (școală, instituții culturale, mijloace de comunicare în masă). Cu toate aceste transferuri de competențe socializatoare, familia continuă însă să rămână una dintre principalele instituții de socializare. Avantajul socializării în familie este că ea se realizează într-un climat de afectivitate, care facilitează transmiterea și însușirea valorilor și normelor sociale.

Dificultățile materiale și sărăcia reprezintă alți factori de risc în familie, cei mai importanți fiind: veniturile familiei, condițiile de trai (condiții de locuit), posibilitățile de asigurare a necesităților fundamentale (hrană, îmbrăcăminte, rechizite pentru copii, medicamente etc.). Degradarea standardului de viață al unui număr mare de familii, în special al acelora cu mulți copii, alunecarea lor spre sărăcie, sporirea diferențierii sociale, extinderea șomajului au drept consecință dezintegrarea sistemului familial .

Când unele funcții ale familiei sunt deteriorate sau absente, apar traume sufletești pe care copilul le resimte în modul cel mai acut cu putință, la nivelul conștiinței sale morale în curs de formare. Intenționat sau nu, sistematic sau spontan, părinții exercită și influențe în plan moral,constituindu-se așa numita “Conștiință morală” primară, care acționează ca un fel de “voce” a părinților, asigurând pe de o parte reglarea conduitelor, iar pe de altă parte o anumită securitate afectivă a copilului.

În familiile destrămate sau caracterizate prin lipsa de armonie a părinților au fost identificate mai multe cazuri de copii cu defecte de vorbire,tulburări nervoase și de caracter, perturbări sau retardări în dezvoltarea intelectuală și școlară și chiar perturbări ale moralității ceea ce demonstrează că există o strânsă legătură între așa, zisa “patologie a copilăriei mici” și psihologia sau comportamentul părinților. 

Există și alte situații familiale similare care favorizează tendințe caracteriale pregnant deviante: copilul minte în permanență, săvârșește acte de furt, demonstrează agresivitate, era iritabil, lipsit de sensibilitate, dovedindu-se ceea ce se numește “copil dificil”. Aceste conduite deviante dezvoltate încă din perioada de preadolescență constituie premisa formării unei conștiințe morale deficitare,care poate stimula ulterior copilul la săvârșirea unor acte cu caracter antisocial. Atunci când formele educative forțează prea mult generalitatea, ignorând faptul că fiecare copil, fiecare adolescent își are individualitatea sa distinctă este posibil ca sistemul de valori pe care adultul încearcă să îl imprime să sufere deformări sau să intre în contradicție cu convingerile, sentimentele și experiența (de fapt, lipsa de experiență) a acestuia. Dezvoltarea psihică a elevului are o "istorie individuală ", a cărei fundamentare se realizează încă din familie. Copilul, crescut într-un anumit tip de climat afectiv și intelectual, va asimila mai ușor acele valori socio-culturale cu care vine în contact repetat și nemijlocit încă prin modelele de conduită ale părinților. Familia îndeplinește, prin funcția sa de socializare a copilului, un rol nebănuit de important în formarea ierarhiei valorilor individuale. Familiile cu nivel de aspirație ridicat, orientate spre succese și performanțe, acordă o importanță deosebită reușitei școlare a copilului. În acest tip de familie, la baza motivării bucuriilor sau a necazurilor, a succeselor sau a insucceselor, într-un cuvânt al autoevaluării, stau realizările.

1.2.3. Familia – Echilibrul familial

Diferențele de ordin economic, sociocultural sau de altă natură sunt realități cu un puternic impact asupra dezvoltării personalității copilului și a formării lui în conformitate cu idealul social și cel personal.

Toți părinții năzuiesc să își vadă copiii mari, bine educați și bine pregătiți pentru viața socială și profesională. Mulți dintre ei abandonează cursa. Unii o fac din ignoranță, unii din lipsă de răspundere, alții din imposibilitatea de a-și juca rolul până la capăt, din variate motive.

Rolul părinților față de un copil este evident: pentru viața sa de zi cu zi, copilul depinde în general de adulți și în special de părinții săi. Părinții rămân întotdeauna un refugiu afectiv pentru copii, chiar dacă el îi respinge uneori și chiar dacă își afirmă câteodată independența.

Statutul familiei în sistemul social actual, comportă semnale îngrijorătoare de degradare calitativă, de diminuare a rolului educativ ca urmare a instabilității crescânde a cuplului, a scăderii interesului și controlului părinților față de preocupările copiilor, și a grijilor materiale cotidiene pe care numeroase familii le au.

Cea dintâi școală este familia, ea fiind temelia pe care se zidește edificiul personalității. În cadrul familiei se armonizează trăsăturile unei instituții cu cele ale unui grup. Unitatea grupului este consolidată de fenomene interioare și fenomene exterioare lui iar dinamica grupului este influențată de factori materiali, culturali și psihologici.

Oferind copilului un climat de profundă securitate în condițiile căruia se poate dezvolta armonios, grupul familial îi conferă tot-odată un ideal de sine, o imagine liniștitoare a propriului eu, un antidot pentru neliniștile sale interioare.

Numai o familie unită și care prezintă conduite armonioase ale membrilor săi este capabilă să asigure un climat educativ propriu dezvoltării conduitelor normale și pozitive ale copilului,deoarece identificarea cu ambii părinți, imitarea comportamentului acestora și însușirea pe aceasta baza,a unor convingeri și atitudini favorabile solicită imperios un potențial funcțional definit de integralitate și coerență, care sa asigure complementaritatea rolurilor și sarcinilor familiale.

Familia ocupă un loc aparte în sistemul instituțional al educației. Acțiunea ei pe întreaga perioadă a dezvoltării include și toate laturile formării personalității. Ea reprezintă unul din mediile de socializare și educare din cele mai complete datorită posibilităților ce le are de a-l introduce pe copil în cele mai variabile situații și de a acționa asupra lui prin cele mai complexe și firești mijloace.

Părinții pot fi parteneri în educație, pentru că dețin cele mai bogate informații despre copiii lor. Pentru o colaborare și ajutor reciproc între familie și școală este necesară realizarea unui parteneriat bazat pe stimă și respect reciproc, parteneriat în care, părinții să fie priviți ca parteneri activi; să fie atrași în adoptarea și luarea deciziilor, să se recunoască și să se valorifice informațiile date de ei, despre copii, iar responsabilitatea să fie între părinți și profesori. O formă de comunicare, cooperare și colaborare foarte importantă o constituie comitetele de părinți, aceasta fiind o premisă a succesului școlar.

1.3. Succesul și eșecul școlar

Acestea sunt noțiuni subiective, care depind de raportarea la anumite norme, la un scop, la așteptările pe care le are individul la un anumit moment și cu privire la o anumită activitate și nu depind de nivelul absolut de realizare a unei activități. Trăirea succesului sau a eșecului depinde într-o foarte mare măsură de așteptările personale, de gradul de mobilizare a individului pentru atingerea scopului propus și de modul de autoevaluare.

1.3.1. Succesul școlar

Gradul de adaptare la activitatea școlară arată capacitatea și trebuința elevului de a cunoaște, de a asimila, de a interioriza cerințele externe, influențele instructiv-educative programate, alături de dorința și capacitatea lui de a se modela, de a se acomoda, de a se exterioriza în sensul acestora. Unul din factorii de bază ai reușitei școlare, dar nu singurul, este inteligența școlară.

Succesul școlar nu este un indiciu al valorii inteligenței generale sau globale a elevului, întrucât capacitatea de adaptare școlară depinde de inteligența lui școlară. Aceasta se formează în procesul de școlarizare, înglobând în structura sa și atitudinea elevului față de activitatea conducătoare a vârstei școlare. Inteligența școlară nu este o valoare psihică absolută. Eficiența ei este condiționată de gradul de organizare a întregii personalități , mai ales de trăsăturile afectiv-motivaționale și volitiv-caracteriale ale elevului.

Evaluarea inteligenței presupune cunoașterea tensiunilor, a barierelor externe și interne ale elevului, a gradului de mobilizare a efortului voluntar, a fazelor și a direcției activității, într-un cuvânt a câmpului psihologic în care se desfășoară activitatea elevului.

Aptitudinea școlară  este o structură complexă și dinamică de funcții psihice care, alături de motivație și alte aspecte ale personalității, determina reușita școlară a elevului. Principalii factori care intervin în determinarea rezultatelor școlare sunt inteligenta generală, aptitudinea verbală, și factorii nonintelectuali de personalitate.

Dezvoltarea stimei de sine a elevului de liceu, în vederea reușitei școlare,  este un proces de lungă durată, cu numeroase determinări obiective și subiective. Foarte important pentru reușita școlară este prevenirea eșecului școlar, care presupune intervenția întemeiată pe cunoașterea eventualelor cauze care ar putea genera nereușita în activitatea de învățare. Din acest punct de vedere, reușita școlară este considerată ca o rezultantă a confluenței tuturor factorilor implicați în activitatea de învățare. 

Motivația de a învăța este segmentul primordial al succesului școlar. Sursele motivației sunt multiple și complexe. Motivația poate fi definită ca fiind acele mobiluri interioare care direcționează comportamentul uman.

Componentele interne ale motivației pentru a învăța sunt:

Curiozitatea este un motiv intrinsec de a studia și, deci, învățarea nu rămâne a fi dependentă doar de „răsplata” profesorilor.

Autoeficiența care poate fi explicată prin puterea de a gândi pozitiv, prin „încrederea în propriile forțe” și „prezența convingerii de reușită” și are patru surse de bază: realizarea performanțelor, experiența indirectă, persuasiunea verbală și starea psihologică.

Atitudinile sunt o comoditate iluzorie. Și asta pentru că, de cele mai dese ori, atitudinile sunt iscusit menajate sau disimulate. De exemplu, un elev oarecare poate avea o atitudine negativă față de un anume profesor, dar întâlnindu-se cu acesta se comportă respectuos, manifestând o „atitudine binevoitoare”, ceea ce nu ar manifesta și în discuție cu fratele. Pentru profesor este foarte important să cunoască care este atitudinea elevilor săi, cu referire, în special, la conținutul disciplinei.

Competența este în corelație directă cu Autoeficiența. Ființele umane simt plăcere colosală atunci când fac ceva foarte bine. Filozofia competenței este simplă: dați cuiva un pește și va avea ce mânca o zi, învățați-l să pescuiască și va mânca o viață. Suportul colegilor, părinților și profesorilor, respectul și încurajarea acestora sunt foarte importante pentru elevi, în special, în încercarea lor de a dobândi anumite competențe.

Satisfacția elevilor poate fi intensificată prin celebrarea reușitelor. Recunoașterea succeselor elevilor, atât în public, cât și în particular, consolidează comportamente și atitudini care au asigurat obținerea succesului.

Reușita școlara este influențată, de asemenea, mai mult sau mai puțin indirect, de aspirațiile grupului social (familia sau grupul școlar) din care face parte elevul. El nu poate fi „izolat” de mediul social în care își desfășoară activitatea și sub influența căruia își formează conștiința de sine, fără de care nu se poate vorbi despre nivel de aspirație.

De regulă, aspirațiile elevului evoluează pe fondul interacțiunilor sociale, în sensul unei apropieri de aspirațiile mai ridicate ale membrilor grupului de referință, dar fără ca această tendință spre „uniformizare” să șteargă diferențele individuale privind mărimea nivelului de aspirație.

1.3.2. Eșecul școlar

Poate înregistra forme diferite de manifestare, de la formele cele mai simple, cum ar fi rămânerea în urmă la învățătură, până la formele foarte complexe și grave, cum ar fi repetenția sau abandonul școlar.

Performanța poate fi sau nu în acord cu ceea ce elevul așteaptă de la acțiunea întreprinsă, poate sau nu satisface trebuințele sau motivația care se află la baza conduitei.

Elevul care înregistrează eșec după eșec, indiferent de cauzele inițiale ale insuccesului, nu-și formează sentimentul siguranței, al încrederii în sine, indispensabil pentru a întâmpina o nouă situație școlară. Elevul neadaptat, cu experiența repetată și recentă a insucceselor , nu poate evita și nici refuza situațiile școlare planificate riguros prin programe, orare, ritmuri de avansare, forme de activitate ș.a., el nu are posibilitatea de a alege.

Eșecul este:

eșecul școlar de tip cognitiv – se referă la nerealizarea obiectivelor educative. Elevul înregistrează niveluri scăzute de competență, cauzele fiind situate la nivelul dezvoltării intelectuale, în plan operațional sau la nivelul motivațional;

eșecul școlar de tip necognitiv – se referă la inadaptarea elevului la exigențele mediului școlar. Elevul nu se poate adapta normelor pe care trebuie să le respecte într-un cadru instituționalizat de tip școlar.

De cele mai multe ori există o interacțiune strânsă între cele două, nereușind să achiziționeze informațiile și cunoștințele specifice vârstei cronologice la care se află, elevul de demotivează, prezentând tulburări și la nivelul comportamentului (eșecul de tip cognitiv determină și apariția eșecului de tip necognitiv) și invers, tulburările de comportament care se manifestă prin dificultăți de concentrare, prin conduitele agresive manifestate față de colegi, prin reacțiile de opoziție față de cadrele didactice, prin absenteism, vor determina și instalarea tulburărilor în procesul de achiziționare a cunoștințelor.

Cauzele eșecului școlar – sunt următoarele:

a). Cauze datorate familiei:

familii dezorganizate;

părinți plecați la muncă în străinătate;

lipsa condițiilor necesare vieții (hrană, îmbrăcăminte, spațiu de locuit);

lipsa condițiilor de învățătură;

exigențele exagerate ale unor părinți care cer copiilor rezultate școlare peste

posibilitățile reale ale acestora;

lipsa controlului din partea unor părinți asupra activității școlare și a celei extrașcolare;

comportarea autoritară a unor părinți față de copiii lor cu aplicarea de restricții și sancțiuni;

cumpărarea de către părinți a unor cadouri valoroase (calculatoare, telefoane) crezând că acestea vor înlocui lipsa de timp și de afectivitate față de copiii lor;

lipsa legăturii unor părinți cu școala.

b) Cauze datorate elevului:

apariția unor tulburări fiziologice cum sunt cele senzoriale (auditive, vizuale) și a unor boli endocrine;

tulburări de caracter: opunere, agresivitate, minciună, absenteism;

tulburări psiho-sociale: delicvență, bande;

tulburări de activitate: apatie, dezinteres;

tulburări de personalitate: hiperemotivitate, neliniște, infantilism, nevroze de

eșec.

c) Cauze datorate școlii:

organizarea necorespunzătoare a procesului de învățământ;

pregătirea necorespunzătoare a institutorilor/profesorilor;

incapacitatea formării la elevi a motivației învățării;

supraîncărcarea elevilor;

lipsa unei educații democratice, bazată pe participarea și cooperarea copilului

la toate activitățile;

evaluarea subiectivă care nedreptățește pe elevi și demobilizează la învățătură

(Efectul Pygmalion);

lipsa colaborării școlii cu familia.

Trăsăturile de personalitate, afectiv–motivaționale și volitiv–caracteriale, aptitudinile ș.a., care reglează conduita, se formează și se cristalizează în procesul interacțiunilor sociale. În ansamblul acestora un loc important îl dețin relațiile interpersonale.

1.4. Influența mediului social

Condiția economică a familiei și caracteristicile individuale ale elevilor afectează aspectele rezultatelor școlare într-o societate. De regulă, eșecul școlar se regăsește în rândul grupurilor defavorizate și este generat de sărăcie și marginalizare, de costurile colaterale pe care le presupune învățământul, chiar dacă este gratuit.

Școala nu dispune de fonduri proprii pentru susținerea diferențiată a familiilor. Adâncirea crizei economice actuale din țara noastră a determinat diminuarea drastică din punct de vedere material a multor familii, ceea ce a dus inevitabil la renunțarea la școală a multor copiii ce aparțin acestor familii.

Sentimentul de insecuritate resimțit de unii elevi care trăiesc în societatea actuală marcată de ritmul accelerat al derulării socio-economice și culturale, de faptul că și ei participă la incertitudinile părinților față de viitorul economic și poziția lor, de aparentă libertate excesivă (care uneori este indiferență), de sentimentul de neadeziune la niște valori care nu sunt ale generației lor etc., toate acestea și încă multe altele îi împing uneori pe tineri spre apatie sau agresivitate, anomie, inadaptare, culpabilizarea părinților pentru toate nerealizările.

Valorizarea socială și evitarea etichetării Atribuirile cauzale pentru succes sau insucces școlar, sunt legate și de procesele fundamentale de comparare socială și categorizare socială. Prin comparare socială este desemnată tendința de a ne valida opiniile prin compararea cu opiniile celorlalți, îndeosebi atunci când nu avem criterii obiective de evaluare.

Dependența de opiniile celorlalți a atribuirilor legate de succes/insucces este importantă în contextele educaționale. De asemenea, procesul de categorizare socială favorizează atribuiri persistente în categorii (etichetări) de tipul: elev de succes/elev slab, precum și atribuiri cauzale distorsionante. Profesorii, părinții, colegii se așteaptă ca elevii să-și confirme statutul atribuit prin etichetare socială.

Profesorii tind să comunice verbal și nonverbal mai mult cu elevii pe care îi consideră buni, precum și să le ofere mai multe oportunități de afirmare pe parcursul lecțiilor. Un elev etichetat ca elev cu succes școlar tinde să fie considerat, îndeosebi de educatori, ca o persoană care are doar calități și inteligență deosebită. Așteptările față de acest elev sunt pozitive, nereușitele lui tind să fie atribuite extern și considerate „accidentale”, pe când nereușitele unui elev considerat slab la învățătură sunt privite ca regulă iar succesele ca accidentale sau chiar ca întâmplări nesemnificative, de ignorat.

Modalitățile curente de etichetare din mediul educațional devin cu ușurință norme și modele de grup care sunt promovate de grup prin presiune socială și asumate de individ prin conformism și învățare socială.

Deoarece normele de grup generează o presiune spre conformism în cadrul grupului, de multe ori elevii devianți, în raport cu normele grupului (de pildă normele de competență), fie spre polul eșecului, fie spre acela al excelenței pot fi slab tolerați social de educatori, de colegi, ori de ambele grupuri sau chiar de familie.

Acceptarea necondiționată este o strategie fundamentală în prevenirea eșecului școlar și orientarea spre succes. Presupune disocierea persoanei elevului (care beneficiază constant de respectul educatorului), de performanțele și comportamentul său (care pot fi evaluate, comparate, încurajate/descurajate și, mai ales, îmbunătățite prin învățare).

Este mai eficient să evaluăm și să antrenăm adecvat fiecare comportament/competență în parte, ajutând elevul să-și valorizeze și să-și dezvolte resursele specifice, decât să evaluăm global elevul în funcție de rezultate specifice unui domeniu (fie el chiar domeniul activității lui în școală, în general ) sau unei etape a dezvoltării sale.

Egalitatea de șanse în fața educației și asigurarea unui învățământ de calitate pentru toți sunt, pentru majoritatea sistemelor de învățământ din lume, obiective prioritare. Sistemul de învățământ din România nu face excepție.

Deși distincte, cele două obiective nu pot fi separate: un sistem de învățământ nu poate fi considerat accesibil doar pentru că asigură reprezentarea la toate nivelurile sale pentru toate categoriile de populație, ci și dacă toți elevii au acces la același tip de cunoștințe și în ceea ce privește calitatea și din punct de vedere al cantității acestora și de condiții de desfășurare a procesului instructiv-educativ asemănătoare.

Calitatea unui sistem de învățământ este influențată atât de factori externi școlii (mediul sociofamilial și economic de proveniență al elevului, nivelul de educație și ocupația părinților etc.), cât și de factori care țin exclusiv de școală (colectiv didactic, condiții de învățare, tip de școală frecventat etc.). Dacă asupra factorilor exteriori școlii capacitatea acesteia de a-i modifica în favoarea succesului educațional al elevilor este scăzută, în ceea ce privește cea de-a doua categorie de factori, intervenția școlii poate fi maximă.

În România se manifestă încă diferențe socioeconomice semnificative între diferite categorii de populație, între mediile de rezidență, între populația majoritară și minoritățile etnice etc. Aceste diferențe se regăsesc și la nivelul populației școlare dintr-o instituție de învățământ: școlile care-și desfășoară activitatea în mediul rural, în comunități/zone/cartiere cu populație majoritară săracă sau de altă etnie se caracterizează prin performanțe educaționale mai scăzute, comparativ cu școlile din mediul urban, frecventate de elevi proveniți din medii favorizate și aparținând majorității.

Ca și în alte state și în România „efectul de compoziție” acționează mediat: în școlile cu elevi majoritari defavorizați fluctuația de personal este mai ridicată, nivelul de dotare tehnico-materială a școlii este mai redus, cadrele didactice alocă mai mult timp asigurării ordinii și disciplinei în școală și în clasă decât transmiterii de cunoștințe, relațiile dintre școală și familie sunt mai reduse ca intensitate sau nu există etc.

Sărăcia este doar una dintre barierele dintre elevi și școală. Limba vorbită acasă, de cele mai multe ori alta decât cea vorbită în școală, nivelul de educație scăzut al părinților, relațiile tensionate dintre membrii familiei, dar și dintre membrii comunității căruia îi aparțin, lipsa suportului afectiv etc. sunt factori care afectează traseul educațional al elevilor acestor școli. Pentru elevii acestor școli și familiile lor, găsirea unor surse de supraviețuire reprezintă preocuparea majoră și nu educația.

Este un fapt demonstrat acela că elevii proveniți din medii defavorizate au mult mai mult de câștigat din punct de vedere educațional atunci când frecventează o școală în care predominanți sunt elevii proveniți din medii favorizate din punct de vedere socioeconomic, familial, cultural, decât au de „pierdut” elevii favorizați care învață în medii școlare defavorizate. Între școală și familie există o relație de colaborare, însă modalitățile prin care comunică acestea sunt foarte limitate: tradiționalele ședințe cu părinții și întâlnirile directe cu părinții unui elev.

Dacă la aceste ședințe ar participa toți părinții sau majoritatea dintre ei, atunci am putea spune că metoda este una eficientă. Din păcate însă nu toți părinții vin la aceste întâlniri și cei care absentează cel mai frecvent sau nu participă niciodată sunt tocmai părinții elevilor care întâmpină dificultăți la școală.

Există, de asemenea, studii care susțin că nu atât caracteristicile socioeconomice, familiale sunt cauzele pentru care părinții evită să inițieze și să mențină relații cu instituțiile de învățământ, cât propria lor experiență educațională: o experiență negativă conduce la percepții negative asupra școlii și, implicit, la evitarea relațiilor cu acesta. O altă cauză a frecvenței scăzute a relațiilor dintre școală și familie o reprezintă și migrația părinților în alte state în căutarea unui loc de muncă.

Copiii rămân fără supraveghere, în grija unei rude sau chiar singuri lipsind astfel cadrul didactic de un interlocutor. Pe lângă lipsa suportului afectiv acești copii sunt mult mai expuși riscului eșecului școlar.

CAPITOLUL II

ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Aria cercetării

Pentru a desfășura partea aplicativă a lucrării mele, am apelat la sprijinul unui număr de 62 de subiecți, elevi în clasele a XI-a și a XII-a de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Petroșani. Am dorit să cuprind în această cercetare elevi din toate păturile sociale pentru a cunoaște opiniile lor cu privire la influențele de ordin material și social asupra rezultatelor școlare.

Pentru început voi exprima grafic care a fost structura acestora în funcție de sex:

Figura 2.1. Repartizarea în funcție de variabila “Sex”

Procentul maxim de aproape două treimi (58,10%), din respondenți este reprezentat de subiecții de sex masculin iar diferența procentuală de 41,90% este reprezentat prin subiecții de sex feminin. Aceștia sunt elevi ai liceului în clasele a XI-a și a XII-a astfel:

Figura 2.2. Repartizarea în funcție de variabila “Clasă”

Lotul studiat a fost format în proporție de 44% de respondenți ai clasei a XI-a iar diferența de 56% a aparținut celor care sunt elevi în clasa a XII-a.

Pentru a întregi tabloul lotului format voi exprima grafic în continuare vârsta respondenților:

Figura 2.3. Repartizarea în funcție de variabila “Vârstă”

Aproape o cincime din respondenți (19,35%) au avut vârsta de 17 ani împliniți, procentul majoritar de peste două treimi (62,90%) din cei chestionați a aparținut celor care au avut 18 ani, în timp ce diferența procentuală de 17,74% a aparținut respondenților care au împlinit vârsta de 19 ani.

Am dorit să știu din ce mediu social provin respondenții acestui chestionar, și i-am chestionat cu privire la starea civilă a părinților lor, și în urma centralizării datelor obținute, a reieșit următoarea exprimare grafică:

Figura 2.4. Starea civilă a părinților

Am constatat că peste jumătate din respondenți (53,23%) provin din familii ai căror părinți sunt căsătoriți, peste o treime din ei (32,26%) provin din familii monoparentale, deoarece părinții sunt divorțați, a existat și un procent de respondenți care provin din cupluri „necăsătorite”, iar diferența minimă de 6,45% a aparținut respondenților ai căror părinți sunt „văduvi”.

Studiile părinților respondenților au constituit următoarea întrebare la care aceștia au răspuns:

Figura 2.5. Repartizarea în funcție de variabila “Studiile părinților”

Am putut concluziona că lotul studiat a acoperit o gamă diversă a mediului din care provin, deoarece:

au existat tați ai respondenților (3,22%) care au fost doar absolvenți de „gimnaziu” prin comparație cu procentul de 8,06 al mamelor cu același nivel educativ;

în procent de 33,87%, peste o treime dintre tați au absolvit o școală profesională de meserii, în acest caz procentul mamelor cu același nivel educativ a fost mai mic, de doar 22,58%;

la variabila „liceu” situația a fost oarecum în balanță deoarece ambii părinți, atât mama (33,87%) cât și tata(37,10%) au avut procente de puțin peste o treime.

analiza a arătat că majoritatea părinților absolvenți de studii superioare a fost deținută cu 35,48% de către mame în timp ce doar puțin peste un sfert (25,81%) a aparținut taților care și-au definitivat studiile prin obținerea unei diplome de licență.

2.2. Metodologia cercetării

Studierea temei abordate am să apelez la următoarele metode de cercetare socială:

studiul bibliografiei: studierea și analiza literaturii științifice de specialitate (cărți, reviste);

chestionarul de opinie: Chestionarul se construiește folosind o întrebare de debut, de opinie, de atitudine, de motivație cu răspuns deschis dar și cu răspuns închis, urmează și întrebări filtru cu ajutorul cărora cei chestionați vor fi diferențiați în două colectivități comparând răspunsurile între ele. Ancheta sociologică constă în culegerea de date și informații despre entitățile sociale cuprinse într-un eșantion pe baza chestionării orale și/scrise, în vederea identificării de distribuții statistice și inter-relații (asocieri, covariații, raporturi funcționale sau cauzale) între indicatorii care corespund unui model teoretic și pentru exploatarea concluziilor de la nivelul eșantionului la cel al populației de referință.

Analiza statistică a datelor relevante temei vizate

CAPITOLUL III

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A DATELOR

3.1. Impactul mediului școlar asupra rezultatelor educaționale în opinia elevilor

Este important pentru fiecare dintre noi, să ne simțim în confortabil în mediul în care activăm, fie că e vorba de mediul în care locuim, de comunitatea în care trăim sau chiar de școala la care mergem zi de zi pentru a ne completa educația. La școală, este locul unde nu ar trebui să ne diferențieze nimic, unii față de alții deoarece acolo purtăm cu toții același statut, acela de „elev”. Dar în mediul școlar se întâlnesc copiii ce provin din diferite medii sociale, educați în medii diferite și care pot vedea realitățile zilnice în mod diferit, dar care educațional au același nivel.

În acest context am dorit să știu dacă respondenți ce au luat parte la cercetarea mea, indiferent de pătura socială din care provin, au fost influențați în vreun să se adapteze la colectivul clasei din care fac parte:

Figura 3.1. Adaptarea la colectivul clasei

Am aflat că au fost ajutați de mediul familial să se adapteze mai ușor la noul colectiv un procent însemnat de peste o treime (30,65%) din cei chestionar, aproape un sfert au declarat că pentru ei a fost important că au avut „sentimente de inferioritate” pe care le-au depășit. Prieteniile avute anterior anilor de liceu, au fost importante pentru 19,35% din respondenți iar într-un procent identic au fost și cei care au ales să răspundă cu varianta „alte cauze”.

Aceștia au spus că nu au regăsit în variantele date de chestionarul meu, modul în care ei au fost sprijiniți să se adapteze mai ușor unui nou colectiv, unor noi colegi. Îngrijorător a fost că, doar un procent minim de 6,45% au declarat că au simțit o influență din partea cadrelor didactice. Aceștia ar fi dorit o mai mare empatie a profesorilor față de ei, ar fi dorit să se simtă acceptați mult mai ușor.

Deoarece au declarat că s-au simțit acceptați nu foarte ușor și nu de toată lumea la fel, am dorit să știu, de ce cred ei că sunt dezavantajați în mediul școlar, și am aflat că:

Figura 3.2.Cauzele dazavantajului resimțit în mediul școlar

Cel mai important procent de 35,48% a fost reprezentat de cei care au fost de părere că situația lor materială a i-a diferențiat de ceilalți colegi, aceasta le-a dat ocazia unor colegi să se simtă mai superiori față de cei chestionați.

Având acces la surse materiale suficiente unii dintre elevi cad în patima unui fals orgoliu și se cred în mod greșit, superior unor colegi de clasă. Și statutul social din care au provin respondenții, a fost menționat în cazul a 29.03% dintre ei. Ei cred că poate dacă statutul lor social ar fi fost altul, ar fi fost mai doriți prin preajmă de colegi și chiar de către colectivul de profesori de la clasă. Sunt două procente însemnate, care totalizează împreună un procent însemnat de respondenți care, deși provin din familii modeste din punct de vedere social și material, sunt muncitori și doresc să reușească în viitorul lor profesional, dar se confruntă cu una din realitățile nedrepte ale societății actuale.

Au existat și cazuri în care, problemele personale ale respondenților (17,74%) i-au făcut pe aceștia să se simtă dezavantajați sau acceptați mai greu în mediul școlar. Este cazul celor care au anumite probleme medicale personale, fapt ce nu le dă permanent ocazia să ia parte la toate activitățile școlare, e și cazul unora care sunt pasionați doar de anumite lucruri și refuză să participe la toate activitățile, etc.

Într-un procent egal de 17, 74% au fost și respondenți care au răspuns doar că ei se consideră dezavantajați din „alte cauze”, dar nu le-au detaliat. În concluzie la această întrebare pot afirma că, este important ca toți actorii mediului educațional, elevi și profesori deopotrivă, ar trebui să renunțe la a mai „cataloga” în vreun anumit mod pe cei din jur și să reușească să formeze în mediul școlar o adevărată echipă, concentrată pe ceea ce contează.

Pentru a acumula permanent cât mai multe cunoștințe în mediul educațional, nu sunt suficiente întotdeauna numai manualele, caz în care elevii sunt nevoiți să achiziționeze personal anumite materiale didactice (manuale, culegeri de probleme, etc.) ceea ce poate crea din nou dificultăți unor dintre ei, și creează din nou, discrepanțe la nivelul lor. Am dorit să știu dacă au asemenea nevoi, cei chestionați:

Figura 3.3. Nevoia de materiale suplimentare

Așa cum era de așteptat, un procent de peste două treimi din cei chestionați (61.29%), au afirmat că le este solicitat permanent la clasă achiziționarea de noi materiale suplimentare. Aproape o treime (29,03%) au spus că lucrează după manuale suplimentare doar „uneori” și doar un procent minim de aproape o zecime din respondenți au răspuns că nu le cere nimeni la clasă materiale suplimentare.

Cerințele cu privire la aceste materiale suplimentare presupun un efor material în plus pentru familiile mai modeste din punct de vedere social și material.

Permanent, în etapele noastre de educație, sunt uneori înclinați să găsim sprijin și uneori, chiar modele de urmat în mediile în care socializăm. Este important dacă mediul educațional, poate sau nu să ofere modele de urmat adolescenților sau viitorilor profesioniști. I-am chestionat pe respondenți dacă au simțit că școala a avut un rol în alegerea unui model de viață pentru ei:

Figura 3.4. rolul școlii în alegerea unui model

Răspunsurile primite, denotă o notă de îngrijorare pentru cei care activează în mediul educațional, deoarece doar un procent modest de puțin peste o cincime (20,97%) au spus că s-au simțit inspirați de către mediul educațional în alegerea unui model.

Este cazul celor care au îndrăgit anumite materii și își doresc să urmeze o carieră în consecință, este cazul celor care apreciază mult tactul pedagogic al unora din profesorii lor și doresc să le urmeze sfaturile în viitor, etc.

Peste o treime din subiecți (35,48%) au declarat că, în cazul lor, ei nu cred că școala a avut vreun rol în alegerea unui model de viață. Este cazul celor care s-au simțit inspirați de propriile familii, de oameni renumiți în alte domenii decât din domeniul educațional. Dar majoritatea procentuală de 43,55% din respondenți au spus că „nu știu” sigur dacă școala a avut vreun rol important în alegerile lor.

Este important pentru viitorul nostru al tuturor, ca, elevii de liceu, adolescenții aflați într-o perioadă dificilă a vieții lor să găsească o ancoră în mediul lor educațional. Este important să le putem oferi cât mai multe exemple bune, este important să îi putem influența în mod pozitiv pentru că ei vor fi în viitor, cei care se vor dezvolta profesional și moral în mod frumos și corect, ceea ce ar aduce beneficii întregii societăți.

În acest context am dorit să știu opinia respondenților cu privire la viitorul lor profesional la terminarea liceului, și am aflat că:

Figura 3.5. Dacă la terminarea liceului sunt pregătiți profesional

Transformările majore din societatea zilelor noastre la toate nivelurile se desprind și din răspunsurile primite, deoarece, procentul majoritar de peste jumătate (51,61%) din respondenți au spus că „nu” cred că vor fi pregătiți din punct de vedere profesional la terminarea liceului. Sunt de părere că nu întotdeauna, multă teorie este suficientă. Își doresc mai mult aplicații practice în domeniul pentru care se pregătesc.

Puțin peste o treime dintre ei (32,26%) sunt indeciși în privința posibilităților lor profesionale în viitor, astfel că au ales varianta „potrivit”, iar procentul minim de 16,13%, în acest caz a aparținut celor care au ales să răspundă că „da” se simt pregătiți profesional pentru viitor la terminarea liceului.

Unul din motivele pentru care balanța înclină înspre cei pesimiști este și faptul că, atunci când își aleg liceul, elevii ar trebui să opteze motivațional. Adică să meargă fiecare la liceul care le poate oferii satisfacții în domeniul în care se pregătesc. Ar trebui să elimine partea cu „merg la liceul XXX” pentru că este cel mai bun, sau „nu contează ce specializare fac, cât sunt în acel liceu…sunt bine văzut” etc. Este important să facă opțiuni corecte care le va permite să se integreze mai ușor la locul potrivit, să asimileze informații utile și motivați de pasiune și toate acestea acumulate, nu pot decât să le aducă un punct în plus în privința viitorului lor profesional.

Așa cum spuneam anterior, dacă liceul este unul de renume, este aproape imposibil să nu apară diferențe de ordin social, asta pentru că, la admitere sunt necesare cunoștințe și nu contează din ce mediu social provii. Am dorit să știu dacă respondenții acestei cercetări au resimțit diferențe de ordin social în mediul lor educațional:

Figura 3.6. Diferențe de ordin social în școală

Aproape jumătate din cei chestionați (48,39%) au declarat că în școala la care sunt elevi, se fac diferențe de ordin social. Au simțit că în ochii unora contează mult din ce mediu social provii, dacă părinții au vreun rol important în societate, dacă sunt oameni de afaceri, etc.

Dar a existat și un procent însemnat de respondenți care au ales să răspundă că „nu” contează în cazul lor mediul social din care provin la activitățile pe care le desfășoară în mediul școlar. Cred că, dacă muncesc suficient cât să fie bine pregătiți la ore nu simt nici un fel de diferență. Și aproape un sfert din cei chestionați (24,19%) sunt imparțiali deoarece au declarat că nu își dau seama dacă se fac astfel de diferențe.

Pentru cei care au declarat că se simt diferențiați din punct de vedere social i-am chestionat cu privire la acest aspect:

Figura 3.7. În ce fel se manifestă aceste diferențe

Răspunsurile primite au arătat că, în proporții egale de peste o treime din cei chestionați (36,67%) s-au simțit dezavantajați în mediul lor școlar de atitudinea colegilor față de ei și de modul cooptării lor la activitățile extrașcolare. Și-ar fi dorit o mai mare empatie în rândul colegilor de clasă și își doresc să participe mai mult decât în prezent la activitățile extrașcolare (diferite excursii, participare la anumite proiecte în afara liceului etc.) .

Așa cum am discutat până în prezent, mediul școlar ne oferă o întreagă rețea de relații, ne influențează permanent în multe privințe și într-un final își pune amprenta într-un fel sau altul asupra viitorului fiecăruia dintre noi.

Am dorit să știu dacă, pe lângă eforturile pe care respondenții le fac zilnic, ei înșiși pentru obținerea unor rezultate școlare, în ce fel cred ei că sunt influențați asupra acestor rezultate, de mediul școlar:

Figura 3.8.

Analiza răspunsurilor primite au arătat că în cazul a doar puțin peste o zecime (12,90%) din respondenți, aceștia cred că, responsabili de rezultatele lor școlare sunt „diriginții” de la clasă.

Cei care sunt influențați într-o „foarte mare” măsură de profesori au reprezentat un procent de 19,35% și, așa cum era de așteptat „colegii” au avut un rol „foarte” important în cazul a 45,16%. Și urmărind procentele exprimate grafic în figura 3.8. se poate concluziona că există în mediul educațional al respondenților, o mai bună comunicare cu colegii de clasă decât cu personalul didactic de la catedră.

Nu este neapărat un aspect negativ, cu condiția ca mediul școlar să fie unul pozitiv care să ducă la buna dezvoltare a adolescenților.

Am dorit să știu opinia lor cu privire la o posibilă schimbare a situației, în sensul în care, dacă cadrele didactice s-ar implica mai mult, rezultatele lor, ar fi diferite?

Figura 3.9. Dacă rezultatele școlare ar fi mai bune, dacă ar primi mai mult sprijin

Faptul că respondenții sunt deschiși în atitudinea lor față de cadrele didactice a reieșit din analiza făcută asupra acestui aspect deoarece: peste două treimi din cei chestionați (61,29%) cred că influența cadrelor didactice iar putea ajuta să obțină rezultate școlare mai bune. Își doresc o mai mare empatie, o comunicare mai deschisă și cred că vor înțelege mai bine noțiunile predate, ar evita stările emoționale negative care apar inevitabil uneori în mediul școlar, iar randamentul lor educațional ar fi unul mai bun.

Pentru un procent de 16,13%, un sprijin mai mare în mediul educațional „nu” ar avea o prea mare însemnătate și un procent semnificativ de peste o cincime (22,58%) sunt indeciși.

Este de asemenea extrem de important și comunicarea cu colegii iar răspunsurile respondenților cu privire la felul în care apreciază ei aceste relații le-am exprimat grafic în figura următoare:

Figura 3.10. Aprecierea relațiilor cu colegii de clasă

Doar un procent minim de 9,68% au declarat că relațiile lor cu colegii pot fi catalogate ca fiind „foarte proaste”.

Au definit relațiile cu colegii, ca fiind „proaste” un procent de aproape o cincime din cei chestionați (19,35%). În aceste două cazuri negative al relațiilor de comunicare se află cei care la întrebările anterioare au răspuns că se simt dezavantajați din punct de vedere material dar și social față de colegii lor de clasă. În aceste situații sunt cei care nu reușesc să treacă prea ușor de o anumită barieră emoțională și preferă să stea retrași și să comunice mai puțin cu cei care nu sunt dispuși să îi primească în colectiv dincolo de orice statut ar avea.

Aproape o treime din cei chestionați (29,03%) din respondenți au rămas indiferenți față de natura relațiilor dintre ei și colegii de clasă, astfel că au ales varianta de răspuns „nici bună, nici proastă”. Pot concluziona că, în cazul acestora, neimplicarea lor în relații strânse cu colegii pot fi de asemenea un fel de a se proteja emoțional față de barierele de ordin social sau material ce există între ei și colegi.

Astfel că încearcă să păstreze o cale de mijloc și au spus că răspund și sunt cooperanți atunci când li se cere de către colegi, dar altfel, preferă să stea deoparte.

A existat un însemnat procent de peste o treime din subiecți (30,65%) care au catalogat relațiile cu colegii lor ca fiind „foarte bune” și un procent de 11,29% au spus că au relații „bune”. este cazul celor care sunt sociabili, empatici și extrem de atașați față de grupul lor de prieteni în care se regăsesc și colegi de clasă. În cazul acestora, diferențele de ordin social și material din mediul educațional, nu sunt resimțite la aceiași intensitate ca a celor analizați anterior.

În concluzie pot afirma că este nevoie de o mai bună comunicare în mediul educațional, este nevoie ca, în primul rând, cadrele didactice să treacă de pragul „handicapului social” și să încerce să îi trateze în mod egal pe tineri, prin aceasta ajutându-i implicit în a se accepta ei unii pe alții. Este nevoie să dispară barierele de ordin material din mediul școlar și să primeze nivelul și capacitatea cunoștințelor dobândite de elevi.

Este nevoie de o mai mare capacitate de înțelegere, de o mai bună intenție din partea instituțiilor abilitate (școala, consilierii etc.), care, conlucrând împreună înspre binele elevilor să dea acestora încredere în ei, să uite de diferențele sociale și materiale și să formeze împreună o adevărată echipă în care să se simtă în siguranță și să se poată dezvolta în sens pozitiv.

Astfel pot afirma că ipoteza nr. a cercetării mele: „Dacă școala ar acorda mai multă atenție fenomenului „handicap social” și „copiilor problemă”, atunci ar reuși împreună cu consilierii și părinții, prin metode specifice, realiste și eficiente să diminueze influența acestui fenomen în cadrul școlilor și implicit asupra rezultatelor școlare.”, se confirmă.

3.2. Impactul mediului familial asupra rezultatelor școlare

Mediul familial din care provenim fiecare dintre noi, ne poate defini ca viitori adulți, poate influența modul în care vedem lumea, modul în care ii percepem pe cei din jur, dar este extrem de important în formarea noastră educațională.

În această parte a cercetării mele doresc să stabilesc câteva repere de ordin emoțional pe care le au respondenții acestui chestionar. Voi face acest lucru întrebându-i pentru început ce consideră ei a fi important pentru ei în acest moment:

Figura 3.11. Lucruri importante

Deoarece vorbim de o perioadă în care elevii trec prin schimbări emoționale foarte importante, am realizat că pentru mai mult de jumătate din cei chestionați (51,61%), sunt importanți „prietenii”. Este normal să fie așa și reprezintă de altfel un aspect pozitiv în ceea ce privește starea lor emoțională.

Este deosebit de important ca acum, la vârsta adolescenței să comunice cât mai mult cu cei din propria generație, să învețe să fie deschiși și poate să învețe chiar să ceară și să primească sprijin de orice fel (școlar, emoțional, medical etc.). Pentru aproape o treime din cei chestionați (29,03) sunt importante cunoștințele acumulate. Sunt cei care relaționează mai puțin dar care sunt extrem de concentrați pe ceea ce vor face din punct de vedere educațional în viitor.

Pentru un procent de 19,35% din respondenți sunt importante relațiile sociale dobândite în perioada adolescenței, atât în mediul școlar cât și în mediul social. După ce am aflat că din lotul studiat fac parte respondenți deschiși comunicării, respondenți care apreciază în mod pozitiv relațiile cu cei apropiați mediului lor social, pentru completarea acestui tablou i-am rugat să spună din ce fel de mediu familial provin:

Figura 3.12. Mediul familial

În cazul unui procent de 29,03% respondenții au declarat că în mediul lor familial există „armonie și înțelegere”. Este cazul unor elevi proveniți din familii ai căror părinți conlucrează împreună în plan emoțional pentru stabilitatea, siguranța și binele copiilor lor. A existat un procent însemnat, de puțin peste un sfert din cei chestionați (25,81%) care au spus că în mediul lor familial „sunt disensiuni, dar nu foarte importante”.

Este cazul celor care fac eforturi pentru a depăși permanent barierele de ordin economic, dar pun în prim plan viitorul copiilor și sunt dispuși cu mici „disensiuni” să depășească această stare. Părinții „au probleme de ordin social” în cazul a 16,13% din respondenți.

În cazul celor care se confruntă cu greutățile unei economii de piață ( lipsa unor locuri de muncă, lipsa unor venituri materiale suficiente etc.) și involuntar toate aceste probleme, ajung să se răsfrângă și asupra copiilor, care ajung în mediul școlar unde se simt dezavantajați față de alți colegi.

Într-un procent de 14,52% au fost respondenții care au declarat că fac parte din familii monoparentale. Sunt în această situație deoarece părinții lor au decis să se separeu în urma unui divorț sau unul dintre părinți este decedat. În oricare din cazuri, aceste familii se confruntă în mod real cu probleme de ordin material, în primul rând deoarece veniturile familiei sunt suportate doar de către un părinte.

Este posibil ca elevii proveniți din aceste familii să facă față mai greu nevoilor materiale ivite în mediul lor școlar, și astfel involuntar de voința părinților lor, să se simtă dezavantajați în mediul lor școlar. În procent egal de 14,52% au fost și cei care au spus că provin din familii care se confruntă cu „alt gen de probleme”. Mediul familial este deosebit de important pentru dezvoltarea benefică a tinerilor adolescenți, le dă siguranță de sine și încredere în viitor, au permanent nevoie de căldura și sprijinul emoțional al familiilor din care provin.

În acest sens, i-am rugat pe respondenți să dea o măsură a comunicării lor cu familia, și am aflat că:

Figura 3.13.Măsura comunicării cu familia

Aproape un sfert dintre subiecți (24,19%) au catalogat comunicarea lor cu familia ca fiind „foarte mare”. Iar procentul majoritar de aproape o treime (29,97%) a aparținut celor care au definit măsura comunicării lor cu familia ca fiind „mare”.

Aceste două procente însumate depășesc jumătate din cei chestionați și reprezintă un aspect pozitiv care se adaugă celorlalți factori care apar în mediul școlar și care conlucrează la sprijinul emoțional al acestora și îi ajută în dezvoltarea lor personală ca viitori adulți.

Deoarece au existat și familii în care sunt diverse probleme, așa cum am arătat anterior, au ales să definească măsura comunicării cu familia ca fiind „potrivită”, un procent de 20,97% din respondenți.

Este cazul celor care au mici disensiuni dar care încearcă să depășească orice bariere de ordin economic și încearcă permanent să păstreze o legătură și o comunicare benefică în interiorul familiei.

În cazul unui procent de 16,13%, comunicare este definită ca fiind „mică” iar în procent minoritar de 9,68% comunicarea este „foarte mică”. În aceste familii există probleme mai serioase de comunicare, există permanent o stare de tensiune, de nemulțumire între membrii lor și astfel, respondenții se simt uneori abandonați emoțional, sunt prinși în mijlocul problemelor „celor mari” și este posibil ca toate aceste probleme să aibă repercusiuni și asupra mediului lor școlar.

Deoarece am observat că există respondenți în a căror familie există probleme de ordin social și material am dorit să știu dacă respondenții sunt de părere că familiile lor pot sau nu suporta cheltuielile suplimentare din mediul școlar și am aflat că:

Figura 3.14. Dacă familia poate suporta cerințele școlare

Procentul majoritar de peste jumătate din respondenți (54,84%) au apreciat că familiile lor „nu” pot suporta foarte ușor cheltuielile suplimentare din mediul școlar. Eforturile pe care aceste familii le fac influențează și stima de sine a respondenților, aceștia văd în jurul lor, colegi care nu se confruntă cu probleme financiare asemenea lor și îi fac să se simtă „diferiți”, cred că pot fi oricând dezavantajați și din acest motiv.

Diferența procentuală de 45,16% a aparținut celor care provin din familii mai echilibrate și care pot suporta fără eforturi foarte mari cheltuielile suplimentare din mediul școlar. Sunt respondenții care provin din familii ale căror venituri sunt asigurate de ambii părinți, sunt respondenți care provin din acele familii care sunt gata să treacă pentru problemele economice ivite în viața lor de zi cu zi și care pun în prim plan viitorul adolescenților aflați acum pe băncile liceului.

Deoarece am arătat că este extrem de important sprijinul mediului familial pentru viitoarea carieră profesională a respondenților, am dorit să aflu măsura în care membrii familiilor sprijină respondenții pentru a avea rezultate educaționale mai bune:

Figura 3.15.

Așa cum era de așteptat, părinții sunt cei care sprijină cel mai mult pe respondenți în procent de peste jumătate (51,61%) pentru realizările în plan școlar. Procentul minim al celor care au spus că responsabili de rezultatele lor școlare într-o măsură „foarte mică” sunt părinții a fost de doar 8,06%. Se evidențiază și aici respondenții care provin din familii care se confruntă cu probleme de ordin social sau material și care nu reușesc întotdeauna să ofere sprijinul dorit de subiecți.

Bunicii au și ei partea lor de răspundere cu privire la rezultatele educaționale ale nepoților lor. În procent de peste o treime „33,87% au apreciat această responsabilitate ca fiind „foarte mare”. În cazul familiilor monoparentale sau a celor cu probleme de comunicare, a existat un însemnat procent de 19,35% din respondenți care au considerat responsabili de rezultatele lor școlare „alte rude” ca fiind în „mare” măsură. Din procentele exemplificate se desprinde din nou ideea că, mediul familial poate sta la baza reușitelor profesionale ale respondenților și la baza formării lor ca viitori adulți.

Am realizat că fiecare membru al familiei extinse au avut într-o oarecare măsură o influență benefică sau nu asupra rezultatelor educaționale a celor chestionați. Sunt la început de drum și au nevoie de tot sprijinul pe care îl pot primi din partea celor apropiați. Este etapa în care prietenii primează cu adevărat și în această situație comunicare cu familia, sprijinul emoțional al acesteia poate contribui la deciziile ce se vor lua în viitor.

Interesul familiilor respondenților direct în mediul școlar au făcut obiectul următoarei întrebări. Am dorit să știu, cine din familiile respondenților, sunt cei care țin legătura cu școala și se interesează în mod permanent de evoluția respondenților ca elevi și am aflat că:

Figura 3.16.

Mama se interesează „foarte des” de rezultatele școlare în proporție de aproape jumătate (45,16%), iar tata se interesează „foarte des” în proporție de 19,35%. Totalizarea acestor procente precum și a celor care au ales varianta „des” (20,97% mama și 30,65% tata) denotă un aspect pozitiv pentru viitorul respondenților, și anume, acela că familia apropiată (mama și tata) țin legătura cu școala pentru a urmării rezultatele școlare ale copiilor lor. La polul opus se află atitudinea familiei extinse în cazul celor care au ales să spună că „alte rude” se interesează „foarte rar” de situația lor școlară. Acest fapt nu influențează foarte mult starea emoțională a respondenților care apreciază în mod deosebit sprijinul părinților lor.

Cumulând toate aceste aspecte am dorit din partea respondenților, o apreciere cu privire la climatul lor familial:

Figura 3.17. Aprecierea climatului familial

Am concluzionat că procentul majoritar de peste două treimi din respondenți (66,13%) a aparținut celor care au catalogat climatul lor familial ca fiind „normal”. Iar diferența procentuală de puțin peste o treime (33,87%) a apartinut celor care au declarat că în familia lor climatul este „conflictual”. Este bine că balanța înclină înspre cei care se dezvoltă într-un climat normal care să le dea siguranță și încredere, să le asigure toate pârghiile emoționale necesare pentru a se dezvolta în sens pozitiv în viitor.

După ce am analizat atitudinea mediului familial față de respondenții chestionați am dorit să ii întreb în final, dacă toate elementele analizate anterior care au format „mediul familial” au avut influență asupra rezultatelor lor școlare.

Figura 3.18.Influența factorilor sociali asupra rezultatelor școlare

Există o influență reală a mediului familial asupra rezultatelor școlare ale respondenților, deoarece aceștia au ales să răspundă cu „da” la această întrebare, în proporție majoritară de 67,74%. Doar într-un procent minoritar de 32,26% respondenții au declarat că ”nu” sunt influențați asupra rezultatelor școlare de mediul familial.

Apar și aici cei care fac eforturi să răzbească în viitor cu un sprijin familial diminuat, cei care ar avea nevoie în mijlocul familiei de o mai bună comunicare, de o înțelegere care să le dea un sentiment de siguranță și care să îi ajute în formarea pe viitor a unei „stime de sine” mult mai durabilă. În concluzie pot afirma că ipoteza nr.1 a aceste cercetări se confirmă:

Dacă mediul familial ar fi unul benefic și educația oferită de acesta, ar fi adecvată, atunci influența mediului social extern asupra rezultatelor școlare ar fi cu mult diminuată.

CONCLUZII

Așa cu am enunțat în partea de introducere a lucrării mele, comunitatea Văii Jiului a avut întotdeauna în componența ei, indivizi care din cauze de diferite, de natură medicală sau socială, s-au aflat în imposibilitatea de a-și satisface trebuințele prin mijloace proprii. Eșecul reformelor inițiate în perioada de tranziție a condus la o criză profundă în toate domeniile vieții sociale. În aceste condiții s-a impus constituirea unui sistem de protecție socială care să asigure sprijinul și ocrotirea persoanelor, grupurilor care nu mai dispun de resurse materiale, sociale și morale, care nu mai sunt în stare să obțină prin eforturile proprii mijlocele necesare unui trai decent.

În liceele din Valea Jiului sunt tineri aflați la început de drum, aflați la dificila vârstă a adolescenței, dar dornici să se realizeze și să reușească să aibă o meserie în viitor. Trec prin situații dificile unii dintre ei, nu toate familiile au parte de aceleași posibilități dar un aspect pozitiv, așa cum s-a desprins din analiza anterioară, fac eforturi să își sprijine copiii. Am arătat în cuprinsul acestei lucrări că sunt dificultăți în asigurarea materialelor suplimentare necesare, am arătat că familia atât cea apropiată cât și cea extinsă încearcă, fiecare în măsura în care poate, să sprijine rezultatele școlare ale adolescenților. Există și lacune, dar nu este nimic de nerezolvat.

Toate implicațiile negative ale mediului educațional pot fi rezolvate printr-o mai bună comunicare, prin renunțarea la vechile mentalități care nu mai sunt actuale în societatea zilelor noastre.

Parțial, succesul școlar este influențat de resursele familiei elevilor chestionați (financiare, educaționale, timp liber, atenție și ajutor acordat elevului prin meditații, sprijin afectiv, supraveghere, etc.).

Deși este larg acceptat faptul că suportul parental și statutul socio-economic influențează rezultatele școlare ale tinerilor, rezultatele aduc în discuție cadrul școlar, precum și actorii și politicile din sistemul educațional și de pe piața muncii ca importante în acest proces.

Intervențiile care au ca scop sporirea rezultatelor educaționale ale elevilor și implicit, adolescenților nu iau suficient de mult în calcul mecanismele din cadrul școlar, care perpetuează inegalitățile sociale pentru unii dintre ei. Pentru a vorbi în termeni practici, deși profesorii pot reprezenta resurse importante pentru adolescenți, se pare că acesta este mai mult rezultatul alegerii personale a profesorilor și nu o practică instituționalizată în cadrul școlar. Din acest punct de vedere, discriminarea din școli trebuie să fie abordată printr-un cadru legislativ coerent și aplicabil.

Imрliсarеa familiеi arе o рutеrniсă influеnță atât în adaрtarеa șсolară сât și în rеușita și obținеrеa dе реrformanțе șсolarе alе сoрilului atunсi сând рărinții ѕе imрliсă în еduсația сoрiilor lor, aсеștia obțin rеzultatе bunе, tratеază рroсеѕul еduсațional șсolar сu mai multă ѕеriozitatе, își faс tеmеlе сu rеgularitatе, dеmonѕtrеază atitudini și сomрortamеntе рozitivе și au șanѕе mai mari dе rеușită în сеlеlaltе еtaре alе еduсațiеi, dесât сoрiii alе сăror familii dovеdеѕс o imрliсarе mai rеduѕă în еduсația lor.

Așadar, imрliсarеa рărinților еѕtе imрortantă atât реntru сoрii сât și реntru șсoală, motiv реntru сarе aсеѕtеa, îmрrеună, trеbuiе ѕă formеzе un рartеnеriat сarе ѕă rеduсă riѕсul реntru еșесul șсolar.

ANEXA 1

CHESTIONAR

CHESTIONAR

Realizez o cercetare sociologică ce are ca obiectiv observarea influențelor problemelor de ordin social asupra rezultatelor voastre școlare. Consider că răspunsurile voastre mă vor ajuta în identificarea cauzelor reale ale diferențelor ce pot exista din acest punct de vedere în mediul școlar. Chestionarul este anonim, răspunsurile primite vor fi confidențiale iar datele cu caracter personal sunt necesare în vedere prelucrării statistice.

Vă mulțumesc pentru colaborare.

1. Care considerați a fi cel mai important lucru în mediul școlar pentru voi?

_________________________________________________________________________

2. Crezi că adaptarea ta în colectivul clasei din care faci parte, a fost influențat de (alegeți varianta principala):

2.1. Prieteniile avute anterior anilor de liceu

2.2. Mediul familial

2.3. Sentimentelor de inferioritate

2.4. Sprijinului primit din partea cadrelor didactice

2.5. Alte cauze ______________________________________________________

3. Mediul familial din care provii este unul în care:

3.1. Există armonie și înțelegere

3.2. Există unele disensiuni dar nu foarte importante

3.3. Părinții se confruntă cu probleme de ordin social

3.4. Familia este monoparentală

3.5. Există alt gen de probleme__________________________________________

4. Ai resimțit vreodată în mediul tău școlar că ești dezavantajat din cauza:

4.1. Situației materiale a familiei tale

4.2. Statutului tău social

4.3. Problemelor tale personale

4.4. Din alte cauze __________________________________________________

5. Măsura comunicării în familia ta, dintre copiii și părinți este:

5.1. Foarte mare

5.2. Mare

5.3. Potrivită

5.4. Mică

5.5. Foarte mică

6. În cadrul programei școlare ai nevoie de materiale suplimentare (caiete speciale, culegeri etc.)?

6.1. Da

6.2. Uneori

6.3. Nu

7. Familia ta poate suporta financiar aceste cerințe?

7.1. Da

7.2. Nu

8. Crezi că a existat un rol important al școlii în alegerea unui model?

8.1. Da

8.2 Nu

8.3. Nu știu

9. La terminarea liceului crezi că vei fi pregătit din punct de vedere profesional pentru viitor (motivează alegerea pe care o faci):

9.1. Da

9.2. Potrivit

9.3. Nu

10. În școala la care ești elev, consideri că se fac diferențe din cauza statutului social?

10.1. Da (se continua cu întrebarea 11)

10.2. Nu (se trece la întrebarea 12 )

10.3.Nu-mi dau seama (se trece la întrebarea 12)

11. În ce fel crezi că se manifestă în mediul tău școlar, diferențele de ordin social:

11.1. Prin atitudinea profesorilor față de mine

11.2. Prin atitudinea colegilor față de mine

11.3 Prin modul în care sunt cooptat la acțiuni extra școlare

11.4. Altfel________________________________________________________

12. În ce măsură consideri responsabili de performantele tale educaționale pe cei din mediul școlar?

13. În ce măsură consideri responsabili de realizările tale educaționale pe cei din mediul tău familial?

14. Cât de des se interesează părinții/alte rude de situația ta școlară?

15. Dacă ai fi sprijinit mai mult la școala, rezultatele tale școlare ar putea fi mai bune?:

15.1. da

15.2. Nu

15.3. Nu știu

16. Din punctul tău de vedere, factorii sociali au influență asupra rezultatelor școlare?

16.1. Da

16.2. Nu

17. Cum apreciezi relația dintre tine și colegii de clasă:

17.1. Foarte proastă

17.2. Proastă

17.3. Nici bună, nici proastă

17.4. Bună

17.5. Foarte bună

18. Cum apreciezi climatul familial:

18.2. Normale

18.3. Conflictuale

19. Sex:

19.1. Masculin

19.2. Feminin

20. Starea civilă a părinților tăi este:

20.1. Căsătoriți

20.2. Divorțați

20.3. Necăsătoriți

20.4. Văduvi

21. Studiile părinților sunt:

22. Vârsta:

22.1. 17 ani

22.2. 18 ani

22.3. 19 ani

23. Clasa:

23.1 cls.a XI-a

23.2. cls. a. XII-a

ANEXA 2

TABELE DE FRECVENȚĂ

Tabelul 1. Lucruri importante:

Tabelul 2. Adaptarea la colectivul clasei a fost influențată de:

Tabelul 3. Mediul familial din care provii este unul:

Tabelul 4.Cum s-a resimțit dezavantajat în mediul școlar:

Tabelul 5. Măsura comunicării cu familia:

Tabelul 6. Nevoia de materiale didactice suplimentare:

Tabelul 7. Dacă familia poate suporta financiar aceste cerințe:

Tabelul 8. Dacă a existat un rol important al școlii în alegerea unui model?

Tabelul 9. Dacă, la terminarea liceului vei fi pregătit profesional pentru viitor?

Tabelul 10. În școala în care ești, crezi că se fac diferențe de ordin social?

Tabelul 11. În ce fel se manifestă diferențele de ordin social?

Tabelul 12.1. În ce măsură sunt responsabili diriginții pentru performanțele tale educaționale?

Tabelul 12.2. În ce măsură sunt responsabili profesorii pentru performanțele tale educaționale?

Tabelul 12.3. În ce măsură sunt responsabili colegii pentru performanțele tale educaționale?

Tabelul 13.1. În ce măsură sunt responsabili părinții pentru performanțele tale educaționale?

Tabelul 13.2. În ce măsură sunt responsabili bunicii pentru performanțele tale educaționale?

Tabelul 13.3. În ce măsură sunt responsabili alte rude pentru performanțele tale educaționale?

Tabelul 13.4. În ce măsură sunt responsabili prietenii pentru performanțele tale educaționale?

Tabelul 14.1. Cât de des se interesează mama de situația ta școlară?

Tabelul 14.2. Cât de des se interesează tata de situația ta școlară?

Tabelul 14.3. Cât de des se interesează alte rude de situația ta școlară?

Tabelul 15. Dacă ai primi mai mult sprijin la școală, rezultatele școlare ar putea fi mai bune?

Tabelul 16. Dacă factorii sociali au influență asupra rezultatelor școlare?

Tabelul 17. Cum apreciezi relația dintre tine și colegii de clasă?

Tabelul 18. Cum apreciezi climatul familial?

Tabelul 19. Sex

Tabelul 20. Starea civilă a părinților:

Tabelul 21.1. Studiile tatălui:

Tabelul 21.2. Studiile mamei:

Tabelul 22. Vârsta:

Tabelul 23. Clasa:

ANEXA 3

TABELE DE CORELAȚIE

Tabelul corelație nr.1 Corelația între sexul respondenților (întrebarea 19) și dacă factorii sociali au influență asupra rezultatelor școlare (întrebarea 16)

Tabelul corelație nr.2 Corelația între vârsta respondenților (întrebarea 22) și adaptarea la colectivul clasei (întrebarea 2)

Tabelul corelație nr.3 Corelația între sexul respondenților (întrebarea 19) și lucrurile importante (întrebarea 1)

Tabelul corelație nr.4 Corelația între starea civilă a părinților (întrebarea 20) și climatul familial (întrebarea 18)

Tabelul corelație nr. 5 Corelația între starea civilă a părinților (întrebarea 20) și în ce măsură sunt responsabili părinții pentru performanțele educaționale (întrebarea 13.1)

Tabelul corelație nr. 6 Corelația între vârstă (întrebarea 22) și relațiile cu colegii (întrebarea 17)

BIBLIOGRAFIE

Bontas Ioan, Pedagogie, Editura ALL, București, 1994

Braconnier Alain, Copilul tău de la 10 la 25 ani, EdituraTeora, București, 2001

Ciofu Carmen, Interacțiunea părinți – copii, Editura Medicală Amaltea, București, 1998

Crețu Elvira, Probleme ale adaptării școlare, Editura All, București, 1999

Crețu Elvira, Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar, Editura Aramis, București, 1999

Cristea S., Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1998

Diaconu Mihai, Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti, Editura Eminescu, București, 2000

Fulga Gheorghe, Schimbare socială și cultură politică, Editura Economică, București, 2000

Iluț P., Sociopsihologia și antropologia familiei , Editura Polirom, Iași, 2005

Jigău Mihaela, Factorii reușitei școlare, Editura Grafoart, București, 1998

Krausz Septimiu, Stegar Irinel, Metode și tehnici de cercetare sociologică, Editura Edyro Press, Petroșani, 2002

Kulcsar Tiberiu, Factorii psihologici ai reușitei școlare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978

Mihăilescu I., Sociologie generală.Concepte fundamentale și studii de caz, Editura Polirom, Iași, 2003

Miroiu A., Învățământul românesc azi, Editura Polirom, Iași, 1998

Monteil Jean Marc, Educație și formare. Perspective psihosociale, Editura Polirom, Iași, 1997

Neamțu G., Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003

Paraschiva Alina Maria, Psihologia educației, Editura ASA, București, 2006

Pop Luana Miruna, Politici sociale . Elemente de teorie, analiză și evaluare a politicilor sociale, Editura Economică, București, 2005

Pop L., Dicționar de Politici Sociale, Editura Expert, București, 2002

Rădulescu S, Banciu D., Voicu M., Adolescenții și familia (socializare morală și integrare socială), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987

Sălăvăstru Dorina, Psihologia educației, Editura Polirom, Iași, 2004

Vrabie D., Atitudinea elevului față de aprecierea școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1987

Vrășmașu E., Intervenția socio-educațională ca sprijin pentru părinți, Editura Aramis, București, 2008

Zamfir Elena, Zamfir Cătălin, Politici sociale. România în context european, Editura Alternative, București, 1995

Zamfir Cătălin, Vlăsceanu Lazăr (coord.), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1998

Revista “Sociologie Românească”, nr.1/2010

Revista Calitatea vieții, XXII, nr.3/2011

http://articole.famouswhy.ro/influenta_climatului_familial_asupra_dezvoltarii_sistemului_de_valori_morale_ale_copilului//

https://orizontdidactic.net/2012/10/19/factorii-reusitei-scolare/#more-1927