Aspecte ale Integritatii Consilierului Local
Cuprins
Introducere
Cap. I. Consiliul local: constituire și atribuții
I.1.Alegerea consilierilor locali
I.2.Constituirea consiliului local
I.3.Atribuțiile consiliului local
I.4.Relația consiliului local cu primarul
Cap. II. Funcționarea consiliului local
II.1.Ședințele consiliului local
II.2.Comisiile de specialitate
II.3.Actele consiliului local
II.4.Dizolvarea consiliului local
Cap. III. Aspecte ale integrității consilierului local
III.1.Drepturile consilierilor locali
III.2.Răspunderea
III.3.Conflictul de interese
III.4.Incompatibilitatea
III.5.Suspendarea mandatului de consilier local
III.6. Încetarea mandatului
Cap. IV. Studiu de caz
Bibliografie
Introducere
Organizarea administrativ-teritorială reprezintă una dintre temele importante abordate în studierea structurilor administrației publice. Orice organizare administrativ-teritorială are menirea de a asigura creșterea eficienței, activității autorităților publice, sporirea inițiativei și operativității acestora în serviciul public, îmbunătățirea legăturilor dintre autoritățile centrale și locale, în special cu unitățile de bază, asigurarea unui control mai eficient și a unui sprijin mai competent unităților administrativ-teritorial.
Procesul general al societății este legat de organizarea judicioasă a teritoriului și administrației locale, care favorizează amplasarea rațională a investițiilor publice pe cuprinsul țării, dezvoltarea armonioasă a diferitelor zone și localități.
Organizarea administrativă a teritoriului țării interesează nu numai administrația publică, ci întregul sistem de autorități și servicii publice. Modul în care este înfăptuită organizarea administrativ-teritorială influențează profund însușii conținutul activității diferitelor autorități publice.
O delimitare corespunzătoare a unităților administrativ-teritoriale asigură condițiile necesare pentru accesul și participarea populației la activitatea autorităților publice, pentru raționalizarea și simplificarea aparatului birocratic. Trebuie să avem în vedere încă de la început faptul că descentralizarea este un punct cheie în procesul de funcționare eficientă a administrației publice, care a fost tot mai frecvent în atenția guvernării centrale odată cu începerea proceselor de integrare în Uniunea Europeană. Succint explicată, aceasta asigură autonomia structurilor locale și desprinderea de centru la nivel administrativ și financiar. Legea 195/2006 identifică principiile după care are loc procesul de descentralizare:
a) principiul subsidiarității, care constă în exercitarea competențelor de către autoritatea administrației publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean și care dispune de capacitate administrativă necesară;
b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competențelor transferate;
c) principiul responsabilității autorităților administrației publice locale în raport cu competențele ce le revin, care impune obligativitatea realizării standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică; d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităților administrației publice locale sau să limiteze autonomia
locala financiară;
e) principiul echității, care implică asigurarea accesului tuturor cetățenilor la serviciile publice și de utilitate publică;
f) principiul constrângerii bugetare, care interzice utilizarea de către autoritățile administrației publice centrale a transferurilor speciale sau a subvențiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale.
Conceptul de descentralizare este prezent în Constituția României, în articolul 120, care specifică faptul că „administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice”.
Din acest concept putem deriva câteva dintre funcțiile esențiale ce sunt atribuite administrației locale. În primul rând este vorba despre principiul subsidiarității, care s-ar putea rezuma prin formularea unor politici la un nivel restrâns. Aceasta implică stabilirea de competențe separate la nivel central și la nivel local și conferirea de atribuții suplimentare administrației locale, fără a interfera cu cele coordonate pe plan național, asigurând astfel orientarea aleșilor asupra problemelor comunității lor.
Prin articolul 121 din Constituția României, se specifică faptul că „autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe, sunt consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii”. Consiliile locale și primarii funcționează „ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe”.
Totodată, trebuie specificat faptul că raporturile dintre autoritățile administrației publice locale din comune, orașe și municipii și autoritățile administrației publice de la nivel județean se bazează pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor întregului județ. În relațiile dintre autoritățile administrației publice locale și consiliul județean, pe de o parte, precum și între consiliul local și primar, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
Lucrarea de față își propune să surprindă principalele caracteristici și problematici referitoare la consiliul local, organism care aparține de administrația locală. Dorim să înțelegem și surprindem măsura în care activitatea acestui organism are implicații directe asupra cetățenilor, dar și modul în care sunt aleși consilierii, puterea de care de dispun și modul în care aceștia răspunde în fața legii.
Așadar, obiectivul general al lucrării noastre este evidențierea caracteristicilor consiliului local, în timp ce obiectivele specifice sunt reprezentate de: a)înțelegerea modului de funcționare a consiliului local; b)prezentarea „puterii” de care dispun consilierii locali, precum și c) condițiile pe care aceștia trebuie să le respecte pentru a nu ajunge într-o stare de incompatibilitate sau să ajungă în situația de a le fi invalidat mandatul.
Metoda de elaborare a temei noastre de cercetare presupune trei tipuri de abordări: a) o abordare descriptivă (descrierea și explicarea conceptelor de interes față de subiectul pe care îl abordăm, pe baza documentării realizate); b) o abordare comparativă (unde este cazul putem face referiri la un modul cum a evoluat consiliul local de-a lungul timpului sau la modul cum acesta funcționează în alte țări) și c) o abordare interpretativă.
Plecând de la premisa că structura lucrării reflectă structura argumentului, am gândit o lucrare configurată pe mai multe capitole, înlănțuite logic, după cum urmează: I.Consiliul local: constituire și atribuții; II. Funcționarea consiliului local; III. Aspecte ale integrității consilierului local; IV.Studiu de caz: Ales local. Renunțarea la funcție.
În ceea ce privește perimetrul cercetării, precizăm că demersul nostru se bazează pe o serie de acte normative relevante pentru subiectul de față, precum și de lucrări de specialitate ale specialiștilor în drept administrativ, drept public sau privat. Pe lângă comentariile aduse de diferiți profesori, analiști sau practicieni ai dreptului administrativ, public sau constituțional, vor fi adăugate și interpretări personale ale diferitor puncte ale lucrării.
Capitolul I. Consiliul local: constituire și atribuții
Consiliile locale sunt compuse din consilieri locali aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale numărul 67 din 2004 cu modificările și completările ulterioare.
I.1.Alegerea consilierilor locali
Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabilește prin ordin al prefectului, în funcție de populația comunei, orașului sau municipiului raportată de Institutul Național de Statistică la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precedă alegerile. În consecință, un consiliu local poate avea între 9 și 31 de consilieri (9 consilieri pentru localitățile cu un număr de locuitori sub 1.500; 31 de consilieri pentru orașe cu un număr mai mare de 400.000 de locuitori), în timp ce Consiliul General al Municipiului București este compus din 55 de consilieri.
Articolul 4 din Legea alegerilor locale impune, pentru a fi ales în funcția de consilier sau de primar, următoarele condiții:
a) împlinirea vârstei de 23 de ani inclusiv în ziua alegerilor;
b) persoanelor respective să nu le fie interzisă asocierea în partide politice;
c) persoanele care candidează să aibă cetățenia română și domiciliul în România, potrivit articolului 16 alineatul (3) din Constituție;
d) persoanele respective să aibă domiciliul în unitățile administrativ teritoriale în care urmează să fie alese. Legea interzice liste de candidați independenți pentru funcția de consilier.
Înaintea oricăror alegeri pentru constituirea autorităților locale există o perioadă de timp afectată unor acțiuni cu caracter politic, social, de prezentare a candidaților și a programelor politice ale acestora, întâlniri cu alegătorii în diferite forme, operațiuni tehnice de depunere a dosarelor candidaților, de pregătire a alegerilor.
Campania electorală începe din momentul în care s-a stabilit data alegerilor sau de la o dată ulterioară acesteia, prevăzută în Hotărârea Guvernului și se încheie în ziua de sâmbătă care precedă data alegerilor, la ora 7.00.
În timpul campaniei electorale, candidații, partidele sau formațiunile politice susținătoare ale candidaților și cetățenii au dreptul să-și exprime opiniile în mod liber, prin orice forme permise de lege (adunări publice, afișaj electoral, broșuri propagandistice, emisiuni electorale audio și TV etc.). Continuarea campaniei electorale după ce aceasta s-a încheiat poate fi sancționată contravențional sau penal după caz.
Legea interzice ca în campania electorală candidații ori structurile politice în numele cărora candidează să dea bani sau alte produse unor persoane în schimbul obținerii votului acestora, pe bază de liste etc.
Validarea alegerii consilierilor se face de către judecătoria în raza căreia se află unitatea administrativ-teritorială, de către un judecător desemnat de președintele instanței. Cererea de validare a consilierilor locali se depune în termen de 3 zile de la data constatării rezultatelor alegerilor. Ea se judecă în ședință publică, fără citarea părților. Hotărârea este executorie și poate fi supusă apelului sau recursului.
Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesați la instanța de contencios administrativ în termen de cinci zile de la adoptare. Instanța de contencios administrativ se pronunță în cel mult 30 de zile.
Mandatul consilierului local, precum și al primarului, al președintelui consiliului județean și al consilierului județean este de 4 ani. Consiliul local ales în cursul unui mandat, ca urmare a dizolvării consiliului local încheie mandatul precedentei autorități a administrației publice locale.
I.2.Constituirea consiliului local
Constituirea consiliilor locale se face în termen de 20 de zile de la data desfășurării alegerilor, potrivit modificărilor aduse Legii numărul 215 din 2001 prin OUG numărul 66 din 2008. Convocarea consilierilor locali aleși și validați în funcție se face de către prefect, după îndeplinirea prevederilor articolului 38, alineatul (1) și (11) din Legea numărul 334 din 2006 privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, convocarea consilierilor declarați aleși pentru ședința de constituire se face de către prefect. La ședința de constituire pot participa prefectul sau reprezentantul său, dar și primarul, chiar dacă procedura de validare a mandatului celui din urmăe zile de la data desfășurării alegerilor, potrivit modificărilor aduse Legii numărul 215 din 2001 prin OUG numărul 66 din 2008. Convocarea consilierilor locali aleși și validați în funcție se face de către prefect, după îndeplinirea prevederilor articolului 38, alineatul (1) și (11) din Legea numărul 334 din 2006 privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, convocarea consilierilor declarați aleși pentru ședința de constituire se face de către prefect. La ședința de constituire pot participa prefectul sau reprezentantul său, dar și primarul, chiar dacă procedura de validare a mandatului celui din urmă acestuia nu a fost finalizată.
Ședința este legal constituită dacă participă cel puțin două treimi din numărul consilierilor aleși. În cazul în care nu se poate asigura această majoritate, ședința se va organiza, în aceleași condiții, peste 3 zile, la convocarea prefectului. Dacă nici la a doua convocare, ședința nu este legal constituită, este luată decizia unei noi convocări de către prefect, peste alte 3 zile, în aceleași condiții.
În situația în care consiliul local nu se poate reuni nici la această ultimă convocare, din cauza absenței, fără existența unor motive temeinice din partea consilierilor, prefectul va declara vacante locurile consilierilor aleși care au lipsit nemotivat de la cele 3 convocări anterioare, dacă aceștia nu pot fi înlocuiți de supleanții înscriși pe listele de candidați respective. Pentru locurile libere ar urma să se organizeze noi alegeri pentru completare, în termen de 30 de zile, în condițiile Legii privind alegerea autorităților administrației publice locale.
Ordinul prefectului prin care se declară vacante locurile consilierilor care au lipsit nemotivat poate fi atacat de cei în cauză la instanța de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la comunicare. Hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă.
Lucrările ședinței de constituire sunt conduse de cel mai în vârstă consilier. Acest reprezentant local poate fi asistat de alți doi consilieri. Pot fi validați numai candidații declarați supleanți care, la data validării, fac dovada faptului că sunt înscriși în partidul politic, alianța politică sau alianța electorală pe a cărei listă au candidat în alegeri. Consilierii ale căror mandate au fost validate depun în fața consiliului local jurământul, în limba română. Formula jurământului este: „Jur să respect Constituția și legile țării și să fac, cu bună credință, tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei/orașului/ municipiului…. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”. Jurământul poate fi depus și fără ultima parte, formula religioasă.
Consilierii care refuză să depună jurământul sunt considerați demisionați de drept.
În cazul în care consilierul local declarat ales renunță la mandat înainte de validare sau refuză să depună jurământul, se supune validării mandatul primului supleant înscris pe lista partidului politic, a alianței politice sau a alianței electorale respective, dacă până la validarea mandatului partidele și alianțele politice confirmă în scris apartenența la partid.
O situație de alegeri parțiale pentru consiliul local are loc în următorul caz: locurile rămase vacante nu pot fi completate cu supleanți, conform legii, iar numărul de consilieri locali se reduce sub jumătate plus unu, se vor organiza alegeri parțiale pentru completare, în termen de 90 de zile.
Consiliul local se declară legal constituit dacă majoritatea consilierilor locali validați au depus jurământul. Constituirea consiliului local se constată prin hotărâre, adoptată cu votul majorității consilierilor locali validați. (articolul 36, alineatul 2).
I.3.Atribuțiile consiliului local
Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice, locale sau centrale. Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții (articolul 38, alineatul 2):
I. Atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local :
a) aprobă statutul comunei, orașului sau municipiului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local; b) aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și statul de funcții ale regiilor autonome de interes local; c) exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome, în condițiile legii.
II. Atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului :
a) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar; b) aprobă, la propunerea primarului, contractarea și/sau garantarea împrumuturilor, precum și contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare în numele unității administrativ-teritoriale, în condițiile legii; c) stabilește și aprobă impozitele și taxele locale, în condițiile legii; d) aprobă, la propunerea primarului, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local, în condițiile legii; e) aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale; f) asigură realizarea lucrărilor și ia măsurile necesare implementării și conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetățenilor.
III. Atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului :
a) hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii; b) hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii; c) avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților; d) atribuie sau schimbă, în condițiile legii, denumiri de străzi, de piețe și de obiective de interes public local.
IV. Atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni :
a) asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind: 1. educația; 2. serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială; 3. sănătatea; 4. cultura; 5. tineretul; 6. sportul; 7. ordinea publică; 8. situațiile de urgență; 9. protecția și refacerea mediului înconjurător; 10. conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectura, a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor naturale; 11. dezvoltarea urbană; 12. evidența persoanelor; 13. podurile și drumurile publice; 14. serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public și transport public local, după caz; 15. serviciile de urgență de tip salvamont, salvamar și de prim ajutor; 16. activitățile de administrație social-comunitară; 17. locuințele sociale și celelalte unități locative aflate în proprietatea unității administrativ-teritoriale sau în administrarea sa; 18. punerea în valoare, în interesul comunității locale, a resurselor naturale de pe raza unității administrativ-teritoriale; 19. alte servicii publice stabilite prin lege; b) hotărăște acordarea unor sporuri și altor facilități, potrivit legii, personalului sanitar și didactic; c) sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase; d) poate solicita informări și rapoarte de la primar, viceprimar și de la șefii organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local; e) aprobă construirea locuințelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale și a utilităților locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa; f) poate solicita informări și rapoarte specifice de la primar și de la șefii organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local.
V. Atribuții privind cooperarea interinstituțională pe plan intern și extern :
a) hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local; b) hotărăște, în condițiile legii, înfrățirea comunei, orașului sau municipiului cu unități administrativ-teritoriale din alte țări; c) hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unități administrativ-teritoriale din țara sau din străinătate, precum și aderarea la asociații naționale și internaționale ale autorităților administrației publice locale, în vederea promovării unor interese comune.
VI. Consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetățean de onoare al comunei, orașului sau municipiului, în baza unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc și condițiile retragerii titlului conferit.
VII. Persoanele împuternicite să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în societăți comerciale, regii autonome de interes local, asociații de dezvoltare intercomunitară și alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnate prin hotărâre a consiliului local, în condițiile legii, respectându-se configurația politica de la ultimele alegeri locale.
VIII. Consiliul local îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege, cum poate fi cazul culturii. Competențele din acest domeniu se adresează unei palete largi de instituții, trecând de la teatre la case de cultură, parcuri până la servicii de cultură. Spre exemplu, centrele metropolitane au ca scop organizarea de evenimente cum ar fi expoziții, concerte sau festivaluri. În mediul rural, domeniul cultural este legat de case de cultură, biblioteci sau organizarea de evenimente.
I.4.Relația consiliului local cu primarul
Primarul este unul dintre actorii locali care interacționează foarte des cu aleși și consiliul local. Printre atribuțiile primarului referitoare la relația cu consiliul local putem trece în revistă următoarele puncte : a) prezintă consiliului local, în primul trimestru, un raport anual privind starea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale; b) prezintă, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte și informări; c) elaborează proiectele de strategii privind starea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale și le supune aprobării consiliului local.
Totodată, în ceea ce privește bugetul local, primarul întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
În cazul în care primarul demisionează, acesta trebuie să anunțe în scris consiliul local și prefectul. La prima ședința a consiliului local, președintele de ședință ia act de situație nou creată, care se consemnează în procesul-verbal. Ulterior, prefectul ia act de demisie. Ordinul prefectului și un extras din procesul verbal al ședinței, sunt trimise Ministerului Administrației și Internelor, instituție care va propune Guvernului stabilirea datei desfășurării alegerilor pentru un nou primar. Alegerile se organizează în termen de maximum 90 de zile de la vacantarea funcției de primar (articolul 82 alineatul 4).
Nu trebuie uitat nici viceprimarul, subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia. Viceprimarul este ales cu votul majorității consilierilor locali în funcție, din rândul membrilor acestuia. Schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face tot de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție Prevederile privind eliberarea din funcție a viceprimarilor, a președinților și vicepreședinților consiliilor județene se aplica după alegerile autorităților administrației publice locale din anul 2008.
În situația în care primarul este suspendat sau își dă demisia, atribuțiile vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorității consilierilor locali în funcție (articolul 82, alineatul (1)).
În situația în care sunt suspendați din funcție, în același timp, atât primarul, cât și viceprimarul, consiliul local poate delega un consilier local care va îndeplini atât atribuțiile primarului, cât și pe cele ale viceprimarului, până la încetarea suspendării (articolul 82 alineatul 3). Dacă devin vacante, în același timp, atât funcția de primar, cât și cea de viceprimar, consiliul local alege un nou viceprimar, care va exercita și atribuțiile primarului până la alegerea unui nou primar.
Capitolul II. Funcționarea consiliului local
II.1.Ședințele consiliului local
Odată ce are loc declarare consiliului local ca legal constituit, membrii acestui organism sunt puși să aleagă dintre membrii săi, prin hotărâre adoptată cu votul deschis al majorității consilierilor locali în funcție, un președinte de ședință. pe o perioadă de cel mult 3 luni. Acest președinte va conduce ședințele consiliului și va semna hotărârile adoptate. În cazurile în care au loc nemulțumiri sau este dorită schimbarea președintelui ședințelor, acest lucru poate avea loc la inițiativa a cel puțin unei treimi din numărul consilierilor locali, prin votul majorității consilierilor locali în funcție.
De asemenea, hotărârile sunt contrasemnate de secretar, care este obligat să comunice hotărârile către primar și prefect, în cel mult zece zile de la data adoptării acestora. În cazul în care președintele refuză, se va forma un grup de trei până la cinci consilieri pentru a semna. Secretarul poate refuza să semneze, însă trebuie să precizeze în scris motivul.
Consiliul local își exercită mandatul de 4 ani de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales. Mandatul poate fi prelungit prin lege organică, în caz de război sau catastrofă. Consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului. De asemenea, se poate întruni și în ședințe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului. Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale, cu cel puțin 5 zile înaintea ședințelor ordinare sau cu cel puțin 3 zile înainte de ședințele extraordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziție consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi.
Există și excepții de la această regulă a perioadei între anunțul ședinței și susținerea acesteia. Astfel, în caz de urgență pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, orașului sau municipiului sau în alte situații stabilite de regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local, convocarea consiliului local se poate face de îndată. În toate cazurile, convocarea se consemnează în procesul-verbal al ședinței.
II.1.1.Ordinea de zi
Ședințele consiliului local se desfășoară în prezenta majorității consilierilor locali în funcție. Prezența consilierilor locali la ședință este obligatorie. Cazurile în care absența este motivată se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local. Consilierul local care absentează nemotivat de două ori consecutiv este sancționat și nu primește indemnizația, în condițiile regulamentului de organizare și funcționare.
Ordinea de zi a ședinței consiliului local se aduce la cunoștință locuitorilor comunei sau ai orașului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. Ordinea de zi a ședințelor se aprobă de către consiliul local, la propunerea celui care a cerut întrunirea consiliului. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la ședința următoare, și fiind necesar votul majorității consilierilor locali prezenți. De asemenea, scoaterea unui proiect de hotărâre de pe proiectul ordinii de zi se face numai cu acordul inițiatorului sau dacă acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 45 (nu este însoțit de rapoartele de specialitate ale comisie). În cazul neaprobării ordinii de zi, în condițiile prevăzute, nu se acordă indemnizația cuvenită consilierilor locali pentru ședința respectivă.
Proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazurilor de ședințe extraordinare cu convocare normală (3 zile), sau convocate „de îndată“. Dacă rapoartele nu sunt întocmite în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, acestea se consideră implicit favorabile (art. 45).
Limba în care se desfășoară ședințele consiliului local e în mod obișnuit în limba oficială a statului, adică în limba română. Sunt și excepții pe care le vom menționa mai jos.
Dezbaterile din ședințele consiliului local, precum și modul în care își exercită votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal, semnat de președintele de ședință și de secretarul unității administrativ-teritoriale. La începutul fiecărei ședințe de consiliu local, secretarul supune spre aprobare procesul-verbal al ședinței anterioare. Consilierii locali au dreptul ca să conteste conținutul procesului-verbal în timpul ședinței și să ceară menționarea exactă a opiniilor exprimate în ședința anterioară. Procesul-verbal și documentele care au fost dezbătute în ședință se depun într-un dosar special al ședinței respective, care va fi numerotat, semnat și sigilat de președintele de ședință și de secretar, după aprobarea procesului-verbal.
Într-o perioadă de maxim 3 zile de la momentul în care a avut loc ședința, secretarul unității administrativ-teritoriale afișează la sediul primăriei și, după caz, pe pagina de internet a unității administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al ședinței. Hotărârile ce au caracter normativ intră în vigoare de la data aprobării, iar cele individuale de la data comunicării.
Totodată, trebuie menționat faptul că problemele privind bugetul local, administrarea domeniului public și privat al comunei sau al orașului, „participarea la programe de dezvoltare județeană, regională sau de cooperare transfrontalieră, organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului, precum și cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, organizații neguvernamentale sau persoane juridice române se vor discuta întotdeauna în ședință publică”. În legătură cu aceste probleme primarul poate propune consultarea cetățenilor prin referendum.
II.1.2.Consiliul General al Municipiului București
Autoritățile administrației publice locale din București sunt primarul general, primarii de sector, precum și Consiliul General al Municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor. Consiliile locale ale sectoarelor funcționează după principiile enunțate în acest capitol, la care se mai adaugă o serie de competențe precizate în articolul 81 al Legii 215 din 2001, precum și alte atribuții date de Consiliul General. Hotărârile Consiliului General al Municipiului București – care funcționează după prevederile necesare funcționării și organizării consiliilor locale – și dispozițiile cu caracter normativ ale primarului general sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale organizate în sectoare.
Primarul general împreună cu primarii sectoarelor se întrunesc cel puțin lunar pentru a dezbate modul în care sunt duse la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului București și dispozițiile cu caracter normativ ale primarului general. De asemenea, se prezintă informări privitoare la activitatea consiliilor locale din sectoare, pentru a se asigura buna funcționare a autoritățile administrației din Municipiul București.
Primarii sectoarelor participă de drept la ședințele Consiliului General și pot avea intervenții cu privire la problemele dezbătute. La ședințele comisiilor aceluiași consiliu pot participa președinții comisiilor de specialitate ale consiliilor locale de sector. Aceștia au dreptul de a interveni în discuții, fără a avea, însă, drept de vot.
II.1.3.Respectarea drepturile minorităților naționale.
Chestiunea respectării drepturilor naționale este un aspect fundamental al bunei funcționări a comunității locale și a bunei activități a Consiliului Local și în Consiliul Local. Facem referire la principalele aspecte care ne interesează în ceea ce privește activitatea Consiliului Local.
Legea numărul 215 din 2001 privind administrația publică a promovat o nouă concepție în ceea ce privește reglementarea raporturilor dintre cetățenii aparținând minorităților naționale și autoritățile administrației publice. La scurt timp după adoptarea legii, Guvernul a aprobat prin Hotărârea numărul 1206 din 2001 Norme de aplicare a dispozițiilor din Legea numărul 215 din 2001, referitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală.
Articolul 2, alineatul (2), prevede că în comunele, orașele și județele în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20 % din numărul locuitorilor, ordinea de zi a ședințelor consiliului local se aduce la cunoștință publică și în limba minorității respective.
De asemenea, conform articolului 3, alineatul 2, în consiliile locale în care consilierii locali aparținând unei minorități naționale reprezintă cel puțin o cincime din numărul total, la ședințele de consiliu se poate folosi și limba maternă. În aceste cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba română. În toate cazurile, documentele ședințelor de consiliu se întocmesc în limba română.
În astfel de cazuri, primarii au obligația să asigure traducerea integrală și concomitentă a dezbaterilor în limba română. Traducerea va fi realizată de persoane care cunosc bine și foarte bine atât limba romană, cât și limba maternă a minorității respective. În cazuri excepționale, dacă traducerea nu poate fi realizată datorită lipsei traducătorului și acesta nu poate fi înlocuit cu o altă persoană în măsură să asigure traducerea, lucrările ședinței consiliului local sau județean se vor desfășura în limba română. Dacă situația se repetă și la ședința următoare, lucrările acesteia vor fi amânate. După o a treia amânare devin aplicabile prevederile privind dizolvarea de drept a consiliului local, potrivit articolului 6 din Normele de aplicare.
De asemenea, în temeiul articolului 7, în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20 % din numărul locuitorilor, hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoștința publică și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective, iar cele cu caracter individual se comunică, la cerere, și în limba maternă.
II.1.4.Contravenții nerespectare limba minorităților
Hotărârea Guvernului numărul 1206 din 2001 prevede, totodată, sancțiuni pentru nerespectarea dispozițiilor legale. Astfel, constituie contravenții următoarele fapte: a) refuzul de a traduce în limba maternă ordinea de zi și hotărârile consiliului local sau județean și de a le aduce la cunoștința publică și în varianta tradusă, precum și refuzul de a comunica răspunsurile și în limba maternă a solicitantului; b) neîntocmirea documentelor originale ale ședințelor consiliului local sau județean în limba oficială a statului; c) refuzul de a traduce în limba română lucrările consiliului local sau județean ori continuarea desfășurării acestora în limba minorității naționale, deși nu este asigurată traducerea în limba română; d) nerespectarea prevederilor privitoare la folosirea limbii materne la lucrările consiliului local sau județean; e) nerespectarea termenului prevăzut pentru montarea inscripțiilor bilingve; f) redactarea actelor și certificatelor de stare civilă în altă limbă decât limba română; g) inscripționarea altor denumiri decât cele prevăzute în anexele Normelor, precum și inscripționarea acestora în altă formă decât cea prevăzută în anexe; h) folosirea denumirilor de localități prevăzute în anexele Normelor în corespondența sau în documentele oficiale.
Constatarea contravenției și aplicarea amenzii se fac de către persoane împuternicite de ministrul administrației publice, de către prefect sau împuterniciții acestuia și se aplică primarului, președintelui consiliului județean, secretarului, respectiv secretarului general al unității administrativ-teritoriale, după caz, arată articolul 18, alineatul (3) al Normelor de aplicare.
II.2.Comisiile de specialitate
La scurt timp după constituire, consiliul local își organizează comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate. Pot fi membri ai comisiilor de specialitate numai consilierii locali.
În general, în constituirea comisiilor trebuie luate în considerare principalele centre de interes ale comunității respective. Formate din consilieri, cu excepția viceprimarului, acestea au rolul de a analiza probleme cu caracter specific trimise pentru examinare și avizare de către consiliu. Lucrează în plen și iau hotărâri cu votul majorității.
Fiecare comisie de specialitate își alege câte un președinte și un secretar. Comisiile studiază, analizează și avizează proiectele de hotărâre din domeniul lor de activitate. Activitatea acestora se desfășoară în plen și iau hotărâri cu votul majorității membrilor lor. Organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local respectându-se configurația politica rezultată în urma alegerilor locale.
Consiliile locale pot organiza, din proprie inițiativă sau la inițiativa primarului, după caz, comisii speciale de analiză și verificare, pe perioadă determinata. Componenta comisiei speciale de analiza și verificare, obiectivele și perioadă de desfășurare a activităților acesteia se stabilesc prin hotărâre a consiliului local. Membrii comisiei acționează în limitele stabilite prin hotărâre.
Conform Legii numărul 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, comisiile sunt obligate să prezinte un raport anual de activitate, ce urmează a fi făcut public.
II.3.Actele consiliului local
O atribuție esențială a consiliului local este adoptarea de hotărâri. Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar, dar și de cetățeni ai unității administrative din care au fost aleși reprezentanții locali. Astfel, în acest ultim caz menționat, promovarea unui proiect de hotărâre poate fi inițiată de unul sau de mai mulți cetățeni cu drept de vot, dacă acesta este susținut prin semnături de cel puțin 5% din populația cu drept de vot a unității administrativ-teritoriale respective.
Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului unității administrativ-teritoriale și al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului. Inițiatorii trebuie să depună la secretarul unității administrativ-teritoriale forma propusă pentru proiectul de hotărâre. Proiectul urmează a fi afișat pentru informare publică prin grija secretarului, iar inițiatorii asigură întocmirea listelor de susținători pe formulare puse la dispoziție de secretar.
Listele de susținători pot fi semnate numai de cetățenii cu drept de vot care au domiciliul pe raza unității administrativ-teritoriale respective. Proiectul trebuie să fie însoțit de o expunere de motive a inițiatorului. Acesta din urmă își poate retrage oricând proiectul. După depunerea documentației și verificarea acesteia de către secretarul unității administrativ-teritoriale, proiectul de hotărâre va urma procedurile regulamentare de lucru ale consiliului local sau județean, după caz.
Proiectele ajung pentru dezbatere la compartimentele de specialitate din cadrul aparatului propriu și la comisiile de specialitate, a căror selecție este făcută de primar și de secretar. Aceste structuri pot aviza sau respinge propunerea. Dacă o aprobă, înaintează un raport secretarului, care are obligația de a le înainta primarului și consilierilor. Secretarul trebuie să aducă la cunoștința consilierilor informația legată de inițiativa legislativă, cu menționarea comisiilor cărora le-a fost trimisă pentru analiză, avizare sau amendare. Proiectul nu trebuie trimis spre analiză către aceste departamente în cazul în care este înscris pe lista de ordine a ședințelor extraordinare.
Ulterior are loc înscrierea proiectului pe ordinea de zi a ședințelor, cu menționarea titlului și a numelor inițiatorului. Dezbaterea se face în ordinea de pe listă și poate fi precedată de prezentarea de către inițiator a motivelor care au condus la inițierea proiectului și de raportul de specialitate, ce trebuie adus la cunoștința consiliului de șeful serviciul respectiv. Dezbaterile se realizează pe articole, iar consilierii pot formula amendamente, ce urmează a fi votate în ordinea înaintării lor. Consilierii pot lua cuvântul, în ordinea înscrierii. Dacă proiectul este votat, dezbaterea pe tema respectivă este declarată încheiată.
Regula de adoptare a hotărârilor arată că aceste documente pot fi adoptate cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.
Cu votul majorității consilierilor locali în funcție se adoptă următoarele hotărâri ale consiliului local: a) hotărârile privind bugetul local; b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condițiile legii; c) hotărârile prin care se stabilesc impozite și taxe locale; d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră; e) hotărârile privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului; f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, cu persoane juridice române sau străine.
În cazul în care bugetul local nu poate fi adoptat după două ședințe consecutive, care trebuie să aibe loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea urmează a se desfășura pe baza bugetului anului precedent până la adoptarea noului buget, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Un alt tip de majoritate este întrebuințat în ceea ce privește hotărârile privind patrimoniul. Astfel, este folosită majoritatea calificată, două treimi din numărul total al consilierilor în funcție, pentru acest gen de hotărâri.
Consiliul local poate stabili ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu excepțiile prevăzute de lege. Procedurile de votare vor fi stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local.
Hotărârile consiliului local sunt semnate de președintele de ședință și contrasemnate, pentru legalitate, de către secretar. În cazul în care președintele de ședință lipsește sau refuză să semneze, hotărârea consiliului local este semnează de 3-5 consilieri locali. Totodată, secretarul unității administrativ-teritoriale poate refuza contrasemnarea hotărârii în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. Într-un asemenea caz, În acest caz, secretarul unității administrativ-teritoriale va depune în scris și va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al ședinței.
Secretarul unității administrativ-teritoriale este cel care comunica hotărârile consiliului local primarului și prefectului, nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării. Comunicarea este făcută în scris și e înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.
În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoștință publică și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective, iar cele cu caracter individual se comunică, la cerere, și în limba maternă, potrivit articolului 7, alineatul (2), al Hotărârii numărul 1206 din 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispozițiilor privitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală, cuprinse în Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
Traducerea în limba maternă a hotărârilor este asigurată prin grija primarului de către funcționarii vorbitori ai limbii minoritare angajați în compartimentele de relații cu publicul, iar comunicarea/publicarea variantelor astfel traduse în aceleași termene ca și a variantelor în limba oficială cade în sarcina secretarului.
Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale, de la data comunicării. Aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
II.4.Dizolvarea consiliului local
Consiliul se poate dizolva de drept sau prin referendum local înainte de data expirării mandatului de patru ani. Dizolvarea are loc de drept dacă nu se întrunește timp de două luni consecutiv, dacă nu adoptă în trei ședințe ordinare consecutive nicio hotărâre, dacă numărul consilierilor se reduce sub jumătate, fără posibilitate de completare prin supleanți. Desființarea se produce dacă instanța de contencios administrativ se pronunță în acest sens, în urma unei sesizări venite din partea primarului, viceprimarului sau altei persoane interesate.
Explicăm această ultima posibilitatea de dizolvarea a consiliului local, cea în urma hotărârilor în anulate în instanța de contencios administrativ. Consiliul local poate fi dizolvat dacă a adoptat, într-un interval de cel mult 6 luni, cel puțin 3 hotărâri care au fost anulate de instanța de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă. Dizolvarea consiliului local se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea motivată a prefectului, bazată pe hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile.
Hotărârea de dizolvare poate fi atacată de oricare dintre consilieri la instanța de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. în acest caz procedura prealabilă prevăzută de lege nu se mai efectuează, iar introducerea acțiunii suspendă executarea măsurii de dizolvare.
Consiliul local, fie că el al unui oraș sau al unei comune, poate fi dizolvat printr-un referendum organizat în condițiile legii. Acest referendum local se organizează ca urmare a unei cereri adresate în acest sens prefectului de cel puțin 25% din numărul cetățenilor cu drept de vot înscriși pe listele electorale ale unității administrativ-teritoriale.
Referendumul local este organizat de către o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un reprezentant al prefectului, câte un reprezentant al primarului, al consiliului local și al consiliului județean și un judecător de la judecătoria în a cărei jurisdicție se află unitatea administrativ-teritorială în cauză. Secretarul comisiei este asigurat de instituția prefectului.
Referendumul este declarat valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot. În urma acestui referendum, activitatea consiliului local va înceta înainte de termen dacă s-au pronunțat în acest sens cel puțin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.
În cazul în care referendumul este validat și consiliul dizolvat, urmează începerea demersurilor pentru noi alegeri. Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de Guvern, la propunerea prefectului. Alegerile trebuie să fie organizate în termen de maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-a constatat dizolvarea consiliului local sau, după caz, de la validarea rezultatului referendumului.
În perioada în care nu există consiliu local, de la dizolvarea celui vechi până la alegerea celui nou, primarul sau, în absența acestuia, secretarul unității administrativ-teritoriale este cel însărcinat cu rezolvarea problemelor curente ale comunei, orașului sau municipiului, potrivit competentelor și atribuțiilor ce îi revin.
Capitolul III. Aspecte ale integrității consilierului local
III.1.Drepturile consilierilor locali
Aleșii locali au atât drepturi, cât și îndatoriri, răspunzând pentru faptele lor. Aleșii locali au dreptul de inițiativă în promovarea actelor administrative, individual sau în grup.
Pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizație de ședință. Numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizația, este de o ședință de consiliu și 1-2 ședințe de comisii de specialitate pe lună. Plata indemnizațiilor se efectuează din veniturile proprii ale bugetelor locale în cuantum de până la 5% din indemnizația lunară a primarului.
Consilierii au dreptul la decontarea cheltuielilor pe care le-au făcut în exercitarea mandatului, în condițiile legii. Drepturile bănești cuvenite aleșilor locali, potrivit legii, pot fi cumulate cu pensia sau cu alte venituri, în condițiile legii.. Spre deosebire de primarii și viceprimarii care beneficiază de concedii de odihnă, concedii medicale, concedii fără plată, precum și de concedii plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite, în cazul consilierilor locali nu este precizat acest aspect.
De asemenea, aleșii locali au dreptul de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile administrației publice centrale și locale, instituțiile, serviciile publice, precum și persoanele juridice de drept privat sunt obligate să asigure informarea corectă a aleșilor locali, potrivit competențelor ce le revin, asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes local.
Obligațiile aleșilor locali sunt prezentate atât în secțiunea referitoare la „drepturi” cât și în secțiunea referitoare la „obligații” a Legii numărul 393 din 2004. Aleșii locali, în calitate de reprezentanți ai colectivității locale, au îndatorirea de a participa, pe durata mandatului, la exercitarea funcțiilor autorităților administrației publice locale din care fac parte sau pe care le reprezintă, cu bună-credință și fidelitate față de țară și de colectivitatea care i-a ales.
De asemenea, consilierii locali sunt obligați să respecte Constituția și legile țării, precum și regulamentul de funcționare a consiliului, să se supună regulilor de curtoazie și disciplină și să nu folosească în cuvântul lor sau în relațiile cu cetățenii expresii injurioase, ofensatoare ori calomnioase.
Aleșii locali sunt obligați să dea dovadă de cinste și corectitudine. Este interzis unui ales local să ceară, pentru sine sau pentru altul, bani, foloase materiale sau alte avantaje. În plus, consilierii sunt obligați ca, în exercitarea mandatului, să organizeze periodic, cel puțin o dată pe trimestru, întâlniri cu cetățenii, să acorde audiențe și să prezinte în consiliul local o informare privind problemele ridicate la întâlnirea cu cetățenii.
Comisiile de specialitate sunt obligate să prezinte întregului consiliul un raport anual de activitate, care va fi făcut public prin grija secretarului unității administrativ-teritoriale.
Tot la categoria drepturilor aleșilor, dar cu valoare de obligație intră și mențiunea că un consilier nu se absent chiar dacă nu participă la lucrări, în momentul în care se află în îndeplinirea unei însărcinări oficiale, precum și în alte cazuri stabilite prin regulamentul de funcționare a consiliului. Mai mult, în urma îndeplinirii unor misiuni oficiale, aleșii locali sunt „obligați să prezinte, la prima ședință ordinară de consiliu, un raport privind deplasările efectuate” acestea fiind necesar pentru a justifica cheltuielile deplasării.
III.2.Răspunderea
Legea numărul 393 din 2004 arată că, în exercitarea mandatului, aleșii locali sunt în serviciul colectivității, fiind ocrotiți de lege. Libertatea de opinie și de acțiune în exercitarea mandatului alesului local este garantată. Aleșii locali nu pot fi trași la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, În același timp, reținerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală ori contravențională a aleșilor locali, precum și faptele săvârșite care au determinat luarea măsurilor trebuie aduse la cunoștință atât autorității administrației publice din care fac parte, cât și prefectului, în termen de cel mult 24 de ore, de către organele care au dispus măsurile respective.
Pe întreaga durată a mandatului, aleșii locali se consideră a fi în exercițiul autorității publice și se bucură de protecția prevăzută de legea penală. De aceeași protecție juridică beneficiază și membrii familiei – soț, soție și copii – în cazul în care agresiunea împotriva acestora urmărește nemijlocit exercitarea de presiuni asupra alesului local în legătură cu exercitarea mandatului său.
Încălcarea prevederilor prezente în Legea numărul 215 din 2001, cu modificările de rigoare, în Legea numărul 393 din 2004, completată și a regulamentelor interioare poate atrage sancționarea consilierului prin avertisment, chemare la ordine, retragerea cuvântului, eliminarea din sala de ședință (sunt aplicate de președintele de ședință), excluderea temporară de la lucrările consiliului și ale comisiei de specialitate sau retragerea indemnizației de ședință, pentru una sau două ședințe (sunt aplicate de consiliu).
Prima abatere atrage o observație din partea președintelui de ședință. Nerespectarea avertismentului dat de președintele de ședință prin continuarea încălcării regulamentului sau abaterile grave conduc la chemarea la ordine a consilierului, fapt ce se înscrie în procesul verbal de ședință. Președintele poate retrage sancțiunea dacă la invitația sa, consilierul își retrage sau explică cuvintele ce au generat incidentul. (p.35-36
Dacă sancțiunea se aplică, iar consilierul continuă să se abată de la prevederile regulamentului, președintele îi poate retrage cuvântul, apoi îl poate elimina din sală. Eliminarea de la ședință echivalează cu prezență nemotivată. Pentru abateri grave sau săvârșite repetat, consilierul poate fi exclus temporar (cel mult două ședințe) de la lucrările consiliului sau ale comisiilor de specialitate, gravitatea actului urmând a fi stabilită în cadrul comisiei cu atribuții juridice, în maxim zece zile de la sesizare. Indemnizația nu este acordată pe această perioadă. Hotărârea excluderii trebuie să fie luată de cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție.
Nici viceprimarul nu e exceptat de la un asemenea tratament. Astfel, viceprimarul poate fi la rândul său sancționat la propunerea primarului, prin hotărâre a consiliului. Sancțiunile pot consta în mustrare, avertisment și necesită votul deschis al majorității consilierilor în funcție, precum și în diminuarea indemnizației cu 5-10% pe timp de 1‐3 luni sau eliberarea din funcție. Al doilea grup de sancțiuni se realizează în cazul încălcării unor legi, a Constituției sau a intereselor țării sau ale unității administrativ-teritoriale, prin hotărâre luată cu votul secret a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție. Acest ultime două sancțiuni pot fi atacate la instanțele de contencios administrativ competente.
III.3.Conflictul de interese
Potrivit Organizației Economice pentru Cooperare și Dezvoltare OECD conflictul de interese implică „un conflict între datoria față de public și interesele personale ale unui oficial public. Conflictul de interese apare atunci când interesele oficialului public ca persoană privată influențează sau ar putea influența necorespunzător îndeplinirea obligațiilor și responsabilităților oficiale“.
În legislația românească, potrivit articolului 75 din Legea 393/2004 privind statul aleșilor locali, aceștia „au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea genera un beneficiu sau un dezavantaj pentru” mai multe categorii de persoane, după cum urmează:
a) propria persoană; b) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; c) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; d) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; e) o altă autoritate din care fac parte; f) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; g) o asociație sau fundație din care fac parte.
De asemenea, aleșii locali sunt obligați să menționeze situațiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale, potrivit articolului 47 aceeași lege. În cazurile în care interesul personal nu are caracter patrimonial, consiliile locale pot permite participarea la vot a consilierului.
În Legea 215/2001 privind administrația locală, la articolul 47, alineatul (1) se precizează le este interzis consilierilor locali să ia parte la deliberarea și adoptarea hotărârilor în care au un interes patrimonial față de problema supusă dezbaterii. Interesul poate fi personal sau prin soție/soț, afini sau rude de până la gradul al patrulea inclusiv.
În cazul în care sunt adoptate hotărâri prin care are loc încălcarea unei asemenea prevederi, hotărârile adoptate în acea ședință devin nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ, o asemenea acțiune putând fi introdusă de orice persoană interesată.
Consilierii locali trebuie să anunțe la începutul ședinței un potențial conflict de interese, aspect care se consemnează alături de abținerea de la vot în procesul verbal al ședinței, după cum arată art. 77 (2), din Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
Aleșii locali sunt obligați să își facă publice interesele personale printr-o declarație pe propria răspundere. Declarația este depusă în dublu exemplar la secretarul unității administrativ teritorială. Un exemplar este păstrat de către secretar în registrul de interese, iar cel de-al doilea exemplar este transmis la secretarul general al prefecturii, care păstrează în registrul general de interese.
Declarația privind interesele personale include conform articolului 76 din Legea
393/2004: a) funcțiile deținute în cadrul societăților comerciale, autorităților și instituțiilor publice, asociațiilor și fundațiilor; b) veniturile obținute din colaborarea cu orice persoană fizică sau juridică și natura colaborării respective; c) participarea la capitalul societăților comerciale, dacă aceasta depășește 5% din capitalul societății; d) participarea la capitalul societăților comerciale, dacă aceasta nu depășește 5% din capitalul societății, dar depășește valoarea de 100.000.000 lei; e) asociațiile și fundațiile ai căror membri sunt; f) bunurile imobile deținute în proprietate sau în concesiune; g) funcțiile deținute în cadrul societăților comerciale, autorităților sau instituțiilor publice de către soț/soție; h) bunurile imobile deținute în proprietatea sau în concesiune de către soț/
soție și copii minori; i) lista proprietăților deținute pe raza unității administrativ- teritoriale din ale căror autorități ale administrației publice locale fac parte; j) cadourile și orice beneficii materiale sau avantaje făcute de orice persoană fizică ori juridică, legate sau decurgând din funcția deținută în cadrul autorității administrației publice locale; orice cadou sau donație primită de aleșii locali într-o ocazie publică sau festivă devin proprietatea acelei instituții ori autorități; k) orice alte interese, stabilite prin hotărâre a consiliului local, în cazul primarilor, viceprimarilor și consilierilor locali, sau prin hotărâre a consiliului județean, în cazul președintelui și vicepreședintelui acestuia și al consilierilor județeni.
O nouă precizare referitoare la declarația de interese e făcută la articolul 111 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Potrivit acestui articol, „declarația de interese se depune pe propria răspundere, cu privire la funcțiile și activitățile pe care le desfășoară, cu excepția celor legate de mandatul sau funcția publică pe care o exercită“. Funcțiile și activitățile care se includ în declarația de interese sunt:
– calitatea de asociat sau acționar la societăți comerciale, companii/societăți naționale, instituții de credit, grupuri de interes economic, precum și membru în asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale;
– funcția de membru în organele de conducere, administrare și control ale societăților comerciale, regiilor autonome, companiilor/societăților naționale, instituțiilor de credit, grupurilor de interes economic, asociațiilor sau fundațiilor ori al altor organizații neguvernamentale;
– calitatea de membru în cadrul asociațiilor profesionale și/sau sindicale;
– calitatea de membru în organele de conducere, administrare și control, retribuite sau neretribuite, deținute în cadrul partidelor politice, funcția deținută și denumirea partidului politic.
Declarația de interese trebuie depusă în termen de 15 zile de la constituirea legală a consiliului. Declarațiile care nu corespund adevărului sunt considerate fals în declarații și sunt pedepsite conform Codului Penal. De asemenea, cadourile nedeclarate sunt confiscate. Declarație de interes se reactualizează la începutul fiecărui an, până la 1 februarie dacă intervin schimbări față de declarația anterioară.
Consilierii sunt obligați conform Legii numărul 115/1996 să depună și o declarație de avere ce trebuie trimisă prefectului în 15 zile de la validarea mandatului. Această document trebuie publicat pe pagina de internet a instituției în termen de 30 de zile. În fiecare an, aleșii au obligația să actualizeze declarația dacă dobândesc bunuri menționate în anexa actului normativ. Mai mult, la încheierea mandatului, fie că se termină la termen sau în alte condiții, trebuie să depună o nouă declarație cu averea deținută la acea dată.
III.4.Incompatibilitatea
Trebuie făcută o distincție între incompatibilitate și conflict de interese Incompatibilitatea reflectă „acele situații în care un oficial public ocupă mai multe funcții în același timp, deși acest cumul este interzis de lege”.
Incompatibilitate are loc, pentru toți aleșii locali, numai după validarea mandatului, conform articolului 91 din Legea 161/2003. Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție.
În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termen, prefectul trebuie să emită un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale, mai arată articolul 91, alineatul (4).
Incompatibilitățile pentru funcția de consilier local sunt specificate în Legea 161/2003. Potrivit articolului 88, un consilier local nu poate fi în același timp:
a) consilier județean – incompatibilitatea intervine după validarea celui de-al doilea mandat; b) primar; c) prefect sau subprefect; d) funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv; e) președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă; f) președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială de interes local ori la o societate comercială de interes național care își are sediul sau care deține filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă; g) reprezentant al statului la o societate comercială care își are sediul ori care deține filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă; h) deputat sau senator; i) ministru, secretar de stat, subsecretar de stat și funcțiile asimilate acestora; j) acționar semnificativ19 la o societate comercială înființată de consiliul local.
Instituția care supraveghează respectarea legilor în vigoare în ceea ce privește conflictele de interese și posibilele incompatibilități este Agenția Națională de Integritate, al cărui scop este „asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și conflictelor de interese potențiale”.
În cazul observării unor nereguli, inspectorii ANI sesizează organele judiciare care pot începe o anchetă sau mai multe, în funcție de probele apărute.
Un alt aspect legat de partea de integritate, dar nu care nu aduce și suspendarea sau încetarea mandatului unui consilier este tratat de Legea 239/2008. Articolul 3 reglementează categoriile care pot fi supuse controlului public privind dosarele de Securitate: „Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: (…) g) primarii, viceprimarii, consilierii județeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului București, consilierii locali“.
La fel ca în cazul altor categorii prevăzute în articolul 3, literele b-h, cu excepția persoanelor care la data de 22 decembrie 1989 nu împliniseră vârsta de 16 ani, consilierii locali trebuie să înainteze primarului o declarație pe proprie răspundere, conform modelului prevăzut în anexa Ordonanței de Urgență nr. 24 din 5 martie 2008, „în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia”.
III.5.Suspendarea mandatului de consilier local
Mandatul de consilier local se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către instanța de judecată prefectului, care, prin ordin, constată suspendarea mandatului.
Suspendarea durează până la încetarea situației prevăzute mai sus. Ordinul de suspendare se comunică de îndată consilierului local. În cazul în care consilierul local al cărui mandat a fost suspendat a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri, în condițiile legii.
III.6. Încetarea mandatului
Mandatul consilierului local încetează, potrivit Legii numărul 215 din 2001, la data constituirii legale a noului consiliu local. Calitatea de consilier local de drept încetează, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri, după cum arată articolul 9, alineatul (2) a Legii 393 din 2004: a) demisie (Consilierii locali pot demisiona, anunțând în scris președintele de ședința care ia act de aceasta. Președintele propune consiliului adoptarea unei hotărâri prin care se ia act de demisie și se declara locul vacant.) b) incompatibilitate; c) schimbarea domiciliului într-o alta unitate administrativ-teritorială, inclusiv ca urmare a reorganizării acesteia (Încetarea mandatului de consilier în cazul schimbării domiciliului în alta unitate administrativ-teritorială poate interveni numai după efectuarea în actul de identitate al celui în cauză a mențiunii corespunzătoare, de către organul abilitat potrivit legii.); d) lipsa nemotivată de la mai mult de 3 ședințe ordinare consecutive ale consiliului; e) imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepția cazurilor prevăzute de lege (ex. Dacă e trimis ca reprezentant al Guvernului într-o altă țară, cu sarcini de serviciu, caz în care mandatul se suspendă).; f) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; g) punerea sub interdicție judecătorească; h) pierderea drepturilor electorale; h^1) pierderea calității de membru al partidului politic sau al organizației minorităților naționale pe a cărei listă a fost ales (se aplică și viceprimarului); i) deces.
Încetarea de drept a mandatului de consilier se constată de către consiliul local prin hotărâre, la propunerea primarului ori a oricărui consilier.
În cazurile prevăzute la literele c)-e) și h^1), hotărârea consiliului poate fi atacată de consilier, la instanța de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanța se va pronunța în termen de cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă. Prevederile literelor f)-h) devin aplicabile numai după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Un caz apare în cazul constatării incompatibilității. Articolul 90 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției arată că, consilierii locali care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte. De asemenea, nu pot încheia contracte cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.
Încălcarea acestei dispoziției atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor. Constatarea încetării mandatului de consilier local se face prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale (articolul 92, alienatul (4)). Ordinul emis de prefect poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă.
Prevederile referitoare la încheierea de drept a mandatului nu se aplică dacă, până
la emiterea ordinului de către prefect, se face dovada că încălcarea dispozițiilor art. 90 a încetat, precizează articolul 92, alineatul (6).
Capitolul IV.Studiu de caz
Ales local. Renunțarea la funcție
„Incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin (1) lit d) din Legea nr. 2003. Termenul de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3), teza I din Legea nr. 161/2003 în care alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate. Sancțiunea nerespectării acestui termen. (Decizia nr.5599 din 5 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal).
1.Sesizarea instanței de fond
Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.F., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea Raportului de evaluare nr.44457/G/II din 5 aprilie 2011 prin care s-a constat starea sa de incompatibilitate în perioada 20.06.2008-13.03.2009.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Hotărârea nr.2 din 20 iunie 2008 a Consiliului Local al Municipiului Craiova i-a fost validat mandatul de consilier local, iar în ședința imediat următoare de consiliu, prin Hotărârea nr. 31 din 31 iulie 2008 a fost aprobată numirea noilor membrii ai Consiliului de Administrație al Regiei Autonome de Transport Craiova, iar la acea dată și-au încetat de drept efectele HCL nr. 108/2005 prin care a fost numit membru al Consiliului de Administrație al respectivei regii autonome.
Au fost invocate prevederile art.91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 și că situația de incompatibilitate se ivește după epuizarea termenului de 15 zile calculat de la momentul numirii sau alegerii, termen în interiorul căruia alesul local trebuie să renunțe la funcția deținută anterior.
O primă problemă ce s-a cerut a fi verificată este aceea a perioadei în care a subzistat situația de incompatibilitate deoarece data de 20.06.2008 nu poate fi data de început pentru că numai la acea dată a fost validat consilier local, ci data începerii va fi 6 iulie 2008, când expiră cele 15 zile prevăzute de lege.
Drept motiv de nulitate a fost invocată nerespectarea procedurii legale în materia derulării evaluării și întocmirii raportului.
2.Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr.488 din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantului T.F.
Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea Consiliului Local Craiova nr.108/2005, reclamantul a fost numit membru al Consiliului de Administrație al Regiei Autonome de Transport Craiova, calitatea sa de administrator fiind înregistrată în Registrul Comerțului la data 7 martie 2006 în baza Încheierii nr.1796/2006.
Ulterior, în baza Hotărârii Consiliului Local Craiova nr.2 din 20 iunie 2008 s-a dispus validarea mandatului reclamantului în calitate de consilier local în Consiliul Local al Municipiului Craiova.
La data de 31 iulie 2008, prin HCL nr.31/2008, Consiliul Local al Municipiului Craiova a aprobat o nouă componență a Consiliului de Administrație al Regiei Autonome de Transport Craiova, mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului fiind efectuate prin încheierea judecătorului delegat nr. 2264 din 13 martie 2009 în baza cererii formulate în acest sens la datat de 12 martie 2009. Reclamantul nu a formulat o cerere de renunțare la vreuna dintre cele două calități (p.134
La data de 15 noiembrie 2010 directorul general al Agenției Naționale de Integritate a aprobat nota cu propunere de sesizare din oficiu întocmită de inspectorii de integritate din cadrul acestei instituții în baza adresei nr. 143924 din 9 octombrie 2008 a Primăriei Craiova, pentru nerespectarea de către reclamant a dispozițiilor legale privind completarea și depunerea declarațiilor de avere și de interese. În urma declanșării din oficiu a procedurii de evaluare a averii, conflictelor de interese și incompatibilităților a fost întocmit raportul de evaluare contestat în cauză.
În ceea ce privește respectarea dispozițiilor legale privind declanșarea procedurii de evaluare, s-a reținut că potrivit art.12 alin. (1) din Legea nr.176/2010. „Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută de art.8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice”, iar potrivit alin (2) al aceluiași articol, sesizarea din oficiu se face pe baza unui raport de sesizare, întocmite de inspectoratul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate.
În speță, activitatea de evaluare a reclamantului a fost efectuată din oficiu pe baza notei de sesizare întocmită la data 15 noiembrie 2010 de inspectoratul de integritate Cornelia Dicianu, nota avizată de șeful de serviciu și aprobată de directorul general și al agenției.
Or, atât timp cât în cauză au fost respectate dispozițiile legale care permit declanșarea din oficiu a procedurii de evaluare a conflictelor de interese și incompatibilităților, s-a considerat că este irelevant că, așa cum susține reclamantul, adresa înaintată de Agenției de integritate de Primăria Craiova, indicată în zona de sesizare din oficiu, nu viza incidența vreunei situații de incompatibilitate, ci depunerea cu întârziere a declarației de interese și avere.
De altfel, chiar nota de sesizare în discuție menționează expres că necesitatea declanșării din oficiu a procedurii de evaluare este determinată de nerespectarea dispozițiilor legale privind completarea și depunerea declarațiilor de avere și interese, împrejurare care justifica declanșarea din oficiu a procedurii, independent de existența sau menținerea unei sesizări referitoare la incompatibilități.
Pe de altă parte, pretinsa omisiune a pârâtei de a menționa în partea descriptivă a raportului de evaluare adresa nr.116344 din 18 august 2008 nu poate conduce la concluzia nemotivării actului administrativ necontestat.
Instanța de fond a reținut că obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie într-adevăr o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale însă, așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție (cauza C-41/1969), amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz.
În mod concret, motivarea actului administrativ vizează indicarea aspectelor de natură să-i permită subiectului de drept căruia i se adresează să aprecieze dacă actul este sau nu întemeiat, iar instanței să-i dea posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ.
De aceea, chiar dacă, așa cum pretinde reclamantul, adresa nr. 143924 din 9 octombrie 2008 a Primăriei Craiova a fost procedată de o altă adresă a acestei instituții, privind un aspect neesențial pentru procedura desfășurată, atât timp cât sesizarea din oficiu a fost dispusă în condițiile legi, neindicarea acestei adrese în partea descriptivă a raportului de evaluare nu poate afecta validitatea actului administrativ contesta care, de altfel, expune, în detaliu împrejurările de fapt și dispozițiile legale avute în vedere la emiterea sa.
Motivele invocate de reclamant au fost apreciate ca nefondate și în ceea ce privește temeinicia actului administrativ contestat.
Astfel, potrivit art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției „funcția de consilier local sau județean este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă”.
De asemenea, potrivit art.91 alin (1) și (3) din aceeași lege, starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, alesul local putând renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile, de la numirea sau alegerea în această funcție.
S-a reținut că, în speță, exercitarea de către reclamant a funcției de membru în Consiliul de Administrație a Regiei Autonome de Transport Craiova după validarea mandatului de consilier local prin HCL nr.91 alin (3) atrage incompatibilitatea acestuia începând cu data de 6 iulie 2008.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale citate, starea de incompatibilitate a alesului local intervine prin simpla exercitare a funcției prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 după împlinirea termenului de 15 zile pus la dispoziția de legiuitor pentru a renunța la funcția deținută înainte de validarea mandatului.
Din acest punct de vedere, cum starea de incompatibilitate produce aceleași efete indiferent de durata acesteia, s-a considerat că este irelevante faptul că reclamantul nu s-a aflat în această stare pe întreaga durată reținută în raportul de evaluare, incompatibilitatea încetând într-adevăr, la data adoptării HCL nr.31 din 31 iulie 2008, odată cu modificarea componenței Consiliului de Administrație al RAT Craiova, iar nu la data efectuării mențiunilor în registrul comerțului.
De asemenea, având în vedere în vedere că, astfel cum este reglementat de dispozițiile Legii nr.161/2003, regimul incompatibilităților vizează în principal asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice, este lipsit de importanță faptul că începând cu luna iulie 2008 nu a mai încasat indemnizația aferentă calității de membru al consiliului de administrație și nu a mai luat parte la luarea deciziilor în cadrul organului colegial.
De altfel, prin modul de stabilire a sancțiunilor aplicabile, art. 25 din Legea nr.176/2010 face o distincție netă între situația participării la luarea deciziilor cu încălcarea obligațiilor legale privind starea de incompatibilitate și simpla existență a stării de incompatibilitate care potrivit alin. (3) coroborat cu art.91 alin. (4) din Legea nr.161/2003 constituie temei pentru eliberarea din funcție și a cărei incidență a justificat întocmirea raportului de evaluare independent de producerea unor consecințe directe în patrimoniul regiei autonome.
3.Calea de recurs exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul E.B. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs s-a arătat că raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate are un pronunțat caracter de confuzie și este nemotivat, iar potrivit jurisprudenței și doctrinei judiciare, nemotivarea unui act administrativ (în fapt sau în drept) conduce la nulitatea sa pentru imposibilitatea verificării actului de către instanțele judecătorești.
O primă critică adusă hotărârii de fond a vizat faptul că se impunea a fi verificată perioada în care a subzistat situația de incompatibilitate atât în ceea ce privește data începeri cât și a datei de încetare a acestei stări.
Recurentul a considerat că starea de incompatibilitate s-ar fi putut naște începând cu iulie 2008, dată de la care s-a epuizat termenul de 15 zile în interiorul căruia putea să-și prezinte demisia și până la 31 iulie 2008, dată la care i-a încetat calitatea de membru în Consiliul de administrație al regiei, iar instanța de fond a înlăturat probele depuse la dosar din care rezultă că începând cu luna iulie 2008 recurentul-reclamant nu și-a mai încasat retribuția lunară.
De aceea a fost criticată reținerea perioadei 20.06.2008-13.08.2009 ca fiind perioada în care a existat starea de incompatibilitate pentru că nu prezintă relevanță.
A fost criticată soluția instanței de fond și pentru că nu face o delimitare clară între ceea ce înseamnă sesizarea din oficiu (care a stat la baza întocmirii Raportului de evaluare) și sesizarea depusă de Primăria Municipiului Craiova sub aspectul nerespectării dispozițiilor legale privind completarea și depunere declarațiilor de avere și interese, având în vedere că sesizarea autorității pârâte a vizat cu totul alt aspect, acela al nerespectării obligației legale de a depune în termen declarațiile de interese și avere, iar nu starea de incompatibilitate.
S-a solicitat administrarea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și anulării Raportului de evaluare din 15 aprilie 2011, întocmit de ANI, iar în drept au fost invocate prevederile art. 304 ale Codului de procedură civilă
Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinarea și a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
4.Soluția instanței de recurs
Având în vedere că recurentul a formulat cerere de adresare a unei întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene și a invocat o excepție de neconstituționalitate, iar cererile de sesizare a CJUE și a Curții Constituționale au fost respinse, vor fi prezentate motivele pentru care s-a pronunțat această soluție.
1.În ceea ce privește sesizarea CJUE cu întrebarea preliminară, cererea va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Recurentul a solicitat sesizarea CJUE cu următoarele întrebări:
-„Dacă dispozițiile Legii nr.176/2010 și cele ale Legii nr.67/2004 și ale Legii nr 161/2003 contravin sau nu dispozițiilor art.15 alin. (3), art. 20 alin (1) lit. b) și art. 247 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, dacă se instituie prin dispozițiile Legii nr.176/2010, Legii nr.67/2004 sau ale Legii nr. 161/2003 o măsură discriminatorie?”;
-„Dacă sunt încălcate prin dispozițiile celor trei legi mai sus enumerate prevederile Directivei CE a Consiliului privind alegerile municipale și ale Directivei 93/109/CE a Consiliului privind alegerile pentru Parlamentul European ale art.8 din CEDO – dreptul la respectarea vieții private și de familie?”.
În conformitate cu dispozițiile articolului din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fost 234 Tratatul Comunităților Europene). Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:
a)interpretarea tratatelor;
b)validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.
Alin. (2) din text prevede posibilitatea unei instanțe dintr-un stat membru de a se sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dacă apreciază că o decizie în această privință este necesară în soluționarea pricinii, iar în cazul în care chestiunea se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale, ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță e obligată să sesizeze Curtea.
Ca atare, procedura hotărârii preliminare prevăzută de dispozițiile art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fost 234 TCE) dă posibilitate instanțelor statelor membre de a adresa întrebări Curții de Justiție, cu ocazia unui litigiu aflat pe rolul acestora, întrebările vizând interpretarea sau validitatea normei comunitare fiind adresate înainte de a se pronunța hotărârea în litigiul pendinte, singurul competent a decide dacă întrebările sunt relevante soluționarea litigiului, precum și asupra conținutului acestora, fiind judecătorul național.
Instanța de fața căreia se formulează cererea de adresare a unei întrebări preliminare potrivit art. 267 din TFUE trebuie să aprecieze dacă o decizie îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre.
Chiar și instanțele naționale ale căror decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern au libertatea de a evalua relevanța unei cereri pentru întrebare preliminară. În acest sens, Curtea de Justiție s stabilit că dacă o parte susține că litigiul impune folosirea procedurii întrebării preliminare pentru interpretarea uniformă a dreptului comunitar nu este suficient pentru ca instanța să fie obligată să considere că se află în dreptul intern se bucură de aceeași putere de evaluare cu toate instanțele, ele nu pot fi obligate să folosească procedura hotărârii preliminare dacă aplica corectă a dreptului comunitar se poate impune într-un mod atât de evident încât să nu lase loc unei îndoieli cu privire la mediul de soluționare a întrebării puse.
Tot Jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a stabilit că instanțele sunt cele în măsură să aprecieze în funcție de particularitățile fiecărei cauze, atât asupra necesității unei întrebări preliminare în vedere soluționării fondului litigiului, cât și asupra pertinenței întrebărilor adresate Curții.
Astfel, chiar dacă în cauză, Curtea de Justiție a subliniat că „o instanță națională ale cărei decizii nu pot face obiectului unei căi de atac în dreptul intern trebuie, atunci când i se adresează o întrebare de drept comunitar, să își îndeplinească obligația de sesizare a Curții de Justiție, cu excepția cazului în care constată că întrebarea adresată nu este pertinentă sau că aplicarea corectă a dreptului comunitar se impune cu o asemenea evidență încât să nu mai lase loc unei îndoieli rezonabile”.
Analizând cererea formulată, Înalta Curte constată că opinia preliminară solicitată nu este utilă și pertinentă în prezenta cauză.
Înalta Curte reține că prin maniera de formulare a solicitării, recurentul tinde în realitate să obțină o „decizie de îndrumare” în soluționarea în concret a cauzei de către instanța națională, din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene, ceea ce este inadmisibil, întrucât excedează competența sa.
Astfel, cum s-a precizat anterior, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (fostă CJCE) se face numai în situația în care, în cursul unui litigiu aflat pe rol, se pune problema interpretării sau validității unei norme comunitare, or, în cauză nu se pune aceasta.
Prin urmare, instanța națională este cea care stabilește relevanța dreptului comunitar pentru soluționarea litigiului aflat pe rol și dacă cererea de adresare a unei întrebări preliminare este sau nu necesară.
Înalta Curte reține că, în materie, Curtea de Justiție a recunoscut instanțelor naționale o marjă largă de apreciere a relevanței unei hotărâri preliminare, iar instanței naționale îi revine obligația de a înainta o cerere preliminară doar atunci când consideră că există dubii în legătură cu aplicarea sau interpretarea unei norme comunitare. (p.139
Întrebarea ce se poate adresa de instanța națională vizează exclusiv probleme de interpretare, validitate sau aplicare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de dreptul național sau elemente particulare ale speței deduse judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului din această perspectivă, Înalta Curte reține faptul că cererea formulată de recurent nu este o veritabilă cerere de sesizare a CJUE, ci s-a următirt soluționarea pe fond a cauzei (dezlegarea fondului cauzei), în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
II. În ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin. (1) pct. 31, art.4, art.6 alin. (1) lit. e), art.7 alin. (2), art.8, art. 10 lit. f), art.11, art.12, art. 13-19, art.20-26 și ale art.. 34 din Legea nr.176/2010, în raport cu art.1 alin. (3) și (4). Art.4, art. 15 alin (2), art. 116 alin. (1) și (2), art.20, art.21 alin. (1), (2) și (3), art.23, art.24, art.30, art.53 alin. (1), art.57, art. 155 alin. (6), art. 124 alin. (2), art. 126 din Constituția României și art. 7 din CEDO, cererea va fi respinsă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în față instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederilor constate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară Curții Constituționale”.
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:
– excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;
– excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
– norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă de orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.
Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.
Cu privire la condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru sesizarea Curții Constituționale, în cauză se impune verificarea celei referitoare la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate o are în prezenta cauză.
Obiectul litigiului vizează anularea unui raport de evaluare prin care s-a constat starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant pentru nerespectarea dispozițiilor art.88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, prin raportare la art. 91 alin.(3) din același act normativ.
Or, dispozițiile a căror neconstituționalitate a fost invocată se referă la obligația de depunere a declarației de avere și interese, termenul de depunere a acestora, activitatea ANI, dispoziții din Legea nr. 176/2010, astfel că excepția de neconstituționalitate invocată nu are relevanță în cauza și de aceea, se impune respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
III.În privința recursului, după examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
În fața instanței de fond, reclamantul a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 44457/G/II din 5 aprilie 2011 emis de ANI, prin care s-a constat starea de incompatibilitate a acestuia în perioada 20.06.2008-13.03.2009, iar criticile au vizat perioada greșită în care ar fi existat starea de incompatibilitate și aspectele legate de nerespectarea prevederilor legale atunci când a fost întocmit raportul de evaluare.
În cadrul motivelor de recurs a fost invocată nemotivarea actului contestat, dar aceste critici sunt nefondate.
Într-adevăr, motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.
Putem aprecia că motivarea urmărește o dublă finalitate. Ea îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care va putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu neîntemeiat. Ea permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional.
Așadar, obligația de motivare joacă un rol deosebit de important, în special în cadrul controlului puterii discreționare. Exigența motivării permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.
A motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale. Importanța acestei exigențe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum și de interesele pe care destinatarii ar putea să le aibă în primirea acestor explicații.
Motivarea va trebui să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit bază de exercitare a puterii de apreciere.
În speță, actul administrativ contestat a fost motivat, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 care prevede că „Raportul de evaluare va avea următorul cuprins: a) partea descriptivă a situației de fapt; b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat; c) evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate; d) concluzii” (p.141
Referitor la perioada în care a existat starea de incompatibilitate, chiar recurentul, în cadrul motivelor de recurs, recunoaște că aceasta s-ar fi născut la 6 iulie 2008 (când a expirat termenul de 15 zile în interiorul căruia putea să-și depună demisia) și ar fi durat până la 31 iulie 2008, dată la care prin HCL nr. 31 din 31 iulie 2008 i-a încetat calitatea de membru în Consiliul de administrație al regiei.
Conform art.88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru în consiliul de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă”.
Recurentul-reclamant nu a contesta faptul că a deținut concomitent funcția de consilier local începând cu 20 iunie 2008, prin validare în această funcție conform HCL nr.2 din 20 iunie 2008, Consiliul Local Craiova și membru în consiliul de administrație al Regiei Autonome de Transport Craiova R.A., funcția pe care o deținea de la data de 7 martie 2006.
Potrivit art.91 alin. (3), teza I din Legea nr. 161/2003 „Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție”.
Prin urmare, legea stabilește starea de incompatibilitate încă din momentul alegerii în funcție de consilier local sau județean, dar a prevăzut un termen de 15 zile în care persoana poate renunța fie la funcția pe care o deținea, fie la funcția de consilier local sau județean, iar dacă acest terme este respectat nu poate fi constată starea de incompatibilitate.
Însă, în cauză, recurentul-reclamant nu a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art.91 alin (3) teza I din Legea nr. 161/2003 și, de aceea, a fost constată starea de incompatibilitate începând cu data de 20 iunie 2008.
Instanța de fond a stabilit că starea de incompatibilitate a încetat la data adoptării HCL Craiova nr. 31 din 31 iulie 2008 și nu la data efectuării mențiunilor în Registrul Comerțului, astfel că în motivele de recurs se critică cele reținute de A.N.I. în raportul de evaluare, dar fără a se observa cele stabilite de instanță, criticile fiind nefondate, iar A.N.I. nu a criticat această soluție a instanței de fond.
S-a mai apreciat că și dacă s-ar considera că data de 31 iulie 2008 ar fi data la care a înceta starea de incompatibilitate, oricum recurentul-reclamant s-a aflat în această stare pentru că nu și-a dat demisia în termenul de 15 zile prevăzut de art. 91 alin (3) din Legea nr. 161/2003, iar legea nu stabilește o durată pentru starea de incompatibilitate să producă efecte.
În fața instanței de recurs, pentru prima dată, recurentul-reclamant a încercat să demonstreze că și-ar fi dat demisia din funcția de membru al Consiliului de Administrație al R.A.T. Craiova, cerere care ar fi fost înregistrată la Primăria Municipiului Craiova la 4 iulie 2008 și a depus o copie a acesteia la dosarul instanței de recurs.
Mai întâi, acest înscris nu poate fi considerat probă în cauză deoarece nu a fost administrat conform legii, respectiv copia nu a fost certificată de reclamantul-recurent ca fiind conformă cu originalul.
Pe de altă parte, acest înscris nu probează nici menționările din motivarea de recurs ce se referă la alte aspecte și nu la existența demisiei din Consiliul de Administrație al R.A.T. Craiova, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
De altfel, nici în acțiunea inițială, nici în cadrul apărărilor din fața instanței și nici din motivele de recurs, recurentul-reclamant nu a susținut că ar fi existat această demisie înregistrată la 4 iulie 2008.
În aceste condiții, înscrisul depus, care a fost administrat cu nerespectarea prevederilor legale, nici nu sprijină motivele de recurs depuse la Curtea de Apel Craiova la 8 decembrie 2011.
Nici criticile din recurs ce vizează modul de sesizare al ANI nu mai sunt fondate. Din raportul de evaluare rezultă că acesta a fost întocmit în baza unei note de propunere de sesizare din oficiu întocmită la 15 noiembrie 2010 de către un inspector de specialitate din cadrul A.N.I.
Conform art.12 din Legea nr. 176/2010, activitatea de evaluare a A.N.I. se face din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane juridice sau fizice, iar sesizarea din oficiu se poate face și pe baza unei note întocmite de inspectoratul de integritate.
Nu prezintă importanță că Nota de sesizare din oficiul a avut la bază o adresă din octombrie 2008 transmisă de Primăria Municipiului Craiova și nici că această adresă se referea la nedepunerea declarațiilor de avere și a celor de interes sau la depunerea lor cu întârziere, deoarece prin nota cu propunere de sesizare din oficiu s-a propus declanșarea procedurii de evaluare, conflictelor de interese și incompatibilitate cu privire la recurentul-reclamant și, în urma verificărilor s-a stabilit că a existat numai starea de incompatibilitate.
Nu se poate constitui motiv de anulare a raportului de evaluare faptul că adresa de sesizare a Primăriei Municipiului Craiova se referă la declarațiile de avere și nu la incompatibilitatea recurentului-reclamant, întrucât sesizarea din oficiu viza atât evaluarea averii, cât și a conflictului de interese a incompatibilităților.
Apreciind că soluția de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 Codului de procedură civilă, raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de reclamant ca nefondat.
Concluzii
Pe parcursul acestei lucrării am putut observa că organizarea administrativă pe teritoriul țării reprezintă un punct de interes pentru serviciile publice, fie că e vorba de cele alese, fie că e vorba de cele numite. Delimitarea a unităților administrativ-teritoriale într-un mod potrivit asigură condițiile necesare pentru accesul și participarea populației la activitatea autorităților publice, pentru raționalizarea, dar și simplificarea aparatului birocratic.
Prin articolul 121 din Constituția României, se specifică faptul că „autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe, sunt consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii”. Consiliile locale și primarii funcționează „ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe”.
Descentralizarea teritorială implică existența autonomiei locale, cea din urmă fiind drept al colectivităților locale, desprins și decurgând tocmai din principiul descentralizării. La baza acestor concepte stă ideea conform căreia cei administrați, care formează colectivitatea locală, sunt legați între ei prin interese comune și, de aceea, afacerile locale vor fi mai bine administrate de la acest nivel, local, de către reprezentanții aleși ai colectivității locale
De asemenea, am putut observa faptul că raporturile dintre autoritățile administrației publice locale din comune, orașe și municipii și autoritățile administrației publice de la nivel județean se bazează pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor întregului județ. În relațiile dintre autoritățile administrației publice locale și consiliul județean, pe de o parte, precum și între consiliul local și primar, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
Lucrarea de față și-a propus să surprindă principalele caracteristici și problematici referitoare la consiliul local, organism care aparține de administrația locală. Dorim să înțelegem și surprindem măsura în care activitatea acestui organism are implicații directe asupra cetățenilor, dar și modul în care sunt aleși consilierii, puterea de care de dispun și modul în care aceștia răspunde în fața legii.
Așadar, obiectivul general al lucrării a fost este evidențierea caracteristicilor consiliului local, în timp ce obiectivele specifice sunt reprezentate de: a)înțelegerea modului de funcționare a consiliului local; b) prezentarea „puterii” de care dispun consilierii locali, precum și c) condițiile pe care aceștia trebuie să le respecte pentru a nu ajunge într-o stare de incompatibilitate sau să ajungă în situația de a le fi invalidat mandatul.
Prin analiza legislației în vigoare referitoare la autoritățile administrației publice locale, dar și prin atenta analiză a literaturii de specialitate am putut reliefa modul cum funcționează această entitate omniprezentă în toate sistemele politice care joacă un rol fundamental în buna funcționare a unei administrații. Importanța acesteia este dată și de faptul deciziile luate de consiliul local afectează direct populația din vecinătatea imediată, oameni cu care pot interacționa zilnic.
Reprezentanții sunt cei care exprimă opțiunile electoratului în cadrul instituțional, în urma alegerii lor prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, nu în nume propriu ci în numele și interesul colectivității locale. Totodată, am putut vedea că în cazul în care consiliul local acționează arbitrar sau abuzează de atribuțiile sale, acesta poate fi tras la răspundere prin referendum, mijloc al democrației semi-directe.
În concluzie, a putut fi constat faptul că pentru binele comunității, consiliul local (la fel cum este cazul și consiliului județean) poate hotărî participarea cu capital sau cu bunuri, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, la înființarea, funcționarea și dezvoltarea unor organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local, în condițiile legii.
Bibliografie
1.Legislație
Legea numărul 215 din 2001 privind administrația publică locală
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției
Legea nr. 393/2004, Actualizata, privind Statutul aleșilor locali
Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
Hotărârea numărul 1206 din 2001 Norme de aplicare a dispozițiilor din Legea numărul 215 din 2001, referitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală
Ordinul privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Integritate din 4 martie 2013, Monitorul Oficial al României, partea I, nr.158/25 martie 2013
2.Lucrări de specialitate
Agenția Națională de Integritate (ANI), Societatea Academică Română (SAR), Ghid privind incompatibilitățile și conflictele de interese, 2011
ALEXANDRU, Ioan, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2005
CCRE-CEMR, Local and Regional Government in Europe. Structures and Competences, European Commission, 2011
CLIPA, Cristian, Teoria funcției publice, Editura Hamangiu, București 2013
CORBEANU, Ion, Drept administrativ. Curs universitar, ediția a II-a și revăzută și completată, Lumina Lex, 2010
COMAN-KUND, Florin și Alexandru-Sorin CIOBANU, Drept administrativ, Universul Juridic, București, 2007
DRAGOȘ, Dacian, Elemente de drept administrativ. Suport de curs an universitar 2014/2015, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2014
OECD, Managing Conflict of Interest in the Public Sector. A Toolkit, 2005
PÂRVU, Septimius, Ghidul consilierului local, AsociațiaPro Democrația, mai 2009
Revista de Drept Public, nr.2, 2014 – „Jurisprudență“
VEDINAȘ, Verginia, Drept administrativ, Universul Juridic, București, 2006
VEDINAȘ, Verginia, Drept administrativ și instituții politico-administrative. Manual practic, Editura Lumina Lex, București, 2002
Bibliografie
1.Legislație
Legea numărul 215 din 2001 privind administrația publică locală
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției
Legea nr. 393/2004, Actualizata, privind Statutul aleșilor locali
Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
Hotărârea numărul 1206 din 2001 Norme de aplicare a dispozițiilor din Legea numărul 215 din 2001, referitoare la dreptul cetățenilor aparținând unei minorități naționale de a folosi limba maternă în administrația publică locală
Ordinul privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Integritate din 4 martie 2013, Monitorul Oficial al României, partea I, nr.158/25 martie 2013
2.Lucrări de specialitate
Agenția Națională de Integritate (ANI), Societatea Academică Română (SAR), Ghid privind incompatibilitățile și conflictele de interese, 2011
ALEXANDRU, Ioan, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2005
CCRE-CEMR, Local and Regional Government in Europe. Structures and Competences, European Commission, 2011
CLIPA, Cristian, Teoria funcției publice, Editura Hamangiu, București 2013
CORBEANU, Ion, Drept administrativ. Curs universitar, ediția a II-a și revăzută și completată, Lumina Lex, 2010
COMAN-KUND, Florin și Alexandru-Sorin CIOBANU, Drept administrativ, Universul Juridic, București, 2007
DRAGOȘ, Dacian, Elemente de drept administrativ. Suport de curs an universitar 2014/2015, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2014
OECD, Managing Conflict of Interest in the Public Sector. A Toolkit, 2005
PÂRVU, Septimius, Ghidul consilierului local, AsociațiaPro Democrația, mai 2009
Revista de Drept Public, nr.2, 2014 – „Jurisprudență“
VEDINAȘ, Verginia, Drept administrativ, Universul Juridic, București, 2006
VEDINAȘ, Verginia, Drept administrativ și instituții politico-administrative. Manual practic, Editura Lumina Lex, București, 2002
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte ale Integritatii Consilierului Local (ID: 126405)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.