Aspecte ale influenței relației părinte cadru [629929]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Departamentul de Formare al profesorilor

Lucrare de licență

Aspecte ale influenței relației părinte – cadru
didatic asupra dezvoltării copilului în grădiniță

Coordonator științific: Student: [anonimizat]
2017

1

Cuprins

1.Listă de figuri/tabele ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 2
2. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 3
CAPITOLUL 1 – ASPECTE TEORETICE ………………………….. ………………………….. ………… 5
1.1 Dezvoltarea în ansamblu a copilului la vârstă preșcolară ………………………….. ……………………. 5
1.2 Relația părinte – cadru didactic și importantă acesteia sub toate aspectele …………………….. 13
1.3 Parteneriatul familie – grădiniță ………………………….. ………………………….. ………………………. 18
CAPITOLUL 2 – METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ……………………… 25
2.1. Scop, obiective, ipoteza, întrebările cercetării ………………………….. ………………………….. .. 26
2.2 Instrumentele cercetării, metode și tehnici de lucru ………………………….. ……………………. 27
2.3 Managementul datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 29
2.3 Limitări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 32
CAPITOLUL 3 – REZULTATELE CERCETĂRII ………………………….. ……………………….. 33
1.Analiza rezultatelor extrase din chestionarul pentru părinți ………………………….. ……………… 33
2.Interpretarea rezultatelor extrase din chestionarele pentru cadrele didactice ………………….. 41
3.Discuții și interpretări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 49
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 58
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 62

2
1.Listă de figuri/tabele

Tabel 1 Introducerea datelor in Excell ………………………….. ………………………….. ……………………….. 29
Figura 1 – Reprezantarea grafică a întrebării numărul 1 ………………………….. ………………………….. …. 30
Figura 2 Reprezentarea grafică a întrebării numărul 8.4 ………………………….. ………………………….. . 30
Tabel 2 Timpu l alocat lucrării (Diagrama Gantt) ………………………….. ………………………….. …………. 31
Figura 1 – Preluarea copiilor de la grădiniță ………………………….. ………………………….. ………………… 33
Figura 3 – Frecvența participării la lecțiile deschise ………………………….. ………………………….. ………. 34
Figura 4 – Frecvența participării la serbările copilului ………………………….. ………………………….. ….. 34
Figure 5 – Frecvența participării la consultațiile individuale ………………………….. ……………………….. 35
Figura 6 – Frecvența participării la activitățile extracurriculare ………………………….. ……………………. 35
Figura 7 – Frecvența participării la evenimentele organizate de grădiniță ………………………….. ……… 36
Figura 8 – Eficința participării la ședințele cu părin ții ………………………….. ………………………….. ……. 37
Figura 9 – Eficiența participării la lecțiile deschise ………………………….. ………………………….. ………. 37
Figura 10 – Eficiența participării la serbările din grădiniță ………………………….. …………………………. 38
Figura 1 1 – Eficiența participării la consultațiile individuale ………………………….. ……………………….. 38
Figura 12 – Eficiența participării la activitățile extracurriculare ………………………….. …………………… 39
Figura 13 – Eficiența participării la evenimentele organizate de grădiniță ………………………….. ……… 39
Figura 14 – Acțiuni care influențează dezvoltarea copilului ………………………….. ………………………… 40
Figura 15 – Frecvența organizării ședințelor cu părinții ………………………….. ………………………….. ….. 41
Figura 16 – Frecvența organizării lecțiilor deschise ………………………….. ………………………….. ………. 42
Figura 17 – Frecvența organizării serbărilor la grădiniță ………………………….. ………………………….. … 42
Figura 18 – Frecvența organizării consultațiilor individuale ………………………….. ………………………… 43
Figura 19 – Frecvența organizării activităților extracurriculare ………………………….. ……………………. 43
Figura 20 – Consultarea cu părinții asupra organizării activităților extra curriculare ……………………… 44
Figura 21 – Frecvența organizării evenimentelor cu părinții ………………………….. ………………………… 44
Figura 22 – Eficiența participării la ședințele cu părinții ………………………….. ………………………….. … 45
Figura 23 – Eficiența participării la lecțiile deschise ………………………….. ………………………….. ……… 45
Figura 24 – Eficiența participării la serbă rile din grădiniță ………………………….. …………………………. 46
Figura 25 – Eficiența participării la consultațiile individuale ………………………….. ……………………….. 46
Figura 26 – Eficiența participării la activitățile extracurriculare ………………………….. …………………… 47
Figura 27 – Eficiența participării la evenimentele organizate de grădiniță ………………………….. ……… 47
Figura 29 – Acțiuni care influențează dezvoltarea copilului ………………………….. ………………………… 48

3
2. Introducere

Proiectul intitulat “Aspecte ale influenței relației părinte -cadru didactic asupra
dezvoltării copiilor în grădiniță” reprezintă un studiu de cercetare privind rolul implicării și
cooperării părinților cu cadrele didatice, în scopul dezvoltării preșcolarilor.
Lucrarea este structurat ă pe trei capitole. Capitolul numărul unu constituie partea
teoretică a cercetării și conține informații teoretice despre dezvoltarea în ansa mblu a
preșcolar ului, importanța relației părinte -educator sub toate aspectele și parteneriatul familie –
grădiniță. Cel de al doilea capitol intitulat “Metodologia cercetării” include aspecte
metodologice despre modul în care a fost dezvoltată cercetarea și demersul acesteia. Ultimul
capitol (Rezultatele cercetării) constituie informații cu privire la răspunsurile persoanelor
chestionate, int erpretarea rezultatelor, analiza de date și recomandări.
În contextul procesului educațional, cercetarea își propune să investigheze în ce
măsură imp licarea părinților influențează dezvoltarea copiilor în grădiniță.
Am constatat faptul că gradul de încredere al părinților în educatori este unul dintre
cei mai importanți factori pentru crearea unui mediu educațional propice dezvoltării copiilor.
În ace st sens, lucrarea se dorește a fi, pe de o parte, o cercetare asupra problematici i relației
dintre părinți și educator, pe de altă parte o încercare de a evidenția rolul cooperării și
comunicării actorilor implicați în procesul educațional.
Obiectivele vi zate ale acestei cercetări sunt: evidențierea importanței participării la
activitățile din grădiniță, cu scopul îmbunătățirii relației părinte -cadru didactic; demonstrarea
importanței relației părinte -cadru didactic în dezvoltarea copilului preșcolar.
Stadiul actual al cunoașterii în domeniu îl constituie faptul că majoritatea părințil or nu
conștientizează importanța comunicării cu educatorul și implicarea acestora în dezvoltarea
abilităților copiilor. Părinții nu au o baza solidă prin care să înțeleagă de ce este atât de vitală
colaborarea cu educatorul, iar în unele cazuri chiar o evita provocând copilului blocaje
emoționale de -a lungul trecerii acestuia prin grădiniță. În prezent, părinții se implică doar
formal în procesul educațional, considerând mai p uțin importante ședințele și orele de
consiliere alocate pentru cunoașterea și informarea dezvoltării copilului pe perioada
grădiniței.
Prin acest proiect doresc să scot în evidență stadiul actual în care se află relația părinte
– educator și să găsesc so luții sau metode de îmbunătățire a acesteia pentru dezvoltarea
armonioasă a copiilor în grădiniță.

4
Tema proiectului se dorește a fi, în primul rând, o cercetare abordată interdisciplinar,
îmbinând armonios discipline ca psihologia copilului preșcolar, ped agogia preșcolară,
managementul educațional.
În elaborarea proiectului de cercetare am folosit că instrument, chestionarul, aplicat
cadrelor didactice din învățământul preșcolar (de stat și cel privat) și părinților cu copii în
grădinițele de stat.
Rezul tatele preconizate sunt necesare pentru a reflecta interdependența obiectivă
dintre variabilele alese în cercetare (relația dintre cadru didactic și părinți, respectiv
dezvoltarea preșcolarilor). În acest context cercetarea poate determina măsura în care r elația
dintre cele două grupe chestionate contribuie la formarea și dezvoltarea preșcolarilor.

5

CAPITOLUL 1 – ASPECTE TEORETICE

Acest capitol prezintă as pecte teoretice referitoare la trei dintre componentele educației:

1.1. Dezvoltarea în ansamblu a copilului la vârstă preșcolară
1.2. Relația părinte – cadru didactic și importanța acesteia sub toate aspectele
1.3. Parteneriatul familie – grădiniță

Educația copilului începe de la naștere. Fiecare copil este unic și are propriul său ritm de
dezvoltare și, în plus, etapele dezvoltării depind în foarte mare măsură de mediul în care crește
copilul, de aici putând rezulta diferențe mari și foarte mari față de un etalon standardizat al etapelor
dezvoltării copilului.
“ Educația timpurie” est e definită ca perioada din viața copilului până la vârstă de 7 -8 ani. De –
a lungul acestei perioade, copilul trece prin mai multe etape de creștere:
1. 0-3 ani – ante-preșcolar (bebeluș)
2. 3 – 6/7 ani – preșcolar
3. 6/7 – 9/10 ani – școlarul mic

1.1 Dezvoltarea în ansamblu a copilului la vârstă preșcolară

"Dacă dezvoltăm numai forțele fizice ale unui copil, facem dintr -însul un atlet sau un
sălbatic; de cultivăm numai forțele morale, facem un entuziast sau un maniac; dacă
dezvoltăm numai forțele intelectuale, vom avea un om original sau poate un monstru. Dacă
voim un om complet, trebuie să ne îngrijim ca o armonie perfectă să existe în dezvoltarea ce
o dăm acestor forțe." (S. Smiles)

Analizâ nd dezvoltarea copilului, obervă m că procesul de maturizare se manifestă pe
patru mari direcții:
A. Dezvoltarea fizică
B. Dezvoltarea intelectuală
C. Dezvoltarea socială
D. Dezvoltarea presonalităț ii

6

A. Dezvoltarea fizică

Este domeniul cel mai vizi bil. Fiecare copil are ritmul său pro priu de dezvoltare.
Copilul mic devine capabil de o mu ltitudine de acțiuni: aleargă, urcă și coboară scările, sare
cu amândouă picioarele, sare într -un picior, apucă jucării și le aruncă, ține creionul pe hârtie,
mai târziu desenează, apoi scrie. Îi plac construcțiile din cuburi, îi place să se plimbe și îi p lac
jocurile de mișcare. Acestea îl ajută și îl stimulează să -și pună mușchii în mișcare, să -și
exerseze reflexele motorii. (Voiculescu, 2001)
Între vârsta de 3 și 6 ani, corpul copilului suferă numeroase schimbări, se dezvoltă
întreaga musculatură . Imagi nea pe care o are copilul despre corpul sau este strâns legată de
concep ția pe care o are despre sine ca persoană.
În dezvoltarea fizică a copilului este foarte importantă implicarea părinților, familiei și
a cadrelor didactice. Atât acasă cât și la grădi niță, rolul acestora este de a stimula dezvoltarea
musculaturii prin încurajarea copilului la mișcare. Există o multitudine de mijloace la
îndemână pe care le pot folosi și părinții și cadrele didactice. Pentru dezvoltarea musculaturii
fine s e numără jocur ile cu degetele ca suport pentru poezii și cântece, fie utilizarea de obiecte
(sfori, păpuși pe degete sau pe mână) . Manipularea cuburilor, construirea diverselor machete,
lucrul cu plastelina, argilă, apă și nisip, dactilopictura ajută la formarea deprind erilor și
devoltarea musculaturii fine. (Dumitrana, 2000)
La vârsta de 3 ani, copilul merge foarte bine, poate merge în marșuri cadențate, poate
merge pe tricicletă, poate imita foarte bine, se poate încălța cu pantofii și corapii, poate umbla
la butoane, construiește turnulețe din 10 cuburi. Poate turna apă în pahar dintr -o sticlă. La 4
ani, sare într -un picior, poate face tăieturi cu foarf eca (nu bine), se poate spăla, se poate
îmbrăca destul de bine cu excepția legăturilor, face sărituri în lungime, aruncă mingea de la
unul la altul, are foarte multă energie. Când copilul atinge vârstă de 5 ani, aleargă, sare și se
îmbracă fără ajutor, are un echilibru bun, realizează acțiuni muscular e de finețe, poate merge
pe patine, role și scutere, poate realiza scrisori simple, dar este încă neîndemânatic la legarea
șireturilor la pantofi. La fete se dezvoltă musculatura cu aproximativ 1 an înainte a băieților.
La această vârstă, creierul copilului este în plin proces de formare, dezvoltarea lui depinzând
de stimularea care îi este oferită și cântărește 90 % din greutatea creierului unui adult, deși
întregul corp reprezintă doar o treime din dimensiunile corpului unui adult. Stimul area
sistemului ner vos determină de fapt reorganizarea cerebrală care va fi esențială pentru

7
funcționarea p sihică optimă. Este important ca această stimulare să fie în conformitate cu
nivelul de dezvoltare al copilului, astfel încât activitățile propuse să nu fie nici prea u șoare,
dar nici prea grele pentru acesta.(Dumitrana, 2000)

B. Dezvoltarea intelectuală (cognitivă)

Perioada preșcolară este momentul propice dezvoltării gândirii copilului. El
acționează, gândește acțiunea și o exprimă verbal. La această etapă copilul este în plină
evoluție intelectuală. Trage concluzii pe baza a ceea ce vede, aude și deține. Este mereu în
alertă, curios și întreabă tot timpul. (Dumitrana, 2000)
Jean Piaget, vocea dominantă în studiul dezvoltării cognitive a copiilor, a descris
dezvolt area inteligenței printr -un număr de stadii. Copilul trece prin fiecare dintre aceste
stadii succesiv și cu viteze diferite. El trebuie să fie destul de matur încât să progreseze în
următorul stadiu. Aceste stadii sunt: stadiul inteligenței senzorio -motori i (0-18 luni/2 ani),
stadiul preoperational (2 -7/8 ani); stadiul operațiilor concrete (7/8 -11/12 ani); stadiul
operațiilor formale (11/12 -15/16 ani). (Schaffer, 2010)
În acest context se va aborda doar unul dintre stadii, și anume stadiul preoperational
(2-7/8 ani). Piaget a denumit prima copilărie stadiul preoperational al dezvoltării cognitive,
deoarece la această vârstă copiii nu sunt încă pregătiți să efectueze operații mentale logice,
așa cum vor fi în stadiul operațiilor concrete, din copilăria mijlo cie.
Principalele concluzii ce se desprind din teoria stadialității dezvoltării cognitive
propuse de el, sunt: copiii au un rol activ în învățare, explorând lumea și experimentând, ei
joacă rolul de „mici oameni de știință” încă din primele luni de viață. Nu fac acest lucru
aleator, ci construiesc cunoștințele prin selectarea din experiențele lor, a oricărui element care
se potrivește cu organizarea psihologică de care dispun deja. Gândirea copiilor este foarte
diferită de a adulților, iar natura acestor d iferențe se schimbă de la o perioada de dezvoltare la
alta. Dezvoltarea intelectuală nu presupune doar oferirea de cât mai multe informații copiilor,
adăugând mereu la baza lor de cunoștințe ci este continuă de la naștere, ceea ce înseamnă că
există o cont inuitate în ciuda modificărilor ce apar pe măsură ce copilul progresează de la un
stadiu la altul. (Papalia, 2010)
În cele ce urmează vom prezent a dezvoltarea proceselor cognitive (gândirea,
memoria, atenția, limbajul) la preșcolari.

1. Gândirea

8
Princip ala caracteristică a gândirii preș colarului este intuitivitatea. Gândirea intuitivă
imită doar acțiunile reale și este influențată de percepție. Un alt aspect al gândirii în acest
stadiu preoperational este înțelegerea cauzalității. Copiii încă nu pot să r aționeze logic cu
privire la cauza și efect, ei raționează prin tendința copilului de a corela mental anumite
fenomene, indiferent dacă între ele există sau nu o relație cauzală. Gândirea preșcolarilor are
o funcție simbolică, acea capacitate de a folosi s imboluri sau reprezentări mentale – cuvinte,
numere sau imagini – cărora aceștia le -au atașat semnificație. Simbolurile îi ajută pe copii să –
și amintească și să se gândească la lucruri care nu sunt prezente fizic. (Papalia, 2010)
La vârstă de 4 ani, copii i încep să înțeleagă că oamenii au convingeri diferite cu
privire la lume, că acestea por fi adevărate sau eronate și că le influențează acțiunile. Tot de
la 4 ani, copiii încep să înțeleagă diferența între aparență și realitate, între ceea ce este și ceea
ce pare a fi. (Schaffer, 2010)

2. Memoria.
Felul în care gândim este strâns legat de modul în care ne amintim. În această
perioada volumul memoriei crește, iar conținutul ei este format din rezultatele observațiilor
directe, din ceea ce face efectiv, di n dialogul cu adultul, din povești și povestiri, din cântece și
poezii. Memoria continuă să fie concretă. Păstrarea începe să fie mai extinsă în timp, până la
4-5 ani, păstrarea unor evenimente mai deosebite este de câteva luni. După 5 ani, se constituie
amintirile, se rețin evenimente cu mare încărcătură emoțională. (Schaffer, 2010)
Copiii reproduc ușor ceea ce i -a impresionat, ce are ritm și rimă, ceea ce este legat de
universul lor. Tot acum apar mecanismele memoriei voluntare în contextul jocului. Pe m ăsură
ce cresc, copiii devin tot mai pricepuți în utilizarea mai multor strategii care îi ajută în toate
stadiile memorării: encodarea informației, stocarea și reactualizarea ei. Acestea sunt tehnici
folosite și descoperite în cea mai mare parte chiar de c opii, repetiția fiind, probabil, cea mai
des folosită. (Papalia, 2010)

3. Atenția.
Atenția este o condiție energizantă de baza pentru desfășurarea proceselor cognitive.
Atenția involuntară este deosebit de activă, amplu manifestată și susținută de curioz itatea
preșcolar ului. Ate nția devine mobilă – pot observa ceva și concomitent să asculte și
explicațiile adultului. Atenția voluntară se instalează treptat pe măsură ce se dezvoltă funcțiile
reglatoare ale limbajului, mai întâi în cadrul jocului și apoi și în celelalte activități. La 3 ani,
copilul poate răspu nde pentru scurt timp la comanda adultului de a fi atent, dar este vorba e o

9
atenție involuntară, iar la 4 -5 ani nu răspunde numai la comen zi exterioare, ci își poate fixa
un scop și se poate regla în vederea atingerii lui. (Papalia, 2010)

4. Limbajul.
Limbajul reprezintă una dintre cele mai importante achiziții ale acestei perioade,
dezvoltându -se în același timp cu gândirea. La 3 ani, un copil poate cunoaște și folos i 900 –
1000 de cuvinte. La vârsta de 6 ani, copilul obișnuit are un vocabular activ de 2.60 0 de
cuvinte și un vocabular pasiv 20.000 de cuvinte. Lărgirea vocabularului se produce prin
descifrare rapidă, care îi permite copilului să prindă sensul aproximativ al unui cuvânt nou
după ce îl aude o dată sau de două ori în conversație. Copiii de 3 ani vorbesc în propoziții
simple, scurte și pot să pună întrebări folosind ”ce” și “unde”, să răspundă la întrebările de
acest fel, cunosc diferența dintre eu, tu și noi, folosesc pluralul și timpul trecut. Între 4 -5 ani,
propozițiile conțin în medie 4 -5 cuvi nte și pot fi negative, interogative sau imperative. La
această vârstă, tind să înșire propoziții una după alta. Între 5 și 7 ani vorbirea devine
asemănătoare cu cea a adulților. Vorbesc în propoziții mai lungi și mai complicate, folosesc
mai multe conjunc ții, prepoziții și articole. Pe măsură ce deprind vocabularul, morfologia și
sintaxa, copiii deprind cunoștințele practice de folosire a limbajului pentru a comunica.
Aceastea includ modul de a purta o conversație, de a poves ti sau a glumi, a cere ceva, de a-și
adapta răspunsurile la perspectiva interlocutorului. Copiii de 5 ani pot să își adapteze spusele
la ceea ce știe cel ce ascultă, utilizează un limbaj politicos și mai puține comenzi când se
adresează adulților. Pe măsură ce crește, copilul folosește cuvintele pentru a testa reacțiile
adulților, dar și pentru a discuta despre lucruri și a face schimb de idei. Exprimarea ideilor în
cuvinte devine cea mai importantă pentru ei. Odată cu dezvoltarea limbajului se dezvoltă și
capacitatea de înțelegere a sem nificației cuvintelor. (Mih, 2010)
Un stimul important în dezvoltarea intelectuală a copilului este accesul la o varietate
de materiale. De asemenea, ori de câte ori este posibil, părinții sau grădinița trebuie să
organizeze plimbări lungi, vizite sau exc ursii. Copiii trebuie să cunoască diferite aspecte ale
comunității, precum și per soane noi integrate în comunitate (pompieri, doctori, polițiști etc.)
Există o legătură foarte importantă între dezvoltarea int electuală și socială și aceasta trebuie
cunoscut ă și stimulată. De aceea, părinții trebuie să ia în considerare aceste trebuințe de
dezvoltare și să aibă în vedere calitățile cadrului didactic. Acesta trebuie să aibă cunoștințe
despre stadiul dezvoltării intelectuale a copilului, să știe care sunt capac itățile intelectuale la
fiecare vârstă și să nu ghideze copil ul spre performanțe peste măsura sa . (Dumitrana, 2000)

10
O modalitate eficientă de stimulare intelectuală s unt cărțile pentru copii. Vârsta
preșcolară este cea mai propice pentru a obișnui c opilul cu cărțile. De la vârsta de 2 ani,
părinții pot să aducă copilului diverse cărți pentru numărat. Pentru cei de 3 ani pot fi
introduse cărți cu text. Progresul copilului până la 5 -6 ani este rapid și profund, astfel că, în
funcție de dezvoltarea acestuia, părintele poate alege cărțile potrivite. De obicei în jurul
vârstei de 5 -6 ani, copilul știe deja litere și cifre, știe să le scrie pe cele mai multe dintre ele,
știe să citească ori chiar să scrie cuvinte simple. (Dumitrana, 2000)

C. Dezvoltarea socială

Dezvoltarea abilităților sociale este importantă pentru că asigura însușirea unor
comportamente esențiale pentru bun a funcționare a unei relații răspunzând nevoilor de
comparare sociala pozitivă și de asigurare a unei securități emoționale, a sentimentul ui de
intimitate, desprijin și protecție. (Mih, 2010)
Prima relație a copilului se stabilește cu mama, iar de confortul și de securitatea
acestei relații depinde în mare măsură de capacitatea copilului de a stabili relații mai târziu,
precum și calitatea acestora. Contactul social al copilului se diversifică treptat, pe măsură ce
el începe să meargă, să între în legătură cu alte persoane, să se dezvolte. (Schaffer, 2010)
În perioada de dinaintea grădiniței, mediul copilului este limitat. Pe măsură ce copi lul
iese din casă din ce în ce mai des, alți adulți încep să interacționeze cu el. Faptul că acesta
interacționează cu copii de vârsta lui va favoriza dezvoltarea viitoare a acestuia. Comunicarea
copilului cu adultul este ,de asemenea, es ențială în formare a acestuia ca ființă socială.
Privarea copilului de comunicare îl transformă într -o ființă singură, retrasă. (Dumitrana,
2000)
Intrarea în grădiniță determina o nou extindere a câmpului interacțiunilor sociale, în
care copilul se confruntă cu alt mediu. E l nu mai este în centrul atenției, ci devine membru
egal cu ceilalți copii din grădiniță și trebuie să învețe să coopereze ș i să dezvolte relații.
Grădinița devine astfel un mediu special, favorabil satisfacerii trebuintelor de comunicare a
acest uia. În ge neral, după o perioadă de acoodare și adaptare la noul mediu, copilul participa
cu plăcere la viață din grădiniță. (Munteanu, 2009)
Pentru copilul preșcolar este esențial tonul pe care se face comunicarea. Greșelile
copiilor trebuie îndreptate, folosind un limbaj calm și grijuliu. Toți copiii trebuie să învețe că
există anumite reguli în vorbire care trebuie respectate. În primul rând, acesta trebuie să
învețe că nu este politicos să -l întrerupi pe cel care vorbește, ci să -și aștepte rândul. Normle

11
de comunicare socială trebuie introduse treptat în dezvoltarea copilului, prin activitățile de
joc. (Voiculescu, 2001)
Unul din comportamentele progresive la această vârstă este jocul. Pe parcursul
timpului, copilul învață să comunice cu restul copiilor în timpul activităților de joc. La
început acesta crează situații conflictuale cu ceilalți copii, datorate dointei de a se juca cu
aceeași jucărie. De la 3 la 5 ani au loc schimbări importante pentru copil, în plan motric,
emoțional și intelectual. Curiozitatea devine tot mai structurată și crește capacitatea să de
socializare. Copiul devine, treptat, apt să participe la un joc în co operare cu alți copii. La
vârsta de 3 ani, se joacă în paralel, se bucură fiind cu alți copii, își observă transformările, știe
dacă el este băiat sau față, se bucură de activitățile scurte de grup care nu necesită calificare,
îi place să “ajute” în moduri simple, răspunde la orientarea verbală. Apoi copiii încep ușor,
ușor să accepte și a ctivitatea celorlalți. La vârsta de 4 ani poate juca, jocuri de cooperare, se
bucură foarte mult de compania celorlalți copii, devine extrem de social, poate juca jocuri d e
grup organizat, șotronul, coarda, volei, etc. Mai târziu, în jurul vârstei de 5 -6 ani, copiii învață
să respecte acțiunile celorlați, să -și aștepte rândul și să se joace pe echipe. Sunt foarte
cooperanți, pot juca jocuri de cooperare, este vârsta “priete nilor” speciali, sunt extrem de
organizați, se bucură de jocurile simple, se transformă și realizează necesitatea respectării
normelor, se simt mândri de realizări, descoperă moda, sunt dornici de a avea o serie de
responsabilități. (Dumitrana, 2000

D. De zvoltarea personalității

Fiecare copil este o ființă unică. Părintele are datoria de a respecta individualitatea
copilului chiar din momentul în care acesta s -a născut. Toți copiii trec prin aceleași stadii de
dezvoltare, doar că o fac diferit. Aceste s tadii includ schimbări esențiale în primii 5 ani de
viață.
Pe măsură ce copilul crește și se maturizează, se observă din ce în ce mai clar cum se
dezvoltă și se conturează el ca persoană unică: devinde independent, are propriile sale
cunoștințe, valori, a titudini. În această dezvoltare, esențială este părerea copilului despre sine:
felul în care se vede și se valorizează. (Voiculescu, 2001)
La început (aproximativ 3 ani), îi place să se conformeze, își pune ușor în valoare
atitudinea, nu mai este atât de rezistent la schimbare, este mult mai sigur în emoții, începe să
înțeleagă mult mai bine sentimentul de identitate personală, încep să fie aventurier, se bucură
de muzică. În jurul vârstei de 4 ani, pare sigur de el însuși, în afară limitelor de

12
comportame nt, de multe ori negative, poate fi sfidător, are nevoie de libertate controlată. La
vârsta de 5 ani copilul devine deja sigur de sine, stabil, echilibrat, îi place să se asocieze cu
mama, capabil, poate îndură unele auto -critici, se bucură de responsabili tate. Îi place să
respecte regulile. (Schaffer, 2010)
Copiii mici își exprimă în mod liber sentimentele: bucurie, gelozie, timiditate, tristețe.
Pe măsură ce cresc, încep să înțeleagă regulile din jur și să accepte opiniile altora. Până la
vârsta de 3 ani , pentru copil este foarte important să fie lăsat să -și exprime emoțiile în mod
liber. Între vârsta de 3 -6 ani copilul învață să -și exprime sau reprime emoțiile și sentimentele.
De asemenea trebuie să afle că și ceilalți au sentimente și trăiri care trebui e luate în
considerare, trebuie să interacționeze cu alți copii și să -și dezvolte personalitatea. În jurul
vârstei de 6 ani, copilul are cea mai bună perioada de a acceptă aceste reguli, le place
societatea și le place să fie împreună. Dacă în jurul vârste i de 3 ani pot există dispute datorate
împărțirii jucăriilor, cu timpul copiii vor învață să socializeze și să -și împărtășească emoțiile,
fără a crea tensiune. Mai târziu jocurile de rol, în echipa îi vor învăța să se exprime față de
ceilalți și să respect e opiniile acestora. (Dumitrana, 2000)
Pentru dezvoltarea armonioasă a personalității, copilul are nevoie de disciplină.
Disciplina pe care trebuie să o învețe este legată de imaginea pe care o are despre sine.
Succesul unei persoane în tot ce întreprinde depinde în mare măsură de imaginea pozitivă
despre sine, care cuprinde încrederea în propriile capacități. Această părere va determina
succesul în activitățile educaționale pe tot parcursul vieții. (Mih, 2010)
Așadar, scopul principal al cerințelor de di sciplină este de a -l ajuta pe copil s ă devină
o persoană independentă , care se poate control a, însă această disci plină nu trebuie impusă cu
forța , ci trebuie să reiasă dintr -un context explicat copilului.
Copilul imită conștient și foarte des ceea ce vede și aude în jur. Din această cauză ,
părintele sau educatorul trebuie să posede cel mai puternic instrument de dis ciplinare, și
anume, prorpiul să u comportament. Cel mic este pătruns de întreagă atmosfera din jurul să u
și acționează în funcție de sentimente le pe care i le -a indus atmosfera respectivă. De exemplu,
într-o atmosfera tensionată, de conflict, inițiat sau nu de el, copilul trebuie să fie sigur de
sprijinul adultului față de sentimentele care apar. De multe ori, problemele de disciplină sunt
determ inate de neliniștile copilului, de nesiguranță., iar “crizele” pe care acesta le face sunt
uneori izbucniri neputincioase la tensiunile extreme la care este supus. Din păcate multe
dintre aceste ieșiri sunt determinate de adult. Atunci când copilul plânge sau este supărat,
adultul trebuie să descope re imediat cauza acestei probleme, întâi în acțiunile sale, apoi în
cele ale copilului. Experiențele negative ale copilului nu duc doar la lipsa de disciplină, ci au

13
un efect profund în emoțiile acestuia. Ele det ermină la copil, frustrări, sentimente negative
față de sine și față de cei din jur și dezechilibru în dezvoltarea propriei personalități. (Iacob,
2005)
Un alt aspect legat de dezvoltarea personalității îl reprezintă independența și asumarea
unor sarcini care trebuie duse la bun sfârșit. Părinții și cadrele didactice trebuie să creeze
situații și ocazii pentru a satisface aceste lucruri, însă nu numai aceste lucruri intră î n sarcina
adultului, ci și grija ca preș colarul să -și îndeplinească cu succes respon sabilitățile. De
asemenea adulții trebuie să știe că acordarea responsabilităților nu trebuie să aibă caracter de
obligativitate, copilul trebuie să își dorească să îndeplinească diverse responsabilități. (Iacob,
2005)
Intrarea în grădiniță reprezintă un alt aspect al dezvoltării personalității. Această
noutate determina nevoia de a -și restructura imaginea de sine. Până acum familia îl acceptă
aproape necondiționat, el având o imagine bună despre sine. Ceea ce copilul crede despre
sine reflectă, în primul rând, sentimentele pe care le au și le arată membrii familiei. De aceea,
din momentul intrării acestuia în colectivitate, imaginea acestuia se schimbă; trebuie să
accepte personalitățile celorlalți copii și modul în care aceștia se văd pe ei înșiși și îl v ăd pe
el. Dar egalitatea și cooperarea sunt resurse destul de greu de câștigat, fapt pentru care
educatorul trebuie să intervină. (Dumitrana, 2000)

1.2 Relația părinte – cadru didactic și importantă acesteia sub toate
aspectele

 Grădinița – primul pas al copilului în colectivitate și adaptarea la un nou mediu
 Comunicarea dintre părinte și educator
 Relația părinte – educator

Părinții, familia sunt primii oameni chemați să pună bazele educației unui copil
deoarece pregătirea pentru viață a omului de mâi ne începe din primele luni de existența.
Faptele de astăzi ale copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine. Deprinderile și
convingerile conturate acum formează baza modului de acțiune din viitor. Atitudinile și
comportamentele părinților vor fi primele modele copiate de copii. (Farca, 2010)
Familia oferă copilului un mediu afectiv, social și cultural. Mediul familial, sub aspect
afectiv, este o școală a sentimentelor deoarece copilul trăiește în familia să o varietate de

14
relații individuale, copiindu -le prin joc în propria conduită. Familia contribuie în mare măsură
la definirea personalității și conturarea individualității fiecărui copil. ( Lîsenco , 2014)
Grădinița este prima unitate de învățământ cu care copilul, dar și familia, intră în
contact. Ea poate oferi părinților o imagine obiectivă a copilului , poate sprijini și orienta
familia în educarea copiilor. De obicei, părinții aleg grădinița pe care o va frecvența copilul
după un singur criteriu: apropierea de casă, apoi acceptă repartizar ea copilului într -o grupa
sau altă. Părinții trebuie să știe c ă au dreptul de a alege persoana care se va îngriji de copil.
Educatoarele trebuie să lucreze cu familiile în scopul organizării activităților zilnice,
asigurării educației și întâmpinării nevoi lor sale. Educatoarele trebuie să asigure părinților
numeroase ocazii de a se implica în programul grădiniței, comunicând în fiecare zi,
povestindu -le cum și -a petrecut copilul tim pul, ce activități a desfășurat , ce progres sau regres
a realizat acesta și anunțând viitoarele activități ce urmează a fi desfășurate. Așadar relația
părintelui cu grăd inița este foarte importantă, comunicarea cu educatoarea, cu restul
personalului, prietenii pe care copilul și -i face dintre colegii din grupă . Dacă părintele
reușește să discute cu educatoarea și cu copilul despre cele întâmplate peste zi, să afle ce -i
place și ce nu, cu ce copii se joacă, care activități îl atrag, atunci problemele, mai mici sau
mai mari, care apar își vor găsi o soluție. (Dumitrana, 2000)
Cel ma i important capital al grădiniței nu constă în premiile sau diplomele obținute, ci
în gradul de încredere pe care părinții îl au în educatori. Satisfacerea așteptărilor părinților
împreună cu îndeplinirea obiectivelor prevăzute în programă ar trebui să con situie prioritatea
principală. Părinții sunt beneficiari indirecti ai serviciilor oferite de instituție, prin urmare ei
ar trebui să aibă un cuvânt de spus în evaluarea activității personalului din grădiniță. Aceștia
ar trebui să urmarească existența unor calități speciale ale cadrului didactic implicat în
educarea copiilor. Astfel, cadrul didactic trebuie să manifeste o atitudine plină de încurajare
și optimism, să posede cunoștințe privind dezvoltarea socială a copilului, să știe ce influențe
au relațiile familiale asupra dezvoltării, să -și armonizeze propriile cerințe cu cerințele
părinților. El stabilește o relațieoptimistă și energizantă atât cu copilul, cât și cu părintele.
(Munteanu, 2009)
S-a constatat faptul că este benefic pentru copil să se famil iarizeze cu mediul
grădiniței încă înainte de a frecventa grupa mică. Astfel copilul își face o reprezentare corectă
asupra ideii de grădiniță iar părinții îl pot susține mai ușor în integrarea acestuia în colectiv.
Relația dintre părinte și educatoare s e sprijină pe respectul reciproc și conștientizarea
importanței celuilalt pentru munca proprie: educatoarea realizează susținerea părintelui și
părintele apreciază implicarea educatoarei în devenirea copilului său. Este important ca

15
părintele și educatorul să facă tot posibilul pentru a ajunge la un punct de întâlnire între
nevoile copilului și resursele sale. Educatorul devine foarte important pentru copil, datorită
perioadei pe care o petrec împreună la grădiniță. Mama și tata sunt repere fundamentale,
primele figuri din viața copilului și de multe ori rămân așa pe parcursul întregii vieți, însă
intervine și reperul educațional, cadrul didactic, pe care de cele mai multe ori o îndrăgesc și al
cărei cuvânt devine extreme de important. Astfel, relația dintre părinte și educatoare este
necesar să se prezinte ca o colaborare strict educativă în jurul copilului, plină de respect și de
schimburi reciproce de informații și păreri. Este de asemenea important ca părinții și
educatoarea să poată colabora și să se poa tă sprijini reciproc într -o relație în care fiecare
conștientizează importanța pentru copil, a rolului celuilalt. (Farca, 2010)
Primul contact al părintelui cu viitorea educatoare a copilului este, din multe puncte
de vedere, cel mai important.Părintele t rebuie să viziteze instituția aleasă mult înainte de a -și
aduce copilul la grădiniță trebuie să se pregătească să știe mai multe despre cum trebuie să fie
o grădiniță și o educatoare. Abia după ce părintele a văzut camera, a stat de vorbă cu
directorul și cadrele didactice, și -a manifestat o părere și s -a convins că grădinița oferă un
mediu educațional propice învățării copilul este adus la grădiniță, o dată sau de două ori în
vizită. El trebuie să se obișnuiască cu noul mediu și cu noile persoane. Este evi dent că părinții
au nevoie de un sprijin puternic din partea grădiniței pentru a se implica eficient. De obicei,
când își aduce prima dată copilul la grădiniță, părintele o vede pe educatoare pentru prima
oară, copilul fiind repartizat la o grupă, după dif erite criterii. Este foarte important ca
părintele să ia contact cu educatoarea înainte de a aduce copilul la grădiniță. Educatoarea
trebuie să aibă câteva date depre copil, iar părintele are nevoie să -l cunoască pe omul care se
va ocupa trei ani de zile d e copilul său. Părinții și educatoarele trebuie să -și stabilescă cel
puțin o săptămână în care activitatea principalăeste aceea de a ajuta copilul să se acomodeze.
Prima săptămână de grădiniță este considerată momentul propice pentru stabilirea unei
întâln iri, în vederea cunoașterii reciproce. Comunicarea între educator și părinte determină
motivarea copiilor în învățare, creșterea interesului acestora pentru studiu, pentru activitățile
în grădiniță și cele extracurriculare. Educatorii și părinții, împreună , ar trebui să îi sprijine pe
copii în dezvoltarea interesului pentru diferite activități. Ei pot oferi permanent oportunități
de învățare, lucrând în parteneriat. (Farca, 2010)
Comunicarea dintre părinte și educator trebuie să fie constantă, să implice t oate
mijloacele disponibile și să vizeze atât aspectele negative, dar, mai ales, aspectele pozitive.
De foarte multe ori, întrebările părintelui vizează doar aspectele negative (probleme de
comportament), acest aspect fiind stimulat și de faptul că există tendința ca educatorii să

16
puncteze doar „ceea ce nu merge” în activitatea educațională a copilului, lăsând la urmă sau
omițând să puncteze momentele în care el performează. Fixându -se doar pe lucrurile pe care
„nu le fac bine” copiii, va fi foarte greu să se identifice aspectele pozitive. Este foarte
important să existe la ambii parteneri (părinte și educator) capacitatea de a da copiilor
recompense spontane (laudă, întărire pozitivă), relaționarea dintre aceștia având valențe
formative în acest sens. Într ebările părintelui pot viza atât aspecte ce țin de activitatea în
grădiniță, cât și de cea extracurriculara, de grupul de prieteni sau de relațiile cu ceilalți copii.
Ori de câte ori este nevoie, educatorul discută cu părinții și schimbă informații și idei cu
părinții despre anumite probleme ce apar în evoluția copilului. De asemenea educatorul nu
trebuie să arate o atitudine negativă în fața părintelui, cu privire la comportamentul copilului.
Dimportivă, el îi ajută pozitiv, atât pe copil, cât și pe părint e să treacăcu bine peste diferitele
greutăți ce pot apărea din cauza schimbărilor fizice sau psihice ale copilului. ( Lîsenco , 2014)
În relația cu părinții, este foarte important ca educatorul să dea dovadă de sinceritate
și atitudine transparentă, să aibă încredere nu numai în propria sa capacitate de a da ajutor și
de a îndruma, ci și în eforturile copilului și ale părinților de a depăși dificultățile. De
asemenea, cadrul didactic trebuie să constituie un model atât pentru copil cât și pentru părinți,
iar părinții trebuie să accepte faptul că educatorul devine o persoană importantă pentru
preșcolar. Părintele trebuie să evite orice comentariu care ar putea diminua autoritatea
educatorului în fața copilului. Opiniile negative aduc confuzie și un comportame nt negativ
din partea copilului. Părinții, dar și educatoarea, constituie modele pentru copii, iar aceste
modele nu trebuie să fie conflictuale. Educatoarea trebuie să vadă copilul întotdeauna în
contextul familiei. Ea trebuie să cunoască situația familiei și influența ei asupra copilului. Pe
baza datelor pe care le are, educatoarea susține părinții în fața copilului. Ea nu trebuie să
critice părintele în fața copilului ci trebuie să se abțină de la orice comentariu în legatură cu
familia. Daca aceste condi ții nu sunt îndeplinite, atunci relația părinte – educator este
compromisă. ( Lîsenco , 2014)
O problemă frecventă care apare în relație este lipsa de implicare din partea părinților,
distanța tot mai mare pe care aceștia o păstrează față de gradiniță. Grăd inița ar trebui să se
implice tot mai mult în atragerea părinților către ea, către educatori și, în primul rând, către
nevoile preșcolarilor. Evoluția copiilor trebuie urmărită constant, și nu doar atunci când sunt
probleme foarte mari. Astfel de momente t ensionează foarte mult relația educator – părinte și,
de foarte multe ori, dintr -o greșită gestionare a situației pot duce chiar la destrămarea
acesteia. Se poate întâmpla ca educatorii să considere nepotrivită intervenția părinților, critica
pe care aceșt ia o aduc grădiniței, iar părinții pot considera că gradinița nu are reacția pe care

17
ei o consideră potrivită și corectă. Rezolvarea unei asemenea situații nu poate veni decât prin
comunicare, prin deschidere și flexibilitate în relația stabilită între cei doi parteneri. Părinții
pot fi cu ușurință implicați în activitățile din grădiniță cât și cele din afara
grădiniței,educatorii îi pot informa despre cum ar putea face acest lucru, cum pot deveni
parteneri reali.Părinții și educatorul ar trebui să fie coec hipierii perfecți în educarea copilului,
dar lucrurile nu merg întotdeauna conform planului. Problema e una foarte des întâlnită, și
anume lipsa comunicării. Fie părintele nu are timp să se prezinte la grădiniță să discute cu
profesorul, fie cel din urmă n u este la grădiniță când are părintele timp. O relație bună
părinte -educator poate însemna diferența între a ști cât de bine se descurcă în grădiniță copilul
și cât de bine spune el ca se descurcă. Pentru a evita eventualele neconcordanțe între aceste
doua aspecte, educatorul împreună cu părintele trebuie să stabilească o strategie și o atitudine
comună în ceea ce priveste copilul, ca să -i ofere acestuia toate atuurile pentru dezvoltarea
viitoate. Astfel părintele caută în cadrul didactic calitățile care ii vor permite să găsească o
cale mai bună de înțelegere cu propriul copil. (Dumitrana, 2000)
O relație corectă și eficientă între educator și familie este o relație în care există
asertivitate, acceptarea unui punct de vedere diferit, ascultare activă. Com unicarea rezolvă
aproape orice fel de problemă. Când părintele se intersează constant de evoluția copilului său,
îi va fi mai ușor să identifice punctele slabe ale celui mic și să îl ajute să -și depășească
greutățile de înțelegere. El poate cere sugestii e ducatorului pentru activitățile pe care le poate
desfășura în timpul liber cu copilul, astfel încât să îi dezvolte anumite capacități care să îl
ajute atât la grădiniță cât și în viața de zi cu zi. Comunicarea dintre părinte și educator este
benefică și pe ntru dezvoltarea emoțională a copilului. Este important ca educatorul să discute
cu părintele despre starea emoțională a copilului, cu scopul evitării unui blocaj emotional ce
poate apărea. El trebuie să susțină concomitent părintele și copilul și să norm alizeze
așteptările familiei: daca acestea sunt prea mari față de modul de lucru al copilului, ele duc la
nemulțumirea părintelui, iar dacă sunt inferioare capacitatilor copilului, duc la automulțumire
și chiar la lipsa de interes din partea părintelui.(Fa rca, 2010)
Abordările contemporane în educație impun, ca și condiție obligatorie, ca educatorii
să stabilească relații de cooperare cu părinții copiilor, cu familiile acestora, rolul lor
nelimitându -se doar la educația de la grădiniță. (Farca, 2010)
Evol uția copiilor este puternic influențată atât în prezent, cât și în viitor, de modul în
care se dezvoltă relația părinte – educator. De aceea, la prima întâlnire cu părintele,
educatorul trebuie să stabilească o relație de comunicare favorabilă și stimulato are. Cadrele
didactice trebuie să țină seama de câteva elemente pentru o comunicare eficientă: să ia

18
cunostință de cadrul etnic și religios în care se desfășoară viața familială a copilului și să
cunoasca faptul că pot exista norme de conduită și limbaj în mediul educațional al grădinițeii
care pot fi interpretate greșit de către părinte. În acest sens, comunicarea directă cu familia va
facilita comunicarea cu preșcolarul. Educatorul trebuie să sr asigure că ceea ce așteaptă acesta
de la copil se îmbină cu așteptările părinților. Oricare ar fi dificultățile de comunicare sau de
înțelegere dintre educatoare și părinte, niciodată educatoarea nu trebuie să ridice tonul, să
repete aceeași informație sau să se manifeste prin comportamente non -verbale negative.
(Dumitrana, 2000)

1.3 Parteneriatul familie – grădiniță

Parteneriatul reprezintă procesul de colaborare dintr e două său mai multe părți care
acționează împreună pentru realizarea unor interese sau scopuri comune.

Vârsta preșcolarităț ii este cea mai importantă pentru achiziționarea unor deprinderi, a
unor cunoștințe și stabilirea unor atitudini care să funcționeze pe tot restul vieții. Relațiile
care se stabilesc între copil și părinte sunt hotărâtoare pentru calitatea relațiilor pe care le va
stabili copilul de -a lungul vieții, în diverse contexte. (Mih, 2010)
Parteneriatul grădiniță –familie urmărește obiectivul comun pe care îl au cei doi factori
educaționali: asigurarea unui sistem unitar de cerințe de instruire și educare a copilului. O
corelare perfectă între parteneri și armonizarea influențelor educative vor asigura rezultate
pozitive în stabilitatea și siguranț a actului educațional. (Farca, 2010)
Educatoarea determină părintele să colaboreze și să înțeleagă rolul și scopul
programelor educati ve oferite de învățământul preșcolar. Dezvoltând o colaborare de succes,
educatorul spore ște înțelegerea și sensibilitatea părinților față de nevoile copilului pentru
promovarea reusitei integră rii în ciclul primar a viitorului școlar și, mai târziu, în vi ața
socială. (Farca, 2010)
Grădinița și familia sunt cei doi factori importanți, cei doi piloni de rezistență a
educației preșcolare, iar între aceștia și mediul extrașcolar și extrafamilial pendulează copilul.
Cele mai eficiente modalități a colaborării cu familia, în vederea creării unui parteneriat
optim între grădiniță și familie cu scopul dezvoltării copilului preșcolar, sunt activitățile
implementate în mediul educațional, care aduc părintele și educatorul împreună, în același
loc. Aceste activități desfășurate de grădiniță sunt: ședințele cu părinții, serbările, consultațiile

19
individuale, lecțiile deschise, activitățile extracurriculare, activități comune pentru părinți
(team building -uri – puțin promovate în România; zile de naștere). (Dumitrana, 20 00)
În cele ce urmează se va descrie fiecare activitate în parte, specificându -se rolul
acesteia în relația părinte – educator.

A. Ședințele cu părinții
Ședințele cu părinții au un rol important în cadrul comunității educaționale, fiind unul
dintre mod urile p rin care părintele ține legătura cu grădinița . Acesta relație este benefică
pentru părinți, deoarece se pot informa despre progresele copilului, despre tipurile de
activități derulate pe parcursul anului școlar sau despre organizarea procesului de î nvățământ
în cadrul grupei; pentru grădiniță și cadrul didactic este o oportunitate de a cunoaște familia
copilului, cu care lucrează la clasa, de a interacționa cu aceștia urmărind segmentele învățării
și în mediul extrașcolar. În general, ședințele cu pă rinții au un caracter informativ, datorită în
principal , schimbărilor importante care au avut loc în învățământul românesc în ultimii ani.
Totuși, ar trebui să avem în vedere și latura formativă a acestor întâlniri pe care fiecare cadru
didactic o poate de zvoltă cu resurse minime de timp și materiale.(Mateiaș, 2003)
Prima ședința cu toți părinții copiilor grupei trebuie bine organizată și din timp
anunțată, pusă la o ora la care toți părinții să poată ajunge. Acum se vor cere date
suplimentare despre copil ( fișa individuală de prezentare), se va oferi un chestionar asupra
colaborării părinților cu unitatea, cu educatoarele, se vor prezența rezultatele evaluării inițiale
și a planificării activități ilor ce decurg de aici, se vor hotărî activitățile opțional e și
extracurriculare și se va solicita aportul material și spirit ual a părinților pentru buna
desfășurare a activităților propuse. (Mateiaș, 2003)
În cadrul ședințelor cu părinții, educatorii discuta aspecte administrative și fac
cunoscute următoarele: regulile de conduită și normele grădiniței (îmbrăcămintea copilului,
spațiul securizat și supravegherea copilului, asigurarea hranei și a timpului de odihnă etc.),
programul zilnic al grupei (ora de masă, ora de odihnă, a ctivităț ile de dimineață și cele de
după -amiază, orarul activităților opționale etc.). Pe lângă acestea se mai discută și aspecte
legate de dezvoltarea copilului (stadiul actual al acestuia, modul de evoluție,
comportamentele grupei, etc.). O parte din responsabilitatea părinților cu pr ivire la educația
copilului se vede în efortul acestuia de a participa mai ales la ședințele cu părinții, activitate
în care se discuta atât aspecte administrative cât și evoluția grupei. (Dumitrana, 2000)

20
B. Serbările
Reușitele copiilor trebuie sărbătorit e, de aceea , cu diferite ocazii, educatoarele
organizează serbări care costituie un prilej de cunoaștere reciprocă și de satisfacție reciprocă
pentru realizarile c opiilor. Părinții se pot implica în desfășurarea repetițiilor, în
confectionarea costumelor s au a decorului, în organizarea unor mini petreceri pentru copii la
sfârș itul acestor serbări, timp în care aceștia pot discuta cu educatorul.
Serbările sunt evenimente deosebite care încununează activitatea din timpul unui
trimestru sau al unui an școlar . Prin conținutul și încărcătura emoțională pe care o
declanșează , serbările au un rol edu cativ deosebit. Pentru ca o manifestare artistică să -și
manifeste scopul , educatoarea trebuie să aibă în vedere următoarele: pregătirea artistică la un
nivel corespunzător al repertoriu lui; pregătirea organizatorică ( popularizarea acțiunii,
asigurarea ținutei vestimentare a copii lor, crearea unui decor adecvat). (Munteanu, 2009)
Renunțarea la serbări sau organizarea lor superficială, formală înseamnă pierderea
emoțiilor copiilor, după cum numărul lor prea mare duce la diminuarea stărilor afective, a
trăirilor emoționale. Educatoa rea trebuie să aibă o concepție clară și precisă asupra
conținutului serbării, pornind de la o idee tematică, în jurul căreia să se grupeze toate
punctele din program, pentru ca întregul să fie unitar și să comunice p regnant cu această idee.
Reușita unei s erbări trebuie să fie consecința unei alegeri a celui mai accesibil program și a
unei activități bine planificate de pregătire în cursul unei perioade mai îndelungate.
(Munteanu, 2009)
Din varietatea serbărilor organizate cele mai frecvente sunt : Serbare a Iernii, Sosirea
Primăverii, Sfârșit de an școlar, Carnaval etc. Există și serbări scurte în care copiii prezintă
programe culturale, fiind momente care le vor rămâne adânc întipărite în memoria și viața lor.
Serbarea de sfârșit de an școlar constituie d e fapt o evaluare a aptitudinilor și
înclinațiilor artistice dobândite și dezvoltate în cursul anului. Serbările din grădiniță ocupă un
loc important în activitatea instructiv -educativă, ele vizând nu numai depistarea și dezvoltarea
aptitudinilor, ci și va lorificrea potențialului creativ al copiilor. Pe de altă parte în contextul
relației părinte – educator, serbările au rolul de a reliefa părinț ilor modul în care educatorul
s-a ocupat de ei în vederea dezvoltării înclinațiilor artistice. (Mateiaș, 2003)

C. Consultații individuale
O problemă delicată pentru educatori este consilierea părinților. Întâlnirile de
consiliere individuale cu părinții sunt utile pentru a discuta despre proiectele tematice
desfășurate și despre alte probleme care preocupă ambele părți. Pentru că aceste întruniri sunt

21
destinate părinților subiectele alese trebuie să fie de interes pentru aceștia. Aceștia discută cu
educatorul, schimbă impresii despre modul cum evoluează copilul la grădiniță și în familie.
Întrunirile vor fi benefi ce numai dacă se axează pe problemele care ii preocupa pe părinți ,
care nu vor participa dacă nu le vor găsi interesante și utile. Educatoarea află care sunt
interesele familiei prin întâlnirile informale sau prin intermediul chestionarelor referitoare la
interesele familiei. Anumite subiecte pot fi prezentate de o manieră mai formală, așteptându –
se și o replică din partea părinților. Alte aspecte cer un mai mare grad de participare, familiile
putând în acest caz să -și practice abilitățile și experiența .(Iacob, 2005)
Educatoarea va analiza evoluția dezvoltării copilului, va identifica care sunt domeniile
de dezvoltare care necesită o diversificare a activităților, care sunt activitățile care pot fi
realizate cu ușurință acasă, modul în care copilul reacționează la diverse activități propuse,
profilul său comportamental, analizarea cauzelor ce au generat aceste comportamente, a
inițierii unor măsuri educative a căror eficientă este dată de ajustarea acestuia împreună cu
părintele. Educatoar ea poate e valua dacă abilitățile parentale au nevoie de suport și îi poate
oferi diver se materiale pentru a -și imbogăț i cunoștințele și dezvolta capacitățile parentale.
(Voiculescu, 2001)
În final, consultațiile individuale au un rol foarte important, atât în comun icarea
reciprocă a educatorului cu părinții și consolidarea acestei relații, cât și în dezvoltarea per
ansamblu a preș colarului.

D. Lecții deschise
Participarea părinților la activitățile copilului are un dublu câștig: pe de o parte,
copilul se va simți securizat de prezența părinților, astfel încât va fi mai deschis spre
explorare; pe de altă parte, se va face un transfer de abilități practice și cunoștințe de la
educator spre părinte, prin exersarea amenajării spațiilor, a comunicării cu copilul, prin
observarea atentă a acestuia într -un alt context decât cel de acasă. Aceste activități au rolul,
pe de o parte, de a oferi părinților posibilitatea de a cunoaște nivelul de pregătire al copilului,
deprinderile însușite, capacitatea acestuia de a relaționa cu ceilalți copii, pe de altă parte, de a
lua contact cu mediul educațional al acestuia, cu metodele și procedele educaționale.
(Dumitrana, 2000)
Lecțiile deschise au rostul lor în dezvoltarea relației părinte – educator, dar în special
în relația părinte –copil, având teme specifice care introduc părintele în demersurile
educaționale.

22
De obicei lecțiile deschise au o tematică variată , referitoare la viața cotidiană
(activitățile zilnice ale copilului, momentele zilei, etc.) sa u la evenimentele de pe parcursul
anului (ziua mamei, sosirea primăverii, Paștele, Crăciunul, etc.)

E. Activitățile extracurriculare
Activitățile extracurriculare se referă astfel la totalitatea activităților educative
organizate și planificate în instituțiile de învățământ sau în alte organizații cu scop
educaț ional, dar mai puțin riguroase decât cele formale și desfășurate în afara incidenței
programelor școlare, conduse de persoane calificate, cu scopul completării/ formării
personalității elevul ui asigurată de educația formală sau dezvoltării altor aspecte particulare
ale personalității acestuia. (Ionescu, 2012)
Activitățile extracurriculare oferă oportunități pentru dezvoltarea unor competenț e, în
raport cu anumite obiec tive ce inspiră și provo acă preș colarul, atât pentru succesul lui
educațional, cât și pentru cel din viață de zi cu zi. Acestea au o valoare importantă atât pentru
dezvoltarea socială și pentru cea personală a copilului, prin demersuri specifice și particulare,
cât și pentru dezv oltarea relației părinte – educator. (Ionescu, 2012)
Din experiența personală se observă faptul că rata de participare a părinților la aceste
activități este destul de mică, deoarece aceste activități vizează mai mult cadrul didactic și
grupa, decât relaț ia pă rinte – educator. Totuși unii părinți aleg să participe la aceste activități
pentru sprijinirea cadrului didactic.
Scopul participării părintelui la aceste activități este de obicei supravegherea copiilor
și oferirea suportului și ajutorului cadrului didactic, pentru o bună organizare a activității. În
timpul acestor ac tivități părintele poate observa comportamentul liber al educatorului, modul
în care acesta se implică în actul educațional al copiilor. De asemenea participarea activă a
părintelui poa te constitui o punte de legătură în relația cu educatorul și dezvoltare a acesteia.

F. Activități comune pentru părinți
În aceste activități se încadrează: team building -urile, zilele de naștere ale copiilor,
seminarii, dezbateri, conferințe și alte acti vități desfășurate cu părinții într -un mediu formal
sau informal.
Termenul de “team buidin g” derivă de la cuvântul “echipă ”. De altfel, așa cum
sugerează și numele, este procesul de construire a unei echipe eficace. Un exerc ițiu de team
buiding poate ajut a la crearea unei unități, ce are un ț el și un scop comun. Aceste activități
funcționează și în mediul educațional, pentru apropierea părinților și unirea acestora cu

23
scopul formării educației copiilor, pentru cadrele didactice sau chiar pentru copii. Team
building -ul presupune un proces prin care se încearcă îmbunătățirea relațiilor dintre membrii
unei comunității. (
Team building -urile pentru părinți sunt activități propice pentru dezvoltarea relației
părinte – cadru didactic și a relațiilor de cooperare între părinți. Deși nu sunt foarte promovate
la noi în țară, totuși câteva dintre instituțiile de învățământ desfășoară aceste activități, pentru
sporirea comunicării și încrederii părintelui în educator. Cea mai mare cau ză pentru care nu
sunt promovate de stul aceste activități este lipsa de timp pe care o au părinții din cauza
locului de muncă sau a activității de familie.
Mult mai plăcute și acceptabile pentru părinți (cât și pentru copii) sunt zilele de
naștere organizate pentru copii. Aceste aniversări se pot desfășura în grădiniță sau în spații
special amenajate (locuri de joacă, restaurante, parcuri, etc.) De obicei la aceste evenimente
există un spațiu special amenajat atât pentru părinții, cât și pentru copii, în foarte multe
cazuri, existând o deli mitare între acestea. Astfel, părinții au ocazia să discute într -un mediu
mai informal cu educatorul despre diferite aspecte ale evoluției copilului și să dezvolte
pozitiv relația cu acesta, în timp ce copiii se joacă.
Evenimentele de tip conferințe, semi narii, dezbateri au același scop că activitățile
menționate mai sus, publicul țintă fiind părinții și cadrele didactice. În cadr ul acestor
evenimente se discută pe diverse teme educaționale (probleme cu care părinții se confruntă,
dezvoltarea în ansamblu a copilului, interrelationarea între părinții unei grupe de copii, despre
educația formală și informală, etc.) Interacțiunea între părinți și educator la astfel de activități
este mult mai plăcută și mai relaxantă. Deși au același scop, de a descoperi metod e care ajută
la dezvoltarea copilului, discuțiile de acest gen, fiind mai relaxante au un aport mai mare în
dezvoltarea copilului, fiecare părinte venind cu o părere. Chiar dacă au păreri diferite, scopul
este comun și astfel se dezvoltă noi oportunități ș i strategii educative.
Implicarea părinților în experienț ele copiilor este esențială pentru succesul acestora.
Colaborarea părinților cu grădinița are efecte pozitive pentru copii: rezultate mai bune,
abilități și d eprinderi îmbunătățite, mai puți ne probleme comportamentale.
Relația dintre familie și grădiniță ar trebui să fie o prioritate pe lista parteneriatelor
educaționale. Dacă familia va fi implicată de la început în programul educativ, ea va percepe
corect importanța colaborării cu grădinița și beneficiile acestei colaborări.
Din informațiile prezentate mai sus, s -a constatat faptul că există modalități de
colaborare a familiei cu grădinița , cu m ar fi: explicarea părinților despre importanța
colaborării grădiniță -familie în beneficiul copiilor ; folosirea activităților la care părinții

24
manifestă disponibilitate; explicarea modului de desfășurare și a beneficiilor aduse și de alte
tipuri de activități; planificarea activităților cu părinții în funcție de timpul acestora.

25
CAPITOLUL 2 – METODOLOGIA
CERCETĂ RII

2.1. Scop, obiective, ipoteza, întrebările cercetă rii
2.2. Instrumentele cercetării, metode ș i tehnici de lucru
2.3. Managementul datelor
2.4. Limită ri

În acest capitol sunt menționate toate aspectele cu privire la metodologia cercetării, de
la scopul cercetării până la managementul timpului și al datelor.
Această cercetare a fost dezvoltată pe baza premisei că relația părinte -cadru didactic
este importantă în dezvoltarea copilului. De aceea, cercetarea e ste calitativă și a imp licat
intervievarea unui număr restrâns de persoane (părinți și cadre didactice din învățământul
preșcolar), datele nefiind statistic reprezentative pentru populația studiată. Cercetarea de tip
calitativ studiază în profunzimea lor: motivațiile, percepțiile care îi de termină pe oameni să
acționeze în diverse moduri. În acest sens, cercetarea își propune să afle părerea părinților și a
cadrelor didactice despre cât de importantă este relația părinte -educator în dezvoltarea
copilului și cât de eficiente sunt mijloacele actuale de îmbunătățire a parteneriatului celor doi.
Spre deosebire de cercetarea cantitativă, care se face pe eșantioane mari de persoane,
reprezentative pentru grupuri și mai mari, cercetarea calitativă nu urmărește obținerea unor
informații generice despre grupuri, ci dimpotrivă, urmărește să atingă niveluri informaționale
mai profunde, legate de anumiți subiecți.” Principalele obiective ale acestui tip de abordare
sunt atitudinile, modelele, comportamentele cotidien e, experiențele individuale în relația cu
mediul social și interpersonal, aspectele care țin de valorile și normele culturale, comunicarea
interpersonal, verbală și nonverbală “(Dawson, 2002; Dincă, 2003; Yin, 2011)
Pașii în realizarea cercetării calitati ve sunt: documentarea, planificarea, col ectarea
datelor, analiza datelor, interpretarea datelor, concluziile. În interpretarea datelor s -a luat în
considerare claritatea întrebărilor cercetării, alegerea participanților, modul în care au fost
colectate dat ele și transparență. (Bocoș, 2003)
La fel ca și în ca zul cercetărilor cantitative, eș antionarea în cercetările calitative
trebuie să răspundă la d ouă cerințe: volumul și tehnica de selecție a cazurilor. În ce privește

26
volumul eșantionului, accentul pus pe particular și individualitate face mai puțin important
numărul cazurilor investigate. (Bocoș, 2003)
În contrast cu eșantionarea cantitativă, eș antionarea calitativă nu trebuie să își propună
”nici cunoașterea completă a domeniului și nici reprezentarea t uturor aspectelor prin selecție
aleatorie, pentr u asigurarea unei șanse egale ca fiecare caz să fie selectat în eșantion” (Glaser
& Strauss, 1967, reprinted 2006, p. 30).

2.1. Scop, obiective, ipoteza, întrebările cercetă rii

Scop
Scopul cercetării este legat de trei aspecte ale educaț iei: d ezvoltarea î n ansamblu a
copilului de vârstă preșcolară , relația pă rinte – educator sub toate aspectele și importanț a
acesteia, parteneriatul familie – grădiniță .
Din studiul celor trei aspecte mentionate anter ior s -a dezvoltat scopul cercetă rii ca
fiind evidențierea rolului comunicării și cooperării dintre doi actori ai educației, părinț ii
respctiv, cadrele didactice din învăță mântul preș colar. Acesta constă în prezentarea stadiului
actual al relației și îmbunătăț irea acestei a prin descoperirea de noi soluț ii, metode sau tehnici.
S-a urmărit aprofundarea unor zone de interes legate de scopul propus.

Obiective
Stabilirea obiectivelor cercetării (se prefigurează răspunzând la întrebări precum: De
ce se realizează cercetarea? Ce își propune?) presupune formularea operațională de obiective
ce pot fi atinse, subordonate finalității generale a cercetării.
Această cercetare cuprinde două obiective: demonstrarea importanței relației părinte –
cadru didactic în dezvoltarea copilului preșcolar; evidențierea importanței participării la
activitățile din grădiniță, cu scopul întăririi relației părinte -cadru didactic.

Ipoteza
„Ipoteza este principalul i nstrument de cercetare și reprezintă un enunț a cărui valoare
de adevăr sau fals este probabilă, cercetarea urmând să verifice veridicitatea ei. În cercetarea
pedagogică ipoteza conține un enunț probabil la o relaț ie cauzală între variabilele câmpului
educaț ional. Funcț ia ipotezei este de a prezice relațiile stabilite î ntr-un context dat. ”

27
Întrebările au fost organizate astfel încât să ajute la dezvoltarea ipotezei, fiind în
strânsă legătură cu acestea. Ipoteza este una nondirecțională, generală (nu ex istă surse clare
care sa ateste sau să conteste faptul că acest aspect este general valabil în întreg învățământul
preșcolar). Ipoteza a fost formulată ca urmare a consultării literaturii de specialitate și a
diverselor cercetări anterioare, pe baza întreb ărilor cercetării.
Se presupune faptul că există o legatură semnificativă între relația părinte –
educator și dezvoltarea copiilor în grădiniță .

Întrebă rile cercetă rii
Din obiectivele cercetării îmbinate cu documentarea personală s -au dezvoltat
întrebările de bază ale cercetării, acestea fiind:
1. Care este opinia pă rinților ș i a cad relor didactice despre eficiența urmă toarelor
tipuri de activit ăți pentru construirea/întărirea relației pă rinte -cadru didactic?
a. Ședințe cu părinț ii
b. Lecții deschise
c. Serbă ri
d. Consultaț ii individuale
e. Participarea la activităț i extracurriculare (vizite la muzeu, circ, excursii,
ateliere, etc)
f. Organizarea uno r evenimente comune (zile de naș tere, team building pentru
părinți i)
2. Care este opinia p ărinților și a c adrelor didactice despre felul î n care relația
educator – părinte influe nțează dezvoltarea copilului?

2.2 Instrumentele cercetării, metode ș i tehnici de lucru

Instrumentele cer cetării
Pentru elaborarea cercetării s -a folosit că metodă anchetă pe baza de chestionar. (vezi
anexa 1)
“Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică, și corespunzător, un intrument de
investigare, constând dintr -un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice,
ordonate logic și psihologic , care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin

28
autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris.” (S. Chelcea, 2001, p.177).
Calitățile chestionarului sunt: obiectivitat ea re zultatelor; se poate aplica unui număr
mare de subiecți; se poate aplica în cercetări care presupun chestionarea unor subiecți din
zone geografice diferite; păstrează anonimatul respondenților (una dintre condițiile care
garantează obiectivitatea răspunsur ilor); se pot obține multe informații într -un timp relativ
scurt. (Ionescu, 2001)
Chestionarele sunt t este compuse dintr -un număr de nouă întrebări prezentate în scris
subiecților și se referă la opiniile, preferințele, interesele și comportament ele lor c u privire la
importanța relației părinte – educator în dezvoltarea copilului preșcolar. Ele sunt organizate
pe două secțiuni, atât la cel pentru părinți cât și la cel pentru educatori și au o anumită ordine
de dispunere a întrebărilor. Ordinea de aranjare a întrebărilor în chestionare este foarte
importantă, deoarece ea influențează decizia subiecților de a participa la desfășurarea
anchetei și de a răspunde la toate întrebările. Acestea încep cu întrebări simple, generale,
urmând apoi întrebările care pun accent direct pe problematica cercetării. Pentru formularea
întreba rilor s -au folosit cuvinte simple, usor de în teles, evitând întrebarile care sa sugereze
sau să implice anumite răspunsuri. Formularea întrebărilor s -a făcut într -o manieră directă
pentru a ușura răspunsurile subiecților și pentru a evita anumite interpretări greșite.
În prima parte a chestionarului s -au folosit întrebări închise, cu variante de răspuns
dihotomice, de tipul ”da” – ”nu“. Acești itemi fac trimitere la frecvența participării pă rinților
la activitățile menționate în prima întrebare a cercetării (ședințe cu părinții, lecții deschise,
serbări, consultații individuale, participarea la activități extracurriculare, organizarea unor
evenimente comune de tipul: zile de naștere, team bui lding pentru părinți), res pectiv frecveț a
organizării acestor activități de către educatori.
În cea de a doua parte a chestionarelor, itemii au răspunsuri sub formă de scala de
valori (de la “puțin eficient”, până la “cel mai eficient”), determinând părer ea părinților,
repectiv a educa torilor, cu privire la eficiența activităților și acțiunilor specificate, cu scopul
dezvoltării relației părinte – educator și a dezvoltării armonioase a copilului preșcolar.

Participanț i
Participanții la studiu, care au răspuns la chestionare, au fost 20 de părinți cu copii în
grădinițe de stat și 20 de cadre didactice din învățământul preșcolar, atât din grădinițe private
cât și din grădinițe de stat. Tehnica de selecție a fost aleatorie în funcție de interesul și dorinț a

29
de implicare a părinților și a cadrelor didactice. Deși esantionarea este foarte importantă în
derularea unei anchete, grupul de respondenți nu a fost relevant statistic.
Accesul pentru selecția aleatorie a eșantionului de cadre didactice din învățământ ul
preșcolar privat nu a fost restricționat de niciun fel de bariere, însă au fost întâmpinate
dificultăți în chestionarea părinților din grădinițele private din cauza politicilor și
regulamentelor adoptate de fiecare grădiniță în parte.

Context
În ace st context, contează relevanță eșantionului în raport cu tema abordată.
Cercetarea calitativă nu își propune testarea ipotezelor, ci descrierea și înțelegerea
fenomenelor. Că urmare, problema generalizării rezultatelor nu este prioritară. Cercetarea
calita tivă presupune analiză și interpretarea acestora presupun înregistrarea cât mai completă
și mai accesibilă, dar și cât mai aproape temporal de realitatea studiată. (Bocoș, 2003)
Chestionarele au fost împărțite persoanelor selectate în mod direct, prin accesul în
grădinițe particulare și de stat (cadrele didactice și părinți); în mod indirect, prin transmiterea
în format electronic a chestionarelor.
2.3 Managementul datelor
Managementul datelor a fost făcut sub formă de aranjare tabelară. Pentru ușurar ea
introducerii și a centralizării răspunsurilor în baza de date s -a folosit programul Microsoft
Excell, atât pentru chestionarul părinților cât și pentru cel al cadrelor didactice. În ceea ce
privește codarea chestionarului, fiecare răspuns ”DA” a fost no tat cu 1, iar fiecare răspuns
”NU” cu 0. Acceași procedura s -a folosit și p entru întrebările de tipul scală de valori, după
cum este i lustrat în Tabelul 1 de mai jos.

Tabel 1 Introducerea datelor in Excell

30
Pe baza acestei metode de introducere a datelor, s -au realizat graficele pentru fiecare
întrebare a chestionarelor, pentru ușurarea analizării datelor. În acest sens, s -au folosit, pentru
răspunsurile la întrebările din prima parte a chestionarului, graficele radiale, de tip pie. Acest
tip de grafic evidențiază proporțiile, părțile din întregul grafic. De exemplu:

Figura 1 – Reprezantarea grafică a întrebării numărul 1

Pentru întrebările din partea a două a chestionarului, s -au folosit grafice de tipul scală
de valori, cu scopul analizei clare a informațiilor. Fiecare ba ră verticală reprezintă numărul
respondenților care au ales varianta respectivă. Acest tip de grafice evidențiază cantitățile,
numărul respondenților pentru fiecare răspuns. De e xemplu, graficul întrebării cu privire la
participarea la consultaț iile individuale este următorul

Figura 2 Reprezentarea grafică a întrebării numă rul 8.4

31
Calendarul cercetă rii:

N
r.
c
r
t Activitate/
subactivitate Perioada alocată activităț ilor Săpt. 1
Săpt. 2
Săpt. 3
Săpt. 4
Săpt. 5
Săpt. 6
Săpt. 7
Săpt. 8
Săpt. 9
Săpt. 10
Săpt. 11
Săpt. 12
Săpt. 13
Săpt. 14
Sapt. 15
Sapt. 16
1 Elaborarea chestionarelor.
Pilotare X X
1
.
1 Distribuirea chestionarelor
pentru părinți si educatori X X
1
.
2 Completarea
chestionarelor de catre
părinți si educatori X X X X
1
.
3 Colectarea datelor de la
toti respondentii X X
2 Centralizarea datelor
tuturor chestionarelor
(introducerea de date) X
2
.
1 Analiza cantitativa a
datelor (crearea graficelor) X X X
2
,
2 Analiza calitativa a datelor X X X
2
.
3
. Intrerpretarea datelor X X X X
3 Concluzii X X X
Tabel 2 Timpul alocat lucră rii (Diagrama Gantt)

32
2.3 Limită ri

Limitele î n aplic area chestionarului au fost urmă toarele:

1. Informațiile care s -au obț inut au fost doar cele anticipate de cel c are a construit
chestionarul ;
2. Nu s-au putut obține informații suplimentare față de acestea;
3. Nu s-au cunoscut cauzele care au condus la anumite ră spunsuri;
4. În cazul chestionarului aplicat indirect, anonimatul respondentului a conds la
situaț ia ca persoana care a răspuns să nu fie cea aleasă ;
5. Unii subiecți nu au răspuns la toate întrebă rile;
6. În colectarea datelor a existat o întâ rziere peste inte rvalul de timp acordat, datorită
timpului limita t al pă rinților și al cadrelor didactice în vederea completă rii
chestionarelor ;
7. În majoritatea cazurilor, at ât părinții câ t și cadrele didactice au ofer it răspunsuri
cât mai ideale , în locul celor realist e;
8. O alta limitare a fost lipsa chestionarelor pentru părinți i cu copii in gradinitele
private;

33
CAPITOLUL 3 – REZULTATELE
CERCETĂRII

1.Analiza rezultatelor extrase din chestionarul pentru părinți

Figura 1 – Preluarea copiilor de la grădiniță
Figura numărul unu reprezintă alegerile părinț ilor cu privire la persoanele care iau
copilul de la grădiniță. Putem observa faptul că 90% dintre părinți aleg să ia personal copilul
de la grădiniță, î n timp ce restul 10% cer ajutorul rudelor .

Figura 2 – Frecvența participării la ședințele cu părinții

Figura numărul doi reprezintă alegerea părinț ilor cu privire la participarea la ședinț e,
în care toți părinții chestionați au răspuns afirmativ la î ntrebare. 90%10% 0%1. Cine ia de obicei copilul de la
gradiniță?
a. Unul dintre parinti b. Rudele
c. Prieteni/ cunostinte
100%0%2. Participa ți la ședințele cu
părinții?
a. Da b. Nu

34

Figura 3 – Frecvența participării la lecțiile deschise

Figura numărul trei reprezintă alegerile părinților chestionaț i cu privire la pa rticiparea
la lecț iile deschise ale copilului. Se poate observa cum 90% dintre părinți au susținut faptul că
participă, în timp ce 10% au ră spuns negativ.

Figura 4 – Frecvența participării la serbările copilului
Figura numărul patru reprezintă rata de participare a părinților la serbă rile copiilor,
procentajul fiind de 100% afirmativ. a. Da
90%b. Nu
10%3. Participa ți la lecțiile
deschise ale copilului?
a. Da
100%b. Nu
0%4. Participa țila serbările
copilului?

35

Figure 5 – Frecvența participării la consultațiile individuale
În figura numărul cinci se prezintă frecvența participării părinților la consultaț iile
indivi duale cu educatoarea. La această întrebare 95% dintre părinți au ră spuns afirmativ,
restul de 5% având un ră spuns negativ.

Figura 6 – Frecvența participării la activitățile extracurriculare
Din graficul intrebă rii numă rul șase din chesti onar, se poate observa f aptul că 80%
dintre părinț i participă la activităț ile extracurriculare ale copilului, î n timp ce restul de 20%
nu participă , cauza fiind lipsa timpului libe r, în afara jobului. a. Da
95%b. Nu
5%5. Participa ți la consulta țiile
individuale cu educatoarea?
a. Da
80%b. Nu
20%6. Participa ți la activit ățile
extracurriculare ale copilului?

36

Figura 7 – Frecvența participării la evenimentele organizate de grădiniță
Figura numărul șapte face referire la participarea părinți lor la evenimentele organizate
de gr ădiniță cu restul p ărinților (team -buildinguri pentru părinți, zile de naștere). La această
întrebare 70% dintre cei chestionați au avut o atitudine pozitivă asupra acestor evenimente, în
timp ce 30% au răs puns negativ, cauza fiind probabil lipsa timpului liber.

8. Apreciaț i pe o scală de la 1 -5 eficiența participării dvs. la următoarele
activități, pentru consolidarea relației părinte -educator:
Întrebarea numărul opt este repartizată pe mai mulți itemi ce fac referire la părerea
părinților despre eficiența activităților organizate în grădiniță cât ș i cele d in afara ei, cu
scopul consolidării relației pă rinte – educator. a. Da
70%b. Nu
30%7. Participa ți la evenimentele
organizate de gr ădiniță, cu
alți părinți?
1 2 3 4 5
Puțin eficient Eficient Foarte eficient Extrem de eficient Cel mai eficient

37

Figura 8 – Eficința participării la ședințele cu părinții
Din figura numărul opt reiese că 12 din 20 de pă rinți din eș antionul selectat au
considerat că participarea la ședințele cu părinții are o im portanță maximă .

Figura 9 – Eficiența participării la lecțiile deschise
La acest grafic , 13 din 20 de părinți consideră participarea la lecț iile des chise ca fiind
cea mai eficientă activitate pentru consolidarea relației pă rinte – educator. 02468101214
1 2 3 4 58.1. Participarea la ședințele
cu părinții
02468101214
1 2 3 4 58.2. Participarea la lec țiile
deschise din gr ădiniță

38

Figura 10 – Eficiența participării la serbările din grădiniță
La aceasta întrebare, predomină ultima variantă de răspuns (cea mai eficientă ), însă
alegerile sunt variate, în funcție de părerea subiectivă a părinților cu privire la importanța
serbărilor din grădiniță .

Figura 11 – Eficiența participării la consultațiile individuale
La acest grafic putem observa fatpul că răspunsurile variază, însă și aici predomină
ultima variantă de ră spuns, 13 din 20 de părinți considerând consultațiile individuale c a având
o importanță deosebită pentru conso lidarea relaț iei pă rinte – educator . 0246810121416
1 2 3 4 58.3. Participarea la serb ările
de la gradini ță
024681012
1 2 3 4 58.4. Participarea la
consultațiile individuale în
grădiniță

39

Figura 12 – Eficiența participării la activitățile extracurriculare
La acest grafic observăm că doar jumătate din numărul celor chestionați consideră ca
fiind cea mai eficientă activitate pentru consolidarea relației pă rinte – educator, în timp ce
restul optează pentru celelalte variante .

Figura 13 – Eficiența participării la evenimentele organizate de grădiniță
Figura numă rul 13 arată faptul că evenimentele organizate cu alti părinți (team
buildinguri pentru părinți , zile de nastere) nu sunt la fel d e importante ca restul activităț ilor,
doar 9 din cei 20 de părinți chestionaț i considerâ ndu-le cele mai eficiente activităț i pent ru
consolidarea relației pă rinte – educator. 0246810
1 2 3 4 58.5. Participarea la activit ăți
extracurriculare cu gr ădinița
0246810
1 2 3 4 58.6. Participarea la
evenimentele organizate de
grădiniță, cu alți părinți

40

Figura 14 – Acțiuni care influen țează dezvoltarea copilului
Figura numărul 14 cuprinde un șir de aspecte cu un grad mai mult sau mai puțin
important pentru dezvoltarea copilului. Pentru fiecare item în parte, părinții au ales subiectiv,
bifând aspectele pe care le consideră importante. Dintre toate ace stea se remar că itemii

41
numărul șase (îi explic copilului că trebuie să o asculte și să o res pecte pe educatoare și
numărul nouă (am încredere în educatoare) cu un procent de 100%. Aceștia fac referire la
încrederea pe care părinții o au în educatoare și pe care le -o insuflă propriilor copii.
Restul aspectelor se încadrea ză în valori medii și respezintă responsabilitățile
părinților cu privire la relația părinte – educator, în contextul devoltă rii copiilor în grădiniță.

2.Interpretarea rezultatelor extrase din chestio narele pentru
cadrele didactice

Figura 15 – Frecvența organizării ședințelor cu părinții
Figura numă rul 15 reprezintă alegerile educator ilor cu privire la organizarea
ședinț elor cu părinți i. Se poate observa cu usurință că majoritatea cadrelor didactice, mai
exact 85% din eșantionul selectat în scopul cercetă rii, organizează ședinț e cu părinți i cel
puțin o dată pe semestru, î n timp ce 15% din cadre didactice organizează destul de rar. a. Da
85%b. Nu
15%1. Organiza ți ședințe cu părinții
cel puțin o datăpe semestru?

42

Figura 16 – Frecvența organizării l ecțiilor deschise

Figura numă rul 16 face ref erire la organizarea lecțiilor deschise de că tre cadrele
didactice , dintre acestea 85% organizează lecț ii deschise, iar 15% nu organizează .

Figura 17 – Frecvența organizării serbărilor la grădiniță
În figura numă rul 17 este reprezentată pă rerea educatorilor cu privire la organizarea
serbărilor cel puțin o dată pe semestru. Se observă faptul că 80% dintre e ducatori au o
atitudine pozitivă față de acestea, în timp ce 20% organizează destul de rar astfel d e
evenimente . a. Da
85%b. Nu
15%2. Organiza ți lecții deschise cu
părinții cel puțin o datăpe
semestru?
a. Da
80%b. Nu
20%3. Organiza ți serbări cu copiii
cel puțin o datăpe semestru?

43

Figura 18 – Frecvența organizării consultațiilor individuale
Figura 18 reprezintă alegerile educatorilor cu privire la organizarea consultaț iilor
individuale. Se observă faptul că 85% dintre educatori organizează consultații individuale
semestrial, în timp de 15% organizează mai rar sau deloc.

Figura 19 – Frecvența organizării activităților extracurriculare
Figura numă rul 19 prezinta alegerea cadrelor didactice re feritoare la organizarea
activităț ilor extracurriculare. La această întrebare educatorii chestionați au o alegere pozitivă,
în procent de 100%. a. Da
85%b. Nu
15%4. Organiza ți consulta ții
individuale cu p ărinții cel
puțin o datăpe semestru?
a. Da
100%b. Nu
0%5. Organiza ți activități
extracurriculare cel pu țin o
datăpe semestru?

44

Figura 20 – Consultarea cu părinții asupra organizării activităților extracurriculare
În figura numă rul 20 se pot observa pă rerile educatorilor cu privire la consultarea cu părinți i
asupra organiză rii activități lor extracurriculare . 65% dintre educatori consideră că este
importantă consultarea cu părinți i privind detaliile activităților, în timp de 35% refuză să
implice părinți i în planul de organizare al acestor activități .

Figura 21 – Frecvența organizării evenimentelor cu părinții
În figura numă rul 21 se evidențiază rata de organizare a evenimentelor cu părinți i
(team -building -uri pentru părinți , zile de naștere). 70% dintre educatori organizează
evenimente cu părinți i, în timp ce 30% nu organizează astfel de activități .
a. Da
65%b. Nu
35%6. În organizarea acestor
activități va consulta ți cu
părinții asupra detaliilor?
a. Da
70%b. Nu
30%7. Organiza ți evenimente
cu părinții?

45
8. Apreciati pe o scala de la 1 -5 eficienta participarii dvs. la urmatoarele
activități , pentru consolidarea relatiei parinte -educator.

Întrebarea numărul opt este repartizată pe mai mulți itemi ce fac referire la pă rerea
părinți lor despre eficienț a activităților organizate în grădiniță cât ș i cele din afara ei, cu
scopul consolidării relației pă rinte – educator .

Figura 22 – Eficiența participării la ședințele cu părinții
Din figura numă rul 22 constat ă faptul că 13 dintr e cei 20 de educatori chestionați
consideră că participarea la ședinț ele cu părinți i este esențială pentru dezvoltarea relației
părinte – educator.

Figura 23 – Eficiența participării la lecțiile deschise
Figura numă rul 23 re prezintă toți educatorii chestionați sunt de părere că lecț iile
deschise au un grad de eficiență ridicat, alegâ nd var iante de la “foarte eficient” până la “cel
mai eficient” pe scala de valori. 024681012
1 2 3 4 58.1. Participarea la
ședințele cu părinții
024681012
1 2 3 4 58.2. Participarea la lec țiile
deschise din gr ădiniță1 2 3 4 5
Puțin eficient Eficient Foarte eficient Extrem de eficient Cel mai eficient

46

Figura 24 – Eficiența participării la serbările din grădiniță
În această figur ă putem observa faptul că majoritatea educatorilor chestionați sunt de
părere că participarea la serbările de la grădiniță este o activitate “extrem de eficientă” și “cea
mai eficientă” cu scopul dezvoltă rii relației pă rinte-educator.

Figura 25 – Eficiența participării la consultațiile individuale
Această figură reprezintă pă rerea cadrelor didactice cu priv ire la participarea la
consultaț iile individuale cu părinți i. Obervăm faptul că 11 din cei 20 de educatori consideră
că este una din cele mai eficiente activități de consolidare și dezvoltare a relaț iei p ărinte –
cadru didactic. 0246810
1 2 3 4 58.3. Participarea la serb ările
de la grădiniță
024681012
1 2 3 4 58.4. Participarea la
consultațiile individuale în
grădiniță

47

Figura 26 – Eficiența participării la activitățile extracurriculare
În această figură se obervă clar faptul că educatorii consideră activități le
extracurriculare ca fiind foarte ef iciente pentru dezvoltarea relației părinte – educator, î nsa nu
cele mai eficiente. Observăm faptul că toți educa torii organizeaz activități extracurriculare cel
puțin o dată pe semestru (rezultă din întrebarea numărul cinci), dar nu consideră că sunt cele
mai efice iente activități pentru dezvoltarea acestei relaț ii.

Figura 27 – Eficiența participării la evenimentele organizate de grădiniță
În figura numă rul 27 este prezen tată participarea la even imentele ogranizate de
grădiniță (de exemplu: team building -uri pentru părinți , zile de naș tere). Aceasta este o altă
activitate d espre care educatorii sunt de părere că nu ajută la fel de mult la consolidarea
relației pă rinte – educator , comparativ cu restul activități lor. Doar 8 din 20 de educatori sunt
de părere că participarea l a evenimentele organizate de grădiniță sunt foarte eficiente. 024681012
1 2 3 4 58.5. Participarea la
activități extracurriculare
cu grădinița
0123456789
1 2 3 4 58.6. Participarea la evenimentele
organizate de gr ădiniță, cu alți
părinți

48

Figura 29 – Acțiun i care influențează dezvoltarea copilului

49
Întrebarea numărul nouă cuprinde un șir de aspecte cu un grad mai mult sau mai puțin
important pentru dezvoltarea copilului. Pentru fiecare item în parte, cadrele didactice
chestionate, din învățământul pr eșcolar, au ales subiectiv, bifâ nd aspectele pe care le
consideră importante. Dintre toate acestea se remarcă itemul cu numărul 11 cu un procent de
100%. Acesta face referire la încrederea reciprocă dintre părinte și educator.
Restul aspectelor se încadrea ză în valori medii și respezintă responsabilitățile
educatorilor cu privire la relația părinte – educator, în contextul devoltă rii copiilor în
grădiniță.
3.Discuții ș i interpretă ri

O concluzie dedusă din răspunsurile întrebării numărul unu (Cine ia de obicei c opilul
de la grădiniță?) din chestionarul părinților, este aceea că părinții care preferă să ia personal
copiii de la grădiniță sunt automat interesați și de evoluția acestora. Se cunoaște faptul că la
primirea, repectiv predarea copiilor la finalul progra mului, educatorul aduce câteva informații
succinte părin telui despre activitatea zilnică a fiecărui copil în parte.

INTERPRETAREA RĂSPUNSURILOR LA ÎNTREBĂRILE REFERITOARE
LA ȘEDINȚ ELE CU PĂRINȚI I

Întrebarea numărul 27 cuprinde un șir de aspecte cu un grad mai mult sau mai puțin
important pentru dezvoltarea copilului. Pentru fiecare item în parte, cadrele didactice
chestionate, din învățământul preșcolar, au ales subiectiv, bifand aspectele pe care le
consideră importante. Dintre toate acestea se remar că itemul cu numărul 11 cu un procent de
100%. Acesta face referire la încrederea reciprocă dintre părinte și educator.
Restul aspectelor se încadrează în valori medii și respezinta responsabilitățile
educatorilor cu privire la relația părinte – educator, în contextul devoltarii copiilor în
grădiniță.
INTERPRETAREA RĂSPUNSURILOR LA ÎNTREBĂRILE REFERITOARE
LA LECȚ IILE DESCHISE

Deoarece lecțiile deschise sunt mai mult un prilej de comunicare și cooperare a
părinților cu copilul și totodată de observare a modului în care se desfășoară activitățile la

50
grupa, părinții aleg să participe la această activitate. În acest mod ei iau contact direct cu
metodele de instruire și dirijare a educației și pot aprecia subiectiv modul în care educatorul
lucrează cu grupa . Folosind tabelul cu datele introduse din chestionare, putem observă că
părinții care consideră eficientă această activitate, participa la ea, restul părinților chestionați
(cei care nu participa) alegând celelalte variante de răspuns. Această întrebare c onfirmă clar
concluziile întrebării numărul trei a chestionarului. Părinții aleg să participe la această
activitate, deoarece lecțiile deschise sunt mai mult un prilej de comunicare și cooperare a
acestora cu copilul și totodată de observare a modului în c are se desfășoară activitățile la
grupa împreună cu educatorul.
În cazul chestionarului pentru cadrele didactice, procentajul mare al educatorilor care
au ales organizarea lecțiilor deschise poate fi o dovadă a fatpului că acestea sunt activități
interesa nte atât pentru părinți cât și pentru copii unde părinții au ocazia să vadă pe de o parte
nivelul de dezvoltare al copiilor, pe de altă parte, relația acestora cu educatorul. Totodată
lecțiile deschise pot avea scop de interrelaționare părinte – copil, pri n intermediul cadrului
didactic, având teme specifice care introduc părintele în mediul educațional. Făcând o
legătură între întrebarea numărul opt ( referitoare la lecțiile deschise) și întrebarea numărul
doi a chestionarului pentru cadre didactice, obser văm faptul că, atât educatorii care
organizează mai des cât și cei care organizează mai rar lecții deschise au o părere bună despre
participarea la aceste activități.

INTERPRETAREA RĂSPUNSURILOR LA ÎNTREBĂRILE REFERITOARE
LA SERBĂRILE DE LA GRĂDINIȚĂ

La fel că la participarea la ședințele cu părinții și participarea la serbări este o
activitate importantă care reflectă responsabilitatea părintelui și interesul acestuia față de
evoluția educațională a propriului copil. De aceea toți părinții aleg să par ticipe la serbări, în
acest mod fiind prezenți la momentele importante și de succes, în care copiii au ocazia să se
remarce. Statisticile și alte cercetări arată o importantă deosebită pentru participarea la
serbări, deoarece acestea constituie un mijloc e ficient de cunoaștere reciprocă și satisfacție
reciprocă pentru realizările copilului. Toți părinții chestionați participa la ședințele din
grădiniță. În răspunsurile întrebării numărul opt referitoare la serbări, se reflectă interesul și
responsabilitatea părintelui față de evoluția copilului și importantă activității pentru succesul
educațional al copilului.

51
În cazul întrebărilor din chestionarul pentru cadre didactice, datorită faptului că
majoritatea educatorilor organizează serbări cel puțin o dată pe semestru, se constată că
aceste serbări ajută la consolidarea relațiilor părinte – educator. În legătură cu întrebarea trei a
chestionarului, se clarifica faptul că această activitate are un grad de eficientă ridicat,
deoarece educatorii organizează destu l de des aceste activități. Serbările sunt un prilej de
bucurie a părinților pentru succesul copiilor, de aceea educatorii organizează aceste activități
în scopul dezvoltării relației părinte – copil, dar și cu scopul prezentării evoluției copiilor
după un semestru de grădiniță.

INTERPRET AREA RĂSPUNSURILOR LA ÎNTREBĂ RILE REFERITOARE
LA CONSULTAȚ IILE INDIVIDUALE

În psihologia educațională se precizează faptul că întâlnirile pedagogice individuale
cu părinții au un rol important în colaborarea dintre gră diniță și părinți și se desfășoară spre
binele și folosul copilului, dar și a părinților sau a cadrului didactic. În cadrul consultațiilor
educatoarea discuta concret cu părinții copilului despre dezvoltarea, eventualele probleme
comportamentale sau situaț ii conflictuale ale acestuia, dar și despre progresele și regresele
copilului. De aceea părinții sunt foarte interesați de participarea la aceste consultații. Deși la
aceste consultații se discuta mai mult despre dezvoltarea și progresul copilului pe timpu l
grădiniței, educatorii pot comunica și interacționa ușor cu părintele și astfel se poate ajunge la
diverse schimburi de păreri referitoare la dezvoltarea copilului la modul general.
În chestionarul pentru cadrele didactice, la această întrebare, constată m faptul că majoritatea
educatorilor chestionați organizează destul de des aceste activități datorită faptului că ele sunt
un prilej de comunicare a educatorului cu părintele și de cunoaștere reciprocă.

INTERPRETAREA RĂSPUNSURILOR LA ÎNTRE BĂRILE REFERITOARE
LA ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE

Activitățile extracurriculare sunt organizate mai mult în scopul dezvoltării educației
informale a copiilor, prilej în care aceștia vizitează diferite atracții turistice (muzeu, teatru,
parcuri, etc). Mediul în care se desfășoară aceste activități ajută la dezvoltarea socia lizării
copiilor. Din experiența personală se observă faptul că rata de participare a părinților la aceste
activități este destul de mică, deoarece aceste activități vizează mai mult cadrul did actic și
grupa, decât relația părinte – educator. Totuși există diverse activități în care părinții aleg să

52
fie prezenți alături de copil, pentru a sprijini cadrul didactic și a -l ajută cu supravegherea
grupei de copii, deoarece mediul în care se desfășoar ă aceste activități este mai mult cel din
afară grădiniței. Făcând o legătură între dispoibilitatea părinților de a participa la aceste
activități și importanța acesteia, observăm că din 16 părinți care participă la activități
(conform întrebării 6 a chest ionarului) 10 dintre aceștia văd o importantă deosebită a
activității, cu scopul consolidării relației.
În chestionarul pentru cadrele didactice, se constată faptul că toți educatorii
organizează activități extracurriculare cel puțin o dată pe săptămâna. Acest grafic ne ajută să
observăm faptul că activitățile extracurriulare organizate cât mai des, au o importantă
deosebită în educație. Implicarea activă a părinților în activitățile extracurriculare poate fi o
metodă prin care părinții cunosc educatorul î n afară spatului educațional prorpiu -zis,
grădiniță. În timpul acestor activități părintele poate observă comportamentul liber al
educatorului, modul în care acesta se implică în actul educațional al copiilor. De asemenea
participarea activă a părintelui p oate constitui o punte de legătură în relația cu educatorul și
de dezvoltare a acesteia. Putem presupune faptul că aceste activități dezvoltă foarte bine
relația educator – copil. Între întrebarea numărul opt referitoare la activitățile extracurriculare
și întrebarea șase există o legătură, reflectând faptul că educatorii au o oarecare ezitare în
implicarea părinților cu privire la detaliile organizării activităților.

INTERPRETAREA RĂSPUNSURILOR LA ÎNTREBĂRILE REFERITOARE
LA EVEN IMENTELE ORGANIZATE DE GRĂD INIȚĂ

În România, nu este foarte promovată activitatea de tip team -building pentru părinți,
fapt pentru care nu toți părinții au o atitudine pozitivă asupra acesteia. Există însă alte
activități la care părinții sunt invitați să participe (zile de nașter e ale copiilor, organizate în
grădiniță sau în spații special amenajate), loc în care, în foarte multe cazuri, există o
delimitare a spatului (de joacă) al copiilor, de cel al părinților. În aceste cazuri, părinții au
ocazia să discute într -un mediu mai in formal cu educatorul despre diferite aspecte ale
evoluției copilului, și astfel să dezvolte pozitiv relația cu acesta. Făcând paralelă între
întrebarea numrul opt cu privire la evenimentele organizate de grădiniță și întrebarea șapte a
chestionarului const atăm faptul că 9 din 16 părinți care particip ă la activități au o părere
pozitivă aspura importanței acestora în ceea ce vizează consolidarea relației. Acest lucru se
datorează faptului că tipul acesta de activități se orgazniează destul de rar, de obicei la zilele
de naștere ale copiilor, unde părinții și educatorul stau separați de copii, aceștia având un

53
spațiu special amenajat de joacă. Astfel părinții discuta într -un mediu mai puțin tensionat cu
educatorul, exprimându -se liber.
În cazul chestionarului pentru părinți, căutând în diversele surse de informare
constatăm faptul că organizarea evenimentelor cu părinții este una din metodele foarte puțin
cunoscute și abordate de către educatori. Prin aceste activități nu se dorește educarea
părinților în rela ția cu copiii și cadrele didactice, ci ele trebuie văzute că o modalitate foarte
eficeinta de consolidare a relației părinte – educator și cunoaștere reciprocă, în scopul
dezvoltării armonioase a copilului. Aici una din inconvenientele organizării este pro babil
lipsa timpului părinților alocat pentru astfel de activități. De altfel putem observă făcând
legătură cu întrebarea șapte, că majoritatea educatorilor organizează astfel de evenimente,
deși nu consideră că organizarea acestora influențează într -un mo d eficient consolidarea
relației.

INTERPRETAREA GRAFICELOR ÎNTREBĂRII NUMĂRUL NOUĂ ( Bifați
care din următoarele acțiuni considerați că influențează pozitiv dezvoltarea copilului.),
LA CHESTIONARUL PENTRU PĂRINȚI ȘI LA CEL PENTRU CADRE
DIDACTICE

O prim ă concluzie la această întrebare este aceea că toți părinții consideră foarte
importantă încrederea, deoarece părintele are dreptul de a decide cine are grijă și îi educa
copilul pe tot parcursul celor 3 ani de grădiniță. Fie că este vorba de grupa mică, g rupa
mijlocie sau grupa mare, incredrea în educator se dovedește a fi piatră de temelie a relației
părinte – educator.
Alte aspecte care ies în evidență sunt cele referitoare la participările la activitățile
menționate în întrebările anterioare. Și la ace astă întrebare se remarcă importantă activităților,
de dată această pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Procentele itemilor șapte (0%) și
opt (10%) concretizează concluzia principala a întrebării, aceea că educatorul ar trebui să
găsească o modalitat e de a câștigă încrederea părintelui, deoarece părinții chestionați nu se
exprimă subiectiv în față educatorului, dându -i acestuia sfaturi despre educarea copilului în
grădiniță sau impunndu -se în privința comportametnului copilului.
În cazul răspunsurilo r cadrelor didactice la această întrebare, o prima concluzie este
aceea că toți educatorii chestionați consideră foarte importantă încrederea, deoarece părintele
are dreptul de a decide cine are grijă și îi educa copilul pe tot parcursul celor 3 ani de
grădiniță. De aceea educatorii sunt responsabili cu câștigarea încrederii părintelui. Fie că este

54
vorba de grupa mică, grupa mijlocie sau grupa mare, incredrea în educator se dovedește a fi
piatră de temelie a relației părinte – educator. Procentul itemului n ouă concretizează
concluzia principala a întrebării, aceea că educatorul ar trebui să găsească o modalitate de a
câștigă încrederea părintelui, deoarece educatorii preferă să ceară părerea părintelui despre
cum decurge educarea copilului în grădiniță.

DISCUȚII PE MARGINEA RĂSPUNSURILOR PĂRINȚILOR ȘI ALE
CADRELOR DIDACTICE

Se observă faptul că răspunsurile părinților la întrebări coincid , în mare parte, cu cele
ale cadrelor didactice. Pe baza acestora, se poate face o ierarhizare a activităților, de l a “cea
mai puțin eficientă”, până la “cea mai eficientă”.
Această ierarhizare răspunde la întrebarea numărul unu a cercetări i, și anume “Care
este opinia părint ior și a cad relor didactice despre eficiența următoarelor tipuri de activități
pentru construir ea/întărirea relației părinte – cadru didactic? (ședințe cu părinții, lecții
deschide, serbări, consultații individuale, activități extracurriculare, zile de naștere/ team
building -uri pentru părinți)” Ierarhizarea activităților importante în consolidarea relației
părinte – cadru didactic este următoarea: ședințele cu părinții și serbările de la grădiniță sunt
pe primul loc la activitățile frecventate și acceptate de părinți. În urmă acestora urmează
lecțiile deschise, consultații individuale și activitățil e extracurriculare.
Evenimente organizate de grădiniță – team building -uri pentru părinți, zile de naștere
ale copiilor, conferințe, etc. – sunt clasificate pe ulti mul loc deoarece aceste activităț i sunt
prea puțin promovate în România și astfel părinții nu au cunoștințe destule despre ele.
Încrederea este piatra de temelie pe care se sprijină relația părinte – cadru didactic.
Încă de la intrarea copilului în grădiniță, pe parcursul celor trei ani și la finalul acesteia,
încrederea părintelui în educator trebuie să fie o baza indispensabilă pentru dezvoltarea
relației dintre cei doi actori ai educației. De asemenea modul în care se prezintă această
relație în cadrul parteneriatului familie – grădiniță, influențează mai mult sau mai puțin
dezvoltarea copilu lui preșcolar în mediul educațional.
Lipsa inițierii unei comunicări directe de către cadrul didactic cu părinții duce la
înțelegerea deficiență sau eronată a anumitor activități, la perceperea distorsionată a
informațiilor pe care părinții le acumulează de -a lungul celor trei ani de grădiniț ă, informațiile
și anunțurile fiind acumulate mai mult de pe avizierul grupei sau prin intermediul
internetului, decât prin interacț ionarea directă cu educatorul. De asemenea feed -back -ul

55
părinților cu privire la anunțurile din grădiniță este destul de sla b și uneori chiar deficitar
pentru educator, aceștia răspunzând tot prin aceleași mijloace mai simple (mailuri, apeluri sau
mesaje telefonice) fiind presați de lipsa de timp.

4.Concluzii și recomandări
Concluzii
În contextul proces ului educațional, cer cetarea și -a props să investigheze în ce
măsură implicarea părinților influențează dezvoltarea copiilor în grădiniță.
Am constatat faptul că gradul de încredere al părinților în educatori este unul dintre
cei mai importanți factori pentru crearea unui med iu educațional propice dezvoltării copiilor.
Astfel, lucrarea este pe de o parte, o cercetare asupra problematicii relației dintre părinți și
educator, pe de altă parte , o încercare de a evidenția rolul cooperării și comunicării actorilor
implicați în proc esul educațional.
Obiectivele vizate ale acestei cercetări sunt: evidențierea importanței participării la
activitățile din grădiniță, cu scopul îmbunătățirii relației părinte -cadru didactic; demonstrarea
importanței relației părinte -cadru didactic în dezv oltarea copilului preș colar.
Tema cercetă rii este “Importanța relației părinte – cadru didactic aspura dezvoltării
copilului în grădiniță” Aceasta tema a fost aleasă deoarece se consideră că relația păr inte-
cadru didactic are o importanță deosebită în dezvoltarea preș colarilor. Modul în care
comunică educatorul cu pă rintele poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra copilului
pe parcursul grădiniț ei.
În lucrare s -a făcut raportarea la stadiul actual al relației deoarece s -a observat faptul
că în a cest moment nu prea există o comunicare directă între părinte și educator. Destul de rar
părintele discută cu educatorul când preia copilul de la grădinita. De cele mai multe ori,
altcineva vine să ia copilul, rude sau prieteni.
Întrebările cercetării au fost construite pe baza temei și a ipotezei.
Pentru prima întrebare (Care este părerea părinților și a cadrelor didactice despre
următoarele tipuri de activități pentru construirea/intărirea relației părinte – cadru didactic?)
răspunsul este dat pe baza unei ierarhizări din care se constată faptul că pe primul loc
(activități foarte eficiente și preferate de părinti și de cadrele didactice) se clasifică ședințele
cu părintii și serbările din grădinită. Următoarele activităti sunt lecțiile deschise , consultațiile
individuale și activitătile extracurriculare (mai puțin frecventate de părinti din cauza lipsei de
timp). Pe ultimul loc se clasifică activitătile pentru părinti organizate de grădinită, de

56
exemplu team building -uri pentru părinti, conferin țe, zile de naștere ale copiilor, etc. (cauza
fiind promovarea slabă din România și informațiile insuficiente date părinților despre modul
de desfăsurare al acestor activităti).
A doua întrebare (Care este opinia părintilor și a cadrelor didactice des pre felul în
care relația părinte – educator influentează dezvoltarea copilului preșcolar?) își are răspunsul
în faptul că părintii și educatorii consideră în primul rând, încrederea reciprocă necesară
pentru dezvoltarea copilului.
Ipoteza cercetării derivă din scopul acesteia. Am presupus faptul că există o legătură
semnificativă între relația părinte -educator și dezvoltarea copilului.
Se confirmă ipoteza că relația părinte -cadru didactic poate fi consolidată/ intărită pe
următoarele caracteristi ci: cooperare, încredere reciprocă, interes pentru activitatea
desfăsurată la grădinită, comunicare directă , obiectivitate în comunicare, focusarea în
atingerea scopului urmărit – dezvoltarea copilului.
În al doilea rând, recunoașterea și acceptarea reciprocă a rolului fiecăruia dintre
actorii educației este foarte importantă pentru dezvoltarea armonioasă a preșcolarului. Cadrul
didactic trebuie să aibă transparentă în actul educațional, în vederea încercării de a implica
părintii în dezvoltarea copii lor.
În concluzie, răspunsurile la î ntrebările cercetării sunt următoarele: în ziua de astăzi,
pentru consolidarea/î ntărirea relației părinte -educator este nevoie de o comunicare eficientă
bazată pe încredere reciprocă. Părintii și cadrele didacitice consideră activitătile de la
grădinită destul de importante, iar participarea/ organizarea acestora este că o “punte” în
intărirea relației părinte -educator.
De asemenea, părintii și cadrele didactice sunt de părere că responsabilitatea
educației și dezvoltării copiilor trebuie asumată prin cooperarea și încredere totală.
Cooperarea părintilor cu educatorul, în actul educațional este benefică pentru crearea un ui
mediu adecvat dezvoltării și depăsirea dificultătilor în dezvoltarea preșcolarului .
Recomandă ri
În urma acestei cercetări recomandă rile pentru eficientizarea relației părinte -educator
sunt următoarele:
1. Promovarea sporită a activităților pentru părinț i (team building -uri, seminarii, zile de
naștere, confeințe, etc.).
2. Încurajarea parinților de căt re educatori pentru implicarea î n aceste activități
3. Abordarea părintelui de către educator de fiecare data cand este posibila aceasta
actiune.

57
4. Acceptarea reciprocă a rolului fiecaruia î n educația preș colarului (un important aspect
pentru dezvoltarea armonioasă a copilului)
5. Cooperarea pă rintelui cu educatorul pentru depășirea dificultăților în dezvoltarea
preșcolarului

58
Anexe
Anexa 1
Chestionar pentru părinți
Mă numesc Taifas Andreea și sunt studentă la Facultatea de Psihologie și Științele
Educației.
Acest chestionar este utilizat în cadrul unui studiu de cercetare pentru licență despre
aspecte ale influenței familiei aspura d ezvoltării copiilor în grădiniță. Timpul de completare
al chestionarului este de maxim 3 minute.
Acest chestionar este anonim, informațiile furnizate fiind utilizate doar în cadrul
studiului de cercetare pentru realizarea lucrării de licență.Va mulțumesc !

1. Cine ia de obicei copilul de la grădiniță?
a. Unul dintre părinți
b. Rudele
c. Prieteni sau cunoștințe

2. Participați la ședințele cu părinții?
a. Da
b. Nu

3. Participați la lecțiile deschise ale copilului?
a. Da
b. Nu

4. Participați la serbările copilului?
a. Da
b. Nu

5. Participați la consultațiile individuale cu educatoarea?
a. Da
b. Nu

6. Participați la activitățile extracurriculare ale copilului (vizite la muzeu,
excursii,ateliere)?
a. Da
b. Nu

7. Participați la evenimente organizate de gră diniță, cu altiparinti? (zile de naștere, team
bulding pentru părinți)
a. Da
b. Nu

59

8. Apreciați pe o scala de la 1 – 5 eficientă participării dvs. la următoarele activități,
pentru consolidarea relației părinte – cadru -didactic
9. Bifați care din următoarele acțiuni considerați că influențează pozitiv dezvoltarea
copilului?

Item
1 Contactez cadrul didactic atunci când am nelămuriri sau întrebări despre evoluția
copilului
2 Nu spun lucruri negative despre cadrul didactic în față copilului
3 Nu discut cu educatoarea problemele copilului de față cu acesta
4 Nu contrazic educatoarea de față cu copilul
5 Cer sfaturi educatoarei despre comportamentul de acasă al copilului
6 Îi explic copilului că trebuie să asculte și să o respecte pe educatoare
7 Dausfaturieducatoareidespre cum saimi educe copilul în grădiniță
8 Mă impun în față educatoarei în privința comportamentului copilului
9 Am încredere în educatoare
10 Mă bazez pe experiență educatoarei în ce privește relația părinte – copil
11 Particip la ședințele cu părinții
12 Particip la lecțiile deschise din grădiniță
13 Particip la activitățile extracurriculare cu grădiniță
14 Particip la serbările copilului
15 Particip la consultațiile individuale cu educatorul în grădiniță
16 Particip la evenimentele organizate de grădiniță, cu alți părinți(zile de naștere, team
buildung -uri pentru părinți)

ACTIVITĂȚI 1 2 3 4 5
nr
.cr
t Puțin
eficien
t eficien
t Foarte
eficien
t extrem
de
eficient Cel mai
eficient
1 Participarea la ședințele cu părinții
2 Participarea la lecțiile deschise din
grădiniță
3 Participarea la serbările de la grădiniță
4 Participarea la consultațiile individuale în
grădiniță
5 Participarea la activități extracurriculare
cu grădiniță
6 Participarea la evenimentele organizate
de grădiniță,cu alți părinți(zile de naștere,
team building pentru părinți)

60

Anexa 2
Chestionar pentru cadrele didactice

Mă numesc Taifas Andreea și sunt studentă la Facultatea de Psihologie și
Științele Educației.
Acest chestionar este utilizat în cadrul unui studiu de cercetare pentru licență
despre aspecte ale influenței familiei aspura dezvoltării copiilo r în grădiniță. Timpul
de completare al chestionarului este de maxim 3 minute.
Acest chestionar este anonim, informațiile furnizate fiind utilizate doar în
cadrul studiului de cercetare pentru realizarea lucrării de licență. Va mulțumesc!

1. Organizați șe dințe cu părinții cel puțin o dată pe semestru?
a. Da
b. Nu

2. Organizați lecții deschise cu părinții cel puțin o dată pe semestru?
a. Da
b. Nu

3. Organizați serbări cu copiii cel puțin o dată pe semestru?
a. Da
b. Nu

4. Organizați consultații individuale cu părinții cel puțin o dată pe semestru?
a. Da
b. Nu

5. Organizați activități extracurriculare (vizite la muzeu, excursii,ateliere) cel puțin o
dată pe semestru?
a. Da
b. Nu

6. În organizarea acestor activități va consultați cu părinții asupra detaliilor (locație, zi,
etc)?
a. Da
b. Nu

7. Organizați evenimente cu părinții? (zile de nastere, team buldingpentruparinti)?
a. Da
b. Nu

61

8. Apreciați pe o scal ă de la 1 – 5 eficientă participării părinților la următoarele
activități, pentru consolidarea relației părinte – cadru -didactic

9. Bifaț i care din următoarele acțiuni influențează pozitiv dezvoltarea copilului

Item
1 Contactez părintele de fiecare dată când consider că are o problema copilul
2 Contactez imediat părintele în cazul în care copilul se accidentează
3 Nu contrazic părintele de față cu copilul
4 Nu discut cu părintele despre evoluția copilului, de față cu acesta
5 Nu jignesc copilul de față cu părintele
6 Nu cert copilul de față cu părintele
7 Am mereu grijă la modul în care descriu părintelui situația copilului
8 Sunt prieten cu părintele copilului
9 Nu țin cont de sfaturile părinților în ceea ce privește modul de educare în grădiniță
10 Îmi spun subiectiv părerea despre educația copilului din mediul familial
11 Sunt adeptă unui dialog deschis cu părintele, bazat pe încredere reciprocă
12 Organizez ședințe cu părinții în grădiniță
13 Organizez lecții deschise în grădiniță
14 Organizez serbări la grădiniță
15 Organizez activități extracurriculare cu grădiniță
16 Organizez evenimente comune organizate de grădiniță pentru părinți (zile de naștere,
team building -uri pentru părinți)
17 Organizez consultații individuale cu părinții în grădiniță
ACTIVITĂȚI 1 2 3 4 5
nr
.cr
t Puțin
eficien
t eficien
t Foarte
eficien
t extrem
de
eficient Cel mai
eficient
1 Participarea la ședințele cu părinții
2 Participarea la lecțiile deschise din
grădiniță
3 Participarea la serbările de la grădiniță
4 Participarea la consultațiile individuale în
grădiniță
5 Participarea la activități extracurriculare
cu grădiniță
6 Participarea la evenimentele organizate
de grădiniță,cu alți părinți(zile de naștere,
team building pentru părinți)

62
Bibliografie

1. Magdalena Dumitrana – “Copilul, familia și grădinița ”, Editura Compania, 2000
2. Mateiaș Alexandra – “Copiii preșcolari, educatoarele și părinții. Ghid de parteneriat și
consiliere ”, EDP București, 2003
3. Voiculescu Elena – “Pedagogie preșcolară ”, Editura Aramis, București, 2001
4. Steranța Farca – “Acasă la grădiniță. Ghid pentru păr inți”, 2010
5. Tinca Crețu – “Psihologia copilului ”, curs ID
6. Serghei Lîsenco – “Comunicăm eficient cu familia ”, 2014
7. Mihaela Ionescu – “Împreună pentru copii: grădinița și comunitatea ”, Bucuresti, 2008
8. Speranța Țibu – “Parteneriat școală, familie, comunitate ”, Laborator Consiliere și
management educațional, 2014
9. Denisa Ionescu – “Activități extrașcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea
competenței la copii și tineri ”, Editura Universitară, București, 2012
10. Schaffer R. – “Introducere în psihologia copilului ”, Editura ASCR, Cluj -Napoca,
2010
11. Verza E. – “Psihologia vârstelor ”, Editura Hyperion XXI, București, 1993
12. Brich A. –“Psihologia dezvoltării ”, Editura tehnică, București, 2000
13. Viorel Mih –“ Psihologie educațională ”, Editura ASCR, Cluj -Napoca, 2010
14. Camelia Munt eanu – “Ghid pentru învățământul preșcolar ”, Editura Polirom, 2009
15. Augusto Cury – “Părinți străluciți, profesori fascinanți ”, Editura For You, 2005
16. Augusto Cury – “Copii străluciți, elevi fascinanți ”, Editura For You, 2011
17. Munteanu A. – “Stadiile dezvoltării ”, Editura Augusta, Timișoara, 1997
18. Amelia Baciu – “Educația părinților ”, Editura MarLink, 2006
19. Lucian Ciolan – “Repere în cercetarea educațională”, 2011
20. Nedelcu A – “Școala așa cum este”, Editura Vanemonde, 2010