.aspecte ALE Cererii Si Motivatiei In Turismul Montan

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………. 3

1.1. ASPECTE ALE TURISMUL MONTAN…………………………………………………….. 4

1.2. LOCUL TURISMULUI MONTAN ÎN ECONOMIA LOCALA ȘI NAȚONALǍ………….. 5

1.3. EFECTELE ÎN PLAN SOCIO-DEMOGRAFIC…………………………………………….. 6

1.4. IMPACTUL ECOLOGIC ȘI ÎNCERCǍRILE DE ARMONIZARE A TURISMULUI

MONTAN CU MEDIUL NATURAL………………………………………………………….. 8

1.5. DIMENSIUNI ALE IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI NATURAL…………………….. 8

2.1. PREZENTAREA JUDEȚULUI CARAȘ-SEVERIN……………………………………….. 10

2.2. RESURSE TURISTICE NATURALE………………………………………………………. 16

2.3. RESURSE TURISTICE ANTROPICE……………………………………………………… 21

2.4.ZONAREA TURISTICĂ A JUDEȚULUI CARAȘ-SEVERIN…………………………… 24

2.5.TIPURI DE TURISM…………………………………………………………………………… 27

2.6.EVOLUȚIA UNITǍȚILOR DE CAZARE ȘI A NUMǍRULUI DE TURIȘTI……………… 30

3.1.Zona turistică centrală Semenic…………………………………………………………………….46

Propuneri ………………………………………………………………………………………………………………54

LUCRARE DE LICENȚA

Introducere

Apǎrut în zonele cu potențial natural și economic bogat,turismul montan a cunoscut în ultimele decenii o evoluție spectaculoasǎ.

Muntele este astǎzi una din principalele destinații de vacanțǎ, și a fost din totdeauna o adevaratǎ dovadǎ a mǎreției naturi,dar el reprezintǎ chiar mai mult decât atât,el este un simbol al spiritualitǎți multor popoare,fiind în mǎsurǎ sǎ satisfacǎ nevoi socio-culturale complexe.Oamenii,au încercat,de-a lungul timpului sǎ cucereascǎ muntele sub diferite forme-între care practicarea schiului pare sǎ se fi impus.Astǎzi putem vorbi însǎ despre o „colarizare a spațiului montan”,destinat satisfacerii unei variați de nevoi și desfașurǎrii unei largi palete de activitǎți.

Odatǎ cu dezvoltarea turismului din ultimele decenii și transformarea lui intr-o mișcare de masǎ,muntele s-a impus mai mult în atenția investitorilor și promotorilor acestei forme de turism,tocmai datoritǎ numeroaselor condiții pe care le oferǎ pentru desfașurarea unei activitǎți economice cu rezultate benifice.Efectele dezvoltǎri turismului montan în plan economic și social,deși uneori greu de cuantificat,sunt apreciate ca fiind foarte importante.

Imactul ecologic al turismului montan a devenit astǎzi o clarǎ necesitate a unei promovǎri de dezvoltare durabilǎ în zona montanǎ.

Am ales ca temǎ pentru lucrarea de licența „Turismul Montan în zona Secu” deoarece este o zonǎ foarte fromoasǎ a Bantului care meritǎ sǎ fie vǎzutǎ și care din pǎcate este mai puțin cunoscutǎ.Iar faptul cǎ locuiesc în orașul Reșița,la 13 km de stațiunea Secu,este un avantaj deoarece am vizitat stațiunea și am obținut multe informați care mi-au fost de ajutor la concepera lucrǎri de licențǎ.

CAPITOLUL 1

1.1. ASPECTE ALE CERERII ȘI MOTIVAȚIEI ÎN TURISMUL MONTAN

Cererea pentru turismul montan a cunoscut,pe plan mondial,o evoluție ascendentǎ,dar și importante schimbǎri,în ceea ce privește motivația deplasǎrii,sub influiența a numeroși factori-de ordin economic,socio-demografic,pshiholgic,politic,etc.

Rǎdǎcinile turismului montan se situeazǎ în câteva locuri particulare.Și când spunem acest lucru,ne gândim atât la localizarea spațialǎ a ofertei,cât și la bazinele cererii.Divuziunea turismului montan în plan social și extinderea amenajǎrilor masivelor montane sunt practic cele doua fenomene principale și interdependente care constiuie esența evoluției turismului montan.

FACTORII DE INFLUIENȚA

Pentru a înțelege evoluția turismului montan este importantǎ descifrarea variiabilelor de influiența și a sensurilor de acțiune ale acestora,precum și a intensitǎții cu care fiecare factor a influiențat acest proces.Astfel,vom încerca în continuare o prezentare a celor mai semnificativi factori care au determinat creșterea cererii în turismul montan și schimbǎrilor în structura acesteia,dupǎ criteriul naturii social-economice.Datoritǎ intercondiționǎrii lor reciproace și simultaneitǎții acțiunii lor,descifrarea aportului fiecǎruia este însǎ mai greu de realizat.

Veniturile au fǎrǎ indoialǎ,o puternicǎ influiențǎ asupra cererii în turismul montan,practicarea sporturilor de iarnǎ fiind consideratǎ o formǎ scumpǎ de petrecere a vacanței.Bazinele cererii montane își au originea in principalele orașe ale Europei sfârșitului de secol XIX-lea,unde se concentra populația cu cele mai mari venituri.Chiar și în zilele noastre,cea mai mare parte a cererii pentru turismul montan se concentreazǎ în aglomerǎrile urbane ale Europei industrializate și în regiuniile limitrofe Alpilor(Franța,Germania,Italia,Austria,Marea Britanie).În ultimele decenii insǎ au apǎrut și alte bazine ale cererii turistice montane,în tǎri care au cunoscut un veritabil avânt economic(Canada,S.U.A,Australia,Japonia,Spania,etc).De altfel,principalele țǎri emițǎtoare de turiști precum zona montanǎ se aflǎ printre primele în lume în ceea ce privește Produsul Național Brut pe locuitor.

Creștera nivelului de trai în timp,cu ritmuri mai înalte în tǎrile dezvoltate,a facut posibilǎ participarea la activitǎțile turistice montane a tot mai multor persoane.Acest fenomen,corelat cu reducerea relativa a tarifelor turistice,a condus la așa-numita socializare a turismului sau la transformarea acestuia într-un fenomen de masǎ.

Dezvolatrea ofertei turistice montane a condiționat,de asemenea,creșterea cererii.Aceasta s-a realizat practic pe doua cǎi :prin extindere în jurul siturilor inițiale și prin amenajarea unui numǎr mare de alte stațiuni montane,dupǎ modele similare.Primele amenajǎri turistice montane se situeaza în munții Alpi din Franța și Elveția numǎrându-se printre cele dintâi țǎri promotoare ale acestei forme de turism.Cele mai frecvente zone turistice montane din lume sunt : Alpii Dolomiți,Pirineii centrali,Tatra,munții Bavariei,Stâncoși și Sierra Nevada(America de Nord)etc.Preluǎri ale modelelor francez și elvețian se intâlnesc și in Japonia(muntele Fuji),Slovenia,Spania,Filanda,Bulgaria,Romania și altele.

Dezvoltarea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnǎ a fost deosebit de impetuoasǎ.Centrele pentru practicarea sporturilor de iarnǎ sunt amenajate în contexte naturale foarte variate și de calitǎți extrem de diferite,astfel în cat pot fi satisfǎcute nevoile multor segmente de turiști.

Practicarea sporturilor de iarnǎ a fost susținutǎ și de progresul tehnic manifestat prin inbunǎtǎțirea permanentǎ,prin creșterea performanțelor instalațiilor de transport pe cablu,dar și de dezvoltarea ramurilor industriale producǎtoare de material sporiv.

Accesibilitatea este un factor deosebit în dezvoltarea turismului montan ;de aceea,infrastructura a jucat și joacǎ un rol hotǎrâtor.Din totdeauna,descoperirea și valorificarea siturilor montane au depins de accesibilitatea lor ;acesta a limitat atât alegera de catre turiști a destinațiilor montane cât și posibilitatea amenajǎrii turistice.Dezvoltarea infrastructuri a influiențat direct costul și durata transportului,doi factori decisivi în alegerea destinație de vacanțǎ.Chair și astǎzi masivele montane mai apropiate de bazinele cererii sunt avantajate de accesibilitate.

Mult timp,rețeaua autobuzelor poștale elvețiene și austriece a jucat un rol imporatant în drenarea și orientarea fluxurilor turistice.Astǎzi,apropierea de un aeroport și posibilitatea liinilor internaționale sunt factori esențiali ai dezvoltǎrii : de exemplu,creșterea circulației turistice în masivul Kilimandjaro(Tanzania)se datoreaza construirii aeroportului din imediata apropiere,iar activitatea stațiunii Aspen(Colorado) este rezultatul și al organizǎrii unor zboruri directe din câteva mari orașe americane.

Crearea și intensificarea rețelelor rutiere în zonele montane mai ales din Occident au permis o difuzare mult mai ‘fina’ a circulației turistice ;în munții Europei,existența a numeroase șosele alpine și a drumurilor forestiere a ușurat accesul cǎtre foarte multe situri.Dar putem spune cǎ întreaga rețea de șosele,inclusiv din zonele mai joase a avut un rol important,permițând scurtarea duratei de transport cǎtre destinațile montane populațiilor marilor orașe de câmpie.

Așa cum am menționat și mai sus,apropierea de bazinele cererii favorizeazǎ masivele montane.Cu tot progresul înregistrat de infracstructura de transport, ‘proximitatea ‘ determinǎ o intensificare a fluxurilor turistice,din cel puțin doua motive : participarea la turismul montan și a categoriilor de populație mai puțin favorizate,deci mai puțin mobile și mai dependente de o bunǎ accesibilitate ; creșterea ponderii sejurului de scurtǎ duratǎ în ansamblul cǎlǎtoriilor,tendința actualǎ a cererii turistice în general,ca și a celei montane.

Factorii de natura socio-dermograficǎ joacǎ și ei un rol esențial în evoluția cererii turistice montane.Creștera demograficǎ a contribuit și ea la sporirea numǎrului de turiști în zona montanǎ; este adevǎrat însǎ cǎ aceasta s-a petrecut mai ales în țǎrile dezvoltate sau cele în curs de dezvoltare,în care s-a inregistrat și o crestere a nivelului de trai.Astfel,din rațiuni economice și socio-demografice,principalele areale emițǎtoare de fluxuri turistice înspre zona montanǎ sunt marile aglomerǎri urbane din țǎrile bogate.

În ceea ce privește structura demograficǎ,exista importante diferențieri ale ratei plecǎrilor în vacanțǎ la munte.În primul rând, trebuie spus cǎ cererea în tuirsmul montan provine în cea mai mare parte din mediul urban..În al doilea rând,chiar dacǎ se vorbește despre o difuziune socialǎ a turismului montan în clasele sociale medii,acest fenomen nu a atins toate segmentele populației în aceeași mǎsurǎ.De exemplu,practicarea sporturilor de iarnǎ este peste tot în lume un loisir al tinerilor ;diverse anchete realizate în țǎrile occidentale aratǎ ca rata practicǎrii schiului alpin descrește odata cu vârsta :27,7% pentru cei între 21-30 de ani,15% pentru 31-40 de ani,4,2% pentru 51-60 de ani în Franța și respectiv 41%,22,7% și 7,5% în Canada( Quebec).Același fenomen se regǎsește și în practicarea schiului de fond.

Pe de altǎ parte,contemplarea peisajelor și descoperirea naturii rǎmân modele culturale ale categoriilor sociale superioare ;numeroase anchete desfașurate în diferite parcuri naționale franceze subliniazǎ o puternicǎ reprezentare a intelectualilor,profesionistilor : în Parcul Național Ecrins,de exemplu,în 1991,în totalul vizitatorilor s-au inregistrat : o pondere de 52,0% a tehnicienilor și liber-profesioniștilor( fața de 26,6% rata medie a plecǎrilor în vacanțǎ pentru aceastǎ categorie,în Franța),o pondere de 17,6% a profesorilor( respectiv 6,1% medie în Franța) și ponderi mult mai reduse ale altor categorii( angajați,muncitori,agricultori,meșteșugari).Și alte aprecieri susțin cǎ peste 50% din clientela stațiunilor montane este data de intelectuali.

Nivelul general de instruire influiențeaza și alegerea destinațiilor de vacanța ; exigențele tot mai ridicate în ceea ce privește calitatea prestațiilor,manifestate de categoriile sociale superioare,provin din transferarea obiceiurile urbane de consum pe durata vacanțelor.

Un factor important care acționeazǎ mai ales asupra direcționǎrii fluxurilor turistice este dat de apropierea culturalǎ si istoricǎ.În Europa,clientela germanǎ se îndreaptǎ mai ales spre regiunile cu cultura germanicǎ (Elveția germanicǎ, Austria,Italia de Nord-Haut Adige).În afara Europei,francezii preferǎ sejururile în vechile lor cotre 21-30 de ani,15% pentru 31-40 de ani,4,2% pentru 51-60 de ani în Franța și respectiv 41%,22,7% și 7,5% în Canada( Quebec).Același fenomen se regǎsește și în practicarea schiului de fond.

Pe de altǎ parte,contemplarea peisajelor și descoperirea naturii rǎmân modele culturale ale categoriilor sociale superioare ;numeroase anchete desfașurate în diferite parcuri naționale franceze subliniazǎ o puternicǎ reprezentare a intelectualilor,profesionistilor : în Parcul Național Ecrins,de exemplu,în 1991,în totalul vizitatorilor s-au inregistrat : o pondere de 52,0% a tehnicienilor și liber-profesioniștilor( fața de 26,6% rata medie a plecǎrilor în vacanțǎ pentru aceastǎ categorie,în Franța),o pondere de 17,6% a profesorilor( respectiv 6,1% medie în Franța) și ponderi mult mai reduse ale altor categorii( angajați,muncitori,agricultori,meșteșugari).Și alte aprecieri susțin cǎ peste 50% din clientela stațiunilor montane este data de intelectuali.

Nivelul general de instruire influiențeaza și alegerea destinațiilor de vacanța ; exigențele tot mai ridicate în ceea ce privește calitatea prestațiilor,manifestate de categoriile sociale superioare,provin din transferarea obiceiurile urbane de consum pe durata vacanțelor.

Un factor important care acționeazǎ mai ales asupra direcționǎrii fluxurilor turistice este dat de apropierea culturalǎ si istoricǎ.În Europa,clientela germanǎ se îndreaptǎ mai ales spre regiunile cu cultura germanicǎ (Elveția germanicǎ, Austria,Italia de Nord-Haut Adige).În afara Europei,francezii preferǎ sejururile în vechile lor colonii-Maroc,Algeria.

Evoluția unor factori de naturǎ pshiologicǎ –cum ar fi moda,nevoile- a determinat schimbǎri importante în mǎrimea și structura cererii turistice montane.Putem spune ca moda a influiențat puternic ״propagarea״ obiceiului de a petrece vacanța la munte sau de a schia,în rândul populației orașelor bogate,la sfarșitul secolului al XIX-lea.Ulterior,alegerea destinației montane sau practicarea anumitor activitǎti în zona montanǎ au fost influiențate de modǎ.

Activitatea turisticǎ a fost marcatǎ și de evoluțiile socio-culturale,sub aspectul creșterii în intensitate și în frecvențǎ a nevoilor umane superioare,considerate de cǎtre A.Maslow în vârful piramidei nevoilor.Operatorii din turismul montan au fost nevoiți sǎ ținǎ cont de emotivitatea crescândǎ a clienților,venind în întâmpinarea lor cu o varietate de forme de agrement,cu servicii tot mai diversificate care sǎ satisfacǎ nu doar nevoile de baza ci și pe cele de autorealizare,automulțumire spiritualǎ și recunoaștere a unui anumit statut social,dobândit ca urmare a consumului turistic în zona montanǎ (alpinismul,schiul alpin,escalada,sporturile extreme pot conferi individului un inalt statut social).

Din ce în ce mai mult,turiștii cautǎ o anumitǎ utilitate a actului turistic pentru organism și pentru spirit.De aceea,importanța imaginii și capacitatea consumatorului de a-și imagina un loc care sǎ-i satisfacǎ nevoile joacǎ un rol deosebit în alegerea destinațiilor.

O altǎ formǎ de influiențare a cererii de cǎtre variabelele psihologice este sugeratǎ de un alt aspect : chiar dacǎ bazinele cererii se situeazǎ în orașele mari ale țǎrilor bogate,la niveluri de dezvoltare egale,ponderile plecǎrilor înspre zonele montane variazǎ sensibil : ele sunt cu atât mai mari cu cât regiunile emițǎtoare dispun de masive montane percepute ca fiind atragǎtoare în propiul teritoriu ( Europa alpinǎ,Japonia,vestul Americi de Nord,Noua Zeelanda) și cu cât culturile naționale acordǎ o importanțǎ mai mare peisajelor la altitudine ( Europa de culturǎ germanicǎ ,California,Japonia).

Schimbǎrile obiceiurilor de consum turistic pot fi considerate un factor de naturǎ psihiologicǎ,dar aceasta se datoreazǎ și unor cauze economice sau coujuncturale.Astǎzi,clientela iși diversificǎ și iși fracționeazǎ vacanțele.Nu se mai poate vorbi despre clientela unei anumite stațiuni,ci de categori de clienți ale caror caracteristici,culturǎ,comportament,cerințe,așteptǎri sunt foarte variate.Astfel multe stațiuni montane au fost nevoite sǎ-și adapteze propia ofertǎ unor segmente de piața foarte diferite.O altǎ tendințǎ este aceea de a fracționa concediile,de obicei în vacanța de varǎ și cea de iarnǎ ; astfel,sejurul mediu a scazut în prezent la 7-8 zile și,în acelasi timp,a crescut frecvența plecǎrilor în week-end,în zonele montane apropiate.

Factorii de ordin politic trebuie avuți și ei în vedere : în anumite țǎri,frontierele puțin permeabile au accentuat concentrarea fluxurilor naționale în zonele montane interne ( Polonia,Slovenia,România,Bulgaria).Invers,în cazul frontierelor deschise,ratele de schimb valutar sau tarifele favorizante au permis emisiei turistice a unei țǎri sǎ se îndrepte spre zonele montane cele mai apropiate de țǎrile vecine.Astfel se explicǎ prezența importanta a germanilor în stațiunile austriece,a italienilor sau spaniolilor în cele franceze.

O puternica influiența au manifestat-o și organizarea a numeroase concursuri sportive de iarnǎ și puternica lor mediatizare-Olimpiade,Cupe Mondiale,Universiade si multe alte concursuri de mai mica anvergura.Aceasta influiențǎ a fost simțitǎ atât asupra dezvoltǎrii ofertei turistice,cât și asupra creșterii numǎrului de turiști amatori de sporturi de iarnǎ.

Iatǎ așadar o paletǎ largǎ a factorilor care și-au pus amprenta asupra evolutiei cererii turistice în zonele montane,Intensitatea influienței lor a fost diferitǎ de la o țarǎ la alta sau de la o perioadǎ la alta și este foate dificil de mǎsurat.Pot fi apreciate însa rezultatele acestei influiențe,reflectate în dinamica cererii în turismul montan.

1.2. LOCUL TURISMULUI MONTAN ÎN ECONOMIA LOCALA ȘI NAȚONALǍ

Activitatea turisticǎ are implicații numeroase și multiforme asupra mediului uman.Efectele economice directe și indirecte sunt evidente,însa mǎsurarea acestora rǎmâne o problemǎ dificilǎ.Majoritatea statisticilor naționale nu oferǎ indicatori adecvați pentru estimarea veniturilor societǎților de turism sau a investiților în turism.Profesiunile sau activitǎțile cuprinse în sectorul turistic nu sunt întodeauna foarte clar precizate și delimitate.De aceea,evaluǎrile fǎcute în diverse țǎri nu sunt în general comparabile.

Și totusi,unele efecte economice directe-cum ar fi numǎrul locurilor de muncǎ create în turism,volumul încasǎrilor-pot fi în general evaluate.În schimb cele indirecte-legate de antrenarea resurselor din alte sectoare-sunt mai dificil de estimat.

Literatura de specialitate oferǎ unele informații,destul de sumare de astfel,privind locul turismului montan în economia zonelor,reliefând rolul deosebit al acestei activitǎți în dezvoltarea unor zone sǎrace în alte tipuri de resurse naturale,în progresul economic deosebit al altora sau în reinvierea unor ocupații tradiționale ale populației.Astfel,existǎ numeroase zone montane în care turismul deține procente importante ale produsului intern brut : de exemplu,în arealele franceze Grisons și Valais turismul montan contribuie cu 45-50% în PIB,pe când în întreaga Elveție,ponderea acestuia se situeazǎ la 4-5 procente.

Turismul în spațiile montane protejate are,de asemenea,un impact deosebit.M.S Yuan și N.Moisey (1992) estimau ca circa jumatate din impactul economic al turismului în statul Montana (SUA) poate fi atribuit activitǎților recreaționale care se desfǎșoarǎ în parcurile naționale montane de pe teritoriul acestui stat.

Între ramurile care beneficiazǎ mai mult de pe urma turismului montan,putem aminti construcțiile și producția materialelor sportive de iarnǎ.Cu toate restricțiile de ordin lgislativ,variate de la țarǎ la țarǎ,sectorul construcțiilor a cunoscut un puternic avânt în toate zonele montane supuse unor ample proiecte de amenajare.Industia materialelor sportive a avut,de asemenea,o evoluție dinamicǎ nu numai datoritǎ multiplicǎrii amenajǎrilor,ci și ca urmare a progresului tehnic sau a modei,fiind necesare reânoiri sau modernizǎri ale instalațiilor de transport pe cablu,înbunǎtǎțiri calitative ale echipamentelor schiurilor.Dezvoltarea acestei industrii s-a produs adeseori în localitǎțile din periferia zonelor montane sau chiar în interiorul arealelor turistice montane.

În ceea ce privește relația turismului montan cu agricultura localǎ,au existat situații foarte diferite.Uneori,dezvoltarea turismului montan a contribuit la accelelarea declinului agricol,datoritǎ concurenței asupra locurilor de muncǎ și asupra fondului funciar.Alteori,prezența unie piețe turistice imporatnte a oferit un nou debuseu pentru produsele agricole locale.În unele zone,cum ar fi Tyrol (Austria) și Haut Adige ( Italia),s-au pus bazele asocierii dintre turism și agriculturǎ,prin promovarea ambelor activitǎți,precum și a cazǎrii turistice la fermǎ.

Turismul montan a contribuit și la relansarea unor meșteșuguri montane ; în multe zone artizanatul a devenit un mijloc de obținere a unor venituri importante pentru locuitori,odata cu creșterea fercventǎrii turistice.

Efectele asupra creǎrii de locuri de munca sunt,de asemenea,diferite,dar ele diferǎ de la o regiune la alta.Între doua regiuni egal frecventate,numarul locurilor de munca depinde de la durata sejurului,de structura bazei de cazare ( hotelǎria creeaza mai multe locuri de munca),dar activitǎțile practicate ( schiul alpin necesita personal mai numeros).Astfel,raportatǎ la numǎrul înnoptǎri,rata locurilor de munca este relativ ridicatǎ în Austria (400.000 locuri de munca în turismul montan),unde predominǎ sejururile lungi pentru practicarea sporturilor de iarnǎ și cazarea hotelierǎ sau la particulari.Același lucru este valabil și în Colorado sau alte zone cu condiții similare.În schimb,raportul locurilor de muncǎ-înnoptǎri este mai redus în zonele unde predominǎ sejururile scurte,de week-end și unde numǎrul schiorilor este inferior celor veniți pentru alte motive turistice ( ex :Japonia,Quebec-Canada).În Franța,una din primele destinații în turismul pentru practicarea sportuirlor de iarnǎ sunt estimate circa 150.000 locuri de muncǎ în turismul montan,din care 10% sunt legate direct de practicarea schiului alpin.În Elveția,mai multe surse evalueazǎ la peste 50% pondera locurilor de muncǎ din înteraga economie dependentǎ de turismul montan.

1.3. EFECTELE ÎN PLAN SOCIO-DEMOGRAFIC

Susținera dezvoltǎri economice în general de cǎtre turismul montan și crearea de locuri de muncǎ în special au stat la originea menținerii sau progersului demografhic în numeroase zone montane din lume.În Franța,în comunele echipate pentru practicarea sportuirlor de iarnǎ,cerșterea demograficǎ a fost de 8% între ani 1975 și 1990,peste media maționalǎ.În regiunile montane supuse unui imporatant exod rural,amenajarea turisticǎ a condus la o specatculaoasǎ întoarcere a populației rurale (Mont Blanc,Pirinei ) ;alteori doar a încetinit exodul ( Alpii francezi de Sud,Masivul Central,Alpii Piemontului).În Tyrol,turismul a contribuit la menținerea și prosperitatea socio-demograficǎ.

Pe lângǎ crearea locurilor de muncǎ,în plan demografic au fost înregistrate și alte efecte pozitive,ca urmare a ameliorǎrii infrastructuri generale,a serviciilor publice și comerciale,care au condus practic la creștera nivelului de trai.

Au existat însǎ și unele efecte negative,cum ar fi crșterea rapidǎ a prețurilor terenurilor ( inclusiv agricole ),scumpirea locuințelor,îngreunarea accesului la unele servicii pentru populația localǎ ,datoritǎ marii densitați turistice.

Turismul montan a contribuit și la modificarea unor reguli sociale ; el a permis,adeseori,unor persoane alta data marginalizate-cum ar fi mici meșteșugari-sǎ obținǎ o recunoaștere socialǎ datoritǎ contratcului cu turiștii și creșterii veniturilor din activitatea de cazare particularǎ.Dezvoltarea unor profesiuni noi în turismul montan,legate în deosebi de practicarea sporturilor de iarnǎ,a dat ocazia multor tineri sǎ se remarce și sǎ dobândeascǎ un statut social aparte.

Dar evoluția socialǎ nu a avut întotdeauna bazele stabile și durabile ;existența unui mare numǎr de posturi ce necesitǎ muncǎ necalificatǎ,sezonalitatea locurilor de munca sau chiar caracterul lor efemer,veniturile modeste au fost factori care au influiențat negativ stabilitatea și coeziunea socialǎ.În foarte multe zone montane,proporția locurilor de munca sezoniera depǎșește 50% și,mai mult decât atât,o mare parte din acestea este ocupatǎ de ne-localnici,respectiv de persoane venite din orase apropiate sau din regiuni diferite ; aceasta situație presupune o anumitǎ stare de dependența a localnicilor fațǎ de populațiile din exterior,creând,pe lângǎ un sentiment de inferioritate,și unele tensiuni sociale.Unele țǎri-printre care Austria-au încercat sǎ gǎseascǎ anumite soluții pentru a menține echilibrul social și pentru a conversa o anumitǎ imagine a stațiunii,limitând proporția salariaților ne-localnici la un nivel redus (15-20%).

Dezvoltarea turismului montan a avut și efecte în plan cultural,mulți specialiști apreciindu-le ca mai degrabǎ negative decât pozitive.populațiile din zonele montane au reacționat în mod diferit la așteptǎrile perecise ale turiștilor,în funcție de propiile percepții privind turismul,muntele sau comercializarea obiceiurilor,a tradițiilor.De exemplu,în țǎrile germanice,montaniarzii,considerați pǎstori ai valorilor naționale,au beneficiat de un statut favorabil și s-au conformat imaginii cultivate asupra lor.În unele țǎrii latine,statutul de montaniard este din punct de vedere social,mai puțin invidiat și,de aceea,populațiile locale au raspuns adesea cu modernitatea în arhitecturǎ,decorațiuni,stil de viațǎ,ceea ce nu a mai corespuns așteptǎrilor turiștilor cu privire la tradiție.

Existența acestor probleme de ordin socio-cultural a incitat anumite guverne sǎ ia unele mǎsuri de protecție.De exemplu,în regiunea Khumbu-Everest,în 1991,guvernul nepalez a studiat impactul socio-economic al activitǎților de drumeție și alpinism,desprinzându-se urmǎtoarele efecte :

o rapidǎ trecere de la o economie de subzistențǎ la o economie de piațǎ ;

o mare proporție a populației dependente de turism ;

o ameliorare importantǎ a nivelului de trai,a serviciilor ;

o evolutie socialǎ puternicǎ-cerere crescǎtoare de educație,de învǎțare a limbilor strǎine ;

o rapidǎ reducere a exodului cǎtre câmpie ;

o neliniștitoare crizǎ culturalǎ caracterizatǎ prin atarcție spre materialism,atitudine ambiguǎ fațǎ de tradiții,o comercializare puternicǎ a tradițiilor,un sentiment de inferioritate fațǎ de strǎini.

Iatǎ deci cǎ, pe lângǎ efectele benefice,turismul montan a generat și unele situați nedorite ;prin urmare,guvernul nepalez a hotarat sǎ adopte unele mǎsuri de limitare și dirijare a fluxurilor turistice.

La nivelul european,dimensiunile sociale și culturale ale turismului figureazǎ în importante proiecte internaționale.De asemenea,multe asociații sau organizații se strǎduiesc sǎ previnǎ efectele sociale și culturale negative ale turismului în masivele montane amenajate,sensibilizând opinia publicǎ la problemele ecoturismului montan și încercând sǎ promoveze acel turism care respectǎ oamenii și societǎțile locale.

1.4. IMPACTUL ECOLOGIC ȘI ÎNCERCǍRILE DE ARMONIZARE A TURISMULUI MONTAN CU MEDIUL NATURAL

Între toate tipurile de stiluri ce pot fi amenajate turistic,mediu montan este,probabil,cel mai exigent și cel mai vulnerabil.Cu toate cǎ zona montana a fost consideratǎ astfel,procesul de amenajare și dezvoltare a fost rapid și nu în toate situaiițle s-a reușit prevenirea sau evitarea efectelor nedorite.

În esențǎ,problemele imactului turismului montan asupra mediului nu diferǎ de cele întâlnite în alte zone,chiar dacǎ fragilitatea ecosistemelor montane este mai mare.Dar,ca o particularitate deosebitǎ,putem aminti aici riscul alterǎrii imaginii turistice a muntelui,o adevǎratǎ amenințare apǎrutǎ odatǎ cu multiplicarea amenajǎrilor turistice montane ; acest risc decurge din percepția pe care multe popoare o au asupra muntelui,considerându-l „cel mai natural spațiu”,ueori chiar sacru.Acest risc cultural poate juca un rol mult mai important în politica de gestiune a mediului montan decât riscul degradǎrii fizice a peisajului.

1.5. DIMENSIUNI ALE IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI NATURAL

Relația dintre turism și mediul natural este deosebit de complexǎ.Ansamblul resurselor naturale care formeazǎ mediul înconjurǎtor constituie materia primǎ necesarǎ desfǎșurǎrii activitǎțiilor turistice.Astfel,turismul trebuie sǎ-i revinǎ sarcina conservǎrii acestor resurse,fǎrǎ de care el însuși nu ar putea exista.Dar,în zona montanǎ,ca și pretutindeni,turismul prezintǎ acest paradox al degradǎrii sau chiar al disrtugerii resurselor peisagistice care l-au generat.

Una din cele mai vechi și mai importante practici turistice-contemplarea peisajului-este astǎzi amenințatǎ de crșterea circulației turistice și de multiplicarea echipamentelor în masivele montane.În afara unor efecte negative punctuale-cum ar fi poluarea aerului în stațiunile cu circulație rutierǎ intensǎ, prezența deșeurilor pe traseele montane,eroziunea solului pe pǎrțiile de schi-un aspect important și care ar trebui sǎ ne dea de gândit îl reprezintǎ artificializarea resurselor turistice montane.Turismul montan,care a fost multǎ verme un turism exclusiv naturist,depinde astǎzi tot mai puțin de atracțiile naturale și tot mai mult de resursele economice.Este cazul stațiunilor pentru sporturi de iarnǎ,care sunt dependente de existența echipamentelor specifice-pǎrții,instalați de transport pe cablu-care sunt mari „consumatoare” de resurse economice.Mai mult,unele practici s-au artificializat,înlocuindu-se o parte din resursele naturale ; au apǎrut zǎpada artificialǎ ( dupǎ 1950,în S.U.A.),ziduri de escaladǎ,lacuri artificiale etc.În consecințǎ,localizarea unei stațiuni turistice nu a mai pornit neapǎrat de la atractivitatea mediului natural,ci de la capacitatea economico-socialǎ a agenților locali de a crea condiții atractive (artificiale).Astfel,muntele a devenit adeseori un simplu decor pentru activitǎți turistice multiple,de multe ori fǎrǎ o legǎturǎ directǎ cu acesta.Un studiu din 1993 realizat în Franța aratǎ cǎ, în aceastǎ țarǎ,majoritatea produselor turistice noi ale stațiunilor montane nu depindeau de mediul natural ( cazinouri,centre de repunere în formǎ,centre nautice etc.).

Imaginea muntelui care motiveazǎ deplasarea turisticǎ este adesea incompatibilǎ cu aceasta idee de degradare peisagisticǎ.Antropizarea peisajului montan este cu atât mai geru de acceptat,cu cât muntele este considerat în unele țǎri ca simbol național,iar degradarea peisajelor naturale poate fi asimilatǎ cu un afront la cultura naționalǎ.

Degradarea peisajelor este geru toleratǎ în unele societǎți care îi conferǎ un statut sacru,considerând-o o profanare sau un sacrilegiu.În 1993 descoperirea de cǎtre presa internaționalǎ a prezenței în partea sudicǎ a Everestului ( la 6.000 m altitudine) a numeroase reziduuri de la expedițiile care au încercat ascensiuni în ultimele decenii a suscitat indignare și proteste,desi aceasta poluare este mult mai modestǎ decât intr-o stațiune turisticǎ,iar riscurile de poluare sunt foarte mici la aceastǎ altitudine.Este vorba aici mai degrabǎ de o ripostǎ de ordin etic și estetic,decât ecologic.

Impactul ecologic al tuirsmului montan este difuz.Existǎ o diversitate de efecte,dar nu întotdeauna cauzele antropice au putut fi clar delimitate-cum ar fi cazurile de alunecǎri de teren sau avalanșele catastrofale din ultimele sezoane (1998-1999-2000) din Austria,Elveția și nordul Italiei.

Circulația turisticǎ stǎ la baza a numeroase surse de dezechilibru al ecosistemelor montane.Defrișarea masivǎ,prelevarea apei din rezervele subterane,agravatǎ de moda golfului și piscinelor,imposibilitatea tratǎrii apelor reziduale,datoritǎ condițiilor fizico-geografice ( altitudinea ridicatǎ este un impediment ) sau investițiilor deosebit de scumpe ( ținând cont și de sezonalitatea consumului ) constituie probleme ecologice majore.De asemenea,tehnicile de înzǎpezire artificialǎ,care sunt mari consumatoare de apǎ și care presupun importante modificǎri pedologice ( tasǎri și perturbǎri de ordin chimic ) ale terenurilor,sunt aspru criticate de geologiști.

Prezența turiștilor înșiși este sursa de perturbare a mediului.Eroziunea solului este mai mare în siturile foarte fercvente și acolo unde amenajǎrile au necesitat dispariția covorului vegetal ( poteci,pârtii de schi ).

Pe de alta parte,motivațiile turistice au incitat numeroși tuirști sǎ adopte practici dǎunǎtoare mediului ; sentimentul de libertate și nevoia de descoperire pe care le genereazǎ zona înaltǎ au determinat multiplicarea practicǎrii schiului „hors-piste”,a escaladei,a drumeției în cele mai ascunse colțuri ale masivului ; toate acestea au avut impact negativ asupra vieții animalelor ( în special a pǎsǎrilor,ale cǎror cuiburi au fost adesea perturbate )și plantelor.Alteori,intensificarea practicilor de cules ( ciuperci,fructe de pǎdure,flori ) au provocat dispariția unor speci.De asemenea,degradarea mugurilor prin trecerea repetatǎ a schiorilor sau creșterea numǎrului vetrelor de foc ( cu urmǎri uneori „incendiare”,devastânt unele pǎduri din zona mediteraneanǎ sau vestul Americi de Nord ) sunt efecte negative ale intensificǎrii circulației turistice în zonele montane.

În mod progresiv însǎ,aceste probleme au fost conștientizate,iar sensibilitatea guvernelor și a diverselor asociații sau organizații privind protecția mediului natural a crescut,având drept rezultat o serie de mǎsuri referitoare la controlul strict al amenajǎrilor montane,al circulației turistice în arealele fragile,al organizǎrii activitǎții turistice în zona montanǎ.Gestiunea mediului montan s-a dovetit a fi însa deosebit de dificilǎ,ea neputându-se rezuma la o abordare naturalistǎ,ci incluzând și aspectele economice,legate de rentabilitatea turismului montan și de costurile ridicate generate de mǎsurile de protecție,precum și cele socio- culturale.

1.6.TIPURI DE TURISM

Județul Caraș-Severin dispune de un bogat potențial turistic care ar putea constitui baza dezvoltării viitoare a regiunii. Aici pot fi practicate toate tipurile de turism:

TURISMUL MONTAN

Frumusețea peisajului, numeroase puncte de belvedere, chei, cascade, abrupturi și stâncării, peșteri și importante zone propice practicării sporturilor de iarnă, în special schiul – formează seria de motive pentru alegerea zonei ca o destinație splendidă de vacanță.

În zona montană funcționează stațiunile turistice: Semenic, Trei Ape, Secu (Muntele Semenic), Poiana Mărului și Muntele Mic.

AGROTURISMUL

Localități cu pensiuni turistice: Gărâna, Brebu Nou, Zăvoi (Poiana Ursului), Sasca Montană, Teregova, Zona Turnu Ruieni.

Localități cu posibilități de practicare a agroturismului: Vermeș, Berzovia, Ramna, Ocna de Fier, Dognecea, Ciudanovița, Ciclova Română, Cărbunari, Berzasca, Schievița, Armeniș, Socol, Pojejena, Prigor, Lăpușnicel, Bozovici, Eftimie Murgu, Mehadia.

TURISMUL DE VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

În munții Banatului se întâlnesc majoritatea speciilor de vânat, începând de la vânatul mic, cu pene, până la vânatul mare cu păr și pene. Patrimoniul cinegetic cunoscut se compune din: cerbi, lupi, pisici sălbatice, rațe sălbatice, fapt ce a dus la conturarea unui număr de 79 fonduri de vânătoare.

Rețeaua de ape care brăzdează Munții Banatului este bogată, în ea regăsindu-se o mare varietate de specii de pești, în comparație cu alte regiuni ale țării.

Pentru turismul de vânătoare Direcția Silvică Caraș – Severin dispune de un număr de 12 cabane de vânătoare (cu un număr total de 113 paturi): Poiana Mărului, Teregova, Valea Cernei, Clisura Dunării, Valea Radimna, Cheile Nerei, Valea Miniș, Semenic, Valea Bârzavei, Lacul Secu, Iersig, care au curent electric, rețea de alimentare cu apă rece și caldă și posibilități de servire a mesei.

TURISMUL CULTURAL ȘI RELIGIOS

Parcul Monumentelor de Sculptură din Gărâna – este un sit cultural dinamic (la fiecare ediție a Simpozionului Internațional de Sculptură sunt adăugate cinci noi creații).

Obiective religioase:

Mânăstirea Almăj – Putna, cu hramul "Schimbarea la față";

Mânăstirea Brebu, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului";

Schitul Teiuș – Caransebeș, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului";

Schitul "Sf. Iosif cel Nou de la Partoș, cu hramul "Sf. Iosif cel Nou de la Partoș";

Așezământul monahal – social Băile Herculane, cu hramul "Nașterea Maicii Domnului";

Așezământul monahal – social Glimboca, cu hramul "Sf. Treime",

Schitul Poiana Mărului, cu hramul "Înălțarea Domnului";

Așezământul Monahal Social Ruschița, cu hramul "Buna Vestire";

Schitul Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Sichevița;

Schitul Sf. Nectarie Feneș, cu hramul "Sf. Nectarie" – 9 noiembrie.

TURISMUL INDUSTRIAL ȘI URBAN

Muzeul de Locomotive, Muzeul de Istorie al Banatului Montan – situate în Reșița

Muzeul de Mineralogie "Constantin Gruescu" – Ocna de Fier.

TURISMUL BALNEAR

Turismul balneo – climateric este principala formă de turism practicată în județ, datorită valorii resurselor balneoturistice respectiv a factorilor de cură, localizați în stațiunea Băile Herculane.

Izvoarele termale (45 – 54) existente aici, conținând sulf și calciu sunt benefice pentru tratamentul bolilor sistemului periferic și al celui nervos, precum și ale afecțiunilor stomacului, aparatului respirator, ginecologie, de metabolism, a stărilor de stres prelungit și cură profilactică.

Renumele stațiunii balneoclimaterice de interes internațional, Băile Herculane se datorează apelor sale termominerale cu multiple proprietăți terapeutice. La acestea, se adaugă un topoclimat deosebit, cu efecte sanatogene recunoscute.

TURISMUL DE CROAZIERĂ

Se desfășoară pe o lungime de 60 km. Cel mai pitoresc este sectorul Baziaș – Turnu Severin, cunoscut sub numele de Defileulul Dunării. În punctul cel mai sudic al Banatului, Dunărea formează unul din cele mai impunătoare defileuri din Europa, cu cele două "cazane".

TURISMUL SPORTIV

Cadrul natural al județului Caraș – Severin oferă condiții favorabile practicării turismului sportiv; zona montană a județului cu baza tehnico – materială a turismului existentă permite desfășurarea activităților sportive.

În sezonul de iarnă se pot practica "sporturile albe" (Munții Semenic, Muntele Mic, Lacul Crivaia, Trei Ape, Văliug), iar în sezonul de vară sunt condiții prielnice practicării sporturilor nautice.

SPEOTURISMUL

Are mari posibilități de dezvoltare în zona carstică bănățeană, unde se întânesc peste 1024 de peșteri și avene, forme specifice endocarstului, cu formațiuni concreționare dintre cele mai interesante, și cu o faună cavernicolă relictă.

Majoritatea peșterilor se află în sectorul de chei ale văilor, cu accesibilitate bună: Gaura cu Muscă (Defileul Dunării), Dubova (Cheile Nerei), Tolosu, Comarnic, Liliecilor (Cheile Carașului).

TURISMUL DE AVENTURĂ

În Caraș- Severin se organizează concursul de motociclism montan, cunoscut sub numele de ENDUROMANIA, în care sportivi din toată lumea se întrec în escaladarea pe motocicletă a celor mai dificile poteci din Munții Țarcu și Semenic. Căutătorii de adrenalină pură găsesc în relieful Caraș – Severinului, suficiente condiții pentru formarea acesteia.

TURISMUL EXTREM ȘI DE ESCALADĂ

Valea Cernei constituie una dintre cele mai întinse zone calcaroase din țară, având un potențial turistic extrem de bogat. Climatul acestei regiuni, împreună cu relieful ușor accesibil, vegetația bogată și diversificată, peșterile și pereții abrupți sunt doar câteva din elementele de atracție pentru turiștii și alpiniștii din țara noastră sau străinătate.

1. REȚEAUA UNITĂȚILOR DE CAZARE TURISTICĂ

– NUMĂR –

Fg.1.Graficul unitǎților de cazare turisticǎ din Caraș-Severin

2. CAPACITATEA DE CAZARE TURISTICĂ EXISTENTĂ

– LOCURI –

Fg.2 .Graficul – capacitatea de cazare existentǎ în Caraș-Severin

3. CAPACITATEA DE CAZARE TURISTICĂ ÎN FUNCȚIUNE

LOCURI – ZILE

Fg.3.Graficul – capacitatea de cazare în funcțiune

4. TURIȘTI CAZAȚI – TOTAL

– NUMĂR PERSOANE-

Fg.4.Grafic – turiști cazați-total

4.1. TURIȘTI ROMÂNI CAZAȚI

– NUMĂR PERSOANE-

Fg.5.Grafic – Turiști români cazați

5. ÎNNOPTĂRI ÎN STRUCTURILE DE PRIMIRE TURISTICĂ

– NUMĂR –

Fg.6.Grafic – Înnoptǎri în structurile de primire turisticǎ

5.1. ÎNNOPTĂRI ALE TURIȘTILOR ROMÂNI CAZAȚI

– NUMĂR –

Fg.7.Grafic – Înnoptǎri ale turiștilor români cazați

6. INDICII DE UTILIZAREA A CAPACITĂȚII DE CAZARE ÎN FUNCȚIUNE

– % –

CAPITOLUL 2

Fg.8.Grafic – Indici de utilizare a capacitǎții de cazare în funcțiune

Capitolul 2

Județul CARAȘ-SEVERIN

2.1.AȘEZAREA GEOGRAFICǍ

Situat în partea de sud-vest a României,județul Caraș-Severin se aflǎ așezat între urmǎtoarele puncte extreme :în nord vârful Rusca;în sud dealul Capriva;punctul cel mai vestic se gǎsește la nord-vest de localitatea Iam,iar punctul cel mai estic este vârful Scǎrișoara.

Localitǎțile extreme sunt : în nord-Rușichița;în sud-Cozla;în vest-Socol,iar în est-Bucova.Cǎtre sud vest județul se învecineazǎ cu Iugoslavia,î n sud-est cu județul Mehedinți,în est cu județul Gorj,în nord-est cu județul Hunedoara,iar în nord-vest cu județul Timiș.

Legăturile cu județele limitrofe, cu restul țării și cu statele vecine se realizează prin intermediul următoarelor căi de acces:

Rutiere

Județul Caraș-Severin este străbătut de la NV la SE de drumul E70 sau DN6

București – Craiova – Caransebeș – Timișoara

cu stații importante în județ la Caransebeș și Băile Herculane.

și cu ramificațiile:

DN68 Caransebeș – Oțelul Roșu – Hațeg;

Poiana Mărului – stațiune turistică (35 km)

DN58 Caransebeș – Reșița – Anina;

DN57B Oravița – Anina – Bozovici;

DN57 Oravița – Moldova Nouă.

Naideș – punct vamal spre Iugoslavia

Stamora Moravița – (jud. Timiș) punct vamal spre Iugoslavia.

– DN58C Reșița – Stațiunea montană Semenic (50km)

Feroviare:

Magistrala București – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Caransebeș – Timișoara

cu ramificațiile: Caransebeș – Reșița și Caransebeș – Oțelu Roșu – Băuțari.

Alte linii SNCFR în interiorul județului sunt:

Reșița – Timișoara;

Reșița – Berzovia – Oravița;

Oravița – Iam;

Oravița – Anina.

Aeriene: aeroportul civil Caransebeș, situat la 5 km de municipiul Caransebeș și 45 km de municipiul Reșița.

Fluviale: transportul fluvial pe teritoriul județului este asigurat de portul amplasat în localitatea Moldova Nouă, acesta fiind primul port de pe Dunărea românească.

Lungimea totală a drumurilor publice este de 1892 km (din care drumuri modernizate 715 km si pietruite 364 Km); drumuri naționale 558 din care 507 km modernizate si 51 km pitruite; drumuri județene si comunale 1344 km (208 km drumuri modernizate, 295 km cu îmbrăcăminte) iar rețeaua liniilor de cale ferată măsoară 649 km din care 237 km linie electrificată.

Telecomunicațiile sunt asigurate pe marea majoritate a suprafeței județului de cele două servicii GSM (în ordine alfabetică) Connex și Dialog

2.2.STRUCTURA GEOLOGICǍ ȘI RELIEFUL

Aproape întreg teritoriul județului Caraș-Severin aparține ca sturcturǎ geologicǎ orogenului Carpaților Meridionali,care este constituit din douǎ unitǎți geotectonice principale : Autohtonul Danubian și Cristalinul Getic care suportǎ cuverturi sedimentare.Sub aspect geomorfologic relieful județului Caraș-Severin se caracterizează printr-o mare varietate de forme: munți 65,4%; depresiuni 16,5%; dealuri 10,8% și câmpii 7,3%.Fondul silvic are 48% din suprafața totală a județului, ceea ce reprezintă 6,1% din fondul silvic național. Suprafața forestieră asigură exploatarea a peste 700.000 mc de lemn anual, și alte resurse cum ar fi fructele de pădure, vânat și pescuit, plantele din flora spontană.

Spațiul muntos

Cuprinde mai multe grupe muntoase ce aparțin următoarelor unități geografice:

Munții Banatului – din compartimentul cărora fac parte:

Muntii Almajului sunt alcǎtuiți,în cea mai mare parte,din filite,cuarțite,gnaise ;în unele regiuni apar și roci sedimentare.Prezintǎ mai multe culmi principale între care cea mai importantǎ este aceea cu direcția nord-sud,marcatǎ de vârfurile Cârșa Mare (1167m),Cherbelezu (1102m),Omeniscu Mare (897m) și Urzica (873m).În cuprinsul acestor munți apar sectoare de chei-pe Sirina,Putna și Rudǎria.

Muntele Semenic este cuprins între văile Bârzava și Poneasca la vest, Depresiunea Almăjului la sud și culoarul Timiș-Mehadica la est. Valea superioară, transversală a Timișului separă partea lor nordică, cu înălțimi mai reduse, coborând sub 600-700 m (Masivul Neman), de partea sudică – zona înaltă a Semenicului. Acestea din urmă reprezintă treapta cea mai înaltă și mai masivă a munților propriu-ziși ai Banatului, având înălțimi stâncoase de peste 1400 m: Vârful Semenic (1446 m) Piatra Goznei (1447 m), Piatra Nedeii (1437 m).

Munții Locvei sunt situați în vestul Munților Banatului și culmineazǎ în vârful Corhanu Mare (735m),fiind alcǎtuiți din șisturi cristaline în vest,iar în est din calcare,triasice,jurasice și cretacice,strǎpunse de banatite.În zonele ocupate de calcare înǎlțimile depǎșesc 700 m,între formele de relief carstic dezvoltat aici predominând dolinele ;se întalnesc și peșteri.

Munții Aninei cuprinși între valea Bârzavei la nord,Cheile Nerei la sud,dealurile Bozoviciului,vǎile Poneasca și Bârzava la est,Dealurile Oraviței și Depresiunea Lupacului la vest sunt situați în partea centralǎ și de nord a sinclinalului Reșița-Moldova Noua,unde predominǎ calcarele jurasice și cretacice.Au o alură de munți înalți sălbatici, în ciuda altitudinii lor modeste. Se evidențiază culmile: Vârful Pleșina (1144 m), Leordiș (1160 m), Cununa (1064 m), Panor (808 m).

Munții Dognecei reprezintă extremitatea nord-vestică a Munților Banatului, începând din valea râului Caraș spre nord. Principalele culmi care se individualizează în zonă sunt: Vârful Culmea Mare (617 m), Cioaca Ștefănui (540 m).

Grupa vestică a Carpaților Meridionali include:

Munții Cernei sunt limitați de depresiunea Mehadica,valea Hidegului,valea Cernei și valea Olanului și sunt alcǎtuiți dintr-o culme principalǎ paralelǎ cu Cerna și alta secundarǎ,care are direcția nord-sud.Pe culmea principalǎ sunt dispuse vârfurile Dobrii (1928m),Cailor (1856m),Baldoveni (1800m),Vlașcu Mare (1608m).

Muntele Țarcu delimitat spre vest prin culoarul Timiș-Cerna de Munții Banatului și prin Valea râului Hideg de Munții Cernei. Masivul Țarcu, constituit aproape în exclusivitate din șisturi cristaline, este materializat prin Vârfurile Țarcu (2190 m), Caleanu (2190 m), Matania (2165 m).

Muntele Mic reprezintă o subunitate a Munților Țarcu, având o poziție laterală, la nord-est de culmea principală a acestora; îl delimitează Valea Sebeșului la sud, a Șucului la est, a Bistrei Mărului la nord și Depresiunea Caransebeșului spre vest. Înălțimea maximă este atinsă în Vârful Muntele Mic (1806 m).

Muntii Mehedinti desfǎșurați parțial pe teritoriul județului,au ca înǎlțimi proeminente Colțul Pietrei (1229m) și Domogledul (1105m).Diversitatea alcǎtuirii lor petrografice se evidențiazǎ și în relief,remarcându-se prezența șisturilor cristaline cǎrora le corespunde Culmea Cernei,cu înǎlțimi de 1100 m.

Culmile sudice ale Munților Poiana Ruscă

Munții Poiana Ruscă realizează legătura morfologică dintre Munții Metaliferi ai Banatului, Carpații Meridionali și Munții Apuseni de care sunt separați prin culoarul Mureșului. Cotele maxime ale masivului sunt atinse în zona centrală în Vîrful Padeș (1374 m) și Vârful Rusca (1355 m).

Depresiunile

Relieful depresionar este reprezentat de prin:

Depresiunea Caransebeș-Mehadica, a cărei conformație este cea a unui graben.

Depresiunea Caransebeș are un relief colinar, fiind separată de depresiunea Mehadica prin pasul Domașnea (Poarta Orientală).

Depresiunea Almăjului prezintǎ altitudini de 400-500 m în est și 300-350 m în vest.În cuprinsul depresiuni se întâlnesc 7 nivele de terasǎ,mai dezvoltate în partea stângǎ a Nerei.

Depresiunea Ezeriș este situată pe locul ocupat de un fost braț al Mării Panonice.În cuprinsul ei se remarcǎ bazinele de la Brebu,Ezeriș și Câlnic.

Dealurile

Au o răspândire relativ limitată în cadrul județului. Unitățile mai importante sunt:

Dealurile Doclinului reprezentând un piemont de acumulare,fiind alcǎtuite din roci poliocene, cu înălțimi în jur de 200 m.

Dealurile piemontane ale Oraviței formate din șisturi cristaline, gresii permiene și calcare jurasic străpunse de banatite, cu înălțimi ce scad spre Câmpia Carașului.

Dealurile Sacoș-Zăgujeni prezintă depozite poliocene străpunse de șisturi cristaline (Culmea Blauca și Măgura Poienii).

Dealurile Bozoviciului sunt alcătuite din roci eruptive și șisturi cristaline. Au aspectul unor culmi prelungi cu altitudini între 500-800 m.

Câmpiile

Aceastǎ treaptǎ de relief ocupǎ o suprafațǎ redusǎ,fiind reprzentatǎ printr-o serie de subunitǎți ale Câmpiei Timișului :

Câmpiile Șipotului-este situatǎ între râurile Pogoniș și Bârzava .

Câmpia Moraviței-se gǎsește la sud de Bârzava.

Câmpia Carașului,dezvoltatǎ pe partea stângǎ a râului cu același nume,este o câmpie subcolinarǎ.

2.3.CLIMA

Datoritǎ așezǎrii județului în partea sud-vesticǎ a țǎrii,nu departe de Marea Adriaticǎ și la adǎpostul Munților Carpați,teritoriul sǎu se integreazǎ climatului temperat –continental moderat,subtipul bǎnǎțean,cu nuanțe submediteraneene.

Subtipul climatic bǎnǎțean se caracterizeazǎ prin circulația maselor de aer atlantic și prin invazia maselor de aer mediteranean,ceea ce conferǎ caracter moderat regimului termic,cu frecvente perioade de încǎlzire în timpul iernii,cu primǎveri timpurii și cantitǎți medii multianuale de precipitații relativ ridicate.

Condițile climatice prin regimul termic și al precipitaților favorizează practicarea turismului în tot timpul anului; intervalul august-octombrie reprezintă un optim pentru drumeția montană. Iarna poate oferii mari satisfacții în Muntele Mic și pe platoul Semenicului, mai ales celor care practică sporturile de iarnă. Primăvara este indicată în special pentru excursiile pe rază mai scurtă. Vara se poate practica drumeția.

În județul Caraș-Severin temperatura medie anuală este de 11,50 C la Oravița și Caransebeș. Temperatura medie a lunii ianuarie variază între –1 și –30 C (Muntele Mic face excepție, temperaturile fiind mai coborâte aici). Pentru luna iulie, cifrele sunt de 22 – 230 C. Zona Băile Herculane este bine cunoscută.

În județ se înregistrează 180-200 zile pe an fără îngheț (doar circa 150 zile în Muntele Mic), iar stratul de zăpadă se menține pe sol în medie 30-50 zile numai sus pe Platoul Semenicului, precum și în Muntele Mic (aici zăpada se menține circa 150 zile pe an).

În ceea ce privește cantitatea anuală de precipitații, media este de 800-1000 mm.

Vânturile mai frecvente sunt: Austrul cald și uscat, care bate din partea de sud-vest și Coșava, vânt violent, care depășește uneori 15 m/s, ce bate dinspre apus.

2.4.REȚEAUA HIDROGRAFICǍ

Județul Caraș-Severin,cu un relief predominant muntos,prezintǎ o rețea de ape curgǎtoare,ape subterane și lacuri bine conturate.

Sub aspect hidrografic, suprafața județului Caraș-Severin este puternic fragmentată de văile apelor curgătoare tributare râurilor Timiș, Caraș, Cerna, Nera și colectate de fluviul Dunărea.Cât timp curg printre munți alcătuiți din roci eruptive sau metamorfice, apele formează rețelele hidrografice “normale” (izvoare, pârâiașe, pârâuri și râuri de munte care se succed normal), dar ele se “dezorganizează” în cuprinsul întinselor zone carstice unde asistăm la fenomene ca pierderea apelor prin sorburi (ponoare), văi permanent sau temporar seci, cursuri de apă subterane (Ponor-Plopa, Buhui, Comarnic), apoui izbucnirea din nou la suprafață a apelor care au circulat în subteran – izbucuri ca al Carașului (izbucul Luncăi), al Iordanului din Cheile Nerei, al Birgăului din Cheile Minișului.Cursurile de apă, în drumul lor sapă văi adânci, înguste și cu aspect de chei în calcare, cu numeroase rupturi în pantă formând mici cascade (cascada Beușnița în cursul Beușniței, cascada Coronini, cascada Bigăr în cheile Minișului) și marminte în patul albiei, oferind astfel priveliști foarte atractive și totodată căi de acces către inima munților, trasee turistice cu atracții peisagistice inedite.

Lacurile

Ocupǎ un loc important în hidrografia județului,predominând cele de naturǎ antropicǎ,efect al dezvoltǎrii economico-sociale a așezǎrilor,al necesarului tot mai sporit de apǎ potabilǎ și industrialǎ,al adǎugǎrii funcției de agrement unora dintre lacuri.

Lacurile naturale ocupǎ suprafețe restrânse,cele mai însemnate și care au stat în atenția specialiștilor fiind lacurile carstice.Lacurile narurale existente sunt : Lacul Dracului în Cheile Nerei și Lacul Ochiul Beiului în Munții Aninei;există și numeroase lacuri artificiale de baraj: Văliug, Gozna, Secu și Breazova (pe Bârzava), Trei Ape (pe Timiș), Buhui și Mărghitaș (pe Buhui), Lacul Mare și Lacul Mic (pe Caraș),etc.

Interesante sunt și lacurile subterane: Grota Buhui, Grota Morii (în Munții Aninei).

Apele subterane

Sunt reprezentate de cele cantonate în calcarele mezozoice din banda Reșița-Moldova Nouă și Munții Cernei ce provin din apa meteorică ce circulă prin rețeaua fisuro-carstică reapărând la zi la nivelele inferioare sub forma de izbucuri.

În zonele de fracturǎ de la contactul dintre formațiunile eruptive și calcar,care alcǎtuiesc substratul pe care curge Cerna,existǎ o intensǎ circulație a apelor subterane provenite din infiltrații-fracturile având o extindere foarte mare în profunzime,pânǎ la 1200 m.De aici apele infiltrate reapar pe malurile Cernei sub formǎ de izvoare termico-minerale ascendente.

În județul Caraș-Severin există numeroase izvoare termo-minerale în Valea Cernei precum și în zonele Mehadica-Cuptoare și Oravița-Ciclova.

De o importanță majoră pentru turism sunt resursele hidrominerale cantonate pe Valea Cernei în stațiunea Băile Herculane. Acestea sunt ape minerale termale clorosodice, bromiodurate sau iodurate, sulfuroase și radioactive.

.

2.5.VEGETAȚIA

Caracteristicile reliefului, dispunerea acestuia în trepte de la vest la est au influențat etajarea vegetației. De la regiunea de câmpie și până la crestele munților se succed următoarele zone de vegetație:

Zona stepei și silvostepei

Ocupă suprafețe restrânse în Câmpia Gătaiei și în golful de câmpie drenat de apele Carașului și Nerei,unde pajiștile spontane au fost înlocuite cu plante de culturǎ.

În luncile râurilor cresc plopi, sălcii, ulmi. Văile și depresiunile adăpostite de vănt oferă condiții optime pentru asociațiile de fag și stejar pufos. În Câmpia Carașului, Gârliștei și Nerei cresc cărpinița, scumpia, liliacul sălbatic.

Zona pădurilor

Este bine reprezentată și diferențiat etajată.

Etajul quercineelor, alcătuit din cer, gârniță, tei, stejar pufos, este răspăndit în Dealurile Vestice, la Moldova Nouă, în împrejurimile localităților Reșița, Bocșa, Caransebeș.

Etajul fagului – fagul constituie specia principală a pădurilor Munților Banatului. Fagul coboară până la 52 m altitudine (în Defileul Dunării) și urcă până la 1435 m altitudine (în Semenic). Este prezent în amestec cu ulmul de munte, paltinul, gorunul, iar în partea superioară se amestecă cu bradul și molidul.

Zona alpină

Este formată din două etaje: subalpin și alpin.

Etajul subalpin, cuprins între limita superioară a pădurilor și 1700-1800 m, se caracterizează prin asociații de graminee între care predomină pajiștea de iarba câmpului, păiuș roșu, țepoșică, firuță. Se mai întâlnesc plante cu flori viu colorate: garofițele de munte, clopoței alpini, ienupăr,smirdarul,tufe de afin.La altitudinea de 1700 -1800 m se remarcǎ prezența jepenișului.

Etajul alpin propriu zis este caracterizat de prezența asociațiilor de graminee, pajiști de iarba vântului, părușcă, plante lemnoase pitice ca sălciile pitice și azalea.

Vegetația, variată atât la munte cât și pe dealuri, și culoarele de vale, interesează prin valoarea peisagistică, estetică îndeosebi pădurile de brad din Munții Semenic și Aninei, pădurile de fag de la Obârșia Nerei în Munții Semenic și pădurile de liliac din arealul carstic carașovean și dunărean; pajiștile montane și alpine (din Munții Aninei, Semenic și Muntele Mic), științifică (elemente floristice rare – Daphne Laureola, colie, garofiță, mixandră sălbatică; endemice – specii de garofiță, ciuboțica cucului, campanula, bujorul bănățean, albăstrița, stânjenel; rezervații (Cheile Nerei- Beușnița, Izvoarele Nerei, Ciclova-Oravița, Valea Mare, Cheile Carașului, etc.), social recreative și de odihnă (în ariile periurbane și ale stațiunilor, ca de exemplu pădurile din jurul Reșiței, cele de la Băile Herculane), fondul cinegetic de mare bogăție și valoare pe care-l dețin pădurile de munte, calitatea terapeutică a pădurilor de conifere, regeneraera naturală a mediului, etc.

FAUNA

Prin varietatea,bogǎția și originalitatea ei,aceasta nu rǎmâne cu nimic în urma florei.Viața freamǎtǎ aici prin mii de specii și animale.

Prezintă interes prin valoarea peisagistică, estetică, dar mai ales prin fondul cinegetic (urs, mistreț, căprior, cerb, etc.) pe care-l are domeniul montan și fondul piscicol al râurilor și lacurilor de munte, precum și fluviul Dunărea.

Un loc important in lumea animală din judetul Caras Severin il ocupa reptilele, dintre care unele pe cale de dispariție. Tipurile reprezentative sunt: vipera cu corn (în regiunile calcaroase de la Dunăre, Cheile Nerei, Cheile Minișului, Cheile Carașului) și scorpionul din zona Băile Herculane. În jurul stațiunii Băile Herculane se află peste 1500 specii de lepidoptere.

Dintre animalele specifice pădurilor de foioase frecvente sunt: lupul, veverița, jderul de pădure, pisica sălbatică, mistrețul, căprioara, iepurele, ierunca.

Bogată este și fauna de păsări: privighetoarea, mierla, cucul, sturzul, codobatura, potârnichea de stâncă, cocoșul de munte, vulturul egiptean.

Râurile de munte sunt bogate în păstrăv indigen, păstrăv curcubeu, lipan, mreana de munte. În regiunile ce străbat câmpia se găsesc scobarul, cleanul, mreana, iar în Dunăre crap, somn, știucă, cegă, șalău, nisetrul, păstruga, morunul.

2.6.Resursele turistice

Potențialul turistic deosebit de variat și bogat, de mare valoare și atractivitate este dat de cadrul natural, resursele balneare, monumentele istorice, de artă și de bogăția fondului etno-folcloric.

Principalele atracții ale județului, resursele naturale, prezintă valențe estetice, recreative și terapeutice, constituind factorii majori de atragere și reținere a turiștilor.

Din punct de vedere turistic, principalul element atractiv al județului îl constituie relieful, care se impune atât prin frumusețea peisajeor pe care le generează cât și prin posibilitățile pe care le oferă de a fi valorificate turistic, îmbogățind astfel, oferta turistică a județului.

Relieful montan se înscrie cu o largă gamă de aspecte peisagistice și atracții turistice legate de varietatea formațiunilor carstice și glaciare, rețeaua de văi, etc. Măreția peisajelor carstice este dată de relieful calcaros din M-ții Aninei, Valea Cernei, Defileul Dunării și M-ții Locvei, reprezentat prin forme de suprafață (chei, cascade, doline, uvale, lapizeuri, etc) sau de adâncire (peșteri) concretizate în teritoriu astfel:

Valea Cernei, traseu deosebit de spectaculos, în lungul ei întâlnindu-se Cheile Corcoaiei, de forma unui tunel uriaș; cascadele și ciucevele de la Bobot; muntele Medved, care prezintă o varietate de forme carstice de suprafață; Valea Țeșinei, afluent stâng al Cernei la km 13,8 amonte de Herculane, pitorească sălbăticia versanților săi calcaroși acoperiți cu păduri de fag, cu exemplare de brad alb sau molid;

Cheile Carașului (17 km),se desfășoară pe Valea Carașului fiind săpate în munții calcaroși ai Aninei. Sunt impresionante prin pitorescul și sălbăticia lor și prin covorul vegetal ce amintește de regiunile mediteranieene. Sunt monumente ale naturii;

Cheile Gârliștei, încep în imediata apropiere a Aninei și se desfășoară către nord pe o lungime de 8 km;

Cheile Minișului, cuprind o succesiune de chei sălbatice desfășurate pe circa 14 km din care se remarcă, cheile și cascada Bigărului, peșterile lui Adam, stânca “Leului” etc;

Cheile Nerei (22 km), cuprinse între Șopotul Nou și Sasca Montană (în Munții Aninei), constituie un valoros obiectiv turistic prin sălbăticia și pitorescul lor, pe întrg parcursul lor prezentând o strânsă îmbinare între stâncă, vegetație și apă. Sunt declarate monumente ale naturii;

Cheile Globului, se desfășoară în valea ogașului Globului cu o lungime de 2,5 km;

Peștera Hoților (Băile Herculane), cu o lungime de 143 m și trei deschideri, este străbătută de curenți umezi și locuite de colonii de lilieci. Peștera Hoților prezintă o deosebită importanță arheologică și biospeologică;

Peștera Comarnic situată în bazinul Carașului, este cea mai mare peșteră din Munții Banatului. Lungimea peșterii este de 4 km și prezintă remarcabile fenomene carstice subterane. Peștera este declarată rezervație speologică;

Peștera Popovăț, situată la câțiva km de peștera Comarnic, are lungimea galeriilor de 1,1 km. Este formată din galerii și săli care se dispun din două etaje distincte. Peștera Popovăț este declarată rezervație speologică și este remarcabilă mai ales pentru splendorile unice ale sălii sale finale;

Peștera Buhui, situată în apropierea orașului Anina, are o lungime de 3,2 km și un puternic curs de apă subterană. Este alcătuită din două galerii, din care una principală de interes turistic. Înaceastă galerie și în sălile laterale se află numeroase și variate formațiuni stalagmitice și două pitorești cascade;

Peștera Mărghitaș, situată în apropierea lacului Buhui, în Munții Aninei;

Peștera Racoviță, este monument al naturii, cu lungimea de 250 m de galerii, situată în cheile Carașului. Este ornamentată cu formațiuni stalactitice și stalagmitice spectaculoase;

Peștera Liliecilor, din Cheile Carașului (400 m lungime). Conturul intrării imită întocmai conturul hărții Africii. Peștera adăpostește un număr mare de lilieci;

Peștera Ponor Plopa, situată în apropierea izvoarelor Minișului, are o lungime de 700 m, apa ce curge în interior formând șase lacuri consecutive;

Peștera Gura cu Muscă, se află pe malul românesc al Dunării, în apropierea localității Pescari;

Avenul din Poiana Gropii, în Munții Aninei, între Reșița și Crivaia, este cel mai adânc aven din țară, cu o adâncime de 235 m;

Domeniul schiabil în Munții Semenic, Muntele Mic.

Dispunerea reliefului în trepte oferă numeroase puncte de belvedere cum sunt cele de pe Valea Cernei sau din Munți Semenic, Aninei și Locvei: platouri carstice – Iabalcea, Ravniștea, Mărghitaș, Colonovăț, La fânețe, Cărbunari, Sf. Elena, Moldovița, Coronini și Vf. Pietrele Albe, Ciorcini, Elisabeta, Piatra Baniței, Crucea Albă.

Relieful colinar și depresionar prezintă atracții turistice mai reduse, dar împreună cu celelalte componente crează peisaje pitorești și favorizează dezvoltarea turismului.

Concluzionând, putem afirma că aspectele peisagistice, magnifice prin frumusețea lor naturală, sunt date de varietatea formelor de relief, alternanța munților cu culoare de vale, contrastul coloristic dintre fânețe și pășunile montane și bogatele păduri de rășinoase, precum și de apariția spontană a unor elemente de vegetație submediteraneană.

Valoarea turistică a cadrului natural este amplificată și de caracteristicile celorlalți factori: hidrografie, climă, vegetație, faună, care la rândul prezintă o mare varietate și originalitate, imprimând peisajului un grad de atractivitate turistică deosebită.

2.6.1.REZERVAȚII NATURALE

Marea varietate a cadrului natural,bogǎția florei și faunei cu multe elemente sudice al cǎror areal își gǎsește limita nordicǎ în județul Caraș –Severin au creat posibilitatea ca întinse teritorii sǎ primeascǎ statut de monument al naturii,rezervație naturalǎ sau parc național.

Rezervația naturalǎ Domogled este printre primele rezervații naturale din țara noastra. Este un sanctuar al unei flore și faune de o deosebită varietate, foarte bogată în elemente rare, endemice sau cu răspândire meridională. Pe o suprafață relativ restrânsă (1194 ha) reunește peste 2000 specii florare și o mare varietate de insecte și îndeosebi fluturi (cca. 1500 specii de lepidoctere), dar și vipera cu corn, scorpionul;

Rezervația naturalǎ valea Ciclovei – Oraviței – cu o suprafață de 218,9 ha. Se remarcă flora cu câteva specii de plante rare: tisa, bujorul bănățean, câteva specii de orhidee;

Rezervația naturalǎ Cheile Carașului (894 ha) – rezervație botanică, cinegetică și peisagistică; suprafața platformei este sculptată aproape în întregime în formațiuni calcaroase, cu predominarea fenomenelor carstice: peșteri, avene, doline. Vegetația este foarte variată;

Peștera Comarnic și Peștera Popovăț – rezervații speologice;

Pădurea Dognecea – rezervație forestieră;

Pădurea Berzovia – rezervație forestieră;

Rezervația naturalǎ Izvoarele Nerei – se întinde pe versantul sudic al masivului Semenic între altitudinile de 620 m și 1410 m. Are o suprafață de 2500 ha, fiind importantă prin vegetația de făgete, considerată unică în Europa datorită frumuseții;

Rezervația naturalǎ Valea Mare – situată la 3 km. de Moldova-Veche, cu o suprafață de 488 ha;vegetația arboreascǎ este formatǎ din frasin,stejar,fag,în amestec cu carpen.

Rezervația naturalǎ Cheile Nerei-Beușnița – trăsătura principală a acestei regiuni este bogăția de specii floristice sudice. Aici sunt ocrotite și fenomene carstice: ponoare, izbucuri, peșteri de un mare interes turistic, rezervație mixtă;

Punctele fosilifere de la Svinița (fauna mezozoică) și Soceni – ( faună neozoică – peste 2500 de specii de gesteropode);

Valea Mare – rezervație floristică în Munții Locvei;

Rezervația naturalǎ Izvoarele Nerei – rezervație naturală importantă prin vegetația forestieră de făgete considerată unică în Europa datorită frumuseții (făgete de peste 350 ani și 40 m înălțime).

2.6.2.RESURSE TURISTICE ANTROPICE

Județul Caraș-Severin deține numeroase vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură și artă, precum și un patrimoniu etno-folcloric care atestă evoluția și continuitatea de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei.Tot acest fond cultural-istoric formează o parte însemnată a ofertei turistice potențiale și o componentă a imaginii turistice a județului pe piața internă și internațională.

Monumente de artă de factură religioasă

În județul Caraș-Severin se află un număr însemnat de monumente de artă religiosă, din care un interes mai mare pentru turism îl reprezintă:

biserica Sf. Gheorghe din Caransebeș (monument de arhitectură datând din secolele XV-XIX );

biserică de tip romanic (sfârșitul sec.XIII) – Caransebeș;

biserică medievală – Constantin Daicoviciu;

biserica în stil baroc vienez din secolul al XVIII-lea din comuna Ciclova Montană;

biserica Adormirea Maicii Domnului din Oravița;

mânăstirea Baziaș din satul Baziaș;

biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din satul Calina;

biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Bănia (biserică în stil baroc),

Monumente istorice de artă laică

Monumentele istorice de artă laică sunt reprezentate de vechi clădiri monumentale cum sunt cele din localitățile:

Caransebeș – fosta garnizoană a grănicerilor și Primăria;

Oravița – Teatrul Vechi (1789-1817);

Băile Herculane – Complexul balnear realizat în stil baroc (secolul XVIII-XIX) și gara realizată tot în stil baroc;

Ciclova Montană – beciurile fostei fabrici de bere,

Monumente de artă plastică și comemorativă

Cele mai importante monumente de artă plastică și comemorativă sunt:

statuia lui Hercule din Băile Herculane;

statuia generalului I.Dragalina sculptată de Spiridon Georgescu și mormântul etnografului Iuliu Vuia din Caransebeș;

mormântul pictorului Dimitrie Popovici din Oravița;

statuia lui Eftimie Murgu

revoluționar pașoptist din Bozovici

singurul monument al turistului aflat la Rusca Montană

expozitiile permanente de sculptura de la Garâna

expoziție de mineralogie la Ocna de Fier

Ruine și cetăți medievale

Dintre cele mai importante amintim:

ruinele cetății feudale Mehadia de pe dealul Parconi;

ruinele castrului și așezării civile Tibiscum, din apropierea satului Jupa;

ruinele castrului roman Capul Bubalii, aflate în hotarul localității Cornuțel Banat;

vestigiile castrului roman “Centum Putnei”, aflate pe teritoriul localității Surduc-Banat;

“Buza Turcului” cetate din epoca feudală din localtatea Bocșa,

construcție romană de tip “Mansio” (sec.II-III) – Brebu;

construcție romană – Bucoșnița;

municipiul roman Tibiscum (sec.II-IV) – Iaz;

castru de așezare civilă romană – Cornuțel;

așezare fortificată dacică de la Grădiște, de la Dalboșeț;

așezare civilă romană (sec.II-III) și fortificație medievală de pământ – Domașnea;

Țărmuri – așezare neolitică, hallstatiană și feudală timpurie;

Stânca cu picturi rupestre, evul mediu, biserica fortificată (sec.XIII-XIV), necropolă, din Dealul Cetate;

castru roman Tibiscum (sec.II-IV) – Jupa;

construcție romano statio (sec.II-III) – Lăpușnicel;

peștere cu locuire din comuna primitivă pe Valea Mare;

așezare și fortificație din epoca bronzului, dacică și feudală de la Culă, peștera Gaura Chindiei I și II cu picturi rupestre și peștera Gaura cu Muscă – Pescari;

construcție și porțiune de drum roman (sec.II-III) la cca 400 m de villa rustica – Șopotul Vechi;

așezare daco-romano de prelucrare a fierului (sec.III-IV) – Șoșdea;

câmp de tumuli – Ticvanul Mare;

așezare neolitică, așezare și necropolă medievală – Vrani;

așezare neolitică – Zorlențu Mare;

așezare din orânduirea comunei primitive – Peștera Stârnic – Valea Domanului;

așezare de epocă romană și feudală – Prăvale-Gârbovăț ;

Muzee

Dintre muzeele județului Caraș-Severin importanță turistică prezintă: Muzeul Județean de Istorie Reșița, cu secții la Oravița, Moldova Nouă și Băile Herculane. În Reșița sunt secții de arheologie, istorie medievală, minerit-metalurgie, artă; secția din Oravița cuprinde istoria culturii cărășene, istoria farmaciei montanistice bănățene; secția din Moldova Nouă se constituie în expoziție permanentă de istorie-arheologie și etnografice a clisurii Dunării; la Băile Herculane se găsește Muzeul stațiunii și istoria stațiunii.Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș are secție de arheologie la Jupa și expoziția de istorie a orașului Caransebeș și a Banatului de Sud.În Reșița funcționează Muzeul locomotivelor cu aburi (singurul muzeu de acest gen din țară).La Ocna de Fier se află colecția de mineralogie estetică “C.Gruiescu”, iar la Reșița Colecția de icoane și carte veche a Protopopiatului Ortodox.

Valori folclorice și etnografice

Sunt valori ale spiritualității care oferă un grad sporit de interes vizitatorului ocazional sau pentru specialistul avizat. Caraș-Severinul este un județ în care se păstrează foarte bogate tradiții etnografice și folclorice:

Manifestări folclorice: “Alaiul Primăverii” din Reșița; “Sărbătoarea Liliacului” organizată la Carașova sau în apropierea comunei Eftimie Murgu; “Sărbătoarea Narciselor” la Zervești; Festivalul de muzică populară “Luță Ioniță” la Caransebeș; horele organizate în aer liber cu ocazia nedeelor;

Artizanat în localitățile Potoc și Bozovici: țesături, costume;

Meșteșuguri: centre producătoare de ceramică populară, unde olăritul este o îndeletnicire străveche sunt Biniș și Potoc;

Monumente de arhitectură populară sunt bisericile de lemn din comunele Colina, Zorlențu-Mare, Izgar, Vermeș, Ezeriș precum și casele de lemn din comuna Băuțar:

Muzee etnofolclorice la: Caransebeș și Ramna;

Port popular – centrele unde bogăția și originalitatea costumului popular s-a păstrat nealterată de influențele urbane, sunt: Valea Carașului (Carașova), Valea Timișului (Petroșnița), Valea Bistrei și mai ales Valea Almăjului.

Obiective economice de mare interes turistic

Experiența arată că multe obiective economice constituie și atracții turistice, care sunt vizitate de un număr însemnat de turiști. Între aceste obiective se remarcă lacurile de acumulare: Lacul Mare (pe râul Caraș), Lacurile Vârtoape (pe pârâul Moravița), lacurile Văliug, Secu și Gozna (pe râul Bârzava), Lacul Trei Ape (pe râul Timiș), lacurile Buhui și Mărghitaș (pe pârâul Buhui) și altele.

2.7. ZONAREA TURISTICĂ A JUDEȚULUI CARAȘ-SEVERIN

În zonarea turisticǎ a județului s-au folosit ca indici cantitativi și calitativi urmǎtori factori : calitatea și caracterul cadrului natural ;rețeaua valorilor socio – culturale ;gruparea obiectivelor turistice și puterea lor de atracție ;baza tehnico-materialǎ existentǎ ;specificul zonei conturate ;ritmul,intensitatea,durata,densitatea și direcția mișcǎrii turistice. Pe baza acestor indici,cantitativi și calitativi,în Caraș – Severin se pot distinge 5 zone turistice,cu mai multe subzone.

2.7.1 Zona turistică Muntele Mic – Poiana Ruscăi

Subzona Muntele Mic

Această zonă este foarte apreciată, oferind condiții optime pentru odihnă și sporturi de iarnă,practicându-se un turism de agrement. Cuprinde masivele Muntele Mic, Țarcu, Godeanu,precum și Culoarele Timiș și Bistra.Este variat și în parte reprezentativ pentru județ: peisaje și forme glaciare pitorești, lacuri glaciare (Iezerul Trocului, Iezerlu Nevaia), fond cinegetic și piscicol, puncte de belvedere în Munții Țarcu; peisaje alpine, platouri întinse cu largi panorame în Munții Godeanu; domeniul schiabil și lacul de acumulare în Muntele Mic; peisaje deluroase cu întinse livezi de pomi fructiferi în culoarele Timiș și Bistra; sate cu o mare bogăție etnofolclorică, specifică Banatului în culoare (Bucova, Băuțar); monumente istorice și de artă în orașul Caransebeș.

Funcția turistică – este destul de complexă, fiind reprezentată prin: turismul montan (drumeție, cunoaștere, alpinism); sporturi de iarnă (Muntele Mic); odihnă și recreere (în toți munții și îndeosebi pe Bistra Mărului, cu lacul și Complexul Scorillo); vânătoare și pescuit sportiv; turism itinerant cu valențe culturale; agroturism (satul Marga).Această zonă este accesibilă de pe E70 cu telescaunul (Muntele Mic), din culoarul Bistrei sau de pe Valea Cernei (Munții Godeanu).Ca centre turistice avem Caransebeșul – punct de dispersie a turiștilor în sectorul montan; Complexele turistice Scorillo și Muntele Mic.Complexul turistic Muntele Mic, situat la altitudinea de 1545 m, este accesibil printr-un telescaun (cel mai lung din țară – 3,5 km.) ce pornește de la Borlova. Pentru schiori s-a construit un teleschi iar pentru cazare există un hotel și șase cabane.

Subzona Munții Poiana Ruscăi

Această zonă se suprapune peste sectorul sudic al Munților Poiana Ruscă și deține un potențial turistic redus, reprezentat prin peisaje montane cu pășuni sau păduri, fond cinegetic și piscicol, sate cu tradiții etnofolclorice (Zăvoi – frumoase costume populare) și Monumentul Turistului, ridicat în 1936, unic în România (se află la 2 km vest de Ruschița).Cel mai înalt vârf este Padeșul (1378 m). La altitudinea de 900 m este amplasată o cabană cu o capacitate de 42 locuri.Funcția turistică este reprezentată de: turismul montan pentru drumeție, vânătoare și pescuit sportiv. Ca localitate turistică: Oțelul Roșu, punct de dispersare a turiștilor în munte.Tangent cu această macrozonă se află orașul Caransebeș, care se află la intersecția unor magistrale de tranzit turistic, fiind dotat cu hotel, camping, alimentație publică, spital, aeroport și dotări rutiere (Peco, stație service, etc.). În apropiere de Caransebeș se află și satul Zerveșt, unde anual are loc sărbătoarea narciselor.

2.7.2.Zona turistică a Munților Aninei

Aceastǎ zonǎ dispune de un potențial natural variat,peisajul generos constituind prima atracție turisticǎ.Aici se aflǎ numeroase obiective de mare interes și tot aici putem distinge :

Subzona Mărghitaș-Buhui

Lacurile de acumulare Mǎrgitaș și Buhui oferǎ condiții pentru agerment,iar peștera Buhui are cel mai lung râu subteran din țarǎ.Accesul în cheile Minișului este facilitat de existența șoselei modernizate care strǎbate zona respectivǎ.

Subzona Valea Minișului, ușor accesibilă de pe șoseaua asfaltată dintre Anina și Bozovici. De aici pornesc numeroase trasee recomandate pentru excursii și drumeții.

Subzona Cheile Carașului, Carașova și Cheile Gârliștei, cuprinzând obiective turistice ca peșterile Comarnic, Țolosu, Liliecilor, Peștera cu Apă, obiective care prezintă un interes complex peisagistic, botanistic, geografic și speologic. Pe versanții calcaroși ai Cheilor Carașului s-au format, datorită climei cu influențe mediteraneene, păduri de liliac.

Funcția turistică – predomină turismul montan (drumeție montană), turismul științific, speoturismul, turismul itinerant, turismul de vânătoare și pescuit sportiv.

2.7.3.Zona turistică Valea – Cernei

Potențialul turistic – zona turistică Valea-Cernei prezintă un interes deosebit prin potențialul turistic și balneoclimatic de care dispune.Zona prezintă un traseu turistic linear de la Băile Herculane, care constituie baza de plecare în lungul văii râului Cerna. Diferența mare de nivel de la izvoarele Cernei până la confluența cu râul Belonca a imprimat râului un curs rapid care a săpat adânc în masivele stâncoase pe care le străbate.Privită în ansamblu, Valea Cernei prezintă, până la Herculane, versanți abrupți, chei de o deosebită frumusețe, cu o verticalitate ce ajunge până la 400 – 500 m, peșteri, avenuri. În această zonă se remarcă rezervația naturală Domogled.O altă caracteristică a zonei este microclimatul special de care dispune, la care participă prezența izvoarelor termo-minerale cu emanații de sulf, care influențează ionizarea intensă din zonă.

Puncte de interes turistic: Șapte Izvoare, Crucea Ghizelei, Izvoarele Cernei și circa 40 de peșteri. Această valoare turistică ar putea crește prin crearea unei baze materiale adecvate, în prezent vizitarea ei fiind dificilă.Stațiunea Băile Herculane este situată la o altitudine de 168 m, pe ambele maluri ale râului Cerna. Profilul stațiunii este tratamentul balneoclimateric, odihna și recreere. Principalele elemente ale potențialului balnear sunt numeroasele izvoare termominerale, cadrul natural deosebit, Domogledul și numeroasele edificii. Există o serie întreagă de unități de cură și tratament deservite de izvoarele de apă minerală. Toate aceste baze de tratament dispun de piscine pentru efectuarea procedurilor majore, însumând în prezent circa 8.500 procedee / tură.Funcția turistică – datorită condiților existente, predominant este turismul balnear, foarte bine reprezentat prin rețeaua existentă de unități hoteliere și servicii specifice, turismul montan (drumeție, cunoaștere, alpinism), speoturism, vânătoare și pescuit sportiv.

2.7.4.Zona turistică Moldova – Nouă

Potențialul turistic – această zonă cuprinde microzonele menționate anterior. Principalele valori naturale ale Cheilor Nerei sunt numeroasele fenomene carstice: ponoare, peșteri, lacuri, cascade. Zona nu dispune de nici un fel de amenajări turistice.Microzona Valea Mare – Defileul Dunării cuprinde ca valori naturale bogăția speciilor de plante din rezervația Valea Mare, peștera Voinicovăț și peștera Cornii. Dunărea oferă posibilitatea practicării unor excursii din zona Moldova-Nouă până la Orșova, făcându-se legătura și cu alte zone turistice: Valea Cernei, zona Porțile de Fier, Peștera Gaura de muscă este amplasată pe malul românesc al Dunării în dreptul localității Pescari. Din păcate, nici această zonă nu dispune de dotări turistice.Funcția turistică – este de asemenea destul de complexă, fiind reprezentată în principal prin turismul montan (drumeție, cunoaștere, alpinism), speoturism, turism științific, vânătoare și pescuit sportiv, turismul itinerant, agroturism.

2.8.CLASIFICAREA OBIECTIVELOR TURISTICE

2.8.1.Obiective hidrografice:

Ape minerale

Izvoare minerale sulfo-feruginoase: Valea Mare (Dognecea); izvoare termale sau minerale: Ciclova Montană (Oravița), Greoni, Mehadica;

Lacuri (ca obiective turistice și de agrement)

lacuri în doline – Lacul Răcașdeanu (Obârșia Beiului), Vârtacul lui Pitra-Sfanta Elena, Ochiul Beiului;

lacuri formate din prăbușirea tavanelor peșterilor – Lacul Dracului (Cheile Nerei);

lacuri de origine nivala – Baia Vulturilor (Semenic)

Cascade, repezișuri, bulboane

Cascada Bigăr (Coronini), Valea Minișului, Cascada Susara (Sasca Montană), Cascada de pe Valea Mare (Oravița), Cataractele Timișului, Cascadele de pe Valea Rudăriei, Cascadele de pe Valea Sirinei, Cascadele Beușnița, Valea Mare (Ilidia); izbucuri: Lucăi și Sf. Maria la Carașova, Bigăr (Cheile Minișului), Beiului, Iordanului (Cheile Nerei);

Alte obiective

Fântana Rece de la Ocna de Fier

2.8.2.Obiective turistice legate de vagetație, zone cinegetice și de pescuit.

Rezervații, păduri, parcuri

Parcul dendrologic de la Ezerișel (S=120 ha)

Rezervații forestiere

Pădurea Dognecea (S=318 ha), Pădurea Berzovia (S=240 ha), Groposu (S=883,6 ha), Ducin (S=260,7 ha), Bârzăvița (S=3406,9 ha)

Rezervații speologice

Peștera Comarnic, Ponor Plopa, Popovăț, Buhui.

Rezervații geologice

Bigăr (176,6 ha), Dealul Petrolea – Cuptoare (com. Cornea), Valea Greațca de la Mehadia, Ravena Crouri (com. Iablanița), Râpa Neagră – Mehadia.

Rezervații paleontologice

Punctele fosilifere de la Soceni (5,7 ha), Svinița (Saraoțchi).

Rezervații mixte

Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița: Cheile Nerei – Beușnița (3.081,3 ha), Valea Ciclovei – Ilidia (1865,6 ha), Cheile Șușarei (246 ha), Bigăr (176,6 ha), Lisovacea (33 ha);

Parcul Național Semenic – Cheile Carașului: Cheile Carașului (3028,3 ha), Izvoarele Carașului (578 ha), Cheile Gârliștei (517 ha), Buhui – Mărghitaș (979

ha);

Alte rezervații mixte: Valea Mare de la Moldova Nouă (1179 ha), Cheile Globului (225 ha), Cheile Rudăriei (225 ha), Balta Nera – Dunăre de la Socol (10 ha), Baziaș (170 ha).

Parcuri naționale propuse

Cheile Nerei – Beușnița, Cheile Carașului – Semenic sau Parcul Național al Munților Aninei, toate integrate într-o rezervație a Biosferei, deoarece cuprind o mare biodiversitate.

Parcuri naturale

Limita nord – vestică a Parcului nautral “Porțile de Fier” , parc bilateral cu Iugoslavia.

Zone montane cinegetice și de pescuit

Semenic, Aninei, Almăjului, Locvei, Dognecei, Armenișului, bazinul hidrografic superior al Bârzavei.

Păstrăvării

Crivaia – Văliug, Valea Beiului, Valea Minișului, Carașova, Topleț,

2.8.3.Obiective date de cadrul natural

Obiective carstice

zone de doline – Cărbunari, Știnăpari (platou), Munceii Domanului, cu avene și peșteri, Dealul Pateșan, Lacul Dracului, Zabaloul Mare (Poneasca), poiana cu doline “Omul Mort” – platoul Pleșiva și platoul Mărculeștilor (Munții Aninei), valea Camenița (Gârnic), platoul Sf. Elena;

peșteri – în zona Carașului: peșterile Comarnic, Popovăț, Tolosu, Racoviță, Liliecilor, De sub cetate I și II, De după Cârșa, Țapului,Ibex, Ponor, Plopa, Peștera Mare cu Apă (Cheile Gârliștei ); zona Valea Mare (Berzasca): peștera Gaura Haiducească, cea din Cleanțul Zbegului, din Cleanțu Panzei, Voinicovăț (sau a lui Boja), Zomonița de la Padina Matei, Gaura Cornii; zona cheilor Nerei: peștera Mică de la Lacul Dracului, de la Farma, Voinii, lui Vât, din Panza Albinii, Boilor, La Găuri, Gaura Hicleană, Dubna, Rolului, Gaura Porcarului; zona Cheile Minișului: peșterile lui Adam, Neamțu, avenul Păuleasca; zona Defileului Dunării: peștera Socolovăț, Moșnic (Valea Sirinei), Iasinoca de la Izvorul Mânzului, din Valea Ceauca, avenele de la Vranovăț, Gaura cu Muscă, peștera Gura Ponicovei, peștera Veterani;

chei – Carașului, Gârliștei, Minișului, Valea Mare (Ilidia), Nerei, Susarei, Defileul Dunării (între Moldova Veche și Liborajdea), Ponicovei, Sirinei;

clipe calcaroase – Pietrele Albe (Semenic), Piatra Rolul Mare (Munții Aninei);

poduri suspendate – Podul Ceauca sau Vranovăț (Sf. Elena), portal natural de 15 m;

masive calcaroase – Cârșia Albinei (Cheile Nerei), Ciucaru Mare și Ciucaru Mic;

Obiective turistice de origine vulcanică

Dealul Gheorghe (Sasca Montană);

Cuiburi fosilifere

Soceni (Ezeriș), Svinița, Grabenul Românesc, Defileul Dunării (jurasicul mediu), Bolvașnița, Zorlențu Mare, Delinești, Rugi, Tirol, Apadia, Globu Craiovei, Ezeriș, Târnova și Valea Pai;

Defilee epigenetice (în afară de chei în calcar)

Defileul Dunării (Liubcova – Iuții), Cheile Teregovei, Cheile Armenișului, Globului, Rudăriei, Timișului (gnaisuri), Nergăniței, Defileul Bârzavei (Moniom);

Porți, trecători

Poarta Orientală (Domașnea)

Forme de eroziune

Balaurul (Mehadica), teren de badlanduri sau Râpe Negre (în gresii) – Mehadia, Sfinxul Nerei – Cheile Nerei;

Ostroave

Ostrovul Mare și Calinovăț (Moldova Veche);

Alte obiective

Stânca Babacaia (Pescari), Stânca Leul și Cetăți (Zăgrade) în Cheile Minișului;

2.8.4.Obiective turistice cu caracter arheologic și istoric, monumente de arhitectură

Monumente, ansambluri și situri arheologice (rezervații arheologice)

Biserica și necropola de la Ogășele, sec. XIV – XV, Reșița;

castru și așezare romană, biserică medievală – Berzovia;

construcție romană de tip “Mansio” (sec.II-III) – Brebu;

construcție romană – Bucoșnița; municipiul roman Tibiscum (sec.II-IV) – Iaz;

biserică de tip romanic (sfârșitul sec.XIII) – Caransebeș;

biserică medievală – Constantin Daicoviciu;

castru de așezare civilă romană – Cornuțel;

așezare fortificată dacică de la Grădiște, de la Dalboșeț;

așezare civilă romană (sec.II-III) și fortificație medievală de pământ – Domașnea;

Țărmuri – așezare neolitică, hallstatiană și feudală timpurie;

Stânca cu picturi rupestre, evul mediu, biserica fortificată (sec.XIII-XIV), necropolă, din Dealul Cetate;

castru roman Tibiscum (sec.II-IV) – Jupa;

construcție romano statio (sec.II-III) – Lăpușnicel;

peștere cu locuire din comuna primitivă pe Valea Mare;

așezare și fortificație din epoca bronzului, dacică și feudală de la Culă, peștera Gaura Chindiei I și II cu picturi rupestre și peștera Gaura cu Muscă – Pescari;

construcție și porțiune de drum roman (sec.II-III) la cca 400 m de villa rustica – Șopotul Vechi;

așezare daco-romano de prelucrare a fierului (sec.III-IV) – Șoșdea;

câmp de tumuli – Ticvanul Mare;

așezare neolitică, așezare și necropolă medievală – Vrani;

așezare neolitică – Zorlențu Mare;

așezare din orânduirea comunei primitive – Peștera Stârnic – Valea Domanului;

așezare de epocă romană și feudală – Prăvale-Gârbovăț;

Capitolul 3

3.1.Zona turistică centrală Semenic

Potențialul turistic – zona turistică centrală Semenic este socotită “inima” turismului în Caraș-Severin, fiind o zonă în care se poate practica un turism complex. Este situată într-un cadru natural atractiv, beneficiind de amenajări turistice pentru drumeție, sporturi de iarnă.

Stațiunile cuprinse în această zonă sunt: Platoul Semenic, Crivaia, Trei Ape, și Secu.

Platoul Semenic, cuprinzând complexul turistic cu același nume, este situat la o altitudine de peste 1400 m, în zona vârfurilor Piatra Goznei și Semenic. Este ușor accesibil pe șoseaua asfaltată Reșița-Văliug-Prislop-Semenic.

Există și un telescaun în apropierea satului Văliug care însă momentan nu funcționează, el necesitând o revizie capitală.Telescaunul are o lungime de 2973 m și o diferență de nivel de 658 m.Datorită faptului că Semenicul este unul din puținele locuri din țară în care zăpada persistă aproximativ 6 luni pe an (din noiembrie până în aprilie), s-au dezvoltat sporturile de iarnă, fiind construit un schilift de 464 m lungime și de 140 m diferență de nivel și un babyschilift pentru începători.Complexul dispune de un club unde se pot închiria materiale sportive și unde se practică șahul, biliardul sau tenisul de masă.Unitățile de cazare constituite din hoteluri, cabane și vile, funcționează tot timpul anului. Gradul de confort de care dispun este deficitar, dar ar putea fi îmbunătățit în perspectivă.Tot pe Semenic, Asociația “Prietenii Munților”, care-și propune promovarea turismului, și-a amenajat o cabană proprie.

Subzona Breazova-Crivaia s-a conturat în jurul celor două lacuri de acumulare Breazova și Gozna, lângă Văliug. În cadrul acestei subzone, polarizarea turismului o face în principal Stațiunea Crivaia, situată la 600 m altitudine și la 20 km. față de municipiul Reșița, care datorită accesibilității și a calității cadrului natural întrunește toate condițiile pentru odihnă și destindere: munte, apă, soare, pădure.

Pentru agrementul vizitatorilor sunt prevăzute locuri speciale de plajă. Se pot practica sporturile nautice.Tot în această zonă se află Vila Klaus, amenajată ca tabără de tineret.

Subzona Trei Ape, cuprinzând stațiunea Trei Ape, satele turistice Gărâna și Brebu Nou, oferă condiții pentru agrement, drumeții, sporturi nautice, sporturi de iarnă și pentru odihnă. Cazarea se poate asigura la motel sau la localnicii din cele două sate menționate.

Subzona Secu, situată pe malul lacului Secu, la 13 km. de municipiul Reșița, este ușor accesibilă datorită șoselei asfaltate de la Reșița la Secu.

Este o stațiune de agrement, des folosită pentru turismul de week-end, dar care dispune de o bază de agrement improprie unui turism de înaltă clasă precum și un important surplus de potențial turistic nevalorificat.În zona stațiunii s-au amenajat terenuri de sport și locuri de plajă, se pot practica sporturile nautice.

Funcția turistică – predomină turismul pentru sporturi (de iarnă, nautice), urmat de turismul montan (drumeție montană), turismul de week-end, turismul științific, turismul itinerant cu valențe culturale , agroturism, turismul de vânătoare și pescuit sportiv.

STAȚIUNEA SECU

Stațiunea Secu este amenajatǎ în jurul lacului cu același nume,la o distanțǎ de 13 km de Reșița,unde s-a dezvoltat stațiunea climatericǎ de interes local Secu.Stațiunea constituie unul dintre locurile de agrement cele mai accesibile și mai cǎutate,dupǎ-amiazǎ și la sfârșit de sǎptǎmânǎ.Stațiunea dispune și de 2 apreciate unitǎți de alimentație publicǎ : „Șura ortacilor” și „Stâna” ultima aparținând cooperație de consum.

Este ușor accesibilǎ datoritǎ șoselei asfaltate de la Reșița la Secu.Cea mai apropiatǎ stație CFR este la Reșița,iar cel mai apropiat aeroport la Caransebeș.

Aeroportul internațional de la Timișoara (114 km) poate servi tuirștii veniți în stațiune.

Punctele de frontierǎ mai apropiate de pe granița sud-vesticǎ sunt cele de la Stamora Moravița,la Drobeta-Turnu Severin și Nǎidaș.

Stațiunea este înconjuratǎ de culmile mai înalte ale Munților Semenic reprezentate de : Piatra Goznei (1447 m),Semenic ( 1446 m),Piatra Nedeii (1437 m),Dosul Semenicului (1428 m) de oridine vulcanicǎ.

Hidrografia zonei este bogatǎ și de un real interes turistic.Apele curgǎtoare sunt formate de izvoarele unor râuri precum Slatina,Nera (Nerganu,Nergǎnița,Coșava Mare și Micǎ),Timiș ( Grǎdiștea,Semenic ).Lacurile cuprind oglinzi de apǎ de naturǎ antropicǎ și naturale,acestea din urmǎ cu caracter temporar.Cel mai important lac de acumulare din aceastǎ zonǎ este Lacul Secu care a fost construit în anul 1963,cu o suprafațǎ de 105,67 hectare și un volum de 15132000 mp.Acesta servește alimentarea cu apǎ,apǎrarea municipiului Reșița împotriva inundaților,având și rol de agremant în cadrul stațiuni turistice Secu.

Climatul general este temperat continental moderat cu influiențe mai calde și umede ca urmare a activitǎții mai intense a maselor de aer din sud-vest și sud.În general aici este un climat blând,cu ierni ușoare,cu primǎveri timpuri,cu toamne lungi,permițânt astfel practicarea turismului o mare parte a anului.

Diferențele de altitudine și variațțile de climǎ influiențeazǎ și pun amprenta pe vegetația și fauna acestei zone.Bogǎția deosebitǎ a acestei zone o constituie în special vegetația lemnoasǎ,pǎdurile care ocupǎ și în prezent și au ocupat,mai ales în trecut mari suprafețe.Lumea florilor este foarte bogatǎ și ea în toate poienile și fânetele,încântând ochii drumețului.Dintre animale se întâlnesc :cǎpriorul,mistrețul,vulpea,viezurele si cerbul,ursul,capra neagrǎ lipsesc.

Hotelurile „Turist”, „Flavia”, „ Șura Ortacilor ”și cǎsuțele aflate aici pot adaposti 110 turiști.

HOTEL TURIST SECU

Societatea SC.EURO-TURISM SRL s-a înfințat în anul 1969 și a fost privatizatǎ în anul 2001 de cǎtre soțI Mihǎilescu sub denumirea de Hotel Turist.

Se aflǎ situat la 13 km de orașul Reșița în staițunea Secu,în apropierea lacului de acumulare Secu,înconjurat de dealuri pline de vegetație.Se poate spune cǎ existǎ un compex compus din :

-hotel cu o structurǎ de 2 apartamente,15 camere duble,3 camere cu 3 paturi;

-restaurantul din incinta hotelului cu o capacitate de maxim 180 locuri ;

-terasǎ acoperitǎ în aer liber,completatǎ cu o curte cu foișoare și loc de joacǎ pentru copii ;

-salǎ de fitnes utilatǎ complet ;

-saunǎ cu dușuri și bazin de recuperare ;

-teren de sport și parcare propie pǎzitǎ ;

-un complex de 2 vile cu o capacitate de 6 paturi fiecare utilatǎ cu tot confortul necesar,tariful la vilǎ fiind de 400 ron/zi.

În bucǎtǎria propie se preparǎ bucate alese și diversificate,la terasǎ și foișoare se pot servi preparate rustice cu specific banațean.Datoritǎ capacitǎți mari a locației se pot organiza nunți,botezuri și mese festive.

Descriere spații cazare la societatea S.C.EURO – TURISM SRL

FACILITǍȚI

Încǎlzire,mașinǎ de spǎlat,salǎ de mese,tv,bucǎtǎrie,cicloturism,curte

În permanent societatea are 5 angajați,pe perioada de varǎ numǎrul angajaților se mǎrește,dupǎ cum urmeazǎ :

Organigrama hoteului Turist din Stațiunea Secu

Activitatea întregului hotel poate fi urmǎritǎ și anlaizatǎ printr-o serie de indicatorii.Indicatori urmǎriți în activitatea de cazare se calculeazǎ folosind date înregistrate în recepție,serviciul de contabilitate și personal.

Profitul -se determinǎ ca diferența între încasǎrile obținute dintr-o activitate și cheltuielile totale efectuate.

P=ît-ch

Sejurul mediu –reprezintǎ un alt indicator prin care se aflǎ numǎrul mediu de zile pe care un turist și-l poate petrece într-un loc.

zt

Sjm= unde nt-numǎr turiști

Nt

Încasǎri medii/turist-se referǎ la valoarea medie a încasǎrilor de la un turist.

it

Im/t= unde it-încasǎri totale

Nt

Încasǎri medii/pat-un alt indicator care se calculeazǎ ca raport între încasǎrile totale și numǎrul locurilor de cazare.

it

im/p=

Ni

Cheltuielile medii/pat-se calculeazǎ ca raportul între cheltuielile totale și numǎrul de locuri de cazare existente.

Cht

Chm/p= unde Cht=cheltuieli totale

Ni

Cheltuiala la 1000 lei încasǎri,pune în evidențǎ cheltuielile necesare pentru realizarea unui venit egal cu 1000 lei.

Cht

Ch 1000 lei încasǎri = x 1000

it

Rata rentabilitǎți este un indicator care se exprimǎ procentual și se calculeazǎ folosind formula :

P

r= x 100

it

Productivitatea munci este raportul dintre încasǎri și numǎrul de angajați

it

W=

Np

Beneficiul mediu pe lucrator:

P

Bm/i= unde NP=numǎr personal

NP

Coeficientul mediu de ocupare – este un indicator a cǎrui valoare ne indicǎ proporția în care decursul unui an,capacitatea de cazare este efectiv ocupatǎ.

zt

Cmo= x 100 unde zt= zile turist total

Ni x 365 Ni=numǎr locuri de cazare

365= numǎr zile an

Calularea indicatorilor economici

Profit:

P=30000 – 10000=20000 lei

Sejurul mediu:

100

Sjm= = 1/zi

100

Încasǎri medii/turist:

30000

Îm/t= = 300 lei

100

Încasǎri medii/pat:

30000

Îm/p= = 545 lei

55

Cheltuieli medii/pat :

10000

Chm/p= = 182 lei

55

Cheltuiala la 1000 lei încasǎri

10000

Ch 1000 lei încasǎri= x 100=333 lei

30000

Rata rentabilitǎți :

20000

r= x 100= 67 %

30000

Productivitatea munci :

30000

W= = 600 lei

5

Beneficiul mediu pe lucrǎtor :

20000

Bm/i= = 4000 lei

5

Coeficientul mediu de ocupare

100

Cmo= x 100 = 0,49 %

55×365

Turiști cazați la Hotel Turist

PROPUNERI

– înbunǎtǎțirea spaților de cazare;

– amplasarea terenurilor de sport;

– amenajarea stațiuni;

– amenajarea unui loc de joacǎ pentru copii;

– înbunǎtǎțirea lacului Secu ,care este un punct de atracție pentru turiști ;