Asolamentul Pivotul Central al Agriculturii Durabile
BIBLIOGRAFIE
[NUME_REDACTAT], 2006 – Contribuții la cunoașterea și modificarea influenței rotației culturilor asupra capacității și calității recoltei de grâu cultivat pe solurile acide din nord-vestul țării. Teză de doctorat. USAMV Cluj-Napoca.
[NUME_REDACTAT]. E., 1997 – Contribuții la stabilirea influenței premergătoare și a fertilizării asupra dinamicii acumulării bimasei la grâul de toamnă cultivat pe soluri cu exces de umiditate, în centrul Câmpiei de Vest a României. Teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca.
[NUME_REDACTAT]., C. Domuta, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]., 2007 – Researches regarding the influence of the crop rotation on some indicators of the wheat yield quality in the conditions of the [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Conference on Long-term Experiments, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]. Debrecen – Nyirlugos. HU – ISBN: 978-963-473-054-5; RO – ISBN: 978-973-759-298-9. Printed in [NUME_REDACTAT] House.
Berca M., 2000 – Ecologia generală și protecția mediului – editura Ceres, [NUME_REDACTAT] Ileana, Guș P., Rusu T., 2003 – Agrotehnica diferențiată. [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.
[NUME_REDACTAT] Maria, 2006 – Cercetări privind influența unor măsuri fitotehnice asupra eficienței valorificării apei de către cultura porumbului în condițiile [NUME_REDACTAT]. Teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca.
[NUME_REDACTAT] Maria, 2007 – Valorificarea apei de către cultura porumbului din [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Oradea. ISBN 978-973-759-266-8
budoi gh., penescu a., 1996 – Agrotehnică. Ed. Ceres, București
canarache a., 1990 – Fizica solurilor agricole. Ed. Ceres, București.
chiriță c. și colab., 1974 – Ecopedologie cu baze de Pedologie generală. Ed. Ceres, București.
[NUME_REDACTAT]., 2003 – Agrochimie. [NUME_REDACTAT] din Oradea.
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], C. Domuța, A. Vușcan, 2006 – Influence of lime rates applied on different NP background on pH – values of brown luvic soils from Oradea. Oradea 10 – 11 october. [NUME_REDACTAT] Oradea. pg. 195 – 201
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], C. Domuța, A. Vușcan, Gh. Sarca, 2007 – Impact of long term application of chemical fertilizers, manure and lime on the pH value of brown luvic soils in [NUME_REDACTAT]. Anale USAMVB [NUME_REDACTAT] științifice Facultatea de Agricultura, vol. XXXIX [NUME_REDACTAT], Timișoara ISSN 1221-5279
[NUME_REDACTAT]., 2008 – Influence of manure and lime rates applied on different NP backgrounds on pH-value of preluvosoil from North-West part of Romania, Symposium „Trends in [NUME_REDACTAT] Development” Lucrări științifice Facultatea de Agricultură, Section 5 Soil science, vol. 40(2), pp. 37-40, USAMVB Timișoara, Ed. Agroprint ISSN 1221-5279
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], Vușcan A., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]., 2008- Research regarding the unbalanced nutrition appearance in long term field experiments with chemical fertilizers, Symposium „Trends in [NUME_REDACTAT] Development” Lucrări științifice Facultatea de Agricultură, Section 5 Soil science, vol. 40(2), pp. 31-36, USAMVB Timișoara, Ed. Agroprint ISSN 1221-5279
colibaș I., colibaș Maria, șandor maria, 1988 – Cercetări privind cunoașterea și ameliorarea unor factori limitativi ai fertilității solurilor grele și tasate , afectate de exces de umiditate din [NUME_REDACTAT] și depresiunile Beiuș și Holod. În volumul SCAZ Oradea – 25 de ani de activitate.Red.de prop. ag. București 1988.
Colibaș I., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2000 – Solurile brune luvice, caracterizare și ameliorare, Ed. Mirton, [NUME_REDACTAT] R.P., 1992 – A review: Long-term effects of agricultural systems on soil biochemical and microbial parameters. Agric., Ecosyst. Environ., 40, 20-36.
Domuța C., 1998 – Irigația ,componentă a unui sistem de agricultură durabilă în centrul Câmpiei de Vest. Lucrările simpozionului “Tendințe în agricultura durabilă” ASAS “[NUME_REDACTAT] Șișești” București.
Domuța C., Sabău N.C., 2001 – Agrotehnică partea I, partea II. Edit. Universității din Oradea.
Domuța C., 2003 – Oportunitatea irigațiilor în [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] din Oradea.
Domuța C., [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2004 – Irrigation, a component of the sustainable agriculture in the Western part of Romania. [NUME_REDACTAT] Research.
Domuța C., 2005 – Practicum de irigarea culturilor și agrotehnică. [NUME_REDACTAT] din Oradea. ISBN 973-613-946-8
Domuța C., 2005 – Irigarea culturilor. [NUME_REDACTAT] din Oradea. ISBN 973-613-778-3
Domuța C., 2006 – Agrotehnica diferențiată. Ed. Universității din Oradea ISBN (10) 973-759-193-3; ISBN (13) 978-973-759-193-7
Domuța C. (coord.),Gh. Bandici, Gh. Ciobanu, N. Csép, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Gh. Bunta, [NUME_REDACTAT], Cr. Domuța, 2007 – Asolamnetele în [NUME_REDACTAT]. Ed. [NUME_REDACTAT] ISBN 978-973-759-350-4
Domuța C. 2007 – Practicum de agrotehnică. Ed. Universității din Oradea. ISBN978-973-759-349-8
Domuța C., Irigarea culturilor, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2009.
Domuța C., Irigațiile în [NUME_REDACTAT] 1967-2009, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2009
Dumitru M., și colab., 2002 – Cod de bune practici agricole. Ed. [NUME_REDACTAT]
Grumeza N., [NUME_REDACTAT]., 2005 – Amenajările de irigații din România. [NUME_REDACTAT], București.
Guș P. și colab., 1998 – Agrotehnica. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] P., Rusu T., [NUME_REDACTAT], 2003 – Agrotehnică, îndrumător de lucrări practice, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] P., Rusu T., [NUME_REDACTAT], 2004 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca 2004.
Guș P., Rusu T., [NUME_REDACTAT], 2004 – Asolamentele, rotația culturilor și organizarea teritoriului. [NUME_REDACTAT], 2004.
Muntean L.S., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]., 2008 – Fitotehnie.Ed. AcademicPres [NUME_REDACTAT] I. și colab., 2000 – Lucrările agropedoameliorative. Ed. Ceres, București.
Rusu T., 2001 – Cercetări privind influența sistemelor minime asupra solului, recoltei și profitului. Teză de doctorat, USAMV Cluj – Napoca.
[NUME_REDACTAT] Dora, Domuța C., [NUME_REDACTAT], 2006 – Soil enzyme activities under crop rotations systems in a brown luvic soil. Buletinul USAMV – CN, 62/2006 (144-149). ISSN 1454-2382.
[NUME_REDACTAT] Dora, [NUME_REDACTAT], Domuța C., 2006 – The effect of green-manure on enzymatic activities in a brown luvic soil. [NUME_REDACTAT] Babeș-Bolyai, Biologia, LI, 1, p.83-p.92.
[NUME_REDACTAT] Dora, [NUME_REDACTAT], Domuța C., 2006 – The effect of irrigation on the enzymatic activities in a brown luvic soil. [NUME_REDACTAT] Babeș-Bolyai, Biologia, LI, 1, p.93-p.102.
[NUME_REDACTAT], 2002 – Cercetări privind influența asolamentului asupra unor însușiri fizice ale solului brun argiloluvial și asupra producției de porumb în condițiile [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]. din Oradea. Fascic. Agricultură-Horticultură. Vol. VIII p.69-74. [NUME_REDACTAT] din Oradea.
[NUME_REDACTAT], C. Domuța, C. Ciobanu, 2007 – Modifications of the physical properties of the preluvosoils from Oradea under different bases tillge of the soil and the influence on wheat yield. Anale USAMVB [NUME_REDACTAT] științifice Facultatea de Agricultura, vol. XXXIX [NUME_REDACTAT], Timisoara. ISSN 1221-5279
[NUME_REDACTAT], Domuța C., [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], 2008 – Crop rotation influence on the wheat yilds quantity and quality in the Crisurilor plain, Timișoara, pp. 179 vol. 2
Vasiliu A., 1983 – Din istoria științelor agricole românești, origine și dezvoltare. Probleme de agrofitotehnie teoretică și aplicată. ICCPT Fundulea, vol. 5.
Zăhan P., [NUME_REDACTAT]., 1999 – Agrotehnica solurilor acide din N-V României. [NUME_REDACTAT] din Oradea.
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul 1. CÂMPIA CRIȘURILOR – PREZENTARE GENERALĂ
1.1. Evoluția paleogeografică
1.3. Clima
1.3.1. Regimul eolian
1.3.2. Durata de strălucire a soarelui
1.3.3. Umiditatea aerului
1.3.4. Temperatura aerului
1.3.5. Precipitațiile
1.4. Vegetația
1.4.1. Culturile agricole
1.5. Solurile
1.6. Hidrografia
1.6.1. Apele de suprafață
1.6.2. Apele subterane
1.7. Amenajările de irigații
Capitolul 2. ASOLAMENTUL – PIVOTUL CENTRAL AL AGRICULTURII DURABILE
2.1. Definiții
2.2. Istoric
2.3. Noțiuni folosite în proiectarea și practicarea asolamentelor
2.4. Criteriile care stau la baza întocmirii asolamentelor
2.5. Alcătuirea grupelor de culturi
2.6. Clasificarea asolamentelor
2.7. Organizarea asolamentelor
2.8. Introducerea asolamentului. Asolamentul de tranziție. Modificarea asolamentului
2.9. Registrul cu istoria asolamentului
2.10. Influența asolamentului asupra materiei organice din sol
2.11. Influența asolamentului asupra însușirilor fizice ale solului
2.12. Influența asolamentului asupra însușirilor chimice ale solului
Capitolul 3. MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE
Capitolul 4. REZULTATE OBȚINUTE
4.1. Rezultate privind influența asolamentului și irigației asupra însușirilor fizice ale solului
4.1.1. Influența asupra structurii solului
4.2. Influența irigației asupra densității aparente și porozității totale
4.2.1. Influența asolamentului asupra rezistenței la penetrare a solului
4.2.2. Influența asolamentului asupra conductivității hidraulice a solului
4.3. Rezultate privind influența irigației și asolamentului asupra însușirilor chimice ale solului
4.3.1. Influența asolamentului asupra reacției solului
4.3.2. Influența asolamentului asupra conținutului solului în azot mineral accesibil
4.3.3. Influența asolamentului asupra conținutului solului în fosfor
4.3.4. Influența asolamentului asupra conținutului solului în potasiu
4.4. Corelații între parametrii fizici ai solului
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul 1. CÂMPIA CRIȘURILOR – PREZENTARE GENERALĂ
1.1. Evoluția paleogeografică
1.3. Clima
1.3.1. Regimul eolian
1.3.2. Durata de strălucire a soarelui
1.3.3. Umiditatea aerului
1.3.4. Temperatura aerului
1.3.5. Precipitațiile
1.4. Vegetația
1.4.1. Culturile agricole
1.5. Solurile
1.6. Hidrografia
1.6.1. Apele de suprafață
1.6.2. Apele subterane
1.7. Amenajările de irigații
Capitolul 2. ASOLAMENTUL – PIVOTUL CENTRAL AL AGRICULTURII DURABILE
2.1. Definiții
2.2. Istoric
2.3. Noțiuni folosite în proiectarea și practicarea asolamentelor
2.4. Criteriile care stau la baza întocmirii asolamentelor
2.5. Alcătuirea grupelor de culturi
2.6. Clasificarea asolamentelor
2.7. Organizarea asolamentelor
2.8. Introducerea asolamentului. Asolamentul de tranziție. Modificarea asolamentului
2.9. Registrul cu istoria asolamentului
2.10. Influența asolamentului asupra materiei organice din sol
2.11. Influența asolamentului asupra însușirilor fizice ale solului
2.12. Influența asolamentului asupra însușirilor chimice ale solului
Capitolul 3. MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE
Capitolul 4. REZULTATE OBȚINUTE
4.1. Rezultate privind influența asolamentului și irigației asupra însușirilor fizice ale solului
4.1.1. Influența asupra structurii solului
4.2. Influența irigației asupra densității aparente și porozității totale
4.2.1. Influența asolamentului asupra rezistenței la penetrare a solului
4.2.2. Influența asolamentului asupra conductivității hidraulice a solului
4.3. Rezultate privind influența irigației și asolamentului asupra însușirilor chimice ale solului
4.3.1. Influența asolamentului asupra reacției solului
4.3.2. Influența asolamentului asupra conținutului solului în azot mineral accesibil
4.3.3. Influența asolamentului asupra conținutului solului în fosfor
4.3.4. Influența asolamentului asupra conținutului solului în potasiu
4.4. Corelații între parametrii fizici ai solului
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
În deceniul șapte al secolului XX, mulți cercetători și practicieni, în special americani și canadieni, considerau asolamentul ca perimat, însă problemele de poluare din ce în ce mai multe și mai grave, au determinat reconsiderarea rolului asolamentului în agricultură. Tot cercetătorii americani au și meritul de a reconsidera rolul asolamentului deoarece în cadrul sistemului de agricultură durabilă, concept apărut în jurul anului 1990, asolamentul are rolul de pivot central datorită rolului său hotărâtor în menținerea și sporirea fertilității solului, în protecția culturilor împotriva bolilor, dăunătorilor și buruienilor, în sporirea eficacității celorlalte măsuri agrofitotehnice și pedoameliorative, în obținerea de producții mari și de calitate superioară în condiții de profitabilitate, în reducerea input-urilor industriale în agricultură, în planificarea și organizarea activității în exploatațiile agricole. Și nu în ultimul rând, asolamentul nu costă nimic, doar „știiința de carte” a agricultorilor. Fără îndoială, acest sistem de agricultură ar trebui să fie sistemul de agricultură al prezentului, însă va fi cu siguranță predominant în viitor.
Pentru realizarea lucrării de licență îi mulțumesc respectuos conducătorului științific, Prof.univ.dr.ing. [NUME_REDACTAT], membru al Academiei de [NUME_REDACTAT] și Silvice „[NUME_REDACTAT] Șișești”, director al Stațiunii de [NUME_REDACTAT] Oradea care cu grijă și competență m-a îndrumat în perioada efectuării cercetărilor.
În încheiere, doresc să adresez mulțumiri [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] Mediului, prof.univ.dr. [NUME_REDACTAT]. Și nuu în ultimul rând, îi mulțumesc familiei pentru tot sprijinul acordat pe parcursul celor 4 ani de studiu, încheiați cu această realizare.
Capitolul 1
CÂMPIA CRIȘURILOR – PREZENTARE GENERALĂ
[NUME_REDACTAT] ocupă partea centrală a Câmpiei de Vest a României, întrepătrunzându-se la nord cu [NUME_REDACTAT]; la sud este separată de [NUME_REDACTAT] pe linia [NUME_REDACTAT]; la est este delimitată de dealurile [NUME_REDACTAT], dealurile Tășadului, depresiunile Holodului, Vadului, Zărandului și Cigherului, iar la vest de granița cu Ungaria. [NUME_REDACTAT] ocupă bazinul inferior al celor trei Crișuri; are o suprafață de 3059,6 Km2, reprezentând 25,5 % din suprafața Câmpiei de Vest.
În ce privește limitele [NUME_REDACTAT] în literatura de specialitate există mai multe referiri. [NUME_REDACTAT]., pe baza argumentelor de ordin geologic și geomorfologic, climatic, pedologic, al vegetației naturale și a structurii culturilor agricole, a tipurilor de așezări umane, stabilește limita estică pe linia localităților: Pâncota, Moroda, Mocrea, Bocsig, Beliu, Craiva, Ucuriș, Olcea, Belfir, Tinca, Husasău de Tinca, Sititelec, Păușa, Apateu, Sânmartin, Oradea, Episcopia-Bihor, Biharia. Limita sudică a [NUME_REDACTAT] este dată de valea [NUME_REDACTAT], care o separă de [NUME_REDACTAT] pe linia localităților Pâncota-Olari-Șimand-Sânmartin. La vest [NUME_REDACTAT] este limitată de granița cu Ungaria între localitățile [NUME_REDACTAT] la nord și Sânmartin la sud. Hotarul nordic al [NUME_REDACTAT] este considerat a fi pe la nord de Biharia și [NUME_REDACTAT].
Evoluția paleogeografică
[NUME_REDACTAT] are o origine tectonică, fapt demonstrat de liniile de fractură care au generat erupțiile de la Beliu, Mocrea, Pâncota și a izvoarelor minerale și termale de la Felix, Tinca, Beliu și de originea identică a fundamentului cristalin cu cel al munților Carpați, pusă în evidență de foraje efectuate la adâncimi de peste 4500 m.
În evoluția [NUME_REDACTAT] se disting trei etape principale: etapa uscatului preneogen, etapa neogenă, etapa cuaternară.
În etapa uscatului preneogen datorită mișcărilor pe verticală fundamentul câmpiei primește o structură în blocuri până la sfârșitul oligocenului. În etapa neogenă cutările alpine au valoare maximă, scufundarea sedimentelor preneogene se intensifică, apele Mediteranei transgresează regiunea și pătrund in interiorul [NUME_REDACTAT], unde formează golfuri adânci (golful [NUME_REDACTAT], al [NUME_REDACTAT] și al [NUME_REDACTAT]). Condițiile de sedimentare devin uniforme în întreg bazinul Panonic, iar mișcările de ridicare carpato-alpine însoțite de mișcările de scufundare a depresiunii duc la ruperea legăturilor cu bazinele din nordul Europei, iar datorită depunerilor se realizează primele acumulări ale Câmpiei înalte. Apa din depresiunile Panonică s-a retras definitiv odată cu formarea defileului de la Porțile de Fier când se formează, deasupra nivelului terasei a cincea (90-110 m) valea transversală a Dunării. Etapa cuaternară este etapa în care se formează câmpia glacisurilor cu 3 – 4 nivele de terase, apoi câmpia joasă și luncile râurilor. Geneza acesteia este determinată atât de procesele tectonice cât și de condițiile climatice.
[NUME_REDACTAT] cea mai mare a [NUME_REDACTAT] nu depășește 175 – 180 m, iar cea mai mică este cu puțin sub 90 m. Formele de relief au o dispunere longitudinală, coborând în trepte de la est la vest.
Pe baza datelor morfometrice – densitatea fragmentării orizontale, energia și gradul de înclinare a reliefului și a evoluției poligeomorfologice, s-a constatat existența a două subunități în [NUME_REDACTAT]: Câmpia glacisurilor (cu Câmpia înaltă a glacisurilor și Câmpia mijlocie) și Câmpia joasă (aluvială).
Câmpia înaltă a glacisurilor este situată la altitudinea de 120 – 185 m. Aceasta cuprinde [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Câmpia înaltă a Bocsigului. Are o vârstă pleistocenă. Este fragmentată de o rețea hidrografică cu caracter torențial; indicele fragmentării medii este de 0,56 – 1,25 km/km2, energia de relief este cuprinsă între 10 – 25 m, iar înclinarea medie este de 0,50 – 0,80 %.
Câmpia mijlocie este situată la o altitudine de 100 – 120 m și cuprinde: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Câmpia joasă a Bocsigului. Câmpia mijlocie a apărut în halocenul inferior și are o fragmentare medie de 0,5 km/km2, energia reliefului este cuprinsă între 4 – 5 și 5 – 7 m, iar înclinarea medie este de 0,20 – 045 %. Văile sunt relativ dezvoltate și largi, iar câmpiile interfluviale joase și plate prezintă numeroase fenomene de înmlăștinire.
Câmpia joasă (aluvială) are o altitudine sub 100 m și se prelungește tentacular în câmpia glacisurilor de-a lungul râurilor. Din această subunitate fac parte: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Caracteristic acestei subunități este fragmentarea mică (0,0 – 0,25 km/km2), însă datorită rețelei de canale apar areale cu fragmentare de 1,25 km/km2. în condițiile unor râuri puțin adânci, lipsite de terase, energia de relief este mică (0 – 3 m). Câmpurile interfluviale au înclinare slabă, fiind situate la nivelul luncilor. În această subunitate se întâlnesc numeroase lacuri, procese de colmatare a râurilor, a canalelor, precum și soluri sărăturate.
[NUME_REDACTAT] Crișurilor se găsește în zona moderat subumedă.
Pentru caracterizarea climatică există observații meteorologice la stațiile meteorologice de la: Oradea, Salonta, [NUME_REDACTAT], Ineu și la posturile pluviometrice de la Sânmartin, Tărian, Miersig, Talpoș, Ciumeghiu, Siad, Beliu, Cermei, Bocsig, Zerind, Pâncota, Sântana, Cheru, Siclău.
În atlasul climatologic al României stația meteorologică Oradea figurează cu observații începând cu anul 1887. Datorită repetatelor schimburi de amplasament, [NUME_REDACTAT]., 1977 apreciază ca omogen șirul de date meteorologice obținut după anul 1930. Întrucât stația meteorologică Oradea are cel mai mare număr de ani de funcționare neîntreruptă pe același amplasament, s-a considerat ca reprezentativă pentru [NUME_REDACTAT]. De altfel, cercetările anterioare ([NUME_REDACTAT]., 1977, Domuța C., 1995, 2003) arată că nu sunt mari diferențe între nordul (Oradea) și sudul [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]).
Regimul eolian
La nivelul solului cele mai mari frecvențe le-au avut vânturile din sectorul sudic 17,4 % la Oradea și din sectorul nordic 11,3 %. Vânturile din sectorul vestic au frecvența cea mai scăzută: 3,6 % la Oradea.
Vânturile din sectorul estic au o diversitate permanentă, în partea nordică au o frecvență de 10,4 %, iar în partea sudică a câmpiei 4,9 %. În apropierea regiunii piemontane și în dreptul depresiunilor se semnalează o circulație a aerului de tip briză.
Viteza medie anuală a vântului de sol este mai mare pe interfluvii (Oradea 3,5 m/s) și mai mică în sectoarele mai joase ale câmpiei ([NUME_REDACTAT] 2,4 m/s).
În anotimpul rece predomină vântul din nord și din sud, iar în timpul verii se intensifică vântul din est și din vest. Vitezele cele mai mari se înregistrează pe direcțiile vânturilor dominate primăvara și iarna.
Durata de strălucire a soarelui
Durata de strălucire a soarelui este analizată în perioada 1970 – 2008.
Valorile lunare ale duratei de strălucire a soarelui înregistrate la Oradea sunt prezentate în Fig.1.1.
Fig.1.1. Variații lunare ale duratei de strălucire a soarelui la [NUME_REDACTAT] anuală de strălucire a soarelui este de 2034,9 ore iar durata de strălucire a soarelui din perioada caldă este de 1443 de ore.
Umiditatea aerului
Umiditatea aerului s-a analizat pe perioada 1970 – 2008.
Media anuală a umidității aerului la Oradea este de 78%, umiditatea aerului în perioada rece (X-III) fiind de 83% (Fig.1.2).
Media umidității aerului în perioada caldă (IV-IX) înregistrată la Oradea este de 73%. Cea mai mică valoare a umidității aerului se înregistrează în luna iulie (70 %), iar cea mai mare în luna decembrie (88 %) (Fig.1.2).
Fig. 1.2.Variațiile lunare ale umidității aerului la [NUME_REDACTAT] aerului
Din punct de vedere termic [NUME_REDACTAT] ocupă o poziție mediană în Câmpia de Vest, 10,3 0C la Oradea, față de 9,7 0C în [NUME_REDACTAT], la Satu-Mare și 10,9 0C în [NUME_REDACTAT], la Timișoara ([NUME_REDACTAT]., 1977).
Luna ianuarie este luna cu cea mai scăzută temperatură medie lunară, -2,0oC, iar luna iulie este luna cea mai călduroasă, temperatura medie lunară având valoarea de 20,8oC (Fig.1.3).
Fig. 1.3. Variații lunare ale temperaturii aerului la [NUME_REDACTAT]
Adăpostul oferit de către [NUME_REDACTAT] în partea estică și larga deschidere pentru circulația maselor de aer mai umede din vest determină în [NUME_REDACTAT] o cantitate anuală de precipitații mai mare decât în [NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT]. Relieful relativ uniform nu determină diferențieri mari în repartiția precipitațiilor.
Cercetări anterioare au stabilit că prin influența munților și a piemonturilor vestice, cantitatea anuală de precipitații scade de la est la vestul [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]., 1977).
Fig. 1.4. Variațiile lunare ale precipitațiilor la Oradea și [NUME_REDACTAT]
Precipitațiile anuale înregistrate la Oradea în perioada 1931-2008 însumează 615,1 mm, în scădere față de valoarea din Atlasul climatologic al României (635,0 mm) pentru perioada 1887-1965. Cele mai multe precipitații s-au înregistrat în luna iunie (91,9 mm), iar cele mai puține în luna martie (34,3 mm). Precipitațiile înregistrate în perioada rece (X-III) reprezintă 40,1% din precipitațiile anuale; dint totalul precipitațiilor înregistrate în perioada caldă (368,5 mm), în perioada IV-VI se înregistrează 52,4%, iar în perioada VII-IX 47,6% (Fig.1.4).
Numărul mediu anual al zilelor în care au căzut cel puțin 0,1 mm este de 120,7 la Oradea și 99,2 la [NUME_REDACTAT], ceea ce reprezintă 33,0 %, respectiv 27,1 % din numărul zilelor unui an ([NUME_REDACTAT]., 1977).
Numărul de zile cu precipitații este: vara 28,8 zile (17,8 %) la Oradea, 22,7 zile (6,2 %) la [NUME_REDACTAT]; toamna 26,3 zile (7,2 %) la Oradea, 22,1 zile (6,1 %) la [NUME_REDACTAT]; iarna 34,6 zile (9,4 %) la Oradea, 27,2 zile (7,4 %) la [NUME_REDACTAT]. Datele privind numărul mediu al zilelor cu ploaie sunt determinate pe perioada 1931 – 1968 ([NUME_REDACTAT]., 1977).
Stratul de zăpadă este mai mare în nordul decât în sudul [NUME_REDACTAT]. În perioada 1931 – 1993 acesta a fost în luna ianuarie la Oradea și [NUME_REDACTAT], de 1,5 mm și 9,4 mm; în luna februarie 6,0 mm și 4,8 mm; în luna martie 1,0 mm și 0,6 mm; în luna noiembrie la Oradea 0,7 mm, iar în luna decembrie 3,5 mm la Oradea și 1,5 mm la [NUME_REDACTAT] (Domuța C., 1995).
[NUME_REDACTAT] punct de vedere floristic, [NUME_REDACTAT] se încadrează în subregiunea euro-siberiană, provincia [NUME_REDACTAT], districtul șesului Crișurilor ([NUME_REDACTAT]., 1977).
Plantele din grupa mezofitelor ocupă 62 % din suprafața câmpiei, aceasta, indicând umiditatea moderată. Urmează plantele xerofite (21,2%) hidrofitele, higrofitele și halofitele.
Districtul șesul Crișurilor este o unitate floristică distinctă. Districtul învecinat în nord (șesul Satu-Mare) are o vegetație hidro-higrofilă specifică zonei Eccedea, iar districtul din sud (șesul bănățean) conține specii termo și xerofile care lipsesc din șesul Crișurilor.
[NUME_REDACTAT] era ocupată odinioară de mari suprafețe de păduri, fapt dovedit de prezența solurilor de pădure în Câmpia glacisurilor, de toponimia din regiune (la poiană, la pădure etc.) și așezarea răsfirată, polinucleară a satelor, tipică pentru așezările din zona pădurilor ([NUME_REDACTAT]., 1977).
Pădurile ocupă în prezent 4,5 % din suprafața [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] glacisurilor se găsesc păduri, (Căușad, Gurbediu, Apateu, Păușa-Sauaeu, etc.) alcătuite din asociații de cer și stejar (Querqus cerris, Querqus robur, Querqus frainetto) precum și Acer compestre, Ulmus foliacea, Carpenus betulus.
Pădurile sunt luminoase, speciile ierboase, putând acoperi solul în proporție de 20-25 %. Pădurile din Câmpia joasă ([NUME_REDACTAT], Socodor, [NUME_REDACTAT], Ghiorac, Marțihaz etc.) sunt alcătuite din asociații de stejar și ulm; vegetația ierboasă este mai slab dezvoltată decât în Câmpia înaltă. Vegetația de luncă este reprezentată de petice de zăvoaie cu specii lemnoase moi: Salix sp, Populus nigr, Alnus glutinosa etc. precum și de o vegetație ierboasă în care apar și Phragmites sp., Juncus sp., Carex sp.
Vegetația ierboasă naturală, datorită desțelenirilor, ocupă suprafețe foarte mici.
Vegetația acvatică și palustră a avut în trecut o mare răspândire; în prezent este reprezentată de o vegetație mezohidrofilă (pipirig, papură, trestie). Vegetația mezohidrofilă este prezentă de-a lungul râurilor. (Agrostis alba, Poa pratensis).
Vegetația xerofilă și xeromezofilă este reprezentată prin asociații de Festuca sulcata alături de care se întâlnesc Festuca pseudovina, Poa bulboa, Trifolius repens, etc. Vegetația halofilă este caracteristică Câmpiei joase;
Structura floristică a pajiștilor halofile diferă în funcție de tipul de salinizare, adâncimea și concentrația sărurilor, umiditatea sărurilor, umiditatea solului. Hordeum hordeacus și Lepidium perfoliatum imprimă pajiștii o culoare roșie, iar Artemisia monogyna, Camphorosoma ovata, Trifolium parviflorum o culoare sură. Pe sărăturile umede se întâlnesc Plantago tenuiflora, Horderum histris, Puccinellia distans, iar pe cele uscate Festuca ovina, Statice gmelini, Artemsia maritima.
Culturile agricole
[NUME_REDACTAT] ocupă aproximativ 310.000 ha. Terenurile agricole însumează 257.272 ha, pădurile și terenurile cu vegetație forestieră reprezintă 11.914 ha, apele curgătoare și heleșteele 4.555 ha, iar alte terenuri 12.386 ha ([NUME_REDACTAT]., 1977).
Cu excepția unor areale restrânse terenurile agricole reprezintă cca.90 % din suprafața localităților [NUME_REDACTAT].
Terenurile arabile din [NUME_REDACTAT] depășesc 60 % din terenurile agricole cu excepția a patru localități: Sânmartin, Ateaș, Cintei, Craiva. Pășunile naturale ocupă 19,7 % din suprafața agricolă; suprafețele cu pășuni naturale cresc de la nord spre sud. Din totalul suprafeței agricole fânețele ocupă 3,0 % plantațiile de viță-de-vie 0,55 %, iar livezile și pepinierele pomicole 0,4 %.
În perioada 1970 – 1974 cerealele ocupau 122.950 ha, reprezentând 70,2 % din suprafața arabilă și mai mult de o treime din suprafața [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT]., 1977).
Grâul (57.320 ha) și porumbul (55.142 ha) sunt culturile care ocupă cele mai mari suprafețe. Dintre cereale se mai cultivă: orzul 7.814 ha, ovăzul 1.089 ha, secara 670 ha. În 1935 se realizează primele încercări privind cultura orezului. [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT], Cefa, Mădăras, Salonta) este cea mai nordică zonă de cultură a orezului din țara noastră.
Plantele uleioase (floarea soarelui 6.683 ha, inul pentru ulei 1.465 ha) sunt cultivate pe 4,7 % din suprafața arabilă, leguminoasele pentru boabe pe 2,4 % (mazăre 2.210 ha, fasolea 520 ha, soia 1.404 ha); plantele textile sunt reprezentate prin cânepa de fuior cultivată în special la nord de [NUME_REDACTAT], suprafață ocupată de 1.759 ha.
Sfecla de zahăr a ocupat în perioada 1970 – 1974 o suprafața medie anuală de 6.910 ha. [NUME_REDACTAT] este foarte favorabilă culturii sfeclei de zahăr cu excepția zonei de contact a câmpiei cu dealurile piemontane. Din grupa plantelor pentru industrializare se cultivă tutunul (410 ha) și sorgul (1.400 ha).
Cultura plantelor de nutreț în perioada amintită mai sus ocupă 25.200 ha (14,5 % din totalul plantelor cultivate), din care trifoiul (10.900 ha) și lucerna (7.400 ha) împreună 72,7 % din totalul plantelor de nutreț. Alte plante de nutreț cultivate: ghizdeiul 900 ha la sud de [NUME_REDACTAT], sfecla furajeră 500 ha și borceagul 400 ha.
Cultura legumelor ocupă 2.000 de ha cu tendințe de concentrare în jurul orașului Oradea și în sudul [NUME_REDACTAT], ponderea cea mai mare o are cultura de tomate (30 %), urmată de ardei (25 %) și varză (11 %).
Cultura cartofului ocupă 700 ha din care peste 65 % cu cartofi timpurii.
După anul 1990 nu s-au publicat date riguroase privind structura culturilor agricole în noile condiții de proprietate, create de aplicarea legii 18/1990.
Din observațiile noastre am constatat că a avut loc o creștere a suprafețelor cu grâu, porumb, floarea soarelui, lucernă, trifoi și o scădere a suprafețelor cultivate cu soia, in de ulei, fasole, cânepă.
[NUME_REDACTAT] s-au format la suprafața scoarței terestre ca urmare a acțiunii interdependente și îndelungate a factorilor bioclimatici.
Rocile de suprafață pe seama cărora s-au format solurile din [NUME_REDACTAT] au o varietate pronunțată. [NUME_REDACTAT] înaltă predomină argilele și depozitele leosoide, iar în Câmpia joasă depozitele aluviale și argilo-nisipoase. Pe depozitele nisipoase s-au format cernoziomurile cambice. Depozitele bogate în baze cu textură argiloasă, greu permeabile și cu drenaj intern slab au creat condiții de formare a lăcoviștilor. Cernoziomurile tipice s-au format pe depozite de loess.
Precipitațiile mai scăzute și temperaturile mai ridicate în sudul [NUME_REDACTAT] au influențat formarea cernoziomurilor, iar pe măsură ce umiditatea crește spre nordul și estul câmpiei, descompunerea materiei organice este mai lentă, în timp ce levigarea este mai accentuată, formându-se solurile brune și brune luvice.
În geneza și evoluția solurilor o importanță mare au avut hidrografia și hidrologia [NUME_REDACTAT]. Nivelul și mineralizarea apelor freatice din Câmpia joasă provoacă fenomene de gleizare și alcalizare, necesitând lucrări hidroameliorative. [NUME_REDACTAT] înaltă nivelul apelor freatice este mai coborât de 5 m și nu influențează procesele pedogenetice.
Vegetația ierboasă a determinat formarea solurilor cu un orizont superior bogat în humus și azot, tipic cernoziomurilor, iar vegetația de pădure a determinat formarea unui orizont superior mai scurt sub care cantitatea de humus scade foarte mult. Fauna prin rozătoare (formarea crotovinelor), râme și viermi (amestecul mecanic al solului), a contribuit de asemenea la formarea solurilor.
Omul a influențat procesul de evoluție a solului prin înlocuirea vegetației naturale cu plante de cultură și pajiști semănate, prin măsuri agrochimice, îndiguiri, desecare, drenaj, irigații.
Harta solurilor [NUME_REDACTAT] are un aspect mozaicat, imprimat în special de condițiile hidrogeologice și de relief. Din cele 10 clase de soluri existente în sistemul român de clasificare a solurilor sunt prezente 6 clase: molisoluri (cernoziomuri tipice, freatic umede, cambice), argiluvisoluri (soluri brune argiloiluviale, brune luvice, luvisoluri albice), soluri hidromorfe (lăcoviște), soluri halomorfe (soloneț), soluri neevoluate (soluri aluviale, coluvisoluri).
Fig.1.5. Solurile din [NUME_REDACTAT]
Din clasa molisoluri în [NUME_REDACTAT] se întâlnesc cernoziomuri tipice pe suprafețe mai mari în zonele: Grăniceri, Socodor, Pâncota, Roit, Miersig. Tot din clasa molisoluri, cernoziomurile freatic umede și cernoziomurile cambice se întâlnesc în zonele: Pâncota, Marțihaz, Homorg, [NUME_REDACTAT], Palota, Girișul de Criș.
Din clasa argiluvisoluri, solurile brune argiloiluviale se întâlnesc pe o fâșie care începe la Tulca și se termină la Nojorid, de asemenea în jurul Bihariei. Solurile brune luvice se întâlnesc pe o porțiune pe linia Tinca-Tulca, continuând pe la vest de Miersig prin Leș pe la sud-vest de Oradea. Cercetările noastre s-au desfășurat pe un astfel de sol. Luvisolurile albice ocupă partea de est a [NUME_REDACTAT] de la sudul localității Beliu până la [NUME_REDACTAT].
La nord de [NUME_REDACTAT] luvisolurile albice se întâlnesc de la Husasău de Tinca până la Sânmartin.
Solurile hidromorfe din [NUME_REDACTAT] sunt reprezentate de lăcoviști și soluri gleice. Lacoviștele se întâlnesc pe suprafețe însemnate în Câmpia joasă în jurul localităților: Grăniceri, Zerind, Ciumeghiu, Homorog, Cefa, Ateaș, Toboliu. Solurile gleice sunt prezente în zona de la sud de Talpoș, de la Berechiu până la Cermei și pe suprafețe mici în [NUME_REDACTAT].
Solurile halomorfe sunt reprezentate de diferite tipuri de soloneț prezente în jurul localităților: Zerind, Socodor, [NUME_REDACTAT], Berechiu, Salonta, Cefa.
Vertisolurile ocupă o suprafață mică în jurul localităților Homorog și Cefa.
Solurile neevoluate sunt reprezentate în special prin solurile aluviale care ocupă suprafețe mari pe valea [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT]. Solurile aluviale sunt mozaicate cu suprafețe mici de coluvisoluri, solonețuri, soluri gleice. Suprafețele cu soluri neevoluate de pe valea [NUME_REDACTAT] sunt mai mici decât cele de pe văile [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] de suprafață
Rețeaua de ape a [NUME_REDACTAT] este formată din râuri alohtone – cele trei Crișuri și câțiva afluenți cu izvoare în [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] – și râuri autohtone, care au izvoare în zona glacisurilor sau a teraselor și au caracter temporar. La această rețea naturală s-au adăugat canalele construite de-a lungul anilor.
Întregul sistem hidrografic străbate [NUME_REDACTAT] de la est la vest, unindu-se într-un curs comun pe teritoriul Ungariei și vărsându-se în Tisa. (Fig.1.6)
Densitatea rețelei hidrografice coincide cu densitatea fragmentării reliefului. La contactul câmpiei cu piemonturile vestice există cea mai mare densitate a rețelei hidrografice – 1,25 km/km2. Rețeaua de canale construită de-a lungul timpului a făcut ca la vest de canalul colector densitatea hidrografică să fie de 0,54 km/km2. În zona Gurba – Luntreni – Mișca – Socodor – Crișana, densitatea canalelor artificiale atinge și chiar poate depăși 1,25 dm/km2. Construirea canalelor a modificat cumpăna apelor, schimbând configurația benzilor hidrografice ale multor râuri. Heleșteele ocupă aproximativ 1200 ha. [NUME_REDACTAT] heleșteele ocupă 670 ha. Aici există o cunoscută întreprindere piscicolă. Heleștee se mai găsesc la Inand, Cermei, Bocsig, Seleuș.
Fig.1.6. [NUME_REDACTAT] Crișurilor și amenajările de irigații
Apele subterane
Apele freatice sunt un foarte important factor de diversificare a peisajului geografic din [NUME_REDACTAT]. Adâncimea apelor freatice scade de la est la vest.
Astfel, în zona Miersigului depășește 10 m, în Câmpia mijlocie este situată între 3 și 4 m, iar în Câmpia joasă între 2 și 3 m. În zonele depresionare – Cefa, Salonta, [NUME_REDACTAT] sau în vechile albii părăsite – nivelul apei freatice variază între 0 și 2 m.
Alimentarea stratului acvifer se face în cea mai mare parte din precipitații și mai puțin din râuri.
Nivelul maxim al apei freatice se înregistrează în perioada februarie-martie, iar cel minim în octombrie-noiembrie.
[NUME_REDACTAT]. apreciază amplitudinea nivelului freatic la 1 – 2 m, iar în apropierea râurilor chiar la 3 m; în [NUME_REDACTAT] amplitudinea este apreciată a fi între 0,5 – 3,5 m.
[NUME_REDACTAT] apreciază că cea mai mare amplitudine sezonală se întâlnește pe solurile aluviale (0,55 m) urmată de cernoziomuri (0,37 m) și lăcoviști (0,2 m); în solonețuri datorită circulației defectuoase a apei pe verticală se înregistrează cea mai mică variație sezonală a nivelului freatic.
În partea estică a [NUME_REDACTAT] litologia și viteza de circulație mai mare a apei determină o mineralizare mai redusă a apei freatice. Pe măsura înaintării spre vest crește gradul de mineralizare și duritatea acesteia.
Gradul de mineralizare este mai mare în zona cuprinsă între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (1,01 g/l) comparativ cu zona cuprinsă între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (0,97 g/l).
Amenajările de irigații
[NUME_REDACTAT] Crișurilor sunt amenajate 7256 ha în sisteme de irigații și amenajări locale din județele Bihor și Arad.
Din cele 7256 ha amenajate, 4441 ha (61,2 %) se găsesc în sisteme, iar 2815 ha (38,8 %) în amenajări locale.
Cele mai mari suprafețe amenajate pentru irigați din [NUME_REDACTAT] se găsesc în județul Bihor, 6064 ha (83,6 %), iar în județul Arad, diferența de 1192 ha (26,4 %).
Suprafețele amenajate pentru irigații din județul Bihor se găsesc atât în sisteme – 3249 ha (53,5 %), cât și în amenajări sisteme de irigații.
Localitățile cu cele mai mari suprafețe cuprinse în sisteme de irigații sunt: [NUME_REDACTAT] 2000 ha și Inand 767 ha în județul Bihor, Șimad 546 ha și Sicula 278 ha în județul Arad. Localitățile cu cele mai mari suprafețe cuprinse în amenajări locale pentru irigații sunt Salonta și [NUME_REDACTAT] (Fig.1.6).
Cu privire la perspectivele amenajărilor de irigați în [NUME_REDACTAT], Botzan M. aprecia că ar fi de mare folos realizarea canalului Someș – Crișuri – Mureș – Bega, cu o lungime navigabilă de 375 km, cu folosința de bază irigațiile (16), însă realizarea unei astfel de investiții nu pare posibilă în viitorul apropiat. Mai aproape de posibilitățile financiare prezente ar fi echiparea amenajărilor și folosirea corectă a amenajărilor existente, în acest sens impunându-se un sprijin substanțial din partea statului. În sectorul particular se constată creșterea preocupărilor privind irigarea pe suprafețe mici, în special la culturile legumicole (varză, tomate, conopidă, ardei, vinete etc.).
Capitolul 2
ASOLAMENTUL – PIVOTUL CENTRAL AL AGRICULTURII DURABILE
[NUME_REDACTAT] mai cunoscută definiție a asolamentului este „rotația culturilor în timp și spațiu”. [NUME_REDACTAT] de la Brad considera că „Asolamentul este împărțirea pământului moșiei într-un număr de sole sau tarlale, fixarea plantelor ce au să se cultive precum și a întinderii de pământ pentru fiecare plantă. Rotațiunea sau alegerea plantelor ce au să fie cultivate în sole în cursul perioadelor asolamentului cuprinde rândul în care au să vină unele după altele. Pentru a face un plan bun de cultură, trebuie a nu se cultiva în pământ decât plantele care pot sa prospere mai bine, a cunoaște pământul și subpământul, natura și însușirile lui și a se conforma cu acestea în alegerea plantelor de cultură”.
Pintilie C. și Colab, defineau asolamentul ca „succesiunea în timp și spațiu a culturilor agricole în condițiile aplicării în complex a tuturor măsurilor de creștere a producției agricole, de ameliorare și conservare a solului”.
Guș P. și Colab, consideră că asolamentul reprezintă împărțirea terenului în sole, pe care plantele se succed în spațiu și timp într-o ordine bine stabilită și pe care se aplică în complex sisteme raționale de lucrări a solului, de fertilizare și de erbicidare în vederea creșterii fertilității solului, a sporirii cantitative și calitative a producțiilor agricole”.
[NUME_REDACTAT] consideră că, încă din comuna primitivă, s-a observat că producțiile scădeau dacă plantele se cultivau în mod repetat pe aceeași suprafață. [NUME_REDACTAT], Columella, și Virgilius amintesc în scrierile lor despre „agerrestibilis”, adică despre rotația culturilor. Convinși de acest lucru important, în secolul I î.e.n, romanii aveau o lege „lex frumentaria”, care interzicea cultivarea grâului după grâu.
Cunoștințele despre asolament au evoluat și s-au completat odată cu dezvoltarea științei și practicii agricole. Până în secolul al XVII-lea s-au aplicat sistemele de agricultură cu țelină, cu pârloagă și cu ogor.
Un moment important în istoria asolamentului l-a constituit introducerea trifoiului în asolament, realizându-se „asolamentul altern”. În 1556 literatura consemnează asolamentul cu trifoi și raigras al lui [NUME_REDACTAT]. Trifoiul s-a extins în cultură spre nord din Normandia, iar în jurul anului 1651 este introdus în Anglia. În comitatul Norfolk asolamentul cu trifoi s-a extins, de unde și denumirea de „asolament altern Norfolk”. Acest tip de asolament s-a extins repede și s-a folosit în toată [NUME_REDACTAT] si Centrală revoluționănd agricultura. Și în Transilvania, în zonele mai umede și răcoroase se practică un astfel de asolament: 1. cereale de primăvară + trifoi (cultură ascunsă); 2. trifoi; 3. cereale de toamnă; 4. prășitoare.
Asolamentul cu alternarea culturilor și-a găsit justificarea științifică în progresele chimiei agricole din sec. XVII – XIX datorate unor iluștrii cercetători precum A. Thaer, J.V. Liebig etc. Pe baza cercetărilor efectuate s-a constatat că plantele au cerințe diferite față de anumite substanțe nutritive, iar în funcție de acestea plantele cultivate pot fi împărțite in 3 mari grupe: 1 – plante mari consumatoare de azot și fosfor din care fac parte cerealele; 2 – plante care consumă mari cantități de calciu și fosfor cum sunt leguminoasele; 3 – plante care consumă mult potasiu – rădăcinoasele.
Așadar pentru menținerea fertilității solului era necesar ca plantele în cadrul asolamentului să aibă o asemenea succesiune, încât să nu schimbe compoziția chimică a solului, aceasta fiind baza științifică a alternării culturilor, precum și necesitatea redării solului a substanțelor care au fost consumate cu fiecare recoltă, sub formă de îngrășăminte chimice.
Deși asolamentul altern a avut avantaje din punct de vedere agrotehnic, el nu poate satisface cerințele economice. În consecință s-a modificat proporția de participare a plantelor prășitoare în structura culturilor pănă la o pondere de 40 – 50%, acestea ocupând locul ogorului. În acest fel s-au pus bazele sistemului de agricultură convențională. Trecerea s-a făcut treptat, astfel că în țara noastră planta care a luat locul ogorului în asolament a fost porumbul care a alternat cu cereale păioase în rotații de 2 și 3 ani, sistemul fiind practicat mai ales la sfârșitul sec XIX și începutul sec. XX fiind definit de caracterul său extensiv bazat în primul rând pe folosirea metodelor tradiționale și în special pe creșterea suprafețelor cultivate.
Dezvoltarea științei și a tehnicii începând cu a doua jumătate a secolului XX corelată cu creșterea cerinței de produse agricole a adus la modificarea caracterului extensiv al sistemului de agricultură convențională într-un carcater pregnant intensiv materializat prin îmbunătățirea structurii culturilor odată cu creșterea suprafețelor ocupate de plante industriale: floarea – soarelui, cartof, sfeclă de zahăr etc., introducerea în cultură a soiurilor și hibrizilor de porumb, mai târziu a celor de floarea soarelui, folosirea pe scară largă a îngrășămintelor chimice, pestcidelor, a mecanizării și a irigațiilor. Pe lângă avantajele sale agricultura convențională are și unele dezavantaje cărora inițial nu li s-a acordat suficientă atenție: extinderea fenomenelor negative legate de poluarea mediului înconjurător, de degradarea și reducerea nivelului resurselor naturale.
Astfel, după 1980, în SUA, a apărut conceptul de agricultură durabilă în care asolamentul are rolul de pivot central întrucât el reprezintă una dintre cele mai importante măsuri agrotehnice de menținere și sporire a fertilității solului, de luptă împotriva bolilor și dăunătorilor, de sporire a eficacității celorlalte măsuri pedoameliorative și agrofitotehnice, de obținere a unor producții mari și de calitate superioară. Concomitent, asolamentul contribuie la reducerea substantelor chimice folosite în agricultură, fiind de asemena o măsură de bază în planificarea și organizarea activității în orice tip de exploatație agricolă.
Noțiuni folosite în proiectarea și practicarea asolamentelor
Sola (tarlaua) este suprafața de teren, cu sol cât mai omogen, pe care se cultivă 1, 2 sau 3 olante cu însușiri biologice și tehnologii asemănătoare. Când într-o solă sunt 2 sau 3 plante se numește combinată sau mixtă; ele pot ocupa suprafețe egale sau diferite. De regulă sola este delimitată de șosele, drumuri, căi ferate, vetre de sat etc.
Parcela este o subdiviziune a solei mixte pe care se cultivă o singură specie de plante.
Cultura principală ocupă o anumită solă în anul de referință. Cultura premergătoare s-a cultivat în anul precedent deci înaintea culturii principalele.
Cultura postmergătoare este cultura care se amplasează după cultura principală în anul următor.
Cultura dublă (secundară, succesivă, în miriște) se însămânțează în același an, după recoltarea culturii principale. Cultura poate fi pentru boabe, îngrășământ verde sau furaj. Cultura principală trebuie să elibereze terenul mai devreme (borceag, rapiță, orz, grâu), încât cultura dublă să aibă o perioadă de vegetație suficientă pentru ajungerea la maturitate biologică sau la cea tehnologică. Eliberarea terenului și semănarea culturii duble se face cât mai repede (2-3 zile). Culturile succesive sunt o practică obligatorie în majoritatea asolamentelor legumicole. Cultura dublă poate ocupa toată sola sau numai o parte din ea.
Exemple de asolamente cu culturi duble:
1 soia; 2 grâu de toamnă; porumb pentru siloz, cultură dublă; 3 porumb pentru boabe
1 ardei gras; 2 ceapă + usturoi; 3 salată + spanac; varză de toamnă; 4 morcov + pătrunjel + păstârnac
Cultura intercalată reprezintă cultivarea unei specii de plantă printre rândurile plantei principale. Exemple: fasole prin porumb, dovleci prin porumb etc.
Cultura în amestec constă în cultivarea a 2-3 specii de plante amestecate de la semănat, care se recoltează și se valorifică împreună. Exemple; borceagul (ovăz + măzăriche) amestecurile de leguminoase și graminee perene folosite la înființarea pajiștilor.
Cultura ascunsă (protejată) vegetează o perioadă alături de o cultură și își continuă vegetația și în anul următor.
Structura culturilor reprezintă ponderea fiecărei culturi în cadrul asolamentului. Suprafața totală a asolamentului reprezintă 100%.
Rotația culturilor reprezintă ordinea de cultivare a plantelor în timp pe aceeași solă și se reprezintă prin indicarea numerelor de ordine ale fiecărei culturi. Exemplu: 1 soia; 2 grâu de toamnă; 3 floarea soarelui; 4 orz de toamnă; 5 porumb pentru boabe.
Durata rotației reprezintă numărul de ani după care o cultură revine pe aceeași solă sau timpul în care o cultură trece prin toate solele asolamentului. Durata rotației este egală cu numărul de sole.
Monocultura este o practică opusă rotației culturilor. Ea înseamnă cultivarea unei singure plante mai mulți ani pe același teren și anume cel puțin atât cât durează rotațiile în zona respectivă. Monocultura are numeroase și mari dezavantaje în comparație cu rotația culturilor.
Cultura repetată reprezintă cultivarea pe aceeași solă a unei plante timp de 2-4 ani. Ea este admisă numai pentru plantele care se autosuportă:
orezul și cânepa, 3-4 ani;
tutunul și porumbul, 2-3 ani (atacul viermului vestic al rădăcinilor de porumb, impune obligativitatea renunțării la cultura repetată)
grâul și soia, 2 ani
Nu se auto suportă și pot să revină pe aceeași solă numai după:
5-6 ani, floarea-soarelui și inul
4-5 ani, ovăzul, mazărea, sfecla de zahăr, trifoiul
3-5 ani, lucerna
Veriga de rotație este reprezentată de două culturi care se succed într-o rotație.
Tipul de asolament se realizează când într-o rotație se prezintă concret plantele de cultură care se succed. Eemplu: 1 mazăre; 2 grâu; 3 sfeclă de zahăr; 4 porumb pentru boabe.
Schema de asolament se realizează atunci când se indică grupele de culturi. Exemplu: 1 cereale păioase de toamnă; 2 prășitoare; 3 leguminoase anuale.
Criteriile care stau la baza întocmirii asolamentelor
Pentru întocmirea corectă a asolamentelor trebuie avute în vedere condițiile naturale, economico – organizatorice, cu respectarea criteriilor agrobiologice.
Condițiile naturale. Se au în vedere condițiile de relief, sol, expoziția terenului, adâncimea și gradul de mineralizare a apei freatice, clima. Pe baza acestora se stabilesc speciile și soiurile ce se vor cultiva și măsurile agrotehnice necesare. Academia de [NUME_REDACTAT] și Silvice „[NUME_REDACTAT] Șișești” a întocmit hărți ecologice pentru majoritatea culturilor, pe baza cărora s-a făcut zonarea producției agricole; s-a dovedit ulterior că zonarea are un caracter dinamic, fiind susceptibilă de îmbunătățiri, întrucât prin irigare, fertilizare, erbicidare, arealul unor culturi s-a extins.
Condițiile economico – organizatorice sunt reprezentate de cerințele economiei de piață, de necesitatea folosirii raționale a forței de muncă și a mijloacelor mecanice, de rețeaua de drumuri, de existența unor fabrici de prelucrare a produselor agricole în apropiere, prețurile și posibilitățile de valorificare a produselor agricole etc.
Criterii agrobiologice. Acestea au în vedere următoarele:
Consumul de substanțe nutritive. Fiecare plantă folosește cantități specifice de elemente nutritive; plantele mari consumatoare de elementele nutritive vor alterna cu plantele care consumă mai puține elemente nutritive.
Cerealele păioase consumă mai mult azot și fosfor, iar porumbul consumă și mult potasiu;
Sfecla de zahăr, cartoful, floarea-soarelui, consumă mai mult potasiu și ca urmare, se recomandă să alterneze cu cerealele păioase care consumă mai puțin potasiu.
Leguminoasele lasă în sol cantități mari de azot, fixat prin simbioza cu bacteriile din genul rhisobium și, ca urmare, se recomandă alternarea cu plantele mari consumatoare de azot, în special cu grâu de toamnă.
Muștarul, lupinul, mazărea, ovăzul folosesc fosforul din compușii greu solubili, în timp ce grâul, fasolea, inul, orezul preferă substanțele ușor solubile.
Plantele se diferențiază între ele și prin adâncimea la care își trimit rădăcinile: fasolea, inul, cartoful, cerealele păioase au sistemul radicular dezvoltat pe o adâncime mai mică, în timp ce lucerna, trifoiul, sfecla de zahăr, floarea-soarelui, porumbul au un sistem radicular care pătrunde mai adânc. Dacă se cultivă mai mulți ani la rănd aceleași plante există pericolul epuizarii rezervei de hrană din anumite straturi de sol. Acest neajuns poate fi evitat prin rotația plantelor.
Consumul de apă. Și acest parametru are diferite valori de la o cultură la alta. După o cultură cu un consum mare de apă, la recoltare solul rămâne uscat; ca urmare, se recomandă ca până la semănatul plantei postmergătoare să treacă un timp mai îndelungat pentru ca rezervele de apă din sol să se refacă. De exemplu, grâul nu va urma după lucernă, întrucât după recoltarea lucernei rezerva de apă din sol este scăzută, această cultură fiind o foarte mare consumatoare de apă; după lucernă se va cultiva porumb, întrucât până în primăvară rezervele de apă se refac.
Influența asupra însușirilor fizice. Plantele de cultură, prin sistemul radicular, cantitatea de resturi vegetale lăsate în sol, măsurile agrofitotehnice specifice influențează diferitele însușiri fizice (structura, densitatea aparentă, porozitatea). Culturile semănate în rânduri rare se prășesc de câteva ori, favorizând deteriorarea structurii solului; de aceea aceste culturi se alternează cu cele semănate în rănduri dese, care pe lângă faptul că nu se prășesc, opresc picăturile de ploaie de contactul direct cu solul, protejând structura solului.
Protecția împotriva eroziunii. Sistemul radicular, resturile vegetale, densitatea, măsurile agrofitotehnice dau culturilor agricole o protecție diferită împotriva eroziunii. În funcție de gradul de protecție împotriva eroziunii se stabilește structura culturilor și rotația acestora în asolamentele de pe terenurile în pantă.
Bilanțul substanței organice în sol. Prin cultivare, în sol se petrec concomitent procese de descompunere și de sinteză a materiei organice. De regulă, în timpul vegetației predomină procesele de sinteză, iar în perioadele de la recoltare și până la instalarea culturii următoare, procese de descompunere;după cantitatea de materie organică lăsată în sol, în ordine descrescândă, situația se prezintă astfel: ierburi perene, grău, porumb, cereale de primăvară, floarea-soarelui, leguminoase anuale. Sunt plante care lasă puțină materie organică în sol: inul, cânepa, tutunul. Materia organică din sol se descompune cu cea mai mare intensitate în terenul lucrat ca ogor negru, urmează în ordine descrescătoare terenul cultivat cu prășitoare, cereale păioase, ierburi perene.
Îmburuienarea. Una din principalele măsuri de combatere a buruienilor este rotația culturilor. Sunt grupe de buruieni care însoțesc anumite culturi:
în cultura repetată de grâu se înmulțesc: Polygonum convolvulus, Matricaria inodora, Anthemis arvensis, Centaurea cyanus.
În cultura repetată de porumb se înmulțesc: Digitaria sanguinalis, Echinochloa crus galli, Setaria, Sorghum halepense.
Cerealele de toamnă luptă mai bine cu buruienile decat cerealele de primăvară.
Culturile prășitoare dacă se prășesc la timp lasă solul mai curat de buruieni decât cele la care nu se executa lucrări ale solului în timpul vegetației.
Culturile care se seamănă des și care cresc repede în prima parte a vegetației înăbușă buruienile, deoarece umbresc bine solul. Ex: cânepa, secara, rapița.
Culturile de floarea-soarelui, tutun și alte plante parazitate de lupoaie, când sunt cultivate mai mulți ani pe acelasi teren provoacă o puternică infestare a solului cu aceste buruieni parazite.
În zona centrală și de vest a țării, ovăzul sălbatic (Avenua fatua), produce mari pagube. Distrugerea acestei buruieni se poate face ușor, prin practicarea de rotații în care 3 ani consecutiv alternează numai culturile prășitoare.
Combaterea costreiului mare (Sorghum halepense) se poate face în asolamentele cu rotații care cuprind cerealele păioase. Metoda este și mai eficace dacă grâul se cultivă doi ani repetat.
Combaterea dăunătorilor și a bolilor plantelor. Întrucât prin resturi vegetale și sol se transmit numeroși agenți fitopatogeni și dăunători, monocultura determină înmulțirea excesivă a acestora și atacul devine tot mai periculos:
grâul este atacat puternic de ciupercile Ophiobolus, Fusarium, Helminthosporium, Cercosporella
sfecla de zahăr este atacată puternic de nematozi (Heterodera sachtii) și cercosporioză (Cercosporella beticola).
cartoful poate fi atacat de virusuri, mozaicul rugos, râia comună
porumbul poate fi atacat de Tanymecus dillaticollis și Ostrinia nubilabis.
Rotația culturilor este una din metodele cele mai eficace prin care se evită înmulțirea bolilor și dăunătorilor.
Suportabilitatea. Cauzele nesuportabilității pot fi înmulțirea excesivă a bolilor și a dăunătorilor, alelopatia. Datorită atacului de boli și dăunători nu se vor cultiva: grâu după orz, trifoi roșu după lucernă, varză după rapiță, in după mazăre și invers, floarea-soarelui după soia (Sclerotinia), tutunul după cânepă și floarea-soarelui dacă solul e infestat de lupoaie.
Alcătuirea grupelor de culturi
Întocmirea asolamentelor presupune gruparea culturilor cu cerințele agrobiologice asemănătoare. Se deosebesc astfel următoarele grupe de culturi:
Cereale păioase de toamnă: orz, orzoaică, triticale, secară.
Cereale păioase de primăvară: orz, orzoaică, mei, grâu
Prășitoare: porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof, bumbac, sorg
Leguminoase anuale: mazăre, fasole, linte, lupin, soia
Leguminoase perene: trifoi, lucernă, sparcetă
Plante tehnice: rapiță, ricin, in, cânepă.
Plante furajere anuale: iarbă de sudan, porumb pentru masă verde, borceag
Plante medicinale și aromatice: coriandru, mentă, mușețel, mac, muștar
Plante legumicole : solano-fructoase, vărzoase, leguminoase, rădăcinoase, tuberculifere, bulboase
Clasificarea asolamentelor
Asolamentele se clasifică din mai multe puncte de vedere: după numărul de sole, după structura solului etc. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] A. consideră clasificarea după structura culturilor ca cea mai potrivită; din acest punct de vedere asolamentele sunt clasificate astfel: asolamente agricole; asolamente furaje; asolamente legumicole; asolamente mixte; asolamente speciale (de protecție, pentru terenurile în pantă, cu plante aromatice și medicinale, pentru orez)
Asolamentele agricole. Aceste asolamente ocupă cele mai mari suprafețe. În structura lor ponderea cea mai mare o au culturile de grâu și porumb, urmate de orz, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr. După ponderea pe care o au diferitele grupe de plante există asolamente cerealiere, asolamente cu plante tehnice, asolamente mixte (cu cereale și plante tehnice sau cu cereale și plante leguminoase).
Exemple de rotații:
rotații de doi ani pentru asolament cu două sole – 1 cereale de toamnă; 2 prășitoare
rotații de trei ani pentru asolamentul cu trei sole – 1 leguminoase pentru boabe; 2 cereale de toamnă; 3 prășitoare (1. soia+fasole; 2 grâu; 3 porumb); (1 soia+mazăre;2 grâu; 3 porumb) (1 mazăre; 2 grâu; 3 porumb)
rotații de patru ani pentru asolamente cu patru sole – 1 leguminoase pentru boabe; 2 cerale păioase; 3 prășitoare; 4 prășitoare (1 soia+fasole; 2 grâu; 3 porumb; 4 porumb + floarea-soarelui)
rotații de cinci ani pentru asolamente cu cinci sole – 1 leguminoase pentru boabe; 2 cereale păioase; 3 prășitoare; 4 cereale păioase; 5 prășitoare (1 soia; 2 grâu; 3 floarea-soarelui + sfeclă de zahăr; 4 grâu + orz; 5 porumb).
Asolamentele furajere. În aceste asolamente, plantele furajere au cea mai mare pondere sau se găsesc chiar în exclusivitate.De regulă, culturile furajere au nevoie de mai multă apă și, ca urmare, asolamentele furajere se amplasează pe formele cele mai joase de relief, în depresiuni, luncile râurilor. Aceste asolamente pot fi cu ierburi perene sau numai cu plante furajere anuale (borceag, porumb pentru masă verde).
Asolamentele legumicole. Se vor introduce având în vedere următoarele considerente:
Culturile legumicole sunt mari consumatoare de apă, aceste asolamente urmând a fi amplasate pe terenuri cu sursă de apă pentru irigat.
Întrucât aceste culturi necesită multă muncă, iar producția este foarte mare, asolamentele legumicole vor fi amplasate în apropierea arterelor de circulatie și de centrele populate
Solurile cele mai potrivite sunt cele afânate, profunde, lutoase, luto-nisipoase; nu sunt indicate solurile greu permeabile
Pentru culturile legumicole se aplică cantități mari de îngrășăminte organice
Este recomandabil ca asolamentele legumicole să cuprindă în structură și ierburi perene, chiar și numai ca solă săritoare, întrucât numărul mare de lucrări, irigarea și trecerile repetate cu mașinile pe câmp conduc la degradarea însușirilor solului , iar cultivarea ierburilor perene ajută la menținerea și chiar sporirea fertilității solului.
Exemple:
1 tomate de toamnă; 2 ceapă + usturoi; 3 morcov + păstârnac; 4 varză de toamnă
1 orz cultura a I – a; fasole verde + salată cultura II – a; 2 varză de toamnă; 3 morcov + pătrunjel + păstârnac; 4 mazăre cultura I; castraveți de toamnă + varză roșie cultura a II + a ; 5 tomate de vară;
Asolamentele cu ierburi perene. Se numesc astfel deoarece în rotația culturilor participă și ierburile perene:
Exemple de scheme de rotații cu lucernă:
1-3 lucernă; 4 prășitoare; 5 cereale de toamnă; 6 prășitoare;
1-3 lucernă; 4-5 prășitoare; 6 cereale
Asolamentele cu lucernă se practică în fermele de bovine. Lucerna poate fi amestecată si cu graminee perene. Asolamentele de mai sus pot fi încadrate în grupa asolamentelor furajere sau mixte. Cultura rămâne 3-4 ani în cultură.
Asolamentul cu trifoi – în cultură pură (1-2 trifoi; 3 cereale de toamnă; 4 prășitoare; 5 prășitoare)
în cultură ascunsă (1 ovăz+trifoi; 2 trifoi; 3 grâu; 4 cartof+sfeclă de zahăr; 5 porumb) sau (1 grâu+trifoi; 2 trifoi; 3 grâu; 4 porumb).
Asolamentul cu trifoi în cultura ascunsă se practică în zonele mai umede și răcoroase. Trifoiul se seamănă primăvara în grâu de toamă sau ovăz; cultura de trifoi se numesște ascunsă, iar cereala păioasă se numește cultura protectoare. Cereala păioasă se seamănă cu 5-10% mai rar decât normal.
Asolamentele mixte. Această grupă cuprinde atât plantele specifice asolamentelor din cultura mare, cât și plante pentru furaj sau legumicole. Ele se organizează acolo unde condițiile nu permit organizarea de asolamente specializate; în functie de ponderea grupelor de culturi pe care le cuprind aceste asolamente poartă denumirea : agricol-furajer, furajer-agricol, furajer-legumicol.
Exemplu: 1 leguminoase pentru boabe + plante tehnice; 2 cereale de toamnă + plante legumicole, cultură dublă; 3 prășitoare: 4 prășitoare.
Asolamentele speciale. Asolamente pentru orez. Orezul necesită terenuri special amenajate; în plus, se poate cultiva repetat 3-4 ani.
Exemple: 1-3 lucernă; 4-6 orez; 1-3 orez; 4 cultură pentru îngrășământ verde; 5-6 orez
Asolamente pentru plante medicinale. Plantele medicinale se cultivă pe suprafețe mai mici și prezintă particularități deosebite de cultură. Ele pot fi:
anuale (coriandru, muștar, mac)
bienale (salvia, menta, chimion)
perene (levănțica, rozmarin)
Asolamentele cu plante medicinale sunt, de cele mai multe ori, mixte.
Exemplu: 1 cereale de primăvară sau toamnă + trifoi cultură ascunsă; 2 trifoi; 3-4 plante medicinale bienale; 5 cartofi; 6 plante medicinale anuale; 7 porumb; 8 solă săritoare cu plante medicinale perene.
Asolamentele pe terenurile în pantă se organizează cu scopul de a preveni eroziunea solului. Amplasarea solelor se face paralel cu latura lungă. Structura culturilor se corelează cu panta terenului; pe măsură ce panta crește sporește și ponderea culturilor bune protectoare.
Organizarea asolamentelor
Organizarea asolamentelor este parte componentă a acțiunii de organizare a teritoriului. [NUME_REDACTAT]. și Penescu A. consideră că principalele etape sunt următoarele:
1. Delimitarea masivelor de tern pe categorii de folosință (arabil, plantații de pomi și vie, pășuni și fânețe, păduri, lacuri) și apoi sistematizarea teritoriului în ansamblul zonei, încadrarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare. Stabilirea categoriilor de folosință a terenurilor se face după următoarele criterii:
Cele mai multe cerințe sunt pentru teren arabil, considerat ca o categorie superioară de folosință.
Fiecare masiv de tern trebuie apreciat din punct de vedere al pretabilității lui pentru o anumită folosintă în scopul obținerii unui randament maxim
Menținerea echilibrului ecologic
2. Structura culturilor se stabilește în funcție de mai mulți factori:
Plantele ce vor trebui să satisfacă cerințele economiei naționale, aprovizionarea populației, industriei de prelucrare, exportul și să asigure venituri mari fermierilor;
Condițiile de sol și climă și modul în care acestea satisfac cerințele plantelor reprezintă criteriul de bază în stabilirea culturilor
Existența căilor de comunicație condiționează eficiența culturilor legumicole și a unor culturi tehnice și furajere la care producțiile sunt de mare volum și greutate
Forța de muncă și baza tehnică trebuie să asigure executarea la timp și de calitate a tuturor lucrărilor pentru plantele care urmează a fi cultivate;
Asigurarea ritmică cu furaje a sectorului zootehnic;
Un număr mari de culturi care să asigure o rotație rațională, din care să nu lipsească plantele care contribuie la menținerea și creșterea fertilității solului;
Variația mai mare a speciilor de plante în asolament, precum și a soiurilor și hibrizilor pentru aceeași plantă de cultură contribuie la evitarea sau compensarea efectului unor calamități naturale
Variație mai mare a plantelor de cultură asigură evitarea vârfurilor de muncă și folosirea rațională a forței de muncă;
3. Stabilirea sistemului de asolamente. Într-o exploatație agricolă, îndeosebi în cele cu suprafețe mari, se pot organiza mai multe asolamente. În exploatațiile mici se organizează un singur asolament. Într-un asolament se încadrează suprafețe de teren cu sol cât mai omogen din punct de vedere al fertilității, reliefului, adâncimea apei freatice.
4. Numărul, forma și marimea solelor. Din punct de vedere agrotehnic, organizatoric și al eficienței economice cele mai mari avantaje le au asolamentele cu 4-6 sole.
Forma solelor trebuie să permită folosirea cu eficiență maximă a mijloacelor mecanice. Cea mai productivă fermă este cea dreptunghiulară cu lungimea de 1000 – 2000 m, cu un raport aproximativ intre lungime și lățime de 3:1. În condițiile unui teren deja amenajat pentru irigat, suprafața solelor este mai mică fiind condiționată de amenajarea pentru irigare, metoda de irigare, caracteristicile instalației de udare și durata de revenire.
Mărimea solelor poate fi de: 5 – 50 ha pentru asolamentele legumicole, 10 – 100 ha pentru asolamentele furajere, 20 – 200 ha pentru asolamentele agricole. In zona colinară, aprope întotdeauna, din cauza neuniformității reliefului, sola este formată din câteva parcele.
Pe terenurile în pantă, parcelele se trasează cu latura lungă de-a lungul curselor de nivel. Pe terenurile cu pantă mijlocie suprafața optimă a solei este de 10-100 ha; dacă panta este mai mare de 18% suprafața optimă este de 5-30 ha.
Introducerea asolamentului. Asolamentul de tranziție. Modificarea asolamentului
Pentru introducerea asolamentului este necesară cunoașterea istoriei solelor cu privire la planta premergătoare, lucrările solului executate anterior (afânare adâncă, arătură adâncă), erbicide utilizate, îngrășăminte folosite. Introducerea asolamentelor noi se face în maxim doi ani, ținând seama de scopul asolamentului și regimul juridic al terenului.
Când scopul nu este unul special și pe el nu există ierburi perene, asolamentul poate fi început încă din primăvară. Când pe teren există ierburi perene care se pot desființa, această operațiune se va face vara, primăvara urmând o cultură prășitoare. Când cultura perenă este în primii ani ea se încadrează în asolament ca solă săritoare. Dacă pe anumite suprafețe s-au folosit erbicide cu efect remanent vor fi cultivate plante care suportă efectul remanent.
Regimul juridic al terenului impune ca pe suprafețele luate în arendă, durata de rotație a culturilor să se încheie înainte sau cel târziu în ultimul an de arendare.
Asolamentul introdus trebuie respectat. Modificarea, dacă se impune, este recomandat să se facă numai în succesiunea culturilor și cu plante din aceeași grupă. Nu este indicată modificarea numărului de sole și a suprafeței acestora. Cauze care impun modificarea asolamentelor: schimbarea destinației terenului; introducerea de noi culturi ca urmare a cererii pieței și care nu se pot cultiva în rotațille inițiale; introducerea unor tehnologii convenționale și neconvenționale;
Asolamentul de tranziție este rezultatul adaptării planului de cultivare la cerințele pieței. Realizarea asolamentelor de tranziție presupune aplicarea regulilor de rotație și accentuarea următoarelor elemente: stabilirea culturilor cu influențe asemănătoare asupra fertilității solului, alegerea erbicidelor fără remanență, stabilirea dozelor de îngrășăminte corespunzător randamentelor planificate și realizate, stării de aprovizionare a solului cu elemente nutritive, dozelor de îngrășăminte aplicate în anii anteriori în solele în care se desfășoară tranziția.
Registrul cu istoria asolamentului
Evidența tuturor lucrărilor executate, cu înscrierea datei și a indicilor de executare (adâncimea de executare a arăturii, tipurile și dozele de îngrășăminte și pesticide) sunt de mare folos. Acestea servesc la evaluarea eficacității tehnologiilor aplicate, la justificarea producțiilor obținute în fiecare an, la stabilirea cauzelor unor greșeli și evitarea repetării lor, la perfecționarea tehnologiilor în mod diferențiat pe sole sau parcele de teren, pentru plantele de cultură. O astfel de evidență este importantă pentru toți cei care conduc procesul de producție, întrucât nu se pot memora toate datele din anii trecuți.
Toată evidența amintită mai sus se ține într-un registru. În prima parte a registrului se înscriu principalele date referitoare la organizarea asolamentului, numărul de sole, însușirile solului (tip de sol, conținutul în humus, pH, indicii fizici și hidrofizici, gradul de aprovizionare cu elemente nutritive), datele medii climatice, rotația culturilor. În partea a doua a registrului se rezervă mai multe file pentru fiecare solă. Anual aici se înregistrează planta de cultură, data și indicii de executare pentru toate lucrările agricole, eventuale accidente care s-au ivit pe parcursul vegetației, recoltarea și producțiile obținute. Menținerea evidenței tuturor lucrărilor executate este o obligație a fiecărui fermier. Un registru al asolamentului pe calculator este posibil și el ar fi în concordanță cu tehnica zilelor noastre, când calculatorul a devenit o prezență cotidiană și în viața agricultorilor.
Influența asolamentului asupra materiei organice din sol
Cercetările efectuate de către [NUME_REDACTAT]. (1997) evidențiază influența asolamentului asupra cantității de substanță organică (miriște + rădăcini) acumulate în sol la cultura grâului de toamnă. La grâul cultivat după porumb s-a determinat cu 15,8% (2,2 t/ha s.u. față de 1,9 t/ha s.u.) mai multe rădăcini și miriște comparativ cu monocultura de grâu. La grâul cultivat după mazăre, în asolamentul de 3 ani, cantitatea de resturi vegetale a fost și mai mare (2,9 t/ha s.u.), diferența față de monocultură fiind de 52,6%.
Cercetările s-au efectuat în experiența de lungă durată (vezi cap. I) cu graduările asolament x fertilizare, iar valorile medii ale agrofondului creat în cele 3 asolamente arată că cele mai mici valori ale cantităților de resturi vegetale s-au obținut în agrofondul N0P0, 1,4 t/ha s.u. Față de aceasta, în agrofondul N120P80 s-au obținut cu 92,8% mai multe resturi vegetale, iar în agrofondul N120P80 + 10 t/ha/an gunoi de grajd diferența a fost și mai mare, 200%. (tabel 1.1.)
Cea mai mare contribuție la realizarea acumulării de substanță uscată în sol, a avut-o miriștea de grâu de 85,7 % din cantitatea totală, în timp ce rădăcina a contribuit doar cu 14,3 %.
Această cantitatea de substanță uscată adusă de rădăcină, de numai 14,3 % nu este de neglijat, având în vedere faptul că rădăcinile se descompun mai ușor în sol sub acțiunea microorganismelor, comparativ cu miriștea, care are un conținut mai ridicat de celuloză în compoziția ei și care se descompune mai greu în sol, sub acțiunea proceselor microbiologice de descompunere. În ceea ce privește agrofondul creat, din același tabel 2.1., se observă faptul că, față de nefertilizat luat ca martor cu o cantitate totală de s.u. acumulată în sol de 1,4 t/ha, fertilizarea minerală sau organo-minerală, determină dublarea acestei cantități, înregistrându-se 2,7 și respectiv 2,8 t/ ha s.u. Și în acest caz, miriștea are cel mai mare grad de participare la realizarea cantității totale de masă vegetală (s.u.) de 85,5 %, față de rădăcină care participă cu doar 14,5 %.
Tabel 2.1
Influența premergătoarei și agrofondului creat asupra acumulării în sol a resturilor vegetale (rădăcină + miriște) la grâul cultivat pe preluvosoluri, Oradea 1996
(după [NUME_REDACTAT]., 1997)
În datele tabelului 2.2., este oglindită influența interacțiunii factorilor cercetați (premergătoare x agrofond) asupra cantității de masă vegetală totală, acumulată în sol, la grâul de toamnă. Analizând datele prezentate în tabelul 1.2., se remarcă faptul că indiferent de rotație, fertilizarea minerală s-au organo-minerală, a determinat creșteri ale cantității de substanță uscată în sol față de martorul nefertilizat, acestea fiind cuprinse între 35,3% și 255,5%.
Cea mai mare cantitate de materie organică, acumulată în sol, s-a înregistrat în varianta fertilizată organo-mineral, în rotația simplă, (G -P) și în varianta fertilizată doar mineral, în cazul rotației de 3 ani, în care mazărea a fost planta premergătoare pentru grâul de toamnă. Și în cazul interacțiunii factorilor cercetați, contribuția miriștei la acumularea în sol a materiei organice vegetale a fost mai mare (80,0 – 90,5%), comparativ cu cea a rădăcinii (9,5 – 20,0%). Contribuția rădăcinii la acumularea masei vegetale totale a scăzut pe măsură ce planta premergătoare a fost mai bună, de la 20 % în monocultura de grâu, la numai 9,5 % în cazul rotației de 3 ani, în care grâul a fost cultivat după mazăre.
Tabel 1.2
Interacțiunea factorilor: premergătoare x agrofondul creat, asupra acumulării în sol a resturilor vegetale (rădăcină + miriște) la grâul cultivat pe preluvosoluri, Oradea 1996
(după [NUME_REDACTAT]., 1997)
Influența asolamentului asupra însușirilor fizice ale solului
Cercetări efectuate de Stratulă V. după 9 ani (1959-1967) la Șimnic, Craiova arată că cel mai redus grad de structurare a solului pe adâncimea de 0-20 cm, s-a înregistrat în monoculturile de grâu și porumb (27,1% și 19,5%); în asolamentul de 4 ani: mazăre – orz – grâu – porumb, gradul de structurare a crescut cu 21,7%, respectiv 46,1%.
Pintilie C. și [NUME_REDACTAT]., 1980, după 12 ani de cercetări staționare, au stabilit că în monocultura de porumb densitatea aparentă (1,46 g/cm3) a crescut cu 10,6% față de valoarea determinată în asolamentul de 4 ani; ca urmare porozitatea totală s-a redus cu 13,5%. Totodată procentul de agregate hidrostabile din monocultură (42,4%) s-a redus cu o valoare similară, iar permeabilitatea (12,0 mm/h) s-a redus cu 35,2%.
Influența asolamentului asupra însușirilor chimice ale solului
Cercetări efectuate la Fundulea de către Pintilie C. și [NUME_REDACTAT]., 1980 evidențiază îmbunătățirea însușirilor chimice prin practicarea asolamentului de 4 ani comparativ cu monocultura de porumb, valoarea pH crescțnd la 6,5 față de 6,3 în monocultură, conținutul în fosfor a crescut la 6,3 mg/100 g sol față de 4,2 mg/100 g sol în monocultură, iar cel în potasiu la 18,2 mg/100 g sol față de 17,3 mg/100 g sol.
Capitolul 3
MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE
Cercetările s-au efectuat la Stațiunea de Cercetare – [NUME_REDACTAT] Oradea pe un preluvosol cu următorul profil: Ap=0-24; El=24-34 cm; Bt1=34-54 cm; Bt2=54-78 cm; Bt/c=78-95 cm; C=95-145 cm. Eluvierea argilei coloidale a determinat apariția orizontului El cu 31,6% argilă coloidală și a două orizonturi de acumulare a argilei coloidale, cu 39,8% (Bt1) și 39,3% (Bt2) argilă coloidală. (Colibaș I. și colab., 1987, citat de Domuța C., 2009). Determinările s-au efectuat în experiențe staționare amplasate după cum urmează:
Experiența staționară amplasată în anul 1976 cu următoarele variante: V1-neirigat; V2-irigat, cu menținerea rezervei de apă între plafonul minim și capacitatea de câmp pe adâncimea de udare (fig.3.1);
Fig.3.1. Experiența de lungă durată cu irigații de la SCDA [NUME_REDACTAT] cu asolamente și lucrările solului amplasate în anul 1981 cu variantele: V1-asolamentul grâu-porumb; V2-asolamentul ovăz+trifoi-porumb-floarea soarelui-grâu-porumb (fig.3.3).
Fig.3.3. Experința cu asolamente și lucrările solului de la SCDA [NUME_REDACTAT] cu asolamente și irigații amplasată în anul 1990 cu următoarele graduări: Factor A-asolamentul (A1-monocultură; A2-grâu-porumb; A3-grâu-porumb-soia); Factor B-regimul apei (B1-neirigat; B2-irigat cu menținerea rezervei de apă între plafonul minim și capacitatea de câmp fig.3.2).
Fig.3.2. Experiența cu asolamente și irigații de la SCDA [NUME_REDACTAT] varianta irigată, umiditatea solului a fost determinată din 10 în 10 zile, pentru a menține rezerva de apă din sol la adâncimea de irigare (0 – 50 cm ptr grâu și fasole, 0 – 75 cm pentru porumb, floarea – soarelui, soia, sfeclă de zahăr, lucernă an I și 0 – 100 cm la lucernă an II.) între plafonul minim și capacitatea de câmp. În perioada 1976-2009, la cele 9 culturi s-a folosit o normă de irigație medie de 2560 m3/ha; suma precipitațiilor anuale pentru această perioadă a fost de 625 mm.
Apa de irigație folosită în câmpul de cercetare
Sursa de apă folosită pentru irigarea culturii este un foraj adânc de 15 m.
Analizele de laborator efectuate în anii 2007, 2008 și 2009 au evidențiat un pH (7,3) care, din acest punct de vedere încadrează apa în categoria celor corespunzătoare pentru irigat. După conținutul în anioni apa de irigat este de tip bicarbonato-sulfatic, iar după cel în cationi este de tipul calco-magnezic. Conținutul în sodiu este scăzut, 12,9%. Reziduul mineral fix (0,5 g/l) este sub limita admisibilă de 0,8-1 g/l (tabel 3.1).
După indicele CSR (-1,8) apa de irigație are un potențial de alcalizare redus (clasa C.1) putându-se utiliza fără restricții. Potențialul de alcalinizare (0,53) este de asemenea redus (clasa S1), apa putând fi folosită fără restricții la irigarea solurilor.
Clasificarea apelor, după Florea N., în funcție de conținutul absolut de săruri și cel relativ de Na (clasa Florea N.), arată că apa de irigare folosită în câmpul de cercetare se încadrează în grupa II, ape foarte bune pentru irigație (tabel 3.1).
Tabel 3.1
Valori medii ale indicilor chimici ai apei de irigație folosită în
câmpul de cercetare, Oradea 2009
Pe baza tuturor acestor indici calitativi se poate spune că apa folosită pentru irigație în câmpul de cercetare nu prezintă nici un fel de restricții pentru plante sau pentru sol.
[NUME_REDACTAT] solului s-a determinat la SCDA Oradea prin metoda Cseratzki, aparatul folosit fiind prevăzut cu site de 5 mm, 2 mm, 1 mm și 0,25 mm, amplasate în module. Aparatul este prevăzut cu un electromotor care urcă și coboară cele 6 module timp de 5 minute, după care solul de pe site este prelevat, uscat și apoi exprimat în procente (%). (Domuța C., 2005)
Densitatea aparentă (DA) s-a determinat prin metodologia cunoscută ([NUME_REDACTAT]., 1963), cilindrii folosiți având capacitatea de 100 cm3. Numărul de repetiții: 5.
Rezistența la penetrare (RP) și conductivitatea hidraulică (K) s-au determinat cu ajutorul cilindrilor folosiți la determinarea densității aparente, fluxul de determinări fiind cel specific laboratoarelor de pedologie din rețeaua ICPA București. Determinările de DA, RP și K s-au efectuat în laboratorul de pedologie al SCDA Oradea.
pH-ul, humusul, fosforul, potasiul, azotul nitric și amoniacal s-au determinat după metodele uzuale specifice laboratoarelor de pedologie din rețeaua ICPA București.
Capitolul 4
REZULTATE OBȚINUTE
Rezultate privind influența asolamentului și irigației asupra însușirilor fizice ale solului
Influența asupra structurii solului
Structura solului arată modul de organizare a formațiunilor texturale (nisip, praf și argilă) în agregate de diferite forme și mărimi sub acțiunea humusului, prin procese de coagulare și aglutinare, respectiv sub acțiunea proceselor mecanice (îngheț – dezgheț; umezire – uscare; acțiunea utilajelor agricole etc).
Gradul de structurare a solului depinde în primul rând de conținutul în humus, natura și calitatea acestuia fiind determinantă în ceea ce privește proporția de agregate hidrostabile de care depinde în ultimă instanță calitatea structurii cunoscută și sub denumirea de „structură stabilă”. Atât prezența materiei organice în sol, cât și procentul agregatelor hidrostabile depind și sunt influențate nu numai de speciile de plante, ci și de succesiunea acestora în cadrul unui asolament, natura și cantitățile de îngrășăminte folosite. (Canarache A., 1990)
Grupa culturilor cu acțiune foarte favorabilă asupra structurii solului sunt amestecul de leguminoase și graminee perene, culturile leguminoase perene (lucernă, trifoi, sparcetă, ghizdei, etc.) sau culturile de graminee perene (raigras, timoftică, păiuș). Grupa culturilor cu acțiune favorabilă este alcătuită din plante cu sistem radicular fasciculat, reprezentat de cerealele păioase, iar grupa celor mai nefavorabile plante care în general degradează structura solului o reprezintă plantele prășitoare.
Influența asolamentului asupra structurii preluvosolului neirigat de la [NUME_REDACTAT] 29 de ani de folosire a asolamentului grâu – ovăz + trifoi – trifoi – porumb – porumb – floarea-soarelui, pe adâncimea de 10 cm, gradul de structurare al preluvosolului de la Oradea a crescut cu 34,9% comparativ cu gradul de structurare al acestui sol din asolamentul grâu-porumb. La adâncimea de 10-20 cm diferența este de 24,8%, iar la adâncimea de 20-30 cm diferența este de 3,9%. Rezultă o diferență medie pe adâncimea de 0-30 cm de 22,7%. Determinarea hidrostabilității macroagregatelor de sol s-a realizat prin metoda Cseratzki. (tabel 4.1.).
Tabel 4.1
Influența asolamentului (1981 – 2009) asupra gradului
de structurare a preluvosolului de la Oradea
V1 – Asolamentul grâu – porumb;
V2 – Asolamentul ovăz + trifoi – trifoi – porumb – floarea soarelui – grâu – porumb
Influența asolamentului asupra structurii preluvosolului irigat de la [NUME_REDACTAT] condiții de irigare și mai ales în condițiile irigării prin aspersiune pericolul degradării structurii solului datorită impactului apei cu solul este mare. Cercetările noastre realizate într-o experiență de lungă durată cu irigații (1976-2007) arată că printr-o agrotehnică diferențiată specifică terenurilor irigate și printr-o tehnică de irigare corectă se poate preveni degradarea structurii solului. Agrotehnica diferențiată a cuprins un asolament ameliorativ (lucernă I – lucernă II – lucernă III – porumb – fasole – grâu – sfeclă de zahăr – soia – floarea soarelui – cartof), o fertilizare a culturilor de sfeclă de zahăr și cartof cu 40 t/ha gunoi de grajd, doze de îngrășăminte chimice specifice culturilor irigate, realizarea tuturor celorlalte elemente de tehnologie la parametri optimi. Irigația s-a folosit atunci când rezerva de apă pe adâncimea de udare (0-50 cm la grâu și fasole, 0-75 cm la porumb, soia, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof, lucernă anul I și 0-100 cm la lucernă anul II) a coborât la nivelul plafonului minim, iar metoda de udare a fost cu rampe perforate în perioada 1976-1986 și prin aspersiune în perioada 1987-2007. Determinările efectuate în anul 2006 arată că în condițiile practicării asolamentului ameliorativ și a celorlalte elemente de agrotehnică descrise, gradul de structurare al preluvosolului irigat de la Oradea are o valoare apropiată de valoarea determinată în asolamentul grâu-porumb neirigat, 38,62% față de 37,01%. În asolamentul ameliorativ neirigat s-a înregistrat o creștere a gradului de structurare cu 38% față de asolamentul grâu-porumb neirigat și cu 32,5% față de asolamentul ameliorativ irigat; cele mai mari diferențe s-au înregistrat la agregatele cele mai mari, cele cu diametrul mai mare de 5 mm (tabel 4.2.).
Tabel 4.2
Influența asolamentului (1976-2009) asupra hidrostabilității macrostructurii preluvosolului neirigat și irigat de la [NUME_REDACTAT] solului cu un diametru mai mare de 0,25 mm din varianta rotației ameliorative a culturilor în regim irigat au o valoare de 38,62%, mai mare decât cea determinată în varianta cu rotația grâu – porumb în regim neirigat (37,01%). În varianta rotației ameliorative a culturilor în regim neirigat, agregatele macro hidrostabile au crescut statistic semnificativ în comparație cu rotația grâu – porumb în regim neirigat; o diferență semnificativă (12,58% vs 32,60) s-a înregistrat în comparație cu rotația ameliorativă a culturilor în regim irigat (tabel 4.3).
Analizând situația macro agregatelor s-a înregistrat o situație diferită în ceea ce privește macro agregatele cu un diametru mai mare de 5 mm. În varianta rotației ameliorative a culturilor în regim neirigat s-a determinat o valoare cu 618% mai mare decât rotația grâu – porumb în regim neirigat (2,8% vs 0,39%). Valoarea de 0,62% obținută în rotația ameliorativă a culturilor în regim irigat este cu 39% mai mare decât valoarea înregistrată în rotația grâu – porumb în regim neirigat. Au fost de asemenea diferențe în ceea ce privește hidrostabilitatea macro agregatelor la diametre de 2 mm, 1 mm și 0,25 mm (tabel 4.4, fig.4.1).
Tabel 4.3
Influența irigației (1976-2009) asupra hidrostabilității macrostructurale
a preluvosolului de la [NUME_REDACTAT]. 4.1. Hidrostabilitatea macrostructurală (%) a preluvosolului de la Oradea din experiența de lungă durată (1976-2009) cu asolamente și irigații
Tabel 4.4
Diametrul macro agregatelor (mm) sub influența irigațiilor în
condițiile preluvosolului din [NUME_REDACTAT] irigației asupra densității aparente și porozității totale
Densitatea aparentă reprezintă raportul dintre masa și volumul solului. Densitatea aparentă este unul dintre principalii indicatori ai stării de așezare a solului și totodată unul dintre factorii determinanți ai multor însușiri fizice ale solului. Densități aparente mici pot reduce în unele cazuri aerația, făcând dificil traficul și executarea lucrărilor agricole. Elementele de legătură dintre densitatea aparentă și unele caracteristici esențiale pentru capacitatea de producție nu pot fi corect interpretate decât în corelare cu textura solului, întrucât valori favorabile ale densității aparente pe un sol nisipos sunt total defavorabile pe un sol argilos (Canarache A., 1990).
Asolamentul ameliorativ cu trifoi a determinat obținerea unor valori mai favorabile ale densității aparente comparativ cu asolamentul grâu – porumb , atât în varianta în care lucrarea de bază a solului a fost arătura, cât și în varianta în care lucrarea de bază a solului a fost scarificarea. În varianta cu arătură diferențele înregistrate pe cele 3 adâncimi studiate au fost cuprinse între 2 și 5%, iar în varianta scarificată între 1 și 3%. (tabel 4.5.)
Tabel 4.5
Influența asolamentului și scarificării asupra densității aparente a
preluvosolului de la Oradea, 1997-1999
(după [NUME_REDACTAT], 2003)
În experiența cu asolamente ce cuprind doar culturi anuale, cele mai mari valori s-au înregistrat în monocultură, valoarea medie pe adâncimea de 0-20 cm fiind de 1,43 g/cm3. În medie pe această adâncime, în asolamentul grâu-porumb, valoarea densității aparente a fost cu 2,1% mai mică, iar în asolamentul grâu-porumb-soia cu 5,6%. (tabel 4.6, fig.4.2).
Tabel 4.6
Influența asolamentului și irigației asupra valorilor densității
aparente (DA) a preluvosolului de la Oradea, 2005
(după Domuța C., 2007)
Fig.4.2. Densitatea aparentă a preluvosolului de la Oradea sub influența folosirii îndelungate (1990-2009) a asolamentului și irigației
Pe adâncimea de 0-10 cm, în toate în cele trei asolamente irigate valorile densității aparente sunt mijlocii; la adâncimea de 10-20 cm valorile densității aparente sunt mari (sol moderat tasat), cu excepția asolamentului grâu-porumb-soia, la care valoarea densității aparente este mijlocie (sol slab tasat). Celelalte două adâncimi studiate, precum și media au cele mai mari valori în monocultura de grâu. În medie pe adâncimea de 0-20 cm, comparativ cu monocultura, în asolamentul grâu-porumb s-a înregistrat o densitate aparentă (1,44 g/cm3) cu 1,3% mai mică, iar în asolamentul grâu-porumb-soia densitatea aparentă (1,41 g/cm3) a fost cu 3,4% mai redusă.
Porozitate totală reprezintă volumul total al porilor exprimat în procente din unitatea de volum al solului, iar valori mai ridicate ale acesteia indică o capacitate ridicată de reținere a apei, permeabilitate mare și aerație bună (Canarache A., 1990).
Valorile medii ale porozității totale pe perioada 1997–1999 din experiența cu asolament grâu-porumb, respectiv asolament cu trifoi, arate sau scarificate sunt cuprinse între 42 și 51%, tendința acestora fiind de scădere odată cu creșterea adâncimii. La toate cele 3 adâncimi studiate, valorile porozității totale sunt mai mari în asolamentul cu trifoi atât în varianta arată cât și în varianta scarificată. (tabel 4.7.).
Tabel 4.7
Influența asolamentului și scarificării asupra porozității
totale a preluvosolului de la Oradea, 1997-1999
(după [NUME_REDACTAT], 2003)
În experiența cu plante anuale, atât în condiții de neirigare cât și în condiții de irigare, cele mai mici valori ale porozității totale s-au înregistrat în monocultură. (tabel 4.8.).
În condiții de neirigare, valoarea medie pe adâncimea de 0-20 cm indică un sol cu porozitate totală mică (46,2%) în monocultură. În asolamentele grâu-porumb și grâu-porumb-soia, valorile porozității totale au crescut cu 2,3%, respectiv 6,1%, solul caracterizându-se printr-o valoare mijlocie a porozității totale.
În toate cele 3 asolamente irigate, valorile porozității totale sunt ușor inferioare valorilor înregistrate în condiții de neirigare. Valoarea medie pe adâncimea de 0-20 cm înregistrată în monocultură, 45,1%, indică un sol cu o porozitate totală mică; în comparație cu aceasta, în asolamentul grâu-porumb s-a înregistrat o valoare de asemenea mică (46,1%) însă cu 2,2% mai mare; în asolamentul grâu-porumb-soia, valoarea înregistrată a fost cu 4,3% mai mare decât în monocultură, încadrându-se într-o clasă de caracterizare superioară, mijlocie. (tabel 4.8, fig.4.3).
Tabel 4.8.
Influența asolamentului și irigației asupra valorilor porozității totale (PT)
a preluvosolului de la Oradea, 2005
(după Domuța C., 2007)
Fig.4.3. Porozitatea totală a preluvosolului de la Oradea sub influența folosirii îndelungate (1990-2005) a asolamentului și irigației
Porozitatea de aerație reprezintă volumul porilor rămași fără apă (deci ocupați cu aer) când solul este la capacitatea de câmp. (Canarache A., 1990).
În asolamentul cu trifoi, comparativ cu asolamentul grâu-trifoi porozitatea de aerație s-a îmbunătățit, diferențele din varianta arată fiind cuprinse între 11 și 94%, iar cele din varianta scarificată între 3 și 34%. (tabel 4.9.). În medie pe adâncimea de 0-60 cm în asolamentul grâu-porumb porozitatea de aerație este „foarte mică” în varianta arată și „mică” în varianta scarificată. În asolamentul cu trifoi valorile porozității de aerație se încadrează într-o clasă superioară în cazul asolamentului grâu-porumb și în aceeași clasă, dar mai mari cu 11% în asolamentul cu trifoi.
Tabel 4.9
Influența asolamentului și scarificării asupra porozității de aerație (%)
a preluvosolului de la Oradea, 1997-1999
(după [NUME_REDACTAT], 2003)
În varianta rotației grâu – porumb în varianta neirigat, valoarea densității aparente este mare (1,34 g/cm3). În varianta rotației ameliorative a culturilor în regim irigat, densitatea aparentă a crescut semnificativ dar este situată în aceeași grupă de încadrare. (1,40 g/cm3). Valoarea determinată în urma rotației ameliorative a culturilor în regim neirigat (1,20 g/cm3) e semnificativ mai mică decât valoarea înregistrată în rotația grâu – porumb, evidențiind importanța rotației ameliorative a culturilor în evoluția proprietăților fizice ale solului.
Tabel 4.10
Influența irigației (1976-2008) asupra densității aparente a preluvosolului din [NUME_REDACTAT] și o consecință, în comparație cu porozitatea totală (49,4%) determinată în rotația grâu – porumb în regim neirigat, în rotația ameliorativă a culturilor în regim irigat s-a determinat o valoare mai mică (47,1%), dar valoarea e situată în aceeași grupă de încadrare. Valoarea porozității totale (54,7%) în rotația ameliorativă a culturilor în regim neirigat este semnificativ mai mare decât cea înregistrată în rotația grâu – porumb în regim neirigat.
Tabel 4.11
Influența irigației (1976-2008) asupra porozității totale a preluvosolului din [NUME_REDACTAT] asolamentului asupra rezistenței la penetrare a solului
Rezistența la penetrare este unul dintre principalii indicatori de caracterizare mecanică a solului, fiind ușor de determinat atât în câmp cât și în laborator (Canarache A., 1990). Determinările prezentate în continuare au fost realizate în condiții de laborator.
În asolamentul cu trifoi rezistența la penetrare a scăzut comparativ cu asolamentul grâu-porumb cu 22,7% pe adâncimea de 0-10 cm, cu 15,4% pe adâncimea 10-20 cm , cu 10,2% pe adâncimea 20-30 cm, cu 2,7% pe adâncimea 30-40 cm; ca urmare pe adâncimea 0-40 cm s-a înregistrat o diferență de 11,3%. Valorile rezistenței la penetrare sunt mici pe adâncimea 0-10 cm și mijlocii pe celelalte adâncimi (tabel 4.12.)
Tabel 4.12.
Influența asolamentului asupra rezistenței la penetrare (RP)
a preluvosolului de la Oradea
(după [NUME_REDACTAT], 2002)
În experiența cu asolamente cu plante anuale, toate valorile determinărilor efectuate indică o rezistență mică la penetrare. Atât în condiții de neirigare cât și în condiții de irigare, cele mai mari valori ale rezistenței la penetrare s-au înregistrat în monocultură. (tabel 4.13.).
În medie pe adâncimea de 0-20 cm în comparație cu monocultura de grâu, în asolamentul grâu-porumb neirigat s-a înregistrat o valoare a rezistenței la penetrare (15,5 kg/cm2) mai mică cu 10,1%; în condiții de irigare, valoarea determinată (17,2 kg/cm2) a fost cu 11,9% mai mică. În asolamentul grâu-porumb-soia diferențele au fost și mai mari, 19,7% în condiții de neirigare și 20,5% în condiții de irigare. (tabel 4.13.).
În toate cele 3 asolamente și la ambele adâncimi studiate, valorile rezistenței la penetrare înregistrate în condiții de irigare au fost mai mari decât în condiții de neirigare (tabel 4.13.).
Tabel 4.13
Influența asolamentului și irigației asupra rezistenței
la penetrare (RP) a preluvosolului de la Oradea, 2005
(după Domuța C., 2007)
Fig.4.4. Rezistența la penetrare a preluvosolului de la Oradea sub influența folosirii îndelungate (1990-2005) a asolamentului și irigației
În rotația ameliorativă a culturilor în regim irigat, valoarea rezistenței la penetrare (31,38 kg/cm3) este semnificativ mai mare decât valoarea determinată în rotația grâu – porumb în regim neirigat (29,3 kg/cm3), dar valorile sunt situate în aceeași grupă de încadrare, una medie. În condiții de neirigare, rotația ameliorativă a culturilor a înregistrat o scădere a rezistenței la penetrare cu 32,7 %. Grupa de încadrare se schimbă, în acest caz, în “mică”.
Tabel 4.14
Influența irigației (1976-2008) asupra rezistenței la penetrare
a preluvosolului din [NUME_REDACTAT] asolamentului asupra conductivității hidraulice a solului
Conductivitatea hidraulică caracterizează procesul de pătrundere al apei în sol, cuantificând cantitatea de apă infiltrată într-o perioadă de timp. Metodele de determinare sunt numeroase și variate (Canarache A., 1990), iar rezultatele prezentate în continuare reprezintă conductivitatea hidraulică saturată determinată în condiții de laborator după metodologia specifică laboratoarelor de pedologie din rețeaua ICPA București.
În asolamentul cu trifoi valorile conductivității hidraulice au crescut față de valorile înregistrate în asolamentul grâu-porumb la toate cele 4 adâncimi studiate; cea mai mare diferență relativă, 81,4%, s-a înregistrat la adâncimea de 20-30 cm. Doar pe adâncimea de 0-10 cm valorile conductivității hidraulice sunt mijlocii. (tabel 4.15.)
Tabel 4.15
Influența asolamentului asupra conductivității hidraulice (K) a solului de la Oradea
(după [NUME_REDACTAT], 2002)
Cu o excepție (adâncimea de 10-20 cm, cu 9,4 mm/h) valorile conductivității hidraulice saturate determinate în cele trei asolamente neirigate și irigate pe adâncimile 0-10 și 10-20 cm au o valoare „mare”. (tabel 4.16.).
Tabel 4.16
Influența asolamentului și irigației asupra conductivității hidraulice (K)
a preluvosolului de la Oradea, 2005
(după Domuța C., 2007)
Cele mai mici valori ale conductivității hidraulice s-au înregistrat în monocultură, atât în condiții de neirigare, cât și în condiții de irigare. În medie pe adâncimea de 0-20 cm, valorile conductivității hidraulice din asolamentul grâu-porumb au crescut față de monocultură cu 16,3% în condiții de neirigare și cu 20,2% în condiții de irigare; în asolamentul grâu-porumb-soia diferențele au fost și mai mari, 33,9% în condiții de neirigare și 51,8% în condiții de irigare. (tabel 4.16, fig.4.5)
Fig.4.5. Conductivitatea hidraulică a preluvosolului de la Oradea sub influența folosirii îndelungate (1990-2005) a asolamentului și irigației
În toate cazurile, valorile conductivități hidraulice determinate în cele 3 asolamente irigate sunt mai mici decât valorile determinate în asolamentele neirigate. (tabel 4.16, fig.4.5)
Irigația nu are o influență semnificativă, deoarece valoarea conductibilității hidraulice înregistrate în rotația ameliorativă a culturilor (13,5 mm/h) este foarte apropiată de valoarea înregistrată în rotația grâu – porumb (14 mm/h). În rotația ameliorativă a culturilor în regim neirigat, conductibilitatea hidraulică (20,6 mm/h) e semnificativ mai mare decât valoarea determinată în rotația grâu – porumb.
Tabel 4.17
Influența irigației (1976-2008) asupra conductibilității
hidraulice a preluvosolui de la [NUME_REDACTAT] irigației asupra conținutului în humus:
În condițiile rotației culturilor și a unor bune practici agrotehnice, în comparație cu conținutul de humus (1,7%) la startul cercetării, în 2008 s-a înregistrat o valoare apropiată (1,8 %) în varianta irigată. În condiții de rotație ameliorativă a culturilor în variantă neirigată și bune practici agrotehnice, a determinat creșterea conținutului în humus (1,9 %) în comparație cu anul debutului cercetării.
Tabel 4.18
Influența irigației (1976-2008) asupra conținutului în humus a preluvosolui de la [NUME_REDACTAT] irigației asupra valorii pH
În 2008, reacția solului era de 6 în varianta irigată și a crescut în comparație cu valoarea ph – ului determinată la startul experimentului (5,81). Explicația constă în atomii de Ca 2+.conținuți de apa folosită în irigația terenului cercetat. În varianta neirigată, valoarea ph – ului a scăzut la 5,58 datorită folosirii fertilizanților chimici.
Tabel 4.19
Influența irigației (1976-2008) asupra valorii pH a preluvosolui de la [NUME_REDACTAT] fosforului și potasiului mobil după 33 ani de bune practici agrotehnice
Conținutul în fosfor mobil al preluvosolului supus cercetării, la început, a fost mic (22 ppm), dar după 33 ani de bune practici agrotehnice , rotații ale culturilor cu lucernă, doze ale fertilizanților chimici în concordanță cu sporul de recoltă, conținutul în fosfor mobil a devenit foarte bun (117 ppm) în condiții de neirigare și bun (109 ppm) în condiții de irigare.
Tabel 4.20
Conținutul de fosfor mobil al preluvosolului din
Oradea după 33 ani de bune practici agrotehnice
Conținutul în potasiu mobil al preluvosolului la începutul cercetării a fost ridicat (183 ppm), iar după 33 de ani, conținutul în potasiu mobil a devenit foarte mare (290 ppm) în condiții de neirigare și mare (240 ppm) în condiții de irigare.
Tabel 4.21
Conținutul de potasiu mobil al preluvosolului din
Oradea după 33 ani de bune practici agrotehnice
Rezultate privind influența irigației și asolamentului asupra însușirilor chimice ale solului
Influența asolamentului asupra reacției solului
Reacția solului este însușirea acestuia de a disocia ionii de hidrogen sau hidroxil când vine în contact cu apa. Cunoașterea acestei însușiri este de mare importanță în legătură cu dezvoltarea plantelor, evaluarea potențialului productiv al solului și stabilirea măsurilor agrochimice de corectare. Pentru exprimarea acidității sau bazicității se folosește noțiunea de pH. ([NUME_REDACTAT]., 2003)
Cercetările efectuate de [NUME_REDACTAT], 2003 pe adâncimea de 0-60 cm evidențiază valori mai mari ale pH-ului în asolamentul de 6 ani cu trifoi comparativ cu asoalmentul grâu-porumb. Atât în varianta cu arătură ca lucrare de bază a solului, cât și în varianta cu scarificare, pe adâncimile de 0-20 cm și 20-40 cm s-au înregistrat cele mai mari diferențe relative față de asolamentul grâu-porumb. (tabel 4.22, fig.4.6)
Tabel 4.22
Influența asolamentului asupra valorilor acidității preluvosolului de la Oradea în variantele cu arătură respectiv scarificare ca lucrări de bază a solului
(după [NUME_REDACTAT], 2003)
Fig.4.6. Reprezentarea grafică a influenței asolamentului asupra valorilor acidității preluvosolului de la Oradea în variantele cu arătură respectiv
scarificare ca lucrări de bază ale solului
Influența asolamentului asupra conținutului solului în azot mineral accesibil
Azotul este un element esențial pentru creșterea și dezvoltarea plantelor. El este constituentul aminoacizilor, al proteinelor de structură și de rezervă din partea vegetativă, respectiv semințe, al enzimelor și coenzimelor, al unor intermediari metabolici implicați în sinteza și transferul de energie, precum și al acizilor nucleici implicați în conservarea și transmiterea informației genetice ([NUME_REDACTAT]., 2003).
Azotul nitric (NO3-) și azotul amoniacal (NH4+) sunt principalele forme de azot folosite de către plante. La pH de 6,8 absorbția radiculară de azot nitric și azot amoniacal se realizează în proporții egale, iar la o nutriție mixtă se formează cea mai mare cantitate de substanță uscată, ritmul de acumulare a azotului în plantă fiind de asemenea mai ridicat. Se consideră că mediul acid favorizează absorbția azotului amoniacal.
Asimilarea azotului de către plante are loc în decursul întregii perioade de vegetație, cu intensități diferite în funcție de faza de creștere și dezvoltare a plantelor. Insuficiența de azot are ca efect încetinirea sau oprirea creșterii plantelor; acestea rămân mici, cu tulpini subțiri, frunzele cad prematur, iar maturarea plantelor se grăbește. Excesul de azot prelungește perioada de vegetație a plantelor, frunzele sunt de culoare verde închis, iar în anumite organe ale plantei se acumulează nitrați.
Determinările efectuate de [NUME_REDACTAT] (2003) pe adâncimea de 0-60 cm evidențiază un conținut mai ridicat de azot nitric în asolamentul de 6 ani cu trifoi comparativ cu asolamentul grâu-porumb. Fenomenul s-a înregistrat atât în varianta cu arătură, cât și în varianta cu scarificare. La adâncimea de 0-20 cm, în varianta arată s-au înregistrat valori mai mari ale conținutului în azot nitric decât în varianta scarificată, în timp ce la adâncimea de 40-60 cm, valorile determinate sunt mai mari în varianta scarificată. Situația este similară în ambele asolamente (tabel 4.23 fig.4.7).
Tabel 4.23
Influența asolamentului asupra valorilor azotului nitric (N – NO3) ale preluvosolului de la Oradea în variantele cu arătură, respectiv scarificare ca lucrare de bază a solului
(după [NUME_REDACTAT], 2003)
Fig.4.7. Reprezentarea grafică a influenței asolamentului asupra valorilor azotului nitric (N – NO3) ale preluvosolului de la Oradea în variantele cu arătură,
respectiv scarificare ca lucrări de bază ale solului
Conținutul solului în azot amoniacal este mai mare în asolamentul cu trifoi; diferențele față de asolamentul grâu-porumb înregistrate pe cele 3 adâncimi studiate sunt de 6% la adâncimile de 0-20 cm și 40-60 cm și de 22% la adâncimea de 20-40 cm în varianta cu arătură; în varianta cu scarificare, diferențele sunt de 8% la adâncimea de 0-20 cm și de 9% la adâncimile de 20-40 cm și 40-60 cm. (tabel 4.24, fig.4.8).
Tabel 4.24
Influența asolamentului asupra valorilor azotului nitric (N – NO3) ale preluvosolului de la Oradea în variantele cu arătură, respectiv scarificare ca lucrare de bază a solului
(după [NUME_REDACTAT], 2003)
Cantitatea de azot mineral accesibil a fost mai mare în asolamentul de 6 ani cu trifoi comparativ cu asolamentul grâu-porumb. În varianta cu arătură, diferențele au fost de 8% pe adâncimea 0-20 cm, de 10% pe adâncimea de 40-60 cm și de 17% pe adâncimea de 20-40 cm. În varianta scarificată diferențele au fost de 9% pe 0-20 cm, de 11% pe 20-40 cm și de 13% pe 40-60 cm. Pe adâncimea de 0-20 cm valorile N-NH4+NO3 sunt mai mari în varianta cu arătură, în ambele asolamente, însă la celelalte două adâncimi valorile determinate în varianta scarificată sunt mai mari. (tabel 4.25, fig.4.9)
Fig.4.8. Reprezentarea grafică a influenței asolamentului asupra valorilor azotului nitric (N – NO3) ale preluvosolului de la Oradea în variantele cu arătură,
respectiv scarificare ca lucrări de bază ale solului
Tabel 4.25
Influența asolamentului asupra valorilor azotului mineral accesibil
(N-NH4+NO3) ale preluvosolului de la Oradea în varianta cu arătură,
respectiv scarificare ca lucrare de bază a solului
(date prelucrate după [NUME_REDACTAT], 2003)
Fig.4.9. Reprezentarea grafică a influenței asolamentului asupra valorilor azotului mineral accesibil (N-NH4+NO3) ale preluvosolului de la Oradea în varianta cu arătură,
respectiv scarificare ca lucrări de bază ale solului
Influența asolamentului asupra conținutului solului în fosfor
Rolul fosforului în viața plantelor este foarte complex. Fosforul mărește rezistența la secetă și ger și favorizează formarea nodozităților la leguminoase. Esterii fosforici sunt prezenți în toate țesuturile plantelor și joacă un rol esențial în respirație, în biosinteza glucidelor, în procesul fotosintezei.
Conținutul de esteri fosforici se schimbă în funcție de condițiile de nutriție și de alți factori. În plantele în creștere fosforul se concentrează mai ales în țesutul meristematic la maturitate, fosforul este transferat în semințe și fructe ([NUME_REDACTAT]., 2003).
Când nutriția cu fosfor este insuficientă are loc o migrare a fosforului din organele în vârstă spre cele tinere. Ca urmare, apar simptome în primul rând pe frunzele bătrâne, a căror culoare devine verde închisă sau chia verde albăstrui: foarte des apare un pigment antocianic care duce la realizarea unor pete roșietice.
Excesul de fosfor duce la acumularea acestuia în formă minerală mai ales în organele vegetative; se dereglează absorbția zincului, fierului și cuprului în rădăcină; planta se maturează înainte de vreme, iar recoltele sunt slabe; pe solurile carbonatice, apare fenomenul de cloroză; pe solurile cernoziomice, carbonatice apar simptomele unei carențe de zinc, manifestate prin clorozarea limbului foliar.
[NUME_REDACTAT] (2003) a determinat un conținut mai ridicat în fosfor în asolamentul cu trifoi comparativ cu asolamentul grâu-porumb, atât în varianta în care lucrarea de bază a solului a fost arătura, cât și în varianta în care lucrarea de bază a solului a fost scarificarea. În varianta cu arătură diferențele înregistrate pe cele 3 adâncimi studiate au fost de 17,2% pe 0-20 cm, 13,6% pe 20-40 cm și de 21,6% pe 40-60 cm; în varianta cu scarificare diferențel înregistrate pe adâncimile amintite au fost de 14,5%, 11,1% și de 14,9%. Pe adâncimea de 0-20 cm valorile conținutului de fosfor sunt mai mari în varianta arată, iar celelalte două adâncimi în varianta scarificată. (tabel 4.26, fig.4.10).
Tabel 4.26.
Influența asolamentului asupra conținutului în fosfor al preluvosolului de la Oradea în variante cu arătură, respectiv scarificare ca lucrare de bază a solului
(după [NUME_REDACTAT], 2003)
Fig.4.10. Reprezentarea grafică a influenței asolamentului asupra
conținutului în fosfor al preluvosolului de la Oradea în variante cu arătură,
respectiv scarificare ca lucrări de bază ale solului
Influența asolamentului asupra conținutului solului în potasiu
Potasiul are un rol important în viața plantelor participând la diviziunea celulară, fotosinteză, migrarea și acumularea glucidelor, formarea proteinelor și lipidelor; potasiul influențează activitatea enzimelor, deschiderea și închiderea stomatelor, bilanțul de apă din plantă, rezistența la ger, la boli și dăunători. Insuficiența se manifestă în primul rând la frunzele mature prin decolorare, la insuficiență avansată simptomele se manifestă pe toată planata; simptomul caracteristic este aparioția de arsuri pe frunze. Excesul de potasiu determină necrozarea frunzelor.
Determinările efectuate de Samuel A. (2003) evidențiază un conținut de potasiu mai ridicat în asolamentul de 6 ani cu trifoi, comparativ cu asolamentul grâu-porumb. În varianta cu arătură aceste diferențe au fost de 16,5% pe 0-20 cm, de 10,2% pe 20-40 cm și de 3,6% pe adâncimea de 40-60 cm. În varianta cu scarificare diferențele au fost de 13,6% pe 0-20 cm, de 10,7% pe 20-40 cm și de 5,4% pe adâncimea de 40-60 cm. Și în cazul conținutului solului din potasiu pe adâncimea de 0-20 cm s-au înregistrat valori mai mari în varianta aratî iar pe adânimile de 20-40 cm și 40-60 cm valorile au fost mai mari în varianta scarificată. (tabel 4.27, fig.4.11)
Tabel 4.27
Influența asolamentului asupra conținutului în potasiu al preluvosolului de la Oradea în variante cu arătură, respectiv scarificare ca lucrare de bază a solului
(după [NUME_REDACTAT], 2003)
Fig.4.11. Reprezentare grafică a influenței asolamentului asupra conținutului
în potasiu al preluvosolului de la Oradea în variante cu arătură,
respectiv scarificare ca lucrări de bază ale solului
Corelații între parametrii fizici ai solului
Între densitatea aparentă și porozitatea totală există o legătură inversă (Canarache A., 1990) iar prelucrarea datelor obținute în condițiile preluvosolului în experiența cu asolamente de la Oradea arată că cea mai ridicată valoare a coeficientului de corelație s-a obținut în asolamentul grâu-porumb-soia (fig.4.12).
Fig.4.12. Corelația dintre densitatea aparentă (DA) și porozitatea totală (PT)
în condițiile de la Oradea, 2009
Creșterea valorilor densității aparente a determinat creșterea rezistenței la penetrare, coeficienții de corelație având valori foarte semnificative statistic în toate cele trei asolamente (fig.4.13).
Fig.4.13. Corelația dintre densitatea aparentă (DA) și rezistența
la penetrare (RP) în condițiile de la Oradea, 2009
Între densitatea aparentă și conductivitatea hidraulică există o legătură inversă, cea mai mică valoare a coeficientului de corelație s-a înregistrat în monocultură, iar cea mai mare în asolamentul grâu-porumb-soia (fig.4.14).
Fig.4.14. Corelația dintre densitatea aparentă (DA) și conductivitatea
hidraulică (K) în condițiile de la Oradea, 2009
Creșterea valorilor rezistenței la penetrare a determinat scăderea conductivității hidraulice iar cel mai mare coeficient de corelație pentru această legătură s-a înregistrat în asolamentul cu soia (fig.4.15).
Fig.4.15. Corelația dintre densitatea aparentă (DA) și conductivitatea
hidraulică (K) în condițiile de la Oradea, 2009
Capitolul 4
CONCLUZII
Cercetări efectuate în experiențe de lungă durată cu asolamente și irigații, respectiv asolamente și lucrările solului, amplasate pe preluvosolul de la Stațiunea de [NUME_REDACTAT] Oradea au condus la următoarele concluzii:
În asolamentul ameliorativ cu lucernă, după 34 de ani de folosire rațională a irigațiilor, gradul de structurare (38,62%) nu a scăzut în comparație cu asolamentul grâu-porumb neirigat. În varianta irigată, valoarea determinată în asolamentul ameliorativ (51,2%) este semnificativ mai mare decât valoarea determinată în rotația grâu – porumb, iar diferențele cele mai mari au fost înregistrate la agregatele cu diametru mai mare de 5 mm.
În asolamentul ameliorativ irigat, densitatea aparentă, porozitatea totală, rezistența la penetrare și conductibilitatea hidraulică au avut valori mai puțin favorabile decât cele din asolamentul grâu – porumb neirigat. În ameliorativ neirigat, valorile acestor parametri au fost mai favorabile decât valorile din asolamentul grâu – porumb neirigat.
După 34 de ani de folosire rațională a irigațiilor și în condițiile asolamentului ameliorativ și fertilizării organice și chimice în concordanță cu sporul de recoltă, conținutul în humus nu s-a modificat semnificativ în comparație cu valoarea inițială (1,67% vs 1,4%);
Folosirea unei ape de irigație cu un conținut mare de Ca2+ , a determinat creșterea pH – ului de la 5,81 la 6. În varianta neirigată, s-a înregistrat scăderea pH-ului de la valoarea inițială de 5,81 la valoarea de 5,5.
Conținutul solului în fosfor mobil a crescut cu 395,5% în comparație cu valoarea inițială în varianta irigată și cu 431,9% în varianta neirigată. Creșterea conținutului în potasiu mobil a fost de la 31,2 % în varianta irigată și de 58,5% în varianta neirigată.
Între denistatea aparentă și porozitatea totală, respectiv conductivitatea hidraulică, între rezistența la penetrare și conductivitatea hidraulică s-au cuantificat corelații inverse asigurate statistic. Între densitatea aparentă și rezistența la penetrare s-au cuantificat corelații directe, valorile coeficienților de corelație din asolamentul grâu-porumb-soia au fost în general mai mari decât valorile înregistrate în asolamentul grâu-porumb și mai ales în monocultură.
BIBLIOGRAFIE
[NUME_REDACTAT], 2006 – Contribuții la cunoașterea și modificarea influenței rotației culturilor asupra capacității și calității recoltei de grâu cultivat pe solurile acide din nord-vestul țării. Teză de doctorat. USAMV Cluj-Napoca.
[NUME_REDACTAT]. E., 1997 – Contribuții la stabilirea influenței premergătoare și a fertilizării asupra dinamicii acumulării bimasei la grâul de toamnă cultivat pe soluri cu exces de umiditate, în centrul Câmpiei de Vest a României. Teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca.
[NUME_REDACTAT]., C. Domuta, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]., 2007 – Researches regarding the influence of the crop rotation on some indicators of the wheat yield quality in the conditions of the [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Conference on Long-term Experiments, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]. Debrecen – Nyirlugos. HU – ISBN: 978-963-473-054-5; RO – ISBN: 978-973-759-298-9. Printed in [NUME_REDACTAT] House.
Berca M., 2000 – Ecologia generală și protecția mediului – editura Ceres, [NUME_REDACTAT] Ileana, Guș P., Rusu T., 2003 – Agrotehnica diferențiată. [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.
[NUME_REDACTAT] Maria, 2006 – Cercetări privind influența unor măsuri fitotehnice asupra eficienței valorificării apei de către cultura porumbului în condițiile [NUME_REDACTAT]. Teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca.
[NUME_REDACTAT] Maria, 2007 – Valorificarea apei de către cultura porumbului din [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Oradea. ISBN 978-973-759-266-8
budoi gh., penescu a., 1996 – Agrotehnică. Ed. Ceres, București
canarache a., 1990 – Fizica solurilor agricole. Ed. Ceres, București.
chiriță c. și colab., 1974 – Ecopedologie cu baze de Pedologie generală. Ed. Ceres, București.
[NUME_REDACTAT]., 2003 – Agrochimie. [NUME_REDACTAT] din Oradea.
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], C. Domuța, A. Vușcan, 2006 – Influence of lime rates applied on different NP background on pH – values of brown luvic soils from Oradea. Oradea 10 – 11 october. [NUME_REDACTAT] Oradea. pg. 195 – 201
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], C. Domuța, A. Vușcan, Gh. Sarca, 2007 – Impact of long term application of chemical fertilizers, manure and lime on the pH value of brown luvic soils in [NUME_REDACTAT]. Anale USAMVB [NUME_REDACTAT] științifice Facultatea de Agricultura, vol. XXXIX [NUME_REDACTAT], Timișoara ISSN 1221-5279
[NUME_REDACTAT]., 2008 – Influence of manure and lime rates applied on different NP backgrounds on pH-value of preluvosoil from North-West part of Romania, Symposium „Trends in [NUME_REDACTAT] Development” Lucrări științifice Facultatea de Agricultură, Section 5 Soil science, vol. 40(2), pp. 37-40, USAMVB Timișoara, Ed. Agroprint ISSN 1221-5279
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], Vușcan A., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]., 2008- Research regarding the unbalanced nutrition appearance in long term field experiments with chemical fertilizers, Symposium „Trends in [NUME_REDACTAT] Development” Lucrări științifice Facultatea de Agricultură, Section 5 Soil science, vol. 40(2), pp. 31-36, USAMVB Timișoara, Ed. Agroprint ISSN 1221-5279
colibaș I., colibaș Maria, șandor maria, 1988 – Cercetări privind cunoașterea și ameliorarea unor factori limitativi ai fertilității solurilor grele și tasate , afectate de exces de umiditate din [NUME_REDACTAT] și depresiunile Beiuș și Holod. În volumul SCAZ Oradea – 25 de ani de activitate.Red.de prop. ag. București 1988.
Colibaș I., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2000 – Solurile brune luvice, caracterizare și ameliorare, Ed. Mirton, [NUME_REDACTAT] R.P., 1992 – A review: Long-term effects of agricultural systems on soil biochemical and microbial parameters. Agric., Ecosyst. Environ., 40, 20-36.
Domuța C., 1998 – Irigația ,componentă a unui sistem de agricultură durabilă în centrul Câmpiei de Vest. Lucrările simpozionului “Tendințe în agricultura durabilă” ASAS “[NUME_REDACTAT] Șișești” București.
Domuța C., Sabău N.C., 2001 – Agrotehnică partea I, partea II. Edit. Universității din Oradea.
Domuța C., 2003 – Oportunitatea irigațiilor în [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] din Oradea.
Domuța C., [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2004 – Irrigation, a component of the sustainable agriculture in the Western part of Romania. [NUME_REDACTAT] Research.
Domuța C., 2005 – Practicum de irigarea culturilor și agrotehnică. [NUME_REDACTAT] din Oradea. ISBN 973-613-946-8
Domuța C., 2005 – Irigarea culturilor. [NUME_REDACTAT] din Oradea. ISBN 973-613-778-3
Domuța C., 2006 – Agrotehnica diferențiată. Ed. Universității din Oradea ISBN (10) 973-759-193-3; ISBN (13) 978-973-759-193-7
Domuța C. (coord.),Gh. Bandici, Gh. Ciobanu, N. Csép, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Gh. Bunta, [NUME_REDACTAT], Cr. Domuța, 2007 – Asolamnetele în [NUME_REDACTAT]. Ed. [NUME_REDACTAT] ISBN 978-973-759-350-4
Domuța C. 2007 – Practicum de agrotehnică. Ed. Universității din Oradea. ISBN978-973-759-349-8
Domuța C., Irigarea culturilor, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2009.
Domuța C., Irigațiile în [NUME_REDACTAT] 1967-2009, [NUME_REDACTAT] din Oradea, 2009
Dumitru M., și colab., 2002 – Cod de bune practici agricole. Ed. [NUME_REDACTAT]
Grumeza N., [NUME_REDACTAT]., 2005 – Amenajările de irigații din România. [NUME_REDACTAT], București.
Guș P. și colab., 1998 – Agrotehnica. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] P., Rusu T., [NUME_REDACTAT], 2003 – Agrotehnică, îndrumător de lucrări practice, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] P., Rusu T., [NUME_REDACTAT], 2004 – Agrotehnica, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca 2004.
Guș P., Rusu T., [NUME_REDACTAT], 2004 – Asolamentele, rotația culturilor și organizarea teritoriului. [NUME_REDACTAT], 2004.
Muntean L.S., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]., 2008 – Fitotehnie.Ed. AcademicPres [NUME_REDACTAT] I. și colab., 2000 – Lucrările agropedoameliorative. Ed. Ceres, București.
Rusu T., 2001 – Cercetări privind influența sistemelor minime asupra solului, recoltei și profitului. Teză de doctorat, USAMV Cluj – Napoca.
[NUME_REDACTAT] Dora, Domuța C., [NUME_REDACTAT], 2006 – Soil enzyme activities under crop rotations systems in a brown luvic soil. Buletinul USAMV – CN, 62/2006 (144-149). ISSN 1454-2382.
[NUME_REDACTAT] Dora, [NUME_REDACTAT], Domuța C., 2006 – The effect of green-manure on enzymatic activities in a brown luvic soil. [NUME_REDACTAT] Babeș-Bolyai, Biologia, LI, 1, p.83-p.92.
[NUME_REDACTAT] Dora, [NUME_REDACTAT], Domuța C., 2006 – The effect of irrigation on the enzymatic activities in a brown luvic soil. [NUME_REDACTAT] Babeș-Bolyai, Biologia, LI, 1, p.93-p.102.
[NUME_REDACTAT], 2002 – Cercetări privind influența asolamentului asupra unor însușiri fizice ale solului brun argiloluvial și asupra producției de porumb în condițiile [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]. din Oradea. Fascic. Agricultură-Horticultură. Vol. VIII p.69-74. [NUME_REDACTAT] din Oradea.
[NUME_REDACTAT], C. Domuța, C. Ciobanu, 2007 – Modifications of the physical properties of the preluvosoils from Oradea under different bases tillge of the soil and the influence on wheat yield. Anale USAMVB [NUME_REDACTAT] științifice Facultatea de Agricultura, vol. XXXIX [NUME_REDACTAT], Timisoara. ISSN 1221-5279
[NUME_REDACTAT], Domuța C., [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], 2008 – Crop rotation influence on the wheat yilds quantity and quality in the Crisurilor plain, Timișoara, pp. 179 vol. 2
Vasiliu A., 1983 – Din istoria științelor agricole românești, origine și dezvoltare. Probleme de agrofitotehnie teoretică și aplicată. ICCPT Fundulea, vol. 5.
Zăhan P., [NUME_REDACTAT]., 1999 – Agrotehnica solurilor acide din N-V României. [NUME_REDACTAT] din Oradea.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asolamentul Pivotul Central al Agriculturii Durabile (ID: 1203)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.