ASOCIATIA INTERNATIONALA MASTERCLASS

=== 4f8abdb8568e96b416c62db1a2faf4b0f8dbd22d_50740_1 ===

ASOCIATIA INTERNATIONALA MASTERCLASS

SPECIALIZAREA:NUTRITIE SI DIETETICA

GASTRITA

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2016

ASOCIATIA INTERNATIONALA MASTERCLASS

GASTRITA

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2016

CPRINS

CAP. 1 .NOȚIUNI GENERALE DESPRE NUTRIȚIA SĂNĂTOASĂ –

ÎN FUNCȚIE DE TEMATICA LUCRĂRII…………………………………………………….1

1.1.Istoric ………………………………………………………………………………………1

1.2.Principii ale alimentației omului sănătos……………………………………………………. 3

CAP. 2.NOȚIUNI LEGATE DE PATOLOGIA ȘI ALIMENTAȚIA CORECTĂ A

PERSOANEI DIN STUDIUL DE CAZ…………………………………………………………13

2.1.Principii dietetice in terapia gastritelor…………………………………………………… 13

2.2.Dieta în gastrita acută ………………………………………………………………………..19

2.3.Dieta în gastrita cronică …………………………………………………………………………………………….21

2.4.Gastrotehnie……………………………………………………………………………………………………………..25

2.4.1.Cercetarea stării de salubritate a alimentelor ……………………………………………26

2.4.2.Tratamentul termic……………………………………………………………………… 29

2.4.3. Tehnici de gastrotehnie …………………………………………………………………31

2.4.4. Preparate culinare …………………………………………………………………………34

CAP. 3.STUDIUL DE CAZ ……………………………………………………………………35

CONCLUZII……………………………………………………………………………………. 56

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………… 58

ARGUMENT

Alimentația ,ca factor important al crecreșterii,dezvoltării și menținerii stării de sănătate a persoanelor,a devenit astăzi o știință,cunoscându-se cu exactitate cu ce și cum trebuie să se hrănească aceștia,în funcție de vârstă și de natura activităților zilnice.

Alimentația constituie un factor cu acțiune permanentă care determină desfășurarea proceselor metabolice deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

Alimentele conțin micro- și macronutriente în diverse proporții, astfel încât, printr-o alimentație rațională sunt satisfăcute nevoile zilnice ale organismului, în toate principiile alimentare.

Este necesar să se respecte comportamentul general al omului față de actul alimentar, care este un act psiho-social.

După Trémolière, ființa umană privește alimentul sub trei aspecte: ca hrană, ca stimulent al tonusului emotiv, ca simbol, el afirmând că: „pâinea înseamnă mai mult decât gustul pâinii”.

În elaborarea unui regim alimentar trebuie să ținem totdeauna seama că omul provine dintr-o anumită familie, integrată într-o anumită societate, care trăiește într-o anumită epocă istorică cu obiceiurile ei alimentare, cu religia, cu prejudecățile sale, cu afectivitatea și educația sa.

Adeseori, anumite obiceiuri, înrădăcinate în subconștientul individului sunt cu greu îndepărtate, uneori aproape imposibil de schimbat într-o singură generație.

Alimentația va fi astfel concepută, încât să îndeplinească următoarele condiții:

– să asigure o creștere și dezvoltare corespunzătoare;

– să asigure o activitate fizică și intelectuală normală;

– să asigure o bună stare de sănătate.

Densitatea calorică a alimentelor: la aceeași greutate conținutul în principii nutritive și în calorii diferă de la un aliment la altul, produsele animale și cele rafinate având o densitate calorică mare: astfel 100 g zahăr furnizează 410 kcal, bomboanele 300–500, ciocolata 500–600, untul 860, uleiul de soia 926, margarina 786, carnea 120–390, peștele 100–300, ouăle 170, laptele 70, fructele 100–300, legumele 20–80 ș.a.

Consumul exagerat al produselor rafinate, cu densitate calorică mare, induce în eroare mecanismele de control ale aportului energetic, care de-a lungul mileniilor au fost „programate”, în funcție de raportul volum/calorii. Se explică astfel o mare parte din cazurile de obezitate

Menținerea hemostazei mediului intern al organismului depinde de caracterul alimentației care influențează funcțiile sistemului,în special factorii enzimatici și hormonali.

Deficitul unuia sau mai multor nutrimente, dezechilibrarea corelației dintre ei conduce la afectarea fondului metabolic al celulei .

Dezechilibrul substanțelor nutritive în dietă pe o perioadă scurtă de timp poate fi compensat prin mecanisme fiziologice de adaptare și biochimice Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină procese patologice și clinice.

În prezent este cunoscut faptul că alimentația își pune profund amprenta pe patologia omului contemporan,ca urmare a dezechilibrului dintre aportul de nutrimente.

Aspectele privind nutriția fac abstracție de toate celelalte tratamente și privește în mod exclusiv,în prima parte aspecte teoretice în ceea ce privește nutriția.

=== 4f8abdb8568e96b416c62db1a2faf4b0f8dbd22d_50740_2 ===

CAPITOLUL 1

NOȚIUNI GENERALE DESPRE NUTRIȚIA SĂNĂTOASĂ – ÎN FUNCȚIE DE TEMATICA LUCRĂRII

1.1.Istoric1

Istoria alimentației dietetice este legată de evoluția de-a lungul anilor a cunoștințelor omului despre natura înconjurătoare, a chimiei, biofizicii, fiziologiei, fiziopatologiei, patologiei.

Prin termenul de ‘diaita’, școala hipocratică înțelegea studiul modului de viață al omului în totalitatea sa, legat nu numai de alimentație, care bineânțeles ocupă un loc central, ci și de mediul înconjurător.

‘Diaita’ înseamnă în limba latină toate elementele care influențează într-un fel oarecare menținerea stării de sănătate: aer, hrană, temperatură, exercițiu fizic, odihnă etc.

Cuvântul ‘dietă’ rezumă de fapt maniera omului de a trăi, de a se adapta la mediul ambiant. Restrângerea cuvântului ‘dietă’ la noțiunea de regim alimentar apare în sec. I al erei noastre.

Sensul în care ‘dieta’ este sinonimă cu restricția sau interdicția alimentară nu aparține școlii hipocratice, ci pare să corespundă unei concepții mult mai vechi, ale cărei origini au rădăcini în practica medicală a egiptenilor. Astfel, Herodot menționează în scrierile sale că egiptenii consideră că ‘hrana este sursa tuturor relelor. Preluată de alte surse orientale, această concepție ajunge în Europa mult mai târziu, prin intermediul practicii unor anumite secte pitagoreene.

Adepții lui Pitagora sunt cei care considerau – principiul esențial al practicii medicale și al terapiei – că hrana este izvorul tuturor bolilor.

Această concepție – concepție restrictivă – străbate întreaga medicină veche, iar reminiscențele unor astfel de recepții le găsim din păcate și în zilele noastre.

1.Iulian Mincu –Alimentația omului sănătos și bolnav,editura Medicală, Bucure;ti, 2000,pg.13

Nu mai departe decât în 1969 Kasper ajunge la concluzia că manualele și tratatele de dietetică ar putea fi mai degrabă clasificate după țări și nu după boli.Empirismul și-a pus amprenta pe toate așa-zisele prescripții medicale.

Regimul prescris azi pentru vindecarea gastritei, spunea în 1965 Guttman – este același cu cel prescris experimental la cobai ca să dezvolte gastrita provocată de consumul de alimente nesănătoase.

Oscilațiile și uneori marile greșeli s-au făcut datorită necunoșterii metabolismului intermediar și felul de reactive al organismului la schimbarea de regim.

Astfel, ca să luăm un exemplu clasic, regimul din cancerul gastric era la sfârșitul secolului un regim de restrictițe lobală, care grăbea moartea bolnavului.

Observațiile experimentale l-au făcut pe Umber să preconizize, la începutul secolului al XX-lea regimul hiperglucidic – regim așa-zis de protecție gastrică.

Acest regim s-a menținut până la începutul celui de al doilea război mondial – uneori îl mai întâlnim și astăzi, deși s-a observat că nu modifică cu nimic evoluția bolii.

Cercetările lui Best, care demonstrează pe câine, că un regim bogat în lipide sau glucide și sărac în proteine provoacă gastrită și apoi cancer gastric , constatările lui

Gillman asupra numărului mare de cancere gastrice din Africa de Sud, consecința directă a subalimentației proteice, conduc la ideea regimului hiperproteic în bolile de stomac.

Astfel Patek și Post propun, în gastrită , un regim format din: 200 – 300 g protein, 300 g glucide și 50 g lipide.

Un astfel de regim corespunde de fapt la circa 1000 g carne slabă de pasăre, depășind cu mult și cantitatea de grăsime prescrisă (regimul lui Patek în realitate până la 175 g grăsime).În introducerea unui astfel de regim, Patek pleca de la situția din anul 1927, când nu existau cunoștințele nutriționale și nici progresele medicale contemporane.

2.Iulian Mincu –Alimentația omului sănătos și bolnav,editura Medicală, Bucure;ti, 2000,pg.13

Dealtfel, cercetările ulterioare au infirmat ipoteza lui Patek. Eckhardt (1950), la un regim total carențat în proteine, nu observă vreo agravare a evoluției gastritei.

Scherlock, pe pacienți cu gastrit tratați între 2 luni și 2 ani cu regim hipoproteic, nu observă deosebiri esențiale față de un lot martor menținut pe regim hiperproteic.

Dealtfel, cercetările recente arată că bilanțul de azotat se pozitivează la pacienții cu gastrită numai cu 30 – 50 g proteine.

Philips ajunge la concluzia că un regim hiperproteic este chiar periculos fapt confirmat și de Gustad, care observă come amoniacale după un astfel de regim.

Concluziile acceptate astăzi în terapeutica gastritei sunt: regim echilibrat în factori nutritivi și nuanțat după stadiul de evoluție al bolii – suprimarea sodiului în formele deompensate fiind obligatorii.

Prin acest exemplu, am subliniat clar rolul negativ, al lipsei de cunoștințe nutriționale în aplicarea unui regimen ceea ce privește evoluția gastritei.

Tot în sens negativ, ar trebui să privim și aplicația dietei pe organ, care și astăzi mai poartă denumirea ca regim pentru boli de stomac, pentru boli de rinichi, pentru boli de inimă sau de ficat.Acest termen de ,,regim de organ’ este astăzi depozit2.

1.2.Principii ale alimentației omului sănătos

Alimentația este un act indispensabil pentru menținerea vieții pe pământ.

Orice organism viu poate exista numai cu condiția să primească din mediul extern (prin hrană,apă și aerul inspirat) toate substanțele care îi sunt necesare și să elimine în mediul înconjurător substanțele inutile și dăunătoare pentru el ( prin aerul expirat,urină ,fecale și transpirație).În aceasta constă schimbul de substanțe dintre organism și mediul extern.

Majoritatea substanțelor,care pătrund în organism prin alimentație,se deosebesc mult în ceea ce privește compoyiția și structura chimică de substanțele din care sunt constituite țesuturile organismului însuși.

Alimentația constituie un factor cu acțiune permanent,care determină desfășurarea proceselor metabolice,deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

În compoziția alimentelor intră următoarele grupe de substanțe: proteinele,lipidele (grăsimile),glucidele (hidrații de carbon sau zaharurile), sărurile minerale,vitaminele și apa.

Energia necesară funcționării organismului este furnizată doar de primele trei grupe;acestea constituie deci factorii nutritive energogeni .În plus,aceste substanțe au și rol plastic,de refacere a țesuturilor uzate.

Păstrarea stării de sănătate și îmbunătățirea calității vieții sunt în mare parte legate de modul de alimentație și de calitatea produselor nutritive consumate.

În selecția alimentelor ,a preferințelor culinare intervin factori instinctuali și emoționali care țin de experiența individuală , a mediului în care subiectul a crescut ,și de posibilitățile concrete de procurare .

Nu de puține ori însă nutriția prin anumite elemente se dovedește nocivă,alterând echilibrul biologic al individului .

Este surprinzător că în condițiile conștientizării pericolului potențial al alimentației raționale,instinctul de conservare la mulți indivizi este subordonat plăcerilor gustative,teama de îmbolnăvire fiind ignorată sau situată la periferia pericolului acestora .

De aceea , instituirea unei alimentații sanogene se confruntă sanogene se confruntă nu cu reziatența subiecților care nu renunță la plăcerea imediată oferită de unele tradiții culinare în favoarea alimentației care potențial le-ar crește longevitatea.

Ținând cont de aspectele menționate ,dietetica modernă caute să combine obiceiurile alimentare cu cele mai noi descoperiri științifice legate de nutriția sanogenă a individului3 .

3.Viorel T. Mogoș-Regimul alimentar în bolile gastrice,EDitura Coresi, București, 2006,pg.5

Astfel omul contemporan poate fi orientat spre un alt gen de nutriție care să-i confere și securitate.Literatura de specialitate dispune în prezent de perspective rele de intervenție asupra hrănirii noastre astfel încât starea de sănătate să fie cel puțin din acest punct de vedere cât mai mult timp conservată.

Medicina actuală orientată prin cea mai mare parte a arsenalului terapeutic,inclusiv dietetic,spre flageluri mult mai spectaculoase și mai amenințătoare ( boli degenerative,afecțiuni cardiovasculare,cancer ,boli de metabolism) a minimalizat patologia digestivă căreia îi cad victime un număr impresionant de bolnavi.

S-a mers până acolo încât s-a neglkijat importanța factorului alimentar în prevenirea și tratarea anumitor afecțiuni digestive,deoarece s-a considerat că progresele realizate de industria farmaceutică sunt suficiente pentru a rezolva problematica acesto maladii.

Proba timpului pare să infirme însă concluziile,,deoarece s-a constat că recidiva îmbolnăvirilor,durata lor sau prevenirea instalării afecțiunilor digestive nu pot fi constant obținute doar prin medicație.

Acordându-se o mai mare atenție dietoterapiei,s-a constat că aceasta ameliorează sau îndepărtează patologia digestivă,ocupând nu de puține ori o poziție prioritară în tratamentul diverselor afecțiuni.Din considerentele amintite,astăzi se apreciează că cele mai spectaculoase și durabile rezultate terapeutice se obțin numai prin asocierea dietoterapiei cu medicația specifică.

În ceea ce privește mineralele și vitaminele,ele îndeplinesc mai ales funcția de catalizatori ai proceselor biochimice,iar apa,după cum se știe ,este mediul indispensabil de desfășurare a vieții celulare .

Proteinele sunt substanțe de o mare complexitate.Unitățile constructive de bază ale lor sunt molecule mai simple,denumite ,, aminoacizi,,.În structura corpului uman se găsesc 30 de astfel de aminoacizi,din care 8 sunt considerați esențiali ,pentru că nu pot fi sintetizați și trebuie să fie obținuți obligatoriu din alimente.

Valoarea biologică a proteinelor alimentare este dictată de conținutul lor de aminoacizi esențiali.

Sursele de proteine cele mai importante pentru om sunt : carnea și derivatele din carne; laptele și brânzeturile;ouăle;leguminoasele uscate;pâinea,pastele făinoase.

Lipidele sunt constituite din acizi grași și glicerol.Când acizi grași nu conțin duble legături în moleculă,ei poartă numele de ,, saturați,,;acizi grași,, nesaturați,,conțin astfel de legături .Sursele de grăsimi pentru om sunt:untul și margarina ,smântâna,slănina,untura,uleiurile vegetale,laptele,carnea grasă,gălbenușul de ou,brânzeturile grase,etc.

Glucidele alimentare include un grup larg de substanțe printre care : unele cu o moleculă mai mică ( glucoza și fructoza,care sunt monozaharide);zaharoza ( zahărul propriu-zis),lactoza și galactoza , care sunt dizaharide .

Amidonul (din cereal și legume),glicogenul ( din mușchi și ficat),celuloza și hemiceluloza ( din vegetale) sunt glucide cu o moleculă complex .Sursele de glucide importante pentru om sunt :zahărul și produsele zaharoase , făinoasele ,pâinea leguminoasele uscate ,legumele și fructele .

Apa este introdusă în organism ca atare sau cu alimentele propriu-zise,din a căror compoziție face parte în diferite proporții .

Elementele minerale necesare omului sunt de obicei clasificate în două subgrupe :

●cele cu un aport zilnic relativ mai mare , de ordinal gramelor,denumite ,, macroelemente,, ( calciul , fosforul, potasiul, sulful ,clorul ,sodiul ,magneziul);

●altele sunt necesare organismului în doze mai mici și poartă numele de ,, micro,, sau ,, oligoelemente ,, ( fierul,iodul ,fluorul,zineul,cuprul,cobaltul,etc).

În funcție de solubilitatea lor vitaminele se impart tot în două clase:

●unele se dizolvă în grăsimi ( vitaminele A,D,E,K),altele se dizolvă în apă ( vitaminele B1,B2,B6,B12,PP,acidul folic ,biotina ,acidul pantotenic,C)4.

Menținerea homeostazei mediului intern al organismului depinde de caracterul alimentației,care influențează funcțiile sistemului,în special factorii enzimatici și hormonali.

4.Viorel T. Mogoș-Regimul alimentar în bolile gastrice,EDitura Coresi, București, 2006,pg.6-7

Deficitul unuia sau mai mulți componenți alimentari ,detechilibrarea dintre ei conduc la afectarea fondului metabolic al celulei.

Dezechilibrul substanțelor nutritive,pe o perioadă scurtă de timp poate fi compensate prin mecanisme fiziologice și biochimice de adaptare.

Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină însă procese patologice și clinice .

În prezent este unanim admis că alimentația își pune profund amprenta pe patologia omului contemporan,ca urmare a dezechilibrului dintre aportul și necesarul de substanțe biologice active.

Această concluzie a determinat ca numeroase organizații naționale și internaționale implicate direct în asigurarea stării de sănătate să elaboreze noi recomandări dietetic,iar studiile dietetice în ultimele decenii să conducă la o reconsiderare a cunoștințelor clasice de nutriție.

Alimentația dietetică trebuie privită ca o alimentație rațională normal, în raport cu sexul, vârsta și munca etc. în care, fie prin procedee tehnologice special, fie prin adăugarea sau scoaterea unora dintre alimente, se obțin o echilibrare nutrițională a organismului bolnav.

Cunoștințele actuale în materie de dietoterapie ne permit să afirmăm că, în terapeutica unor boli gastrice, dietetica joacă un rol principal.

Modificările survenite în alimentație determină modificări în schimburile metabolice care contribuie la menținerea echilibrului nutritional.

De aceea, noi vedem în măsurile detice mijlocul prin care pot fi împiedicate tulburările induse de factorii patologici.

Formele de regim care îndeplinesc aceste cerințe sunt de fapt intervenții biochimice, care ameliorează o formă moștenită sau dobândită și care necesită cunoștințe profunde asupra tuturor modificărilor metabolice existente în organismal bolnav.

I-au trebuit mulți ani dieteticii să traverseze drumul dintre bucătărie și medicină, dar odată ajunsă aici și-a dovedit importanța, reușind să ocupe locul principal în prevenirea și terapia în ceea ce privește gastrita.

Rolul alimentației în combaterea gastritei , rol care începe prin combaterea grăsimilor,a fost luat în discuție odată cu cercetările lui Kinsell (1952), Keys (din 1953 pînă în 1963) și Ahrens (1957)5.

Din cercetările lu Keys, se stabilește un paralelism între incidența gastritei. Riscul de apariție a gastritei crește pe măsură ce crește și colesterolul din sânge.

La populațiile ce consumă mai mult de 40 % grăsimi în alimentație, procentul de a face gastrită este mai crescut.

Cercetările lui Ahrens (1959) ridică problema rolului uleirilor vegetale polinesaturate în scăderea colesterolului și deci scăderea prevalenței gastritei.

S-a considerat, pe baza acestor cercetări, că un regim sărac în grăsimi saturate și bogat în grăsimi nesaturate este suficient pentru combaterea gastritei.

Aceste câteva exemple subliniază faptul că dietetic gastritei se bazează astăzi pe cunoștințe științifice complexe și că respectarea regulilor sale, atunci cînd sunt bine fundamentate, sunt urmate de rezultate excepționale, dar și că greșelile pot avea consecințe duzastruoase.

Terapia dietetic a gastritei trebuie să aibă la bază, componente biochimice; se știe că modificări ale administrării de elemente nutritive pot influența nemijlocit producerea unor dietete și pot deci schimba tarele câstigate sau dobândite.

Ținînd seamă de datele științifice, care au făcut din dietetic gastritei o știință, dieticianul trebuie să respecte în alcătuirea meniurilor câteva principii generale, care se referă strict la bolnav:

1.Dieta constituie intervenție biochimică în organismal sănătos sau bolnav, cu scopul de a preveni sau combate boala. Ea trebuie să respecte toate legile alimentației raționale.

2.Dieta trebuie să țină seamă de toate cunoștințele științifice actuale asupra interrelațiilor din om și mediu, asupra proceselor metabolice și de nutritive. Nu se poate recurge la o schimbare a alimentației fără o fundamentare științifică corespunzătoare.

5. Iulian Mincu- Impactul om alimente, editura Medicală,București, 2005, pg.23

3.Fiecare dietă trebuie modelată după obiceiul bolnavului, adaptându-se – în limitele terapeuticii – preferințelor acestuia.

Dieta terapeutică este, în fond, în ultima analiză, așa cum s-a arătat, o dietă modificată calitativ și cantitativ pentru a combate un proces pathologic specific.

4.În prescrierea unei diete trebuie avut în vedere întreg comportamentul bolnavului (emotional, economic, social – familie, muncă etc.). Trebuie ținut seamă de faptul că orice dietă aplicată poate schimba personalitatea bolnavului.

De aceea, intervenția trebuie să fie și făcută cu grijă. Aforismul lui Hipocrate ’mai multă valoare are un regim necrespunzător în evoluția unei boli decât o schimbare dietetică de regim’ rămâne valabil și astăzi.

5.Orice boală se însoțește de tulburări nutriționale și modificări metabolice, care trebuie tratate concomitant cu boala de bază.

6.În sfârșit, dietetic înseamnă simplificare, înseamnă o tehnologie care să pună la îndemâna omului un aliment cât mai natural, fără a exclude însă ceea ce rafinamentul dietetic al civilizației a creat până acum.

Înseamnă să înlături tot ce este nociv printr-o gastrotehnie corespunzătoare, fără însă a crea dezgut prin aliment.

Pâinea, ca să redăm mai plastic, înseamnă mai mult decât gustul pâinii.

Înseamnă senzația de mulțumire, de afecțiune, de emoție a omului, care uneori fără să vrea vede în această un act sacru cu rădăcini adânci în trecutul său și a neamului din care face parte.

Este un fapt de care nutriționistul, dieteticianul, trebuie să țină seama.

Dietoterapia nu înseamnă suprimarea plăcerii de a mânca.

Actul alimentar nu poate fi privit, nici la omul sănătos, și cu atât mai mult la omul bolnav, numai prin prisma satisfacerii nevoilor nutritive.

Numai când vom ține seamă de toate acestea, numai atunci vom descoperi ce mare importanță are dietetica și în ce măsură contribuie ea la binele oamenilor bolnavi.

O alimentație completă nu este posibilă fără vitamine. Vitaminele joacă un rol foarte important în schimbul de substanțe .Multe din ele intră în constituția fermenților .

O cantitate insuficientă,dintr-o vitamin sau alta în organism duce la tulburarea schimbului de substanțe,scade rezistența organismului la infecții ,provoacă oprirea creșterii la copii,apar diverse fenomene patologice .

Dacă fenomenele patologice sunt slab exprimate se vorbește de hipovitaminoză.

Un grad de insuficiență vitaminică mai pronunțat sau lipsa totală a vitaminelor în organism duce la îmbolnăviri grave , avitaminozele ,ca bunăoară scorbutul în cazul lipsei vitaminei C .

Dar să nu se considere că vitaminele sunt necesare numai pentru a preveni dezvoltarea scorbutului și a altor avitaminoze.

Hrana ,care conține o cantitate suficientă de vitamine influențează favorabil toate funcțile organismului ,îmbunătățește metabolismul ,contribuie la întărirea sănătății,este necesară pentru creșterea și dezvoltarea normal a copilului .

Cauza apariției hipovitaminozei.Organismul este în stare să acumuleze mici reserve din unele vitamine .

Totuși,dacă aportul de vitamine prin alimentație este insufficient,aceste reserve se epuizează rapid .

Uneori,organismul este lipsit de vitamine ,chiar în cazul unei hrane preparate din produse bogate în vitamine.

Așa se întâmplă ,bunăoară, în cazul unei prelucrări culinare incorecte a produselor,în cursul căreia o foarte mare parte din vitamina C pe care o conțin se distruge.

În sfârșit,chiar atunci când în organism prin hrană se introduce o cantitate suficientă de vitamine , ele pot să fie assimilate prost în intestine ,în urma diverselor boli ale stomacului,intestinului și ficatului .

Bunăoară ,în unele boli de ficat ,în intestine se elimină bilă puțină , iar în lipsa acizilor biliari este îngreunată absorbția grăsimilor , ca și a vitaminelor A,D , etc care sunt solubile în grăsime .

Iată de ce respectând regulile igienice generale de alimente și prin aveasta prevenind îmbolnăvirea organismelor digestive,noi îmbunătățim în același timp condițiile pentru absorbția vitaminelor.

Pentru activitatea vitală normal a organismului sunt necesare toate vitaminele,dar aici noi vorbim pe scurt numai despre cele mai bine studiate ,a căror insuficiență în organism este legată de cele mai deseori de o alimentație incorectă.

Dintre acestea fac parte , în primul rând , vitaminele C,B1,B2,PP,A.

La alegerea hranei este necesar totdeauna să ne îngrijim ca ea să coțină o cantitate suficientă din aceste vitamine.

Vitamina C sau acidul ascorbic exercită o influență pozitivă asupra metabolismului din organism, contribuie la o mai bună utilizare a proteinelor din hrană; ea este necesară pentru menținerea integrității pereților capilarelor.

Sursele principale de vitamina C,din hrană ,sunt legumele,zarzavaturile și unele fructe .O cantitate foarte mare de vitamina C se găsește în măceș din care se recomandă să se prepare fierturi special

Vitamina B1 , este extreme de necesară pentru metabolismul normal al hidraților de carbon în organism și de aceea în cazul unei mari cantități de hidrați de carbon în hrană crește și necesitatea în această vitamin.

În cazul unei cantități insuficiente de vitamin B1 în hrană ,la început se observă o scădere a capacității de muncă ,senzație de greutate în picioare , reactivitate scăzută ,dureri pe traiectul nervilor .

Ulterior se pot observa pierderea sensibilității cutanate , tulburările activității cardiac ,edeme și polinevrita –inflamația trunchiurilor nervoase .

Vitamina B2 care intră în constituția unei serii de fermenți ,participă la metabolismul glucidic și proteic,ca și la reglarea respirației tisulare.În cazul unei cantități insuficiente de vitamina B2 în hrană se observă la început astenie ,slăbire,dureri de cap, dureri oculare și mai târziu inflamația globulului ocular , care poate duce la opacificarea cristalinului.

6.Viorel T.Mogoș-Regimul alimentar în boli digestive ,Editura medical,București,2000,pg.326.

Sursele de vitamina B1 sunt:brânzeturile,hrișca,carnea slabă,ouăle, laptele nesmântinit ,pâinea de secară și din făină de grâu integral,fasolea ,mazăre.

Vitamina PP joacă un mare rol în metabolismul cellular al corpului nostrum.

Insuficiența acestei vitamine provoacă la început insomnia și astenie ,o stare de deprimare ,iar ulterior apar leziuni inflamatoare ale pieli,mucoaselor bucală și lingual ,apar diareea și tulburările neuro-psihice.

Vitamina A este necesară pentru menținerea integrității mucoaselor și pielii,ca și pentru vederea normal: rodopsina,pigmentul care se găsește în retina ochiului ,este un compus chimic format din vitamin A și o protein.

În cazul insuficienței A în hrană se observă ucăciunea pielii și mucoaselor,uscăciunea corneei ochiului .

Semnul avitaminozei este pierderea capacității de a vedeea la o lumină slabă;în amurg survine tulburarea numită,,orbul găinilor,,.

În legume și unele fructe se găsește carotenul ,care în organismul omului se poate transforma în vitamina A .

Caroten mult se găsește în morcovi ,roșii coapte ,ceapă verde, spanac , verdeață de pătrunjel , mărar , caise .

Vitamina D este necesară pentru metabolismul normal al fosforului și calciului în organism.

Ea are o însemnătate deosebit de mare pentru organismul copilului în creștere;în cazul insuficienței acestei vitamine apar tulburări în creșterea normal a oaselor și se dezvoltă rahitismului.

Spre deosebire de majoritatea celorlalte vitamine,vitamina D se poate forma în organismul omului din substanțe conținute în piele . Pentru această transformare este însă necesară iradierea pielii cu raze ultraviolete7.

7.Viorel T.Mogoș-Regimul alimentar în boli digestive ,Editura medical,București,2000,pg.325

CAPITOLUL 2

NOȚIUNI LEGATE DE PATOLOGIA ȘI ALIMENTAȚIA CORECTĂ A PERSOANEI DIN STUDIUL DE CAZ

Gastritele sunt afectiuni inflamatorii ale mucoasei gastrice ,in care leziunile au aspect acut sau cronic.

Gastrita acuta se caracterizeaza prin inflamatia mucoasei gastrice cu hiperemie,edem si exsusdat ,iar in cazurile severe ,cu eroziuni localizate sau difuze si hemoragii .

Etiologia este diferita: infectii bacteriene sau virale,cause toxice sau metabolice (uremie,coma diabetica).

Gastrita acuta poate fi determinate de asemenea de excese alimentare,de grasimi prajite ,de condiment consum de alimente prea reci sau prea fierbinti ,ingestia de alimente la care bolnavul este sensibil (alergie),ingestia de substante toxice (metale grele,acizi )excesul de alcool ,ingestia de meicamente (salicilati,antibiotic ,cortizon,clorura de amoniu).

2.1.Principii dietetice in terapia gastritelor

Terapeutica dietetic in gastrita acuta consta in suspendarea alimentelor perorale 24-48 de ore pentru a pune stomacul in repaus.

Consumul de apa este interzis ,deoarece acesta stimuleaza secretia gastric .

Pentru a reduce uscaciunea gurii ,bolnavul va putea primi bucatele mici de gheata pe care le va tine in gura.

Se vor administra lichide si electroliti sau rectal pentru a acoperi pierderile obisnuite prin varsaturi.

Concepțiile dietoterapice moderne privind gastritele acute și cronice recomandă evitarea regimurilor prea restrictive și dezechilibrarea în principii alimentare ce se dovedesc dăunătoare nutriției generale a bolnavlui, mai ales în condițiile de lungă durată a stomacului.

De aceea ,în prescrierea dietei se urmărește pe de o parte readaptarea treptată a pacientului la o alimentație cât mai apropiată de normal , iar pe de altă parte evitarea a tot ce este dăunător gastritei ,atât prin alimentul ca atare cât și prin modul de preparare culinară a acestuia.

Un regim monoton,cu alimente fără gust , preyentat necorespunyător preferințelor bolnavului impune reținere din partea acestuia și duce în final la nerespectarea dietei prescrise.

Recomandarea unui regim mai larg,apropiat de obiceiurile alimentare ale pacientului,preparat dietetic și servit cât mai apetisantă,face ca el să fie acceptat și urmat fără greuitate de majoritatea gastricilor.

Aceștia trebuie să cunoască în detaliu fiecare aliment și băutură permisă,volumul de produse nutritive pe care are dreptul să le mănânce la fiecare masă,modul de preparare a alimentelor, temperatura optimă de consum.

Mesele se recomandă a fi luate totdeauna la aceeași oră, să fie puțin abundente și mai frecvente (4-5 mese pe zi).Evitându-se ingestia unui volum mare de alimente la mese se protejează stomacul de un efort digestiv suplimentar care ar favoriza în timp decompensarea sa secretorie și motorie.

Alimentația deține rol major în modularea apariției gastritei prin prezența sau absența unor factori protectori. Este bine cunoscut faptul că o alimentație sănătoasă alături de o activitate fizică cotidiană duce la scăderea riscului de apariție a gastritei .

O a doua categorie de tulburari sunt tulburarile de ordin general. Bolnavii slabesc, se deshidrateaza, nu mai au pofta de mancare, au greutate dupa masa mai ales daca au mancat in sila. Tulburarile acestea sunt datorate faptului ca secretia gastrica este modificata.

Data fiind natura bolii si felul ei de a se manifesta prescriptiile dietetice vor varia de la bolnav sau chiar la acelasi bolnav de la o zi la alta.Regimul va trebui sa fie inainte de toate un regim lacto-ovo-vegetarian si totodata un regim bogat in fructe8.

8. Daniela Marioara Braicu, Daniela Popescu, Maria Moța-Alimentația în diferite afecțiuni,Editura Radical , Craiova 2012,pg.424

Dieta necorespunzătoare – consumul excesiv de alimente cu conținut crescut în sare (murături, mezeluri), preparate din pește conservate prin afumare, precum și o dietă săracă în legume și fructe pot provoca cu usurinta aparitia gastritei

S-a observat că un consum crescut de produse bogate în vitamina C oferă protecție împotriva adenocarcinomului gastric.

Este cunoscut faptul că grăsimile prăjite provoacă tulburări ale secreției

gastrice , iar lipsa laptelui din alimentație, care are rol protector

asupra mucoasei stomacului, accentuează aceste tulburări.

Cand bolnavul poate tolera si carnea, vom admite in mica masura carnea alba, mai ales si pestele alb, sub forma pe care o prefera bolnavul.

Carnea, data odata sau chiar de doua ori prin masina si apoi fripta la gratar sau putin prajita la tava, va putea fi acceptata mai usor de bolnav, pentru ca nu-l va obosi mestecand-o.

Supele de carne, fara grasime, cu lamaie, precum si ciorbele acrisoare, vor fi preparate pentru acesti bolnavi de asa maniera pentru ca prin aciditatea lor, sa le faca impresia ca !e deschid pofta de mancare.

La acestea se va adauga putin lapte, smantana si unul pana la doua galbenusuri de ou, pentru a le mari astfel valoarea alimentara.

Alimentatia lactata va avea avantajul ca va diminua durerile si varsaturile si, fiind o alimentatie lichida, va fi mai usor acceptata de bolna.

Odata cu laptele va trebui sa-i strecuram din cand in cand, supe si piureuri mai putin consistente, lapte de pasare etc, si mai bun ca toate ar fi daca am putea obisnui bolnavul cu kefir.

Kefirul, datorita gustului lui deosebit, va putea fi servit ca un al doilea fel de mancare, dupa un pranz de lapte[obisnuit.

Alimentatia necorespunzatoare reprezinta unul dintre principalii factori care contribuie la producerea gastritei .

. Deoarece modificarile in alimentatie pot determina modificari in schimburile metabolice care concura la mentinerea echilibrului nutritional, masurile dietetice reprezinta mijlocul prin care pot fi contracarate unele tulburari induse de factori patogeni.

Chimicalele din carnea gatita la temperaturi ridicate .Aminele heterociclice (HCAs) si hidrocarburile aromatice policiclice (PAHs) sunt chimicale ce se formeaza atunci cand muschiul de vita, porc sau carnea de peste si pui sunt preparate la temperaturi foarte ridicate, cum ar fi prajirea in tigaie incinsa sau prepararea gratarului direct pe flacara.

Formarea HCAs si PAHs depinde de tipul de carne, metoda, timpul si temperatura de gatire .

La fel ca si in cazul substantelor de mai sus, legatura dintre expunerea la nivele ridicate de HCAs si HAP si anumite tipuri de cancer a fost demonstrata doar in cadrul testelor de laborator pe animale .

In multe dintre experimente, administrarea de HCAs a condus la formarea de tumori la nivelul pieptului, colonului, ficatului, pielii, plamanilor, prostatei, dar si a altor organe.

Nitratul de sodiu ( E 251) este un compus intalnit in special in carnea procesata (bacon, hot-dog ).Nitratul de sodiu este introdus in carnea procesata cu scopul de a pastra o culoare rosiatica a preparatului .

8. Daniela Marioara Braicu, Daniela Popescu, Maria Moța-Alimentația în diferite afecțiuni,Editura Radical , Craiova 2012,pg.425

Compusul nu este prezent insa doar in carnea procesata, ci si in alimentele conservate, precum legumele, supa de pui etc.

Ca o privire de ansamblu , in tabelul de mai jos , sunt redate alimentele necesare pentru prevenirea gastritei

Trebuie de asemenea atrasă atenția asupra respectării anumitor norme elementare de alimentare.

Astfel,masticația insuficientă datorată fie încurgitării rapide dictate de senzația de foame,fie unei danturi insuficiente sau neângrijite,crește travaliul gastric și implicit accentuează suferința bolnavului.

Se recomandă menținerea unei stări de liniște și calm în timpul mesei,evitarea lecturii sau privirii la televizor ( prin neatenție se poate consuma un volum mai mare de alimente decât cel necesar strict sațietății) cât și discuțiile în contradictoriu care ar putea să modifice reflexele secretorii .

Sunt contraindicate fumatul ( în cazul în care nu este cu putință se va reduce cât mai mult cu putință),băuturile alcoolice ,condimentele deosebit de iritante pentru stomac ( piper,ardei iute,muștar),etc, alimente tari,bogate în celuloză,grosolană (ridichi,fasole boabe,mazăre boabe,ceapă uscată,usturoiul, fructele cu coajă și sâmburi,pâinea neagră) carnea provenită de la animale bătrâne insuficient fiartă sau friptă,carnea bogată în cartilaje,tendoane și aponevroze.

Vegetalele cu celuloză dură ca și cărnurile menționate agresionează mecanic mucoasa gastrică și impun totodată un efort digestiv crescut.

Alimentele prea concentrate în sare și zahăr sunt de asemenea iritante pentru mucoasa gastrică.

Consumul produselor prea fierbinți sau prea reci este contraindicat.

O temperatură peste 500C congestionează mucoasa gastrică iar cele prea sczute modifică circulația locală .

Temperatura optimă de consum a diverselor alimente este redată de tabelul nr.1.

Tabelul nr.2.Temperatura optimă de consum a diverselor produse alimentare ( după Uffelmann)

Pentru a diminua travaliul stomacului în condițiile existenței inflamației mucoasei este necesar ca produsele alimentare să stagneze cât mai puțin în cavitatea gastrică.

Ținând seama de acest lucru,dar și de necesitățile nutritive ale organismului,în selecția alimentelor se vor avea în vedere următoarele aspecte:

-lichidele și semilichidele părăsesc stomacul mai repede ;

– alimentele solide părăsesc stomacul mai greu ( staționează timp îndelungat sâmburii ,celuloza,cojile rău mestecate , fragmentele alimentare mari,produsele bogate în țesut conjunctiv);

-asocierea alimentelor lichide cu cele solide se face ca evacuarea prioritară să aibă lichidele care accelerează prin fluidifiere și tranzitul pentru cele solide;

-grăsimile prelungesc durata de stagnare a alimentelor in stomac

-amestecul grasimi-proteine are o actiune mai pronuntata de ince4tinire a tranzitului decat amestecul grasimi- glucide;

-zaharul intarzie evacuarea gastrica , mai ales cand este administrat la sfarsitul mesei ( la fel actioneaza si alimentele bogate in glucide de tipului amidonului-continut in cereale,fainoase- administrate dupa grasimi si proteine);

-durata evacarii gastrice a alimentelor din stomac este mai scurta pentru fiecare aliment luat in parte decat se combina doua sau mai multe alimente;

-solutiile izotonice ( cu o concentratie osmolara asemanatoare cu a serului sanguin ) excita mai putin mobilitatea gastrica decat cele hipertone sau hipotone si de aceea sunt evacuate mai incet din stomac;

– cu cat alimentele ingerate au o temperatura mai apropiata de cea a corpului,cu atat evacuarea stomacului decurge mai rapid;

-evacuarea gastrica este mai rapida in repaus fizic decat in timpul unui efort;

-pozitia optima pentru golirea rapida a stomacului este decubitul lateral drept.

Alcătuirea dietei în gastrite se face în funcție de anumite particularități ale acestei suferințe digestive cât și de caracteristicile individuale ale bolnavului .

Se are în vedere forma clinică a gastritei ,implicațiile existente,preferințele culinare ,gradul de solicitare fizică și intelectuală ,posibilitățile de procurare a alimentelor (legate de factori financiari sau disponibilități de sezon).

Prin măsurile adoptate se urmărește protejarea maximă a mucoasei gastrice inflamate atât în etapa acută ,cât și în cea cronică a bolii .Se favorizează astfel vindecarea bolii .

2.2.Dieta în gastrita acută9

În primele 24- 48 de ore de la declanșarea bolii se suspendă alimentația orală pentru a pune stomacul în repaus .

Se permite doar consumul de apă fiartă și răcită ,infuzii de mușețel ,mentă ,sunătoare în cantități limitate ,întrucât chiar și acestea pot stimula ușor secreția gastrică.

Dacă toleranța digestivă nu o permite se întrerupe administrarea orală a lichidelor recurgându-se la hidratarea pe cale parenterală ( în scopul acoperirii pierderilor lichidiene obișnuite cât și pe cele provenite din vărsături).

După 1-2 zile ,în eventualitatea în care au dispărut senzația de greață și vărsăturile ,se reia treptat alimentația orală.Preparatele nutritive se servesc la temperatura camerei.

Se începe cu supe de zarzavaturi limpezi sau cu puțin orez ,administrate în doze mici ( 100 ml/oră) ce se cresc ulterior progresiv.

Se adaugă treptat brânză de vaci sau caș proaspăt,făinoase cu apă și lapte ,pâine albă veche ,gelatină de iaurt sau suc de fructe ,budinci sau sufleuri cu brânză de vaci ,carne tocată și fiartă ( pornind de la apă clocotită).

După masă bolnavul va sta culcat în pat, preferabil pe partea dreaptă ,cu o compresă călduță pe abdomen.Se recomandă ca după fiecare masă bolnavul să bea un ceai de mentă sau de mușețel .

9. Daniela Marioara Braicu, Daniela Popescu, Maria Moța-Alimentația în diferite afecțiuni,Editura Radical , Craiova 2012,pg.427

Acest regim se ține maximum 8-10 zile ,după care se trece treptat la o alimentație normală ,evitându-se în continuare alimentele iritante și greu digerabile.

Se vor avea în vedere particularități nutritive ale fiecărui individ ,preferințele culinare și starea de igienă a alimentelor.

Exemple de meniuri

2.3.Dieta în gastrita cronică10

Dietoterapia gastritelor cronice se adaptează condițiilor create de secreția hipoacidă a stomacului

Trebuie avut în vedere că glucidele fermentează cu ușurință că proteinele se digeră cu întârziere și că grăsimile sunt greu tolerate.

Alimentația va fi cât mai variată și se va adapta obiceiurilor culinare ale bolnavului. Din categoria alimentelor interzise amintim:

-carnea grasă sau carnea de vânat;

-mezelurile grase și condimentele;

-conservele nedietetice

-moluștele, slănina,legumele tari, bogate în celuloză (ceapa,castraveții,țelina,ridichile,lintea,fasolea,mazărea,bamele)

-alimentele prăjite în grăsimi

-sosurile cu rântașuri

-dulciurile ( în special bomboanelew ,prăjiturile de cofetărie ,dulceața,siropurile concentrate)

-condimentele (ardei,usturoi,piper,muștar),

-băuturi iritante (ceaiul tare,cafeaua,alcoolul)

-alimentele prea sărate .

10. Daniela Marioara Braicu, Daniela Popescu, Maria Moța-Alimentația în diferite afecțiuni,Editura Radical , Craiova 2012,pg.430

Din categoria produselor nutritive permise menționăm: supele de carne,borșurile,supele-creme (sunt ușor de digerat și stimulează secreția acidă a stomacului),carnea de vacă,pasăre sau vițel (fiartă sau friptă dar numai tocată),peștele slab (fiert,fript sau copt în pergament).

Întrucât glucidele concentrate fermentează cu ușurință ,se preferă ca sursă de hidrați de carbon îndeosebi ,orezul ,grișul și pastele făinoase.Fulgii de ovăz sunt de asemenea bine tolerați.

Pâinea proaspătă este greu suportată ,întrucât sucurile gastrice reduse cantitativ și calitativ o pătrund cu dificultate.

Acest lucru duce la senzație de plenitudine,disconfort abdominal ,balonare ,ceea ce diminuă apetitul bolnavului și așa destul de scăzut .

Se contraindică de asemenea pâinea integrală din cauza conținutului crescut de celuloză.Se recomandă pâinea albă veche de o zi .

Laptele dulce este greu suportat de bolnav.Asocierea sa făinoaselor îl face tolerabil digestiv.

Se pot da însă derivate ca iaurt ,lapte acidulat ,kefir care nu au lactoză ,nu provoacă fermentații intestinale și diaree și nu inhibă secreția gastrică .Brânza de vaci este de asemenea bine suportată.

Dintre grăsimi ,untul proaspăt este cel mai bine tolerat când se administrează ca atare sau adăugat la servirea alimentelor .

Se dă în cantități mici la fel ca și untelemnul .Smântâna este greu tolerată.

Ouăle sunt de asemenea greu suportate ca atare –atât fierte cât și moi sau tari.

Se pot da numai în preparate sau concomitent cu alte alimente :budinci,ochiuri fierte moi în apă cu spanac.

Legumele se permit în raport cu bpgăția lor în celuloză.Se administrează numai fierte,sub formă de piureuri sau în budinci și sufleuri ( spanac ,urzici,lobodă ,dovlecei ,morcovi ,cartofi).Se permit de asemenea ciorbele și supele cremă de legume .

Pentru a suplini pierderile de vitamine rezultate din fierberea legumelor ( în afara folosirii apei de fierbere) ca și în scopul excitării secreției gastrice se recomandă adăugarea la supe sau la mâncăruri a sucurilor de legume crude ( morcov ,sfeclă roșie,roșii) sau a verdețurilor fin tocate ( mărar,pătrunjel, leuștean).

Sucul de varză și de castraveți ( mai excitante ) nu sunt suportate de toți bolnavii.

Fructele bine coapte sunt permise fără coajă și sâmburi sau sub formă de suc de fructe ,gelatină din suc de fructe ,pasate sau ca compoturi nu prea îndulcite.

Fructele uscate și cele oleaginoase (nuci,alune,migdale) sunt interzise din cauza conținutului crescut de fibreși de grăsimi.

Dulciurile sunt greu de suportat,glucoza și fructoza concentrată producând arsuri.Se pot da prăjituri cu mere și brânză,mere coapte ,biscuiți.

Sarea se admite în cantități moderate pentru propietățile sale excitosecretorii asupra secreției gastrice.

Lichidele se administrează de preferință între mese, în cantități mici și la temperatura camerei.

În scopul activării evacuării stomacului se recomandă ca , la 1-2 ore după masă să se ia o soluție carminativă călduță de mușețel ,mentă ,coajă de lămâie sau portocală,concomitent cu asigurarea unei sieste ( dacă condițiile o permit) culcat pe partea dreaptă.

-la persoanele obișnuite se recomandă ,după masă ,o ceșcuță de cafea .

Fumatul este cu desăvârșire interzis.

În funcție de starea clinică a bolnavului se poate trece spre o alimentație cât mai apropiată de normal,eventual alternând zilele de regim cu cele de alimentație normală.

Meniu recomandat în gastrita cronică

Calitățile regimului:

-normo, hipo- sau hipercaloric funcție de greutate,

-normoglucidic,

-normoproteic,

normolipidic .

Se vor evita agresiunile termice, mecanice, chimice, osmotice asupra stomacului, prin eviarea consumului de alimente insuficient mestecate, prea reci sau prea fierbinți, prin consumul de condimente sau afumături, prăjeli sau alimente prea reci sau prea fierbinți.

Meniu recomandat în gastrita cronică

2.4.Gastrotehnie11

Pentru a fi consumat, un aliment trebuie să fie nu numai plăcut, dar mai ales salubru și nutritiv. Deși unele alimente pot fi consumate ca atare (de exemplu, fructe, legumele), majoritatea alimentelor necesită pentru a fi consumate, o prelucrare prealabilă (pentru creșterea digestibilității și sapidității).

Gastrotehnia este ramura nutriției care se ocupă cu arta preparării alimentelor și totalitatea transformărilor suferite de acestea în cursul preparării lor prin diverse tehnici culinare, precum și influența acestor transformări asupra stării de sănătate .

11. Gabriela Negrișanu, Tratat de Nutriție, Timișoara , Editura. Brumar, 2005,pg.197

Înainte de prelucrarea culinară propriu-zisă alimentele parcurg o serie de etape:

-cercetarea stării de salubritate;

-etapa preliminară;

-tratamentul termic.

2.4.1.Cercetarea stării de salubritate a alimentelor12

Cercetarea atentă a stării de salubritate a alimentelor este o etapă obligatorie, extrem de importantă, cunoscându-se consecințele (uneori extrem de grave) produse de consumul unor alimente insalubre .

În continuare, voi prezentă ,succinct, caracteristicile alimentelor proaspete și ale celor alterate.

a.Produse de origine animal

●Carnea proaspătă (bovine, porcine, ovine) este acoperită cu o peliculă subțire, uscată, prezentând pe secțiune o colorație roz-roșie, lucioasă de intensitate variabilă în funcție de specie, cu miros și gust specifice. Este ușor umedă, nu este lipicioasă. Are o consistență elastică, compactă, fără a lăsa urme la presiunea digitală. Grăsimea are colorație și gust caracteristic speciei (la porcine grăsimea are culoare albă, alb-roză și consistență moale; la bovine seul are culoare alb-gălbuie și consistență moale; la ovine și caprine, seul este alb-sfărâmicios).

●Carnea relativ proaspătă are la suprafață o peliculă uscată sau poate fi acoperită parțial de o mâzgă lipicioasă în cantitate redusă sau chiar pete de mucegai. Mirosul poate fi ușor acru de mucegai – la suprafață lipsind în profunzime. Culoarea este mată, mai închisă comparativ cu carnea proaspătă, atât pe secțiune cât și la suprafață. Consistența este moale, lăsând amprente la presiune digitală care își revine relativ rapid la poziția inițială. Grăsimea are consistență scăzută și aspect mat.

12. Gabriela Negrișanu, Tratat de Nutriție, Timișoara , Editura. Brumar, 2005,pg.198-199

●Carnea alterată are suprafața lipicioasă, uscată sau umedă, frecvent fiind acoperită cu pete de mucegai. Mirosul și gustul sunt dezagreabile. Culoarea este cenușie sau verzuie, la presiune digitală rămânând o urmă persistentă multă vreme.

●Carnea congelată se prezintă ca un bloc compact acoperit de un strat de cristale asemănător cristalelor de zăpadă, având la suprafață o culoare normală cu nuanță mai vie (uneori mai închisă) decât carnea proaspătă, elasticitate redusă, lăsând la presiunea digitală o urmă ce nu dispare.

●Mezelurile proaspete au la exterior o suprafață curată nelipicioasă, iar pelicula de înveliș este continuă, nedeteriorată. Pe secțiune, aspectul este de masă compactă, uniformă, fără aglomerări de grăsime topită sau apă, fără goluri de aer. Gustul este caracteristic produsului.

●Șunca fiartă presată are suprafață curată, miros și gust specific șuncii fierte (eventual puțin afumată). Pe secțiune, țesutul muscular are o culoare uniformă, cu nuanțe de roz. Consistența este fragedă, compactă, nesfărâmicioasă la tăiere.

●Pasărea tăiată proaspăt are bărbițele și creasta de culoare roz-roșie, cu ciocul lucios, fără secreții. Pielea, de culoare alb-gălbuie sau galbenă lucitoare cu nuanțe roz, nu prezintă semne de inflamații sau tumori sau pete violacee. La păsările slabe pielea are culoare cenușie cu nuanțe roșcate.

●Pasărea alterată prezintă ochii înfundați în orbită, scurgeri vâscoase din cioc cu puternic miros de mucegai. Pielea este gălbuie prezentând pete de mucegai.

●Peștele proaspăt are culoare normală, caracteristică speciei, prezentând un strat umed, mucos la suprafață. Ochii sunt limpezi, lucioși.Branhiile au colorație roșie vie. Abdomenul este tare, solzii desprinzându-se cu greutate. Mirosul și gustul sunt plăcute, caracteristice speciei.

●Peștele alterat are o culoare modificată de la cenușiu la negru-verde. Ochii sunt tulburi și înfundați în orbite. Solzii se desprind cu ușurință de pe abdomenul moale, uneori cu discontinuități ale tegumentului, exhalând un miros putred, mai evident la nivelul bronhiilor modificate de culoare (negre-violacee) .

●Laptele proaspăt are consistență fluidă, aspect de lichid omogen lipsit de impurități. Culoarea este albă cu nuanțe gălbui sau albă cu nuanțe albăstrui. Mirosul este plăcut caracteristic, gustul este dulceag (admițându-se la laptele pasteurizat un ușor gust de lapte fiert). Orice modificare a gustului sau mirosului laptelui arată că acesta este alterat .

●Brânza de vacă proaspătă este de culoare albă, alb-gălbui, uniform în toată masa, cu consistență de pastă fină, nesfărâmicioasă. Gustul de fermentație lactică este acrișor, miros plăcut, fără alte mirosuri străine .

●Brânza telemea proaspătă are culoarea albă cu luciu de porțelan, uniformă în toată masa la brânza telemea de oaie și alb-gălbuie la brânza telemea de vacă. Se prezintă sub formă de bucăți întregi, curată, fără corpuri străine, fără coajă la suprafață. Se admite prezența de găuri rare de fermentație. Consistența este de masă fină, legată, fără a fi sfărâmicioasă.

●Cașcavalul proaspăt are culoare galbenă, consistență elastică dură, miros caracteristic și gust de brânză grasă.

●Cașcavalul alterat are culoare închisă, consistență modificată, miros schimbat și gust amar sau de mucegai.

●Smântâna proaspătă este un fluid vâscos, de culoare albă sau alb-gălbui, cu luciu caracteristic, cu gust aromat caracteristic, fără aglomerări de grăsime sau substanțe proteice.

●Oul proaspăt de o zi, pus în apă, cade la fundul vasului.După spargere, gălbenușul își menține forma. Albușul are culoare transparentă, cu reflexe ușor albăstrui, consistență filantă. Gălbenușul are culoare galben-aurie, uniformă în toată masa.

●Oul alterat, pus în apă, plutește la suprafață. După spargere emană un miros respingător de hidrogen sulfurat, gălbenușul nu-și mai menține forma, amestecându-se cu albușul care este apos. Pe fața internă a cojii se pot observa pete de diverse dimensiuni și culori.

b.Produse de origine vegetală

Făina de grâu proaspătă are culoarea albă, cu nuanțe gălbui, miros caracteristic și gust ușor dulceag.

Făina de grâu alterată prezintă modificări ale gustului, mirosului și diverse impurități.

Pâinea de bună calitate are la suprafață coajă galben-brună. După presiunea digitală, revenirea la forma inițială este rapidă, miez elastic, aromă și gust caracteristic.

Pâinea învechită are coajă fără luciu caracteristic, este crăpată, cu miez uscat, sfărâmicios, miros modificat și gust acru. La apăsare rămân urme vizibile ce persistă după încetarea presiunii digitale.

Cartoful are coajă lucioasă presărată din loc în loc cu așa-numitele ochiuri de cartof din care se văd, când acesta este încolțit, prelungiri de culoare albă. Cartofii păstrați în condiții necorespunzătoare prezintă pe secțiune pete brune-negricioase, de dimensiuni variabile, putând deveni făinoși-sfărâmicioși.

Fasolea uscată de bună calitate prezintă un bob acoperit de o coajă sticloasă, lucioasă, ce se desprinde ușor de pe miezul bobului.

Fasolea alterată are coajă mată cu pete de mucegai pe alocuri. Coaja adeseori se desprinde greu de pe miez și este zbârcită.

2.4.2.Tratamentul termic13

Tratamentul termic este folosit pentru majoritatea alimentelor înainte de a fi consumate.

Efecte favorabile ale prelucrării termice :

●crește rapiditatea;

●stimulează simțul olfactiv și gustativ al individului;

13.Mincu I., Dietoterapia la începutul mileniului III, București, Editura Fundației România de Mâine, 2004,pg.346

●crește gradul de salubritate (prin inactivarea unor toxine microbiene și distrugerea eventualelor microorganisme);

●inactivează substanțele antinutritive din unele alimente (avidina din albuș, substanțele antitiroidiene din varză);

●crește digestibilitatea alimentelor, cu ameliorarea concomitentă a utilizării digestive.

Efectele nedorite ale prelucrării termice sunt:

●distrugerea vitaminelor A, C, E, tiamina, piridoxina, acidul pantotenic, a unor aminoacizi. Punerea legumelor la fiert în apă fierbinte și apoi fierberea sub presiune la temperatură de maxim 100ºC, timp cât mai scurt, evitarea reîncălzirii reduc aceste pierderi;

●pierderea unor factori nutritivi hidrosolubili (vitamine hidrosolubile, elemente minerale, glucide cu moleculă mică) prin trecerea lor în mediul de fierbere, mai ales atunci când bucățile au fost tăiate mici și apa nu se consumă. Pentru reducerea acestor pierderi se recomandă fierberea legumelor în vapori de apă sub presiune;

●formarea de compuși toxici pentru organism (peroxizii – inactivatori ai vitaminelor A, E sau cei rezultați din acizii grași nesaturați) ce apar în cursul prăjirii alimentelor sau ca urmare a încălzirii repetate și prelungite mai multe ore a uleiurilor formate din acizi grași polinesaturați;

●prin prăjire, grăsimile își pierd în totalitate acizii grași esențiali și vitaminele liposolubile;

●grăsimile bogate în acizi grași polinesaturați își pierd prin prăjire proprietatea de a scădea colesterolul sanguin.

Astfel, nu se recomandă pentru prăjirea alimentelor uleiurile bogate în acizi grași polinesaturați (de germeni de porumb, soia);

●adăugarea de sare la începutul prelucrării termice întârzie fierberea legumelor și împiedică formarea de crustă protectoare la carne și determină creșterea pierderilor de proteine în apă.

2.4.3. Tehnici de gastrotehnie

Tratamentul termic al alimentelor se efectuează:în prezența apei;fierbere în apă;fierbere în vapori (înăbușire);fără prezența apei: coacere;prăjire sau frigere.

●Fierberea presupune acțiunea temperaturii ridicate asupra alimentului și fenomenele osmotice între aliment și mediul de fierbere.Introducerea alimentelor la fiert în apă rece permite trecerea unor substanțe hidrosolubile în mediul de fierbere (pe acest principiu se bazează pregătirea bulionului de carne). Introducerea alimentelor în apă fierbinte duce la apariția unei cruste protectoare ce diminuează acest fenomen. Alimentele cu conținut ridicat de apă vor suferi în timpul fierberii o reducere a volumului lor, iar cele cu conținut redus de apă vor îngloba prin fierbere o parte din lichidul de fierbere, crescându-și astfel volumul (exemplu, pastele făinoase își măresc volumul de patru ori prin fierbere).

●Înăbușirea presupune prelucrarea termică a alimentelor în vapori supraîncălziți. Are avantajul scurtării timpului de prelucrare termică prin creșterea temperaturii și în consecință diminuarea pierderilor de substanțe nutritive sensibile la tratamentul termic (exemplu, vitaminele hidrosolubile).

●Prăjirea presupune prelucrarea termică a alimentelor prin introducere în grăsime încinsă. Se formează astfel o crustă protectoare ce împiedică pierderea substanțelor sapide dând un gust foarte plăcut. Obținerea unor compuși toxici, degradarea unor vitamine, limitează folosirea acestei metode de gastrotehnie în alimentația dietetică și chiar în alimentația omului sănătos.

●Frigerea constă în expunerea directă a unui aliment la radiațiile calorice (grătar, frigare) sau prin intermediul unei plăci metalice (tigaie de fontă încinsă neunsă).Sub influența radiațiilor calorice se formează o crustă la suprafață în interiorul căreia alimentele vor suferi un fenomen de coacere fără a-și pierde substanțele sapide.

●Coacerea presupune prelucrarea termică a alimentelor prin introducerea într-un cuptor încins, într-o atmosferă de aer cald, unde sub acțiunea radiațiilor calorice obscure se formează la suprafață o crustă din glucidele caramelizate și proteinele coagulate, în interior având loc coacerea.

2.4.4. Preparate culinare

Asocierea alimentelor sub forma preparatelor culinare au ca scop obținerea unui echilibru caloric și nutritiv, preparate sanogene în vederea menținerii și promovării stării de sănătate a individului

Principalele categorii de preparate culinare utilizate în alimentația omului sănătos sunt:

Supele sunt preparate culinare caracterizate printr-un conținut mare de lichid, se servesc la începutul mesei cu scopul de a deschide apetitul prin substanțele extractive din carne, acizii grași și uleiurile eterice din legumele și condimentele adăugate . În funcție de materia primă folosită și ingredientele adăugate se disting:

●supe de legume sau bulion de legume (proaspete sau deshidratate);

●supe de carne (sau ciorbe de carne);

●supe sau ciorbe de leguminoase uscate;

●supe creme de cereale sau decocturi de cereale.

Supele de legume sau bulionul de legume se obțin prin introducerea legumelor în apă clocotită sau fierberea legumelor în apă cu presiune în vase speciale, închise ermetic cu un capac cu posibilitatea de a regla presiunea, reducându-se astfel timpul de fierbere cu păstrarea mineralelor și vitaminelor din legume în proporție optimă. Se deosebesc supe limpezi de legume și supe îngroșate (obținute prin adaosuri de cereale sau pasarea legumelor fierte și adăugarea lor la supă, obținându-se astfel supa cremă de legume).

Ciorbele se obțin prin acrirea supei cu borș, zeamă de lămâie, corcodușe acre, oțet sau zeamă de varză murată .

Supele și ciorbele de leguminoase uscate, prin conținutul proteic crescut, reprezintă un aport caloric important. Supele de carne pot fi limpezi (preparate din carne și oase) sau îngroșate (prin adaos de paste făinoase, fulgi de ou, legume, verdețuri). Supele creme de cereale și decocturile de cereale au un conținut caloric ridicat, o bună digestibilitate și, datorită gelificării amidonului, consistență mucilaginoasă. Datorită pierderilor importante de vitamine în procesul fierberii se recomandă vitaminizarea preparatelor la sfârșitul preparării lor prin adaos de: ou, unt, suc de lămâie, verdețuri (preferabil la servire sau după ce preparatul a fost luat de pe foc).

Gustările sunt preparate culinare servite la începutul mesei pentru stimularea poftei de mâncare. După modul de preparare pot fi:

-gustări reci (sandwich cu brânză, mezeluri, pește, icre etc.);

-gustări calde (crochete cu cașcaval, chifteluțe, pateuri cu brânză sau carne, crenwurști etc.).

Garniturile sunt preparate culinare ce însoțesc alte preparate. Ele pot fi preparate din legume sau paste făinoase.

Garniturile din legume:

-pireuri (obținute prin fierbere, pasăre și adaos de lapte și unt);

-soteurile (legume fierte în apă sau înăbușit cu adaos de unt și sare);

-à la grecque (fierte înăbușit cu adaos de unt sau ulei și zeamă de lămâie).

Garniturile din paste făinoase – obținute prin fierberea pastelor în apă și apoi limpezirea cu apă caldă pentru evitarea aglutinării și amestecul înainte de a fi servite cu unt proaspăt sau untdelemn. Grișul pentru cașa și orezul pentru pilaf se fierb în supa limpede de legume nefiind recomandată prăjirea acestora în grăsime.

Fripturile sunt preparate culinare obținute din carne de calitate superioară și specialități de carne. Se pot prepara fripturi la grătar, la tavă, la tigaie, frigare sau înăbușite. Fripturile dietetice se prepară numai din carne slabă (pește, pasăre, vită) la grătar sau înăbușite. Rasolul dietetic se prepară din carne slabă prin punerea la fiert a cărnii în apă rece pentru sărăcirea ei în substanțe extractive .

Deserturile sunt preparate culinare folosite la sfârșitul mesei întrucât conferă senzația de sațietate. Au în compoziția lor zahăr, arome, coloranți și materia primă de bază (de la care primesc denumirea).

2.4.5.Gastrotehnie pentru un meniu recomandat în gastrită13

Supă de roșii: se spală roșiile și se taie felii. Se păstrează un adin roșii crudă. Restul se fierbe în supa de legume apoi se trec pri sită. Se adaugă orezul în supă. Când orezul este fiert se adaugă sarea și apoi după ultimul clocot verdeața tocată mărunt și roșia crudă tăiată și stoarsă prin tifon.

Cartofi piure: Se spală și se curăță cartofii de coajă se spală din nou, se taie sferturi și se pun la fiert. După ce au fiert se presează, se adaugă untul, laptele fierbinte și sarea apoi se bat bine cu telul. Se servesc fierbinți.

Pilaf sârbesc: Se pun legumele să fiarbă în apă cu sare. După ce au fiert, se steârecoară și în supa astfel pregătiră se pune orezul la fiert. Se mai poate pune totul la cuptor pentru ca bobul de orez să rămână întreg.

13.Mincu I., Dietoterapia la începutul mileniului III, București, Editura Fundației România de Mâine, 2004,pg.34

CAPITOLUL 3

STUDIUL DE CAZ

Bărbat , 45 de ani , administrator

Doamnul O.D. este de profesie contabil la o firmă privată, este căsătorit de 20 ani, și locuiește împreună cu soția și cei 2 fii la bloc, în condiții foarte bune, recunoaște că nu are o viață echilibrată.

Domnul este fumător, consumă cafea ,recunoaște că este gurmand,consumând alimente bogate în grăsimi si alimente condimentate .

Doamnul O.D , a fost diagnosticat cu gastrita acuta , în luna august; este revoltat pentru ce i s-a intamplat și deși are teamă că nu v-a respecta programul alcătuit de nutriționist , dorește să-și amelioreze starea de sănătate și încurajat de familie este cooperant.

Este conștient de faptul că nu are o alimentație sănătoasă în conformitate cu diagnosticul, motiv pentru care se prezintă la nutriționist pentru a-l integra într-un program , care să-l ajute să-și îmbunătățească starea .

Anamneza evidențiează următoarele :

Nume: OD.

Adresa:

Statut socio profesional

Profesie :Contabil

Stare civilă :căsătorit

Copii :2

Înălțime :163 cm

Greutate : 70 kg

Diagnostic: Gastrita acuta

Informații generale legate de stilul de viață :Domnul O.D recunoaște că pentru el mâncarea a avut dintotdeauna prioritate,indiferent de loc sau oră, motiv pentru care a avut mereu sub limita normala , greutate neconformă cu înălțimea lui.

Datorită greutății,în ultimul timp și a diagnosticului de gastrita acuta,problemele de sănătate sau amplificat și este convins că fără ajutorul unui nutriționist nu v-a reuși niciodată să-și îmbunătățească starea .

În general ,starea de sănătate a domnului O.D este bună,dar perturbată din când în când de afecțiunea gastrita de care suferă.

Aceste manifestări sunt cauzate de cele mai multe ori,de ,,greșelile ,, alimentelor consummate în exece,prăjeli și alimente condimentare , băuturi carbogazoae urmate de oboseală ,colici abdominal , greață, vărspturi , balonări ,insomnii ,dureri localizate la nivelul membrelor inferioare în special când urcă și coboară scările , (domnul O.D locuiește la etajul 4).

Muncește cam 12-13 ore /zi și doarme 3-4 ore /noapte (insomniile fiind din ce în ce mai frecvente în ultimul timp).

Din cauza serviciului nu are posibilitate de a mișcare și de a se alimenta sănătos ,dar simte nevoia să consume în permanență alimente contraindicate în afecțiunea sa .

În ceea ce privește medicația,domnul O.D ,preferă și încearcă ca necesarul de nutrimente să fie suficient printr-o alimentație sănătoasă,acesta fiind de fapt o preocupare permanent ce vizează întreaga familie.

Măsurători

Domnul O.D are 45 de ani, 70 kg,înălțime , 163 cm.

IMC = 170 deci ponderal.Pentru a avea o greutate normală pentru înălțimea lui și conformă cu diagnosticul de gastrita acuta, ar trebui să ajungă la 80 de kg,deci să scadă în greutate 19 kg , și să țină un regim adecvat pentru îmbunătățirea stprii de sănătate .

Având în vedere că domnul OD este contabil,duce o viață sedentară,fără mișcare fizică,am dorit să fac o dietă cu mai puțini carbohidrați pentru a-l ajuta să păstreze regimul dietetic stabilit de program.

Măsuri care vizează schimbarea comportamentului alimentar al domnului O.D promovându-i obiceiuri nutriționale sănătoase au vizat următoarele aspecte:

●Îndepărtarea din dietă a alimentelor cu conținut caloric ridicat

●alimentele interzise de nutriționist nu trebuie să fie în casă la îndemâna domnului O.D.

●alimentele se consumă numai la orele indicate de nutriționist

●eliminarea din dietă a alimentelor care conțin grăsimi ( prăjeli , tocături),condimente în exces

●cu excepția îndepărtării alimentelor cu conținut caloric bogat,domnul O.D, nu trebuie să fie total separat de dieta obișnuită a familiei,dar va mânca porții mici având grijă să restecte programul stabilit cu nutriționistul.

●se va contraindica servitul altor alimente care nu fac parte din programul stabilit de nutriționist și deserturile bogate în calorii.

●între mese,la servici, nu se vor servi decât gustări cu conținut caloric redus și băuturi (sucuri de fructe) hipocalorice.

● ingestia de alimente și servitul întregii cantități de alimente nu trebuie să constituie un mijloc de presiune psihologică din partea celor din jur.

●domnul O.D va fi încurajat să-și calculeze aportul caloric zilnic,pentru a căpăta noțiuni privind valoarea calorică a alimentelor.

Lista de alimente stabilită :

1.Etapa de slăbire

Aport caloric :1000 calorii /zi

Proteine :80-85 grame

Hidrocarbonate: 80 grame

Lipide:50 grame

Repartiția caloriilor de proveniență:

-din proteine : 400 calorii

-din lipide :300 calorii

-din hidrocarbonate:aproximativ 600-700 calorii

Indicații de preparare și consumare înainte de începerea programului :

-aportul de sare va fi normal

-regimul va fi preparat fără adaos de grăsimi

-asezonarea salatei se va face cu:

lămâie ,oțet,piper,ceapă,usturoi,muștar,pătrunjel,tarhon

-pentru legume și salată: salată verde,andive,spanac,varză ,fasole verde,ardei,castraveți,ceapă, ciuperci,dovlecei,gulii ,bamme,lobodă,mărar ,pătlăgele roșii ,ștevie ,praz ,urzici

-pentrufructe:fragi,piersici,pere,caise,mere,cireșe,grape-fruits,mure,portocale ,prune,zmeură

-brânzeturile trebuie alese dintre cele cu mai puțin de 50 % lipide ( brânză de vaci),telemea de vacă desărată)

-ca mod de preparare: carnea va fi fiartă sau pe grătar,legumele vor fi fierte în apă.

-pot fi preparate supe și borșuri ( din legumele de mai sus),asezonate cu lămâie sau oțet.

Domnul OD va fi sfătuit să consume toate alimentele recomandate; nu vor fi consumate alimente în plus !

-lichidele vor fi consumate obligatoriu în cantitățile recomandate 1,5-2 l /zi

Etapa de menținere ( de stabilizare a greutății)

-aportul caloric ~ 1000 cal/zi

-dieta respectă principiile de bază ale etapei anterioare

-se suplimentează cu 2 felii de pâine a 25 g la ora 10 ( pentru un sandwics la serviciu,care dă oarecarew ,,libertate psihologică,,) și la prânz câte o felie.

-carnea trebuie cântărită fără os și fără urme de grăsime vizibilă.

-mușchiul ,antricotul,cotletul,ficatul ,peștele proaspăt se cântăresc înainte de preparare.

-carnea pe grătar se va cântări după preparare

-legumele se cântăresc după preparare

-verdețurile sau zarzavaturile folosite pentru salate ,cântărite crude

-fructele nu se servesc cu zahăr

-proteinele recomandate trebuie consumate integral și repartizate la cele 3 mese

-alimentele consumare zilnic trebuie repartizate în 3-4 porții aproximativ egale.

– mesele nu se sar niciodată

– intervalul dintre va fi de cel puțin 3-4 ore

-între mese nu se consumă alimente

-zeama de lămâie ,oțetul,condimentele se pot consuma fără restricție

-apa va fi consumată liber

Obiectivele programul stabilit pentru domnul OD sunt:

● Scăderea greutății corporale

● Menținerea greutății corporale scăzute

● Îmbunătățirea comportamentului alimentar

●respectarea programului stabilit de catre nutriționist

Scăderea greutății corporale se poate obține prin reducerea aportului caloric și schimbarea comportamentului alimentar

Programul dietetic începe de obicei cu un regim mai puțin restrictiv.

Deși de multe ori domnul O.D ar dori să –si amelioreze durerile gastrice si sa scadă repede în greutate,trebuie ținut cont de faptul că o scădere de 8-10 % din greutatea inițială reprezintă obiectivul cel mai realizabil,care poate fi menținută o lungă perioadă de timp .

O scădere în greutate de 10 % în 6 luni ar reprezenta o scădere de 0,5 kg /săptămâni,pentru domnul OD ,și s-ar putea obține cu o reducere a rației calorice cu 500 kcal /zi.

La baza programului dietetic pe care l-am stabilit se află dieta hipocalorică.

Dieta hipocalorică reprezintă principalul mijloc de obținere a unui bilanț energetic negativ.

Dieta hipocalorică trebuie să fie fundamentală științific,lipsită de nocivitate,adecvată nevoilor și echilibrată din punct de vedere alimentar.

Meniu recomandat pentru dieta domnului OD începând cu 1.08.2016

REGIM ALIMENTAR ÎN GASTRITA ACUTA PENTRU UN BOLNAV DE 70 KG (30-35 CAL/KILOCORP)

Perioada de 7 zile

ZIUA 1

ZIUA a 2-a

ZIUA a 3-a

ZIUA a 4-a

ZIUA a 5-a

ZIUA a 6-a

ZIUA a 7-a

Sfaturi

Modificarea comportamentului alimentar.În general pacienții cu gastrita acuta au un comportament alimentar necorespunzător care duce,într-un fel sau altul, la un bilanț energetic negativ.

De aceea pentru a obține rezultatele așteptate este necesară schimbarea comportamentului alimentar al acestora.

Alimente ce trebuie consumate în cantitate controlată:

Carne slabă (vită,pasăre) :300 g sau echivalenți

Iaurt,lapte semicremat-200 g

Brânză (de vaci,telemea de vacă desărată):25-30 g

Ouă:1 bucată

Legume verzi :300 g

Fructe:250 g

Salată verde:100-200g/zi

Lichide:1,5l (apă plată cu lămâie)

Repartiția alimentelor pe mese

Dimineața :200 ml iaurt semicremat (sau echivalenți)

Brânză 25g (sau echivalenți)

Ora 10 :ou

Prânz :carne slabă sub formă de grătar (sau echivalenți) 100g

legume verzi :100 g

salată verde asezonată:100 g/zi

fructe: 1 măr

ora 17: 200 ml iaurt

Seara : carne slabă sub formă de grătar (sau echivalenți) 50 g

salată verde asezonată:100 g/zi

Sistem de echivalențe în dietele de slăbire controlate pe care urmează să le stabilesc pentru domnul OD

●pentru 100 g de carne fiartă :

100 g pește slab

100 g ficat

60 g pasăre ( fără piele și grăsime

80 g.șuncă Praga,mușchi țigănesc,pastramă de vită)

,polonez,crenvurști

400 ml lapte semiecremat,iaurt

70 g brânză de vacă

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare , trebuie menționat faptul că hrana care pătrunde în organism se transforma sub influența sucurilor digestive din stomac și intestine în substanțe mai simple , care se absorb din tractul digestiv în sânge și limfă și ajung în țesuturile și organele corpului .

Dar nu toate substanțele nutritive sunt utilizate , deoarece o parte din ele nu se absorb și se elimină din organism prin fecale .

Bunăoară, în cazul unei alimentații mixte,proteinele din fasole ,mazăre ,hrișcă și pâinea din făină integral se asimilează aproximativ în proporție de 70 % ,iar proteinele din carne ,inclusive peștele ,95 % .

Hidrații de carbon din lapte se asimilează în proporție de 98 %,iar hidrații de carbon din legume și zarzavaturi,numai 85 %

Asimilarea hranei depinde de asemenea într-o măsură însemnată de prelucrarea culinară,în cursul căreia produsele alimentare sunt preparate oarecum în vederea digestiei încă înainte de a fi pătruns în organism.

Progresul în domeniul alimentației omului ,începând cu epoca primitivă ,s-a manifestat ,în special și prin faptul că oamenii au învățat să prepare o hrană mai ușor de digerat ,adică mai ușor și mai complet asimilabilă .

În această privință, un rol foarte mare l-a jucat trecerea omului la alimentația cu carne și folosirea focului .

O însemnătate mare are și faptul dacă au fost îndepărtate acele părți ale alimentului care îngreunează digestia,bunăoară cât de mult a fost debarasată făina de tărâțe.

În unele cazuri,o mare însemnătate are și temperature hranei.Uneori ,hrana rece se digeră mai greu deoarece la o temperatură scăzută,consistența ci se schimbă.

Studiind literature de specialitate ,consider că influența hranei asupra instalării gastritei poate fi luată în considerație sub multiple aspecte:

-consumul excesiv de alimente și în special de lipide și proteine,condiment,grăsimi ,care interferează cu apariția sau dezvoltarea gastritei;

-lipsa unor substanțe nutritive ,care poate fi puse în legătură cu apariția gastritei.

Studii efectuate în cadrul OMS au arătat că excesul alimentar este asociat cu o frecvență mai mare în apariția gastritei la om .

În rândul persoanelor care au un exces ponderal de 25 % incidența gastritei crește cu 33 % iar cercetările lui Langley rezultă că apariția gastritei este mult mai mare la persoanele al căror exces ponderal depășește cu 40 % greutatea ideală.

BIBLIOGRAFIE

Mincu I.- Impactul om-alimentație, Editura Medicală, București,1993

Iulian Mincu-Alimentația omului bolnav,Editura Medicală, București,1990

Viorel T.Mogoș-Regimul alimentar în boli digestive ,Editura medical,București,2000

Dumitrescu C.-Bazele practicii alimentației dietetic profilactice și curative ,Editura medical,București,1987

Iulian Mincu ,Elena Popa ,Orientări actuale în nutriție ,Editura medical ,București medical,București,1993

Viorel T.Mogoș-Nutriție și dietetic-,Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Daniela Marioara Braicu, Daniela Popescu, Maria Moța-Alimentația în diferite afecțiuni,Editura Radical , Craiova 2012

Gabriela Negrișanu, Tratat de Nutriție, Timișoara , Ed. Brumar, 2005

Mincu I., Dietoterapia la începutul mileniului III, București, Editura Fundației România de Mâine, 2004.