ASOCIAȚIA CENTRUL PE NTRU FORMARE PROFESI ONALĂ ȘI [601456]

ASOCIAȚIA CENTRUL PE NTRU FORMARE PROFESI ONALĂ ȘI
DEZVOLTARE REGIONALĂ

Curs: INSPECTOR RESURSE UM ANE

Lucrare de absolvire:
„TIMPUL DE MUNCĂ
ȘI PERIOADELE DE REPA US”

LECTOR, ABSOLVENT: [anonimizat] – OCHESELU ELENA FLOREA ANDREI MIREL

SEMNATURA ………………….

Galați, Noiembrie 2016

2

CUPRINS ………………………………………….

1. Definirea conceptului de „muncă” ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
2.Timpul de muncă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 4
3.Perioada de repaus ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
4. Sporuri. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 8
4.1 Mod de calcul sporuri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 10
5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 10
5.1 Concluzii din perspectivă antreprenor ………………………….. ………………………….. …………….. 10
5.2 Concluzii din perspectivă de salariat ………………………….. ………………………….. ………………. 11

3
Dintotdeauna, munca a avut rolul fundamental în existența omului și a comunităților
sociale și a cunoscut o diversificare continuă. Statutul muncii a evoluat în timp, acesta fiind
determinat și influențat de gradul dezvoltării social -economice și de maturitatea creativă și
socială a celor care au prestat munca.
1. Definirea conceptului de „muncă”
În lumea contemporană munca se desfășoară în mii și mii de feluri în cadrul unor structuri
socio -economice din ce în ce mai complexe. Universul general al muncii, precum și formele ei
au făcut și fac obiectul unor reflectări și aprecieri diverse. Este vorba atât de amplele confruntări
teoretico -științifice în legătură cu un aspect sau altul al conținutului și rolului muncii, cât și de
confruntări doctrinar -ideologice cu privire la ceea ce este și la ceea ce ar trebui să reprez inte
acest proces în societatea actuală și în cea viitoare.
În literatura de specialitate există numeroase definiții ale muncii, care diferă în funcție de
modul specific de abordare: economic, filozofic, social. Munca este activitatea conștientă,
specifică omului îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează,
reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru
satisfacerea trebuințelor sale (DEX).
Potrivit dicționarului de economie, munca este definită ca fiind factorul de producție primar
care constă în exercitarea de către subiectul uman a unei acțiuni transformatoare asupra factorilor
materiali ai producției, în scopul obținerii unor efecte economice utile. Economiștii O. Giarini și
P. Liedtke definesc munca ca fiind o :
„înțelegere între ființele umane și mediul lor înconjurător având ca scop
principal autoconservarea ”
(Giarini, Liedtke, 2001, p. 31).
Munca – precizează economiștii francezi J. Bremond și A. Geledan :
„cons tituie o activitate creatoare de bunuri materiale și prestatoare de
servicii, activitate susținută de toți lucrătorii care dispun de cunoștințe
tehnice și se află într -o anumită relație cu mijloacele de muncă ”
(Bremond, Geledan, 1995, p. 264).

4
Geroges Friedman definește munca ca fiind :
„totalitatea acțiunilor pe care omul cu ajutorul creierului său, al
mâinilor sale, al uneltelor sau mașinilor le exercită asupra materiei,
acțiuni care, la rândul lor, reacționează asupra omului, modificându -l”
(Friedman, 1962, p. 64).
Întrucât munca efectuată presupune cheltuiala forței vitale a omului, este necesar, în mod
obiectiv, ca ziua de muncă să se încadreze în anumite limite, să fie numai o parte dintr -o zi de
viață. Ducând o luptă susținută pent ru apărarea drepturilor lor, salariații au înscris, primele
revendicări, stabilirea prin lege a limitelor de muncă, respectarea repausului sărtămânal și a
concediului de odihnă plătit.
2. Timpul de muncă
Timpul de muncă reprezint ă perioada în care salariatul are obligația de executa atribuțiile pe
care și le-a asumat în baza contractului individual de munc ă, respectiv acea perioad ă în care
salariatul se afl ă la dispoziția angajatorului îndeplinind sarcinile și atribuțiile sale în conformitate
cu prevederile contractului individual de munc ă, contractului colectiv de munc ă aplicabil și/sau
legislației în vigoare.

De regul ă, timpul de munc ă este repartizat uniform, respectiv 8 ore pe zi, 5 zile pe
săptămână, dar cu toate acestea distribuirea celor 8 ore de munc ă în cursul unei zile de 24 de ore
se poate realiza și inegal, în func ție de specificul activit ății angajatorului sau al muncii p restate
de angajat, dar cu resp ectarea duratei normale de 40 de ore pe săptămână. Codul muncii instituie
cu titlu de principiu ca durata maxim ă a timpului de munc ă, ce include și eventualele ore

5
suplimentare, nu poate dep ăși 48 de ore în decursul unei s ăptămâni. Prin excep ție de la aceast ă
regul ă art. 115 din Codul Muncii prevede ca în anumite sectoare de activitate, unit ăți sau
profesii, în baza unor negocieri colective sau individuale ori potrivit unor acte normative
specifice durata zilnic ă a timpului de munc ă ar putea fi mai mic ă sau mai mare de 8 ore.
De asemenea, în cazul în care durata unei zile de m uncă prestat ă este de 12 ore, salariatul are
dreptul la o perioad ă de repaus de 24 de ore.
Foarte important este ca în toate cazurile în care timpul de munc ă depășește durata a 8 ore,
în sensul c ă munca prestat ă depășește durata normal ă, se va considera c ă salariatul a prestat
munc ă suplimentar ă, urm ând a fi remunerat pentru aceasta.
Munca suplimentar ă nu poate fi efectuat ă fără acordul salariatului, cu excep ția cazurilor de
forță major ă sau a celor care prev ăd lucr ări urgen țe destinate prevenirii produceri i unor accidente
ori înlăturării consecințelor unui accident.
Efectuarea muncii suplimentare are loc numai la solicitarea angajatorului, solicitare ce
recomand ăm a fi formulat ă în scris, chiar dac ă art. 121 alin. (1) din Codul Muncii nu prevede
obligativitatea formei scrise, dar în caz de conflict între angajat și angajator, cu privire la plata
eventualelor ore suplimentare de munc ă, numai solicitarea scris ă a angajatorului, în acest sens,
va putea face pe deplin dovada existen ței sale. În orice caz, dac ă angajatorul solicit ă, iar
salariatul accept ă și presteaz ă munca suplimentar ă, timpul de munc ă pe durata unei s ăptămâni nu
trebuie s ă depășească 48 de ore. Pentru remunerarea orelor suplimentare, ang ajatorul are, potrivit
Codului Muncii, dou ă opțiuni, respectiv aceea prin care munca suplimentar ă se va compensa cu
ore libere pl ătite salariatului în următoarele 60 de zile calendaristice dup ă prestarea muncii
suplimentare sau aceea de a pl ăti salariatulu i orele suplimentare prin ad ăugarea la salariu a unui
spor corespunzător duratei suplimentare de munc ă, spor ce nu va putea fi mai mic de 75% din
salariul de baz ă.
3. Perioada de repaus
Odihna sau perioada de repaus, cum o nume ște legiuitorul, reprezint ă acea perioad ă la care
salariatul este îndrept ățit și care nu reprezint ă timp de munc ă. Salaria ții care muncesc mai mult
de 6 ore pe zi au dreptul la pauza de mas ă, durata acestei pauze nefiind reglementat ă de Codul
Muncii, aceasta urm ând a se st abili prin intermediul unui Contract Colectiv de Munc ă sau prin
intermediul Regulamentului Intern.

6
Pauza de mas ă nu este inclus ă în durata zilnic ă normal ă a timpului de munc ă cu excep ția
cazurilor în care, prin Contractul Colectiv de Munc ă aplicabil sau prin Regulamentul intern se
prevede altfel. Repausul între dou ă zile de munc ă nu va putea fi mai mic de 12 ore, cu excep ția
cazurilor în care munca se presteaz ă în schimburi c ând nu va putea fi mai mic de 8 ore.
Săptămânal, repausul trebuie să fie de cel puțin 48 de ore consecutive, de regul ă acesta
având loc în zilele de s âmbătă și duminic ă. Cu toate acestea, dac ă repausul în zilele de sâmbăt ă și
duminic ă ar afecta interesul public sau desfășurarea normal ă a activității angajatorului, odihna se
va acorda salariatului în alte zile ale săptămânii , zile ce urmeaz ă a fi stabilite prin Contractul
Colectiv de Munc ă aplicabil sau prin Regulamentul Intern, urmând ca salaria ții ce vor presta
muncă în zilele de sâmbătă și duminic ă să beneficieze de un spor la salariu.
Sărbătorile legale în România sunt zilele declarate prin lege ca fiind nelucrătoare, altele
decât zilele de week -end. În zilele de sărbătoare legală nu se lucrează, cu excepția unităților
sanitare și a celor de alimentaț ie publică, precum și a unităților în care activitatea nu poate fi
întreruptă datorită procesului de producție sau specificului activității. Salariații care lucrează în
astfel de unități au dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător, acordat în urm ătoarele 30
de zile. Dacă acest lucru nu este posibil din motive justificate, salariații trebuie să primească un
spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii
prestate în programul normal de lucru .

7
Zilele de s ărbătoare legal ă, declarate libere de legiuitorul rom ân sunt reprezentate de zilele
de 1 și 2 ianuarie, prima și a doua zi de Pa ști, 1 mai, prima și a doua zi de Rusalii, Adormirea
Maicii Domnului, Sf. Andrei – Ocrotitorul Rom âniei, Ziua Național ă a României , prima și a
doua zi de Crăciun , dou ă zile pentru fiecare dintre cele 3 s ărbători religioase anuale, declarate
astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine , pentru persoanele aparținând
acestora.
Acordarea ac estor zile libere se va face de către angajator, în sens contrar acesta riscând o
amend ă contraven țional ă de cel puțin 5000 lei și cel mult 10.000 lei, conform art. 276 alin. (1)
litera g) din Codul Muncii.
Nu în ultimul rând salariații au dreptul l a concediu de odihn ă anual plătit , drept ce nu
poate face obiectul unei cesiuni, limit ări sau renun țări. Durata minim ă a concediului de odihn ă
anual este de 20 de zile, durata efectiv ă putând fi stabilit ă prin intermediul Contractului
Individual de Munc ă.
Concediul de odihn ă se efectuează în fiecare an, în baza unei program ări colective sau
individuale. În cazul în care programarea concediului de odihn ă se face fracționat , angajatorul
este obligat s ă stabileasc ă programarea astfel încât fiecare sala riat s ă poată efectua în decursul
unui an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt .
Pentru perioada de concediu, salariatul va primi din partea angajatorului o indemnizație de
concediu, indemnizație ce nu va putea fi mai mic ă decât salariul de baza, indemnizațiile și
sporurile cu caracter permanent, cuvenite pentru perioada respectiv ă, prevăzute în Contractul
Individual de Munc ă. Indemnizația de concediu se va achita de către angajator cu cel puțin 5 zile
înainte de plecarea salariatului în concediu.
Salariații au dreptul și la concedii pentru formare profesional ă, asemenea concedii put ând fi
acordate cu sau f ără plata salariului. Concediile pentru formarea profesional ă se acord ă la cererea
salariatului, iar durata acestora va coincide cu durata cursurilor de formare profesional ă la care
salariatul particip ă.
Cererea de concediu f ără plată pentru formare profesional ă, trebuie înaintat ă în scris
angajatorului cu cel puțin o lun ă înainte de efectuarea acestuia și trebuie s ă cuprind ă data de
începere a s tagiului de formare profesională, domeniul ș i durata acestuia, precum și denumirea
institu ției de formare profesional ă.

8
Durata concediului pentru formare profesional ă nu se va deduce din durata concediului de
odihn ă anual, fiind asimilat ă unei perioade de muncă efectiv ă în ceea ce prive ște drepturile
cuvenite salariatului, altele decât salariul.
Potrivit art. 194 din Codul Muncii angajatorii au obligația de a asigura pa rticiparea la
programe de formare profesional ă pentru toți salariații , după cum urmează :
 cel puțin o data la doi ani, dac ă au cel puțin 21 de salariați ;
 cel puțin o data la 3 ani daca au sub 21 de salariați .
Cheltuielile privind participarea la aceste programe de pregătire profesional ă vor fi
suportate de către angajatori.
În cazul în care angajatorul nu respect ă obligația legal ă de a suporta contravaloarea
cheltuielilor de participare ale unui salaria t la cursuri de formare profesional ă, va acorda
salariatului respectiv un concediu pentru formare profesional ă, plătit de către angajator, de p ână
la 10 zile lucrătoare sau de p ână la 80 de ore, urmând a achita acestuia o indemnizație în
conformitate cu prevederile art. 150 din codul Muncii.
4. Sporuri
Sporurile sunt s ume de bani plătite salariaților peste salariul de baz ă (tarifar). Sporurile
trebuie acordate în conformitate cu prevederile Codului muncii și a contractelor de muncă
aplic abile. Astfel, în ceea ce privește munca suplimentară, potrivit art.123 din Codul muncii, în
cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122
alin.(1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită sa lariatului prin adăugarea unui spor
la salariul corespunzător duratei acesteia.
Sporul pentru muncă suplimentară se stabilește prin negociere, în cadrul contractului
colectiv de muncă sau după caz, al contractului individual de muncă, dar acesta nu poate fi mai
mic de 75% din salariul de bază. Ca atare, sporul pentru munc ă suplimentară se poate acorda pe
baza duratei medii a lunii, conform contractului aplicabil, îns ă sporul astfel calculat nu poate fi
mai mic de 75 % din salariul de bază corespunzător pentru orele prestate peste programul normal
de lucru.
Pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică sunt aplicabile drepturile
prevăzute la art. 137 di n Codul muncii. Astfel , Art. 137 stabilește că aceasta este de 48 de ore
consecutive, de regulă sâmbăt a și duminic a. În două ipostaze – pericolul de a prejudicia interesul

9
public sau pericolul de a periclita desfășurarea normală a activității – conform art . 137 alin. (2)
din Codul muncii, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul
colectiv de muncă sau prin regulamentul intern. În această situație sala riații beneficiază de un
spor la salariu stabilit prin contractul colec tiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual
de muncă (art. 137 alin.(3)). Astfel, nu este reglementat legal un cuantum minim al acestui spor,
ci legiuitorul a lăsat părților libertatea deplină de a stabili cuantumul sporului. Ca atare, sporul
pentru repausul săptămânal se poate acorda pe baza duratei medii a lunii, conform contractului
de muncă aplicabil.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sărbătoare legală , regula stabilită de art.
139, alin. (1) din Codul muncii este că în zilele de sărbătoare legală nu se lucrează. Excepții de la
regulă sunt prevăzute în art.140 și 141 din același act normativ. Nu se acordă zile libere în zilele
de sărbători legale în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă din cauza
caracterului procesului de producție sau specificul activității. Salariații care lucrează în unități
sanitare sau în instituției publice, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al
aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă ne cesitate, precum și la locul de muncă
în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau
specificului activității li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de
zile (art. 142 alin. (1) din Codul muncii). În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile
libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la
salariu ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător mun cii prestate în
programul normal de lucru (art. 142 alin. (2) din Codul muncii). Așadar, sporul pentru munc ă
în zile de sărbătoare legală se poate acorda pe baza duratei medii a lunii, îns ă sporul astfel
calculat nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în
programul normal.
Conform art. 126 din Codul muncii, salariații care desfășoară activități în intervalul orar 22 –
6 beneficiază:
a. fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru
zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la
scăderea salariului de bază;
b. fie de un spor pentru munc ă prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă
timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

10
4.1 Mod de calcul sporuri
Pentru a releva modului de calcul a sporurilor consi derăm următoarele:
 Zile lucrătoare în luna Octombrie 2016: 21
 Ore lucrate: 21 zile* 8ore/zi = 168
 Salariu tarifar: 1.250 lei
 Salariu/ora: 1250 lei/ 168 ore = 7,44 lei/oră
 Ore suplimentare lucrate: 8
 Ore de noapte prestate: 9 ore
 Deși luna Octo mbrie nu are zile stabilite ca ș i sărbători legale presupunem pentru acest
exercițiu că salariatul a lucrat în zile de sărbători legale: 8 ore

Rezolvare:
 Sporul pentru ore suplimentare (100%) :
(8 ore * 7,44 lei/ora)* 100% = 60 lei
 Spor acordat pentru fiecare or ă de noapte prestată (25%):
7,44 lei/oră * 25% = 1,86 lei/oră
 Sporul acordat pentru cele 9 ore de noapte prestate:
1,86 lei/oră * 9 ore = 17 lei
 Spor pentru ore în zile de sărbătoare legal ă (100%) :
(8 ore * 7,44 lei/ora)* 100% = 60 lei
5. Concluzii
5.1 Concl uzii din p erspectivă antreprenor

Munca salariatului este o resursă importantă, a cărei beneficiu îmi permite să exist în
această calitate. Angajatorul trebuie să își cunoască drepturile dar și obligațiile (și să le
respecte) . Angajatorii ar trebui să fie conștienți și să prețuiască resursa umană pe care o au la
dispoziție și să îi ajute să se dezvolte profesional și spiritual. Dezvoltarea salariatului are
implicații majore pentru orice afacere prin:
 eliminarea stresului și a greșelilor da torate unei pregătiri deficitare, cât de mult posibil ;
 vei avea clienți mai mulțumiți de calitatea și p romptitudinea serviciilor tale;

11
 dar cel mai important lucru este că dezvoltarea lui îți impune și ție ca antreprenor să te
dezvolți fie pentr u al putea superviza, fie de a găsi metoda de a păstr a un om valoros
pentru a munci și dezvolta afacerea ta .
Interesul în calitate de antreprenor este ca afacerea să fie profitabilă, dar în același timp
trebuie să fie recunoscută și apreciată munca salariaților cât și respectarea timpului de muncă .

5.2 Concluzii din perspectiv a de salariat
Salariatul trebuie să învețe să muncească corect și eficient. Salariatul trebuie își cunoască
drepturile dar și obligațiile (și să le respecte). Munca din perspectivă de salariat este mai
ușoară privită din perspectiva „ trece luna și banii trebuie să vină ”, totuși poziția de salariat nu te
poate ajuta să te dezvolți, deoarece antreprenorul român nu este interesat ca sal ariatul să se
dezvolte din do uă motive:
 salariatul după ce se dezvoltă pleacă la concurenți ;
 salariatul poate să devină un concurent.
O concepție greșită după părerea mea deoarece mulți salariați preferă un loc cald și sigur
care să -i ajute să -și întrețină familia și prea p uțini sunt cei care aleg să -și asume riscul .
Salariatul nu este întotdeauna victima unui program de muncă abuziv, uneori neîncadrarea
în programul de mu ncă este vina acestuia, deoarece în timpul programului nu a folosit toate
resurse disponibile într -o manieră optimă pentru a termina lucrul la timp. Dar în marea parte din
cazuri , angajatorul este cel care exploatează salariatul .