AsociA țiA profesionAlă Școala Gălățeană [619995]

AsociA țiA profesionAlă Școala Gălățeană
Studii
articoleși
• istorie. educA ție. cultură •
editura a XiS liB ri
Galați, 2020

Editori: prof. dr. Sorin Langu
prof. gh. nazare
Corectură: prof. Cecilia georgeSCu
Gestiune financiară : economist Tinca Șerban
ISSn 2559-2823
ISSn-L 2559-2823
© Copyright: Toate drepturile rezervate editurii și autorilor studiilor
notă: responsabilitatea privind conținutul studiilor și articolelor aparțin în
totalitate autorilor.

colegiul de redacție
Redactor șef
prof. Ghiță Nazare
Secretar general de redacție
prof. dr. Sorin LaNGu
Membri:
prof. Diamanta BuL ai, prof. dr. i on Cioroiu ,
pr. e ugen Dră Goi, prof. dr. Gheorghe FeLea ,
prof. dr. Laurențiu iChim , prof. Corneliu StoiC a

Cuprins
Prof. dr. Sorin L aNGu; Prof. Gh. N azare, Cuvânt înainte 7
SecȚiuNea i: iS torie și cultur Ă
ion aLD ea, m uzeul Cuza Vodă (1913-1948) 9
ion Cioroiu , Restituiri biografice – familia Calalb Priponești 23
Sorin L aNGu , Galațiul în prima jumătate a secolului al xvii -a prin prisma
călătorilor străini 39
ramona-e lena LiV aN, Regimul de porto-franco în atenția parlamentarilor
de covurlui, în perioada 1882-1889 47
marius mitro F, De la m onumentul „ unirii” la m onumentul lui
alexandru i oan Cuza 57
marius P aNait, Alte îndatoriri ale Băncilor Populare Sătești din
județul Covurlui 66
arșaluis Ț oCu, Genocidul împotriva armenilor. i storia unei familii
care a luat drumul exilului 83
Cezar-i ulian uNGaN, Relațiile rural-urbane în cadrul așezărilor din
Piemontul Poiana-Nicorești 99
Vlad V aSiLiu , Un om în vremuri tulburi – Neculai i gnat la răscruce de vânturi 104
SecȚiuNea a ii-a: P aGiNi diN iS toria ÎNV ĂȚĂMÂNtului GĂl ĂȚeaN
maria aB aza, Școala v ădeni – secvențe din evoluție 114
Gheorghe FeLea, Minieuropa de la Mila 80 a Dunării. Înființarea și evoluția
unităților școlare organizate de comunitățile etno-confesionale gălățene 128
Prof. Gabriela iaurum, i nstituții gălățene și tradiție didactică 150
Violeta io NeSCu , Învățământul gălățean de-a lungul vremii 158
Florin Gigi P eCheaNu , Studiu monografic privind Școala Gimnazială
nr.1 Nămoloasa 193

SecȚiuNea a iii-a: literatur Ă și art Ă
Ștefan aND roNaChe, Gheorghe Petrașcu, pictorul care a introdus județul
Galați în panteonul înaltelor valori ale plasticii românești 207
antonela Cioroiu , Ștefan Petică – notițe biografice 223
Daniela Gabriela C omaN, o biceiuri locale de primăvară-vară specifice zonei
de sud-est a m oldovei 227
Nicoleta mitu , Bujoru prin visele lui Grig 252
mariana mo GoȘ, Proza Hortensiei Papadat-Bengescu – cronica unei
lumi dispărute 264
Vladimir raD u, Personalități ale culturii naționale rămase în conuri de umbră
– Nicolae Petrașcu 271
Corneliu S toiCa, artiȘ ti PL aStiCi teCuCeNi D e azi 274
SecȚiuNea a iV-a: ȘtiiN țĂ
Silvia P aNaite, Dr. ing. Gelu Kahu, specialist de marcă a construcțiilor navale
românești (8 ianuarie 1930-20 decembrie 2018) 293
SecȚiuNea a V-a: Via Ța SPiritual Ă
Nicolae BL ăNaru , Pastorația părinților și copiilor – repere scripturistice 298
Cristian Dragoș CăLD ăraru , Regulamentul consistoriei duhovnicești din
„Basarabia Moldovei”-1862 321
eugen D răGoi, a lexandru gonța către preotul i gor Jechiu. r ezistență
anticomunistă cu realism și prudență. Scrisori inedite 326
SecȚiuNea a Vi-a: receNZii
Lucian Vasile P etroaia, Biserica din a rhiepiscopia Dunării de Jos
în perioada comunismului. m ărturii, pătimitori, mărturisitori 334
Ghiță N azare, O istorie a evreilor din Galați 338
Vladimir raD u, Mihail Eminescu. Studiu critic 343

7CUV ÂNT ÎNAINTE
Numărul 5 al a nuarului Studii și articole. istorie. educație. cultură,
apărut sub egida a sociației Profesionale Școala Gălățeană, continuă să cuprindă
materiale privind istoria, educația și cultura din Județul și m unicipiul Galați de-a
lungul timpului.
Prima secțiune, i storie și c ultură, consistentă, cuprinde studii deosebit de
documentate, relevante pentru istoria mai veche sau mai nouă a comunităților
de la Dunărea de Jos: istoria Galațiului prin prisma mărturiilor călătorilor străini; regimul de porto-franco în atenția parlamentarilor covurluieni; restituiri biografice-familia Calalb din Priponești; prima parte a unui amplu studiu privind istoria muzeului „Cuza Vodă” din Galați; monumente ridicate în memoria lui
alexandru ioan Cuza; rolul băncilor populare sătești din fostul județ Covurlui;
saga unei familii armenești cu reverberații în Galați; despre prefectul Județului Covurlui din anii imediat următori celui de a l Doilea r ăzboi m ondial, Nicolae
ignat, despre relațiile rural-urbane în așezările din piemontul Poiana-Nicorești.
Cea de-a doua secțiune, Pagini din istoria învățământului gălățean, este
la fel de bogată și semnificativă privind istoria învățământului gălățean: secvențe din evoluția școlilor gălățene, atât a celor publice, cât și a celor organizate de comunitățile etno-confesionale din Galați, a școlilor din Vădeni-Cavadinești și Nămoloasa.
Secțiunea de l iteratură și artă are în componență studii monografice
referitoare la unele personalități ale culturii gălățene – scriitori, artiști plastici -, precum Ștefan Petică, Grigore h agiu, h ortensia Papadat Bengescu, Nicolae Petrașcu,
Gheorghe Petrașcu, ca și artiști plastici tecuceni de astăzi. De asemenea, sunt prezentate obiceiuri locale de primăvară-vară specifice zonei de Sud-e st a m oldovei.
Secțiunea Știință ni-l aduce în prim plan pe unul dintre specialiștii de marcă
din domeniul construcțiilor navale românești, din Galați, dr. ing. Gelu Kahu.
Penultima secțiune, Viața spirituală, conține un amplu studiu privind
viața familiei creștine în lumina sfintei scripturi, temeiuri scripturistice cu privire

8la educația copiilor, un comentariu la r egulamentul Consistoriei duhovnicești
din „Basarabia m oldovei” , cât și documente inedite referitoare la rezistența
anticomunistă oglindită în corespondența dintre a lexandru Gonța și pr. i gor
Jechiu.
Volumul se încheie cu secțiunea r ecenzii. Sunt prezentate, în detaliu,
cărți fundamentale pentru temele pe care le abordează, religie, educație, cultură:
Biserica Arhiepiscopiei Dunării de Jos în perioada comunismului. Mărturii, pătimiri,
mărturisitori , editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos , Galați, 2019, Mihai Eminescu.
Studiu critic , București, 2019 și Dicționarul enciclopedic de expresii celebre , Galați,
2019.
Volumul 5 al a nuarului Studii și articole.i storie. Educație. Cultură reprezintă
o nouă și importantă contribuție la evidențierea rolului comunităților din acest colț de țară la apărarea și dezvoltarea pe toate planurile a r omâniei.
Prof. dr. Sorin LANGU
Prof. Ghiță NAZARE

9
Istorie și culturăSecȚiuNea i: iS torie și cultur Ă
MUZEUL CUZA VODĂ (1913-1948)
-pagini de istorie muzeografică la Galați-
ion ALDEA
muzeograf
istoria, scria Nicolae Bălcescu, este „cea dintâi carte a unei națiuni… căci
într-însa…își vede trecutul, prezentul și viitorul. ”1 ea este reprezentarea dezvoltării
societății omenești în diversitatea și complexitatea legilor care guvernează,
reprezentare asemănată de a ristotel „poeziei ce prinde sîmburele și esența, iar
relatarea exactă înșiră doar amănuntele” . Pentru această „înșiruire” de amănunte în istorie, un loc deosebit, din punct de vedere artistic, științific, tehnic etc. îl deține disciplina muzeografie. „Cine ar putea, în adevăr, să necinstească un trecut ce ne-a fost păstrat și transmis prin dovezile cele mai mărețe?” , se întreba Cicero; iar m ihai
eminescu, prin intermediul versului găsea răspunsul: „vrei viitorul de a cunoaște, te întoarce spre trecut. ”
2 Păstrarea și transmiterea acestor dovezi „se face prin
disciplina muzeografie-latură de expunere-expozițională a evenimentelor istorice-publicului vizitator, singurul chemat să aprecieze efortul specialiștilor muzeografi, fără de care aceste mărturii ale istoriei n-ar putea fi percepute și asimilate vieții și activității diurne, fără sprijinul trecutului. ”
3
La cumpăna veacurilor, anii 1880-1913, „un mare centru economic, cum
este Galații, nu trebuie să rămână necunoscut în propășirea culturală și economică a româniei întregite. ”
4 După desființarea regimului de porto-franco, prin legea din
martie 1883, s-a trecut la construirea docurilor și magaziilor în porturile Galați și Brăila, acestea cunoscând un nou avânt comercial, cum mai cunoscuse Galații, orașul-port, între anii 1834-1848. Vizitând pentru prima dată Galațiul, la vârsta de 16 ani, în aprilie 1834, cu delegația boierilor ca să primească, la Vadul Dunării, pe noul voievod mihail Sturza care sosea de la Constantinopol, mihail Kogălniceanu
„păstrează pentru toată viața un interes deosebit pentru portul și urbea de la Dunăre”
5, așezate sub formă triunghiulară: la sud Dunărea, la răsărit lacul Brateș și
1 Reflecții și maxime, e ditura Științifică, București, 1968, p.192-194
2 ibidem
3 Ibidem
4 Gh.N. m unteanu Bârlad, Galații , 1927, p3, 108
5 idem, p.15-16

10
Istorie și culturărâul Prut, iar la apus Siretul – îndreptată spre cotitura Dunării către m are – un fel
de amfiteatru alcătuit din trei terase: valea, platoul și dealul6.
În anii de după câștigarea i ndependenței de Stat a r omâniei, la 9 mai 1877 și
transformarea țării în regat, în urma votului din 14/26 martie 1881 al Parlamentului
româniei, îi determină pe unii oameni politici, între care și m ihail Kogălniceanu,
să constate că între dezvoltarea economică a orașului Galați și viața social-culturală și artistică locală sunt mari discrepanțe. t ot mai mulți oameni – personalități
cultural-științifice, notabilități ale orașului și însăși locuitorii se pronunță pentru înființarea de instituții culturale pe măsura posibilităților de care dispune orașul Galați. a stfel, anul 1888 poate fi considerat ca an de debut prin înființarea la Galați
„a unui muzeu comercial și industrial” , eveniment popularizat în presa locală
7.
au urmat: expozițiile organizate de e duard Braun „din lunile februarie, aprilie,
septembrie și decembrie 1893, în Piața „Costache Negri” (astăzi Piața Centrală) și în Prăvălia din Strada m are nr.91 (astăzi Strada Domnească), unde a instalat o
panoramă muzeu și o galerie de tablouri”
8
Din anul 1867 și până la sfârșitul vieții, în noiembrie 1901, ca senator și
deputat de Covurlui, profesorul universitar Vasile a lexandrescu u rechia s-a
implicat, fiind chiar ctitor pentru unele instituții culturale, în propășirea științei și culturii. istoric, literat, luptător pentru desăvârșirea unității naționale a românilor,
V .a. u rechia, format în mediul pașoptist și unionist, prieten cu înflăcărate spirite:
mihail Kogălniceanu, a lexandru o dobescu, Bogdau Petriceicu h așdeu, Dimitrie
Gusti, Cezar Bolliac, este prezent peste tot, ca un cunoscut și „un sublim agitator pentru binele și mărirea neamului românesc” . i nițiază și conduce instituții și
societăți de educație și menținerea conștiinței naționale. Se alătură celor ce au pus bazele a cademiei r omâne, a teneului r omân etc. La Galați a pus bazele bibliotecii
care-i poartă numele – donând un important fond de carte și o colecție muzeistică alcătuită din 30 de piese, majoritatea fiind portrete de domnitori români, urmată ulterior de alte donații.
9
Colecția muzeistică este donată de V .a. u rechia la „inaugurarea cu mare
serbare la 11 noiembrie 1890, când s-a așezat bustul demnitarului în sala de lectură a Bibliotecii” , situată în aripa dreaptă a Liceului „ Vasile a lecsandri” , de curând
clădită.
10 Pentru completarea colecției muzeistice, V .a. u rechia solicită, în anul
1893, monahei maria Negri să doneze obiectele ce le mai deținea de la Costache
Negri. Profesorul Gh. t ocilescu donează obiecte arheologice; de la a cademia
6 idem, p.13
7 vocea Covurluiului , anul XVi, nr.3649, 25 mai 1888
8 aSG, Fond Primăria Galați, ds.247, 1893, f.31 și Ds20, 1893, f.111
9 Dicționar bibliografic: Cultură, Știință și a rtă în Județul Galați, Galați, 1973, p.273
10 N. G. m unteanu, op. cit., p.83.

11
Istorie și culturăromână obține costumul de ministru plenipotențiar al lui m ihail Kogălniceanu,
iar de la Vasile Kogălniceanu „cărți din biblioteca tatălui său și câteva sute de
documente privind actul de la 2 mai 1864. ”11
acestora se adaugă obiectele și documentele achiziționate de Biblioteca
„ V .a. u rechia” pentru colecția muzeistică, între anii 1902-1911: „trei telegrame
ce au aparținut lui a l. i Cuza, restituirea, în anul 1904, de la Biblioteca a cademiei
române a colecției de 38 monede vechi moldovenești (1374-1574), donația
din 1910-1911 a Librăriei a utorii r omâni-Fanny Șaraga, i ași, a 49 de medalii,
între care cele emise cu ocazia dezvelirii statuilor domnitorului a l. i. Cuza și a
colaboratorului său, m ihail Kogălniceanu.12
De subliniat că spațiul repartizat Bibliotecii „ V .a. u rechia” în cadrul Liceului
„ Vasile a lecsandri” nu permite organizarea de expoziții muzeale. a cestea erau
organizate, ocazional, în sala de lectură a liceului, fiind prezentate obiecte și documente de patrimoniu din colecția muzeistică a bibliotecii.
un pas important spre realizarea unui spațiu de expoziție muzeală în
oraș este făcut de institutorii Paul și e caterina Pașa, cadre didactice la Școala
Primară de Băieți nr. 6 din Galați. N.Gh. m unteanu, în a sa prezentare
monografică despre Galați, lucrare care ar fi trebuit „să apară în seria de monografii Biblioteca „ orașele noastre” , sub coordonarea profesorului i oan
Bianu, în editura „Cultura Națională” , editată, totuși, în anul 1927 de „Societatea de e ditură Științifică Culturală” , Galați, menționează existența în oraș a „unui
bogat muzeu istoric de obiecte interesante, stampe, documente, numismatică, medalii etc. m uzeul Pașa, înființat la Școala Primară de Băieți nr. 6, Galați, din
Strada Străjescu de inimoșii soți, institutorii Paul și e caterina Pașa. a ceștia au
adunat o bogată colecție ce cuprindea „animale și păsări împăiate, numeroase obiecte vechi de piatră și de metal, lut, marmoră, documente, monede, medalii, probe din bogățiile pământului românesc, costume, stampe, hărți, obiecte istorice, pietre prețioase etc. De asemenea, obuze, schije, obiecte militare, alte mărturii… ”
13
animați de credința că „acel popor va putea să dăinuiască în scurgerea
vremii…care va fi deplin luminat, conștient de chemarea și rolul său în concertul celorlalte” , Paul și ecaterina Pașa insuflă aceste principii elevilor, folosind nu
numai catedra clasei în predarea în predarea programei școlare, ci și inventarul colecțiilor de care dispun, ca material didactic. La nivelul școlii în care funcționau
11 i.t. Dragomir, v .A. Urechia – istoric, publicist, colecționar și muzeograf, în „Danubius” , Vi-Vii,
1972-1973, p.189
12 aldea, i on, Din începuturile instituției muzeale la Galați, în „ revista muzeelor și monumentelor” ,
nr.2, 1979, p.38
13 N.Gh. m unteanu, op.cit., p.84-85

12
Istorie și culturăau desfășurat „o prestigioasă muncă culturală de popularizare, în urma căreia vor
materializa un vis al lor de înființare a unui muzeu școlar. ”14
eforturile pentru o dezvoltare a disciplinei istorice-muzeografia, ca mod
de prezentare a istoriei, prin etalarea de obiecte și documente cu caracter istoric, întreprinse de e duard Braun, V .a. u rechia și institutorii Paul și e caterina Pașa,
pe o întindere de aproape trei decenii sunt de apreciat. Galațiul nu era în acești ani un loc în care să avem colecționari, cel puțin pentru anumite curiozități, ce ar putea fi considerate drept „colecții particulare” . De aici și semnificația realizării unui muzeu înființat la Galați, sub forma unuia de tip școlar, în cadrul unei unități de învățământ, întâlnit în mai multe școli din țară. Paul Pașa (n.23 aprilie 1872, în Bârlad), a absolvit Școala Normală de i nstitutori București. La 1 septembrie
1893 este repartizat institutor la Constanța, unde va îndeplini și funcția de revizor școlar între anii 1902-1905 și 1907-1910; în 1911 vine la Galați, la Școala Primară de Băieți nr.6, din 1913 fiind numit director al acesteia, școală unde s-a înființat muzeul școlar, despre care N.Gh. m unteanu declara că „este unul dintre cele mai
bine organizate muzee regionale din țară. ”
15
N.Gh. m unteanu face referiri și la celelalte instituții culturale, la importanța
și semnificația lor. acestea n-au valoare dacă…nu sunt și prețuite după cuviință
de localnici” , chemați să inițieze și să participe la activitățile desfășurate în cadrul lor. În Galați „Comisiunea m onumentelor i storice a trecut între locurile de
valoare istorică: Vadul lui t raian, de lângă lacul Brateș, la nord, Biserica „Precista”
și Biserica „Sf. Gheorghe” , în partea de sud a orașului, spre Dunăre, Castelul de la tirighina și Castrul r oman de la Bărboși, spre apus, considerate de istoricul
Vasile Pârvan „o moștenire romano-bizantină” . În acest context se conturează opțiunea de înființare a unui muzeu-necesitate imperios cerută prin multitudinea donații și chiar achiziții ce și le permit soții Paul și e caterina Pașa. La acestea se
adaugă adeziunea la idee a „oamenilor de bine din oraș” și a unor notabilități și personalități ale vieții cultural-științifice din localitate.
Pe 1 aprilie 1913, institutorul Paul Pașa este numit director al Școlii Primare
de Băieți nr.6, în care funcționa și soția sa e caterina Pașa. e ste momentul când
cei doi pornesc o susținută acțiune de realizare a dorinței de a înființa un muzeu școlar, considerat de ei „un mijloc necesar în instruirea elevilor” . În ziua de 12 mai 1913, directorul Paul Pașa convoacă în cancelaria școlii „notabilitățile urbei și pe părinții elevilor” . Îi informează asupra necesității „alcătuirii unui muzeu școlar” , o reală „metodă pentru însușirea de cunoștințe de către elevi” . Soții Paul și ecaterina Pașa le prezintă „avantajele pedagogice prin înființarea muzeului-
14 ion a ldea, art. cit., p.38-41
15 N.Gh. m unteanu, op. cit., p.13 și 109

13
Istorie și culturăloc de documentare și însușire de neprețuit” . Cei prezenți se declară de acord cu
propunerile institutorilor școlii și se angajează să sprijine „cu entuziasm” , hotărând constituirea unui „Comitet de sprijin” și unele măsuri privind modalitățile de procurare a mijloacelor bănești necesare pentru înființare, prin lansarea a opt liste de subscripție și publicarea de apeluri în presa locală, nu numai în Galați, dar și în localitățile vecine, precum și personalităților culturale și științifice din țară.
urmare acestor măsuri, între 12 mai și 1 iunie 1913, s-a obținut o sumă de
„1001 lei, iar reprezentația cinematografică din 9 august 1913, potrivit procesului-verbal, adăuga încă 800 lei”
16. Cu adresa nr. 245 din 15 mai 1913, Paul Pașa
informa Primăria Galați despre alegerea Comitetului de inițiativă și sprijin pentru înființarea unui muzeu școlar la Școala Primară de Băieți nr.6, iar sumele adunate prin acțiunile acestui Comitet vor fi folosite pentru „procurarea de mobilier și materiale necesare dotării. ”
17 Bilanțul contabil pe anul 1913, din cei patru mii de
lei colectați s-a putut comanda confecționarea, în parte, a mobilierului de stejar, necesar depozitării numeroaselor donații de animale împăiate, minerale și obiecte istorice. ”
18
activitatea Comitetului de inițiativă și sprijin îl desemnează pe Paul Pașa
să convoace a doua ședință, în ziua de 1 iunie 1913. Se prezintă „începuturile promițătoare” și necesitatea luării unor măsuri „pentru ca donatorii care vor da obiecte cu valoare de peste 300 lei să fie scriși pe o placă de marmoră expusă în sala m uzeului. ”
19 Paul Pașa aduce la cunoștința „Comitetului de inițiativă și sprijin
pentru înființarea muzeului” , potrivit procesului-verbal de ședință, „demersul făcut cu adresa nr.211 din 24 aprilie 1913, către ministerul Cultelor și instrucțiunii
Publice, de a informa că, la Școala de Băieți nr.6 din Galați, al cărei director este, s-a înființat un muzeu școlar” , prin care a solicitat aprobarea funcționării acestuia „în localul școlii, într-un spațiu alcătuit din două săli alăturate de o altă sală de conferințe și serbări școlare” . Despre mobilierul necesar muzeului pentru păstrarea patrimoniului a informat că „are sprijinul autorităților locale și al unor personalități de prim rang” , la care se adaugă „al mai multor donatori locali” și a prezentat în ce constă patrimoniu, alcătuit din „animale și păsări împăiate, antichități, biblioteca etc.
20 Cu același prilej, soții Paul și e caterina Pașa solicita
din partea membrilor Comitetului de sprijin o tot mai stăruitoare și susținută muncă de lămurire a celor ce intenționează să sprijine…înființarea muzeului” . Paul
16 ion a ldea, art.. cit., p.38-41
17 ibidem
18 ibidem
19 arhiva m uzeului Județean de i storie, Galați, Dosar de documente și Corespondență a
institutorului Paul Pașa, vol.1, p.1-8
20 Ibidem

14
Istorie și culturăPașa adresează Comitetului de inițiativă și sprijin un memoriu din care rezultă că,
„alături de mijloacele perfecționate ale învățământului care contribuie la partea educativă și instructivă a elevilor figurează și muzeele școlare. a ici elevul observă,
intuiește, percepe și învață temeinic ceea ce i se explică la clasă, numai din carte. ”
21
De asemenea, îi informează pe membrii Comitetului că „pentru orașul Galați – primul port al țării la Dunăre, care numără 20 de școli, ne-am propus a contribui cât puterile mă vor ajuta a face să rămână pe viitor ceva folositor și instructiv orașului și viitoarelor generațiuni. ”
22
În 22 iunie 1914, în prezența profesorului universitar i on Simionescu, are
loc inaugurarea m uzeului școlar la Școala de Băieți nr.6 din Galați, ca rezultat al
preocupărilor institutorilor Paul și e caterina Pașa și al membrilor Comitetului de
inițiativă și sprijin pentru înființarea muzeului, desfășurate între 1 aprilie 1913 și 22 iunie 1914.
În numele ministerului Cultelor și instrucțiunii Publice, profesorul
universitar i on Simionescu dă citire ordinului nr.30641 din decembrie 1913,
prin care „ministerul aprobă înființarea, la Școala Primară de Băieți nr.6 din Galați a unui m uzeu r egional Școlar al cărui patrimoniu îl va constitui colecțiile
institutorilor Paul și e caterina Pașa și a altor donatori din oraș. ”
23 expoziția pentru
inaugurarea m uzeului regional Școlar cuprindea „obiecte de paleontologie și
arheologie, numismatică,, picturi în ulei și basoreliefuri, documente și arme vechi, alte exponate de valoare pentru istoria r omâniei și locală” . Între acestea „stâlpul
de piatră” dezgropat la Șendreni, având patru colțuri, trunchiat și pe el o inscripție romană închinată zeului h ercule biruitorul, de primarul r undacio. ”
24 Vizitând
muzeul r egional Școlar, i on Dumitrescu-inspector școlar, scrie: „nu am întâlnit
un altul mai bogat și mai bine aranjat în nicio școală primară din Belgia, Franța sau i talia. ”
25
Înființarea m uzeului r egional Școlar reprezintă începutul instituției muzeale
la Galați. Grigore a ntipa îl consideră pe Paul Pașa „cel care a pus la Galați bazele
unui muzeu regional… ”26 În 10 martie 1915, muzeul regional Școlar Galați este
vizitat de i. Gh. Duca-ministrul Cultelor și i nstrucțiunii Publice. Demnitarul
apreciază activitatea institutorilor și a membrilor Comitetului de sprijin și inițiativă pentru înființarea și organizarea muzeului, „unul dintre cele mai bine organizate
21 Ibidem
22 Ibidem
23 Galații noi, nr. 105/ 22 iunie 1914
24 n.Gh. Munteanu, op.cit., p.77
25 aSG, Școala Generală nr.28, dosar 3, 1918, f.208
26 Grigore antipa, Organizarea muzeelor din românia, în analele academiei române, Mem Sec.
Științifice, S III, Tom.I/ 1923, P.12

15
Istorie și culturămuzee regionale din țară” . Pentru merite deosebite, institutorii și organizatorii
sunt răsplătiți cu medalii. r ăsplata muncii este atribuită membrilor Comitetului
de sprijin și inițiativă pentru înființarea muzeului și „Bene m erete” inițiatorilor și
organizatorilor-Paul și e caterina Pașa. Cuvinte de prețuire adresează Nicolae i orga
și ion Simionescu, prof. universitari ziaristul C.C. Costa –Foru și părintele Vasile
Lucaciu, un susținător al unității românilor din t ransilvania cu r omânia.
anii primei conflagrații mondiale (1914-1918) au lăsat urme adânci și în
orașul Galați. În această perioadă, localul Școlii de Băieți nr.6, ca și a altor școli și instituții din oraș au fost puse la dispoziția Societății de „Cruce roșie” . La
Școala Primară de Băieți nr.6, Societatea de „Cruce r oșie” a dispus amenajarea
unui spital de campanie pentru tratarea soldaților ruși răniți, apoi a marinarilor români și în cele din urmă a unei infirmerii de război. În tot acest timp, institutorii Paul și e caterina Pașa își continuă activitatea, fiind preocupați de a crea spații
de depozitare a mobilierului școlii și, mai ales, pe cel al muzeului și bibliotecii școlare, pentru a nu fi distruse. ei desfășoară activități cu cartea, împrumutând cărți elevilor și părinților acestora.
Cu toate greutățile stării de război, mai ales după bombordamentul din 10 mai
1917, când bombe aruncate dinspre munții măcinului, peste Dunăre, având drept
țintă centrul orașului Galați, au distrus Școala Primară de Fete nr.2 și alte imobile din vecinătatea Școlii Primare de Băieți nr.6, lăsând victime între răniți, marinari români, Paul Pașa „adună obuze, achije, obiecte și efecte militare, alte mărturii ale cruzimii dușmanilor.
27 În tot acest timp, soții Pașa continuă activitatea muzeistică.
Prin ordinul nr.1858 din 13 ianuarie 1916 al m inisterului Cultelor și
instrucției Publice, ca urmare a unui nou demers al lui Paul Pașa, se aprobă
înființarea pe lângă Comitetul existent pentru muzeul-școlar și a unui comitet școlar pentru o mai bună sprijinire a activităților școlare. La 24 septembrie 1918 cele două comitete fuzionează într-un Comitet u nic cu un statut de funcționare,
cu rol de a conduce întreaga activitate școlară și cultural-educativă. a rticolul 9
din Statut stabilește componența conducerii Comitetului unic: „un președinte,
doi vicepreședinți, un casier, doi cenzori și zece membri activi, cu o activitate nelimitată în timp”; conform art.13 se stabilește „valoarea patrimoniului muzeistic la aproximativ un milion lei” , la care, în caz de dizolvare a Comitetului, se mai adaugă, potrivit art.14, de la Împrumutul intern și Împrumutul unirii, un sfert din
valoarea totală de 29.000 lei.
28
Statutul prevede măsuri prin care Comitetul u nic este obligat să obțină
recunoașterea „de drept ca persoană morală” , potrivit prevederilor Decretului-
27 a.Gh. m unteanu, op.cit., p.85
28 aSB, Fond m inisterul Justiției-Direcția Judiciară, Dosar 121/ 1923, p.15-18

16
Istorie și culturăLege al Comitetelor Școlilor u rbane nr. 3138 din iulie 1919, „de a stărui pe lângă
Corpurile legiuitoare ca și m uzeul r egional Școlar, care servește ca instituție
culturală întregului oraș și nu numai…să fie recunoscut ca persoană morală” .
În același timp, prin Statut „se impune Comitetului u nic să numească membri
onorifici dintre personalitățile de prim rang. ” În acest sens, s-a optat pentru a fi numiți membri onorifici: „prof. univ. Nicolae i orga, i on Simionescu și avocatul
i.Gh. Duca, fost ministru”
29. Cu adresa nr.249/ 28 ianuarie 1920, prof. univ.
Nicolae i orga exprima satisfacția de a fi numit membru onorific. „ mulțumesc
pentru onoarea ce ne faceți…Primim cu plăcere” . Ca istoric, Nicolae iorga publica
în „Neamul r omânesc” articolul „ o oază de civilizație” , în care face o prezentare
a muzeului r egional Școlar din Galați-instituție ce funcționează pe lângă Școala
Primară de Băieți nr.6 Galați, unde institutorii Paul și e caterina Pașa „au reușit nu
numai pentru elevi să fie util, dar și pentru alte categorii de vizitatori, punându-i în față nu cu singurele rânduri moarte ale momentului, ci și cu lucrările însăși” , pe lângă „mineralele adunate…cusături, din deosebite regiuni, documente, manuscrise, cărți vechi și mai ales un număr de monede, arme, schije, bombe, uniforme militare, ziare, proclamații. ”
30
Gânduri similare exprimă prof. univ. i on Simionescu: „De câte ori trec prin
Galați, nu mă pot opri să nu vizitez m uzeul de la Școala Primară de Băieți nr.6,
unde soții Pașa sunt institutori și au folosit pentru organizarea instituției-muzeu orice moment ce le-a stat la îndemână pentru a mări colecția muzeală, adunând până și soiurile de pâine mâncată de populațiunea orașului în vremea de război, cu deosebită grijă, învingând cu voință și perseverență pentru a transforma un vis al lor într-un prețios act de cultură ce va servi drept îndemn pentru ca orașul cel mai plin de viitor…să-și aibă clădirea care să adăpostească un bogat m uzeu
regional. ”
31
„Curierul Galaților” înserează în coloanele sale un „ medalion” despre
institutorii Paul și e caterina Pașa-ctitori ai instituției muzeu de la Galați,
considerându-i „concetățenii noștri a căror realizare a făcut posibil să avem în oraș un m uzeu r egional Școlar: …deși micuț, în două săli de clasă…este afară din
cale de frapant prin modul de prezentare” . a utorul articolului prezintă amănunte
asupra patrimoniului și subliniază „migăloasa lui aranjare ce îți face impresia de înaltă cultură” . Pe lângă „păsări împăiate” sunt prezentate în vitrine „arme vechi, tablouri, metale, condeiul marelui Spiru h aret și câte altele” , încheind că „prin
patrimoniul de care dispune muzeul…te lasă mut de admirație. ”
32 La 12 mai 1915,
29 Ion aldea, art. cit., p.40
30 Neamul r omânesc, an.XiV , nr.237/1919
31 Înainte-Galații Noi, an. Xii, nr.645, 22 iunie 1920
32 Curierul Galaților, nr.16, 26 iulie 1921

17
Istorie și culturăana Spiru h aret din București, strada Verde, nr.7, soția lui Spiru h aret, donează
pe lângă „condeiul soțului său” și în numele lui „387 volume și broșuri și 24 extrase
din scrierile lui, în câte două exemplare. ”33
urmare ecourilor din presă și donațiile primite de la personalități din țară
a fost posibilă h otărârea din 20 decembrie 1922 a a dunării Deputaților, prin care
„Luând cunoștință de prestigioasa activitate a institutorilor Paul și e caterina Pașa
pentru modelarea și îmbogățirea minților tinere și pentru înființarea m uzeului
regional Școlar-foc sacru al iubirii de neam, dispune cu unanimitate de voturi
să fie aprobată Legea nr. 536 pentru recunoașterea ca persoană morală și juridică a Comitetului u nic Școlar și al m uzeului r egional Școlar Galați, dimpreună cu
Statutul de funcționare al acestora”
34 În baza acestei Legi nr.536/ 1922, începând
cu 14 februarie 1923, m uzeul r egional Școlar Galați este recunoscut „persoană
morală și juridică” , calitate ce o probează până în data de 26 februarie 1938, când, la solicitarea lui Paul Pașa, m inisterul Cultelor și a rtelor încuviințează transferul
lui la a sociația „Casa Cuza Vodă” , constituită în 5 iulie 1937 și înregistrată în 14
iulie 1937 la t ribunalul Covurlui.
35
Constituită cu „scop declarat” de a „răscumpăra clădirea „ Vila Cuza”
pentru a o transforma într-un m uzeu, în care să se adune diferite obiecte, mobile,
uniforme rămase din timpul domnitorului Cuza, „ asociația Casa Cuza Vodă” se
bucură de sprijinul locuitorilor orașului ce nu au uitat de ceea ce a însemnat alexandru i oan Cuza, fostul lor concetățean, pentru Galați și pentru r omânia.
ideea este îmbrățișată și de institutorii Paul și ecaterina Pașa, a căror muncă a
făcut posibilă apariția m uzeului r egional Școlar în oraș, de acum susținători ai
unei instituții muzeale, de interes public, dorită din ce în ce mai mult și care să poarte numele gălățeanului prin adopție, care a copilărit și a trăit în orașul de la Dunăre, a lexandru i oan Cuza, sub care s-a realizat u nirea Principatelor r omâne-
vis de aur, mult dorit de generații întregi de români, de la mihai Viteazul până
la pașoptiștii ce se întâlneau la m ânjina de Covurlui a lui Costache Negri, unde,
scria Vasile a lecsandri, era al „doile punct…pe fața pămțntului-la moșia lui m oș
Costache, celălalt, în Francia, la cartierul studenților din Paris… ”
36 Pentru prima
dată ideea este conturată în anul 1907. La inițiativa generalului Leon se depune la Senat o solicitare „semnată de câteva sute de cetățeni gălățeni, în vederea instalării unui m uzeu în amintirea lui Cuza, pârcălab de Galați și domn” , în casa
în care a locuit…, de fapt casa părintească…, pentru a fi transformată în muzeu al orașului” .
33 ibidem
34 aSB, art. Cit.
35 Paul Păltănea, art. Cit., p.105
36 Pentru Patrie, Galați, editat de m uzeul Județean de i storie

18
Istorie și culturăLa momentul respectiv, starea în care se găsea casa „ Vila Cuza” , consemna
tribuna Liberală din Galați, era „o dărămătură, bună doar pentru grajd”37. Cu
totul deosebit apare într-o evocare din 1918 a avocatului Grigore t rancu-i ași, ce
a locuit cu chirie în casă, între anii 1909-1913. „ era o frumoasă… construcție…
interesantă prin simetria celor două pavilioane așezate de o parte și de alta a intrării
principale. u n etaj domină aceste pavilioane…a tunci curtea vastă era numai
straturi de flori, copaci bătrâni ce umbreau multele ferestre ale clădirii” . În anii cât a locuit aici Grigore t rancu-i ași este gazda unei șezători literare – ocazie de a vizita
casa de către participanții la activitate: Dimitrie a nghel, Ștefan o . iosif, m ihail
Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, la inițiativa Comitetului pentru ridicarea statui lui mihai eminescu. La 24 ianuarie 1910, este găzduit de avocat istoricul a lexandru
D. Xenopol, moment ce a prilejuit istoricului să participe la „ hora unirii jucată în
casa lui a lexandru i oan Cuza. ”
38
Casa „Cuza Vodă” de la Galați a stat în atenția dezbaterilor din a dunarea
Deputaților. Deputatul Chiriță Paraschiv – de la r âmnicu-Sărat- interpelează, în
16 aprilie 1921, guvernul „despre situația casei lui Cuza din Galați vândută unui domn a dolf Theitler pentru a fi transformată într-un hotel. Cere statului să ia în
posesie casa și să fie transformată într-un muzeu istoric”
39. interpelarea are ecou la
Galați. În 11mai 1921, un Comitet de inițiativă adresează m inisterului Cultelor și
artelor un memoriu în care se relua propunerea din anul 1907 a gălățenilor depusă
la Senat, privind „răscumpărarea casei Cuza-Vodă din Galați, strada „ alexandru
ioan Cuza” , denumire atribuită străzii pentru cinstirea memoriei domnitorului, cu
puțin timp înainte de anul 1886 „pentru a fi transformată în muzeu, ce va cuprinde amintirile rămase de la neuitatul domnitor. ”
40
urmează altă tentativă, în 23 iulie 1937, când, la Galați, are loc Congresul
contabililor autorizați. Prezent la Congres, colonelul Victor r ațiu-șef de Stat m ajor
la Divizia 21 i nfanterie, ca reprezentant al Comitetului general al a sociației Cuza-
Vodă amintește de intervenția din 26 iunie 1923 a „ asociației Luptătorilor Patriei” ,
condusă de colonelul Cristodulo Georgescu, pentru înființarea unui muzeu la Galați, în Casa Cuza și propune „să se răscumpere clădirea „ Vila Cuza” pentru a fi transformată în muzeu” . Premergător participării la lucrările Congresului, colonelul Victor r ațiu s-a deplasat la i ași, în 10 iulie 1937, din însărcinarea
Comitetului general
41 pentru a perfecta un contract de vânzare-cumpărare a
37 Paul Păltănea, art. Cit., p.105
38 Paul Păltănea, i storia orașului Galați, vol.ii, 1995, p.310
39 Vocea Covurluiului, 17 aprilie 1921
40 Pal Păltănea, art. cit., p.105 și 109
41 Comitetul general al asociației „Casa Cuza V odă” are în componență: generalul Gh.Lintes
comandantul Diviziei 21 Infanterie, președinte, profesorul Ion Tohăneanu, de la Liceul „Vasile

19
Istorie și culturăCasei Cuza-Vodă, de la moștenitorii lui a dolf Theitler, eveniment prezentat și în
presa locală: „în orașul nostru-primul port al Dunării-se găsește casa în care a
copilărit domnul a lexandru i oan Cuza. După unele încercări am reușit să pornim
o acțiune, care sperăm să ne ducă la achiziționarea ei și transformarea casei într-un muzeu cu mai multe secții. În acest scop ne-am gândit „să facem și noi un apel la toți oamenii de suflet”
42, demers solicitat ziarului și de a sociația „Casa Cuza-
Vodă. La „ apelul” a sociației „Casa Cuza –Vodă” , publicat în presă, cei dintâi care
au răspuns au fost soții, institutorii Paul și ecaterina Pașa, doritori de a participa
la înființarea unui muzeu al orașului, dedicat domnitorului a lexandru i oan Cuza,
oferind patrimoniul m uzeului r egional Școlar, ctitorit de ei la Școala Primară de
Băieți nr.6 Galați. Prin actul de donație din 26 februarie 1938, confirmat cu adresa nr.8138 din 26 februarie 1938 de m inisterul Cultelor și a rtelor: „patrimoniul
muzeului r egional Școlar trece la a sociația „Cas Cuza Vodă” . o primă măsură a
asociației „Casa Cuza –Vodă” a fost de restaurare a imobilului, desfășurată între 2
aprilie și 8 decembrie 1938. La finalizarea lucrărilor de reparații, Comitetul general hotărăște organizarea expoziției și inaugurarea muzeului în ziua de 24 ianuarie 1939, când se împlineau 80 de ani de la u nirea Principatelor r omâne prin alegerea
ca domn a lui a lexandru i oan Cuza. t otodată, Comitetul general hotărăște ca la
conducerea noului muzeu să fie numit Colonelul Victor r ațiu. a cesta desfășoară,
până la inaugurare, activități de colectare a noi obiecte. Se adresează scriitoarei Lucia Borș (1895-1984), autoarea biografiei romanțate „Doamna e lena Cuza” ,
apărută în anul 1936, care l-a informat că ar putea găsi „mici lucrări” la doctorul alexandru m ăcellariu, care au făcut parte din colecția lui a ristide Serfiotti, medicul
familiei Cuza.
43
În 24 ianuarie 1939, are loc inaugurarea muzeului într-un cadru
sărbătoresc, eveniment transmis în direct și la radio. a stfel, se realiza un
deziderat al gălățenilor, cerut de comunitatea locală de peste trei decenii (1907-1939), prilej cu care se hotărăște ca muzeul să poarte numele lui a lexandru i oan
Cuza: „ muzeul Cuza Vodă” .
44 De asemenea, este luată hotărârea ca soții Paul și
ecaterina Pașa-ctitori ai instituției muzeala la Galați, „să fie cooptați membri de
onoare, cu vot consultativ” , alături de membrii Comitetului de sprijin și inițiativă pentru înființarea m uzeului r egional Școlar „ce vor fi de drept și membri activi
ai noului așezământ cultural. ”
45
alecsandri”, a.Vidrașcu, prim-procuror la Tribunalul Covurlui și colonel Victor rațiu, șef de Stat
Major la Divizia 21 Infanterie-membri.
42 adevărul, 13 iulie 1937
43 Paul Păltănea, art. cit., p.112
44 aSG, Fond Primăria Galați, doc.nr.16/1939, f.477
45 idem, f.17

20
Istorie și culturăLa data de 26 aprilie 1939, Comitetul General, la inițiativa colonelului Victor
rațiu și a unui grup de cadre militare din Comitet, supune aprobării de a ceda
clădirea și patrimoniul m uzeului Cuza Vodă organizației „Straja Țării – înființată
prin Decret-Lege la 15 decembrie 1938, în fruntea căreia se afla regele Carol ii” .
În baza dreptului de vot consultativ, soții Paul și e caterina Pașa se opun acestei
propuneri: „În numele meu și al soției, e caterina Pașa, cofondatori ai instituției
muzeu, vă scriu: acest proces-verbal a fost semnat de toți membrii Comitetului,
afară de subsemnații, întrucât patrimoniul muzeal îl donasem și era destinat orașului Galați, iar nu Străjeriei. ”
46
În data de 20 mai 1939, Paul Pașa se pronunță: „donez patrimoniul muzeal
de la m uzeul Cuza Vodă, adunat cu trudă și sacrificii de noi Primăriei m unicipiului
Galați, ca să nu se distrugă și ca să devină într-un viitor cât mai apropiat o podoabă a orașului” , faptă ce o face cunoscută și r ezidenței r egale a Ținutului „Dunărea de
Jos”: eu am muncit pentru țara mea atât cât am putut și m-am priceput. Vă rog să binevoiți cele ce veți crede de credință, dar să căutăm urmașul care să continue și să desăvârșească această operă. ”
47
La 30 aprilie 1941, m inisterul Cultelor și a rtelor notifică Primăriei
municipiului Galați, în urma ofertei făcută de institutorii Paul și e caterina Pașa:
„Președinția Consiliului de m iniștri consimte să preia m uzeul Cuza Vodă – imobilul
și patrimoniul muzeal, Primăria Galați, fiind instituția cea mai indicată să ia sub oblăduirea ei acest muzeu, dăruindu-i o strălucire puternică de interes obștesc”
48.
În baza acestui consimțământ, primarul m unicipiului Galați, avocat Ghiță Vasiliu,
în data de 24 februarie 1942 semnează „numirea ca director-neretribuit- la m uzeul
„Cuza Vodă” din Galați, a domnului profesor Dimitrie L. Stăhescu, cadru didactic, specialitatea istorie, la Liceul „ Vasile alecsandri” . Numirea ca director a unui specialist
îl mulțumește pe institutorul Paul Pașa-pensionar, retras la București. „ am socotit
că dumneavoastră sunteți persoana cea mai indicată a corespunde scopului ce se urmărește prin susnumita instituție culturală. Nu ne îndoim, domnule profesor, că veți depune toată râvna pentru ca acest așezământ de cultură să ia dezvoltare mereu crescândă și să devină o adevărată podoabă a orașului nostru, prin colectarea a tot ce poate interesa nu numai în trecutul m unicipiului Galați și Județului Covurlui, ci și al
întregii regiuni a Dunării de Jos, el a fost și este în atenția generațiilor de donatori. ”
49
anii 1942-1945 sunt ani de privațiuni generate de starea de război. Și m uzeul
„Cuza Vodă” din Galați se confruntă cu greutăți generate de situația critică prin
46 Ștefan Stanciu, Costin Croitoru, „Despre unele preocupări muzeale și arheologice la Galați, în
vol. „Perspective asupra istoriei locale în viziunea tinerilor cercetători” , iii, Galați, 2007, p.204-205
47 Ibidem
48 Paul Păltănea, art. cit., p.113
49 aSG, Fond r eședința r egală a Ținutului „Dunărea de Jos” , dos. 218/1942, p.3

21
Istorie și culturăcare trece întreaga comunitate – fapt prezentat de profesorul-director Dimitrie L.
Stăhescu în „ raportul de activitate” din acești ani. a ctivitatea muzeală cuprinsă
în r aport este începută cu festivitatea de inaugurare de la 24 ianuarie 1939, după
care Comitetul general s-a preocupat de colectarea și depozitarea donațiilor și achizițiilor de noi obiecte de patrimoniu, ce urmau să îmbogățească expoziția care, la momentul vernisării deținea „un material destul de redus, câteva obiecte ce aparținuse familiei Cuza, prezentate în șase vitrine de sticlă și câteva tablouri în Sala m are și în cele două laturi” .
50
raportorul menționa că la „numirea mea” s-au atribuit două încăperi
drept locuință, în clădirea anexă, celelalte două camere fiind ocupate de birourile „apărării patriei”-unitate la a cărei conducere este maiorul Clopotaru” . Ca primă
preocupare a fost completarea expoziției destinată publicului vizitator cu noi obiecte, intrate în patrimoniul muzeului prin donații și achiziții, între care „vase de lut, tablouri, documente despre istoria locală, pe pergament și hârtie din anii de domnie ai lui m ihail Sturdza” . De la Primărie a fost transferată o colecție de
obiecte arheologice adusă de profesor universitar-fost rezident regal, Constantin C. Giurescu, de pe șantierul de săpături arheologice de la Dinogeția, depozitată, până atunci, în subsolul Prefecturii de județ. a ceastă colecție a fost depusă în podul
muzeului, până când un specialist în arheologie o va evalua. anul 1944 a însemnat
pentru administrația locală, în urma ruperii frontului de răsărit și a retragerii unităților germane, pregătiri pentru evacuare. În planul de evacuare a bunurilor de valoare este este cuprinsă și instituția m uzeu. i se repartizează o ladă în care să
pună obiectele de patrimoniu deosebite pentru a fi evacuate, iar profesorul D.L Stăhescu este concentrat de Cercul t eritorial Covurlui, părăsind orașul cu unitatea
la care a fost repartizat.
În luna octombrie 1944, profesorul-director revine, fiind demobilizat și
constată că starea clădirii era critică. o bombă lovise un imobil din vecinătatea muzeului. Datorită suflului, explozia a provocat spargerea geamurilor, iar schijele împrăștiate au ciuruit tabla acoperișurilor, atât la muzeu cât și la clădirea anexă. După mici reparații, cu un mic ajutor din partea Primăriei și cu bani din buzunarul propriu, profesorul D.L. Stăhescu începe reamenajarea expoziției și cu obiectele aduse din evacuare. Se revine la normal. „ apărarea Pasivă” își reinstalează
birourile în cele două săli din față, ale anexei pe care le ocupă până la începutul anului 1945. a re loc redeschiderea m uzeului „Cuza Vodă” și se continuă, prin
presă, „solicitarea de donații și noi achiziții” . „ raportul de activitate” consemnează
și unele „neajunsuri” provocate de Primărie, prin măsurile luate, despre care profesorul Stăhescu spune: „se pare că (autoritățile locale-instalate) n-au înțeles
50 Ștefan Stanciu, Costin Croitoru, op. cit.

22
Istorie și culturălocul și importanța muzeului în viața cultural –științifică și de educație a celor ce îi
trec pragul” și enumeră unele dintre măsuri: aprobarea obținută de colonelul i oan
de la Garnizoana Galați, pentru a folosi „Sala m are a m uzeului în a amenaja un
dormitor cu 20 de paturi pentru soldați” , sala fiind eliberată în anul 1947. Primarul ilie r ainici dispune „eliberarea anexei, în care se afla și locuința directorului,
în termen de o lună de zile pentru a fi atribuită Brigăzii de voluntari constituită pentru construirea Digului din Lunca Prutului.
Cu toate acestea, profesorul D.L. Stăhescu reușește în iunie 1948 să organizeze
expoziția eveniment „Centenarul revoluției de la 1848” , în care apar obiecte
tridimensionale și documente despre a nul r evoluționar 1848 și reprezentanții
pașoptiști: a vram i ancu, m ihail Kogălniceanu, a lexandru i oan Cuza, Nicolae
Bălcescu ș.a., unii dintre ei, participanți la istoricele întâlniri organizate la moșia sa, de la m ânjina, de Costache Negri, de ziua onomastică a lui și a surorii sale,
elena, din 21 mai. m are parte dintre acestea fac parte din colecția muzeistică a
Bibliotecii „ V .a. u rechia” transferate din anul 1948 la m uzeul „Cuza Vodă” , ultimul
transfer fiind efectuat în anul 1996.
un alt moment care a marcat evoluția istoriei muzeului gălățean s-a petrecut
la 9 mai 1953, data înregistrării, sub numele de „ muzeul r egional Palatul Cuza
Vodă” în lista monumentelor istorice, în conformitate cu Procesul-Verbal nr.16 al Ședinței Comitetului de Stat pentru a rhitectură și Construcții al Consiliului de
avizare a m onumentelor i storice.

23
Istorie și culturăRESTITUIRI BIOGRAFICE –
FAMILIA CALALB PRIPONEȘTI
Prof. dr. i on Ci ORO iU,
Colegiul Național „ Vasile a lecsandri” , Galați
aflat în aria deluroasă din nord-vestul Județului Galați, satul Priponești
(fost Priponeștii de Sus) este astăzi una din așezările rurale gălățene afectate tot
mai mult de uitare și depopulare. o dinioară, acest sat a constituit obârșia familiei
Calalb despre care, în perioada actuală, se mai cunosc puține lucruri. Întâlnirea avută de autorul acestor rânduri cu doctorul George a lexandru Calalb, ultimul
urmaș al familiei amintite, la București, în primăvara anului 2019, a stat la baza alcătuirii unui studiu biografic, care vede acum lumina tiparului.
Spirit fin și cultivat, cu har de povestitor, domnul George a lexandru
Calalb a fost o gazdă primitoare, timpului petrecut în casa frumoasă aflată pe strada Soldat r adu m ihăilă, la numărul 12, alături de documente și fotografii de
familie, adăugându-i-se conversații telefonice ulterioare, purtate pentru deslușirea anumitor detalii biografice. În prima parte a secolului al XiX-lea, trăia la Priponești, iordachi Calalb, agricultor înstărit, care, în urma căsătoriei cu elena, a avut mai
mulți copii, patru dintre aceștia ajungând la vârsta maturității: Gheorghe (în unele acte, apare cu numele George), i orgu, a lexandru și Vasile.
1
Născut la Priponeș tii de Sus, în anul 1847, Gheorghe Calalb era menționat
ulterior ca elev al Gimnaziului „Codreanu” din Bârlad, ora ș unde, probabil,
a făcut și studiile liceale (în clasa a V-a era elev la liceul local „Gheorghe r oșca
Codreanu”). Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de m edicină din
Bucureș ti, acolo unde, în anul 1875, și-a susținut și teza de doctorat referitoare
la abcesul perinefritic.2 anterior și posterior susținerii tezei de doctorat, unele
mențiuni existente în câteva documente îl arată pe acesta drept cursant la serviciul clinic chirurgical din Spitalul Colțea, medic auxiliar la r egimentul 12 Dorobanți
din Bârlad (1883), medic de regiment clasa i (în rezervă; 1891). Necăsătorit, a
1 Într-un extras din registrul stării civile pentru căsătoriți pe anul 1895 al oficiului Stării Civile din
tecuci, unde este consemnată căsătoria lui i orgu Calalb cu e lisabeta Nicolau, se menționa că e lena
Calalb avea 60 de ani, rezultând indirect că aceasta era născută în anul 1835. Din actul respectiv reieșea că i ordachi Calalb decedase la Priponeștii de Sus, în anul 1880.Conform celor afirmate de
doctorul G.a.Calalb, iordachi și elena Calalb au fost îngropați lângă biserica din Priponeștii de
Sus.
2 „Despre phlegmonulu perinephrsticu”. Thesa pentru doctoratu in medicina presentata ș i susținută la
12 iuliu 1875 de George Calalbu.

24
Istorie și culturăactivat ca medic internist la Bârlad, acolo unde a decedat în anul 1899 (cardiac, a
murit subit în baie), fiind înmormântat în cimitirul principal al orașului.
iorgu Calalb s-a născut la Priponeștii de Sus, în anul 1856, după care, mai
târziu, a absolvit Liceul ,,Gheorghe r oșca Codreanu” din Bârlad. u lterior, s-a
întors în satul natal, unde s-a ocupat cu administrarea moșiei părintești (divizată ulterior între cei patru frați), care, pe lângă teren arabil, includea și podgorii întinse, vinul obținându-se la cramele aflate în apropierea conacului familiei. (treptat, pe parcursul perioadei interbelice, după ce proprietățile familiei Calalb au încetat să mai existe, acest conac, aflat, se pare, destul de aproape de capela din localitate, lângă un pârâu, s-a degradat, probabil până la dispariție). La o vârstă destul de înaintată pentru acele vremuri, în anul 1895, s-a căsătorit, la t ecuci, cu e lisabeta
(eliza) Nicolau, fiica lui m anolache și a m ariei Nicolau.
3
Câțiva ani mai târziu, i orgu Calalb a decedat din cauza unei peritonite. Dus
la gara Ghidigeni, nu a mai putut ajunge la spital, unde urma să fie operat, trenul cu care trebuia să ajungă la Bârlad rămânând înzăpezit, undeva pe câmp.
4 În prima
parte a secolului al XX-lea, e liza Nicolau s-a îmbolnăvit. a junsă la Spitalul Colțea
din București, a plecat ulterior la Viena, unde a fost operată de doctorul Porges, medic cunoscut al acelei perioade. r evenită la Priponești, nu a mai trăit mult timp,
după deces fiind înmormântată în cimitirul satului, alături de soțul ei.
iorgu și eliza Calalb au fost părinții a trei copii: emma, George-emanuel
și Lucia. acești copii au fost luați în grijă de unchiul lor, a lexandru Calalb, care
i-a înscris la i nstitutul Notre Dame de Sion din Galați, pentru George-emanuel
obținând o dispensă care i-a permis acestuia să învețe împreună cu surorile sale (în epocă, la școală, băieții învățau separat de fete, existând școli de fete, respectiv de băieți). După finalizarea cursurilor primare, emma și Lucia Calalb și-au continuat
3 În extrasul amintit anterior, se menționa că e lisabeta Nicolau era născută la t ecuci, în anul 1865,
fiind ,, fiica majoră a domnului Manolache Nicolau, în vârstă de 64 de ani, profesia proprietar,
domiciliat în urbea Tecuci, și a doamnei Maria Nicolau, încetată din viață” , din acest act reieșind că maria Nicolau ar fi decedat la t ecuci, în anul 1867. m anolache Nicolau a fost tatăl lui emanoil m.
Nicolau, mare proprietar la Ghibărțeni, localitate unde avea și un frumos conac, ajuns astăzi într-o stare avansată de degradare.
4 Cei din familia Calalb se înrudeau cu membri ai unei spițe din familia rășcanu, ce aveau înaintași
în boierimea veche moldovenească. era vorba despre doi frați, a lexandru și i on r ășcanu, căsătoriți
cu două surori, e lena, respectiv m aria m iculescu, din aceste căsnicii nerezultând copii. m agistrat,
alexandru r ășcanu a locuit pe strada bucureșteană m aria r osetti. a fost un colecționar cunoscut
de tablouri ale unor pictori români (t onitza, Luchian, Pallady ș.a.). După moartea sa (în anul 1940),
soția e lena a plecat la Brașov, unde a locuit la h otelul a ro, vânzând din tablourile familiei pentru
a-și asigura cele necesare traiului. Decedat în anul 1964, ion a fost ofițer de jandarmi. a locuit în
București, pe strada Vasile Pârvan, într-un apartament din casa unde locuia și actrița m aria Filotti.
mama surorilor m iculescu a fost soră cu Paul Prodan (avocat, publicist, dramaturg), director al
teatrului Național din București în anii `30.

25
Istorie și culturăstudiile la i nstitutul Notre Dame de Sion din Galați, în timp ce George-emanuel
a plecat la Liceul i nternat din i ași. După ce și-a terminat studiile liceale, emma
nu s-a căsătorit, locuind frecvent pe la rude (la sora ei, căsătorită la t ecuci, la
frate, în Bucureș ti etc.). a decedat în anul 1936, la Sârbi (comuna Nicorești), după
ce, îngrijind un localnic, s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, locul său de veci
aflându-se la cimitirul principal din t ecuci.
Lucia Calalb s-a căsătorit cu eugen Berha, fiul lui Nicolae Berha, avocat
și fost primar al t ecuciului între anii 1928-1929. Nicolae Berha era originar,
probabil, din satul Cărpini ștea (aflat astăzi pe teritoriul administrativ al comunei
Beceni, în județul Buzău), unde tatăl său, Costică Berha, avea o moșie. a absolvit Facultatea de Drept din Bucureș ti, după un anumit timp stabilindu-se la t ecuci.
Prima oară a fost căsătorit cu o domni șoară Botez (soră, se pare, cu Jean Bart,
pseudonimul literar al lui eugeniu Botez), decedată în anul 1912 și înmormântată
la cimitirul bucureș tean Bellu, din această căsnicie rezultând e ugen Berha. După
decesul primei soții, N. Berha s-a căsătorit (fără a mai avea copii) cu e liza Severin,
fiica cunoscutului protopop de Covurlui, i oan Severin, decedată la Sârbi în anii
de după cel de-a l Doilea r ăzboi m ondial și înmormântată la cimitirul principal
din t ecuci
5. După venirea regimului comunist la putere, N. Berha a fost arestat și
dus la Canal. e liberat, a plecat la București unde a stat ascuns o vreme pe la diverși
cunoscuți, până când atitudinea noilor autorități a devenit ceva mai îngăduitoare. a decedat în anul 1963, la București, după incinerare urna cu rămă șițele sale fiind
dusă la cimitirul din t ecuci, alături de mormântul soției, e liza Berha.
6
5 Născut la r ogojeni, în anul 1838, i oan Severin a fost absolvent al Seminarului t eologic din h uși.
Preot slujitor la bisericile gălățene m avromol (1863-1870) și Sf. Nicolae (1870-1886; 1893-1917),
protopop de Covurlui, preot la Capela r omână din Paris (1886-1893), a fost implicat și în diverse
activități laice ( contribuții la construirea actualului spital „ elisabeta Doamna” ș.a.) . a decedat în
vara anului 1917, fiind înmormântat la Galați.
6 o soră a lui Nicolae Berha, a lexandrina, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie din Bucureș ti,
pe care a absolvit-o în anul 1894 (a fost una din primele femei cu studii superioare în r omânia
la vremea aceea), conducătorul tezei de licență, intitulată „Femeia la Greci” , fiind a lexandru
odobescu. u lterior, a activat ca profesoară de istorie și belle-arte la Ș coala Centrală din Bucureș ti,
a cărei directoare a fost o anumită perioadă de timp. a fost căsătorită cu i on S. Floru (1864-1950),
licențiat în istorie și filologie al u niversității din București, cunoscut profesor de istorie la Liceul
„Sf. Sava” din Bucureș ti și autor al unor manuale de specialitate folosite frecvent în prima parte a
secolului XX.
Casa soților Floru, aflată pe strada bucureș teană a urel Vlaicu, la numărul 115, a fost locul
de întâlnire al multor intelectuali din epocă -t itu maiorescu (cu care erau prieteni apropiați),
Simion m ehedinți, Dimitrie onciul, Vasile Pârvan ș.a.
ion și a lexandrina Floru au avut 6 copii: i gena, Constantin, a lexandrina, e ugeniu, i oan
și t itu, unii dintre aceș tia evidențiindu-se prin realizări profesionale notabile. a stfel, i gena
Floru (1892-1926), absolventă a Facultății de Litere și Filosofie din Bucureș ti, a fost scriitoare și

26
Istorie și culturăFiul său, e ugen Berha, a învățat la un colegiu din e lveția, după care a plecat
la Paris, unde a început studiile universitare la Facultatea de Litere, acestea fiind
finalizate la Facultatea de Litere și Filosofie din i ași. u lterior, nu a practicat vreo
profesie, pendulând între casa de la t ecuci și cea de la Sârbi, unde avea o vie mai
întinsă.7 La t ecuci, e ugen și Lucia Berha locuiau într-o casă frumoasă din centrul
orașului (casa lui Nicolae Berha), cu o grădină de mari dimensiuni, care astăzi nu
mai există, după a l Doilea r ăzboi m ondial pe locul casei construindu-se primăria
orașului, în timp ce pe locul grădinii, s-a extins Spitalul de Pediatrie. În apropierea
casei familiei Berha, se afla casa lui i ancu Demetriade, arendaș și proprietar de
terenuri agricole la m ovileni și Puțeni (Valea m ărului), tatăl a șase copii, printre
care era și cunoscutul pianist a lexandru Demetriad(e) (1903-1983).
marginalizați după venirea regimului comunist, soții Berha au plecat la
Bucureș ti, unde, în anul 1945, î și cumpăraseră un apartament, într-un bloc aflat pe
Bulevardul e lisabeta (rămas, după decesul acestora, doctorului George a lexandru
Calalb). În capitală, e ugen Berha a practicat meseria de topometru, în echipa sa
de muncă aflându-se și cunoscutul specialist tecucean în pedagogie Constantin Narly, epurat de autoritățile comuniste din învățământul superior bucureș tean.
8
e. Berha a decedat pe 21 decembrie 1989, după care a fost incinerat, urna fiind dusă la cimitirul principal din t ecuci. Soția sa, Lucia, a fost nevoită să urmeze
cursurile unei școli de desen tehnic, angajându-se ulterior ca desenatoare la un
institut bucureș tean de proiectări. După deces, survenit la Bucureș ti în anul 1972,
a fost incinerată și rămă șițele pământeș ti i-au fost duse la cimitirul din t ecuci.
traducătoare, dar ascensiunea sa a fost curmată de timpuriu de o peritonită. Constantin Floru (1897-1983) a urmat cursurile facultății unde studiase și sora sa, după care a plecat la studii de specializare în Franța (la Sorbona) și Germania (la Freiburg), unde a fost, probabil, primul student
român al filosofului german martin heidegger. activitatea sa profesională s-a desfă șurat la mai
multe licee bucureș tene și la aNeF, aceasta fiind însoțită de publicarea unor lucrări de specialitate,
traduceri din h egel ș.a. e ugeniu și a lexandrina au fost medici, a lexandrina fiind membru fondator
al Consiliului Național al Femeilor din r omânia, organizație feministă înființată la Bucureș ti în
anul 1921( după război, ajunsese medic școlar la liceul bucureștean „ titu m aiorescu”). e ugeniu a
fost cadru didactic la Facultatea de m edicină din București și medic radiolog la Spitalul Floreasca.
7 În 1948, părinții lui e ugen, Nicolae și e liza Berha, aveau 13 ha de vii altoite, 5000 m2 de teren
arabil, 5000 m2 de curți. La Sârbi, Nicolae Berha construise un conac, degradat și distrus în perioada
postcomunistă.
8 Născut la t ecuci, în anul 1896, Constantin Narly a fost al patrulea din cei ș ase copii ai familiei
ion a verin (ofițer) și Clementina Narly. Studiile liceale și universitare le-a făcut la i ași, după care,
în 1924, a obținut titlul de doctor în filosofie la Göttingen, cu teza intitulată ,,Stratificarea socială în România ”.
Cadru didactic la u niversitățile din i ași, Cernăuți și Bucureș ti, a fost exclus din învățământ
în anul 1947. Căsătorit în anul 1930, cu m aria a dina Petit, a avut un singur copil, m aria m ichaela,
născut în anul 1934. a decedat în 1956, la Bucureș ti.

27
Istorie și culturăCel de-al treilea copil al lui iorgu și e liza Calalb a fost George-emanuel,
născut la Priponeș tii de Sus, în anul 1898, și botezat la biserica locală, cu hramul ,,Sf.
Voievozi” (na șul său de botez fiind doctorul a lexandru Calalb), date biografice mai
amănunțite despre acesta urmând a fi prezentate în partea finală a acestui studiu.
Născut în anul 1858 la Priponeș tii de Sus, alexandru Calalb a fost elev al
Școlii Primare nr. 2 din Bârlad (absolvită în anul 1872), după care acesta a urmat
cursurile Liceului ,,Gheorghe r oșca Codreanu” , din acela și ora ș. Ceva mai târziu,
a absolvit Facultatea de m edicină din Bucureș ti, instituție unde, în anul 1892, și-a
susținut teza de doctorat în medicină și chirurgie, intitulată ,,Frecvența presentațiilor
și posițiilor dupe statistica institutului Maternitatea din Bucuresci dela 1882-1892”.
În anul amintit, acesta era ,, intern al spitalelor civile ș i institutuluiMaternitatea” și
„membru redactor al Revistei medicale Spitalul Bucuresci” . o vreme a fost medic și la Pa șcani, ulterior stabilindu-se la t ecuci, unde a devenit medic-ș ef al ora șului. La
începutul anilor 1940, locuia în partea centrală a urbei, pe strada elena Doamna,
la numărul 1, unde avea un cabinet particular (practica medicina generală), în timp ce, la spitalul local, era medic mamoș
9. În prima parte a secolului al XX-lea a
fost și om politic (deputat), inițial activând ca membru al Partidului Conservator, apoi al Partidului Conservator-Democrat, condus de t ake i onescu.
Despre doctorul a l. Calalb, s-ar mai putea spune că este menționat și în
romanul sadovenian ,,Demonul tinereții” . De asemenea, puțin cunoscut este și
faptul că acesta a supravegheat na șterea viitorului istoric Gheorghe i. Brătianu,
la ruginoasa, în anul 1898, rezultat în urma relației pe care i on i.C. Brătianu (în
acea vreme, ministru al Lucrărilor Publice) a avut-o cu m aria m oruzi, văduva lui
alexandru a l. Cuza (1862-1889), fiul domnitorului a l. i. Cuza.
10
9 Casa unde locuia doctorul a l. Calalb fusese în trecut casa unei familii ce purta numele de Caraiani.
alături de casa doctorului a l. Calalb, se afla casa inginerului Berlescu (inginer la C.F.r .).
10 Între bunurile moș tenite de m aria m oruzi se număra și palatul de la r uginoasa, unde aceasta
se instalase din anul 1890. Na șterea lui Gheorghe Brătianu și participarea doctorului a l. Calalb la
venirea pe lume a celui care, mai târziu, în anul 1953, avea să moară în închisoarea de la Sighet, au fost consemnate în registrul stării civile al comunei ruginoasa sub forma următoare: ,,Nr.13, Din
anul 1898, luna ianuarie în 30 zile, ora două spre amiază, act de naș tere al copilului Gheorghe de
sex bărbătesc născut alaltăieri douăzeci ș i opt ianuarie, ora opt dimineața, la casa mamei sale din
comuna Ruginoasa, fiu natural al d-nei principesa Maria Moruzi, văduvă în etate de treizeci și patru
de ani, de religie ortodoxă, de națiune ș i protecție română, domiciliată în Comuna Ruginoasa, după
declarațiunea d-lui Alexandru Calalb, doctor de plasă din Paș cani, care a operat naș terea ș i care
ne-a prezentat copilul……. ” Pentru legitimarea situației noului- născut și repararea unor aspecte care țineau de onoarea feminină, i on i.C. Brătianu a acceptat să se căsătorească cu m aria m oruzi, cu
condiția ca acest mariaj să fie urmat de pronunțarea unui divorț de comun acord, iar copilul, după un anumit timp, să fie încredințat tatălui. Ca răsplată a participării la na șterea lui Gh. Brătianu,
al. Calalb a primit din partea m ariei m oruzi o cutie din lemn (mini secretaire), frumos sculptată,
aflată astăzi în posesia doctorului George a lexandru Calalb. Fiică a principelui a lexandru m oruzi

28
Istorie și culturăDupă ce a fost operat la prostată de doctorul N. h ortolomei, starea sănătății
sale s-a deteriorat. În perioada postbelică, casa din t ecuci i-a fost confiscată de
autoritățile comuniste, el a locuit o vreme la Bucureș ti (în casa Lucreției Voiosu),
apoi la conacul de la Sârbi, unde a decedat în anul 1947, ulterior fiind adus și
înmormântat la cimitirul principal din t ecuci (alături de Nicolae și e liza Berha,
eugen și Lucia Berha; locul de veci al acestora se află în apropierea parcelei eroilor).
Deși nu a fost căsătorit, doctorul a l. Calalb a avut un copil, Lucreția Gigea,
rezultat în urma relației avute cu zoe Gigea (coana z oița), care era menajeră în
casa pe care doctorul o avea în t ecuci (după deces, z oe a fost înmormântată la
cimitirul bucureș tean „ reînvierea”). Lucreția Gigea a fost eleva Liceului de Fete
din t ecuci „ tache și e lena a nastasiu” , după care a urmat studiile universitare ale
Facultății de Farmacie din Bucureș ti. a fost căsătorită cu inginerul Constantin
Voiosu, director general al a pelor din r omânia (fost deținut politic), mormintele
soților Voiosu aflându-se la cimitirul bucureș tean „Sf . Vineri” . Soții Voiosu au avut
doi copii, m ircea, absolvent al Facultății de Construcții din Bucureș ti, și r odica,
licențiată a Facultății de h idrotehnică din acela și ora ș.
inginer constructor, m ircea Voiosu a fost implicat în proiectarea și construirea
unor obiective importante la nivel național: baraje, canale etc. Căsătorit cu o colegă de facultate, a fost tatăl a trei copii. Sora sa, r odica (decedată în anul 1992), a fost
căsătorită, fără a avea copii, cu valorosul medic Pătru Firu (1919-2016). Născut la Căpreni (astăzi, în județul Gorj), acesta a fost elevul Liceului „Carol i ” , din Craiova,
studiile universitare finalizându-le la Facultatea de medicină din Bucureș ti.
Profesor universitar doctor docent la facultatea menționată anterior, specialist în chirurgie maxilo-facială și stomatologie infantilă, Pătru Firu este fondatorul stomatologiei infantile în țara noastră și creatorul specialității de ortodonție și ortopedie dento-facială.
11
În anul 1860, se năștea în același sat Priponeștii de Sus, Vasile Calalb, ceva
mai târziu acesta finalizându-și, la fel ca unii dintre frații săi, studiile universitare la Facultatea de medicină din București. În timpul studenției, V . Calalb a fost
și a a delei, născută Sturdza, maria moruzi a avut un frate, Sebastian moruzi (1865-1950), care a
fost deputat și prefect de Covurlui.
11 În 1961, acesta a înființat la Bucureș ti prima clinică de stomatologie infantilă din r omânia. În
anii `50, s-a făcut remarcat și prin activitatea depusă ca cercetător ș tiințific la Centrul de Cercetări
antropologice „Francisc r ainer” al a cademiei r omâne. Prorector al i nsitutului de m edicină și
Farmacie din Bucureș ti (1961-1964), a fost ales mai târziu secretar general al u niunii m edicale
Balcanice (1988-1997). a avut un frate, i on Firu, doctor în biologie, director al muzeului olteniei
(1952-1973), care, împreună cu Constantin S. Nicolaescu- Plopș or, a organizat, în anii `60,
săpăturile de la Bugiuleș ti (astăzi, în județul Vâlcea), soldate cu decoperirea câtorva resturi fosile,
atribuite, cu unele contestări, unor hominizi (a ustraloanthropus o lteniensis) care ar fi trăit în zonă
cu cca. 1,7-2 milioane ani î. pr.

29
Istorie și culturăremarcat de cunoscutul chirurg George a ssaky, profesor la Facultatea de m edicină
din București (fondatorul școlii de chirurgie experimentală din r omânia), care i-a
propus să rămână la catedra de chirurgie a facultății amintite și, totodată, să facă
secundariatul (actualul rezidențiat) la Spitalul Colțea. u lterior, după secundariatul
efectuat la Colțea, medicul originar din Priponești a făcut primariatul, devenind medic primar la o vârstă tânără. În anul 1890, acesta și-a susținut și teza de doctorat, la momentul respectiv doctorul V . Calalb fiind asistent la i nstitutul Chirurgical
din București și membru în comitetul de redacție al revistei medicale „Spitalul”
12.
medic chirurg la Spitalul Colțea, i-a propus profesorului a ssaky înființarea la acest
spital a unui laborator de chirurgie experimentală, primul de acest fel din țară. Șef al acestui laborator, doctorul V . Calalb făcea vivisecții (disecări ale unor animale vii în scopuri științifice), pe câini, precedate de anestezii, în vederea găsirii unor modalități de abordare terapeutică pe oameni. a fost un pionier al introducerii
anesteziei cu Penthal (un anestezic general) pe teritoriul românesc, în anul 1892 publicând și un studiu care se referea la utilizarea acestui anestezic, intitulat „Experimentelle Studien über Pental”
13. Pasionat de vânătoare, avea cinci ogari, de
la care s-a infectat cu un parazit ce a provocat formarea unui chist hidatic la ficat. operat de doctorul a ssaky, a făcut un șoc septic la puțin timp după aceasta operație
și a decedat la Spitalul Colțea, ulterior fiind dus și înmormântat la Priponești, lângă biserica satului (în apropiere se află o capelă, unde erau depuse coroanele de trandafiri aduse de colegii de la Spitalul Colțea veniți la înmormântarea sa).
revenind la fiul familiei iorgu și eliza Calalb, George emanuel Calalb, acesta
și-a făcut studiile liceale la Liceul „ internat” din i ași, examenul de bacalaureat
susținându-l, însă, la „Liceul D.a. Sturdza” din tecuci, în anul 1917. Studiile
universitare le-a început la Facultatea de m edicină din i ași, dar acestea au fost
întrerupte din cauza plecării pe front, în Primul război mondial
14. reîntors de
pe front și-a continuat studiile, de data aceasta la Facultatea de m edicină din
București, pe care le-a terminat în anul 1924. În perioada studenției bucureștene, G. e. Calalb a fost stagiar la clinica profesorului a nibal t eohari (medic internist,
patolog și balneolog, primul director al i nstitutului de Balneologie din București),
apoi la Spitalul Filantropia, după care, în perioada anilor 1920-1922, a funcționat
12 „Un nou analgesic, acidul diiodosalicylic”. Teză pentru doctorat în medicină și chirurgie de vasile
Calalb, v echiu intern al Spitalelor Civile. Membru redactor al revistei medicale Spitalul. Asistent la
institutul Chirurgical Bucuresci.
13 V . Calalb a publicat și alte studii cu specific medical, cum ar fi: „ Despre tractamentul reumatismului
prin Mercuriu ” ș.a.
14 Participarea la Primul r ăzboi m ondial este atestată inclusiv de conferirea decorației „Crucea
comemorativă a războiului 1916-1918 fără barete” plutonierului t. r. Calalb George din Compania
a 2-a sanitară și de un curriculum vitae, unde acesta menționează că a fost medic ajutor la Spitalul nr. 482 și Spitalul Diviziei a 5-a.

30
Istorie și culturăca medic provizor al circumscripției Găiceana (astăzi, în județul Bacău). În aceeași
perioadă a studenției, remarcat de profesorul i on Cantacuzino, a fost numit, în
anul 1921, preparator la i nstitutul de Seruri și Vaccinuri15.
În anul 1925, doctorul G. e. Calalb a devenit doctor în medicină și chirurgie al
Facultății de m edicină din București. u n an mai târziu, în 1926, ca bursier al fundației
rockefeller, acesta a urmat studii de specializare în malariologie la Facultatea de
medicină a u niversității din Paris16. După revenirea în țară, s-a evidențiat printr-o
activitate rodnică, plină de substanță, atestată de promovările în diverse funcții: preparator provizor în cadrul Laboratorului de m edicină e xperimentală al Facultății
de m edicină din București (în 1928; fusese numit preparator suplinitor în anul 1925,
devenind în anul 1931 preparator definitiv), medic provizoriu al eforiei Spitalelor Civile din București (1930), șef de laborator în i nstitutul de Seruri și Vaccinuri „Dr.i.
Cantacuzino” (1931; din 1943, șef de secție) etc., la care se adaugă decorarea cu ordinul Coroana r omâniei în grad de ofițer (1931) ș.a.
17
În primii ani ai celui de a l Doilea r ăzboi m ondial, doctorul G. e. Calalb a
fost delegat al m inisterului Sănătății pentru organizarea Laboratorului r egional de
igienă din Cernăuți (1941), tot acum fiindu-i conferite ordinul „ meritul Sanitar” ,
Clasa i, respectiv m edalia t ransnistriei (ambele, în anul 1942). u lterior, acesta a fost
înaintat șef de secție (1943) și, apoi, director de secție (1944), la i nstitutul de Seruri
și Vaccinuri „ Dr.i. Cantacuzino” , în timp ce, pe front, ajunsese la gradul de căpitan medic (în rezervă, specialitatea bacteriologie-epidemiologie) și funcția de șef al laboratorului din Spitalul de Specialități nr. 1 a rmată din t iraspol. În octombrie
15 Înființat în anul 1921, acest institut poartă în perioada actuală numele de i nstitutul Național de
Cercetare-Dezvoltare pentru m icrobiologie și i munologie „Cantacuzino” , aflându-se sub jurisdicția
ministerului a părării Naționale. i nițial, a existat un laborator de medicină experimentală, creat
în anul 1901 de profesorul i on Cantacuzino, ce era în relații de colaborare cu i nstitutul Babeș
(fondat în anul 1887 și numit o vreme institutul de Patologie și Bacteriologie). În anul 1924,
institutul de Seruri și Vaccinuri (devenit, în anul 1936, institutul de Seruri și Vaccinuri „ Dr. ion
Cantacuzino”) s-a instalat într-un local nou, alături de institutul V . Babeș, fiind organizat după
modelul i nstitutului Pasteur din Paris. Pe parcursul deceniilor interbelice, în secțiile institutului
de Seruri și Vaccinuri „Dr. i. Cantacuzino” (Seroterapie, Vaccinuri, a nalize, Parazitologie ș. a) au
lucrat specialiști de valoare, dintre aceștia remarcându-se: i on Cantacuzino, a lexandru Slătineanu,
mihai Ciucă, Constantin i onescu-m ihăiești, Dumitru Combiescu, George și a lice m agheru, Petru
Condrea, Gheorghe z otta, e ugenia Soru, m ax m arbé, a ndré Boivin, Lydia și ion m esrobeanu,
Scarlat Longhin, m arius Nasta, G.e.Calalb ș. a.
16 atestate de diploma eliberată de Școală de m edicină m alariologică a facultății amintite.
17 La acestea se adăugau calitatea de membru al Societății de m edici și Naturaliști din i ași (din
1928), al Societății r omâne de Biologie (din 1930) și Congresului i nternațional de Patologie
Comparată de la Paris (1931), apoi de vicepreședinte al a sociației a sistenților u niversitari din
București (din 1935), raportor și vicepreședinte la cel de-al Doilea Congres Național de Boale Contagioase (Chișinău, 1937), delegat al m inisterului Sănătății la Conferința i nternațională de
Serologie din z agreb (1939) etc.

31
Istorie și cultură1944, era prezent la Spitalul m ilitar „ regina e lisabeta” din București, ulterior, în
perioada anilor 1944-1945, fiind delegat cu conducerea tehnică și administrativă
a eșalonului ii din institutul „Dr. i. Cantacuzino” , evacuat la Caracal. aflat la
institutul „Dr.i. Cantacuzino” încă de la înființarea acestuia, în anul 1921, G. e.
Calalb a lucrat în mai multe laboratoare existente la institutul respectiv, după care a fost atașat laboratoarelor de producție, începând cu laboratorul pentru prepararea serului antidizenteric. În cadrul acestui laborator, pe lângă îndeplinirea sarcinilor de producție, s-a evidențiat prin activitatea de cercetare în problema dizenteriei (la început, în colaborare, apoi independent), realizând primele cercetări din românia asupra variabilității „in vitro” a bacilului dizenteric.
După o muncă desfășurată timp de mai mulți ani în laboratorul de dizenterie,
a trecut la secția de analize (la început, asistent și, după un timp, șef al acestei secții), revenind ulterior în laboratorul de dizenterie, de data aceasta cu funcția de șef al acestui laborator. La câtva timp, a trecut în laboratorul de difterie (colaborator și, apoi, șef al laboratorului), unde a îndeplinit sarcina complexă de preparare a serului antidifteric și a anatoxinei difterice. u lterior, specialiștii laboratorului de difterie,
în colaborare cu personalul existent în cadrul laboratoarelor de tetanos și pertussis (tuse convulsivă) au reușit, în anii ’60, crearea trivaccinului D tP (antidifteric
– antitetanic – antipertussis), folosit în combaterea difteriei, tetanosului și tusei convulsive pe teritoriul r omâniei.
Pe lângă activitatea de cercetare și producție, mare consumatoare de timp și
energie fizică, doctorul G. e. Calalb s-a remarcat și prin publicarea multor studii de specialitate în țară și străinătate (individual sau în colaborare cu alți specialiști), axate pe diverse problematici: morfologie și variabilitate microbiană, toxine microbiene, anatoxine și vaccinuri, imunitate, serologie, epidemiologie etc.
18
remarcabilă a fost și activitatea epidemiologică, în anii 20-30 ai secolului al
XX-lea, ca urmare a însărcinărilor primite din partea m inisterului Sănătății, fiind
implicat în efectuarea multor anchete epidemiologice, urmate de înaintarea unor rapoarte ministerului amintit. Ca urmare a muncii depuse și rezultatelor avute, G.
18 Dintre studiile apărute în primele decenii ale secolului XX se pot aminti: v accination préventive
contre la dysentérie par voie digestive chez le lapin (în colaborare; 1923), Recherches sur les bacilles dysentériques isolés en Roumanie (1928), Sur une épidémie d’ entérite dysentériforme due à une salmonellose ( în colaborare; 1930; studiul unei epidemii de enterită dizenteriformă – 258 de cazuri,
cu 28 de morți, în câteva sate din județul i ași), Epidemia de disenterie din cursul anului 1932 (1933; un
studiu asupra unei epidemii de dizenterie manifestată în vara anului 1932, soldată cu circa 8.000 de bolnavi, din care 854 au decedat), Febra tifoidă, Bacilul tific și Bacilul Tyhi Flavum (1935) ș. a. După
al Doilea r ăzboi m ondial, unele studii au continuat să fie publicate în periodice de specialitate, mai
ales în revista a rchivés r oumaines de Pathologie e xpérimentale et de m icrobiologie (fondată de
doctorul i. Cantacuzino, în anul 1928), dar și separat, cum a fost cazul lucrării „ Difteria ” , apărută
la editura m edicală din București, în anul 1967.

32
Istorie și culturăe. Calalb a devenit doctor docent, iar în anul 1971, la 50 de ani de la înființarea
institutului de Seruri și Vaccinuri „Dr.i. Cantacuzino” , a fost recompensat cu
ordinul „ meritul Științific” , Clasa a iii-a. Pe parcursul perioadei interbelice,
dar și după război, până în anii ‘50, doctorul G. e. Calalb a desfășurat, paralel
cu activitatea de cercetare și producție de la i nstitutul „Dr. i. Cantacuzino” , o
activitate didactică consistentă în cadrul laboratorului de medicină experimentală al Facultății de m edicină din București, reușind să ajungă șef de lucrări în anul
1952.
19 Pensionat în anul 1968, acesta a decedat în toamna anului 1972, fiind
înmormântat la cimitirul bucureștean Bellu.
Pe planul vieții personale, trebuie amintit faptul că, în anul 1931, la București,
G. e. Calalb s-a căsătorit cu Virginia Grigorescu. Născută în anul 1900, la București, Virginia Grigorescu a absolvit Școala Centrală din acest oraș, directoarea acestei școli fiind maria Delavrancea, soția scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea.
ulterior, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, dar, după
terminarea studiilor, nu a profesat, rămânând casnică.
20
19 Într-o caracterizare nedatată, unde era propusă acordarea titlului de medic emerit al r . P . r .
doctorului G.e. Calalb, pe lângă mențiuni care scoteau în evidență activitatea profesională („a contribuit cu multă râvnă și succes la îndeplinirea sarcinilor de producție” , „îndeplinind greaua sarcină de mare răspundere a preparării serului antidifteric și a anatoxinei difterice” , „ intensă activitate de cercetător ” etc.), existau și unele precizări care reliefau un anumit profil moral: „ Tov.
Doctor Gh. Calalb și-a dăruit toată activitatea sa profesională intereselor obștești; nu a avut nici odată cabinet medical și nici laborator; nu a făcut clientelă particulară. Nu a făcut parte din nici un partid politic. ” .
20 Părinții Virginiei Grigorescu erau Ștefan și m aria. originar din Săcele (astăzi, în județul Brașov)
și decedat la București, Ștefan Grigorescu se înrudea cu inginerul Dumitru Furnică-m inovici (erau,
se pare, veri de-al doilea), renumit colecționar de artă, creatorul actualului muzeu de artă Veche
apuseană „ inginer Dumitru Furnică-m inovici” , aflat în București. Dumitru Furnică-m inovici era
fiul unui bogat negustor brașovean, z aharia Furnică, care se căsătorise cu e lena m inovici, sora
cunoscuților doctori m ina și Nicolae m inovici. m aria Grigorescu, care era din Boița (astăzi, în
județul Sibiu), fusese căsătorită anterior cu un anume Pătărău, cu care avusese doi copii. u nul
dintre aceștia, i on, student, și-a pierdut viața în altercațiile izbucnite între studenți și forțele de
ordine la manifestația inițiată de N. i orga pe 13 martie 1906, în fața t eatrului Național din București
(„Lupta pentru limba română”), care reprezenta un protest la adresa unei reprezentanții jucate în limba franceză pe scena teatrului respectiv. m aria Grigorescu era verișoară cu pictorul Sava
henția (1848-1904), unul dintre copiii acestuia, a urica, căsătorindu-se cu i on Vasiu, proprietarul
unui hotel din Călimănești. În urma acestei căsătorii au rezultat trei copii: Pompilia (actriță), Dinu (pictor, scenograf) și Decebal. Decebal Vasiu s-a remarcat prin aptitudinile sportive (campion la motociclism în perioada interbelică, înotător, aviator priceput etc.), afirmându-se ca ar fi fost pilot al mareșalului a ntonescu în timpul ultimului război mondial. Fugit din țară după război, a ajuns
în Franța, unde avea un copil, medic stomatolog la Paris. r evenind la Ștefan și m aria Grigorescu,
în anul 1927 aceștia au terminat de construit casa unde a locuit familia doctorului G.e.Calalb. Conceput ca o casă de zestre, acest imobil a fost construit în stil duplex, o jumătate fiind dată Vioricăi Grigorescu (astăzi, aici locuiește doctorul G.a.Calalb), iar cealaltă jumătate celui de-

33
Istorie și culturăVirginia Grigorescu a avut o soră, m aria, profesoară de istorie-geografie în
București, fostă directoare a Școlii t ehnice Sanitare Pitar m oș, care a fost căsătorită
cu inginerul Constantin atanasiu (1897-1963). Născut la trușești (județul
Botoșani), într-o familie de învățători, C. a tanasiu a absolvit Politehnica din
Charlottenburg, după reîntoarcerea în țară ajungând să ocupe funcții importante:
director al a telierelor C.F.r . Grivița (inclusiv în timpul cunoscutei greve din
1933), director al Întreprinderii Franco-r omâne Brăila (ulterior, Progresul Brăila),
subdirector general al C.F.r . (1941-1948). După a l Doilea război mondial, a
devenit vicepreședinte al Comitetului de Stat al Planificării (1948-1963), postură din care s-a implicat în conceperea unor proiecte care priveau electrificarea țării, construirea unor șantiere navale etc., având un rol important și în organizarea învățământului universitar de inginerie economică.
21
La câțiva ani după căsătoria doctorului G.e. Calalb cu Virginia Grigorescu,
a venit pe lume singurul copil al acestora, George alexandru Calalb. Născut la
București, în anul 1935 (naș fiindu-i doctorul a lexandru Calalb), acesta a făcut
primele trei clase primare la Școala e vanghelică Germană din capitală, clasa a patra
fiind urmată în particular. Studiile gimnaziale au fost efectuate la Liceul „Gheorghe Lazăr” , iar cele liceale la liceele „Spiru h aret” și „ titu m aiorescu” (astăzi, Colegiul
Național „ i. L. Caragiale” .
22 În perioada anilor 1952-1958, G.a. Calalb a urmat
cursurile Facultății de m edicină din București, unde a avut profesori valoroși
precum i on Făgărășanu (chirurgie), Nicolae m anolescu-Strunga (oftalmologie),
eugenia Soru (biochimie) ș. a. Specializat în medicină internă, a debutat în
activitatea profesională la m ălini (astăzi, în județul Suceava), unde i-a cunoscut
al doilea copil, m aria Grigorescu (căsătorită cu C.a tanasiu). Conform celor spuse de doctorul
G.a.Calalb, după rămânerea lui Valentin a tanasiu în r .F.G., jumătatea de casă ce revenise ramurii
Grigorescu-a tanasiu a fost confiscată de stat și vândută altor persoane.
21 După deces, a fost transportat pe un afet de tun și înmormântat la cimitirul bucureștean „Sfânta
Vineri” , între vorbitorii de la mormânt numărându-se și Suzana Gâdea, pe atunci rector al i nstitutului
Politehnic din București (ulterior, ministru al Învățământului și, apoi, președinte al Consiliului Culturii și e ducației Socialiste, căreia i se atribuie un rol nefast în cultura și educația românească
a ultimelor decenii comuniste). o soră a lui C. a tanasiu, e lena, a fost soția tecuceanului Dima
Gavriliu, autor al unor lucrări despre cultura și prelucrarea tutunului în prima parte a secolului XX, și prieten apropiat cu Clery Sachelarie, soțul m ariei t ănase. Constantin și m aria a tanasiu
au avut doi copii, Valentin și m ichaela. Valentin a tanasiu a fost cadru didactic la Politehnica din
București, după care, plecat în interes de serviciu, a rămas în r . F. Germană, unde a decedat și a fost
incinerat (la Frankfurt pe m ain). Sora sa, m ichaela, octogenară, a absolvit Facultatea de Chimie
din București, activând ulterior în cadrul laboratorului de analize al Clinicii de Dermatologice de la Spitalul Colentina. Căsătorită cu inginerul Vlad Costinescu, are un băiat, Dan Nicolae Costinescu, specialist în matematici financiare, stabilit la Londra.
22 unii dintre colegii avuți la aceste licee s-au evidențiat mai târziu în diverse domenii de activitate:
matei Călinescu (critic literar), Cristian Popișteanu (istoric), i on Vianu (psihiatru și scriitor),
andrei Blaier (regizor) etc.

34
Istorie și culturăpe părinții poetului N. Labiș, învățători în această localitate. u lterior, s-a transferat
la spitalul din armășești (în apropiere de urziceni), după care, în anul 1964, a
plecat la Drăgănești-Vlașca, activând inclusiv în așezările limitrofe: Botoroaga,
târnava, Valea Cireșului, Călugăru, t unari. După căderea regimului comunist, a
venit la București, angajându-se la Spitalul Colentina, de unde s-a pensionat în anul 1995. La începutul anilor ‘90, și-a deschis un cabinet particular de medicină internă, apoi a lucrat la un spital particular (e uroclinic), iar în prezent activează la
un centru medical particular, Bio m edica i nternational.
În anii postrevoluționari, doctorul G.a. Calalb s-a implicat în activitatea
politică, fiind inițiatorul și președintele Convenției m edicilor Democrați din
românia (1994-2006), notabilă fiind și activitatea publicistică desfășurată în
perioada anilor 1990-2000 la „Dreptatea” , ziarul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat. În anul 1973, acesta s-a căsătorit cu Lala i acob
23 Născută în
anul 1927 la București, Lala era fiica lui i acob h orowitz, om de afaceri care avea un
depozit de stofe pe strada Lipscani, emigrat mai târziu în i srael. După o perioadă
în care nu a putut finaliza studiile universitare la facultățile dorite – dată afară de la Facultatea de a ctorie din București (intrase la clasa lui i on m anolescu), apoi de
la Conservatorul de m uzică din Cluj și Facultatea de r egie din București – a lucrat
o vreme ca muncitoare, inclusiv la fabrica „Policolor” din București. u lterior, a
urmat cursurile i nstitutului Pedagogic din București și ale Facultății de Filologie
din același oraș, devenind o apreciată profesoară de limbă franceză. t otodată,
Lala Calalb s-a remarcat printr-o activitate culturală consistentă, concretizată în publicarea unor lucrări („ anastase Demian” ș.a.), articole în revista „ arta plastică”
etc. (cu numele de r aluca i acob). Demne de evidențiat sunt și colaborările în
domeniul cultural avute cu r aoul Șorban, critic de artă, pictor și profesor la
institutul de a rtă „Nicolae Grigorescu” din București. L. Calalb a decedat, fără a
avea urmași, la București, în anul 2016.
acoperită de colbul uitării, povestea familiei Calalb de la Priponești, scoasă la
lumină prin intermediul amintirilor, fotografiilor și documentelor ultimului urmaș, doctorul George a lexandru Calalb, se adaugă biografiilor altor „oameni cari au fost” pe
meleagurile gălățene, multe rămase, încă, din păcate, puțin cunoscute celor de astăzi.
23 anterior, Lala Calalb fusese căsătorită cu bandi Jakab (Iacob), farmacist originar din Cluj. acesta
era fratele lui alexandru Iacob (născut Jakab Sándor;1913-1997), maghiar de origine evreiască.
a. Iacob a activat de tânăr în mișcarea comunistă maghiară și, apoi, în cea românească. După al Doilea război Mondial, a devenit adjunct a lui Vasile Luca (László Luka), ministru de finanțe, fiind
judecat, alături de acesta și alții, în anii ՚50 pentru deviaționism de dreapta, subminarea economiei naționale etc. eliberat din închisoare, a lucrat ca economist, după care, în anii ՚80, a emigrat în
Suedia. Una dintre soțiile sale, Magda Farkas, de origine evreiască, a fost fiica lui József Farkas, fratele lui Mózes Farkas, director general al fabricii clujene de încălțăminte „Dermata” (devenită, în perioada postbelică, „Clujana”), cea mai mare fabrică de profil din românia interbelică.

35
Istorie și culturăBibliografie
• informații oferite de doctorul George a lexandru Calalb
• Documente, fotografii, corespondență etc. din arhiva doctorului George alexandru Calalb
Foto 1. i ordachi Calalb – pe scaun
Foto 2. Conacul de la Priponești –începutul secolului xx

36
Istorie și cultură
Foto 3. i orgu și Eliza Calalb
Foto 4. Doctor Alexandru Calalb

37
Istorie și cultură
Foto 5. Doctor Gheorghe Calalb
Foto 7. Eliza Severin, căsătorită BerhaFoto 6. Nicolae Berha
Foto 6. Nicolae Berha

38
Istorie și cultură
Foto 9. Lucia Berha Foto 10. Doctor George- Emanuel Calalb
Foto 11. Lala CalalbFoto 12. Doctor George Alexandru Calalb și
profesor i on Cioroiu – București, primăvara
anului 2019

39
Istorie și culturăGALAȚIUL
ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVII-A PRIN
PRISMA CĂLĂTORILOR STRĂINI
Prof. dr. Sorin LANGU,
Colegiul Național „ Vasile a lecsandri” , Galați
rolul călătorilor străini în istoria noastră a fost evidențiat de multă vreme.
Nicolae iorga a prezentat multe relatări în diverse ocazii.1 Studiile sale au fost
completate de cele dedicate călătorilor italieni2, polonezi3, ruși, 4 englezi5, francezi6,
pentru ca mai târziu să fie cuprinse în colecția Călători străini în Țările Române .7
istoria Galațiului este și ea tributară acestora, mai ales
în primele secole de existență, pentru că documentele
interne sunt destul de discrete.8 o să încercăm, în cele
ce urmează, să creionăm o imagine, așa cum este ea, a Galațiului în prima jumătate a secolului al XVii-lea.
Primul călător din sec. al XVii-lea a fost Simeon
Lehați, armean născut la z amosc (Polonia). În anul
1607 Simeon a trecut la Liov, de unde a pornit, la 15 februarie 1608, într-o lungă călătorie, în cursul căreia a trecut prin m oldova (martie- iunie 1608), Dobrogea si
Bulgaria.
9 Călătoria prin moldova ține mai multe luni,
trei luni stând în Suceava și o alta în i ași, drumul i ași-
Galați fiind parcurs în câteva zile. a jungând la Galați,
1 Călători, ambasadori și misionari în țerile noastre și asupra țerilor noastre, extras din ”Buletinul
Societăței geografice” , Sem.ii, a n 1898, p.1-81; i storia Românilor prin călători , vol. i-iV , 1928.
2 ramiro ortiz, Per la Storia della Cultura i taliana in Rumania, Bucarest, 1916.
3 P .P .Panaitescu, Călători poloni în Țările Române , București, 1930.
4 Gh.Bezviconi, Călători ruși în Moldova și Muntenia , București, 1947; N.i orga, Oameni ruși în
Moldova și oaspeți moldoveni în Moscovia , extras din ”Neamul românesc” , anul Xiii, no.67.
5 m.Beza, English travellers in Rumania , in Papers on the Rumanian People and Literature, London,
1920, p.20-31; i dem, English travellers on the v lachs, in Papers on the Rumanian People and
Literature , London, 1920, p.32-41;
6 Les français et la Roumanie , Bucarest, 1937; G.o prescu, Țările române văzute de artiști francezi
(sec. XViii și XiX), Bucarest, 1926.
7 Seria veche vol. i-X, București, 1968-2001; seria nouă vol. i-Vi, București, 2004-2010.
8 Vezi și P .Păltânea, i storia oraș ului Galați de la origini până în 1918, i, Galați, 1995.
9 Călători străini despre țările române, vol. iV, volum îngrijit de m aria h olban (redactor responsabil),
maria m atilda a lexandrescu-Dersca Bulgaru și Paul Cernovodeanu, București, 1972, p. 343 (în
continuare Călători străini iv )

40
Istorie și culturăcălătorul nostru este fascinat de mărimea Dunării, uriașul fluviu fiind unicul lucru
care-i atrage atenția în zonă:
“În trei zile am ajuns la Galați, care era ultimul oraș al m oldovei
și intrarea în țara turcească. Pe lângă acest Galați trecea Dunărea cea repede <și> de temut, mare și larga infricoșătoare și înspăimântătoare, pentru mulți ca o prăpastie ce înghite oameni și bea sângele omenesc. ”
10
al doilea călător este un italian, t ommaso a lberti. t ommaso a lberti,
originar din Bologna, a fost agentul unei case de comerț din Veneția, care întreținea legături de afaceri cu i mperiul o toman și cu Polonia. În această calitate pleacă, în
mai 1609, la Constantinopol, unde a stat până în noiembrie 1612, când a primit insărcinarea de a duce mai multe care cu marfă la Liov. Cu acest prilej, alberti
a străbătut m oldova, oprindu-se în decembrie 1612 la i ași. După împlinirea
misiunii sale, alberti s-a înapoiat de la Liov cu 60 de care încărcate cu blănuri și
alte mărfuri, tot pe drumul pe unde venise. a trecut astfel din nou prin m oldova,
ajungând la Constantinopol, la 1 iunie 1613
11. mărturia lui este foarte importantă
pentru că reprezintă „cea dintâiu descriere a Galaților”12 Călătoria lui este dinspre
Constantinopol spre Liov:
„La 3 <decembrie> am ajuns la Galați, oraș pe malul Dunării,
stăpânit de domnul m oldovei. a m descărcat mărfurile din luntre și
am stat în acel loc toată ziua pentru a lega mai bine baloturile și a găsi care pentru călătoria noastră. În 4 <decembrie> am rămas tot acolo; am pus să ni se slujească liturghia în felul românilor; ne-am simțit foarte bine <acolo>, am găsit pește mult și bun adicä: moruni proaspeți, nisetri, păstrugă în cantitate foarte mare și la un pret foarte ieftin, aproape pe nimic; mare mulțime de iepuri, cu 5 bani unul; n-am găsit găini și alte păsări, toate lucrurile fiind prădate de tătari încă de acum patru luni. La 5 <decembrie> am pornit de acolo cu mărfuri cu tot <și> am mers toată noaptea la lumina lunii, pe ger. ”
13
10 Călători străini iv , p.347
11 Călători străini iv , 357; r .ortiz, op.cit., p.113-114; N.i orga, Călători, ambasadori , p .5-6.
12 N. i orga, i storia Românilor prin călători , i, p. 267
13 tommaso alberti, v iaggio a Costantinopoli di Tommaso Alberti (1609-1621), publicato da

41
Istorie și culturăal treilea călător este un călugăr, Paolo Bonnicio, care a locuit nouă ani
în Țările r omâne, și care a fost secretar al mai multor domni români, r adu
mihnea, a lexandru iliaș etc.14 Încercând să-și rezolve situația călugărul nostru,
aflat la Galați, trimite la Constantinopol o scrisoare în care cere documente care
să-i certifice poziția. Îngrijorat de situația sa scrisoarea nu conține descrieri ale Galațiului, ci doar o precizare că:
„aici in Galați sunt vreo 16 case cu o biată bisericuță, și eu mi
manlengo” cu mare chin. Să mai știe sfinția voastră că în fiece zi catolicii aceștia ai noștri se fac ortodocși pentru că nu au preot, îndeosebi în ceasul morții. ”
15
această scrisoare este completată de o relatare cu mai multe informații care
dovedește o bună cunoaștere, atât geografică, cât și personală a Țărilor r omâne.
Galațiul apare în descrierea geografică a sudului m oldovei:
„de la Focșani până la Galați nu sunt orașe, ci sunt multe sate;
râul Siret desparte m oldova de Țara r omânească de la a djud până la
Vădeni, care este o mică localitate în ținutul Brăilei, sub stăpânirea turcilor, și acest Siret se varsă în Dunăre aici la Vădeni; acest Vădeni este o schelă unde se plăteste vamă turcilor când se trece în m oldova,
adică prin punctul de trecere de la Brăila, dar trecerea mare din Țara r omânească în m oldova este pe la Focșani. De la Vădeni până
la Galați sunt cam 10 mile pe Dunăre, dar pe uscat este mai mult; Galați este schela domnului m oldovei pentru mărfurile care merg din
turcia în Polonia și invers. Întreaga vamă a m oldovei se arendează
vameșilor pe 35 sau 40000 de scuzi și aceștia pun după aceea oamenii lor de încredere în toate schelele, dar schelele principale sunt Galați pe Dunäre și h otinul pe Nistru. ”
16
Sunt mai multe posibilități de a ajunge de la i ași la Galați, toate pline de
primejdii:
De la Bârlad pentru a ajunge la Galați, se poate merge pe cinci
drumuri, după cum va fi nevoie, căci pe întinderile deschise se află
alberto Bacchi della Lega, Bologna, 1889, p.15-16, cs iV , p.360; N.i orga, Călători, ambasadori , p.
11; r .ortiz, op.cit., p. 115.
14 Călători străini despre țările române , vol. V , volum îngrijit de m aria h olban (redactor responsabil),
maria m atilda a lexandrescu-Dersca Bulgaru și Paul Cernovodeanu, București, 1973, p. 11-13. (în
continuare Călători străini v )
15 ibidem, p. 16-17.
16 ibidem, p. 20.

42
Istorie și culturălotri călări, care răpesc oameni <și fură> și lucruri de prin locurile
deschise, din sate și din păduri și sunt două zile de mers. 17
Singura referință directă este o reluare a informația din scrisoare privitoare
la catolicii din Galați:
La Galați sunt vreo 20 de case și au o bisericuță închinată Sf.
marii și ei spun că sunt de ai papei, dar fac totul ca schismaticii; am stat
câtva timp cu ei, însă nu aveam cu ce să mă țin.18
Călugărul aventurier Niccolo Barsi călătorește prin m oldova între 1633
și 1639, în două rânduri, însă doar prima oară vizitează Galațiul. e ste o relatare
incitantă, plină de amănunte surprinzătoare, într-un stil mai degrabă jurnalistic.19
După ce ne-am venit în fire am călătorit timp de trei zile fără
încetare și am ajuns în orașul Galați, loc foarte frumos, așezat pe malul fluviului Dunărea, pe care se aduc până în acest oraș prea frumoase mărfuri din Constantinopol și t rapezunt, iar din acest oraș se vinde
unt și brânză. a ici locuiesc moldoveni, turci, greci, unguri. Catolicii
au o bisericuță. Se găsește pește din belșug, morun, icre negre, nisetri și crapi. Ne-am oprit puțin pentru a ne odihni caii și apoi am ieșit din oraș.
20
alt italian, m inoritul conventual Benedetto emanuele r emondi din m ilano
nu a venit in m oldova din i talia, ci de la Constantinopol21, și este ceva mai zgârcit
în informațiile despre Galați:
mai întâi, la intrarea mea în acea provincie, am găsit acolo o
biserică de-a noastră, clădită din lemn, în orașul ce se cheamă Galați și este așezat pe malul fluviului Dunărea; aici locuiesc 12 famili de unguri catolici, fără preot și uneori vin în acest oraș câțiva negustori catolici ragusani pentru mărfurile și negoțul lor.
22
Solia lui Woicieh m iaskowski din 1640,23 este importantă din punct de vedere
politic, dar foarte săracă pentru cunoașterea Galațiului: 1 iulie. Duminică am stat pe malul Dunării lângă Galați mulțumind lui Dumnezeu în bisericuța catolică de
17 Ibidem, p. 22.
18 ibidem, p. 27
19 ibidem, p. 69
20 ibidem, p. 82-83
21 ibidem, p. 91
22 ibidem, p. 94
23 ibidem, p. 150

43
Istorie și culturăacolo că am scăpat de i spir pașa și că eram în sfârșit în Țara m oldovei. Ceaușii au
trecut și ei Dunărea după mine, înainte de revărsatul zorilor.24
relatarea seacă a solului e completată de cea a secretarului acestuia, a chacy
taszychy:
La 1 iulie ne-am oprit lângă Galați un orășel moldovenesc în
câmp, pe malul Dunării. a ici am avut un popas bun, mai bun decât
toate cele turcești. De dimineață, solul s-a dus la mica biserică romano-
catolică; după amiază un panglicar a venit in tabără și a arătat diferite scamatorii, între care și aceasta: ținea pe nas un băț înalt, pe care se afla cumpănit un ulcior cu apă și astfel juca, sau, ținând o piatră între dinți, și luând un lemn mare pe cap, zvârlea lemnul cu ajutorul pietrei. De acolo am făcut următoarele popasuri: la t oncești, tecuci, Bârlad,
Scânteia și la 7 iulie la i ași.
25
următorul călător este călugărul minorit observant Bartolomeo Bassetti din
Piano, trimis de Congregația de Propagandă Fide în m oldova, la sfârșitul anului
1639, și ajuns aici în 1640, însoțind pe Benedetto r emondi, care aducea și o copie
a rezoluțiilor conciliului de la Florența26. raportul călugărului înfățișează situația
lăcașurilor catolice și a enoriașialor lor din toată m oldova. Pentru Galați avem
situația:
Biserica din Galati, nu se știe cărui sfânt este închinată, este de
lemn, acoperită cu șindrilă. a re un altar cu chipul m aicii Domnului, al
Sf. Dominic și al Sf. e caterina din Siena; în dreapta Sf. Nicolae, în stânga
Sf. m artin. e ste lungă de 16 pași, largă de 7… etc. Case de catolici sunt
13; suflete, 63; de impărtășit, 48. Nu este paroh. Case de schismatici sunt 3 000 (!), socotindu-se aici și turcii și celelalte neamuri. Suflete, 1 300. Șase biserici și o mănăstire a grecilor unde stau 8 călugări
27.
Petru Bogdan Bakšić (Baksev) sau Pietro Deodato Bakšić, cum obișnuia să
i se spună în stil italian, s-a născut la Ciprovac, Bulgaria. Îndeplinește mai multe funcții în rândul ierarhiei catolice din Bulgaria, devenind în 1641 episcop de Sofia.
22 septembrie 1641. a m vizitat orașul Galați, așezat pe malul
Dunării, în câmpia dintre cele două râuri, unul care desparte m oldova
de Țara r omânească și se chiamă Siret, celălalt care desparte partea
de răsărit a țării de t artaria m ică și se numește Prut; amândouă sunt,
24 ibidem, p. 159; P .P .Panaitescu, op.cit., p. 42
25 ibidem, p. 173
26 ibidem, p. 175
27 ibidem, p. 180

44
Istorie și culturădupă cum am spus mai sus, râuri mari peste care trebuie să treci cu
luntrea. orașul acesta are din belșug pește și tot felul de vite ca: boi, vaci și alte patrupede; are multe vii și produce grâu destul. a ici este
schela Dunării unde domnul ia vamă de la călătorii care trec din t urcia
pentru a merge în m oldova, Polonia și u ngaria sau t ransilvania; pe
aici trec toate caravanele care vin din Constantinopol, fie pe apă sau pe uscat; corăbii și vase mari care vin din m area Neagrä pe Dunäre încarcă
și alte mărfuri aici, în orașul Galați.
28….. În acest oraș (= Galați) sunt
43 de catolici pentru împărtășanie și 8 copii; sunt de origine maghiară, dar puțini din ei mai știu ungurește și vorbesc românește. au o biserică
de lemn, acoperită cu paie, lungă de 12 pași și lată de 5 pași, cu două uși, închinată Sf. Nicolae papa. N-au nimic pentru oficierea slujbei, și rareori vin aici preoți, pe de o parte pentru că sunt puțini catolici, și pe de alta pentru că sunt cam departe de alte localități, unde se găsesc preoți. i-am miruit pe toți, deoarece niciodată n-a fost vreun episcop în acest oraș.
29
iezuitul ungur Pall Beke a stat în m oldova mai mult timp, între 1644 și 1653,
încercând să refacă influența iezuiților. a ici a avut susținerea lui m arco Bandini,
dar a sfârșit prin a fi revocat.30 Cum m oldova nu era pentru iezuit decât o etapă, el
dorind să ajungă până în China pentru a-i converti pe necatolicii de acolo, Beke are scurte descrieri ale locurilor, accentul căzând pe prezentarea relațiilor dintre catolici și domn sau din interiorul congregației catolice, nelipsite de conflicte:
31
Galați este vestitul port al negustorilor pe țărmul Dunării în
marginea dinspre Bulgaria.32
următorul călător tot călugăr italian este de asemenea preocupat de situația
catolicilor din Galați, Francesco m aria Spera punând accentul pe lipsa unui preot
catolic pentru comunitatea catolică din Galați.33 ultimul călător al primei jumătăți
a sec. al XVii-lea este un călugărul rus, a rsenie Suhanov. La 1649, din porunca
țarului a lexei m ihailovici, este dat ca însoțitor patriarhului Paisie al i erusalimului,
care vizitează rusia. trimis împreună cu acesta în țările ortodoxe și ducând scrisori
ale țarului către domnii români, Vasile Lupu și m atei Basarab călătorește de trei
28 ibidem, p. 226
29 ibidem, p. 227
30 Lucian Periș, Prezențe catolice în Transilvania, Moldova ș i Țara Românească (1601-1698), (ed.
ovidiu Ghitta), Blaj, 2005, pp. 229-238.
31 ibidem, p. 271-273
32 ibidem, p. 281
33 Ibidem, p. 391

45
Istorie și culturăori în moldova și Țara r omânească în anii 1649-1651, apoi la Constantinopol,
muntele a thos și i erusalim. În 1654 vine a patra oară în m oldova, dar nu se știe
nimic despre această călătorie.34 În primele două relatări nu există nicio referire la
Galați, iar în a treia:
În ziua de 5 mai a rsenie a plecat din i ași și s-a dus la Vaslui și la
Bârlad. În ziua de 8, după amiaza, a sosit la Galați. Galații, oraș al lui
Vasile voievod, este așezat pe malul Dunării, aici locuiește a tanasie,
fost patriarh de Constantinopol, într-o mănăstire. În ziua de 11 <mai> grecii au plecat la Constantinopol pe calea ce merge pe uscat și au trecut râul Dunărea, s-au dus la m ăcin. i ar a rsenie s-a oprit la Galați,
asteptând vești de la patriarh.
35
Concluzii: i nformațiile despre Galațiul de la începutul sec. al XVii-lea sunt
destul de sumare. Călătorii străini se concentrează pe informațiile geografice, descrierea drumurilor, primejdiile lor, ca și pe amănunte importante pentru misiunea lor. Cum majoritatea călătorilor sunt călugări catolici care au diverse însărcinări în m oldova avem un tablou fidel al evoluției credinței catolice în zonă,
în oraș fiind o comunitate catolică nu prea mare, dar fără un preot stabil mult timp, de-abia în 1647 Simone m isercich din Sebenico, minorit conventual, a venit în
moldova și a fost paroh la t rotuș, Bacău și Galați.
36
Nr. crt. Călătorul străin anul Nr. Case catolici
1 Paolo Bonnicio 1630 16
2 Paolo Bonnicio 1632 20
3 Benedetto emanuele remondi1636 12
4 Bartolomeo Bassetti 1643 13
5 Petru Bogdan Bakšić 1650 43 de catolici pentru împărtășanie și 8 copii
După cum se vede, numărul de catolici e constant pe durata celor 50 de ani.
Biserica catolică din oraș este menționată de majoritatea călătorilor străini: Paolo Bonnicio, Niccolo Barsi, Benedetto emanuele r emondi, Woicieh m iaskowski,
achacy t aszychy, Bartolomeo Bassetti, Petru Bogdan Bakšić, Francesco m aria
Spera, Bonaventura din Campofranco. r olul comercial al Galațiului este subliniat
doar de Paolo Bonnicio, Niccolo Barsi, Petru Bogdan Bakšić și Pall Beke, dar
34 ibidem, p. 399
35 ibidem, p. 411
36 ibidem, p.436

46
Istorie și culturănu pentru că era redus, ci pentru că ceilalți călători erau preocupați de altele. Se
mânca bine și ieftin la Galați, în special pește „moruni proaspeți, nisetri, păstrugă în cantitate foarte mare și la un pret foarte ieftin, aproape pe nimic” , după cum zice tommaso a lberti, confirmat de Niccolo Barsi: ”se găsește pește din belșug, morun,
icre negre, nisetri și crapi” și de Petru Bogdan Bakšić „orașul acesta are din belșug pește” , dar se mai găsea și alceva: „mare mulțime de iepuri, cu 5 bani unul” și dacă nu erau jafuri ale tătarilor, găini. (t ommaso a lberti)
Se tranzacționau multe mărfuri pe aici, uneori menționate generic (Paolo
Bonnicio, Pall Beke, Benedetto emanuele remondi), alteori nominalizate direct,
cum ar fi untul și brânza (Niccolo Barsi) sau vitele, mari și mici (Petru Bogdan Bakšić). Galațiul contribuia cu grânele din zonă și cu vinurile sale care, se pare, erau produse în cantitate suficientă pentru a avea și surplus.
Ca și grup etnic catolicii maghiari apar în multe relatări, din motive arătate
mai sus; pe lângă ei și moldoveni se mai găsesc turci și greci (Bartolomeo Bassetti, Niccolo Barsi).
Considerăm că informațiile cuprinse în relatările călătorilor străini aduc o
lumină specială asupra „schelei de la Dunăre” , lumină oricum difuză, dar cu un grad mare de mister.

47
Istorie și culturăREGIMUL DE PORTO-FRANCO ÎN ATENȚIA
PARLAMENTARILOR DE COVURLUI, ÎN PERIOADA
1882-1889
Prof. Ramona-Elena Liv AN,
Școala „Sf. Împărați”
După anul 1879, reprezentanții Județului Covurlui în Parlamentul r omâniei
au desfă șurat o activitate intensă, luând poziție cu privire la variate probleme,
statutul de porto-franco al orașului Galați fiind una dintre acestea. În cadrul
dezvoltării activității comerciale interne și, mai ales, externe din primele decenii ale secolului al XiX-lea, ora șul Galați, singurul port al m oldovei, deținea un loc
de frunte. Pe aici treceau aproape toate mărfurile care intrau și ieș eau din țară.
abolirea monopolului otoman la 1829 și înlesnirile din perioada regulamentară
vor duce la creș terea simțitoare a rolului portului Galați în cadrul economiei
moldovei și, apoi, al r omâniei. În condițiile slabei dezvoltări a căilor de
comunicație, a existenței unui regim vamal aspru și a altor piedici pentru comerț, una dintre înfăptuirile care puteau contribui la dezvoltarea Galaților, era acordarea privilegiului de porto-franco. a cesta presupunea scutirea de taxe a mărfurilor
străine care intrau în ora ș sau se aflau în tranzit, taxe vamale fiind percepute doar
pentru mărfurile ce urmau să fie vândute în țară. avantajul, având menirea de a
atrage îndeosebi negustorii străini, ducea la înviorarea comerțului și, implicit, la dezvoltarea generală a ora șului care se bucura de înlesnirile regimului de port liber
1.
După 1832, acțiunile negustorilor gălățeni în vederea obținerii acestui privilegiu s-au intensificat. trecerea domnitorului mihail Sturza prin Galați, în 1834, la
întoarcerea din Constantinopol, a oferit prilej obș tii negustorilor de a-i înmâna o
jalbă care cuprindea în detaliu măsurile și mijloacele ce puteau asigura instituirea regimului de porto-franco: îmbunătățiri aduse carantinei, asigurarea libertății depline pentru depozitarea în magaziile portului a cerealelor din Valahia și pentru exportul tuturor produselor din moldova, înființarea unui serviciu permanent de
poștă
2. hrisovul domnesc din 1 octombrie 1836, sintetizând hotărârile luate până
atunci în vederea facilitării comerțului la Galați, a fost ultimul pas în acțiunea de reglementare definitivă. Pe baza prevederilor acestui document, s-a dat la 17 martie 1837 „ așezământul de antrepozit și porto-franc” pentru Galați, urmând să
fie aplicat începând de la 1 iunie acela și an.
1 Dumitru D. r usu, Gh. Bujoreanu, Contribuții la cunoaș terea înfăptuirii regimului de porto-franc la
Galați , în „Danubius” , V , 1971, p. 155.
2 ibidem, p. 158.

48
Istorie și culturăCu toate limitele de conținut ale a șezământului și a neajunsurilor ivite în
aplicarea acestuia, contribuția sa la dezvoltarea portului și ora șului Galați, și
implicit a comerțului intern și extern al moldovei, nu a încetat să se facă simțită.
S-a constatat, astfel, după 1837, o creș tere simțitoare a tranzitului de mărfuri
prin portul Galați și o dezvoltare urbanistică mai rapidă pe calea modernizării
orașului3. Statutul de porto-franco a conferit ora șului Galați un cadru de dezvoltare
deosebit și rolul de punte de legătură între economia românească și circuitul comercial internațional. o primă consecință a fost dezvoltarea comerțului, care a determinat și dezvoltarea navigației. Pentru efectuarea tranzacțiilor comerciale, a operațiilor de încărcare și descărcare a vaselor a fost nevoie de o forță de muncă
tot mai numeroasă. a crescut astfel populația ora șului și s-au instalat aici tot mai
mulți comercianți, dar și agenții de navigație străine; s-au deschis și reprezentanțe consulare ale unor puteri europene. Datorită statutului de porto-franco și în corelație inevitabilă cu situația internă și internațională, ora șul Galați și-a creat un
renume internațional, o economie și o cultură locală cu un loc distinct în cadrul general național
4.
În deceniul al optulea al secolului al XiX-lea, a început să fie vehiculată
ideea desființării regimurilor de porto-franco. era momentul în care, după transformări profunde în viața economică și politică românească generate de realizarea u nirii și de marile reforme ce au urmat acesteia, preocuparea de
căpetenie a cercurilor politice, guvernamentale și neguvernamentale, devenise dobândirea independenței depline, de stat și economice. t oate strădaniile
anterioare în această direcție trebuiau să-și afle încununarea pe plan economic, dacă nu definitiv, cel puțin în parte, făcându-se un pas important și marcându-se un nou punct de plecare prin tariful vamal preconizat de legea generală a vămilor din iunie 1874. a ceasta prevedea înființarea, până în 1878, de
antrepozite pentru mărfurile străine în porturile Galați, Brăila, i smail, Giurgiu
și t urnu Severin, ceea ce însemna dispariția regimului de porto-franco.
antrepozitele nu au fost create până în 1878, faptul impunând ca legea din 17
aprilie 1878 să hotărască amânarea datei de încetare a drepturilor de porto-franco până la 1 ianuarie 1880. La 15 februarie 1880, s-a votat o nouă lege care menținea acest statut pentru Galați și Brăila pentru încă 10 ani. De asemenea, se recunoș tea sau se acorda acela și privilegiu porturilor t ulcea, Sulina și
Constanța
5.
3 ibidem , p. 162.
4 ingrid Bahamat, Oportunitatea regimului de porto-franco la Galați reflectată în dezbaterile
parlamentare din a doua jumătate a secolului al xix, în „Danubius” , XVii, 1997, p. 106.
5 Constantin Bu șe, Comerțul exterior prin Galați sub regimul de port franc (1837-1883), e d.
academiei r .S.r, Bucureș ti, 1976, pp. 185-186.

49
Istorie și culturăS-a prefigurat, astfel, încetarea unei stări de lucruri care dăinuia de aproape
cinci decenii și în cadrul căreia se dezvoltase și înflorise comerțul exterior
românesc. t ocmai de aceea, în jurul problemei desființării sau menținerii
regimurilor de porto-franco s-a declan șat o vie dispută. a rgumentele pro și contra
trebuie amintite, pentru înțelegerea măsurilor luate, semnificația și consecințele lor pentru comerțul Galaților.
Primele reclamații și proteste au pornit de la cei care, mai mult sau mai
puțin apropiați de cercurile guvernamentale, „se întemeiau pe apărarea intereselor industriale”; existența porturilor libere, considerau ei, „devenise un obstacol la înființarea și propă șirea industriei naționale” , în primul rând și cu deosebire în
interiorul acestor ora șe-porturi. „ tot astfel sufereau și industria șii din restul țării” ,
produsele lor nu puteau să concureze și să-și găsească plasament atât pe piața internă, cât mai ales pe piața acestor ora șe, inundate de mărfurile străine scutite
de taxe în cazul consumării lor pe loc. or, acest fapt producea „goluri însemnate în bugetul țării” , „scutirile și contrabanda ajunseseră să coste pe stat sume anuale ce se cifrau cu milioanele” . Guvernul era „convins că porturile france de la Galați și Brăila nu mai corespund trebuințelor țării, că existența lor vătămătoare pentru întrega țară folosea numai la o mică parte din populațiunea locală” . t otodată,
dacă până la 1871-1875 Galații și Brăila constituiseră punctele de legătură cele mai lesnicioase și cele mai puțin costisitoare între comerțul r omâniei și cel
internațional pe calea apei, după această dată căile ferate le vor submina poziția, dând o mai mare greutate traficului pe uscat.
De cu totul altă părere au fost mulți alții. m. Kogălniceanu a fost, ani în
șir, un apărător statornic al regimului de porto-franco. Încă în 1875, el susținuse în Camera Deputaților cererea gălățenilor de a se prelungi cu opt ani existența privilegiului, dar amendamentul său fusese respins. a cestuia i s-au mai adăugat
atât comercianții gălățeni, cât și parlamentarii de Covurlui în diferite legislaturi
6.
La 20 decembrie 1882, Camera a luat în discuție proiectul de lege privind
suprimarea, începând cu 1 aprilie 1883, a privilegiului de porto-franco7. Luând
apărarea ora șului pe care îl reprezenta în calitate de deputat, G. Dumitrescu-
Cămăra șu a combătut proiectul de lege, arătând că prin desființarea statutului de
porto-franco, r omânia „va fi uitată de marele comerț al e uropei” . Vorbitorul a
dat ca exemplu faptul că țara noastră ajunsese să fie cunoscută în e uropa datorită
comerțului ei și a încheiat cerând Camerei să nu sărăcească Galații prin votarea legii, cu atât mai mult cu cât în trecut acesta avusese contribuții importante la
6 ibidem , pp. 186-187.
7 „Dezbaterile Corpurilor Legiuitoare” , nr. 43, sesiunea 1882-1883, ș edința a dunării Deputaților
din 20 decembrie 1882, p. 535.

50
Istorie și culturăbugetul statului8. un alt deputat de Covurlui, G. mihăilescu, a solicitat ca discutarea
proiectului să fie amânată până la înființarea de antrepozite în portul Galați.
Propunerea lui a fost însă respinsă, iar Camera a votat legea9.
În ziua următoare, N. Catargi, deputat de Covurlui, a protestat vehement,
atrăgând atenția că nu fusese respectată procedura, care cerea ca între depunerea proiectului de lege și discutarea lui să treacă trei zile. În consecință, deputații gălățeni fuseseră luați pe nepregătite. În ideea reparării, măcar în parte, a răului facut, deputatul a susținut, alături de G. m ihăilescu, transformarea temporară
a magaziilor particulare din port în antrepozite, pentru înlesnirea comerțului
10.
Deși la acea dată m. Kogălniceanu nu reprezenta Covurluiul în Parlament, acesta a intervenit totu și categoric în favoarea regimului de porto-franco. Încercarea
lui a fost însă zadarnică, întrerupându-se astfel „o stare de lucruri care a adus în românia râuri de aur”
11.
Cererilor repetate ale reprezentanților județului Covurlui de a se lua în
discuție legea de înființare a antrepozitelor, prim-ministrul i.C. Brătianu le-a răspuns că problema principală în acel moment era revizuirea Constituției, motiv pentru care orice alte probleme trebuiau amânate
12.
După deschiderea sesiunii Corpurilor Legiuitoare în noiembrie 1884,
principala preocupare a parlamentarilor de Covurlui a fost încercarea de a restabili regimul de porto-franco pentru Galați și Brăila, înaintând în acest sens un proiect de lege. În expunerea de motive, deputatul G. m ihăilescu a afirmat că
„porturile Galați și Brăila, odinioară libere și înfloritoare, astăzi sunt în decadență.
Capitalurile, împreună cu comerțul cel mare, se retrag; afacerile se împuținează; într-un cuvânt, ruina bate la u șa acestor porturi; exportul este nul, valoarea
proprietăților scade, populațiunea se împuținează. o piniunea publică atribuie
această stare de decadență la cauza suprimării regimului de porto-franco”
13.
Vorbitorul a mai subliniat faptul că, în 183414, când se instituise porto-francul,
comerțul în Galați era aproape nul și că în scurt timp, până în 1838, acesta se dezvoltase foarte mult, evoluție care avea să continue și în deceniile următoare. Dar, „de la 1874, de când se decretă în principiu abolirea porturilor-france și de la 1883, când se puse în fapt, marile porturi ale româniei, Galații și Brăila, au mers
și merg mereu spre decadență”
15. arătând că bunăstarea acestor porturi aducea
8 ibidem, p. 536.
9 ibidem .
10 ibidem , nr. 44, ș edința a dunării Deputaților din 21 decembrie 1882, p. 537.
11 ibidem.
12 ibidem , nr. 53, ș edința a dunării Deputaților din 15 ianuarie 1883, p. 740.
13 ibidem , nr. 25, sesiunea 1884-1885, ș edința a dunării Deputaților din 19 decembrie 1884, p. 424.
14 În 1834 gălățenii au cerut instituirea porto-francului, dar legea datează din 1837.
15 „Dezbaterile Corpurilor Legiuitoare” nr. 25, sesiunea 1884-1885, ședința adunării Deputaților

51
Istorie și culturămari beneficii și țării întregi, G. m ihăilescu a încheiat cu solicitarea de reînființare
a zonelor libere16. Proiectul de lege propus a mai prevăzut ca regimul să fie acordat
pe termen de opt ani, timp în care trebuiau construite docurile și antrepozitele
necesare depozitării produselor destinate exportului, ca și a mărfurilor venite din import, conform legii din ianuarie 1881
17.
În februarie 1884, a fost luat în discuție proiectul de buget al ministerului de
finanțe. Luând cuvântul, N. i strati, deputat de Covurlui, a salutat ideea ministrului
de finanțe de a introduce un serviciu nou, acela al antrepozitelor. În viziunea vorbitorului, problema era dacă acest serviciu exista într-adevăr. De aceea, a cerut luarea de măsuri pentru organizarea reală a serviciului și a subliniat că numirea a sute de funcționari nu reprezenta un remediu. Deputatul a condamnat măsura desființării statutului de porto-franco la Galați și Brăila, atrăgând atenția asupra faptului că de pe urma acestui lucru profitase r usia, care crease porturi
libere la r eni și i smail, pentru a-i atrage pe comercianții străini. În consecință,
exprimând părerea tuturor reprezentanților județului Covurlui, i strati a propus
ca până la construirea antrepozitelor, să se închirieze magaziile particulare, unde „străinătatea să aibă un loc sigur spre a-și depune marfa”
18.
Discuția proiectului de lege a fost reluată în Cameră, în martie 1885, când
m. Kogălniceanu, raportorul legii, a făcut o expunere amplă și bine argumentată privind necesitatea reînființării regimului de porto-franco pentru porturile Dunării de Jos
19. argumentația acestuia s-a bazat pe o realitate economică: exista o balanță
excedentară rezultată din faptul că „exportul produselor noastre întrecea cu mult valoarea mărfurilor importate” , care s-a datorat, în primul rând, porturilor-france, de unde marile case de comerț luau mari cantități de produse, iar țările învecinate, mai ales Bulgaria și Serbia cumpărau o parte din produsele importate din a nglia și
Franța. În plus, era evident regresul celor două ora șe, Galați și Brăila, unde imediat
după aplicarea legii din 1882, se constatase „deprecierea proprietăților și închiderea caselor celor mai importante de comerț, reducerea la mizerie a proprietarilor cari au vărsat capitalurile lor în construcțiuni ce în mai puțin de jumătate de secol au făcut din Galați m arsilia Dunării și din ambele ora șe gemine fala și bogăția
româniei” . Combătându-i pe cei care se refereau la greutățile și pierderile aduse
administrației vămilor de cele două porturi-france, vorbitorul a opinat că acestea nu suportau comparație cu uria șele avantaje pe care statul le avea de pe urma
acestor porturi. a stfel, taxele vamale de care erau scutite mărfurile ce intrau în
din 19 decembrie 1884, p. 424.
16 ibidem , p. 425.
17 ibidem , nr. 72, ș edința a dunării Deputaților din 5 martie 1885, p. 1255.
18 ibidem, nr. 103, ș edința a dunării Deputaților din 25 februarie 1884, pp. 1462-1463.
19 ibidem , nr. 72, ș edința a dunării Deputaților din 5 martie 1885, pp. 1242-1255.

52
Istorie și culturăporturile Galați și Brăila puteau fi compensate prin veniturile vamale generale
obținute de pe urma unui comerț mai activ și mai întins.
În aceea și ședință, G. m ihăilescu a luat cuvântul tot pe marginea chestiunii
porto-francului20 și și-a început discursul prin a aduce mulțumiri lui m.
Kogălniceanu, raportorul legii, care se preocupase de această problemă de primă importanță pentru economia regiunii Dunărea de Jos. a firmând că existența
porturilor-france nu era doar o problemă locală pentru Galați și Brăila, ci că privea țara toată și comerțul ei în ansamblu, vorbitorul a pus chestiunea în strânsă legătură cu alte acțiuni economice controversate ale guvernului liberal condus de i.C. Brătianu, anume convenția comercială cu a ustria și problema egalizării
tarifelor de transport. Deputatul de Covurlui a mai făcut și o scurtă istorie a desființării statutului de porto-franco, reamintind că prevederea fusese inclusă în legea vamală din 1874; apoi, legea propusă de liberali în 1879 acorda o perioadă de grație de zece ani, pentru ca în decembrie 1882, actul legislativ să fie prezentat prin surprindere și votat, fiind pus în aplicare începând cu 1 aprilie 1883
21. Deputatul
a mai atras atenția asupra faptului că desființarea porturilor-france se făcuse fără ca în prealabil să se fi construit antrepozite sau măcar hambare provizorii pentru depozitarea mărfurilor, astfel că acestea zăceau în noroaiele din Galați și Brăila. Ca urmare, marile case de comerț î și lichidaseră afacerile. Subliniind faptul că nici
țara nu avusese de câ știgat de pe urma acestei măsuri, m ihăilescu a prezentat o
situație statistică prin care dovedea că atât veniturile generale ale țării, cât și taxele vamale percepute la Galați scăzuseră an de an după desființarea porto-francului
22.
În concluzie, a fost cerută reînființarea statutului, cel puțin până la construirea docurilor, înlăturarea convenției comerciale cu austria, care dezavantaja românia,
precum și egalizarea tarifelor de transport
23. urmare a nesoluționării cererii lor, în
ziua următoare deputații de Covurlui, N. Catargi, G. mihăilescu, C.P . malaxa, P .
Botzan și G. a ntache, toți liberali guvernamentali, și-au prezentat demisiile24.
În sesiunea parlamentară 1885-1886, deputații de Covurlui, reîntor și în
Cameră la cererea electoratului25, au continuat să lupte pentru reinstituirea
regimului de porto-franco la Galați și Brăila și pentru menținerea lui până când vor fi construite docurile. u n amendament în acest sens a fost propus
20 ibidem , p. 1289.
21 ibidem , p. 1290.
22 ibidem , pp. 1291-1292.
23 ibidem , pp. 1294-1295.
24 ibidem , nr. 74, ș edința a dunării Deputaților din 6 martie 1885, p. 1296.
25 „Dezbaterile a dunării Deputaților” nr. 11, sesiunea 1885-1886, ș edința din 30 noiembrie 1885,
p. 133. r eîntor și în Parlament, deputații de Covurlui, în frunte cu G. m ihăilescu, au format o
disidență și au trecut în opoziție, „dar fără a transige cu principiile liberale” („ Vocea Covurluiului”, nr. 3545/15 ianuarie 1888).

53
Istorie și culturăde N. Catargiu26, cu prilejul discutării proiectului de răspuns la m esajul
tronului. t ot atunci, G. m ihăilescu a arătat că, alături de ceilalți reprezentanți
ai județului, se simțea măgulit de solicitudinea exprimată în m esajul
tronului cu privire la porturile Brăila și Galați, exprimându-și convingerea
că îmbunătățirile preconizate se refereau la construirea docurilor, care, deși
hotărâtă din 1881, nu fusese demarată din lipsa studiilor complete în această privință. referindu-se cu precădere la situația Galațiului, deputatul a insistat
asupra faptului că docurile erau preconizate a fi construite în Bădălan, locație complet nepotrivită, fiind departe de port, insalubră și foarte izolată, iar în plus, cheltuielile erau mult mai mari decât cele prevăzute inițial
27. Pentru
îmbunătățirea situației generale a ora șului pe care îl reprezenta, m ihăilescu a
propus unele măsuri care să fie cu adevărat folositoare urbei: construirea unui tunel care să lege ora șul de artera principală de cale ferată, egalizarea tarifelor
de transport pe uscat între Brăila și Galați, construirea unor magazii de cereale în port, înființarea unui birou de analize chimice, folosirea taxei percepută în port pentru pavarea străzilor din josul ora șului
28. transpunerea în practică
a acestor măsuri ar fi pregătit calea pentru construirea docurilor. Vorbitorul a încheiat reiterând importanța pe care existența porturilor france o aveau, atât pentru îmbunătățirea situației generale a ora șelor respective, cât și pentru
menținerea unui echilibru al balanței de plăți comerciale a r omâniei, mai ales
în privința raporturilor cu Germania și a ustria.
În 1889, deputații V . Poienaru și L. Catargiu au cerut din nou reînființarea
statutului de porto-franco pentru Galați. Primul a adus ca argument faptul că taxele vamale, prea multe și prea mari, ruinaseră pe mulți comercianți și determinaseră dispariția unor case de comerț. Ca urmare, concurența nu mai exista, iar consumatorii aveau de pierdut
29. La rândul său, L. Catargiu a arătat că situația
nu era a șa cum o prezentase guvernul. În portul Galați nu erau magazii destule,
iar cele existente erau insalubre și nesigure, astfel că ele aproape că nu foloseau la nimic. Vorbitorul a mai subliniat că nu cerea porto-francul pentru totdeuna, ci solicita aplicarea legii votată în timpul guvernului liberal, privind menținerea acestui statut timp de zece ani, până la construirea de cheiuri și antrepozite
30. În
sprijinul acestora a venit și m. Kogălniceanu care a considerat chestiunea ca fiind „una eminamente națională” și pentru a cărei împlinire luptase „nu de doi sau trei
26 „Dezbaterile a dunării Deputaților” nr. 11, ș edința din 30 noiembrie 1885, p. 133.
27 ibidem , p. 134.
28 ibidem , p. 135.
29 ibidem, nr. 24, sesiunea 1888-1889, ș edința din 11 ianuarie 1889, pp. 452-453.
30 ibidem , nr.25, ș edința din 12 ianuarie 1889, pp. 469-471.

54
Istorie și culturăani, ci de 30 și 40 de ani”31. opoziția guvernului a fost, însă, categorică, proiectul
fiind respins și de această dată.
Deși asemenea inițiative nu vor mai avea loc, au continuat totu și
discuțiile pe marginea importanței jucate de portul franc în cei aproape 50
de ani de existență, în legătură cu legea care i-a pus capăt și remediile care trebuiau aduse porturilor Brăila și Galați pentru ca, fără să se mai revină la privilegiu, comerțul lor să nu aibă de suferit. Ș i, ceea ce trebuia să constituie
punctul de plecare pentru lichidarea porturilor libere, existența docurilor și antrepozitelor, nu a putut să se înfăptuiască decât din 1887 până în 1892, adică mai târziu cu aproape un deceniu. Pentru construirea docurilor de la Galați și Brăila, statul a cheltuit 23.275.091
32, dar problema tot nu a fost rezolvată
în întregime. a stfel, în 1894 deputatul de Covurlui, D. Butculescu a arătat
că acestea, departe de a juca rolul economic pentru care fuseseră destinate, deveniseră un instrument de speculă în mâna cumpărătorilor de grâne, care le transformaseră în magazii de cereale, unde mărfurile erau depozitate fără a se ține seama de calitatea lor și deci nici prețurile nu erau diferențiate. Soluția era, în opinia vorbitorului, înmagazinarea cerealelor pe două categorii pentru ca toată lumea să fie mulțumită
33.
Pe de altă parte, m.G. orleanu a considerat că ceea ce se spunea despre
docurile din Galați și Brăila nu era adevărat, că de fapt dificultățile comercianților se datorau unei proaste administrații și că, din punctul de vedere al construcției, erau printre cele mai bune din e uropa, aducând ca dovadă spusele inginerului
francez m arcel Delmas
34. Pentru ca și utilizarea lor de către comercianți să fie
îmbunătățită, vorbitorul a recomandat micș orarea numărului de formalități
necesare pentru depozitarea și ridicarea mărfurilor. În plus, s-a pronunțat pentru crearea unor instituții auxiliare care să completeze opera de construire a docurilor începută în 1881: înființarea în toate gările feroviare a unor magazii cu încărcare și descărcare mecanică, unde proprietarii să-și înmagazineze recolta, și astfel să nu mai suporte cheltuielile mari legate de întreținerea propriilor depozite de pe moșii, precum și a unor birouri de comision, care să aducă servicii atât comerciantului român, cât și fabricantului din străinătate, prin informarea
acestora cu privire la necesarul real de mărfuri în porturi
35.
31 ibidem , p. 468.
32 ion Bulei, Atunci când veacul se năș tea…Lumea românească (1900-1908), e d. eminescu,
Bucureș ti, 1990, p. 37.
33 „Dezbaterile a dunării Deputaților” nr. 48, sesiunea 1893-1894, ș edința din 23 februarie 1894,
pp.937-938.
34 ibidem , nr. 33, sesiunea 1895-1896, ș edința din 21 februarie 1896, p. 339.
35 ibidem , p. 342.

55
Istorie și culturăÎn 1900, senatorul de Covurlui, i. Plesnilă s-a alăturat celor care considerau
că magaziile instalate în docuri nu corespundeau pentru a primi și păstra mărfurile
care intrau în port, fiind „neîndestulătoare și infecțioase; iarna îngheață tot ce se pune în ele, iar vara se topeș te și se infectează”
36.
Legea pusă în aplicare la 1 aprilie 1883 a creat o oarecare derută, a îndepărtat
din competiția comercială a portului unele case comerciale, a nemulțumit pe cei care se a șteptau ca docurile și antrepozitele preconizate ca înlocuitor al
privilegiului să înlesnească și să dea un aspect nou traficului comercial în portul Galați. În lucrarea sa, Constantin Bu șe se întreabă dacă, într-adevăr, desființarea
privilegiului a fost a șa dezastruoasă cum s-a spus de atâtea ori. Încercând să
găsească un răspuns, autorul face o comparație între comerțul portului franc în anii 1880-1882 și comerțul portului Galați în 1883-1885. a stfel, dacă media
valorilor comerțului prin portul-franc pentru anii 1880-1882 a fost de 59.161.922 lei, pentru anii 1883-1885 media anuală nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, s-a ridicat la 79.151.677 lei, adică mai mult cu 33%. a utorul mai semnalează
faptul că tocmai în anul lichidării regimului de porto-franco s-a produs un adevărat salt în tranzacțiile comerciale, valoarea înregistrată la importul și exportul prin Galați fiind de 92.366.862 lei, cu 38.939.285 lei mai mult decât în 1882. o oarecare scădere sau staționare a înregistrat exportul, ale cărui valori au fost de 23.133.366 lei în 1883, de 20.019.157 lei în 1884 și de 23.239.677 lei în 1885. aș adar, progresul ce a avut loc față de anii 1880-1882 s-a datorat
importului, în valoare de 62.233.496 lei în 1883, de două ori mai mare ca în 1882, de 52.368.623 lei în 1884 și de 39.461.614 în 1885. Nu a fost vorba, prin urmare, de o scădere a comerțului portului Galați, nicidecum o ruină, ci de accentuarea rolului, și până atunci important, pe care îl aveau Galații în cadrul importului pe apă al țării. Ș i dacă lucrurile stăteau a șa, concluzionează Bu șe, când comerțul
prin portul Galați putea să crească și după suprimarea privilegiului, înseamnă că acesta devenise inoperant, inutil
37.
analizând dezbaterile parlamentare cu privire la oportunitatea reacordării
statutului de porto-franco ora șului Galați, se poate deduce faptul că, în concepția
majorității oamenilor politici români, acestă problemă era de domeniul trecutului. opiniile expuse relevă coexistența, în a doua jumătate a secolului al XiX-lea a
principiilor liber-schimbiste și a celor protecționiste în gândirea economico-politică.
În ceea ce priveș te evoluția ora șului Galați, direcția imprimată în perioada
anterioară și-a făcut simțită prezența și în ultimele decenii ale secolului al XiX-
36 „Dezbaterile Senatului” nr.49, sesiunea 1899-1900, ș edința din 29 februarie 1900, p. 812.
37 Constantin Bu șe, op. cit., p. 190.

56
Istorie și culturălea. t reptat, după o perioadă de debusolare, economia locală s-a reorientat spre
industrie, comerțul și navigația având un rol secundar.
Bibliografie
izvoare1. „Dezbaterile Corpurilor Legiuitoare” , 1882-1885. „Dezbaterile a dunării Deputaților” , 1895-1896.
„Dezbaterile Senatului” , 1899-1900.2. Periodice „ Vocea Covurluiului” ,1888.

lucrări
Bahamat , ingrid, Oportunitatea regimului de porto-franco la Galați reflectată
în dezbaterile parlamentare din a doua jumătate a secolului al xix, în “Danubius” , XVii, 1997.
Bulei, i on, Atunci când veacul se năș tea…Lumea românească (1900-1908),
ed. eminescu, Bucureș ti, 1990.
Bușe, Constantin, Comerțul exterior prin Galați sub regimul de port franc
(1837-1883), e d. academiei r .S.r, Bucureș ti, 1976.
rusu, Dumitru D., Bujoreanu, Gh., Contribuții la cunoaș terea înfăptuirii
regimului de porto-franc la Galați, în „Danubius” , V , 1971.

57
Istorie și culturăDE LA MONUMENTUL „UNIRII” LA MONUMENTUL
LUI ALEXANDRU IOAN CUZA
Marius MiTROF,
consilier, Direcția Județeană pentru Cultură, Galați
Pe strada Domnească, în rotonda din fața Grădinii Publice din Galați, fostă
Piața „ Ștefan cel m are” , denumire pe care o regăsim în planurile ora șului Galați din
anii 1891, 1897 și 1908, sau Piața de Paradă cum era cunoscută de către locuitorii
orașului în secolul al XiX-lea, deoarece aici se strângeau, cu ocazia diferitelor
evenimente, regimentele militare din Galați, se află m onumentul lui a lexandru
ioan Cuza. m onumentul este înscris în Lista m onumentelor i storice a Județului
Galați cu denumirea enunțată mai sus, având codul GL-iii-m-B-03129 și face parte
din categoria monumentelor de for public, grupa de importanță locală.1 acesta
este amplasat în mijlocul unei peluze cu iarbă și flori, mijlocul peluzei păstrând forma pătrată, corespunzătoare bazei soclului. La capetele N-V și S-e, peluza se prelungeș te cu două semicercuri egale, a căror diametru este mai mic decât
lungimea laturii pătratului. Peluza se află amplasată pe axul străzii Domnească, având aproximativ 17 metri lungime și 8 metri lățime. Perimetrul peluzei este bordat cu un soclu din zidărie deasupra căruia sunt dispu și, la distanțe aproximativ
egale, stâlpi din zidărie care, împreună cu grilajul din fier forjat cu decorațiuni, împrejmuiesc monumentul.
În mijlocul peluzei se află o prismă cu laturile egale, deasupra căreia s-a a șezat
soclul paralelipipedic cu laturile bazei egale. a cesta continuă, în treaptă, cu un alt
paralelipiped cu laturile convexe, u șor alungite, pentru a face trecerea spre suportul
prismatic, înalt, înconjurat de sculpturi în altorelief, din bronz, pe aproximativ jumătate din înălțimea suportului. m aterialul din care este confecționat soclul
este granitul de culoare roz. Deasupra postamentului, bordat la partea superioară cu un motiv decorativ, specific florentin și preluat în arhitectura neoromânească, se înalță, solemn, statuia din bronz a primului domn al Principatelor u nite,
alexandru i oan Cuza.
Privit în ansamblu, monumentul, prin dimensiuni și justețea proporțiilor,
conferă o armonie și o senzație de avântare spre cer, de zveltețe impozantă. este unicul monument, de asemenea dimensiuni, pe care ora șul Galați îl are
amplasat, într-o zonă deschisă, într-o fostă piață, zona punând efectiv în valoare monumentala lucrare de artă.
1 monitorul oficial al r omâniei, Partea i, Nr. 113 bis/15.ii.2015, p. 1390.

58
Istorie și culturăLa 250 de kilometri, spre nord, se află fosta capitală a m oldovei, ora șul
iași, unde în apropiere de hotelul „ traian” , al cărui proiectant a fost nimeni altul
decât Gustave eiffel, cel care a proiectat și construit celebrul turn parisian, se află
amplasat un monument intitulat „ monumentul lui a lexandru i oan Cuza” și clasat
în Lista m onumentelor i storice cu codul iS-iii-m-B-04320.2
Poziționat într-un spațiu deschis, cu mult mai mare decât cel de la Galați,
dar într-o zonă pietonală, m onumentul lui a lexandru i oan Cuza este amplasat
excentric față de ceea ce se numeș te, astăzi, Piața unirii. amplasat direct pe
paviment, fără o zonă de protecție a șa cum e cel de la Galați, baza postamentului
este format dintr-o serie de paralelipipede a șezate în trei trepte, peste care se află
o formă piramidală deasupra creia porneș te un alt corp piramidal. Deasupra
acestuia se află postamentul pe care se află statuia domnitorului a lexandru i oan
Cuza. Pentru realizarea soclului a fost folosit granitul de culoare albă. Privind
monumentul, ai o senzație de deja-vu, deși m onumentul lui a lexandru i oan Cuza
este foarte diferit de cel de la Galați.
La câteva sute de kilometri spre sud-vest, în fosta Bănie a olteniei, în
municipiul Craiova, aceela și sentiment de deja-vu îți este creat de statuia lui
alexandru ioan Cuza. Ș i aceasta a fost clasată ca monument istoric, având codul
DJ-iii-m-B-084103, tot din categoria monumentelor de for public, grupa de
importanță locală. Statuia lui a lexandru loan Cuza din Craiova este situată în fața
fostului Palat Banca Comerțului (astăzi Primăria m unicipiului Craiova), pe latura
dinspre nord a grădinii english Park.
amplasată direct pe un paviment înconjurat de spațiu verde, soclul statuii
este format din acela și corp prismatic de la bază, continuat cu un paralelipiped,
peste care se află dispus postamentul înalt al statuii. m aterialul din care este
confecționat soclul este piatra de Gura Văii. Statuia domnitorului este din bronz și îl înfăți șează pe a lexandru i oan Cuza îmbrăcat în haine de ofițer, având pe spate
mantia princiară, o reprezentare identică cu cea de la i ași și, aproape identică cu
cea de la Galați.
trei monumente istorice, a căror impozanță este conferită de dimensiunile
proporționate ale soclului care împreună cu dimensiunea statuii domnitorului se integrează într-o simbioză a perfecțiunii și armoniei, se află în trei ora șe din
românia, toate având legături cu domnitorul a lexandru i oan Cuza în perioada
domniei acestuia de la u nirea Principatelor m oldovei și a Valahiei, până la unirea
celor două principate sub o singură denumire, acea de r omânia, și puțin după
aceea (1859-1866). Dincolo de caracteristicile artistice și constructive comune, cele trei monumente mai au în comun o serie de elemente pe care, doar lectura
2 ibidem , p. 1748.
3 ibidem , p. 1364.

59
Istorie și culturăatentă a ceea ce urmează, va determina cititorul să le desprindă alături, fireș te,
și de salba de deosebiri care, în cele din urmă, conferă particularitățile fiecărui
monument amintit, dedicat domnitorului a lexandru i oan Cuza.
Prima inițiativă a ridicării unei statui a lui a lexandru i oan Cuza a aparținut,
se pare, unui grup de studenți din iași care, după decesul domnitorului, survenit
la 15 mai 1873, au propus realizarea unei subscripții publice în vederea ridicării unui monument al acestuia.
4 timp de trei decenii inițiativa a rămas fără rezultat,
fiind reluată în 1903, pentru ca în anul următor, comitetul constituit în acest scop, alcătuit din Dimitrie Greceanu , Nicolae i orga, Petru Poni , a.D. h olban,
N. Cananău, G.D. Șerban și alții, sub președinția lui Grigore Ghica-Deleni, să adreseze o scrisoare deschisă lui a.D. Xenopol , invitându-l să sprijine ridicarea
monumentului. i nițiatorii subscripției doreau ca monumentul să fie inaugurat în
anul 1909, cu ocazia jubileului u nirii.
5
Catalogată ca o inițiativă antidinastică, guvernul liberal a inițiat un proiect
pentru m onumentul u nirii, fără a-l avea însă pe a lexandru i oan Cuza, și care
trebuia amplasat în Piața u nirii, a șa cum doreau și membrii comitetului de
inițiativă pentru ridicarea unei statui a lui alexandru ioan Cuza. Pentru acest
monument al u nirii, guvernul aprobase și un credit de 300.000 lei.6 Comitetul
de inițiativă primise aprobare pentru ridicarea statuii lui a lexandru i oan Cuza
într-un alt amplasament, piațeta din fața hotelului „Continental” de astăzi, dar în niciun caz în Piața u nirii.
Simpatizanții lui Cuza au respins ideea construirii a două monumente
diferite, amplasate la mică distanță, susținând că monumentul trebuie să fie unul pe măsura faptului evocat.
Compromisul politic și reconcilierea istorică a factorilor politici de atunci, au
determinat acceptarea, în cele din urmă, a monumentului și amplasarea acestuia,
în anul 1912, în locul în care îl vedem astăzi, adică în Piața u nirii, în apropierea
locului unde, la 1857, s-a jucat pentru prima dată „ hora u nirii” , în fața hanului
lui Petre Bacalu.
7 Lucrarea a fost atribuită,prin contract, sculptorului florentin
raffaello r omanelli, care a lucrat în r omânia între anii 1902 și 1913. Sculptorul
scria că „pentru monumentul național care va fi ridicat la i ași mă documentez
mereu, considerându-l una din acele lucrări de care un artist î și leagă numele
pentru posteritate. Îi cunosc viața și voi căuta să realizez ceva demn de el” .
4 Constantin o stap, Monumentele ie șene ale celor trei Uniri, în „ monumentul” Vi, e ditura t rinitas,
iași, 2005, p. 245.
5 Sorin i ftimi, i așii în bronz ș i marmură. Memoria statuilor, în „Cercetări istorice” , XXiV-XXVi,
iași, 2010, p. 509.
6 ibidem
7 ibidem , f. 510.

60
Istorie și culturăÎn aceea și perioadă în care la iași se formase comitetul de inițiativă pentru
ridicarea statuii domnitorului a lexandru i oan i, la sute de kilometri depărtare de
iași, în oltenia, mai exact în Craiova, unul dintre oamenii politici ai vremii, mihail
N. Popp sau m ișu Popp cum era cunoscut8, dorind să arate recunoștința oltenilor
față de faptele și operele sociale ale primului domn al Principatelor unite române,
a luat inițiativa organizării unei subscripții publice pentru ridicarea unei statui a
domnitorului la Craiova.9 Însă, ca și în i ași, a existat o opoziție pentru realizarea
acestui monument, reprezentată de marii proprietarii de moșii care și-au văzut diminuate moșiile, prin reforma agrară instituită de Cuza, și o bună parte din oficialitățile Craiovei. a cest lucru a făcut ca subscripția să meargă greu, aproape
întregul cost al lucrării fiind suportat de către inițiator, rudele și prietenii apropiați ai acestuia.
10
Lucrarea i-a fost încredințată tot sculptorului r affaello r omanello.
executând lucrarea de la i ași, artistul a acceptat suma neîndestulătoare strânsă de
către inițiatorul craiovean și a realizat o copie a monumentului de la i ași, în ceea
ce priveș te statuia domnitorului a lexandru i oan Cuza, asta datorându-se matriței
pe care o avea cu siguranță. Diferă doar configurația soclului. Finalizată în anul 1912, exact anul în care era dezvelit monumentul la i ași, autoritățile din Craiova au
refuzat amplasarea acestuia în Piața u nirii, demersurile făcute pe lângă oficialitățile
Craiovei de a fi acordat un loc în care să poată fi amplasată statuia domnitorului alexandru i oan Cuza continuând încă aproape două decenii.
11 monumentul a fost
inaugurat oficial în anul 1939, iar un an mai târziu a fost mutat în centrul ora șului
Craiova, pe locul în care o vedem astăzi.12
Și la Galați, ora ș aflat la câteva sute de kilometri de Craiova și la 250 km de
iași, a existat o astfel de inițiativă pentru un monument al domnitorului a lexandru
ioan Cuza, încă din 1891. Însă, de abia în anul când la i ași era dezvelit monumentul
domnitorului, iar monumentul pentru Craiova era finalizat, la Galați s-a constituit
8 mihail N. (miȘu) Popp (19 septembrie 1871, Craiova – 4 noiembrie 1951) a facut parte dintr-o
familie de politicieni cu tradiție. Fiul lui Nicolae t . Popp, a fost înrudit prin soție cu Nicolae
titulescu. Cariera politică și-a început-o întrând în Partidul Liberal, fiind ales consilier județean
(1901-1905). În 1911 a parăsit Partidul Liberal și sa înscris la conservatori, fiind ales în Parlament de două ori (1911; 1912). a fost preocupat de răspândirea educației la sate, contribuind cu bani la construcția și repararea de ș coli. a fondat Partidul Democrat și a înființat ziarul oficial al acestuia,
“Democratul” . a fost unul din conducătorii “Jockey-Clubului” din Craiova. a fost căsătorit cu maria Popp, născută m arocneanu, aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati, accesat la
23.01.2020.
9 alexandru i oan Cuza a vizitat Craiova în perioada 26-28 iunie 1859, http://www.monumenteoltenia.
ro/a-i-cuza-si-craiova-2-momente/, accesat la 20.01.2020.
10 ibidem
11 „odiseia unei statui a lui Cuza-Vodă” , în „ realitatea ilustrată” , 19 februarie 1937.
12 https://deieri-deazi.blogspot.com/2017/01/cuza-statuia-si-oltenii.html, accesat la 21 ianuarie 2020.

61
Istorie și culturăo „Societate” pentru colectarea fondurilor necesare ridicării unui monument.13
Decesul preș edintelui „Societății” , Constandache Constantinescu, survenit la
1924, a întârziat acest demers,14 iar la 1926, ceea ce nu au reu șit autoritățile din i ași
au reu șit cele de la Galați, comandând monumentul „ unirea” .
În ședința din 8 octombrie 1926, sub preș edinția primarului Grigore P .
mihăilescu și în prezența consilierilor aleși: George N. Caramfil, D.V .t oni, i on
măgură, dr. e ugen r ăutu, i. i conomu, Dr. h aim Grumberg, Cristache Theodoru,
Dimitrie Drăgănescu, general t raian Găiseanu, dr. Bruno m orgen ștein, i.e.
Vasiliu, Jak z aharia, D. m ircan, C. Neniță, dr. m. Wein ștock, Georghe h. i orgala,
G. Forman Sasu, Lupu a vramescu-Galați, C. Dan, m anole m ihăilescu, Ș tefan
h. Ș tefan, Nicolae Vârgolici, a lex. Doiciu, a urel i oanovici, i oan V . Dragnea; a
consilierilor de drept: Paul Pa șa, Ghe. i oan, t eodor Gheorghiu, Vasile Grecu, i.
tohăneanu, Constantin Nazarie, Grigore Popescu, preotul Gheorghe Popescu,
dr. Viorel Popescu, dr. N. Protopopescu, dr. i. Ceapâru, dr. N. Livescu, Grigore
ionescu și a consilierilor cooptați: m aria Castano, m argareta Gelles dr. m iloș,
dr. David, a fost luată în discuție și oferta de a cumpăra, cu prețul de 500.000 lei, monumentul „ unirea” , realizat de către sculptorul romanelli, lucrare aflată
la Florența. Decizia trebuia luată chiar în ș edința din ziua respectivă; deoarece,
susținea primarul mihăilescu, exista pericolul ca sculptura să fie cumpărată de
către alt ora ș din țară.
15
Consilierul V . t one este propus de către primar să meargă la Florența,
pentru a vedea lucrarea, însă acesta î și declină competența în favoarea unui
specialist, părere susținută și de către Cristache Theodoru care îl propune pe m.
Popescu, arhitectul ș ef al ora șului, „care se pricepe în asemenea lucruri” .16 La 18
octombrie, delegația permanentă a Primăriei Galați, deleagă pe primarul ora șului
„să încheie cuvenitele formalități pentru aducerea din Florența/i talia/ la Galați,
a monumentului „ unirei” cumpărat de la sculptorul r omanelli, împuternicire
întărită prin aprobarea, în ș edința din 22 octombrie, a Consiliului Local. În această
ultimă ș edință, se hotărâse ca primarul să încheie contractul cu mandatarul
sculptorului și să acorde, în prima fază, suma de 160.000 lei, restul urmând a fi achitat după aducerea la Galați a monumentului.
17
În ziua următoare se încheie actul de vânzare-cumpărare a monumentului,
acesta fiind descris pe părți componente: soclul și materialul folosit, sculpturile
13 Paul Păltănea, i storia oraș ului Galați, de la origini până la 1918, vol. ii, e ditura Partener, Galați,
2008, p. 342.
14 ibidem
15 Serviciul Județean al a rhivelor Naționale Galați, Fond Primăria Galați , Dosar 2/1926, f. 40.
16 ibidem , f.41.
17 ibidem , f. 47.v.

62
Istorie și culturădin bronz „conform fotografiilor” anexate la document, „iar deasupra bustul lui
Lascăr Catargiu, de asemenea din bronz” .18 În acela și document era trecută și
greutatea totală a monumentului, 80.000 kg. Gălățenii, mai preocupați de salvarea și cumpărarea caselor părinților lui a lexandru i oan Cuza, au trecut pe plan
secundar ridicarea statuii, deși exista o parte din sumele strânse prin subscripție, iar autoritățile locale au reu șit să-și impună voința, prin achiziționarea și amplasarea
unui monument al u nirii la Galați, fără statuia domnitorului Cuza.
monumentul a fost dezvelit după recepția acestuia la 14 iulie 1928, deoarece,
în anul 1927, Gh. Nicolae m unteanu-Bârlad vorbeș te, în cartea sa Galații , la viitor,
despre monumentul u nirii Principatelor: „ Pe str. Domnească, în piața rotundă
din fața grădinii publice, se va înălța frumosul monument al u nirii Principatelor,
lucrat la Florența, în i talia de vestitul sculptor r omanelli.[…] Se crede că va fi adus
în ora ș în cursul anului 1927, iar pentru înlesnirea transportului se interesează
marele general Bodoglio, care ne-a vizitat țara de curând și a primit să fie cetățean de onoare al m unicipiului Galați. ”
19 Faptul că deasupra monumentului a fost
amplasat bustul lui Lascăr Catargiu și nu al domnitorului a lexandru i oan Cuza,
spune multe despre scindarea societății și a intereselor claselor politice, chiar și după 70 de ani de la realizarea u nirii sau după 53 de ani de la decesul primului
domn al Principatelor u nite.
Noul regim politic instaurat după 1947, un regim politic care s-a declarat
împotriva exploatatorilor burghezi și moșierilor, a ordonat înlăturarea, în anul
1948, a bustului lui Lascăr Catargiu, iar monumentul din fața Grădinii Publice a primit denumirea de „ monument al muncilor agricole” , sculpturile în altorelief
de pe soclul median sugerând acest lucru.
20 La împlinirea centenarului de la
unire, autoritățile au comandat și amplasat pe monumentul din Galați, un bust al
domnitorului a lexandru i oan Cuza, lucrare aparținând sculptorului român i oan
Dimitriu-Bârlad. Bustul nu a rezistat decât 13 ani, deoarece prin dimensiunile sale bustul era disproporționat față de monument, lipsind, astfel, de armonie întregul asamblu. S-a apelat la sculptorul i oan Jalea care, în cele din urmă, a realizat o
statuie a domnitorului Cuza, astfel încât, statuia poziționată, la 9 mai 1972, pe postamentul monumentului, face ca întregul ansamblu să devină izbitor de asemănător cu celelalte două monumente realizate integral de r affaello r omanelli,
la iași și la Craiova.
Se poate remarca, totu și, că formula finală a statuii pare a fi o reproducere
tridimensională, fidelă a portretului oficial al lui a lexandru i oan Cuza, ce
18 ibidem , Dosar nr. 4/1926, f. 93.
19 Gh.N. m unteanu-Bârlad, Galații , editura autorului, Galați, 1927, p. 95.
20 Corneliu Stoica, Monumente de for public din municipiul Galați , editura a xis Libri, Galați, 2015,
p. 26.

63
Istorie și culturăfusese realizat anterior (după ani de încercări) de Carol Popp de Szathmary
(pictorul oficial al Curții, atât sub Cuza Vodă cât și sub Carol i). a cest portret
trebuie să fi fost principala piesă din dosarul de documentare înmânat sculptorului r omanelli pentru i ași. r affaello r omanelli a fost în primul rând
un renumit portretist de mare stimă; știa să surprindă spiritul subiectului său, maniera, stilul, expresia și caracterul lui. e l poseda capacitatea de a expune
raritatea subiectului său, ceea ce-l făcuse imediat celebru încă din timpul antrenamentului său.
un alt amănunt care face diferența este documentul care iese discret de sub
mantia domnitorului la cele două statui ale lui romanelli, de la iași și Craiova.
este vorba despre documentul pe care scrie „2 mai 1864” , dată la care domnitorul
a dizolvat a dunarea, luând măsuri autoritare pentru implementrea reformelor.
Pentru Galați, sculptorul i oan Jalea a omis acest amănunt, poate la comandă, poate
din simpla copiere a portretului domnitorului după Carol Popp de Szathmary. Postamentul celor trei monumente îl are ca unic autor pe r affaello r omanelli.
Dincolo de proporțiile foarte bine gândite și de configurația postamentului, la
o privire atentă, observăm că acestea se particularizează prin elemente care, în cele din urmă, le face diferite. Înainte de toate, diferă materialul din care este confecționat soclul: granit de i talia de culoare albă la i ași, piatră de Gura Văii la
Craiova și granit „rose de Baveno. ”
monumentul din i ași are un soclu înalt de 6,5 metri, prezintă câte o coroană
de stejar confecționată din bronz dispusă pe fiecare latură a bazei postamentului, marcând câteva repere istorice: 5/24 ianuarie 1859, 2 mai 1864, 11 februarie 1866 și
o dată, pentru care istoricii încă dezbat, 11 decembrie 1883. La partea superioară a soclului se află un grup statuar, confecționat, de asemenea, din bronz, reprezentând pe principalii colaboratori al domnului u nirii: m ihail Koglniceanu, generalul
ioan em.Florescu, Costache Negri și Nicolae Crețulescu. r omanelli, ca un rafinat
portretist, a preferat ca modelele sale să vorbească și să se miște pentru a putea crea o asemănare vie, senzație pe care, de altfel, ți-o creează privirea celor patru din grupul statuar. Pe o placă de bronz de pe spatele soclului, frumos împodobită, un scurt text (datat 1910) rezumă înfăptuirile domnitorului. Postamentul se mai distinge și prin elementele ornamentale: brâul decorativ deasupra căruia se află cele patru colonete adosate, cu capiteluri composite, elemente întâlnite în arhitectura florentină, preluate, mai târziu, în arhitectura neoromânească și care conferă o aură specială.
monumentul din Craiova, cu aceea și înălțime ca și cel din i ași, este lipsit
de orice element decorativ al soclului ori compoziție sculpturală din bronz. Brâul drept, sculptat în piatră și care se află la partea superioară a postamentului este

64
Istorie și culturăsingurul element decorativ, sugerând prin cele două ș anțuri ale sale, un brâu
bărbătesc. Pe soclu mai sunt amplasate trei tăblii inscripționate: una pe partea
din față a soclului, purtând numele domnitorului și două pe lateralele acestuia, prezentând texte cu descrierea măsurilor luate de a lexandru i oan Cuza în timpul
domniei sale. Simplitatea soclului statuii este justificată prin faptul că r affaello
romanelli a realizat un monument, în funcție de sumele de bani puse la dispoziție,
folosindu-se de machetele și matrițele avute la dispoziție de la monumentul din iași.
Soclul monumentului de la Galați, r affaello romanelli l-a realizat cu
o configurație aproape identică cu cel din Craiova. Diferențele constând în convexitatea muchiilor care fac trecerea de la postamentul inferior la cel superior, brâul din piatră de la postamentul superior a cărui model poate fi găsit la multe case cu arhitectură neoromânească și, bineînțeles, sculpturile în altorelief, scenele alegorice realizate în bronz, care îmbracă postamentul superior pe jumătatea inferioară, pe toate laturile sale.
Pregătirea tradițională a lui r affaello r omanelli îl învățase pe acesta să caute
inspirație din sculptura clasică. În mod similar cu tatăl său Pasquale, cea mai importantă caracteristică a operei lui raffaello este realismul său, înfățișând cu
mare acuratețe subiectul său și căutând să reproducă stări naturale de a fi. e l s-a
inspirat din scene din viața de zi cu zi și și-a ales adesea modelele dintre localnici. Perioada cât a stat în r omânia (1902-1913) realizând lucrări în special pentru
Casa r egală, a fost o etapă de documentare, scenele cotidiene și chipurile întâlnite
servindu-i ca modele.
Spre deosebire de i ași, unde monumentul are grupul statuar format din cei
pe care Cuza s-a putut baza în instaurarea reformelor sale, la Galați pe partea principală a soclului artistul a transpus două reprezentări feminine, îmbrăcate în portul tradițional românesc, ambele cu capul acoperit, ceea ce denotă maturitatea acestora, care se țin de mână. Pe una din laturile postamentului este reprezentat un țăran care ține coarnele unui plug tras de boi, iar pe fundal se vede un alt chip de țăran cu pălărie cu borul larg, figură alegorică reprezentând muncile agrare. Pe cealaltă latură se află doi bărbați, unul cu căciulă pe cap, încovoiat sub povara unui sac pe care îl poartă pe umeri, celălalt, la bustul gol, costeliv, cu pantalonii suflecați, pregătit să preia o încărcătură. u n amănunt care
a scăpat multor descrieri este pupa vasului din care sunt preluați sacii celor două personaje masculine, pupă din care se vede forma acesteia și cârma, modalitate prin care autorul r omanelli a vrut să arate că prin unirea celor două Principate,
s-a câ știgat și Dunărea, fluviu important pentru comerțul unei țări europene la
acel moment.

65
Istorie și culturăDeși nu avem încă date concrete, este foarte probabil ca acest monument de
la Galați să fi fost acel monument al u nirii comandat de către autoritățile din i ași la
începutul secolului al XX-lea, iar sculptorul, realizând monumentul lui a lexandru
ioan Cuza din i ași, să fi rămas cu acest monument pe care l-a scos la vânzare.
afirmăm aceasta deoarece autoritățile din Galați pun în discuție, la 8 octombrie
1926, cumpărarea monumentului „ unirei” , fără să facă vorbire de existența vreunei
comenzi anterioare. m ai mult, reiese că ar fi fost făcută o ofertă de vânzare pentru
suma de 500.000 lei, iar decizia trebuia luată grabnic, pentru ca monumentul să nu
fie cumpărat de alt ora ș.
Cert este că ora șul Galați are un monument al lui a lexandru i oan Cuza,
prin contopirea lucrărilor a doi arti ști plastici: r affaello r omanelli și i oan Jalea,
monument care îl face atât de asemănător cu celelalte două monumente creație a lui r omanelli, din i ași și Craiova.

66
Istorie și culturăALTE ÎNDATORIRI ALE BĂNCILOR POPULARE
SĂTEȘTI DIN JUDEȚUL COVURLUI
Prof. Marius PANAiT,
Liceul t ehnologic „ eremia Grigorescu” , tg. Bujor
Băncile populare sătești au reprezentat și în țara noastră o formă importantă
a cooperației din spațiul german după modelul r aiffeisen și adaptată la realitățile
satului românesc antebelic și interbelic. Perioada lor de maximă înflorire a fost
însă cea de dinainte de Primul r ăzboi m ondial, pentru că în perioda următoare,
intervenția și controlul rigid al statului le-a deturnat de la obiectivle și idealurile cooperației bazate pe libera inițiativă și asociere, iar după 1947 au fost naționalizate în baza decretului nr. 197/1948. oricât de modestă ar părea contribuția acestor instituții în sprijinirea gospodăriilor mici și mijlocii trebuie subliniat că acest ajutor a depășit simplul cadru financiar. În consecință, le regăsim implicate în diverse activități cu rol educativ, social, cultural, toate menite să ducă și la o emancipare socială a populației satului românesc, fără de care o ridicare materială a acestuia era cu neputință. În cele ce urmează încercăm să reconstituim, pe baza materialului arhivistic de care am dispus, o serie de acțiuni în care au fost implicate băncile sau reprezentanți ai acestora la nivelul satelor din Brăila și Covurlui.
o problemă de prim rang constă în perpetuarea sistemului învoielilor
agricole, care, așa cum am mai specificat, era extrem de împovărător pentru micile gospodării, dar foarte uzitat de către acestea. astfel, pe lânga dezavantajele
legislative pe care le avea, era agravat și de reaua intenție a proprietarilor funciari sau a arendașilor care, profitând de lipsa de știință de carte a țăranului, modificau după bunul plac tocmelile inițiale pe care ulterior, sub forma modificată, le înscriau în registrele primăriilor pentru autentificare. Prin „punerea degetului” sau printr-un simplu „X” gospodarul nostru își dădea aprobarea pentru aceste învoieli copleșitoare pentru el. u n exemplu elocvent și clasic totodată l-a reprezentat la
nivelul județului Covurlui arendașul moșiei Bujoru, un anume Gh. Fulger, care fără consimțământul sătenilor tocmiți a modificat unilateral contractele de învoieli agricole. În asemenena situație, cei în cauză, observând ulterior că altele erau pretențiile arendașului, au refuzat să mai presteze muncă pe moșie. a ceștia,
în vara anului 1892, refuză să participe la treieratul grâului de pe moșia m oscu,
administrată de același Gh. Fulger, preferând să lucreze pe moșia învecinată de la roșcani. În conflict avea să intervină preotul Gâdei din r oșcani, totodată și
președinte al băncii populare din comună, care reușește să îi determine pe sătenii din moscu să secere grâul, deoarece, în caz contrar, ar fi fost înlocuiți cu

67
Istorie și culturăalți zilieri, conform legii învoielilor agricole, fapt care ar fi presupus despăgubiri
majore din partea acestora1. evenimentele nu l-au împins pe arendaș la respectarea
înțelegirilor cu oamenii de pe moșie, astfel că, în același an, clăcașii de pe moșia moscu se plângeau de abuzul acestuia vizavi de plata în natură a zilelor de muncă
prestată. a ceasta consta în doi saci de făină de porumb, două kg „udătură” și pește
sărat pentru iarnă, pentru fiecare falce
2 de pământ lucrată cu excepția seceratului.
La secerat, unde munca țăranului era exclusiv manuală, se plătea cu un sac de făină de porumb, un kg „udătură”
3 și pește sărat, pentru fiecare falce de teren secerată.
Câteva calcule simple ne demonstrează cât de gravă era starea celor învoiți pe moșia moscu, deoarece ei nu arendau mai mult de 3-4 fălci de teren ceea ce ar echivala cu
4-6 ha
4. Pentru lucrul cu brațele suprafața este mare, dar transformată în plata în
natură pe care o primeau pentru ea însemna puțin. În acest mod, recompensa se rezuma la 8-12 saci de făină de porumb, 8-12 l de „udătură” și o anumită cantitate de pește sărat. a cestea erau alimentele de bază ale micilor gospodării, ele trebuiau
„raționalizate” pe tot parcursul iernii. Cum se epuizau destul de repede, putem evidenția aici rolul băncilor populare care ofereau în acest anotimp cereale pentru hrana oamenilor sau animalelor de povară, la prețuri și dobânzi mici, evitând, pe cât posibil ca, din disperare, săteanul să cadă în plasa cămătarilor sau să încheie în avans pentru anul agricol următor învoieli și mai greu de suportat.
abuzurile moșierilor sau arendașilor veneau în complicitate cu autoritățile
locale, așa că acele contracte de învoieli modificate de Gh. Fulger, unilateral, prin care se reducea plata zilelor de muncă au fost legalizate de către o Comisie interioară a Primăriei, anume întrunită în acest scop. Pentru a da o greutate juridică mai mare, moșierul mai sus amintit, prin inermediul unui împuternict al său, a încheiat contracte individuale cu fiecare gospodar interesat de oferta de munca a celui dintăi. a șa cum era de așteptat, acest arendaș se ocupa și de cămătărie
pe teriotriul cătunului m oscu și a comunei Bujor. Dintr-o serie de contracte de
obligații pe care arendașul Fulger le încheie cu sătenii: r . Gheorghiță, N. Donțu,
G. Palade, D. t itea, G. t ătaru și alți încă 10 gospodari, reies condiții de împrumut
foarte grele pentru sume relativ mici, dar de maximă necesitate pentru plugari. Dintre aceste condiții amintim:
– „prașila să se facă bine, gospodărește, de amănuntul, mormanele mari;
– prașila se face de două ori pe an;
– păpușoii culeși și cărați la coșarul arendașului, cu boi carele noastre;
1 S.J.G.a.N., Fond Primăria comunei Bujor, Dosar 17/1892.
2 Falce – unitate de măsură agricolă, utilizată cu precădere în m oldova, care este echivalentul a
aproximativ 1,5 ha.
3„udătură”- face referire în special la băuturile spirtoase.
4 S.J.G.a.N., Fond Primăria comunei Bujor, Dosar 17/1892, f.16.

68
Istorie și cultură- seceră se va face la orice soi se va cultiva pe moșie sau pe pământurile luate
de la r oșcani;
– secera se va face cu de amânuntul, fără să rămână spice pe urmă;
– snopii legați mici și strâns și strânși în clăi pe loc;
– aceste munci avem a le face acolo unde ne vor arăta oamenii dlui Fulger,
căci dacă le vom face unde ne va plăcea nouă, fără consimțământul arendașului,
nu se vor lua în nici o seamă;
– aceste munci le vom face îndată ce vom fi vestiți fără întărziere și fără nici
o scuză, cotrar arendașu va pune oameni în locul nostru cu ziua, iar costul oricât de scump va fi se va trece de-a dreptul în contul nostru, astfel ca la socoteală se vor adăuga și aceste”
5.
aceste învoieli, încheiate la data de 17 martie 1892, demonstrează încă o
dată condițiile grele de muncă ale plugarilor și necesitatea de credit ieftin care să scutească țăranul de astfel de obligații. La nivel local ajutorul nu putea fi oferit decât de băncle populare aflate în această perioadă la începutul dezvoltării lor. De remarcat că acest tip de obligații în muncă, în schimbul unor sume mici împrumutate, în special, pe timpul iernii, nu erau cazuri izolate, ele se practicau în toate satele țării. Pentru a ne susține afirmațiile, vom analiza un alt contract încheiat de către țăranii de pe moșia Golășei, comuna Bujor, cu moșierul acesteia, conservatorul L. Catargiu. Subiectul acestui contract îl reprezenta vânzarea de fân către micile gospodării, necesar pentru a scoate animalele din iarnă. În schimbul nutrețului primit, sătenii implicați aveau următoarele obligații:
– „prețul pentru fiecare stânjen
6 este de 40 lei;
– pentru costul fânului achiziționat se va face muncă agricolă în toamna
anului 1892 și în vara anului 1893, reprezentată de arătură, prașilă și seceră;
– prețurile fiecărei munci erau următoarele: arătură și boronit – 16 lei falcia,
cu inventarul agricol al proprietarului; prășit, cules, cărat la porumb – 32 lei falcia; secerat și treierat – 15 lei falcia;
– la fiecare stânjen de fân achiziționat plugarii trebuiau să dea o dijmă în
muncă după cum urmează: 20 prăjini
7 prașilă, 60 prăjini seceră și 80 prăjini arătură,
la care se adaugă suma de 40 lei pentru fiecare stânjen”8. Până la 14 septembrie
1891, se arăta în contract, țăranii se puteau răscumpăra de aceste datorii cumulate, fie prin plata celor 40 lei/ stânjen, fie prin achitarea datoriilor în muncă, mai sus arătate.
5 ibidem , ff. 18-22.
6 Stânjen – unitate de măsură a lungimii, echivalentul aproximativ a 2,3 m, iar în cazul de față
unitate de măsura a volumului, în special al lemnelor, echivalentul a 8 metri steri, adică 5,28 m3.
7 Prăjina moldovenească – unitate de măsură a suprafeței agricole echivalentul a 173 m2.
8 S.J.G.a.N., Fond Primăria comunei Bujor, Dosar 17/1892, ff. 23-25.

69
Istorie și culturăexistau situații când unii săteni se angajau pe o perioadă determinată pe
moșiile marilor proprietari. a stfel, practicau o muncă de tip sezonier care era plătită
extrem de modest comparativ cu efortul depus. În acest sens, oferim exemplul
plugarului N. Stanciu din cătunul m oscu, care se angaja pentru 4 luni și 21 de zile,
în perioada 20 iunie 1892 până la 14 noiembrie 1892, pe moșia administrată de Gh. Fulger. pentru 117 lei și 50 bani. a ceastă sumă plugarul o primea după cum
urmează: 100 lei la semnarea contractului, iar 17 lei și 50 bani, urma să-i încaseze gradual odată cu efectuarea serviciului. În contract se menționa că se vor opri din suma rămasă 17 lei și 50 de bani, pentru orice zi de absență sau orice neglijență în îndeplinirea datoriilor. a stfel, angajatul se obliga să-l servească pe Gh. Fulger „la
orice serviciu va fi pus, oriunde, oricând va fi trimis în interes de munci agricole sau muncă în godpodărie”
9. Din acest caz desprindem două concluzii.
Prima este aceea că țăranul angajat sezonier primea la semnarea contractului
o sumă ce reprezenta plata quasiintegrală a salariului și care era repede „topită” , dată fiind nevoia acută de bani. i ar cea de-a doua relevă ideea că suma rămasă
de achitat era supusă unor „amenzi” în cazul unei zile de absență fie motivată, fie nemotivată ori al unor neglijențe, fără să se specifice concret ce ar reprezenta această neglijență. o altă problemă a sezonierului era aceea a inventarului agricol primit pentru efectuarea diverselor lucrări și care consta în: boi de jug, plug, boroană etc., care deveneau răspunderea exclusivă a plugarului. a cest lucru presupunea
ca, în caz de deces a unui animal de povară sau al deteriorării inventarului agricol, paguba provocată să fie reținută din plata cuvenită gospodarului, iar când suma nu acoperea în totalitate prejudiciul, restul datoriei să fie transformată în zile de muncă pe moșie
10. o altă situație îi are în prim plan pe locuitorii Gh. și e. Boșneaga
împreună cu i. enacheau care au împrumutat în data de 30 iunie 1892 de la Fulger suma de 131 de lei pentru diverse nevoi ale gospodăriei, în contul acestei sume fiind nevoiți să execute o serie de lucrări după cum urmează: zilele de muncă le vor face atât bărbații, cât și femeiele, cu excepția copiilor, din zori și până în seară, cu mâncare de la proprietar, iar arătura trebuia făcută la un standard de 25 cm. Nevoile gospodarilor mici erau multiple, de la fân pentru iernatul vitelor, sămânță pentru semănat, bani lichizi pentru plata dărilor către stat, izlaz pentru pășunat, până la lemne de foc și altele. În primăvara anului 1893, o mare parte din locuitorii cătunului Golășei și ai comunei tg. Bujor solicitau izlaz pentru pășunatul vitelor. au arendat de pe moșia Golășei, adminstrată de un anume i. Ștefănescu, imașul
necesar, inclusiv o parte din pârâul Chineja pentru adăpatul vitelor. Numărul animalelor care puteau pășuna pe acest izlaz era bine precizat, iar proprietarul își
9 ibidem , f. 26.
10 ibidem , f. 27.

70
Istorie și culturărezerva dreptul de a schimba destinația izlazului în teren arabil, în caz că interesele
acestuia o cereau, indiferent dacă se afla în perioda contractuală.
Dacă numărul vitelor care mâncau pe imaș era mai mare decât cel stipulat
în contract, amenda era echivalentă cu valoarea a 10 perechi de boi11. Dreptul de
pășunat era extins și la miriștile moșiei după recoltat, iar după 26 februarie aveau dreptul de a paște pe toată suprafața disponibilă cu excepția zonelor de pășunat destinate vitelor proprietarului
12. orice stricăciune sau abatere de la contract
atrăgea răspunderea posesorilor animalelor în cauză. Plata izlazului se făcea în funcție de categoria de vite, astfel că pentru vitele mari se achitau 17 lei, iar pentru oi se plăteau 2 lei, în timp ce mieii din anul curent erau scutiți. Vițeii erau socotiți 2 la prețul de 17 lei, adică la costul unei vite mari. Banii trebuiau achitați în perioada 26 septembrie – 26 octombrie. Dacă ei nu erau plătiți în acest inerval, nu mai erau primiți, fiind transformați în munci agricole cu următoarele prețuri de la nivelul verii anului 1893:
– 40 lei pentru o falce de prașilă;
– 16 lei pentru o falce de seceră sau coasă;
– 12 lei pentru o falce de arătură;
– doi lei ziua cu caru;
– 20 lei/ luna de plug;
– 75 bani ziua cu palmele
13.
un alt abuz îl desprindem din faptul că atunci când, din vitele înscrise
în contract, o parte erau vândute, ele nu erau scăzute de la plata integrală a pășunatului. În schimb, dacă erau cumpărate altele în număr egal, acestea din urmă erau taxate din momentul achiziționării
14. Datoriile în muncă, individuale
sau colective, trebuiau efectuate integral în anul în care au fost contractate, în caz contrar se renegocia înțelegerea inițială, iar restul zilelor de muncă rămase erau transferate anului următor. a șa s-a întâmplat cu locuitorii cătunului Puțuchioaia
care au refuzat lucrul pentru vara anului 1891, deoarece erau în conflict cu Paraschiv Lahovari, proprietarul moșiei. Dar la intervenția președintelui „L. Catargiu” a băncii populare din localitate, îndatoririle în muncă au fost transferate, cu acordul ambelor părți, pentru primăvara și vara anului 1892. Întârzielile erau frecvente, aproape în fiecare an existând contracte de redistribuire a dijmei în muncă. Problema era că an de an datoria în zile de lucru creștea din cauza acestor amânări. Cum în contract se preciza că „erau datori cu orice muncă oricând va hotărî proprietarul” , timpul afectat lucrărilor propriilor terenuri era mult redus. or
11 S.J.G.a.N., Fond Primăria comunei Bujor, Dosar 1/1893, f. 5.
12 ibidem , f. 7.
13 ibidem , f. 28.
14 ibidem , f. 28.

71
Istorie și culturăneefectuarea la momentul potrivit a unor munci agricole, fie că vorbim de arătură,
fie de recoltare, coroborate cu sămânța de slabă calitate și uneori cu seceta, ducea la o scădere dramatică a producției gospodăriilor mici și mijlocii
15.
existau și situații în care țăranii considerau mult prea împovărătoare
aceste obligații și, după ce luau cu împrumut bani sau produse în natură, refuzau să mai lucreze în contul acestora. Într-o astfel de împrejurare, proprietarul sau administaratorul moșiei se adresa în scris primăriei care avea obligația legală de a-i sili pe cei în cauză să se achite de îndatoriri, prin muncă sau prin bani. Într-o plângere înaintată Primăriei comunei Bujor cu nr. 231/ 1896, administratorul moșiei Golășei solicita autorităților locale să dispună țăranilor învoiți să se achite de culesul porumbului, întrucât timpul era înaintat și exista riscul deteriorării acestuia. a stfel, conflictul se extinde prin implicarea a trei părți: Primăria comunei
Bujor, arendașul C. Vasmogides și clăcașii învoiți. a rendașul revenea cu o a doua
plângere în 23 octombrie 1896 prin care acuza autorițățile locale de neimplicare și amenința că va culege porumbul și va cere în instanță despăgubiri chiar de la Primăria comunei
16.
mai departe, a fost sesizată pentru faptul că Primăria nu respecta legea
tocmelior agricole și Prefectura județului Covurlui. În urma a două adrese ale Prefecturii, autoritățile locale reacționează și dispun executarea silită a datornicilor. o altă plângere către aceeași Primărie aparține arendașului Gh. Fulger, reclamând refuzul unor plugari de a duce un transport de produse agricole la Galați, obligație pe care o aveau în baza contractelor încheiate. De data aceasta, însuși primarul a. Stancu, în baza unui proces-verbal încheiat în 2.11.1896, încuviințează angajarea altor trei transportatori, urmând ca arendașul să își recupereze suma plătită acestora de la datornici
17.
Graba primarului este explicabilă prin litera legii învoirilor agricole
care stipula că, dacă primarul „nu îndeamnă oamenii la muncă spre folosul proprietarului” era amendat cu sume cuprinse între 50-100 lei și amenințat cu procese de despăgubire. Pe moșia Golășei, proprietate a omului politic Lascăr Catargiu, doi locuitori îl acuzau pe moșier de nerespectarea contractelor de învoieli, susținând că s-au înțeles la prețul de 280 lei pentru munca prestată și scutirea de plată a izlazului pentru vite. Cu toate acestea, la finalui perioadei contractuale, li s-a imputat din suma inițială și pășunatul vitelor. Primăria va dispune prezentarea părților la sediul acesteia pentru reglarea socotelilor, în caz contrar se trecea la răfuiala în lipsă. o astfel de conjunctură a avut loc în cazul plugarilor i. Boșneaga,
15 ibidem , f. 32.
16 S.J.G.a.N., Fond Primăria comunei Bujor, Dosar 3/1895, f. 11.
17 ibidem , f. 12.

72
Istorie și culturăS. Donțu, a. Florea, C. onu, G. t itea, N. Palade care nu au răspuns somației
Primăriei, astfel că în baza art. 22 din legea tocmelilor agricole s-a dispus răfuiala
în lipsă. În temeiul contractului și registrului de părți individuale s-au constatat următoarele datorii din neplata izlazului pentru pășunat:
– i. Boșneaga 19 lei și 10 bani;
– S. Donțu 25 lei;
– a. Florea 126 lei;
– C. onu 40lei;
– G. t itea 32 lei;
– N. Palade 15 lei
18.
După stabilirea obligațiilor în bani, s-a trecut la echivalarea acestora cu
sarcinile agricole care decurg, în vederea achitării lor. Conform procesului-verbal din 21 decembrie 1896 încheiat de primarul a. Stancu, arendașul Vasmogides și un consilier, N. Vasilache, plugarii mai sus menționați deveneau datori cu lucrări agricole în vara anului următor după cum urmează:
– i. Boșneaga – 25 prăjini prașilă și 46 prăjini seceră;
– S. Donțu – 30 prăjini prașilă și 65 prăjini seceră;
– a. Florea – 160 prăjini prașilă și 314 prăjini seceră;
– C. onu – 50 prăjini prașilă și 103 prăjini seceră;
– G. t itea – 40 prăjini prașilă și 80 prăjini seceră;
– N. Palade – 20 prăjini prașilă și 25 prăjini seceră.
hotărârile luate au fost transmise sătenilor implicați prin proces-verbal,
având caracter obligatoriu
19.
Băncile populare aveau și rolul de a media conflictele mai sus expuse.
acestea îndeplineau și alte atribuții și activități, precum cele social-culturale,
caritabile și de susținere și promovare a învățământului economic în lumea satelor. totodată, între instituții exista și o interacțiune la nivel național. Vom expune
în cele ce urmează câteva situații concrete identificate în sursele de arhivă. În anul 1916, Banca Populară „ i zvorul” decide să ridice un local propriu unde să
funcționeze. Cum fondurile erau insuficiente, Consiliul de administrație a decis să trimită tuturor băncilor populare din țară bilete contra cost la serbările, balurile și producțiile artistice organizate cu scopul strângerii de fonduri. La Banca Populară a „horincenilor” au ajuns două bilete pentru serbarea câmpenească din t arcău,
organizată în ziua de 7 septembrie 1916. Chiar dacă niciun reprezentant al băncii nu s-a prezentat la serbare, biletele au fost achitate din fondul băncii. o altă acțiune
lăudabilă a acestor bănci era aceea de a susține material școlile din localitățile unde
18 ibidem , f. 13.
19 ibidem , ff. 13-16.

73
Istorie și culturăfuncționau. e xista poate și un interes propriu, deoarece majoritatea acestora î și
aveau sediul în clădirea școlilor20.
De exemplu, la 20 februarie 1916 Banca Populară a „ horincenilor” a primit
o solicitare din partea școlii în vederea achiziționării de mobilier școlar. Consiliul
de administrație a decis ca din fondul indivizibil să se vină în ajutorul instituției de învățământ cu o sumă suficientă pentru achiziționarea a două catedre, o masă, cinci scaune, trei table de scris, un drapel tricolor și o scenă pentru reprezentațiile teatrale ale elevilor. a dăugăm că în cazul de față localul școlii nu a fost sediul
băncii. În această privință, identificăm un contract de închiriere valabil până la 24 noiembrie 1915 în baza căruia banca populară a funcționat într-o cameră a casei unui anume Dumitrache Bușilă. Cuantumul chiriei era de 90 de lei pe an plătită în două rate. În numele băncii semna președintele acesteia care la acel moment era preotul satului Gh. Gîdei
21. Contractul mai prevedea că îngrijitul locației îl privea
pe proprietar, iar încălzitul camerei, iluminatul și mobilierul intrau în atribuțiile băncii. În perioada Primului r ăzboi m ondial sediile băncilor au adăpostit soldați
din trupele rusești. După revoluția bolșevică și ieșirea din război a r usiei trupele
aflate în retragere au devastat localurile băncilor. Într-un proces-verbal din 20 ianuarie 1918 îngrijitorul Băncii Populare „ horincea” din Berești îl înștiința pe
președintele băncii că, după plecarea trupelor, din mobilierul băncii lipseau 9 scaune cu spătar de fag și o hartă a r omâniei. a celași îngrijitor făcea mențiunea
că probabil scaunele au fost arse, iar cu harta au învelit ceva. r ăzboiul a implicat
băncile și în procesul de rechiziție de cereale necesare pentru front
22. Prin adresa
din 7 martie 1917, în baza ordinului controlorului băncilor populare, toate aceste instituții din județul Covurlui trebuiau să identifice pe acei locuitori care aveau cereale disponibile și să le aducă urgent la gara din Berești pentru a fi puse la dispoziția armatei române. Valoarea acestora urma să fie plătită imediat de către fiecare bancă populară
23. războiul a agravat și mai mult situația materială a
satelor, astfel că fiecare bancă populară a reîntocmit pentru anul 1917 un raport amănunțit cu necesitățile urgente din comuna unde funcționa. La 21 februarie 1917 preș edintele Băncii „ horincenilor” din Gănești raporta că la nivelul comunei
erau necesare următoarele:
– inventar agricol: 800 sape, 200 coase,150 fiare de plug, 200 cazmale, 50
pluguri, 100 grape de fier;
– sămânță de semănat: 500 kg arpacic, 400 funii usturoi, 30 kg sămânță de
varză;
20 S.J.G.a.N., Fond Banca Poplară a Horincenilor , Dosar nr.42/1916, f. 13.
21 S.J.G.a.N., Fond Banca Poplară a Horincenilor , Dosar nr.44/1917, f. 11.
22 ibidem , f. 12.
23 ibidem , f. 13.

74
Istorie și cultură- alte articole: 2000 kg sare, 1000 kg zahăr, 3000 l ulei, 6000 l petrol, 10.000
kg var24.
De asemenea, populația din comună ducea lipsă de făină de porumb din
cauză că fără petrol moara nu putea funcționa. Pe baza ordinului din 7 martie 1917
s-a constatat că erau disponibile pentru rechiziționare 18 vagoane de porumb de la săteni și 18 vagoane de la marii proprietari, cantități care au fost transportate către gara din Berești. a tât în vreme de război, cât și pe timp de pace, băncile au
servit drept canale de comunicare între diverse instituții ale statului și locuitorii comunelor
25. În acest mod, a ajuns și la cunoștința plugarilor din Covurlui decretul
regal din 14 august 1917 privind rechiziționarea produselor agricole. r espectarea
acestui ordin s-a dovedit dificilă, deoarece, arătau reprezentanții băncilor populare, se întârziase mult, iar sătenii abia terminau culesul și căratul porumbului de pe terenurile lor, iar alții încă mai aveau de lucru pe marile moșii. Decalarea s-a produs și din cauza ploilor care au împiedicat aratul și semănatul din primăvară, dar a fost și urmarea celorlalte corvezi datorate de țărani pe marile proprietăți funciare: cărat de lemne, spartul lemnelor la gară, cărat de carămidă, saci de făină, cereale etc
26. În
urma acestor constatări comitetul de acțiune agricolă creat la nivelul fiecărui județ pentru a organiza domeniul agrar în timpul războiului a decis să suplimenteze numărul vitelor de muncă, pentru a se ara proprietățile țărănești. Banca populară trebuia să mijlocească o înțelegere între țărani și moșieri cu privire la zilele de muncă rămase, astfel încât cei dintâi să-și poată termina arăturile de toamnă, iar cei care arau cu plata în bani să revină urgent pe loturile lor.
Starea de război a afectat, așa cum era de așteptat, și băncile populare atât
din pricina rechiziționării, cât și a legislației mult prea schimbătoare. Contextul a atras intervenția statului prin organismele centrale cu scopul de a sprijini aceste instituții care s-au dovedit atât de utile și în perioada războiului. De aceea, Casa Centrală a Băncilor Populare făcea următoarele recomandări cu privire la maniera de încheiere a bilanțului contabil pentru anul 1920:
„epoca încheierii bilanțului Băncilor populare apropiindu-se vă reamintim
și de astă dată o parte din îndrumările și instrucțiunile ce am dat în fiecare an, cu acest prilej, în dorința de a vă înlesni lucrările și a vă feri de greș eli care ar putea fi
primejdioase pentru bancă și aducătoare de răspunderi pentru conducători.
1. Despre împrumuturi și dobânzi datorate:Starea de război a produs tulburări și în viața băncilor populare ca în toate
celelalte ramuri de activitate. Încasările din împrumuturi au suferit și ele stânjenire fie din cauza moratoriului – care dăinuieș te și astăzi în regiunile mai greu încercate
24 ibidem , f. 16.
25 ibidem , f. 17.
26 ibidem , f. 18.

75
Istorie și cultură– fie din cauza nenumăratelor nevoi, ivite în gospodăria săteanului, zdruncinată
din cauza războiului. Ca urmare a acestei stări de lucruri, portofoliile au rămas cu creanțe ale căror scadențe au expirat de mulți ani, iar dobânzile datorate la aceste creanțe au ajuns să ia proporții îngrijorătoare și pentru debitori și pentru instituție.
este adevărat că în multe părți conducătorii au înțeles primejdia îngrămădirii
acestor dobânzi și au făcut sforțări pentru a le micș ora obținând achitări definitive
sau acorduri din împrumuturi cu preschimbări pe noile termene alese de debitori pentru achitare. t otuși răul a rămas destul de amenințător și o îngăduire mai
departe a acestei stări de lucruri poate zdruncina instituția din temelie, căci îngrămădirea dobânzilor an cu an alături de sumele datorate si de multe ori chiar întrecându-le încarcă pe sătenii cu datorii de care ei nu s-au folosit decât în parte și care de multe ori întrec puterea lor de plată. a ceste dobânzi socotite ca beneficii în
bilanțurile anilor trecuți devenind neîncasabile fie din cauza stării de insolvabilitate a debitorilor, fie din cauza legii, care declară stinse prin prescripție în favoarea debitorilor, dobânzile mai vechi de 5 ani, expun băncile la noi pierderi, în afară de cele ce ar fi să rezulte din neîncasarea creanțelor. Ș i dacă răspunderea pentru
pierderile din împrumuturi cade asupra consiliilor care le-au acordat, fără ca să ia garanții îndestulătoare, răspunderea pentru pierderile ce rezultă din neîncasarea dobânzilor va cădea asupra consiliilor din a căror neglijență nu s-au încasat la timp aceste dobânzi. În dorința de a feri pe conducători de aceste răspunderi și de a consolida activul băncii, împovărat an cu an, cu sume îndoielnice, vă invităm să folosiți puținul timp ce vă mai rămâne până la finele anului, pentru a lichida contul dobânzilor datorate din trecut și a pune la curent creanțele cu scadențele expirate. Pe de altă parte veți lua notă că la bilanțul anului acesta nu mai îngăduim vechiul sistem de a menține în activ creanțe a căror încasare ar fi îndoielnică și nici de a mai distribui dividente nereale, întemeiate pe beneficii nerealizate până la data încheierii bilanțului. această dispozițiune de altfel vi s-a pus în vedere și prin
ordinul circular nr 13260/12 decembrie 1919 precum și de către organele noastre de control la diferitele inspecții ce s-au făcut băncii. Veți lua dar măsuri din timp pentru a face pe debitori să-și regleze creanțele, iar la finele anului veți convoca consiliul pentru ca împreună cu comisia cenzorilor să cerceteze portofoliul – act cu act – și să stabilească pe baza actelor de insolvabilitate încheiate de perceptor suma pierderilor. i ar dacă în localitate nu se găseș te niciun cunoscător în contabilitate
vă veți adresa contabilului vreunei bănci mai apropiate sau veți comunica din timp d-lui controlor respectiv, pentru a vă putea da alt ajutor.
Cu începere de la 10 ianuarie – dată până la care trebuie să aveți lucrările
terminate – se va face pe cercuri verificarea bilanțului. D. Controlor al județului vă va arăta localitatea și ziua când trebuie să vă prezentați la cerc cu toate registrele

76
Istorie și culturăde contabilitate ale anului curent, dosarul de inspecții, statutele cu actul constitutiv,
registrul de încheierile consiliului, dosarul cu actele bilanțului pe anul precedent 1919, precum și bilanțul și lucrările ce ați întocmit pentru anul 1920 semnate de Consiliul de administrație și cenzori având și sigiliul băncii. Pentru d-nii învățători, conducători de bănci, s-a intervenit la ministerul instrucțiunii publice pentru a le îngădui să absenteze de la ș coală 2 zile, când vor fi chemați la cercuri, iar la reș edința
cercurilor să se pună la dispoziția controlorilor noș tri câte o sală de clasă. Întrucât
la cercuri, în afară de verificarea bilanțurile se vor stabili și alte măsuri privitoare la buna administrare a băncilor, suntem încredințați că nu veți lipsi în ziua hotărâtă și că vă veți prezenta cu bilanțul încheiat pentru a nu ține în loc alte lucrări.
2. Vi s-a făcut cunoscut atât de federale cât și de serviciul nostru de control,
ca și anul acesta vor funcționa pe lângă federale ș coalele practice de contabilitate,
în care cu puțină cheltuială și într-un timp scurt se pot pregăti contabili pentru societățile cooperative săteș ti; ca încurajare pentru tinerii fii de săteni care vor
absolvi aceste ș coli și vor servi ca contabilii în cooperație, prin art 7 al legei pentru
extinderea băncilor populare în tot cuprinsul româniei mari s-a prevăzut că
aceștia vor beneficia de reducerea stagiului militar la un an.
Vă invităm dar să profitați de acest prilej și să vă pregătiți în ș coala practică
din județul d-voastră, un contabil, cunoscând că în viitor nu vom mai admite scuza că n-a avut cine să țină contabilitatea.
3. Centrala urmând să ia o hotărâre cu privire la reducerea termenului militar
și pentru actualii contabili ai societăților cooperative săteș ti, absolvenții vechi ai
școlilor practice de contabilitate – încorporați – vă rugăm a în știința pe cei aflați în
funcțiune la vreuna din instituțiile cooperative din comuna d-voastră să comunice centralei numele ș colii unde a absolvit, data absolvirii, numărul certificatului sau
diplomei obținute cu datele privitoare la situația lor militară (contigentul cercul de recrutare, precum și gradul și unitatea militară pentru cei deja încorporați în petițiune va arăta și felul cum și-au întrebuințat timpul după absolvirea ș colii până
în prezent, alăturând certificatele de la instituțiile cooperative unde au servit și
servesc).
Director,
titu a xentie
Șeful serviciului,
Virg. Niculescu”
27.
Băncile populare au adus o contribuție deosebită și în sistemul de educație.
În afară de sprijinul material acordat școlilor din comună, aceste instituții au
27 S.J.G.a.N., Fond Banca Poplară a Albina , Dosar nr.5/1921, ff.13-15.

77
Istorie și culturăîncurajat și învățământul contabil prin faptul că elevii care urmau cursurile
de contabil efectuau practica la sediul băncilor populare. În conformitate cu dispozițiile Centralei Băncilor Populare se comunica prin ordinul nr. 16684/1920 în baza decretului-lege publicat în m onitorul oficial nr. 140/1920, se publica spre
cunoș tința generală că Federala Băncilor Populare ,,m. Kogălniceanu” , inființează
în Galați o ș coală de contabili care urmează a-și deschide cursurile chiar în luna
noiembrie 1920.
Condițiile de admitere erau următoarele:a) etatea de la 13 ani în sus (certificat de na ștere);
b) naționalitatea român ortodox (certificat de la primărie);c) absolvent al cursului primar (certificat de absolvire);d) recomandarea băncii primare populare sau a obș tei (proces-verbal al
Consiliului de administrație);
e) fiecare elev înscris este obligat a plăti o taxă de frecvență de 400 lei pentru
toată durata cursurilor
28.
Înscrierile se făceau direct la instituțiile cooperative din comuna unde
domicilia petiționarul și unde depunea actele de mai sus și taxa de 400 de lei, la data de 10 noiembrie 1920, urmând ca după această dată și cel mai târziu la 15 noiembrie, instituțiile cooperativei să înainteze Federalei, la Galați, toate actele și recipisele sumelor încasate. e levii buni care aveau să promoveze examenul parcurgeau și restul
cursurilor teoretice ale ș colii, care în total durau 9 luni, iar după aceea erau plasați pe
6 luni la diferite bănci populare pentru stagiile de practică
29.
Practica era plătită de către bancă, de cele mai multe ori practicantul
îndeplinind sarcini multiple, dar suma primită era foarte mică în comparație cu munca prestată. e levul practicant a ndrei Bărbieru primea de la Banca Populară a
„horincenilor” , în anul 1920, suma de 20 de lei lunar. a cesta solicita președintelui
băncii o majorare a sumei, deoarece lucrările de cancelarie s-au îngreunat, mai ales cu vânzarea cerealelor din contractele pe gaj de cereale. t ot el era cel care vestea
pe săteni despre vânzarea acestora, deși banca avea deja un angajat desemnat. De asemenea, reclama și datoria de a tăia lemnele pentru foc, în ciuda faptului că exista o persoană plătită în acest scop
30.
iată cum erau privite aceste școli contabile la nivelul județului Covurlui de
către Federală: „ Vă atragem atenția în mod special asupra marelui avantaj ce au absolvenții acestei ș coli, reducându-le la un singur an stagiul militar, pe de altă
parte Federala va avea grija întreținerii lor în cât mai bune condițiuni, înființând
28 S.J.G.a.N., Fond Banca Populară a Horincenilor , Dosar 53/1920, ff. 10-13.
29 ibidem , f. 14.
30 ibidem , f. 15.

78
Istorie și culturăpentru acest scop internatul, unde vor plăti o sumă cât se va putea mai redusă și
care va fi stabilită după ce vom vedea câți elevi urmează cursurile.
Dv. aveți obligația pe de o parte să ne recomandați negreș tit cel puțin un
elev dintre absolvenții distin și ai ș colii primare, și pe de altă parte să vă puneți
în contact și cu d-nii mandatori ai obș tei, precum și cu Consiliul cooperativei
sau cooperativelor din comuna d-v, spre a le recomanda și lor câte un elev. În acela și timp veți bine-voi a ne comunica odată cu înaintarea actelor de înscriere
ale elevilor, încheierea examenului d-v, prin care fixați suma cu care contribuie și banii d-v la susținearea acestei ș coli, sumă ce după hotărârea Consiliului federal
(ședința din 21 oct.) urmează a fi de cel puțin 200 lei pentru băncile mai mici și de
la 300 lei în sus cele mai mari – considerând bănci mari pe acele al căror capital vărsat trece de 100000 lei.
Pentru contribuția celorlalte instituții cooperative veți interveni d-v
cunoscând că, acele din ele care vor trimite elevi, trebuie negreșit să achite și suma de cel puțin 200 lei. a ceastă contribuție este una singură, oricâți elevi veți
recomanda și chiar dacă nu ne veți trimite niciunul, socotim acest ajutor bănesc al d-v absolut necesar pentru întemeierea și bunul mers al școlii. În scopul celor
arătate aici, veți convoca de urgență Consiliul cu care veți hotărâ partea de contribuție recomandând elevul sau eleva ce urmează să trimiteți.
Vă rugăm domnule Preș edinte să notați că vom considera o ignorare a
intereselor cooperației și a nevoielor d-v, dacă nu vom avea tot concursul d-v cum v-am arătat mai sus.
Federala ,,m Cogălniceanu”
31.
Programul de practică era stabilit de Consiliul de administrație al școlii
contabile în înțelegere cu băncile populare și era adus la cunoștință fiecărui elev de către banca unde își desfășura practica. La Banca Populară a „ horincenilor”
fusese repartizat elevul mai sus amintit a ndrei Bărbieru, care, deși repetase anul
școlar, avea recomandarea de a fi pus imediat la treabă dându-i-se unele lucrări ușoare de contabilitate. Stagiul de pregătire pratică era condus și supravegheat de învățătorul Vasile Țoni, secretar și contabil al băncii. Pentru anul școlar se stabilise următorul program. În luna aprilie toți elevii aveau să facă următoarele lucrări:
– aveau de citit articolul „despre credit și economie” publicat de i. S.
munteanu în Curierul băncilor populare nr. 2/ 1912;
– pe baza acestui articol urmau să facă un rezumat scris în dublu exemplar,
unul în caietul de rezumate, iar celălalt pe hârtie albă care urma să fie trimis Federalei până la 23 aprilie pentru a fi corectat;
31 S.J.G.a.N., Fond Banca Populară a Horincenilor , Dosar 57/1926, ff. 12-13.

79
Istorie și cultură- realizau o compunere cu privire la interpretarea art. 7 a Legii băncilor
populare din 1903 în care să explice de ce un statut de bancă în mod obligatoriu
cuprindea acest articol. t itlul compunerii era „ tălmăcirea art. 7 din Legea băncilor
populare” . u n exemplar urma a fi trimis Federalei pentru a fi corectat. e levii aveau
în vedere ca: „la crearea compunerii au a tălmăci punct cu punct cele prevăzute în art. 7, căutând a expune sub forma cea mai scurtă în stil simplu și stăpânit de o desăvârșită claritate”;
– realizau o a doua compunere cu titlul „Formalități de constituire a unei
bănci populare” în care trebuiau să descrie în ordine toate etapele necesare acestui lucru;
– aveau de citit cu deosebită atenție articolele „Îndrumări generale asupra
conducerii băncilor populare” , publicat de D. Stoianovici în Curierul băncilor populare nr.3/1920 și „Portretul cooperației” publicat de m. a ron în Curierul
băncilor populare nr. 7/1920;
– elevii aveau de întocmit o balanță de verificare și o situație de casă pe una
din zile;
– toți elevii aveau o condică de prezență făcută din hârtie albă cu liniatură în
care erau notate data, tema care se efectuase, semnătura elevului și viza băncii. În ea cursantul era obligat să treacă activitățile cotidiene, fiind zilnic vizată de casierul băncii și verificată de către instructorul desemnat să conducă practica
32.
Cei care urmau școlile de contabili aveau obligația să dețină un carnet
împărțit în două. În prima parte se notau regulat toate veniturile și cheltuielile personale, iar în a doua jumătate erau trecute diferite însemnări cum ar fi titlul cărților și articolelor citite, diverse instrucțiuni de care trebuia să țină cont pe perioada stagiului de practică. erau înregistrate inspecțiile avute și observațiile făcute, chestiunile asupra cărora trebuia să mai ceară lămuriri de la organele de control sau îndrumător și nu, în ultimul rând, impresiile lui zilnice
33.
Fiecare elev era dator să corespondeze lunar prin minimum două scrisori, pe
care le vor trece și în caietul de rezumate, cu un coleg de la o altă bancă. Prin aceste scrisori ei își comunicau între ei impresii deosebite, aspecte din traiul zilnic și din activitatea avută la bancă. o astfel de corespondență se purta și cu instructorul de practică. t ot în acest caiet erau consemnate instrucțiuni ale Casei Centrale și ale
Federalei, astfel încât să aibă la îndemână adunate diferite recomandări de care trebuiau să țină seamă, perfecționându-și în același timp și scrierea
34.
matematica avea, de asemenea, un rol important în pregătirea viitorilor
contabili. Pe parcursul stagiului de practică aveau de rezolvat două probleme de tipul:
32 S.J.G.a.N., Fond Banca Populară a Horincenilor , Dosar 53/1920, ff. 17-19.
33 ibidem , f. 20.
34 ibidem , f. 21.

80
Istorie și cultură„o persoană dă cu o dobândă de 4,75% pe an ¾ din câștigul său, iar restul cu
5,5 % pe an. a ceastă persoană primește după 72 de zile 493,75 lei dobândă. Care
era câștigul?”
„Două capitaluri date cu dobândă de 5% aduc împreună 1.500 lei dobândă
anuală. Diferența dintre dobânzile lor este de 200 lei. Care sunt acele capitaluri?”35
Și acestea trebuiau rezolvate în două exemplare, dintre care unul trimis la
Federală pentru corectare.
În continuare propunem să urmărim câteva răspunsuri ale Băncii Federale
din Galați cu privire la evaluările unor elevi practicanți. La unul dintre subiecte
o parte dintre elevi au scris tot ceea ce era în textul dat, copiind doar, iar alții au interpretat după modul lor de gândire și înțelegere sau au rezumat fără nicio coerență. La subiectul privind interpretarea art. 7 din Legea băncilor populare fiecare elev a scris pe rând punctele articolului, căutând apoi să identifice în statutele băncii menționarea acestora. a stfe că s-au îndepărtat de la cerința inițială prin
care se solicita să se demonstreze de ce legea stipula ca un statut să cuprindă acel atricol. oferind și un model de răspuns, Federala concluziona că elevii nu cunosc de ajuns statutul băncii populare și nici nu s-au străduit să-l aprofundeze, fapt care a determinat o interpretare greșită a acestuia, lucru care periclita „prefacerea sufletească a sătenilor”
36. Despre cele două probleme de matematică evaluatorii
au constatat răspunsuri greșite la cei mai mulți dintre cursanți, aceștia urmând să primească lămuriri la viitoarele controale. Doar balanța de verificare și sitauția de casă pe o zi au fost bine întocmite, dar s-au constatat probleme din punctul de vedere al caligrafiei. În concluzie, Federala făcea elevilor evaluați următoarele recomandări:
– „lucrările lunare care se vor trimite în viitor le vor coase sub formă de caiet
cu copertă pe care se vor nota numele băncii unde se efectuează stagiul de practică, județul, comuna, luna și anul precum și numele elevului practicant;
– elevii se vor strădui să scrie mai îngrijit și fără greșeli de ortografie;
– la întocmirea frazelor să aibă grijă ca ele să fie cu înțeles deoarece în
lucrările mai multor elevi nu se înțelege ca au vrut să spună;
– pe fiecare pagină se va lăsa o margine pentru a se nota la corectare
observațiile necesare”
37.
Cerințele teoretice și practice creșteau pe parcursul fiecărui an de studiu,
astfel încât la sfârșitul școlarizării absolvenții puteau servi interesele cooperației și a băncilor populare. De aceea, putem spune că acest aspect de colaborare cu școlile de contabili prin stagiile de pregătire practică, a fost un demers deosebit,
35 ibidem , f. 23.
36 ibidem , f. 24.
37 ibidem , f. 25.

81
Istorie și culturăfie și doar prin simplul fapt că unii tineri din satele noastre au beneficiat de acest
tip de educație, având și ș ansa de a fi remunerați în perioada școlii. Plecau din
satul natal, se educau și reveneau aici cu an alt statut, pentru a pune umărul la emanciparea socială a plugarului român. Prin urmare, este lesne de înțeles că rolul instituțiilor care fac obiectul nostru de studiu a depă șit cu mult atribuția de
a oferi capital. a ccentul s-a pus pe un complex de funcții menționate în parte pe
parcursul acestui capitol, începând cu rolul de mediator în multiplele conflicte dintre moșieri, arendași și plugari provocate de legea învoielilor agricole. Legea nu ocrotea pe niciuna dintre categoriile sociale amintite, dar înclina balanța în favoare marilor proprietari funciari.
Desigur, aceasta nu era singura vinovată de contextul creat, ci se bucura de
un concurs de factori favorabili: lipsa opțiunii de credit, oportunismul arendașilor, dezinteresul marilor proprietari față de unele moșii, incompetența autorităților centrale și locale în plan legislativ și administrativ, seceta, convulsiile sociale, războiul. t ot spre întărirea rolului băncilor populare amintim rechiziționarea
de cereale necesare armatei, administrarea produselor oferite ca ajutor satelor și raportarea necesităților din comună către autoritățile centrale, deși aceste responsabilități ar fi trebuit să revină conducătorilor locali. Nu pot fi neglijate nici acțiunile de caritate sau serbările ofeirte cu scopul de a strânge fonduri destinate acestor deziderate sau cu rol cultural. Școala, în ansamblul ei, a beneficiat de sprijinul insituțiilor în cauză fie prin investiții în mobilier sau pentru refacerea unor locații, fie prin burse de practică și organizarea de stagii de pregătire practică pentru elevii școlii de contabilitate. De aceea, putem spune că băncile populare sătești din r omânia și-au îndeplinit în limitele posibilităților materiale și ale
resurselor umane scopul pentru care au fost create prin Legea din 1903.
Bibliografie
i. izvoare
• Direcția Județeană Galați a a rhivelor Naționale
– Primăria comunei m ăstăcani;
– Primăria comunei Cudalbi;
– Primăria comunei Fârțăneș ti;
– Primăria comunei a dam;
– Primăria comunei Băleni;
– Primăria comunei h orincea;
– Primăria comunei o ancea;
– Primăria comunei Cuca;

82
Istorie și cultură- Prefectura județului Galați;
– Banca Populară a h orincenilor;
– Banca Populară Băleni;
– Banca Populară u nirea;
– Banca Populară Ș tefan cel m are;
– Banca Populară a dam;
– Banca Populară m ăstăcani.
ii. Presa
ziarul „Progresul” , anii 1906 – 1908;
ziarul „Presa” , an 1911;
ziarul „ mesagerul” , an 1913;
ziarul „Țara” , an 1907;
ziarul „ tribuna Liberală” , an 1907;
ziarul „Plugarul” , anii 1925-1938;
revista „ almanahul băncilor populare din r omânia” , an 1901;
revista „ almanahul cooperatorului” , an 1930;
revista „Cooperația” , an 1925;
revista „Cooperatorul român” , ani 1883-1894.
iii. l ucrări speciale
• Barbu, e.P ., Din istoria cooperației de credit și de consum din România, vol.
i, editura Scrisul r omânesc, Craiova, 1996;
• Bărbulescu, Gh., Creditul agricol în România , editura Cripton a limit,
Satu-m are, 1992;
• Brătianu, i. C. C., Creditul agricol , imprimeriile independeța, București,
1927;
• Badarău, m., Ceea ce fac și ar trebui să facă băncile populare: noțiuni
instructive pentru regulamentul de funcționare, t ipografia „Lupta” , București, 1915;
• Bastache, i., Situația județului Covurlui , tipografia Dunărea, Galați, 1913 ;
• Berberianu, t ., Creditul agricol , imprimeriile i ndependeța, București, 1937;
• Boundoulesc, S., Les banques populaire des origins a la mise en place de la
loi du 13 mars 1917, e ditura Fayard, 1984;
• Bour, r ., Histoire de la Banque Populaire de Lorraine, e ditura Serpenoise,
metz, 1989 ;
• Damian, C., Les Banques populaires en Roumanie, Paris, 1922 ;
• Devine, h. C., People`s Cooperative Bank, e ditura Bibliolife, Londra, 2009.

83
Istorie și culturăGENOCIDUL ÎMPOTRIV A ARMENILOR.
ISTORIA UNEI FAMILII CARE A LUAT
DRUMUL EXILULUI
Arșaluis ȚOCU,
elevă, Colegiul Național „ Vasile a lecsandri” , Galați
În semn de profund respect și recunoș tință față de înainta șii mei,
voi răscoli istoria faptelor pierdute în negura timpului,
cu certitudinea că se află printre noi
atâta vreme cât îi amintim.
Întrucât prin arborele meu genealogic curge sevă armenească, voi încerca,
copleșită de indignare, să povestesc istoria unui trecut care mă bântuie, un trecut
uitat de multe dintre state, un trecut negat, dar care încă mai dăinuie în inimile suferinde ale multora dintre cei afectați.
V-ați fi gândit vreodată că oroarea h olocaustului din timpul celui de-a l
Doilea r ăzboi m ondial a început doar de la ni ște simple vorbe ale cancelarului
Germaniei, a dolf h itler? În anul 1939, pe lângă dorința sa imensă de a revendica
tot ceea ce i-a fost luat de t ratatul de la Versailles din anul 1919, acesta dorea
să provoace un nou măcel, având ca model pe cel al armenilor de la începutul Primului r ăzboi m ondial: „Cine, până la urmă, mai vorbeș te astăzi despre
anihilarea armenilor?” – a dolf h itler, 22 august 1939
Într-un fel, Führer-ul a avut dreptate. De ce în zilele noastre uităm o mare
parte a istoriei care, dacă ar fi fost mult mai bine cunoscută, poate nu s-ar mai fi întrupat în „Soluția Finală”? Ca succesor al unei familii care a luat drumul exilului, voi încerca să detaliez povestea devastatoare a acestui popor damnat.

Muntele Ararat

84
Istorie și culturăarmenia s-a născut pe
ruinele statului antic u rartru.
Încă din cele mai vechi timpuri,
armenii au fost victime ale expansiunii teritoriale ale lui a lexandru m acedon, ale
hoardei de aur mongoleze, ale
imperiului Sasanid, imperiului
otoman si ale i mperiului
Țarist.
1 ei însă au fost pa șnici,
mereu au luptat doar pentru a-și apăra integritatea, nu pentru expansiune. Țara lor este simbolizată de a rarat,
muntele cu două culmi gemene care din depărtarea erevanului arată ca două piramide asemenea, dar de proporții deosebite. Preponderent î și câ știgau traiul
din comerț, fiind buni meș teșugari și negustori, numele de armeni însemnănd „cei
care fabrică arme” . Covoarele lor se întreceau în calitate cu cele persane, fiind astăzi unele dintre cele mai căutate piese de mobilier din lume.
De asemenea, poporul armean e cunoscut a fi primul din lume care a
adoptat creș tinismul imediat după ce acesta a început să se răspândească prin
intermediul apostolilor.
1 astfel, ajungem la începutul secolului al XX-lea, secol
1 mihai r ădulescu – „Civilizația armenilor” , e ditura Sport-t urism, Bucureș ti, 1983
Harta i mperiului Armean
Covoare armenești

85
Istorie și culturăîn care i mperiul o toman abia mai licărea în urma războaielor ruso-austro-turce.
Pe atunci, teritoriul a rmeniei era anexat i mperiului, fapt care îl făcea pe acesta
unul multi-național. a rmenii însă, nu doreau să î și piardă integritatea, rămânând
adepții cutumelor lor străvechi și a credinței lor. Din acest motiv, cei mai mulți
afaceri ști de pe teritoriul i mperiului o toman erau armeni care alegeau să facă
comerț cu marile puteri ale lumii, precum Franța și m area Britanie, lucru care nu
profita la întreținerea economică a mastodontului oriental:
• Din 166 importatori otomani, 141 erau armeni și 13 turci.
• Din 9800 vânzători și meș teșugari, 6800 erau armeni și 2550 turci.
• Din 150 exportatori, 127 erau armeni și 23 turci.
• Din 153 muncitori, 130 erau armeni și 27 turci.
• Din 37 de bancheri de pe întreg continentul, nu mai puțini de 32 erau
armeni.
*statistică făcută de Krikor z ohrab, parlamentar și scriitor, 19132
După ce ultimul sultan al i mperiului o toman, a bdulhamid al ii-lea (1842-
1918) a impus o politică de centralizare în urma războiului din Balcani, care s-a dovedit a fi unul pierdut, noțiunile de radicalism și separatism au devenit din ce în ce mai proeminente în modul de gândire al populației. a stfel, Comitetul u nirii
și al Progresului (i ttihad ve t erakki Cemiyeti, CuP), care a fost înființat în anul
1889, a început să capteze puterea în stat, împreună cu partidul anti-sultan „ tinerii
turci” . În fruntea acestui partid se aflau conducatorul partidului m ehmed t alaat
(1874-1921), maiorul ismail enver (1881-1922) și activistul Dr. Bahaeddin Shakir
(1874-1922).
3
2 Üngör, u ǧur Ümit – „The a rmenian Genocide”
3 Facing h istory and o urselves National Foundation – „Crimes a gainst h umanity and Civilisation:
The Genocide of the a rmenians” , i nc., Brookline, m assachusetts, 2004Arme

86
Istorie și culturăideologia acestui partid era una simplă: supremația otomanilor, în general
a islami știlor, respectiv a turcilor. Cum armenii dețineau peste 50% din locurile
de muncă bine plătite ale i mperiului și pe deasupra mai erau și creș tini convin și,
naționali știi turci au început să nască o ură colectivă față de armeni.4 astfel, au
apărut cauzele principale ale uneltirii unui masacru etnic: pierderea războiului
Balcanic, formarea partidului “ tinerii t urci” și începerea Primului r ăzboi
mondial.
După declarația de război a Serbiei, m untenegrului, Greciei și Bulgariei
din 17 o ctombrie 1912 și respectiv a t ratatului de la Londra din 30 mai 1913,
otomanii au avut de îndurat pierderi grave la nivel de economie și populație, dar mai ales în politică. m omentul de cumpănă a fost declan șat de o continuă tensiune
între politicieni, astfel C.u .P . (care era și partidul care deținea cea mai mare putere)
a început să arunce cu acuzații și amenințări în bulgarii, grecii și armenii care încă se mai aflau în Parlament. În acest mod rena ște și un vechi mit cum că i mperiul
otoman a fost “trădat” de politicienii de origine creș tină din țară.
imediat după acest incident, partidul „ tinerii turci” s-a folosit de violență
pentru a instala un dictator, care a omorât toți membrii din opoziție. oricum, acest regim cuprindea în genere un număr de maximum 50 de persoane conduse de „duetul” t alaat (dictatorul) și enver (conducătorul administrației civile), între
care, mai târziu, se va crea o rivalitate majoră.
Însă, foarte mulți istorici consideră că
momentul declan șator al Genocidului a fost
intrarea i mperiului o toman în Primul r ăzboi
mondial. imediat după ce Germania declarase
război r usiei, pe data de 2 a ugust 1914, aceasta
încheie un tratat cu i mperiul o toman, care
întrevedea colaborarea și mobilizarea reciprocă în caz de neputință. a stfel, pe data de 11
noiembrie 1914, i mperiul o toman oficial declară
război antantei, care cuprindea exact țările cu
care armenii preferau a face comerț.
Fără doar și poate, armata otomană a
suferit pierderi dureroase, care au continuat, întrucât enver, mânat de ambiție și expansiune,
a lansat numeroase invazii, cu rezultate, desigur, catastrofale. Pentru a scăpa de mustrări, el a atribuit această serie de dezastre unei a șa-numite:
4 Cohan, Sara – „ a Brief h istory of the a rmenian Genocide” – National Council for the Social
Studies, 2005
Maiorul i smail Enver Pasha
(1821 – 1922)

87
Istorie și cultură„tradări armeneș ti” . Începând cu ianuarie 1915,
armenii erau folosiți ca scuză pentru toate greș elile
majore ale i mperiului: naționali știi îi considerau
trădători datorită fostelor lor relații cu a ntanta,
iar mulți au dorit să le boicoteze afacerile și au
răspândit poveș ti înfricoș ătoare în care această
minoritate ar fi comis crime. m ulți armeni și-au
închis până la urmă întreprinderile, iar mințile luminate au fost arestate. Cu cât războiul înainta fără speranță, cu atât armenii erau din ce în ce mai persecutați.
În acest mod, începe Genocidul armenilor.
acesta a fost un continuu proces de distrugere
a poporului armean, prin execuții în masă, deposedări, deportări, asimilare forțață a religiei musulmane, foamete indusă de stat și, nu în ultimul rând, distrugerea culturii.
mai întai, pentru a slăbi forțele unui popor, trebuie distrusă elita acestuia. În
istambul, pe 24 aprilie 1915 (zi în care este atestată oficial începerea genocidului și care
se comemorează și astăzi în întreaga lume), se începe o razie a tuturor oamenilor care puteau influența, prin inteligență, bogăție sau stare socială. Politicenii, economi știi,
laicii și intelectualii au fost toți arestați nespunându-li-se motivul, întemnițați, torturați, pentru ca în final să fie omorâți, totul în doar câteva săptămâni.
De exemplu, pe data de 30 mai 1915, dumincă, întreaga elită armeană – 636
demnitari plus episcopul – din sud-estul ora șului Diyarbekir au fost încătu șați și
duși către fluviul
tigru de către
membrii poliției. acolo, au fost
încărcați pe ni ște
plute imense, cu supoziția că trebuiau să fie transportați către sud. În orice caz, miliția a acostat plutele în valea
râului unde
Dictatorul Mehmed Talaat
(1874-1921)
Spânzurați în piața publică

88
Istorie și culturăi-au jefuit și dezbrăcat pe demnitari, pentru a-i omorî într-un mod primitiv: cu
ajutorul topoarelor, pumnalelor și a armelor. Corpurile neînsuflețite au fost mai apoi aruncate în râu.
5
De asemenea, Genocidul a rmean mai înseamnă și unul dintre cele mai
concrete exemple de deposedare economică din istoria modernă. Guvernul, format din partidul „ tinerii t urci” , a promulgat noi legi prin care î și auto anexau
toate întreprinderile și toate actele de comerț ale armenilor. În ziua de 10 iunie 1915, a dat o lege a „Comisionului Proprietății a bandonate” (emval-i m etruke
Komisyonu), care avea ca scop evacuarea zilnică a caselor. a ceasta a fost un atac
frontal asupra economiei armene, deoarece acum toate bunurile armenilor erau transferate statului. u rmătoarea lege avizată pe data de 26 septembrie 1915 a avut
legătură cu cea de mai sus, însă aceste posesii erau de data aceasta acumulate de ministerul a facerilor i nterne, al Justiției și al Finanțelor, întrucât ele puteau deține
o privire de ansamblu mult mai detaliată asupra datelor. a ceste legi i-au făcut pe
armeni să cadă într-o pauperitate generală.
Într-un final, pe 23 mai 1915, talaat a dat ordinul oficial pentru deportarea
întregii populații armene. a ceștia urmau să fie du și în neospitalierul ora ș deș ertic,
Deir ez-z or, din Siria.
Pentru a încerca să
camufleze aceste deportări ilegale, t alaat pune în aplicare
„Legea expedierii și stabilirii” , care are o natură temporară, pe 29 mai, chiar dacă între timp deportările se aflau în plin demers. a dministrarea
zilnică a acestor mutări a fost transferată către Directoratul pentru Stabilirea t riburilor
și imigranților (i skân-i așâir
ve m uhacirîn m üdüriyeti), sub
autoritatea armatei turceș ti. talaat continua să fie informat de progres cu ajutorul
corespondenței prin telegraf și a asistenței oficialilor locali.
aceste măsuri au dus la mobilizarea unei imense populații care trăia cel mai
mult în partea rurală a podi șului a natoliei. u nii armeni au avut la dispoziție câteva
zile pentru a se pregăti de plecare, însă alții doar câteva ore. Prin aceste demersuri, până în iulie 1915, toată populația armeană avea să fie prinsă în cercurile morții
5 Üngör, u ǧur Ümit – „The a rmenian Genocide”
Tren cu deportați

89
Istorie și culturădin deș ertul sirian. În unele dintre cazuri, oamenii au trebuit să călătorească peste
1000 de kilometrii prin căldura și lumina arzătoare a nemiloasei veri est-anatoliene,
care a provocat moartea sigură a multora dintre ei. În plus, liderii „ tinerii t urci”
erau bine în științați că ș ansele de supraviețuire în deș ertul regiunii Deir ez-z or
erau aproape nule. Pentru copii, vârstnici și femei gravide, deportarea nu era nimic altceva decât un mar ș al morții.
Când au ajuns în deș ertul sirian, nu au găsit nimic aranjat pentru ei în
acele locuri. La începutul anului 1916, s-a înregistrat o foamete la care autoritățile partidului au rămas indiferente. o bservând faptul că după toate aceste chinuri mulți
dintre armeni nu au murit, în vara anului 1916, t alaat l-a instruit pe guvernatorul
districtului Deir ez-z or să îndrume milioanele de oameni în peș teri și să-i omoare.
un alt aspect important al prigonirii armenilor a fost pierderea forțată a identității.
Femeile și copiii trebuiau să renunțe la credința lor creș tină și să se convertească la
islamism, ca parte a unui larg atac asupra culturii armeneș ti. m ulți dintre aceș tia au
fost răpiți din imensele convoaie și forțați să se convertească. În ora șe precum Konya
și Beirut, copiii armeni erau plasați în imense orfelinate musulmane în care le erau date nume turceș ti și unde trebuiau să vorbească numai limba turcă. Ca rezultat,
mulți dintre ei și-au uitat identitatea armeană. Pentru a distruge un popor, trebuie să îi distrugi originile și cultura prin care se indentifică acesta, iar exact acest lucru l-a făcut
Guvernul t urciei.
În final, partidul a distrus
toate edificiile armeneș ti
rămase încă în picioare din urma războaielor. arderea
bisericilor și a mănăstirilor medievale precum Narekavank, Varakavank, arakelots Vank,
Surp Garabed, Surp Khach și
eliminarea inscripțiilor de pe locurile publice au avut ca scop aparența în șelătoare cum că
armenii nu au existat niciodată.
6
totuși, au fost și armeni
care au reu șit să evadeze din
iadul turcesc. a ceastă ș ansă
divină a sorții ia fost acordată și străbunilor familiei mele.
6 Vladislav B. Sotirovic – “The a rmenian Genocide: The First m odern i slamic-Jihad e thnic
Cleansing” – 2018
Copii orfani armeni adoptați de o familie turcă

90
Istorie și culturăÎn data de 14 noiembrie 1878, regele Carol i de h ohenzollern, făcând o
vizită la Brăila, trece Dunărea în localitatea Smârdan din Dobrogea, consfințind
astfel alipirea acestui ținut la regat. În acest context, armenii au văzut în r omânia
o nouă patrie, având în vedere victoria acesteia împotriva t urciei.
De aici începe de fapt istoria cunoscută a familiei (cea necunoscută din a rmenia
nu cred că mai poate fi reconstituită). Doar atât ca soțul stră-stră-străbunicii mele Sultana, Garabet m iaserian, a decedat acolo din cauza persecuțiilor otomane, motiv
pentru care rudele supraviețuitoare au urmat migrația înspre țările est-europene și apoi mai departe către vest. Sultana m iaserian împreună cu singurul ei băiat, a praham, au
venit cu aur, trecând prin Caucaz, astfel evitând t urcia, călare pe catâri. De regulă,
familiile mai înstărite reu șeau să escaladeze masacrul doar prin mită și rugi aprinse.
aceștia au ajuns în r omânia cu mult înaintea începerii genocidului propriu-
zis, în jurul anului 1900, întrucat în a natolia persecuția armenilor era demult un
subiect la ordinea zilei.
Misac Parseghian
Sultana Miaserian Herica Parseghian

91
Istorie și culturăSimilar, stră-străbunica mea a rșaluis Parseghian, împreună cu fratele
ei a rșag și mama lor h erica ajung, pe cămile legate la ochi datorită drumului
anevoios pe margini de prăpăstii prin Caucaz, pe teritoriul r omâniei. Bunicul ei,
Parseghian a gop, a suferit acela și tratament morbid.
ambele familii s-au instalat în pitorescul ora ș tulcea, pentru ca nu după
mult timp să se cunoască, iar a rșaluis Parseghian să devină m iaserian, prin unirea
ei religioasă cu a praham.7
După cum am zis la început, sursa principală de venituri a armenilor era
din negustorie, a șa că micilor meș teșugari și negustori nu le-a fost prea greu să se
adapteze la condițiile r omâniei de la începutul secolului XX.
7 Țocu, Dorin a lexandru – Jurnal (jurnalul bunicului meu)Arșaluis Parseghian Arșag Parseghian
Reclama magazinului deținut de Apraham Miaserian în Tulcea +
Ceas de buzunar cu sigla magazinului

92
Istorie și culturăÎn mahalaua armenească dintre dealurile t ulcei î și aveau locuința mai
multe familii pripă șite, unele înrudite cu altele. e le au umplut străzile cu aromele
mirodeniilor orientale, vândute în prăvălii cu firme rotunde, purtând nume ciudate.
apraham m iaserian a fost ceasornicar și bijutier iar
misac Parseghian negustor de textile. aceste două
familii și-au procurat o casă pe strada Banatului, în
care a locuit anterior chiar „ miss t ulcea” . Vis-a–vis
își avea reș edința fiul acestora, a rșag Parseghian,
cu studii contabile și preceptor de profesie.
Paralel cu această stradă, se afla strada
Concordiei, unde veri șoarele gemene ale lui
arșaluis, Sirvart și Siranu ș, locuiau împreună cu
tatăl lor t acor h acian, care era negustor de pălării.
Gard în gard cu a rșag Parseghian, negustorul
tacor Garabețian î și pregătea cu tact produsele
de patiserie. Puțin mai spre est, pe strada Nicolae
Bălcescu, familiile Demergian și Sarchizițian î și
aranjau pe tejghele zaharicalele. La poalele dealului se afla biserica armenească „Sfântul Grigorie Luminătorul” , săla ș laic și de relaționare, fiind în
centrul comunității armeneș ti din zonă.
În anul 1912, stră-străbunicul meu a praham,
datorită stării financiare bune, comportamentului social elevat și devotamentului față de poporul român, primeș te
cetățenia română prin „Diploma de încetățenire” . m ai
apoi, este ales consilier al ora șului t ulcea. În ciuda tuturor
încercărilor otomane de reorientare etnologică, familia mea a reu șit să
mențină vechi obiceiuri strămoș ești, precum tabietul
cafelei. m eșteșugul acesta
stră-străbunicii mei l-au adus din a natolia natală. De
la bunicul meu ș tiu că acestia nu cumpărau cafeaua
prăjită sau deja măcinată, ci dețineau o tingire de cupru și o râ șniță cilindrică, cu capac țuguiat și puțin
aurită (pe care le păstram și astăzi în cămara bunicii).
Reclama de pe o pălărie a
magazinului deținut de Tacor
Hacian în Tulcea
Apraham Miaserian

93
Istorie și culturătotul începea în jurul orei 5 seara, când
bătrânii se adunau în grădina casei de pe
Banatului, unde erau pregătite pernele moi pe băncile de lemn sau chiar direct pe iarba cea deasă. r âșneau pe rând, până când ră șnița
se încălzea, iar cafeaua devenea de textura nisipului. Numărau încet, fiecare, până la în jur de 100 de învârteli. u rma fiertul cafelei. ibricul
era tronconic, cu o gură strâmtă, pentru a păstra cât mai mult aburii. Ceș tile în care se
turna lichidul erau micuțe, de porțelan, frumos colorate și li se spuneau pe turceș te “fingean” .
Domni șoarele e lisabeta și Veronica m iaserian
serveau invitații cu dulceață de caise, două caise mari la musafirii de rang înalt, respectiv una la ceilalți –la recomandarea mamei lor, arșaluis. a cest ceremonial al preparării
îndruma conversația pe o cale domoală. Beau cafeaua fără grabă, în ciuda timpului care trecea necontenit.
8
Nenea a rșag își lua vioara și cânta. m elodiile erau triste, dar aduceau cu
ele un ton calm și tihnit. a rmenii au fost dintotdeauna un popor boem, care s-au
folosit de amintirile însângerate pentru a-și duce îndeletnicirile la rangul de artă. De aceea, mulți din familia mea au învățat să cânte la vioară, pian sau chitară, să scrie,
să picteze sau să compună poezii. Ca exemplu elocvent, scriitorul cunoscut pentru opera sa „ tobit” , Ș tefan a gopian,
al cărui tată, născut în Luncavița, a fost văr cu a praham m iaserian.
De asemenea, mama mea
a preluat prin viu grai de la stră-strămătu șa mea, e lisabeta m iaserian,
rețeta preparării baclavalelor. a stfel,
de sărbători se întindeau foi subțiri de aluat pe cearceafuri netede peste mese în camera de oaspeți. Peste noapte, din când în când, străbunica se trezea și le ungea cu ulei. Dimineața erau a șezate
8 Varujan Vosganian – “Cartea Ș oaptelor” –, e ditura Polirom, i ași, 2012 (unde am regăsit zugrăvite
artistic obiceiurile descrise de bunicul meu în jurnal)
Diploma de încetățenire
Apraham Miaserian
Mașina de prăjit boabele
de cafea și râ șnițele

94
Istorie și culturăuscate una peste alta în tăvi, iar între ele se presăra miez pisat de nucă și deasupra
se turna sirop de miere cald.9 Familiilor armeneș ti cu dare de mână le plăcea să se
lase fotografiate. r eprezentativă este fotografia familiei m iaserian în care se zăresc
chipuri armeneș ti cu sprâncene groase, mustăți răsucite și ochi neguroși.
9 ibidem.
Familia Miaserian în fața casei de pe strada
BanatuluiFamilia Miaserian (de la stânga la
dreapta: v eronica, Ar șag, Apraham,
Arșaluis, Elisabeta)
Îndeletnicirea familiei dovedită cu înscrisuri autentice
(în urma războiului purtat cu trupele bulgare)

95
Istorie și culturăCei trei veri ai stră-străbunicii, a rdașez,
armenac și a ram e kmedjian erau sifonari pe
cheiul Dunării din pitorescul ora ș ridicat la rang
de „porto-franco” al acelor vremuri, Sulina.
Despre ei, unchiul m ihai î și aminteș te: „În ea
(sifonăria) au lucrat unchii a ram și a rdașez, veri
ai bunicii. ei au avut două surori; t ante Lutza (pe
nume a rșaluis și ea) și t ante a raxy, care s-a măritat
cu un comandor de vapor italian, Giulio Foresi,
înainte de a l Doilea r ăzboi m ondial și a plecat
în italia, Genova (via Cornigliano, dar nu mai
rețin numărul). Veneau la mama atea (a rșaluis
miaserian) mereu vederi de la ea, de aceea n-am
uitat strada. a l cincilea frate a fost a rmenac care
a venit în tulcea și a avut sifonăria lui proprie, ce a fost
naționalizată și unde a lucrat până la peste 70 de ani. acesta avea o rețetă secretă de bautură carbogazoasă, un
fel de Coca-Cola, dar pe bază de zahăr-ars, cu lămâie și fără cofeină. t răia într-o casă mică, dar cochetă, cu
o gospodărie foarte îngrijită pe strada Babadag . Când au început să se construiască blocurile l-au demolat și
s-a mutat cu t ante Lutza într-un apartament de bloc
mai jos de strada C. Gavrilov. t ante Lutza a stat la tante
araxi în italia mai mulți ani, apoi a revenit în românia,
tulcea – nu ș tiu să spun când anume, probabil prin anii
`50 pentru a avea grijă de mama lor care a trăit până la o vârstă respectabilă. a m apucat-o și eu.
Sifonăria
Sifon inscripționat cu sigla
firmei Ekmedjian

96
Istorie și culturăei se numeau e kmedjian și în Sulina a trăit unicul moș tenitor e dy –
probabil e duard, care cred că a murit și el pentru că era cam de vârsta mamei
mele. t otuși, vorbind cu un sulinean bătrân care și-a adus aminte și de sifonărie
și de această familie, el spunea că mai există ni ște descendenți e kmedjieni în
viață, probabil din partea acestui e duard e kmedjian, fiul lui a ram. Vis-a-vis de
această fostă sifonărie sulineanul mi-a mai arătat un loc viran de care, spunea el,
că aparține tot lor și pe care foarte posibil să fi fost casa lui a ram, unde am fost
și eu într-o vară cu mama a tea și t ante z arouhy, într-o vizită. Se turna în acel
moment filmul „Porto Franco” în Sulina. era deci prin 1960 sau mai devreme.
Casa lui a ram e kmedjian era și ea foarte îngrijită, iar străzile din Sulina și
atunci, ca și acum, frumos aliniate. Ce-i drept nu prea multe. În cea de-a treia fotografie este ultimul sifon păstrat de familia noastră. Primele două foto sunt cu sifonăria dezafectată cine ș tie de când. Deși fațada este relativ mică, dacă vă
uitați în poza 2 veți vedea că avea adâncime. Construcția este din cărămidă. m ai
vreau să amintesc de faptul că înainte de război se vorbea curent limba greacă în Sulina, pe care o prinseseră și e kmedjienii cumva. ”
Prima congruență a familiei m iaserian cu „ora șul teilor” a fost atunci când
cele două fete, atât Veronica, cât și e lisabeta, s-au căsătorit cu români: Țocu
mihail, respectiv Dumitrescu Petre. a mândoi au fost originari din fostul județ
Covurlui. Străbunicul meu, m ihail, era din comuna Folteș ti, satul Stoicani, fiind
fiu de preot cu o stare materială bună și absolvent al unui liceu de metrologie, iar Petre era gălățean vameș, meserie pe care de fapt a moș tenit-o. a stfel, cele două
familii armeano-române, au avut la rândul lor câte un singur fiu: pe bunicul meu Dorin-a lexandru, respectiv pe unchiul mihai. a cesta din urmă a moș tenit talentul
artistic al unchiului a rșag, absolvind ș ef de promoție Conservatorul „Ciprian
Porumbescu” din Bucureș ti. a îmbrăți șăt profesia de violinist, apogeul carierei
sale artistice fiind reprezentat de pozitia „ Vioara i ” la orchestra simfonică a o perei
din Barcelona.
Bunicul meu s-a născut în t ulcea, a urmat studiile liceale la liceul de
matematică-fizică „Spiru C. h aret” , absolvindu-l în 11 ani de învățământ, ca
mai apoi să î și urmeze studiile în matematică la Bucureș ti, găzduit fiind de
tanti z aruhy (fiica fratelui lui m isac Parseghian, i isac). a colo, el a aflat pentru
prima dată ce înseamnă spălatul într-o cadă cu cazan, s-a speriat când a tras apa la toaletă și a văzut în premieră un răcitor. u lterior, a urmat Facultatea de
mecanică din Galați, unde a cunoscut-o pe bunica mea, Lucia Bilețchi, studentă
și ea la Facultatea de Chimie-a limentară.
10
10 Țocu, Dorin a lexandru – Jurnal (jurnalul bunicului meu)

97
Istorie și culturăȘi a trebuit să mai treacă încă o generație, cei doi stră-nepoți ai lui arșaluis,
pentru ca mai apoi să-mi fac apariția și să ajung în acest moment al existenței mele
în care, din postura de elev cu înclinații umaniste la Colegiul Național ,,Vasile alecsandri” Galați, am ales să îmi în șir cuvintele pe foaie – cuvinte grele și alese
din tot sufletul meu. Cu această parte din trecutul familiei mele vreau să punctez ceea ce de fapt semnifică istoria și, de asemenea, am orgoliul de a spera ca numele ,,ciudat” pe care îl port să fie înțeles și, mai ales, să fie rostit a șa cum trebuie.
tocmai s-au împlinit 105 ani de negare pe data de 24 aprilie 2020. Până în
ziua de astăzi, Guvernul t urciei încă refuză să accepte adevărul, în ciuda tuturor
supraviețuitorilor insultați de acest act de la șitate și a celor 1,2 milioane de victime.
totuși, la răscrucea marilor puteri, civilizația armeană a întâmpinat necontenit
dificultăți în realizare – ceea ce i-a ascuțit capacitatea de adaptare și perseverența. atunci când nu găsea soluții stabile și echilibrate a recurs la cele temporare, dar nu
mai puțin utile pentru conservarea ființei naționale.
11
românia, ca una dintre primele state care au îmbrățisat exodul armenilor,
încă nu a atestat Genocidul. Vom continua să aderăm la minciună sau ne vom impune pentru dreptate? În oricare dintre cazuri, toate gândurile mele rămân cu străbunii mei. După toți aceș ti ani, conexiunea noastră este mai puternică ca
niciodată.
11 rădulescu, m ihai – «Civilizația armenilor» – e ditura Sport-t urism, București, 1983
Monumentul închinat genocidului din Erevan

98
Istorie și culturăBibliografie
• Üngör, u ǧur Ümit – „The a rmenian Genocide”
• Sotirovic, Vladislav B. – „The a rmenian Genocide: The First m odern
islamic-Jihad e thnic Cleansing” , 2018
• Cohan, Sara – „ a Brief h istory of the a rmenian Genocide” – National
Council for the Social Studies, 2005
• Facing h istory and o urselves National Foundation – „Crimes a gainst
humanity and Civilisation: The Genocide of the a rmenians” – i nc., Brookline,
massachusetts, 2004
• Vosganian, Varujan – „Cartea Ș oaptelor” – e ditura Polirom, i ași,
2012
• rădulescu, mihai – „Civilizația armenilor” – editura Sport-t urism,
Bucureș ti, 1983
• horasangian, Bedros – „ enciclopedia armenilor” – e ditura Kadet, Sibiu,
1994
• milian, m ihai – „Dobrogea ca mosaic etnic” – e ditura Lucas, Brăila, 2018
• Țocu, Dorin a lexandru – Jurnal (jurnalul bunicului meu)

99
Istorie și culturăRELAȚIILE RURAL-URBANE ÎN CADRUL
AȘEZĂRILOR DIN PIEMONTUL POIANA-NICOREȘTI
Prof. dr. Cezar-i ulian UNGAN,
Colegiul Național „Spiru h aret” , t ecuci
Studiile referitoare la Piemontul Poiana-Nicorești sunt puține, în general
tratând aspectele de geografie fizică. În anul 1953, i on Sârcu argumentează faptul
că subunitatea dintre Berheci și Siret este un piemont, nefăcând parte din Podișul
Bârladului, așa cum se credea până atunci, dar a fost contrazis de unii geomorfologi, mai mult datorită adversităților personale. S-au raliat părerii profesorului ieșean Vintilă m ihăilescu, C. m artiniuc, Gr. Posea și N. Popescu.
Pompiliu Poghirc a întreprins, în anul 1972, un studiu de geografie umană
al Colinelor t utovei, subliniind individualitatea comunelor Nicorești, Țepu,
Buciumeni, Brăhășești, h omocea, t ănăsoaia și Corbița, pentru spațiile ce le
dețineau în piemont
autorul prezentei cercetări nu-și ascunde simpatia pentru geografii ce
susțin individualizarea genezei piemontane, argumentată și de aspectul actual destul de diferit față de cel al zonelor adiacente din Colinele t utovei. În anul 2000
am susținut teza de doctorat ce trata Piemontul Poiana-Nicorești, din punctul de vedere al potențialului demografic, al resurselor de habitat și al funcțiilor geoproductive. organizarea administrativă actuală se datorează reformei din anul 1967, pusă în aplicare în 1968, piemontul fiind divizat între județele Galați și Vrancea. u nitățile administrative de bază, în număr de opt, conțin în piedmont 25
de așezăti în totalitate rurale. Deși această unitate este un spațiu puternic ruralizat, neexistând niciun oraș, urbanul își face simțită prezența funcțională prin existența târgușoarelor și prin influența localităților urbane din proximitatea piemontului.
Târgușoarele Nicorești și h omocea s-au afirmat încă din secolul al XViii-lea.
Deși reglementările feudale interziceau înființarea de târguri la distanțe mai mici de 20 kilometri de cele existente, pentru a stăvili concurența și pentru o distribuție cât mai echilibrată în spațiu, în ambele cazuri aceste îngrădiri nu s-au respectat, ceea ce demonstrează că funcția a apărut ulterior feudalismului. Nicoreștiul a fost impulsionat și de refugierea aici a tecucenilor, în anul 1711, când satul a preluat funcțiile t ecuciului, abandonat datorită distrugerilor cauzate de tătari. e ste
probabil ca târgul h omocea să fi luat naștere ca un dublet al târgului a djud situat
pe malul drept al Siretului.
târgușoarele se deosebesc de celelalte așezări rurale, atât prin funcții, cât și
prin fizionomie, având două nuclee, respectiv strada comercial-meșteșugărească

100
Istorie și culturăși mahalaua agricolă (D. Chiriac, 1984, p.180), foarte diferite ca înfățișare. În
primul caz, casele sunt lipite având prăvăliile și atelierele la stradă, iar curțile din spate, înguste și lungi, se deschid într-o uliță paralelă cu „strada mare“. m ahalaua
agricolă se deosebește puțin ca înfățișare de un sat obișnuit, deși este evident numărul ridicat de case mari rezultate în urma unei prosperități evidente în ultimele epoci istorice. e videntă este și mentalitatea locuitorilor, asemănătoare cu
cea a orășenilor, gradul de emancipare fiind mai ridicat decât în satele din aria de polarizare a târgușoarelor. Populația ocupată în alte domenii de activitate decât agricultura depășește 20% în ambele cazuri.
analizând ariile de polarizare ale h omocei și Nicoreștiului ajungem la
concluzia că acestea nu s-au modificat în timp ca întindere, dar polarizarea s-a diminuat în intensitate datorită creșterii influenței centrelor urbane aflate în proximitatea piemontului. În mare, ariile polarizatoare se suprapun peste organizarea administrativă din secolul al XiX-lea, când spațiul a fost divizat în ocoale ce țineau cont probabil și de relațiile dintre localități.
târgul Nicorești polarizează un spațiu de aproximativ 200km², influența sa
extinzându-se și în exteriorul piemontului atât la sud (Cosmești Deal), cât și la vest, spre Siret (incluzând satele h aret, Pădureni, Călimănești, Pufești). În piemont, în
aria de polarizare, se află 17 localități din comunele Țepu, Brăhășești, Nicorești și Buciumeni (fig.1).
homocea cuprinde în spațiul de polarizare piemontan o suprafață de aproape
150km², situată între văile Siretului și Berheciului. influența sa se extinde mult la
nord de piemont, în comunele t ătărăști și h uruiești, în total gravitând spre acest
centru 19 localități. Dintre acestea, 7 au vetrele în Piemontul Poiana-Nicorești.
ambele târgușoare au zile de târg săptămânal, dar au pierdut în timp tradiția
iarmarocului moldovenesc ce se ținea anual. După cum a observat și Pompiliu Poghirc (1972, pag.184), ariile de polarizare ale celor două târguri se suprapun în partea central-nordică a piemontului, localitățile argea, Brăhășești și t oflea
făcând parte din ambele zone (fig. 1).
influența localităților urbane este resimțită mai puternic decât cea a
târgușoarelor, spațiul piemontan aflându-se în ariile de influență ale municipiilor tecuci și a djud, a orașului m ărășești, în proporții diferite datorită așezării
geografice a acestora și a localităților piemontane, datorită căilor de penetrație spre interior, dar și a puterii economice, demografice și culturale ale localităților urbane amintite.
zona de influență a m unicipiului t ecuci se extinde peste sudul Piemontului
Poiana-Nicorești, respectiv peste 19 localități ce compun comunele Nicorești, Poiana, Țepu, Buciumeni și Brăhășești, fiind cea mai dezvoltată zonă. În trecut,

101
Istorie și culturăinfluența t ecuciului se întindea mult spre nord, dar dupa reforma administrativă
din 1968, aceasta s-a redus considerabil.
adjudul își exercită influența asupra a 14 localități din comunele Nicorești,
Poiana, Brăhășești, h omocea, Corbița și t ănăsoaia situate în partea nordică și
vestică a piemontului, iar m ărășeștiul asupra a 7 așezări piemontane din comunele
Nicorești și Poiana (fig.2).
analizând figura ce individualizează zonele de influență ale localităților
urbane și coroborând metodele statistice cu observația directă, ajungem la
concluzia că în Piemontul Poiana-Nicorești, acolo unde există suprapuneri de influențe, nu avem de-a face cu o emancipare economică sau socială mai ridicată decât în zonele vecine. a cest fapt se explică prin poziția marginală a acestor zone
de interferență, centrele urbane acționând mult ca centre de disociere pentru populația localităților Poiana, Piscu Corbului, Coasta Lupii, Buciumeni, t oflea,
care se află într-o astfel de zonă comună.
influența orașelor în piemont se exercită în mod tradițional, din punct
de vedere comercial și meșteșugăresc, așezările urbane de acest tip acționând permanent ca piețe de desfacere a produselor agricole și silvice, sătenii obținând în acest fel resursele financiare necesare. Nu este neglijabilă nici influența așezărilor urbane ce sunt deținătoare de obiective economice, care atrag un număr considerabil de navetiști. existența unor instituții școlare și sanitare în așezările
urbane apropiate piemontului a sporit influența urbană, deși aceasta este limitată de unele reglementări administrative. În ultimele zeci de ani, t ecuciul, a djudul
și m ărășeștiul au acționat și ca centre locale de polarizare a exodului rural din
piemont, dar într-o măsură mai redusă decât așezările urbane aflate la distanță mai mare, dar mult mai dezvoltate cum sunt municipiile Galați și Bacău.
tendințele noi în raporturile dintre sat și oraș se manifestă printr-un complex
de acțiuni și activități. Cea mai veche formă de manifestare este navetismul urban-rural al specialiștilor din învățământ, asistență sanitară sau chiar din agricultură, având caracter zilnic.
După anul 1989 au apărut și alte forme inexistente înainte, așa cum este
navetismul de week-end al „agricultorilor de duminică“, ce nu sunt altceva decât urbani deținători de suprafețe agricole pe care le lucrează în timpul liber. t ot acum
a apărut și domiciliul dublet sat/oraș ce caracterizează o parte a primei generații de rurali ce și-au schimbat domiciliile în orașele apropiate piemontului, nerenunțând nici la gospodăriilelor de la țară. De proporții mai reduse este reinserția unor pensionari urbani ce își au originea în piemont, a unor șomeri, disponibilizați, mineri etc., fenomenul evoluând constant după anul 1992. u n fenomen marcant
este concretizat de prezența societăților comerciale cu diverse obiecte de activitate,

102
Istorie și culturăavând domiciliul în ruralul Piemontului Poiana-Nicorești și puncte de lucru în
orașele apropiate. Slab ca intensitate este turismul de sfârșit de săptămână, când unii locuitori urbani își vizitează rudele, locurile natale sau obiectivele monahale. De semnalat este și apariția unor case de odihnă deținute de urbani în sate ca Nicorești, Poiana, Piscu Corbului, Buciumeni și Sârbi.
În concluzie, se poate afirma că în Piemontul Poiana-Nicorești se perpetuiază
relațiile rural-urbane consolidate de-a lungul istoriei, cu unele evoluții specifice ultimelor decenii.
Bibliografia
adumitresei i. Moscovicii, Formarea de localități semiurbane , în r evista de
Statistică, nr. 1, București, 1973
Bojoi i., Dinamica peisajelor geografice din Podișul Bârladului, Centrul de
multiplicare al u niversității „ al.i.Cuza ” , i ași, 1992

103
Istorie și culturăchiriac d., Așezările rurale din Moldova- Studiu de geografie economică,
Centrul de multiplicare al u niversității „ al.i.Cuza” , i ași, 1984
Hârjoabă i., Relieful Colinelor Tutovei – editura a cademiei r omâne,
București, 1968
lupu- Bratiloveanu i ., Așezările rurale cu industrie din Moldova , anuarul
științific al u niversității „ al.i.Cuza” , i ași, an XX, 1974
Poghirc P ., Satul din Colinele Tutovei, Studiu geografic, e ditura Științifică.
București, 1972
Sârcu i., Piemontul Poiana-Nicorești -Studiu geomorfologic în Studii și
Cercetări nr. 1-4, a cademia r omână, Filiala i ași, 1953
tufescu V., Târgușoarele din Moldova și importanța lor economică , în BS rG,
nr. LiX, Buc., 1941
ungan c.i.- –Piemontul Poiana Nicorești-Potențialul resurselor umane, de
habitat și funcțiile geoproductive – teză de doctorat- u niversitatea București, 2000
Vespremleanu e ., Piemonturile- în Geografia României, vol i, e ditura
academiei r omâne, 1983

104
Istorie și culturăUN OM ÎN VREMURI TULBURI
Neculai i gNat la răscruce de vâNturi
Vlad V aSiLiu
Din vremuri imemoriale apa a fost factor primordial pentru dezvoltarea
comunităților umane. a ici, unde Siretul și Prutul se varsă în Dunăre, unde bălțile
și lacul Brateș formează cu apele curgătoare o insulă, oameni harnici s-au adunat
durându-și gospodării. Satul de pescari cu vatra din vadul Dunării se transformă repede în târg. t recutul, prezentul și viitorul acestui oraș stau sub semnul apelor.
Valea orașului, mereu amenințată de inundații, prin lupta continuă a omului care s-a așezat aici, s-a numit Bădălan. Sunt multe controverse asupra etimologiei acestui cartier, care se zice că ar proveni de la un turc, ce-și avea aici o moșie, ori de la exclamația corăbierilor englezi „bad line” (linia răului). Cercetătorul tudose
tatu consideră că numele se trage de la locuitorii care confecționau din papură
„badane” (perii, bidinele)
Lacul Brateș și Bădălanul, au aparținut, până în anul 1939, de comuna
Șivița (sat t uluceș ti). Dar ora șul s-a întins și azi cartierul Bădălan se află între
străzile Calea Prutului, Lemnari și Bazinul Nou. m ulte case construite de oamenii
locului au pe pereții exteriori niște tăblițe de aramă care arată nivelul apelor din 17 iunie 1897. G. Codreanu scrie în Monografia fabricelor, în 1908: „ Valea ora șului
inundată îți prezenta aspectul unei Veneții” . t otuși, oamenii au venit și s-au așezat
aici participând activ la viața urbei. De aici, din Bădălanul Galaților, s-au ridicat personalități cum a fost Nae Leonard „Prințul operetei” . i mpresionat de valul mereu
mișcător, i osif i vanovici (copil de trupă în r egimentul 6 i nfanterie) va compune
nemuritorul vals, „ Valurile Dunării” . Grid m odorcea, copilărind în Bădălan, a scris
două romane („Derută în Paradis” și „Paznic la t urnul Babel”), în care descrie
viața celor din cartierul natal.
În rândurile ce urmează vom căuta să descifrăm avatarul unei familii care
a contribuit într-o anumită perioadă la „viața și dezvoltarea orașului” . „Plecat-am nouă din Vaslui / Și cu sergentul zece” . În istoria nescrisă a familiei i gnat, sergentul
Constantin, dorobanț în războiul de independență, face parte din strămoșii celui
care după aproape un secol a luptat și s-a stins nedezmințindu-și crezurile.
ion ignat, urma ș al sergentului erou, și el militar al garnizoanei t ecuci, după
ce își dă demisia, se stabilește în Galați, „pe vale” , în Bădălan. a ngajându-se în
port, a fost poreclit „toaipa” (bardă), datorită caracterului intransigent. a avut șapte copii: Neculai, i onel, a rsene, Dragomir, Lica, Ștefana (Fănița), m arichița și
a părăsit această lume îndreptându-se spre cer de unde, probabil, și-a îmbărbătat

105
Istorie și culturăcopiii, încă mici. Neculai (născut la 18 octombrie 1902) cel mai mare, a devenit
capul familiei la 12 ani. Copilăria i-a fost împărțită între joaca la „Fort” , Brateș sau Dunăre și Școala e lementară „Cuza Vodă” .
Se întâlnea adesea cu surorile z oița, Vasilica, Netuța, a neta. erau vecini, erau
prieteni, se întâlneau pe a leea enache Sandu, mai târziu la cârciumile lui m arin
Gheorghiu, Costea r ădulescu și t icu Șurpan, unde la sărbători era „mare bal
mare!” . a neta, cea mai mică dintre surorile Silvestru, i s-a lipit de suflet cu codițele
ei frumos împletite și hăinuțele călcate cu grijă. Probabil soarta lor fusese ursită cu mult înainte: doi copii frumoși, plini de ambiții care își asumă îngrijirea fraților, doritori de o viață mai bună… Dar viața îi va duce pentru mai mult timp și pe alte meleaguri, până se vor reîntâlni, maturizați, în decorul auster al Bădălanului.
anii trec… a neta recomandată de măicuțele de la Notre Dame de Sion,
unde își făcuse clasele primare, ajunge la i ași, unde absolvă Școala de m oașe de
pe lângă spitalul Sf. Spiridon. Cînd s-a întors acasă nu mai era fetița cu codițe care legăna o păpușică din pănuși, acum ținea în brațe nou-născuții, devenise „coana moa șă” . Neculai, muncitor în port (docher, cherestegiu), se remarcă prin
onestitate și cinste ajungând să fie ascultat de tovarășii de muncă chiar mai bătrâni. a trecut vremea când se juca în Fort, pe fundația tunurilor dezafectate după 1877. În toamna anului 1938, s-au decis să-și unească destinele. Nuntă mare-n cartier. tot Bădălanul era prezent.
…Dar, să derulăm firul încâlcit al amintirilor, înnodat din loc în loc cu
ața albă sau roșie al unor file de istorie… Dacă studiem documentele de arhivă, articolele din presa vremii precum și numeroasele fotografii și documente aflate
Neculai și Aneta i gnat în 1946

106
Istorie și culturăîn posesia lui Sorin ignat, fiul lui Neculai și al anetei, putem să ne formăm o idee
despre personalitatea unui locuitor din Bădălanul Galaților, un om care a muncit
din fragedă copilărie și a ajuns printr-o conjunctură politică să conducă destinele județului în calitate de prefect.
rămas fără tată, la doar 13 ani, Neculai i gnat se angajează la Fabrica de
Cherestea Goetz. r egim de muncă aspru pentru un copil: douăsprezece ore ziua,
treisprezece ore noaptea. (conf. Paul Păltânea, Anuarul i nstitutului de i storie
și Arheologie „A.D. x enopol”, „Știri despre mișcarea muncitorească gălățeană”
nr.21/1984 p.230). După trei ani s-a calificat muncitor portuar cherestegiu și a fost angajat la Port Bazinul Nou unde va lucra până în 1945 cu o mică absență (1924-1926) când a efectuat stagiul militar la r egimentul 11 Jandarmi Constanța. Face
parte din Comitetul Cercului t ineretului Socialist pentru strângerea unor sume cu
care a fost plătit avocatul apărării în procesul intentat lui Gheorghe Stroiciu, pentru că luase parte la revoluția rusă din octombrie 1917. Încă din 1919, tânărul Neculai ignat se implică în activitatea Sindicatului m uncitorilor m anuali din Porturi,
devenind membru al Cercului t ineretului Socialist
afiliat la Secțiunea Galați a Partidului Socialist. implicit, ajunge astfel și membru al Sindicatului
Profesional de Încărcare și Descărcare de Cherestea și Lemnărie în Vapoare și Șlepuri („Statutele Sindicatului Profesional de Încărcare și Descărcare de Cherestea și Lemnărie în Vapoare, Șlepuri etc. Bădălan, – Galați” – t ipografia Comercială „ a.D.
Fichmann” 1923, p 17).
La începutul anului 1920, l-a cunoscut pe
Gheorghe Niculescu m izil venit de la București,
în calitate de secretar, să reorganizeze Sindicatul muncitorilor m anuali și Căruțași.
În anul 1921 face parte din inițiatorii Sindicatului
Bădălan afiliat la u niunea m uncitorilor din Porturi și t ransporturi, avându-i la
conducere pe t ache Stoenescu și i on Jora. Clădirea unde funcționa acest sindicat
se afla pe strada Bădălan (Carpați) nr. 45. m ai târziu, prin anii ’60, edilii au pus aici
o placă comemorativă. În anul 1924 a participat la strângerea fondurilor pentru cumpărarea Casei Poporului m uncitorilor Cherestegii de pe str. Basarabiei nr. 11.
Și aici Neculai i gnat a fost membru fondator.
implicat în aceste asociații sindicale și remarcându-se, ajunge în anul 1931
membru al Sindicatului m ixt al muncitorilor m anuali și Căruțași din Portul Galați și
membru al Partidului Social Democrat – Secțiunea Galați. Cunoscând traiul extrem
Statutele

107
Istorie și culturăde greu al muncitorilor portuari, adept al doctrinei muncitorești, Neculai i gnat se
va implica activ în încercarea de îmbunătățire a condițiilor de muncă, participând
activ la organizarea unor mișcări revendicative. În anul 1931 se înscrie în Partidul Social Democrat secțiunea Galați. Secretarul secțiunii era Jean a rhip, iar casier Petre
isăcescu (de la CFr). Din conducere mai făceau parte: Gheorghe Constantin (de la
CFr), Petre m oraru, Constantin Butur, i on Nacu (muncitori în port).
În anul 1932 pregăteș te
și coordonează o grevă care a blocat timp de 15 zile Portul Bazinul Nou. r evendicările
cerute de grevi ști vor fi
acceptate de autoritățile portuare și de m inisterul
muncii; la negocieri, care
au avut loc la Prefectura Covurlui, participând și directorul general Stavri Cunescu (r eferitor la această
grevă se pot găsi consemnări în „ istoricul mișcărilor muncitorești din porturi” , de
Lazăr m ăglașu și Nicolae Deleanu – București 1932).
În anul 1933, când vasul a limnia, înregistrat la h amburg, a poposit în Galați
să încarce cherestea, Neculai i gnat, care era conducător de muncă („cap de ceată”),
i-a instigat pe muncitorii portuari să nu încarce vasul până nu coboară drapelul cu svastica. Împreună cu Jean a rhip și Butur Constantin au făcut ceea ce se chema
în acea perioadă „o propagandă la ureche” . implicația politică și diplomatică a
pus în dificultate autoritățile portuare. a fost nevoie de forțele de ordine pentru a
împră știa manifestația muncitorilor împotriva Germaniei fasciste.
În vara anului 1933, decis să întărească „lupta de clasă” , PSD Galați
înființează subsecții în cartierele Galaților în care muncitorii erau majoritari. Cartierul Bădălan – secția Port Bazinul Nou – îl va avea secretar pe Neculai i gnat
și a funcționat pe strada Pescari, în casele lui Carol Daubler. Conform z iarului
Munca an 2, nr.6 23 aprilie 1933 p.2, nr.7 și 2 decembrie 1933, p.2 apare pe lista
reprezentaților sindicatelor muncitorești afiliate Confederației Generale a m uncii
din r omânia la primele alegeri pentru Camerele de m uncă cât și pe lista Partidului
Social Democrat. Dar rezultatul alegerilor a fost dezastruos pentru partidul lui Constantin t itel – Petrescu.
La alegerile pentru Consiliul orășenesc al Primăriei Galați din anul 1934
este propulsat în fruntea listei PSD r – Secțiunea Galați. Pentru „instigare la grevă” , Greva din 1932

108
Istorie și culturăprin sentința penală 984/1935, t ribunalul Covurlui îi aplică o amendă penală de
200 lei și trei ani de interdicții. alături de el a fost condamnat și ion Jora. Dar
represaliile nu-l vor speria pe tânărul i gnat. Devine membru al Comitetului de
conducere al Sindicatului Gloria, înființat în anul 1936 și dizolvat în anul 1938
(în urma instaurării dictaturii regale, prin Decretul nr. 1422 din 30 martie1938 privitor la dizolvarea formațiunilor politice). Dar muncitorii găsesc o formă nouă, organizându-se în bresle, în conformitate cu Legea de organizare a Breslelor din 12 octombrie 1938. Neculai i gnat este ales secretar general al Breslei m uncitorilor
din Portul Galați care va activa până în anul 1940 (fiind desființată prin Decretul Lege nr. 3878, publicat în m onitorul oficial, partea i, nr 298, din 18 dec 1940,
semnat de Guvernul m areșalului a ntonescu). În iunie 1941 peste 200 de muncitori
sindicaliști, printre care și i gnat, au fost închiși în cinematograful „ aro” . erau
considerați suspecți de autorități și nu trebuia conturbată vizita mareșalului antonescu venit să inspecteze trupele de pe Prut în vederea intrării românilor
în Basarabia la 21 iunie 1941. Prin calitatea de conducător de muncă (cap de ceată) pentru echipele (poș tele) secției cherestea de la Cheiul 1 și 2 ale Bazinului
Nou, Neculai ignat rămâne reprezentant al muncitorilor cherestegii în relațiile cu
patronatul și Căpitănia Portului Galați până la 1 iulie 1945.
războiul lasă riduri adânci pe fața orașului. Bombardamentele din aprilie și
iunie 1944 vor transforma în ruină multe din locuințele orașului. Dar luna august va fi un adevărat dezastru, în special pentru centrul Galaților. În controversata zi de 23 august, în urma ordinului dat de r egele m ihai, românii căutau să iasă din
încleștarea frontului care era aproape de oraș dar pentru armata germană aceasta însemna un act de trădare. t rupele hitleriste vor mina și incendia centrul orașului:
„un bombardament teribil a durat toată noaptea… dimineața am văzut devastarea” va declara un martor (conf. m arius m itrof: 24 – 25 august 1944 la Galați)
Cu toate că prin actul de la 23 august 1944, regele mihai solicită armistițiu
și va dispune întoarcerea armelor, patru zile mai târziu, la 27 august, a rmata r oșie
ocupă Galațiul luând peste 10.000 de prizonieri (L ’ humanite).
este bine cunoscută situația r omâniei din acea perioadă când Partidul
Social Democrat și Partidul Comunist, în urma tratativelor, creează Frontul unic
muncitoresc. În ciuda vederilor democratice moderate ale social-democraților
și cele revendicativ-revoluționare propagate de comuniști, cele două formațiuni politice vor merge împreună pe calea impusă de m oscova și trupele rusești ce
ocupau întreaga țară. t itel Petrescu va fi marginalizat, apoi arestat.
La 2 iulie 1945 Neculai i gnat este numit prefect al Județului Covurlui.
muncitorul cherestegiu, liderul de sindicat plecat din valea orașului, din
Bădălan, se va înfrunta cu problemele grele ale anilor postbelici. Populația greu

109
Istorie și culturăîncercată de distrugeri și foamete
trebuia să fie hrănită și îndrumată să elimine dezastrele războiului, să se „înregimenteze” supus „noii ordini” . Prin înființarea cantinelor de ajutor social, a distribuirii ajutoarelor în mod judicios, a încercat să diminueze lipsurile de alimente. În urma r eformei
agrare din 1945 prefectul semnează
„titlurile de împroprietărire”; în Județul Covurlui au fost expropriate 25368 ha de la 210 moșieri și au fost împroprietăriți 12930 țărani, primind fiecare în medie 1,7 ha.
Pe drumul de la Prefectură spre
casă, pe strada Carpați nr.14 din centrul Bădălanului, era adesea întâmpinat de vecini cu: „Să trăiești tov Neculai! Să știi că iar m-am chișat pe soarele tău” . Ghiță Puiu, bunicul lui „ titi m ucea (G. m odorcea) și Gegi Boboc (Bolohan) râdeau
mânzeș te, acoperindu-și gurile știrbite de bătrânețe. Gardurile , fațadele caselor
de la stradă aveau desenate un soare pe care scria : „ Votați Soarele” . Prefectul ignat zâmbea înțelegător și grăbea pasul spre soția a neta și Sorin, fiul proaspăt
născut, noul membru al familiei. Înțelegea năduful oamenilor, greutățile cu care se confruntă – foametea, dizenteria, febra tifoidă – și se zbătea să le ușureze durerea.
La 7 octombrie 1946, este ales membru al CC al PSD r, calitate pe care o va
deține până în februarie 1948. u nificarea PCr cu PSD r va da naștere Partidului
muncitoresc r omân, agravând starea conflictuală dintre cele două grupări care
Ziua Marinei 1945, 15 august
Permise de liberă trecere, după ora stingerii, eliberate de ocupantul sovietic

110
Istorie și culturăa culminat prin excluderea permanentă
a social-democraților mai vehemenți. Neculai devine membru Pmr dar fără a avea vreo funcție, nici măcar municipală. era un membru deranjant.
Prefectul Galaților organizează
exemplar primele alegeri parlamentare postbelice de la 19 noiembrie 1946, anihilează acțiunile „provocatoare” organizate de mihail romniceanu, pe
atunci ministru liberal. este felicitat
pentru acțiune de m inistrul de i nterne
teoharie Georgescu și de Constantin
Câmpeanu, secretarul regionalei PCr;
relația Prefectului Galațiului cu
mai marii zilei a fost, în cel mai bun caz, de
protocol. „ ana Pauker, ministrul a facerilor Străine de atunci al r omâniei, venise
personal la Prut, să hotărască înființarea unui șantier național de îmbunătățiri funciare” (a melian Chirilă – „ mărturii de la Brateș” , pag 174 -175). „Șantierul
Național al t ineretului – Lunca Prutului” era sub directa coordonare a lui Vasile
Luca; „Șantierul a na Pauker” era condus de „doamna cu părul de foc” (z iarul
„Dezrobirea” 24 iunie 1948, pag.1). Cu toate că Neculai i gnat s-a străduit ca tinerii
brigadieri să aibă hrană, materiale și utilaje, nu este consemnată nici o întâlnire între cei doi miniștri și acesta. Ș i totu și, prefectul pune în aplicare ordinul mai
marilor zilei și participă organizatoric la alegerile pentru m area a dunare Națională
din 28 martie 1948. De asemenea face parte din comisia de naționalizare prin care toate întreprinderile mari și mici din Galați trec în stăpânirea statului comunist (11 iunie 1948).
Și totu și obediența, strădaniile de a îndeplini ordinele, grija pentru
locuitorii județului, nu îl fac pe i gnat să fie văzut cu ochi buni de partid.
Guvernul Petru Groza îi conferă în anul 1946 ordinul „Coroana r omâniei”
în grad de ofițer pentru că a reușit în județul Covurlui, slăbit de război, să asigure ordinea și mijloacele de trai locuitorilor. a mbasada m arii Britanii, în
semn de prețuire, îi oferă o armă de vânătoare Krupp, cadou de protocol. urSS prin reprezentantul armatei de ocupație la Galați, îi va oferi o machetă de mig; avionul poposit pe biroul prefectului îi amintea de zilele negre când orașul a fost aproape distrus de bombele ce plouau din cer. a u fost singurele recunoașteri,
singurele cadouri pe care prefectul le-a primit până la 10 aprilie 1949 când
În fața Prefecturii-1948

111
Istorie și culturăa fost îndepărtat. „ tovarășii” comuniști nu i-au iertat niciodată rădăcinile
social-democrate și îndelungata activitate în mișcarea muncitorească, etichetat
incompatibil cu cerințele politice ale Pmr și indezirabil pentru că „nu a realizat cu destulă tenacitate și perseverență linia guvernamentală” și „nu a înfăptuit în cadrul Frontului u nic m uncitoresc acțiuni majore de consolidare a regimului
democratic” .
După „eliberarea din funcție” Neculai i gnat este numit gestionar la magazinul
ComLemN de pe strada Domnească. a ici va lucra până în iulie 1951, când
colectivul de muncă al magazinului, în cadrul unei ședințe fulger, îl vor exclude din Pmr . motivele acestei excluderi erau: „nu participa la întrecerea în producție” ,
„nu scria la gazeta de perete” și „ nu conlucra cu organele de Partid” . Ba, chiar, un tovarăș de muncă îl va acuza că are reminiscențe burgheze și nu s-a îndepărtat de biserică, întrucât și la botezul fiului (Sorin) a fost invitat t eoctist. e xcluderea din
Pmr (la 1 iunie 1951) a atras după sine desfacerea contractuluide muncă de la ComLemN.
Prin intervenția e piscopului Chesarie și a lui a ntim Nica este angajat în
luna septembrie ca ajutor de șofer la e piscopia Dunării de Jos. În zorii zilei de
14 aprilie 1952 la poarta casei din cartierul Bădălan opresc mașinile securității. tovarăși, cu scurteici și pistoale, năvălesc în casă cu ordin de arestare. t oate
camerele sunt răscolite și sunt confiscate actele care s-au găsit, diferitele hârtii cu însemnări ale fostului prefect, cărți, tablouri, diferite alte obiecte. Neculai ignat, încătușat, este dus cu duba. Procesul care i-a fost intentat îl caracteriza
pe „inculpat” ca „dușman al poporului” , „colaborator cu regimul burghezo – moșieresc în perioada 1938 -1940 prin participarea la activitatea breslelor” . Liderul PSD r, prefectul, membrul Pmr , devenise incomod și trebuia șters din
„cartea de onoare” a orașului Galați, iar numele și activitatea sa trebuiau duse în derizoriu.
rămasă singură, a neta, coana moașă, se străduiește să-și crească copilul
și să-și facă în continuare meseria. Dar pata impregnată pe această familie de către mai marii timpului o vor exclude din Pmr și din organizația Femeilor Democrate din r omânia. Punându-i-se tinicheaua de „origine nesănătoasă”
va fi scoasă și din m aternitatea Galați de pe strada Chicuș, rămânând doar
moașă de teren în cartierele Bădălan și Cărămidărie. i ndiferent de vederile lor
politice vecinii sunt alături și o vor informa că parchetul va veni să-i confiște bruma de avere. u n superb exemplu de solidaritate s-a desfășurat în zilele de
15 – 16 decembrie 1952 când toate lucrurile ce se mai aflau în casa i gnat au
fost trecute din mână în mână și duse în casele vecinilor. În dimineața zilei de 17 decembrie, când portărelul Șef al tribunalului Covurlui, N.G. marola,

112
Istorie și culturăautorizat să execute ordinul nr. 337/5.12.1952 emis de Parchetul Curții de a pel
București, Cabinetul Cercetări Criminali de r ăzboi, a venit să confiște bunurile
mobile și imobile ale învinuitului Neculai i gnat nu a găsit nimic de valoare, iar
inventarierea cuprindea doar câteva foi cu obiecte de strictă necesitate. Printr-
un gest de mărinimie din partea autorităților, casa și obiectele din ea au fost lăsate în custodia a netei i gnat.
În toamna anului 1953 Sorin i gnat, fiul lui Neculai și al a netei, va merge
la Școala e lementară nr. 1 Bădălan de pe strada Carpați nr.3; era etichetat „fiul
dușmanului poporului” și luat în derâdere de micii colegi și unii dintre părinți.
Prin sentința penală nr. 2012/1953 dată de t ribunalul Capitalei, Neculai
ignat este condamnat la cinci ani temniță grea, zece ani degradare civică și
confiscarea averii, pedeapsă în conformitate cu prevederile Decretului nr. 207/1948. „ reeducarea” l-a purtat prin Galați, Văcărești, Gherla, Jilava,
oradea și Poarta a lbă. Prin Decretul nr. 421/1955 Neculai i gnat este grațiat
la 7 octombrie. u n „dușman al poporului” , fost pușcăriaș, cu drepturile civile
restricționate, Neculai i gnat nu se va putea angaja în orașul natal. Va lucra
pe șantierele de îmbunătățiri funciare în i nsula m are a Brăilei. După 18 ani
de umilință și privațiune, Neculai i gnat, obține reabilitarea prin h otărârile
Judecătorești emise de t ribunalele din Galați și București, culminând cu Decizia
tribunalului Suprem nr.26/21 mai 1970. a ceastă decizie casează sentința din
1953 de condamnare a sa. a fost achitat de toate învinuirile de care fusese acuzat în 1953, așa cum se specifică în Certificatul nr. 4004/18.11.197. Dar bunurile (cărți, fotografii, documente, tablouri) confiscate în aprilie 1952 nu au fost restituite niciodată.
imobilizat la pat, după o grea suferință,
Neculai i gnat își sfârșește viața la 12 aprilie 1977
(lună de început sau de sfârșit pentru multe evenimente din viața sa). De abia atunci două gesturi omagiale vor dovedi din nou nevinovăția celui pornit din Bădălan, urcat pe scara măririlor personalităților gălățene și azvârlit din nou în cartierul unde s-a născut: telegrama de condoleanțe trimisă familiei de către Ștefan Voitec, Președinte al Consiliului de Stat și mesajul trimis de părintele teoctist, Preafericitul Patriarh al Bisericii ortodoxe
române.
Cu greșeli și realizări, cu bune și rele, putem
spune că Neculai i gnat a fost un om care și-a iubit
Neculai i gnat în 1976

113
Istorie și culturămunca, familia, locul de baștină. S-a străduit să-și depășească condiția, să facă bine
(așa cum l-a înțeles și a putut) într-o perioadă când „răul” bântuia cu tancurile rusești și era implementat de opiniile comunist-bol șeviste. i storicii acestui oraș
ar trebui să se aplece mai mult asupra acelei grele perioade și să pună în balanță faptele unui prefect muncitor, unicul social- democrat din acea perioadă.
am scris aceste rânduri pentru că prietenul Sorin i gnat m-a impresionat cu
poveștile sale din copilărie. (…Bunicii mei din partea mamei, Gheorghe și Safta teodorescu, aveau o vie, undeva, la Filești; au fost expropriați în 1945, în urma
unei simple semnături a prefectului de atunci.
Bunica spunea că i-a murit soțul de supărare, în ianuarie 1946…) Și totuși,
m-am aplecat fără părtinire, căutând cu mare atenție să prezint crâmpeie de viață și fapte pe care le-am descoperit în arhive și documente, încă existente în familia ignat.

114
Pagini din istoria învățământului gălățeanSecȚiuNea a ii-a: P aGiNi diN iS toria
ÎNV ĂȚĂMÂNtului GĂl ĂȚeaN
ȘCOALA V ĂDENI
– SECVENȚE DIN EVOLUȚIE
Prof. Maria ABAZA,
Cavadinești
1. Începuturile ș colii
Legea i nstrucțiunii Publice din anul 1864 introducea principiul obligativității
și gratuității învățământului primar. Legea stabilea înființarea de ș coli primare
pentru băieți și fete, separate în comunele urbane, iar în mediul rural câte o ș coală
primară pentru băieți și câte una de fete în comunele mai mari sau o ș coală primară
mixtă. Potrivit legii se înființau ș coli normale pentru învățători, dar se admite ca,
pentru unele cazuri, cei care voiau să devină învățători, institutori sau profesori să
dețină doar atestatul de absolvire a cursurilor ce aveau să le predea. Posturile de învățător, institutor sau profesor se obțineau prin concurs
1.
Dacă la Vădeni a existat o ș coală în anii imediat următori adoptării Legii
instrucțiunii Publice din anul 1864, este dificil de stabilit. Pe baza unor state de
plată a salariilor cuvenite învățătorilor din județul Covurlui, din anii 1866-1868, menționate de Brezeanu și Ș tefănescu
2, se confirmă funcționarea unor învățători la
Cavadineș ti, Găneș ti (localități învecinate cu satul Vădeni) și la rogojeni (comună
de care aparținea satul Vădeni la acea vreme).
arhiva Ș colii Vădeni, ce se păstrează la Ș coala Cavadineș ti, deține registre
matricole,cataloage și corespondență începând cu anul școlar 1890/18913. În
corespondența ș colii se menționează existența unui dosar de arhivă pentru anii
1884/1885-1885/18864.. un alt document din arhivă face referire la un teren
agricol pe care ș coala îl primise în folosință în anul 1881, de la primăria comunei
rogojeni5.
Pe baza acestor informații se poate afirma că ș coală în satul Vădeni exista, cu
certitudine, în ultimele două decenii ale sec. al XiX-lea.
2. școala V ĂdeNi ÎNtre aNii 1890-18942.1. P riVire de aNSaMB lu
Încercăm să creionăm viața ș colii în primii ani pentru care există documente
de arhivă.

115
Pagini din istoria învățământului gălățeanVom face o privire de ansamblu asupra ș colii, un stop-cadru pe anul
școlar 1890/1891, iar apoi intrăm în atmosfera vieții ș colare, atât cât ne permit
documentele de arhivă, pentru perioada 1890-1894.
În anul ș colar 1891/1891, la Ș coala m ixtă din cotuna Vădeni, comuna
rogojeni, plasa h orincea, județul Covurlui, învățător este preotul paroh-învățător
suplinitor Vasile Ballaeș. Preotul Ballaeș funcționează doar în baza dispoziției
primarului comunei r ogojeni.
La 1 decembrie 1890 nu primise încă ordin de suplinire de la revizorul
școlar6.
Cursurile se fac într-un spațiu închiriat de primărie. La fiecare schimbare a
locației, învățătorul mută mobilierul și arhiva. u n inventar al acestui patrimoniu
înregistreză7:
iNVeNtarDe mobilierul și arhiva Școlei mixte din Cotuna Vădeni Comuna
rogojeni
Plasa Prut h orincea Județul Covurlui, aflate la 10 Noembrie 1890
Nr
curentarătarea objectilor
12
3
4
5
6
7
89101112
13Două icoane 14. u n registru de prezență
una masă și un scaun 15. u n registru cu certificate
de absolvire
un clopoțel 16. u n registru matricular
una tablă 17. Două regulamente de întreb.
catalogelorPatru bănci cu scaunile lor 18. Două foi de cataloge una cofă cu serviciul ei a ceste primite la 28 decembrie de la
învățătorul com. un regulament de ordine și disciplină r ogojeni V . Brânzei
un registru de inspecții
un registru de intrare și eșire Preot V . Ballaeș
un registru de expediție
un registru de promoțiune a elevilor
un dosar general compus din 182 file
aceste fiind art. prezentului inventar cu un număr de două spre dece se
adevereșteÎnvățător suplinitor
Preot V . Ballaeș
una hartă a r omâniei de (……rupt…..) 22 decembrie 1890

116
Pagini din istoria învățământului gălățean Conform catalogului cu situația finală a anului ș colar 1891/1891, la cursuri
au fost încri și 15 elevi la clasa i (din care 2 absenți), 9 la clasa a ii-a, 7 la clasa a
iii-a, 6 la clasa a iV-a și 6 la clasa a V-a. Ș coala este frecventată atât de fete cât și
de băieți. La 1 aprilie 1891, preotul învățător suplinitor Vasile Ballaeș transmite
Primăriei r ogojeni următoarea situație privind frecvența elevilor8:
elevi – înscri și: 33 (din care 2 fete)
– Cu frecvență regulată: 14
– Cu frecvență neregulată: 19.
Cataloagele consemnează disciplinele de studiu, notele și prezența zilnică a
elevilor. e le se alcătuiesc și se completează lunar de către învățător9.
La sfâr șitul anului ș colar, elevii susțin examenul final. Concluziile comisiei
de examen sunt consemnate într-un proces-verbal, pe care îl redăm mai jos:
ProCeS-VerB aL
N0 54
anul 1891 luna iunie în 20 ᶁile
Subsemnații membri ai comisiunei esaminatoare din comuna r ogojeni
plasa Prut h orincea judeciul Covurlui în urma invitațiunii făcute de învățătorul
suplinitor conf. art. 78 din r egulamentul de ordine și disciplină școlară,
întrunuindu-se astăzi în localul Școlii m ixte din cotuna Vădeni, această comună,
am procedat la efectuarea esamenului semestrului al ii-lea al anului școlar 1890-1891 și esaminând pe fiecare elev aparte asupra materiei fiecărui obiect de studiu. resultatul a fost pe deplin mulțumitor; pentru care am esprimat viile noastre
mulțumiri preotului Vasile Ballaeș care în așa scurt timp ca învățător suplinitor aŭ înaintat învățământul instrucțiunii la ua așa treaptă înaltă, plus moralitatea ce au introdus între elevi și popor – care resutate se pot constata și din alăturatul catalog esaminator. a supra esercițiului muzical iarăși am rămas mulțumiți auzind elevii
cântări de muzică armonioasă și cântări naționale.
Finit pentru care în urma instrucțiunii date elevilor, asupra ârguinței la
învățătură și bună purtare, am încheiat prezentul proces-verbal care se va înainta în unire cu cele alte acte Domnului r evizor spre regulă.
Primar, i.(S?) CasacuConsilieri i. Spânachi mare Învățător suplinitor preot, V . Ballaeșasistenți: ss indescifrabil
ss indescifrabil (?o diseu Panaitescu?)
10
De Sfântul Petru, se face premierea elevilor. În prezența primarului și a
notabilităților locale, pe 29 iunie 1890, sunt premiați 14 elevi care primesc drept

117
Pagini din istoria învățământului gălățeanrecompensă pentru rezultatele lor cărți („Cartea ș colarului începător” , „Literatura”
de m ihăilescu, „ horațiu” de G. Sion, carte de i.h eliade-r ădulescu)) și rechizite
(linie, plumb, peniță, toc)11.
2.2. eleVii, ÎNV Ă țĂtorii lor , Viața școlar Ă
2.2.1. Corpul didactic.
În toamna anului 1891 se încheie activitatea didactică a preotului Vasile
Ballaeș. La ș coala din Vădeni, r evizorarul ș colar numeș te învățător provizor pe
ioan taraș12. acesta rămâne la Vădeni până la sfâr șitul anului școlar 1891/1892.
În următorii doi ani postul de învățător a fost ocupat de învățătoarea suplinitoare eufrosina Theriano
13.
2.2.2. Local, buget , patrimoniuCursurile se desfă șoară tot în local închiriat. Într-o adresă către r evizoratul
Școlar, învățătorul i oan t araș apreciază că „…localul nu este suficient de încăpător.
Din acest motiv nu s-au înscris mai mulți copii, iar 8 elevi au părăsit succesiv școala”
14. În anul ș colar 1891/1892 fuseseră înscri și la cursuri 30 de elevi, din
care au promovat 17. Sala în care se făceau cursurile în 1893/1894 avea suprafața de 14 m.p și volumul de 32,6 m.c.
15. Într-o altă adresă către r evizoratul Ș colar,
învățătorul i. t araș se plânge că „starea localului lasă foarte mult de dorit, a șa
cum a putut constata și domnul revizor cu ocazia inspecțiunii pe care a făcut-o.
Se speră că autoritatea comunală va lua alte măsuri, mai favorabile învățământului public, la începutul anului ș colar viitor. În ce priveș te aparatele de studiu, lipsesc cu
desăvâr șire hărți, tablourile măsurilor metrice, tablouri de intuiție. ”
14 bis
un tabel statistic solicitat de r evizoratul Ș colar învățătoarei indică ponderea
cheltuielilor pentru învățământul public din satul Vădeni în bugetul comunei rogojeni. Datele transmise de învățătoarea e ufrosina Theriano sunt următoarele:
Număr de locuitori ai comunei: 2913Venitul anual al comunei: 10 292 leiCheltuielile materiale ale ș colii: 160 lei
– Din care:
-10 lei – spesă de birou – 80 lei – chiria localului – 10 lei – premii – 50 lei – lemne – 10 lei – mobilier Salariul lunar al învățătoarei – 65 lei Suprafața de pământ în beneficiul ș colii – 6 fălci
16.

118
Pagini din istoria învățământului gălățeanDotarea ș colii este precară. În iulie 1893, la solicitarea r evizoratului Ș colar,
învățătoarea comunică inventarul materialului ș colii17. Documentul prezintă
interes și pentru a raporta situația în care se află școala la standardul minim stabilit
de autorități.
i. materialul mobil
– câte bănci sunt în fiecare clasă: toate clasele împreună formează o singură
sală unde se află 4 bănci ș i o masă pentru 5 elevi;
– dacă sunt alte mobile: nu sunt;
– dacă există un dulap pentru arhivă și pentru bibliotecă: nu este ;
– starea în care se află acest material: mediocră ;
ii. m aterialul didactic
– Ce tablouri și starea în care se află.
– Ce aparate didactice și câte.
– Ce colecții și câte.
– Când și de unde s-a primit fiecare obiect (de la stat, de la comună, de la
particulari).
iii. Biblioteca ș colară
– Număr total al cărților.
– Când și cine a dat cărțile.
– titlul și autorul fiecărei cărți.
– Dacă sunt în bibliotecă tablouri, colecții, portrete, modele de caligrafie,
anatomie.
În toamna anului 1893, învățătoarea solicită r evizoratului Ș colar o hartă
a europei, un sigiliu și cataloage imprimate18. Câteva luni mai târziu, ș coala
primeș te 12 tabele intuitive, 36 tabele din abecedar, împreună cu o carte intitulată
„Învățământul real”19.
2.2.3. Elevii, școlarizare, frecvențăPiatra de încercare pentru un dascăl de ș coală rurală, la sfâr șitul secolului al
XiX-lea, a șa cum transpare din arhiva Ș colii Vădeni, pare a fi, alături de absența
unui local adecvat și a unui aparat didactic – în limbajul epocii – , înscrierea și menținerea la ș coală a copiilor.
În mod evident, localul în care funcționa școala nu permitea frecventarea
cursurilor de către toți copiii de vârstă ș colară. u neori nu sunt lemne și e
frig în clasă sau se suspendă cursurile. La aceste situații obictive se adaugă probabil și rezerva familiilor față de nevoia de instrucție ș colară a copiilor.
este de remarcat și numărul redus al fetelor înscrise la ș coală, în raport cu cel
al băieților.

119
Pagini din istoria învățământului gălățeanrecensământul efectuat în 1893, la solicitarea revizoratului Școlar, pe baza
registrului de stare civilă, care cuprinde copiii de la 12 ani (născuți în 1881) până
la 7 ani (născuți în 1886)20, aduce următoarele date:
– număr de copii în etate de a frecventa școala: 74 (45 de băieți și 29 de fete);
– număr de copii înscri și în cataloage: 39 (33 băieți și 6 fete);
– număr de copii cu frecvență regulată: 20 (18 băieți și 2 fete).
Învățătoarea e ufrosina theriano apelează la soluția prevăzută de
regulamentul școlar pentru a convinge famiile să-și trimită copiii la școală;
liste cu „locuitorii dispu și amendei pentru netrimiterea copiilor la ș coală”
sunt expediate către preceptorul primăriei. Pentru că amenzile nu au fost încasate sau cei în cauză nici nu au fost avizați, învățătoarea face apel la intervenția revizorului ș colar pe lângă autoritățile comunale: „ Școala acestui
cătun este frecventată numai de 14 elevi și aceș tia neregulat. e un interval de
10 zile de când s-a înaintat preceptoruluilista locuitorilor amendați pentru netrimiterea copiilor la ș coală , însă nu numai că nu s-a aplicat amenda, nici
nu i-au avizat cel puțin, astfel că văzându-se obligați, vor fi siliți să-și trimită copiii regulat… ”
21.
rezultatele acestor demersuri se pot vedea în rezultatele de sfâr șit de an
școlar, consemnate în registrul matricol22:
Clasa i Clasa a ii-a Clasa a iii-a Clasa a iV-a total
Număr elevi în-scriși21 6 2 3 32
Număr elevi promovați7 1 2 1 11
De notat că învățământul public este gratuit doar pentru copiii supu șilor români.
Pentru copiii „de părinți străini” se percepe taxă, conform r egulamentului de
aplicare a Legii învățământului. Printre elevii inmatriculați la Ș coala Vădeni
figurează Șmil (1891, 1892, 1893) și Bella (1893) , copiii lui Khunn (Chun) z., supus
străin, știutor de carte. Învățătoarea comunică revizoratului Ș colar că pentru eleva
Bella Khunn nu s-a plătit taxa și s-a făcut avertisment
23.
2.2.4. Viața școlară/activitatea didacticăÎnvățătorul î și desfî șoară activitatea simultan, cu toate clasele, pe două
jumătăți de zi (antemeridian și postmeridian). redăm mai jos disciplinele care se
studiază la fiecare clasă
24:

120
Pagini din istoria învățământului gălățeanClasa Discipline de studiu
Clasa i, secțiunea i Cunoa șterea literelor
Silabisirea
Formarea literelorFormarea și cunoa șterea numerelor
rugăciuni
Clasa i, secțiunea iiCetireaDistincțiunea literelorCalcul mintalScriererugăciune
Clasa a ii-a Cetirearitmetică
GramaticăGeografierugăciune
Scriere
Clasa a iii-a și a iV-aCetirearitmetică
GramaticăGeografieistorie sacră
Scriere
Nicio informație nu sugerează utilizarea curentă a unor manuale ș colare.
În schimb, listele cu premiile oferite elevilor la sfâr șit de an ș colar menționează
manuale în uz: aritmetica de Cerchez, Geografia de a. Gorgan, Geografia de B.
anastasia, Cetirea de Învățătorii a sociați, a ritmetica de Ș t. C. m ihăileanu
25.
Lunar, învățătorul î și confecționează catalogul (uneori, adevărate modele de
caligrafie) unde consemnează notele elevilor la fiecare obiect și prezența elevilor. absențele se consemnează pe jumătate de zi sau pe o zi întreagă. e levii tuturor
claselor se înregistrează într-un singur catalog
26.
La sfâr șitul anului ș colar în matricolă se trece nota finală pentru fiecare
obiect, situația ș colară (promovat/absent/repetent) și clasificarea în funcție de
medie. Spre deosebire de cataloagele din această perioadă, registrele matricole sunt standardizate și, de regulă, se completează pe fiecare an ș colar.
La sfâr șitul anului ș colar, primii trei elevi, clasificați în ordinea mediilor
sunt premiați. ei primesc cărți și rechizite din bugetul primăriei sau de la stat. Pe

121
Pagini din istoria învățământului gălățeanlângă manuale (vezi nota 25), elevii primesc ca premiu rechizite (creioane, caiete,
condeie, plăci, hârtie) și cărți. La sfâr șitul anului ș colar 1891/1892 lista de cărți
primite ca premiu este surprinzătoare; pe ea figurează: „ istoria” de Xenopol, vol. i,
„Cartea județului Galați” de m oise Pacu, „ manual de agricultură” de P .S. a urelian27.
tot atunci, comerciantul m ihai Caragea – tată al unui elev din clasa i care primeș te
premiul i cu cunună – oferă premianților creioane, caiete, condeie, plăci, hârtie28.
La sfâr șitul anului ș colar se susține, în prezența comitetului ș colar prezidat
de primar, examenul anual. La sfâr șitul anului ș ccolar 1891/1892, Comitetul ș colar
exprimă „vii mulțumiri actualuui învățător, i.taras pentru multa silință ce a depus
în dezvoltarea și instruirea elevilor”29.
Pentru examenul anului 1893/1894 s-a păstrat catalogul care menționează
disciplinele de examen și rezultatele elevilor30. elevii de clasa i au susținut examen
la citire, rugăciune, aritmetică și scriere, primind note între 3 și 7, iar cei de clasele a ii-a – a iV-a la citire, religie, aritmetică, limba română, geografie și istorie, toți cu note peste 5, unul din elevi primind nota 10.
Situația statistică finală se prezintă astfel:
Clasa Număr eleviînscrișiNumăr eleviprezenți la examenNumăr elevipromovați
i 15 11 4
ii 7 3 3
iii 4 3 3
iV 3 3 3
V 2 2 1
tota L 31 22 14
Pentru examenul final din anul ș colar 1893/1894 revizorul ș colar Plăvănescu
trimite o adresă circulară prin care” face cunoscut: epoca încetării lecțiilor, zilele de examen, modul calculării mediei ș colarilor la finele anului”
31. redăm câteva
pasaje din circulară.
„1) Lecțiunile vor înceta pe 12 iunie.trei zile de pauză…. pentru curățenia localului, pregătirea cataloagelor, și
completarea matricolelor noi pe trimestre.
2) examenele sevor ține în zilele de 16, 17, 18, 19, 20 și 21 iunie, ître orele
8-12.
toate clasele au examen în fiecare zi la câte un obiect ce va fi prevăzut în
programul de aranjare a obiectelor – pentru examinare. La fiecare școală, oricâte
clase ar fi având, examenul se va ține continuu în zilelede lucru și sărbătoare, cu

122
Pagini din istoria învățământului gălățeancea mai mare exactitate, în toate zilele și la orele indicate mai sus.
În ziua de 24 iunie situația va fi definitiv încheiată.
Principiile după care se vor completa noile matricole ș colare sunt
următoarele:
i. Notele trimestriale, însumatecu nota examenului anual și această sumă
împărțită la 4 va da media anuală a fiecărui obiect în parte sau media pe obiecte.
ii. Suma mediilor pe obiecte din fiecare grupă, împărțită cu numărul
obiectelor din grupă, dă media anuală pe grupă.
iii. Suma mediilor pe grupe, împărțită la 4 la ș colile de băieți și la 5 la cele de
fete, dă media generală de clasificare.
iV . m ediile se calculează cu 2 zecimale.
V . Pentru promovare se cere ca media pe obiecte să nu fie inferioară mediei
4, iar media pe grupă să fie minim 5 la limba română și matematică și minim 4 la celelalte grupe
x.
Vi. Situația ș colară se va încheia până pe 24 iunie, celmai târziu, după forma
reglementată mai sus.
Vii. Corigenți nu se vor mai admite pentru nici o clasă. (……..)
x Grupele de studiu la ș colile de băieți: limba română, matematicile, celelalte
științe, dexterități; la ș colile de fete se mai adaugă a 5-a grupă, lucru de mână.
(……)”
2.2.5. Statutul corpului didacticDocumentele păstrate în arhivă nu oferă informații privind formarea
inițială a învățătorilor din perioada prezentată. Doar despre Vasile Ballaeș ș tim
că era preot paroh în sat, probabil absolvent de seminar teologic. Ceea ce îi oferă respectabilitate în plus este faptul că fiul său, ilie Ballaeș, născut în Vădeni, în 1887 și elev al Ș colii Vădeni, a fost la rândul său învățător și director al ș colii în perioada
1908 -1928.
Corespondența păstrată pune în evidență o dublă subordonare a
învățătorului – față de r evizoratul Ș colar al județului Covurlui, în ce priveș te
activitatea didactică, și față de Comitetul Ș colar și Primăria comunei r ogojeni.
La acel timp Comitetul Ș colar și Primăria aveau spre gestionare asigurarea
localului, întreținerea acestuia, asigurarea combustibilului, plata învățătorului și a îngrijitoarei ș colii.
Salarizarea este stablită prin bugetul eleborat de primărie. Cei 65 de lei
primiți lunar ca salariu deînvățătoarea e ufrosina Theriano asigură doar un minim
de existență. Perspectiva reducerii acestuia o face pe învățătoare să ceară intervenția revizorului ș colar
33. Se pare că venitul de pe pământul arabil aflat în beneficiul

123
Pagini din istoria învățământului gălățeanșcolii completa veniturile învățătorului.
Periodic învățătorul participă la conferințe profesionale. Învățătoarea
eufrosina Theriano este invitată de revizorul ș colar Plăvănescu să participe la
conferința corpului didactic din plasa horincea. Conferința urma să aibă loc
în localul ș colii din t ârgul Bereș ti, reș edința plasei h orincea, in zilele de 11,
12, 13 aprilie 189434. revizorul , în invitație, precizează că „între mijloacele de
perfecționare a corpului didactic conferințele au primul rol” . Participarea la
conferință este în conformitate cu art.132 al. a, cap. Vi. a genda conferinței
prevede „diferite chestiuni pedagogico-didactice, stabilite ad-hoc și comunicări și instrucții necesare la facerea recensământului” .
Învățătorul este cel care răspunde chestionarelor privind patrimoniul cultural
mobil și imobil al comunității. a stfel, în aprilie 1893, învățătoarea răspunde, la
solicitarea revizorului ș colar, unui chestionar privind monumentele publice din
localitate
35.
În 1894, m inisterulCultelor și i nstrucțiunii Publice proiectează organizarea
unui muzeu pedagogic. Circulara expediată de revizorul ș colar face precizarea:
„muzeul pedagogic urmând a poseda toate uneltele țărăneș ti întrebuințate în
județul Covurlui (….) Fiecare ș coală va face un instrument în lemn sau în lemn
și fier în miniatură. ”36. uneltele solicitate, conform circularei, pot fi unelte de
dulgherie, plugărie, diferite specii din lut, lemn, casă țărănească cu uneltele casei, moară de apă sau de vânt, piuă de pisat, teasc, melițoi, război de țesut, albinărie cu accesorii, unelte de pescuit. Din păcate, nu ș tim dacă Ș coala Vădeni a confecționat
obiecte pentru muzeul pedagogic și nici cum s-a finalizat proiectul.
* * * *
am utilizat documentele ce s-au păstrat în arhivă pentru a reînvia eforturile
de rostuire a Ș colii Vădeni, la sfâr șit de secol XiX. Prelucrarea materialui de
arhivă trebuie continuată pentru întregirea schiței monografice pentru că, mai întâi dascălii acestei ș coli și apoi comunitatea au înțeles postulatul formulat de
ion heliade rădulescu: „Fără ș coală să nu a ștepte nimeni nici părinți buni, nici
slujba și buni, nici cetățeni buni și, prin urmare, nici stat bineorganizat,bine cârmuit
și păstorit” .
Note
1. Brezeanu, i oan; Gh. S Ș tefănescu, Ș coala gălățeană. 1765-1948, e ditura
pentru Literatură și a rtă Geneze, Galați, 1996, pag. 35-37
2. Brezeanu, i oan; Gh. S Ș tefănescu, Ș coala gălățeană…., pag. 69.

124
Pagini din istoria învățământului gălățean3. arhiva Ș colii Vădeni, Catalogul arhivei
4. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 123, 10
mai 1894
5. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 114, 18
martie 1893
6. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 1, fila 7, 1
decembrie 1890
7. arhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 1, fila 12, 10
noiembrie 1890
8. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 1, fila 43, 1
apriie 1891
9. arhiva Școlii Vădeni, fond Documente școlare. Cataloage,. Catalogele
lunare pentru anii ș colari 1890/1891 – 1893/1894.
10. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 1, fila 63, 20
iunie 1891
11. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 1, fila 70, 29
iunie 1891
12. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 10, 28
noiembrie 1891
13. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, passim
14. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 60-61,
1 iulie 1892
14 bis. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 60
verso 1 iulie 1892
15. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 60-61,
1 iulie 1892
16. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 92, 21
noiembrie 1892
17. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 145,
27 iulie 1893
18. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 152, 7
decembrie 1893
19. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila f.n., 25
februarie 1894
20. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 173,
13 decembrie 1893
21. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 156,
10 noiembrie 1893
22. arhiva Școlii Vădeni, fond Documente ș colare. Registre matricole, registrul

125
Pagini din istoria învățământului gălățeanmatricol pentru anul ș colar 1893/1894
23. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Documente ș colare. Registre matricole,
registrul matricol pentru anul ș colar 1893/1894; cataloage 1891/1892, 1892/1893;
fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 163, 24 noiembrie 1893
24. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Documente ș colare. Cataloage,. Catalogul
lunii noiembrie, 1890/1891
25. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 62, 29
iunie 1892
26. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Documente școlare. Cataloage,.
1890/1891/1893/1894, passim.,
fond Documente ș colare. Registre matricole, 1893/1894, passim
27. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 62, 29
iunie 1892
28. arhiva Școlii Vădeni, fond Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 62, 29
iunie 1892
29. a rhiva Ș colii Vădeni, fond Documente ș colare. 30. a rhiva Ș colii Vădeni,
fond Corespondență 1891-1894,
dosar 2, fila 138-139, 28 iunie 1892
31. a rhiva Ș colii Vădeni, fond
Corespondență 1891-1894, dosar 2,
fila 196, 7 mai 1894
32. a rhiva Ș colii Vădeni,
fond Documente ș colare. Registre
matricole, an ș colar 1906/1907
33. a rhiva Ș colii Vădeni, fond
Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 114, 18 martie 1893
34. a rhiva Ș colii Vădeni, fond
Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 191, 29 martie 1894
35. a rhiva Ș colii Vădeni, fond
Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 119, 20 aprilie 1893
36. a rhiva Ș colii Vădeni, fond
Corespondență 1891-1894, dosar 2, fila 199, 25 aprilie 1894
Raport privind examenul general de la sfâr șitul
anului ș colar 1892/1893

126
Pagini din istoria învățământului gălățeanTabel nominal cu elevii premiați la sfâr șitul
anului ș colar 1892/1893Coperta catalogului pe luna martie a anului
școlar 1891/1892
Pagină de catalog, anul ș colar 1890/1891, luna februarie

127
Pagini din istoria învățământului gălățeanCatalog examen 1892/1893
Catalog examen 1892/1893

128
Pagini din istoria învățământului gălățeanMINIEUROPA DE LA MILA 80 A DUNĂRII.
ÎNFIINȚAREA ȘI EVOLUȚIA UNITĂȚILOR ȘCOLARE
ORGANIZATE DE COMUNITĂȚILE
ETNO-CONFESIONALE GĂLĂȚENE
Gheorghe FELEA
tăvălugul globalizării despiritualizează lumile particulare și alteritatea,
diluând identitățile locale și atenuând spiritul locului. Comunitatea globală
presupune existența unui noi și prezența unor ei, oricât de flexibilă ar fi uneori
granița dintre grupuri. De cele mai multe ori, identitatea se contrapune alterității iar alteritatea, pentru a supraviețui, trebuie să-și conserve specificul prin strategii adecvate. orice comunitate, pe lângă solidaritatea prevalentă are și pusee de izolare sau închidere. a ceste relații deschid problema raporturilor între pluralism
și comunitate, cu multiple deschideri și intercondiționări.
Pentru fundamentarea cercetării noastre a fost necesar să apelăm la
concepte precum pluralism, identitate, alteritate, toleranță ș.a. În diacronie, sursele
pluralismului se originează în toleranță și în treptata sa acceptare începând din
secolul al XVii-lea. Cele două concepte trimit, desigur, la realități diferite, iar deosebirea dintre ele constă în aceea că toleranța presupune respectarea valorilor celuilalt, în timp ce pluralismul afirmă valorî proprii. o dată cu acceptarea
toleranței, secularizarea, varietatea, disensiunea, schimbarea devin „lucruri bune” . Pluralismul înseamnă recunoaștea diversității, interculturalitate și acceptarea specificității. În prezent, din ce în ce mai mult, identitățile naționale se topesc în identități civice și cetățenești. De aceea, lucrarea de față se dorește o recuperare a diversității etnice și confesionale gălățene, cu privire specială asupra realităților școlare și educative, pentru a defini identitatea și diversitatea etno-confesională a orașului de la mila 80 a Dunării de la începuturile epocii modern până astăzi.
Departe de a se fi dezvoltat liniar, ca de altfel și istoria românilor, constituirea
și afirmarea comunităților etnico-religioase gălățene a alternat perioadele constructive cu cele de stagnare sau chiar involuție. Factorii care au influențat această traiectorie oscilantă au fost de natură intrinsecă (numărul membrilor comunității, relațiile din interiorul comunității, instituțiile create de comunități) sau extrinsecă (contextul național, legislația, condițiile locale, relațiile cu autoritățile locale, evoluția economică etc.).
Studiul încearcă să surprindă și să identifice mecanismele de formare,
adaptare și supraviețuire a comunităților din ora șul Galați, urmărind și analizând

129
Pagini din istoria învățământului gălățeancaracteristicile lor confesionale, etnice, culturale și lingvistice. t ema, extrem de
generoasă atât ca întindere cronologică cât și ca bază documentară, se impunea
a fi abordată din cel puțin patru motive: accesul nerestrictiv la surse după 1989, abordarea conjuncturală și nesistematică a subiectului în istoriografie, multitudinea de lucrări apărute care abordează doar aspecte ale temei fără a se raporta la referențial, precum și ponderea demografică semnificativă a elementelor alogene care transformă orașul de la mila 80 a Dunării într-o m inieuropă gălățeană.
ab initio, trebuie menționat că lucrarea noastră nu are pretenția de a fi
exhaustivă. Plecând de la premisa că discursul istoric este unul perfectibil, ne supunem eventualelor dezvoltări impuse de identificarea și publicarea altor documente sau de apariția unor noi metode de lucru, care pot împlini demersul început de noi. t rebuie să mai precizăm că tema pe care o avem în vedere este
vastă, puțin studiată în coordonatele presupuse de titlul studiului și, deloc de neglijat, sensibilă. Nu ne propunem să lezăm sentimente (de natură politică, etnică sau religioasă), dar nici să le menajăm în defavoarea a ceea ce considerăm a fi o secțiune din istoria veridică a unui timp adesea mitizat. Cosmetizarea trecutului în numele prezentului (sau viitorului) nu are ce căuta în bagajul „teoretic” al istoricului.
evoluția și rolul ș colii în viața urbei dunărene a beneficiat, totuși, de-a
lungul timpului, de atenția istoriografiei locale și chiar a celei naționale. În pofida numeroaselor lucrări apărute, axate în general pe legislație, organizare instituțională, prezentarea conținutului învățământului, rămân în continuare, domenii neacoperite și subiecte necercetate. i negalabilul Nicolae lorga considera
că „viața unui neam (dar și a unei comunități!) este adeseori hotărâtă intr-un chip decisiv și fatal […] de aria geografică pe care a trebuit să se dezvolte. ” Fără a deveni determiniști, după exemplul lui h erodot, care susținea că: „ egiptul este darul
Nilului” , afirmăm și noi, fără echivoc, că Galațiul este darul Dunării.
Spiritul Dunării este tutelar pentru Galați și a fost, în timp, și graniță,
hotar, frontieră dar, mai ales, o adevărată „poartă comercială” între nordul baltic și sudul balcanic, între vestul manufacturier și estul mătăsii. Galații sunt prinși astfel în vârtejul panideilor, panslavismul, pangermanismul, panislamismul și panortodoxismul care generează efecte majore asupra acestei m esopotamii
românești. Din păcate, până acum, nu s-a relevat suficient importanța situării Galaților în zona cu cea mai mare concentrare hidrografică din r omânia. Pe
lângă Dunăre, orașul de la mila 80, este situat între confluența Prutului și Siretului (care erau navigabile!), cu „ z eul Fluviilor” . De asemenea, nu trebuie estimate,,
nici proximitatea Brateșului, „Balatonul r omaniei” , cotat la dimensiunile de
dinaintea „șantierului „ ana Pauker” , care a redus suprafața lacustră de la 7.428

130
Pagini din istoria învățământului gălățeanha la 2.000 ha Secolul al XlX-lea a adus o nevoie acută de resurse alimentare
primare, iar cerealele româneș ti au constituit o atracție extrem de ieftină, la
concurență cu hinterlandul rusesc nord pontic. Parafrazându-l pe B. Gibbins din a lui i storie a industriei din a nglia” , care constată că, sub strălucirea victoriilor
lui eduard al iii-lea și henry al V-lea, stătea „prozaicul sac de lână” (pe care
surse orale spun că este a șezat, la propriu, chiar tronul r eginei!), Ș tefan z eletin,
teoretician al liberalismului românesc, credea că nu e mai puțin adevărat că la temelia edificiului r omâniei moderne stătea prozaicul sac de grâu. a celași
zeletin nota în lucrarea sa ,,Burghezia română” că: „În procesul de naștere a
românei moderne trebuie să se deosebească două mari curente: unul zgomotos
dar superficial, anume al ideilor liberale care plecau de la Paris spre București si iași; altul tăcut dar adânc, care pleca de la Londra spre Galați si Brăila, curentul
economiei capitaliste engleze. ” a celeași discurs avea și m ihail Vodă Sturza, care,
în anul 1834, în o bșteasca a dunare, afirma cu deplin temei că „ orașul Galați,
singurul liman și cea întâiu schelă a negoțului, a fost în toată vremea privit de noi ca cel mai vrednic a atrage în privința sa toată îngrijirea ocârmuirii și e izvor către țară de îmbel șugată fericire… ” .
De fapt, în urma tratatului de la Kuciuk-Kainargi s-a stabilit acreditarea de
însărcinați cu afaceri pe lângă domnii Principatelor r omâne. Prin liberalizarea
exporturilor și creș terea importanței navigației fluviale, rețeaua consulară a fost
extinsă și la Galați. a stfel, în anul 1856, în portul dunărean funcționau 10 consulate
și viceconsulate, iar la Bucureș ti și la i ași doar cinci iar Belgia, Sardinia, Grecia și
olanda și-au deschis consulate mai întâi la Galați și mai târziu și la Bucureș ti.
Danemarca și Suedia, și-au deschis tot în aceea și perioadă consulate la Galați, însă
la Bucureș ti au ajuns să fie reprezentate mult mai târziu. a stfel, ora șul Galați, prin
amplasarea sa strategică, a ajuns să fie considerat, cel puțin din punct de vedere economic, mai important decât cele două capitale. t rebuie să menționăm faptul că,
în anul 1930, Galațiul găzduia 20 de consulate și un viceconsulat la doar 112.000 de locuitori. Datorită Dunării Galații au devenit o e uropă în miniatură pe malurile
falnicului fluviu… a ici s-au sabilit în timp alogeni aparținând la peste 20 de nații.
Pentru retrospectiva demografică a orașului Galați vom apela la datele
cercetării întreprinse de domnul a drian Pohrib, informații prezentate în lucrarea
,,Biserica a rmeană din Galați, centrul universului comunitar în diaspora de la
“Dunărea de Jos” . Scurt periplu istoric” Subscriem .la părerea autorului că, cel
puțin pentru secolul al XlX-lea, datele referitoare la populația ora șului Galați, în
special informațiile consemnate de călătorii străini, sunt incomplete și, de multe ori, contradictorii. a stfel, după informațiile lui a.C. Gaspari, în 1819, ora șul avea
în jur de 5.000 de locuitori, în timp ce în preajma războiului ruso-otoman din

131
Pagini din istoria învățământului gălățean1828-1829, Galațiul număra, după aprecierile lui a drien Balbi, o populație de
aproximativ 7.000 de locuitori.
În timpul domniei lui m ihail Sturdza un important rol în propă șirea
comerțului la Galați l-au avut, pe lângă negustorii autohtoni, supu șii străini.
afluența acestora în portul moldovenesc a început imediat după tratatul de la
adrianopol. În această perioadă, s-au statornicit la Galați negustori greci și armeni,
bulgari, evrei, greci sub protecția britanică sau franceză, italieni sub protecție
sardă, bulgari sub oblăduire rusă. m ai puteau fi întâlniți turci, germani, englezi,
poloni și ru și. u nii dintre străini, dispunând de mijloace băneș ti suficiente, s-au
stabilit la Galați, în care scop și-au ridicat locuințe și magazii, au deschis prăvălii și au înființat case de comerț. Pe lângă negustorii străini, se constată și o prezență crescută a negustorilor români, al căror rol în formarea burgheziei române a fost de necontestat. În aceste condiții, m oise N. Pacu susținea că, în 1859, populația
orașului Galați număra 40.105 suflete. Șapte ani mai târziu, în 1866, recensământul
avansa pentru populația ora șului cifra de 48.799 locuitori (5.811 case și 7.173
familii).
Conform r ecensământului din aprilie 1880, populația ora șului număra
40.022 suflete, dintre care: 25.551 supu și români ; 146 italieni; 215 francezi; 7.295
austro-ungari; 497 germani; 579 ru și ; 520 turci; 4.423 greci; 66 englezi; 569 bulgari;
569 sârbi; 85 alte protecții. După religie, erau înregistrați: 28.010 ortodocși, 8.260 evrei, 2.804 catolici, 593 protestanți, 254 armeni, 92 lipoveni și 9 mahomedani. edificiile cultelor erau reprezentate de: 18 biserici ortodoxe, două lipovene, una
catolică, 12 sinagogi și una protestantă. Peste 11 ani, în anul 1891, m oise N. Pacu
menționa că populația Galațiului totaliza 59.141 suflete, fiind împărțită, după naționalitate, astfel: români 34.765; greci 4.196; bulgari 848; ru și 830; sârbi 129;
lipoveni 36; armeni 355; nemți 2.068; englezi 80; francezi 160; italieni 385; olandezi 26; polonezi 228; unguri 1.835; evrei 13.085 și turci 115. După religie erau: 40.723 ortodocși, 265gregorieni (armeni), 36 lipoveni, 4.418 catolici, 499 protestanți, 13.087 mozaici și 115 mahomedani. m onografistul Galaților consemna, din
punct de vedere confesional, existența a 22 biserici de rit ortodox, a patru biserici eterodoxe: gregoriană (armeană), catolică, luterană și lipoveană, a unui „templu
măreț” și a mai multor sinagogi, precum și a unei moschei. r ecensământul din anul
1899 consemna la Galați un număr de 62.678 locuitori, din care 43.272 erau creș tini
ortodocși; evrei 13.970; alte rituri creș tine 4.918; armeni 241; mahomedani 175;
alte religii. Într-o statistică a populației eparhiei Dunării de Jos din 1906, diaconul anghel Constantinescu, avansa următoarele cifre pentru naționalitățile din județul
Covurlui: 117.189 români, 15.268, evrei, 4.386 greci, 900 bulgari, 396 italieni, 318 armeni, 280 ru și, 215 germani, 209 turci și 4.914 de diferite naționalități, evident,

132
Pagini din istoria învățământului gălățeanși populația orașului Galați a înregistrat sporuri considerabile, de la 63.247 în 1902,
la 65.000 în 1906, 62.216 în 1910, 71.641 la 1 ianuarie 1913. La recensământul din anul 1930, populația ora șului Galați număra 100.611 suflete. Pe naționalități,
locuitorii erau împărțiți astfel: 68.656 români; 19.252 evrei; 2.953 ru și; 2.922
greci; 2.155 unguri; 1.257 germani; 571 armeni; 466 bulgari; 330 polonezi; 287 țigani; 248 sârbi; 143 turci; alte naționalități 1.269 și alte naționalități nedeclarate 102. După religie, populația se prezenta astfel: ortodocși 74.381; reformați 461; romano-catolici 3.931; greco-catolici 352; protestanți luterani 709; mahomedani 197; mozaici 19.915; evanghelici 709; armeano-gregorieni 309; alte religii 356.
Dacă ar trebui să sintetizăm evoluția demografică a ora șului Galați, constatăm
că aceasta a crescut de la 26.050 locuitori în 1859, la 62.545 locuitori în 1899, ajungând la 100.611 locuitori în 1930 (inclusiv comunele suburban. Galațiul, deși este un oraș cosmopolit, totuși toleranta față de alte nații a fost una dintre valori. așa se face că, de-a lungul istoriei, nu au fost inregistrate conflicte importante
intre populația majoritară românească și reprezentanții altor etnii sau comunități religioase. Principiile care au stat la baza cooperării interetnice au fost cele ale politicii afirmative, solidarității, parteneriatului și egalității. Viața comunitară a minorităților etno-confesionale stabilite la Galați și-a configurat identitatea pe trei piloni principali: limbă, biserică și ș coală. Dincolo de elementele coagulante
de natură lingvistică, religioasă și morală, care constituiau esența comunității și care au avut ca rezultantă înființarea unor instituții comunitare, remarcăm și unele acțiuni de natură administrativă, menite să asigure unitatea comunității. Ne referim, în mod evident, la geneza unor statute și regulamente care confereau legitimitate comunității în relația cu statul român, dar care, în acela și timp,
reglementau relațiile între indivizii comunității, respectiv între comunitate, ca instituție, și individ. a ceste fundamente ale etnicității și confesionalității cunosc o
deplină afirmare mai ales în perioada interbelică, când ora șul Galați devine unul
din centrele economice și comerciale cele mai importante ale r omâniei În 1930,
orașul de la mila 80 a Dunării ocupa locul cinci după numărul întreprinderilor industriale și acela și loc, din punctul de vedere al numărului de locuitori, fiind
devansat numai de ora șele Bucureș ti, Chi șinău, Cernăuți și i ași.
În ceea ce privește învățământul, în anul 1940 ora șul Galați avea 39 de
școli primare în care își desfașurau activitatea 214 cadre didactice. Bineînțeles,
dezvoltarea rețelei școlare și sporirea preocupării statului roman pentru educația copiilor se reflectă și în indicii răspândirii șriinței de carte în municipiul Galați. aceasta este sugestiv redată de dinamica sa din prima jumătate a secolului al XX-
lea. În baza determinărilor care s-au făcut cu ocazia recensămintelor, rezultă că în anul1912 procentul ș tiutorilor de carte era de 50 % din totalul populației iar

133
Pagini din istoria învățământului gălățeanîn anul 1930 acesta ajunge la 70%. Se constată o sporire a ș tiutorilor de carte de
20% în 1930 față de 1912, cu un ritm anual de creștere de 1,5%. a ceastă creștere
a procentului ș tiutorilor de carte a făcut ca în ierarhia ora șelor, stabilită după
acest indicator, Galațiul să ocupe locul 53 din totalul de 172 a șezări urbane ale
româniei. Fără parti-priuri, din datele statistice se deduce că în urban ș tiința de
carte era mai răspândită în ora șele mari decât în cele mijlocii și mici; în cele în
care majoritatea locuitorilor erau ocupați în industrie, comerț, credit, comunicații,
funcțiuni publice decât în cele cu mulți agricultori etc. t ot în privința ș tiinței de
carte se constată unele diferențe notabile și după criteriul naționalității. La Galați elementele alogene erau ocupate în special în comerț, instituții de credit, instituții publice, industria alimentară și a tutunului. r ezultă din interpretarea datelor
statistice că, dintre străini, puțini erau cei implicați în activitatea direct productivă (excepție făceau industria metalurgică și construcțiile).
Prezența alogenilor în posturi importante ale economiei a fost dezbătută
în publicistica gălățeană din perioada interbelică căpătând uneori tendințe xenofobe, antisemiste, ș ovine chiar și împrumutând, într-un număr limitat de
cazuri, argumente din ideologia extremei drepte. a semenea situații erau generate
și de faptul că ponderea elevilor și studenților proveniți din rândul minorităților depă șea semnificativ procentul deținut în populația țării de elementele alogene.
un exemplu edificator în acest sens este oferit de faptul că, în intervalul 1919 –
1930, dintre românii înscri și în ș coala primară doar 1,5% au devenit studenți,
în timp ce 7,6% dintre copiii evrei care au frecventat cursurile claselor i –iV au promovat examenul de admitere în învățământul superior (de cinci ori mai mult decât românii!). r elevarea acestui aspect s-a făcut doar pentru a sesiza atitudinea
oarecum diferită față de ș coală a minoritarilor și, pentru a explica procentele mai
mari ale alogenilor în efectivele ș colare raportate la totalul populației, atunci când
se face analiza compoziției elevilor înscri și în ș coală după naționalitate.
o lovitură grea primesc școlile comunităților etno-confesionale prin
Decretul nr. 176 din 2 august 1948 pentru trecerea in proprietatea Statului a bunurilor bisericilor congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și intreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional, prevederile acestuia conducănd la închiderea următoarelor unități școlare: Ș coala copii mici t arbuth, din Galați, strada h agi Stoian Nr. 10, proprietatea
Comunitãții e vreesti, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal; Ș coala copii
mici B. t arbuth, din Galați, strada D-tru Chicus Nr. 22, proprietatea Comunitãții
evreesti, cu intreaga avere, conform inventarului jurnal; Ș coala primara de fete S.
Schwierer, din Galați, strada h agi Stoian Nr. 10, proprietatea Comunitãții e vreilor,
cu întreaga avere, conform inventarului jurnal; Ș coala primară romano-catolică.

134
Pagini din istoria învățământului gălățeandin Galați, str. r epublicii Nr. 170, proprietatea a rhiepiscopiei rom. cat., cu
întreaga avere, conform inventarului jurnal; Ș coala primară bãieți a Comunitãții
evreilor din Galați, strada h agi Stoian Nr. 10, proprietatea Comunitãții e vreilor,
cu întreaga avere, conform inventarului jurnal; Ș coala primară m. bulgara, din
Galați, str. Nicolae Balcescu Nr. 69, proprietatea Comunitãții Bulgare, cu întreaga
avere, conform inventarului jurnal; Ș coala primară fete Lumina, din Galați, strada
D. Chicus Nr. 22, proprietatea Comunitãții e vreilor, cu intreaga avere, conform
inventarului jurnal; Liceul ortodox de fete din Galați, strada Nicolae Balcescu Nr. 99, proprietatea Soc. ortodoxe, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal; Liceul Notre Dame de Sion, din Galați, strada r epublicii Nr. 11, proprietatea ord.
Notre Dame de Sion, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. (trei localuri); Liceul mixt al Comunitãții e vreilor din Galați, strada m aviamol Nr. 2, propriet.
Comunitãții e vreilor, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal.
În continuare vom prezenta situația școlilor etno-confesionale dezvoltate de
minoritățile din Galați cu mențiunea că, multe din informațiile utilizate în studiul nostru sunt preluate din bibliografia expusă la finalul prezentării rețelei școlare pentru fiecare etnie sau confesiune.
școala armenească. De la bun început se impune precizarea că, cel puțin
pentru secolul al XlX-lea, datele referitoare la populația ora șului Galați, în special cele
notate de diferiți călători, sunt extrem de variate și contradictorii. Până la aplicarea
regimului de porto-franc de la 1 iunie 1837, din cauza distrugerilor provocate în 1821 și a războiului ruso-turc din 1828-1829, ora șul nu s-a extins prea mult, deși
populația ora șului a fost în continuă creș tere. Nevoile spirituale ale comunității au
condus la necesitatea înființării unui lăcaș de cult. În locul vechii biserici s-a ridicat actuala biserică, pe un teren aflat pe strada a rmeană. Construcția bisericii a început
la 15 mai 1858, piatra de temelie fiind pusă cu tot ceremonialul de arhiepiscopul Sarchis din a drianopol, secondat de parohul Der m inas.
În m oldova, datorită lui Gheorghe a sachi, el însu și de origine armeană,
origine care l-a determinat să susțină pe lîngă domnitorul m ihail Sturdza cerința
armenilor moldoveni de a avea ș coli publice. Printr-un hrisov din 1841, ș colile
armenești au fost puse sub patronajul eforiei Învățăturilor Publice, care au primit un regulament de funcționare și au fost tratate la egalitate cu școlile româneș ti,
îngăduindu-li-se să predea limba, religia și istoria armenilor. Pentru a se bucura de acest privilegiu comunitățile erau obligate să constituie eforii, în consiliul cărora trebuia să se regăsească și dirigintele (directorul) ș colii. La Galați, primele alegeri
pentru eforie au avut loc destul de târziu, abia la 8 martie 1867.
La începutul secolului al XX-lea în Galați sunt menționate două ș coli
armeneș ti. Prima Ș coala primară a rmeană se afla pe strada Sfîntul Spiridon. Cea

135
Pagini din istoria învățământului gălățeande-a doua, Ș coala primară 11 m. a rmeană se afla situată undeva în circumscripția
numărul 6, pe strada Pescari, cunoscută pe atunci și sub numele de Bădălan. t rebuie
arătat că mai existau trei școli publice la care învățau și un număr destul de mare
de copii armeni. a ceste ș coli (ce purtau numerele 3, 7 și 8) se aflau toate pe strada
traian, stradă unde locuia un număr apreciabil de negustori armeni. La 24 august
1924, Comisia Ș colară a Comunității a rmene a organizat festivitățile de punere a
pietrei fundamentale în vederea construirii ș colii din str. Sf. Spiridon nr. 28, slujba
fiind oficiată de P .S. e piscopul h usig z orabian, secondat de protoiereul Grigore
Lazarevici. În luna iulie 1925, s-au pus bazele a sociației Doamnelor a rmene din
Galați. Conform a ctului constitutiv și articolului 5 din Statute, societatea avea
drept scop:„înființarea unei ș coli naționale armene pentru a îndruma și conserva
existența morală a națiunii armene la Galați. ”
În urma demersurilor insistente ale comunității armene „Duminică 20 crt.
a avut loc inaugurarea nouii școli armene. ” . La 21 septembrie 1930, presa locală
publica scrisoarea deschisă a unui părinte nevoit să-și retragă copilul de la Ș coala
armeană și să-l înscrie la Ș coala Catolică, motivat de faptul că membrii Comitetului
epitropal nu înțelegeau să fie receptivi la problemele ridicate de comunitate.
În scrisoare se preciza că: „respectul către această țară nu a știrbit, asemenea și
respectul către limba și religia mea, limbă și religie care încep să scadă și să nu
mai fie considerate chiar de cei însărcinați cu această nobilă misiune” . a stfel, se
reiterau unele revendicări ale părinților adresate prin repetate petiții e pitropiei
prin care solicitau acordarea unei atenții crescute limbii materne, predarea la loc de cinste a religiei și eliberarea localului ș colii de către profesorii care își stabiliseră
locuința în spațiul școlar, dorințe rămase însă la stadiul de deziderat. De fapt, prin acest demers se punea din nou în discuție importanța factorului lingvistic pentru menținerea con științei naționale a comunității armeane. a cest aspect este discutat
și de Sergiu Stelian care formula următoarele aprecieri referitoare la identitatea armenilor: „Determinantă în ordinea păstrării identității etnice, limba a fost cea care a asigurat personalitatea unei colonii în cadrul populației autohtone. Când membrii comunității au încetat de a mai folosi limba lor națională, asimilarea s-a accelerat, chiar și în condițiile existenței, în continuare, a bisericii. i ar continuitatea
limbii nu se poate realiza decât prin învățământ. ”
BiBLio GraFie
anton,Fabian, i storia comunității armene din Galați , editura a rarat, 2005.
Căuș, Bogdan, Figuri de armeni din România, Dicționar, e ditura a rarat, 1998
Pohrib, a drian, Biserica Armeană din Galați, centrul universului comunitar
în diaspora de la „Dunărea de Jos”. Scurt periplu istoric, Galati, e ditura a rarat, 2018

136
Pagini din istoria învățământului gălățeanSelian, Sergiu, Schiță istorică a comunității armene din România , ararat,
Bucureș ti, 1999
Siruni, h. Dj., Armenii în viața economică a țărilor române, Bucureș ti, 1944.
ungureanu, m ariana-Delia (Pohrib), Galați în timpul primariatului lui Ștefan
H. Ștefan (ianuarie 1925-iulie 1926). în „D aNuB iuS” , XXXiV , e ditura m uzeul de
istorie Galați, Galați, 2016. p. 175-219.
ungureanu, m ariana-Delia (Pohrib), Comunitatea Armeană din Galați.
Activitatea Epitropiei în primele decenii ale secolului xx, articol publicat la e ditura
istros a m uzeului Brăilei
școala comunității bulgare. i ndubitabil, se poate afirma că, efectiv, bulgarii
au fost prezenți la Galați încă de la începuturile e vului m ediu dar prezența lor
este consemnată documentar abia la 23 august 1678, în scrisoarea expediată de
misionarul catolic Giovanni-Battista del m onte Santa m aria către Congregația de
Propaganda Fide. a cesta menționa că în ora șul de la mila 80 a Dunării, oameni de
diferite nații cum ar fi: sârbi, bulgari, unguri și italieni sosesc în fiecare zi. i storicul
gălățean Constantin Velichi constată că „la finele secolului al XViii-lea, emigrarea populației bulgare la nord de Dunăre în Țările r omâne și în sudul r usiei începuse
a lua proporții. Deosebit de puternice au fost refugierile în timpul războaielor din 1787-1792 și 1806-1812, ele atingând culmea în r ăzboiul din 1828-1829.
După anul 1821, bulgari, sârbi și albanezi s-au refugiat din Peninsula Balcanică la Galați datorită represaliilor i mperiului o toman asupra e teriei, beneficiind de
protecția consulului austriei la Galați. aș ezarea acestora la Galați s-a realizat în
baza unui a șezământ din luna iunie a anului 1830, care a constituit baza legală
pentru statornicirea bulgarilor în m oldova. Peste șase ani de la promulgarea
acestui document se înregistrau 412 familii de bulgari în Galați, oraș care la acea dată număra aproximativ 3.000 de familii . e tnicii Bulgari se vor stabili îndeosebi
în m ahalaua bulgărească, care se întindea de la str. m orilor până dincolo de str.
română. Comunitatea bulgară, cu sprijinul unor români din Galați, va ridica
propria biserică, între anii 1861-1887, având hramul Sf. mc. Pantelimon, existentă
și astăzi, pe str. N. Bălcescu, nr. 35. Pe lângă această biserică va funcționa mai multe decenii o școală bulgărească, instituție care își încetează activitatea în anul 1954.
Începuturile școlii bulgărești din Galați sunt legate de anul 1858, când școala
este autorizată să funcționeze, sub conducerea arhimandritului m axim r aicovici.
Despre acest arhimandrit, primul director al școlii, ziaristul t . iordache scria că
s-a născut în orașul Dreanovo, jud. t ârnovo, în 1806 și că a fost „primul și cel mai
important slujitor în această biserică“. o dată cu moartea arhimandritului-director
(februarie 1874) școala își încetează activitatea . Deocamdată nu cunoaștem alte

137
Pagini din istoria învățământului gălățeanamănunte cu privire la această perioadă, decât că până în 1862 școala a funcționat
pe lângă biserica Sf. h aralambie, „iar de la această dată în casa istorică «h risto
Botev» a bisericii bulgare Sf. Pantelimon până în anul 1954“. Școala se va redeschide peste aproape 50 de ani; nefiind autorizată de către m inisterul i nstrucțiunii
Publice, comunitatea bulgară din Galați va iniția un lung și îndârjit demers pentru recunoașterea legalității de funcționare a acesteia.
În pofida absenței autorizației, școala începe să funcționeze în toamna
anului 1921, la inițiativa e pitropiei bulgare cu primele două clase: clasa i avea 12
elevi, iar clasa a doua de-abia 5 elevi . Copiii proveneau din familii modeste, cele mai multe nefiind de origine bulgară. a stfel, din „Lista de părinții elevilor“ pe
ambele clase rezultă că 6 erau de origine albaneză, 6 de origine sârbă, unul de origine italiană și doar patru bulgari. În anul 1858, se înființa la Galați, pe strada mavramol, sub conducerea arhimandritului m axim r aicovici, ș coala bulgară care
avea să funcționeze până în anul 1874. a fost redeschisă în anul 1921 la inițiativa epitropiei bulgare, cu două clase: clasa i cu un număr de 12 elevi, iar clasa a ii-a
cu doar 5 elevi. i ntre anii ’30-‘40, ș coala s-a numit „Sfântul Clement al o hridei“,
iar în anii ’40, era situată pe strada General Berthelot, numărul 69 și funcționa cu două săli de clasă, o cancelarie, un hol, iar separat avea și cantină. În anul ș colar
1942-1943, erau înregistrați 17 elevi în clasa i, 9 în clasa a il-a, 3 în clasa a ili-a și 4 în clasa a iV-a.. La începutul anului 1950, ș coala î și schimba denumirea în
școala elementară mixtă cu limba de predare bulgară. În anul ș colar 1953-1954,
erau înscri și doar 10 elevi; iar în anul 1954 ș coala a fost desființată. Între anii
1871-1872, poetul h risto Botev a locuit la Galați în localul ș colii bulgare din ora ș,
fiind găzduit de către prietenul său Veliciko Popov, care era învățător la această instituție de învățământ . Pe strada Nicolae Bălcescu la numărul 33, unde a fost localul ș colii bulgare, se mai păstrează încă o placă de marmură care menționează
în limbile română și bulgară că aici a locuit între anii 1871-1872, marele poet
revoluționar bulgar h risto Botev. În anul 1930, s-au adoptat a ctul Constitutiv și
Statutele Comunității Bulgare din Galați, care au stat la baza formării asociației intitulată „Comunitatea Bulgară din Galați“. Scopurile acesteia erau: de a conserva și dezvolta cultul religios între membrii acesteia, de a educa și cultiva elementele tinere ale etniei bulgare din ora șul Galați și din județul Covurlui, de a îngriji de
buna funcționare a ș colii și a bisericii, de a angaja corpul didactic și religios, dar și
orice alt personal pentru bunul mers al Comunității.
BiBLio GraFie
Bodea, Valentin, Aspecte ale comunității bulgare din Galați în Danubius, Acta
Symposium, i, Galați, 2015, p. 105-122

138
Pagini din istoria învățământului gălățeanBogdan, i oan, Românii si Bulgarii. Raporturile culturale si politice între aceste
doua popoare . Conferinta. Bucuresti, Socec, 1895. 58 p.
Constantinescu-i asi, P ., Studii istorice româno-bulgare , Buc., ed. acad.
r.P .r., 1956.
Drăgoi, Pr. e ugen, Școala Comunității bulgare din Galați (i), în Școala
gălățeană, nr. 193, martie 2012, p. 20 (ii), în Școala gălățeană, nr. 194, aprilie 2012,
p. 20 (iii), în Școala gălățeană, nr. 195, mai 2012, p. 20
mincev, D. N., România si renasterea bulgara. Constanta, 1936. 63 p.
Pohrib, m ariana-Delia, Actul constitutiv ș i Statutele Comunității Bulgare din
Galați (1930), în Danubius , XXiX, e ditura m uzeului de i storie, Galați, 2011
ardeleanu, Constantin, Comerțu l exterior ș i navigația prin gurile Dunării.
Serii statistice (1901-1914), Galati u niversity Press, Galați, 2008.
Docea, Vasile, Înființarea reprezentanței consulare a Prusiei la Galați (1837),
în „Danubius” , nr. 13-14, 1992, Galați.
mărieș, Steluța-Înființarea Agenției consulare austriece în Principatele
Române, în Danubius, nr. 6-7, 1972-1973, Galați.
munteanu-Bârlad- Gheorghe, Galații, Societatea de editură ș tiințifică-
culturală Galați, 1927.
Negru, Leontin, i dentități etnice la Dunărea de Jos ș i ultimatumul sovietic
(23 august 193928 iunie 1940), în Analele Universității „Dunărea de Jos” din Galați seria 19 – istorie” , anulanul iV (2005), nr. 4.
idem, Contribuții la cunoaș terea stării de spirit ș i activității politice a populației
ținutului Dunărea de Jos în anul 1939, în Buletinul cercurilor ș tiințifice studențe ști.,
anul al vii-lea (2001), nr. 7, Alba-i ulia.
Populația statornică în 1930 după neam la 29 decembrie 1930, în i. Scurtu,
i. Dordea (coord.), Minoritățile naționale din România 1925-1931. Documente,
arhivele Naționale ale r omâniei, Bucureș ti, 1996.
Stanciu, Ș tefan, România si Comisia Europeană a Dunării: Diplomație,
suveranitate, cooperare internațională, e ditura Pax a ura m undi, Galați, 2002.
tuluș, arthur, i nteresele economice ș i politica la gurile Dunării între 1936 ș i
1940, în Analele Universității „Dunărea de Jos” Galați , seria 19 – istorie” , an iV(
2005).
volbură, Radu, Anuarul oraș ului Galați ș i județului Covurlui 1936-1938,
Galați, 1938.
catolici. i nstitutul „Notre d ame de Sion” a fost înființat la data de 24
octombrie 1867 de către organizația călugărițelor catolice Notre Dame de Sion. acesta cuprindea patru diviziuni: internatul, destinat pentru educația fiicelor din

139
Pagini din istoria învățământului gălățeanînalta societate, demiinternatul, pentru clasa de mijloc, externatul, pentru trepta
de jos și ș coala de lucru, unde fetele sărace primeau gratuit învățătură și întreținere.
internatul avea două secții: primară cu cinci clase, din care una pregătitoare și
secția secundară, cu ș ase clase, din care una intermediară, patru secundare și una
superioară. Demi-internatul avea aceea și structură, iar externatul numai cursul
primar. i nternatul și externatul aveau un curs cu program oficial pentru românce
și altul cu program special pentru fetele de naționalitate străină. În anul 1869, s-a mai adăugat o ș coală confesională gratuită și un orfelinat intern, gratuit.În noua
structură, la începutul anului 1870, institutul avea 40 de eleve, iar ș apte ani mai
târziu numărul lor a crescut la 200. În anul 1887, i se mai adaugă un externat de grad secundar. În anul 1889/90, numărul elevelor a ajuns la 481, ele provenind atât din r omânia cât și din străinătate. Corpul didactic și administrativ s-a mărit de la
18 călugărițe în anul 1877 la 63 de persoane în anul 1890. a stfel, i nstitutul „Notre
Dame de Sion” devine cel mai căutat dintre toate institutele catolice din r omânia.
În anii 1935-1936, i nstitutul „Notre Dame de Sion” funcționa cu un curs liceal
complet cu opt clase, având ambele secții, literară și științifică, cu două cursuri
primare, secția a și B, toate trei cu drept de publicitate din anul 1929. Seriile de
candidate prezentate la bacalaureat atestau seriozitatea pregătirii lor, deoarece profesorii provin dintre cei mai distin și membri ai corpului didactic din ora ș.
Școala parohială catolică din m oldova a fost ș coală primară particulară
înființată și sprijinită de Vicariatul a postolic al m oldovei, cu susținere financiară
din partea Bisericii o ccidentale. i nițial, aceste ș coli și-au atras adversitatea eforiei
Școlilor Publice din m oldova, care a încercat, împreună cu mitropolitul Veniamin,
să le desființeze, deoarece „făceau concurență dăunătoare învățământului public” . În aceste condiții, ș colile catolice din m oldova nu au primit autorizații de
funcționare din partea administrației școlare. Situația s-a schimbat la începutul secolului al XX-lea, dar mai ales după marea unire, când noul cadru legislativ a
oferit posibilitatea obținerii de autorizații de funcționare și chiar dreptul școlilor
la „publicitate” . Ș coala primară parohială din Galați a fost înființată în anul 1835,
iar dezvoltarea ei a fost marcată de acelea și caracteristici ca și celelalte ș coli
confesionale catolice precum: lipsa fondurilor, absența pentru lungi perioade a cadrelor didactice necesare, întreruperea periodică a cursurilor, lipsa unui local propriu și, nu în ultimul rând, recunoa șterea legală, din partea autorităților statale,
relativ târzie . Lipsa documentelor referitoare la primii ani de funcționare a ș colii
(1835-1869) face ca activitatea acesteia să rămână aproape necunoscută până în anul 1869 Până la începutul secolului al XX-lea, ș coala a trecut prin momente
dificile, dar s-a redresat, obținând ajutor material din partea consulului italian. În anul 1883, elevii ș colii erau în număr de 100, majoritatea săraci. Învățământul era

140
Pagini din istoria învățământului gălățeangratuit, însă copiilor ce proveneau din familii înstărite li se cerea o taxă lunară, banii
fiind folosiți pentru întreținerea localului ș colii și plata profesorilor . În anul 1889,
directorul ș colii, împreună cu parohul Pietrobono Daniel, a renunțat la serviciile
profesorilor laici , fiind nemulțumit de activitatea acestora . Ca urmare, a fost adus la Galați preotul u lderic Cipollini, care i-a ajutat pe cei doi preoți misionari, aflați
deja aici, în educarea elevilor.
La începutul secolului al XX-lea, ș coala parohială din Galați, ca și alte instituții
de învățământ catolic, s-a confruntat cu atitudinea ostilă a ministrului Cultelor din acea perioadă, Spiru h aret. a cesta a decis, la 7 octombrie 1904, închiderea ș colii,
sub pretextul neconformării la legislația în vigoare. Neînțelegerile cu autoritățile civile au reapărut în 1911, când m inisterul i nstrucțiunii și Cultelor a respins
catehismul prescurtat al e parhiei catolice de i ași de pe lista manualelor înaintate
de conducerea ș colii, interzicând utilizarea lui pentru instruirea celor 118 elevi
catolici ai ș colii. În anul 1911, părintele orlandi cerea sprijinul episcopului Camilli
pentru mărirea locației ș colii cu două încăperi noi, deoarece numărul elevilor
crescuse – și datorită deschiderii, în anul 1907, a secției maghiare a ș colii. Noul
local al ș colii a fost construit în anul 1914, din cărămidă, pe o fundație de beton. La
8 noiembrie 1912, aflăm dintr-un document că ș coala era divizată în două secții:
una maghiară și una a celorlalte naționalități. Secția maghiară număra 56 de elevi, toți catolici. În cealaltă secție, erau 68 de elevi, din care doi erau ortodocși. Deși exista o taxă pentru elevi, majoritatea nu o achitau, deoarece nu aveau posibilități financiare, iar învățătorii erau plătiți de Societatea „Sfântul Ludovic” (organizație catolică).
În anul ș colar 1912-1913, existau ș ase institutori, trei religioși și trei laici
(unul catolic și doi ortodocși). Din cauza războiului, în anii 1917 și 1918 ș coala
parohială din Galați a fost închisă. Deși în anul 1919 m inisterul Justiției a pus sub
sechestru ș coala Bisericii Catolice din Galați , aceasta și-a reluat totu și cursurile,
având un număr de 78 de elevi în anul ș colar 1919/1920. Până în anul 1923 ș coala
și-a desfă șurat activitatea într-o clădire a surorilor Congregației Notre-Dame de
Sion. Datorită noilor evoluții ale învățământului de stat și particular de după marea u nire, în anul 1922 ș coala a primit recunoa șterea din partea statului u n
moment cu totul deosebit în viața ș colii din Galați l-a reprezentat promulgarea
legii învățământului particular din 1926. Din septembrie 1927,școala a luat denumirea de Ș coala e piscopală Catolică de Băieți. t ot în această perioadă,
au început demersuri pentru obținerea dreptului de publicitate. astfel, prin
autorizația nr. 65/1928 a m inisterului i nstrucțiunii, ș coala din Galați a primit
drept de publicitate, fapt ce a crescut foarte mult prestigiul său, oferindu-i o recunoa ștere binemeritată .

141
Pagini din istoria învățământului gălățeanurmările acestei recunoa șteri s-au observat imediat în creș terea numărului
de elevi, de la 64 în 1927, la 130 în anul ș colar 1929/1930. De educația lor se ocupa
directorul ș colii, împreună cu patru profesori recrutați din cele mai bune ș coli ale
statului . Creș terea numărului de elevi a dus însă la agravarea problemei financiare.
La întreținerea ș colii a contribuit și episcopia de iași, prin colectele de Crăciun
și Pa ști. taxele nu erau achitate de elevi, ale căror familii invocau lipsa banilor.
elevilor li se oferea și o masă gratuită la cantina parohiei. Salariile profesorilor erau
plătite din veniturile parohiei. Conducerea ș colii a apelat și la ajutorul guvernului
(începând cu anii marii crize economice din 1929-1933), care a acordat un ajutor
anual, achitat însă în mod neregulat, cu mari întârzieri. Din anul 1930, director al școlii a devenit parohul i oan Duma, care a reu șit să mențină în funcțiune ș coala, în
ciuda problemelor financiare majore și a pagubelor provocate de cutremurul din 10 noiembrie 1940, care a avariat grav clădirea ș colii. Din anul 1941, directorul ș colii
a obținut din partea autorităților statului plata salariului pentru profesorii care au lucrat în acea instituție. Dar aceste beneficii nu au durat decât o scurtă perioadă, căci venirea regimului comunist a însemnat desființarea ș colilor particulare,
inclusiv a celei din Galați (august 1948).
Școala catolică de băieți. o primă mențiune a unei ș coli catolice în ora șul
Galați, o avem din anul 1663 de la misionarul a ntonio r ossi da m ondaino, care,cu
ajutoare din i talia, restaura biserica catolică și casa preotului și a avut grijă ca pe
lângă biserică să funcționeze și o ș coală. De la această mențiune și pâna la anul 1868,
când s-a înființat școala catolică de băieți, nu mai sunt documente care să ateste o
școală catolică în ora șul Galați. u nele surse menționează anul 1868,iar altele anul
1869, pentru înființarea ș colii catolice de băieți, cu o singură clasă primară, care
se afla în curtea bisericii catolice din strada Domnească. Școala avea două clase în anul 1872, trei clase în anul 1878, iar în anul 1889 patru clase. m ateriile predate
erau: religia catolică, limbile română, italiană, germană și franceză, dar și celelalte științe ca la școlile publice. Școala era frecventată atât de către elevii săraci, care
învățau gratuit, cât și de către elevii cu părinți mai înstăriți, care plăteau doi, trei și
chiar patru lei pe lună pentru salariul profesorilor.
Pe fondul schimbărilor în Primul r ăzboi m ondial, ș coala catolică î și pierde
temporar sediul, cele două secții se desființează, iar numărul elevilor era cu mult diminuat. La 27 martie 1936, revizorul școlar m. apostol consemna în procesul-verbal
că erau înscri și în clasa i un număr de 24 de elevi, în clasa ii un număr de 30 de elevi,
în clasa iii un număr de 28 de elevi, în clasa iV un număr de 25 de elevi, în total 107 elevi. Situația la începutul anului ș colar 1945-1946, la ș coala primară mixtă romano
catolică din Galați se prezenta astfel: înscri și în clasa i- 57 de elevi, clasa a ii-a – 36 de

142
Pagini din istoria învățământului gălățeanelevi, clasa a iii-a -38 de elevi, clasa a iV-a – 39 de elevi, un total de 170 de elevi, dintre
care băieți 85, iar fete 85. Ș coala s-a desființat în anul 1948, când a fost naționalizată
și transformată în ș coala elementară numărul 15 mixtă, ș coală de aplicație, pe lângă
Școala Pedagogică de Fete Galați. istoria acestei școli a fost curmată brusc, la fel cum a
fost cazul în acea perioadă și cu alte ș coli ale diverselor culte din ora șul Galați.
BiBLio GraFie
Doboș, Dănuț, Universitatea din Cluj intre anii 1945 si 1964, editura Vasiliana
98, 2019
Bodea, Valentin -i nstitutul „Notre Dame de Sion” în Dunarea de Jos , nr 214,
noiembrie 2019.
Bodea Valentin – Monumentele istorice și de arhitectură din orașul Galați din
a doua jumătate a secolului al xix-lea – prima jumătate a secolului al xx-lea, 3 volume, e ditura Pax a ura m undi, 2009-2014
Doboș Fabian, pr. dr., Congregația “Notre Dame de Sion”: 150 de ani de
activitate în Moldova (1866-2016), e ditura Sapientia – Colecția „ istoria bisericii” ,
iași, 2016
Ghercă, i ulian, Învățământul catolic-o alternativă educațională.. Studiu
de caz: Ș coala parohială din Galați , în O istorie multidimensional a carierelor
universitare Editura ARC Chișinău • 2017, p. 27 39
Dobrincu, Dorin, mânăstireanu, Danuț, Omul evanghelic. O explorare a
comunitatilor protestante românești, Polirom, i ași, 2019
Învățământ și educație în comunitatea evreilor din Galați. În anuarul
din 2019 este un studiu cu acest subiect, semnat de Violeta ionescu și dr. Lucian
zeev h erșcovici, de fapt un fragment din valoroasa lucrare „ o istorie a evreilor din
Galați” , e ditura h asefer, 2018. Din rațiuni de spațiu tipografic recomandăm celor
interesați cuprinzătorul studiu și exhaustiva bibliografie din volumul ii al lucrării.
Școala evanghelică germană. organizarea catolicilor și a protestanților din
Galați în comunități distincte și construirea bisericilor respective au presupus,
inevitabil, un anumit fel de contacte cu mediul autohton, inclusiv cu administrația locală și cu cea centrală. În măsura în care aceste contacte au avut rezultate pozitive pentru protestanți, putem vorbi de un anumit grad de toleranță al mediului autohton, cu precizarea că toleranța îmbracă forme diferite și are conținuturi diverse, în funcție de împrejurări. Greș eala aceasta o face și unul dintre cei implicați, juristul
și diplomatul Johann Ferdinand Neigebaur, care descria într-un mod destul de curios, într-o carte publicată la câțiva ani după ce a părăsit principatele române, toleranța locuitorilor ortodocși față de străinii de alte confesiuni: „Deși biserica

143
Pagini din istoria învățământului gălățeanțării este cea răsăriteană, toate celelalte religii î și găsesc aici libertatea de expresie,
fără a avea nevoie de protecție străină. Nici biserica protestantă nu are nevoie
de aceasta, chiar dacă ea se află sub protecția Prusiei” . Curiozitatea însemnării constă în faptul că autorul vorbeș te aici despre un soi de toleranță generală,
necondiționată și înnăscută a românilor, când, de fapt, documentele de arhivă ne lasă să-i descifrăm lui Neigebaur o cu totul altă experiență. e l pare să fi uitat că,
în demersurile pe care le-a făcut în favoarea coreligionarilor săi evanghelici din Galați, a trebuit să folosească argumente de natură comercială și politică pentru a convinge autoritățile moldoveneș ti. același tip de argumente fuseseră folosite și de
catolici, înaintea sa, care au ș tiut să tragă foloase și din dorința domnului m oldovei
mihail Sturdza de a păstra bune relații cu guvernul regatului Sardiniei, de unde
importa tunuri. În aceste cazuri toleranța este sinonimă cu o anumită îngăduință, provocată de dorința satisfacerii unor interese comerciale și politice.
odată cu terminarea construirii bisericii, s-a înființat și „ Școala Germană” .
Până în primele decenii ale jumătății a doua a secolului al-XiX-lea toate comunitățile evangelice din r omânia au fost ajutate de Gustav-a dolf-Verein
din Germania, care a cheltuit cu ele, până 1910, o jumătate de milion de mărci. această societate a susținut și Școala evanghelica din Galați (de la 1853) cu 64.262
de mărci. La înființare, regele Prusiei a stabilit un ajutor anual de 1000 mărci, ceea ce a permis angajarea unui profesor, care preda alături de pastor. Cu timpul, ș coala
s-a dezvoltat, ajungând independentă financiar și administrativ de biserică. e a a
rămas, însă, subordonată comunității protestante și Consiliului acesteia. În anul 1884 ajunge să aibă 80 de elevi și cinci profesori. În funcție de religie, din cei 80 de elevi, 50 erau evanghelici, 14 catolici, 11 ortodocși și cinci mozaici. Dintre cei 11 elevi ortodocși, însă, nu erau decât cel mult doi români, a șa cum reiese din
repartizarea pe naționalități a elevilor: 38 germani, 20 austrieci, opt greci, cinci englezi, trei italieni, un rus, doi români, doi elvețieni și un bulgar.
Venirea principelui Carol ca domnitor al r omâniei, în anul 1866, semnifică
începutul unei puternice emigrări a germanilor, numărul acestora sporind exponențial. Creș terea numărului germanilor a determinat și apariția instituțiilor
lor naționale, în special bisericile și ș colile, cărora principele Carol le-a arătat toată
solicitudinea. Numai la Galați s-au înființat o grădiniță de copii, o școală primară și o școală de băieți. Cel puțin în privința ș colii – dar observația poate fi extinsă și
la nivel comunitar – exista o mai mare permeabilitate între mediile protestant și
catolic decât între cel protestant și cel ortodox. Cât priveș te permeabilitatea etnică
– aceasta având funcția de relevator pentru comunicarea interetnică –, ș coala
germană era o ș coală pentru străini. r omânii ortodocși nu-și trimiteau copii să
învețe acolo, iar prezența celor doi elevi poate fi socotită mai degrabă o excepție.

144
Pagini din istoria învățământului gălățeanBiBLio GraFie
Cosma, e la, Consulatele, agențiile consulareși stărostiile Austriei din
Principatul Moldovei(1846-1850), în Anuarul i nstitutului de i storie «G. Barițiu»
din Cluj-Napoca , tom. XLVi, 2007, p. 119–158
Dobrincu, D., Religie ș i putere în România: politica statului față de
confesiunile (neo)protestante, 1919-1944., în Studia Politica: Romanian Political
Science Review, 7(3), (2007). p.583-602
Docea, Vasile, Înființarea reprezentanței consulare a Prusiei la Galați (1837),
în Danubius , nr. 13-14, 1992, Galați, pp. 145-154
Docea, Vasile, Relații româno-germane timpurii.Împliniri ș i eșecuri în prima
jumătate a secolului xix ,Presa u niversitară Clujeană 2000
Docea, Vasile, Străinii de-alaturi. Explorări în istoria minorităților și a
comunicării interculturale . timișoara, e ditura u niversității de Vest, 2006, 234 p
mărieș, Steluța, Înființarea Agenției consulare austriece în Principatele
Române, în Danubius , nr. 6-7, 1972-1973, Galați, pp. 69-80
rădvan, Laurențiu-Coloniștii germani, fondarea orașelor din țările române
și metamorfozele istoriografiei românești din secolul xx , în Historia Urbana , tomul
XiX, 2011, p. 119–140
școlile grecești. Cercetările de până acum au identificat peste 100 de ș coli
greceș ti în spațiul românesc, între 1821 și 1918. evident, înainte de 1830 au
existat ș coli în Galați, dar informațiile de care dispunem în prezent sunt aproape
inexistente. Ș tim, de pildă, că în 1765, prin hrisovul domnitorului m oldovei,
Grigore a lexandru Ghica, s-a înființat o ș coală elinească la m ănăstirea m avromol,
în Galați. a ici preda și un dascăl român, dar nivelul de pregătire al elevilor era
unul elementar. În secolul al XiX-lea au existat următoarele școli grece ști:
ioannis Sachetti, i. Cumbaris, e llinikon Lykeion / h aralambie m. m itropulos,
ekpedevtirion ellinikon; Stamatis Ghionis, Periklis m ihailidis, Liceul t ositsio/
ioannis t etsis, i.Ch. Cumbari, „ atena” , apoi „ enosis” , Dionysios Pylarinos, e leni
Pappadopulu , aglaia Levidu, „Stadion”; a nnaP . Kardamitsi, a ngheliki Driculi,
Filomela t riandafillide.
in jurul bisericii grecești, ridicată la Galați în anul 1865, s-au constituit
comunitățile. De regulă, școlile comunității funcționau în curtea bisericii sau în
apropiere. Ș colile erau întreținute prin contribuții voluntare și donații. Comunitățile
au arătat o preocupare constantă pentru protejarea proprietăților și a fondului destinat funcționării ș colilor în fața eventualelor presiuni ale guvernului român,
dar si a propriilor vulnerabilități, cauzate de lipsa numerarului. r egimul juridic al
comunităților în r omânia a fost clarificat în anul 1900, prin înscrierea patrimoniul

145
Pagini din istoria învățământului gălățeanimobiliar al comunităților, inclusiv clădirile care adăposteau ș coala, în protocolul
anexă al convenției comerciale româno-greceș ti. o unitate reprezentativă pentru
Galați a fost Liceul elen înființat în 1857 cu sprijinul consulului grec, Stamatis Ghioni.
În a doua jumătate a secolului al XiX-lea, efectivele de elevi s-au mărit aproape de
4 ori, de la 60 de elevi în 1858 la 218 în 1882. m omentul culminant al ș colii a fost
atins sub direcția lui a nastasios N. Venieris, când ș coala a devenit cunoscută pentru
spiritul de educație spartan. În anul 1894, o parte a comunității greceș ti a pornit o
campanie de contestare a autorității directorului, deoarece, în opinia multora, școala
devenise un focar de „iezuism” . i ntrată într-un proces de disoluție, ș coala a fost
revigorată de către Dionisios Pylarinos, cu studii de filologie în Germania, profesor de limbă greacă la Brăila și Galați. e l înființase propria ș coală cu denumir ea „atena” ,
pe care a strămutat-o în anii următori la Galați. Ș coala lui Pylarinos a fuzionat mai
întâi cu institutul Fos din Brăila, iar mai apoi cu Liceul e len din Galați. a stfel, în
1901, a luat na ștere Liceul e len, numit și „ enosis” , o acțiune susținută și încurajată de
către consulul Greciei și de către preș edintele comunității greceș ti din Galați. În anul
1860, Stamatios Ghionis, fondatorul Liceului e len din Galați care a funcționat până
în perioada regimului comunist, a obținut de la m inisterul i nstrucțiunii Publice din
Grecia recunoa șterea diplomelor eliberate de liceul său. a cest obiectiv al ș colii a fost
urmat și de succesori, asfel că, în primii ani ai secolului al XX-lea, Liceul Venieri-atena din Galați a obținut echivalarea diplomelor de studii în Grecia.
Dezvoltarea învățământului grecesc la Galați a cunoscut două momente de
vîrf: în perioada r egulamentelor organice și în timpul domniei lui a lexandru
ioan cuza, când între școala publică și cea privată a existat o puternică emulație.
Școlile erau întreținute cu banii negustorilor, iar aceș tia, la rândul lor, căutau să se
folosească de rețeaua publică de învățământ, nu doar pentru educarea propriilor copii, dar și pentru întreținerea unui curent pro-grecesc în societatea românească. intre anii 1860 și 1880, odată cu emergența ș colii de tip național și regândirea
raporturilor dintre metropolă și diasporă s-a născut o rețea de ș coli particulare.
in școlile primare susținute pe spezele comunităților învățau carte chiar și cei mai
lipsiți de mijloace membri ai comunității. un obiectiv educațional important al
negustorilor greci a fost înființarea de secții comerciale în cadrul ș colilor secundare,
după modelul celor din Grecia, în condițiile în care accesul străinilor în ș colile
profesionale româneș ti era din ce în ce mai restrictiv. Diplomele eliberate de către
aceste ș coli erau recunoscute atât în r omânia cât și în Grecia.
BiBLio GraFie
Dumitrescu, Doru, m ihai, m anea (coord), i storia minorităților naționale din
România , editura Didactică și Pedagogică, Bucureș ti, 2008.

146
Pagini din istoria învățământului gălățeanrados, Leonidas, Ș colile greceș ti din r omânia, e d.omonia, Bucuresti
ignat, i oana și Barbu, Charlotte, Metodologia didactică ș colilor grece ști din
Galați in r evista culturală Dunărea de Jos , Galați, numărul 104, octombrie 2010,
p. 15, 31-32
Scalcău, Paula, Grecii din România , ed. omonia, Bucureș ti, 2005.
Pohrib, m ariana-Delia, Statutele Comunității Elene din Galați adoptate în anii
1899-1924, în Minoritățile etnice în România în secolul al xlx-lea, coord.: Venera
achim, Viorel a chim. Bucureș ti, editura a cademiei r omâne, 2010, p. 55-67
Comunitatea elină din Galați, Ș coala de fete, f.e., Galați, 1906
Comunitatea elină din Galați: Școala de băeți , f.e., Galați, 1906
Papacostea-Danielopolu, Cornelia, Comunitățile grece ști din România în
secolul al xix-lea, Editura:Uniunea Elenă din România omonia, Bucureș ti, 1996
școlile comunității italiene. În timpul guvernării lui Pavel Kiseleff, un
anume S. Sacchetti din Dijon, îi scria generalului rus, în aprilie 1833, pentru a-i face cunoscută deschiderea unui institut de băieți în ora șul moldav, Galați. i nstitutul
Sacchetti, cu o capacitate redusă a numărului de locuri disponibil, ce nu putea depă și 25 de elevi, oferea acestora spre învățare ore de franceză, germană, greacă,
română, istorie, geografie, aritmetică, caligrafie și desen, precum și o bibliotecă de 500 de volume. Cursurile durau patru ani, contra unui cost anual de 80 de ducați olandezi. Cele mai multe dintre pensioanele private deschise de italieni nu aveau inclus în programa ș colară studiul limbii italiene, fapt ce îi determina pe părinții
italieni să nu opteze neapărat pentru institutul unui conațional, ci să aleagă după alte criterii. La Galați, în 1864, Pensionul francez de demoazele, fondat încă din 1849 de Celestina Scotti număra în rândul elevelor sale de diferite naționalități și două italience, unde studiau franceza și germana. În anul 1896, la Galați era menționată o altă unitate particulară, Școala de fete a m ariei m arassi. a ceastei
serii de ș coli private aparținând fie unor italieni sau beneficiind de serviciile unor
profesori italieni pentru predarea limbii materne, a muzicii și mai rar a altor materii, i s-au alăturat ș colile și liceele publice din r omânia unde limba italiană era
adeseori studiată împreună cu un profesor nativ, din rândurile cărora s-a remarcat mai ales Gian Luigi Frollo.
regulamentul ș colar din m oldova, publicat în 1851, prevedea pentru
școlile reale ce urmau a se înființa la i ași, Botoș ani și Galați, studiul limbii
italiene pe parcursul celor 5 ani de ș coală, în timp ce ș colile gimnaziale, cu câte
7 clase, î și puteau alege în funcție de cererea elevilor și părinților una dintre
limbile franceză, italiană, germană, rusă sau turcă. Cea dintâi ș coală comercială
din m oldova și a doua la nivel național, după cea din Bucureș ti, se deschidea

147
Pagini din istoria învățământului gălățeanla Galați, în 1864, continuând tradiția studierii limbii italiene începută de
școlile primară și reală din ora ș, alături de greacă, italiana fiind considerată
una din limbile comerciale ale portului Galați. o dată cu înființarea ș colii reale,
cursul de italiană al ș colii primare era preluat de aceasta, după cum prevedea
un regulament ș colar al anului 1858. u n deceniu mai târziu, într-un colectiv
didactic de numai 5 profesori, ș coala comercială gălățeană l-a avut ca prim
profesor de italiană pe Domenico Croscelli (din 28 octombrie 1864 până în mai 1865), recomandat m inisterului i nstrucțiunii Publice și pentru funcția de
director al ș colii. Dintre profesorii de italiană ai ș colii cel mai cunoscut a fost G.
Fumagalli, doctor în ș tiințe matematice la Napoli, care a predat limba italiană
la școala comercială superioară din Galați până după 1907. În a nnurio delle
scuole italiane all’ estero, din 1907, limba italiană apărea ca disciplină de studiu obligatorie la Școala Comercială de gradul 2 din Galați pentru cei 114 elevi din clasele iii-V și pentru cei 15 elevi ai liceului din Galați. Pentru cei 103 elevi ai școlii elementare masculine catolice din Galați, orele de italină erau facultative,
după cum se poate observa din tabelele 2 și 3.
Începând cu anul școlar 1889-1890, era reluat subsidiul acordat ș colii din
Galați, iar pentru anul ș colar 1890-1891 subvenția acordată ș colii din Galați
sporea considerabil ca urmare a angajării unui profesor în plus, de la 400 la 1.200 lire anual. t otuși, ș colile deschise în m oldova erau insuficiente și preferau să se
supună regulilor de învățământ româneș ti, fără vreo altă implicare din partea
unui alt stat. S-a pus astfel sub semnul întrebării continuarea subvenționării ș colii
catolice din Galați, care ar fi putut să se implice mai mult în învățământul din moldova, însă s-a realizat că nu de acest aspect depindea organizarea ș colilor din
teritoriul circumscris consulatului general italian din acela și ora ș. Cele mai multe
școli ale misiunilor catolice nu s-au supus acestei cereri de predare a unor ore de
limba italiană și de asigurare a unui învățământ elementar gratuit pentru copiii emigranților italieni, astfel că începând cu anul ș colar 1888-1889, nu au mai primit
subvenția anuală din partea ministerului,
Cea dintâi ș coală dedicată unei comunități italiene, recunoscută de
autoritățile italiene a fost școala elementară de băieți a misionarilor catolici
din Galați, fondată în 1866, căreia i s-au acordat cele dintâi stipendii. Ș coala
era deschisă pe lângă biserica romano-catolică din ora ș, construită pe un teren
donat în 1842 r egatului Sardiniei de principele m ihail Sturdza. S-a dovedit
una dintre cele mai timpurii și mai longevive ș coli dedicate studiului în limba
italiană. În raportul întocmit la 16 ianuarie 1874, de consulul italian la Galați, Cesare Durando, se realiza o prezentare succintă a acestei ș coli, care era singura
din ora ș în care ș colarizarea se făcea exclusiv în limba italiană. Primeau o

148
Pagini din istoria învățământului gălățeansubvenție de 400 lire anual (200 lire din partea m inisterului a facerilor e xterne
și 200 lire din partea m inisterului i nstrucțiunii Publice), sumă stipulată de
altfel de Luigi Frollo, într-un raport întocmit în 1870. Învățământul distribuit
în trei clase era gratuit, era urmat de 52 de elevi în mod normal și de numai 46 în timpul iernii, când distanțele prea mari îi determina pe unii să neglijeze școala. Deși toți erau catolici, aveau naționalități diferite, 30 fiind austro-
ungari, 10 italieni, 5 români și un francez. a nul ș colar se desfășura între 1
septembrie – 1 iulie. a ceastă ș coala din Galați apare deseori menționată în
rapoartele diplomatice începând cu 1866, datorită consecvenței sale de a studia în limba italiană, care îi asigura acordarea subvenției anuale din partea Statului italian. În 1897, Pietrobuono era în continuare cel care conducea și menținea această ș coală, ale cărei cursuri erau urmate de majoritatea copiilor familiilor
italiene din Galați. În 1898, ministerul Culturii și instrucțiunii Publice aproba
noi profesori ai ș colii catolice de băieți, printre care Francesco r ollo urma să
predea italiana, religia și matematica.
Începând cu anul 1885, Statul italian a fost preocupat mai îndeaproape de
subvenționarea ș colilor catolice din r omânia, în vederea ș colarizării gratuite a
copiilor italieni rezidenți în această țară, cât și de răspândirea limbii și culturii
italiene printre copiii de alte naționalități, realizându-se astfel o creș tere a
influenței Statului italian prin crearea de legături care creau posibilitatea unei dezvoltări materiale și morale. Se mai avea în vedere, faptul că în această zonă a europei era un lucru obi șnuit pentru comercianți și meseria și să cunoască
trei-patru limbi străine, astfel încât studiul limbii italiene de către copiii de alte națiolități din ș colile catolice ar fi fost extrem de utilă pentru ambele părți. În
acela și timp, s-a continuat finațarea ș colii catolice din Galați, care a primit 400
franci. În următorul an ș colar, finanțarea acestei ș coli era întreruptă, moment
care a coincis cu o decizie a Guvernului italian de încetare a subvenționării acelor ș coli care nu vor să se supună unei serii de măsuri guvernamentale.
asupra acestei decizii s-a revenit în următorul an ș colar. a stfel, în 1889-1890,
Școala elementară masculină din Galați beneficia de două tipuri de clase: una de curs inferior, unde erau înscri și 64 elevi, și una de curs superior, unde învățau
37 elevi,.Școala primea anual o subvenție de 1.200 lire, o sumă de trei ori mai mare în comparație cu cea din anul ș colar anterior. În decursul secolului 20,
membrii coloniei italiene din Galați se aflau în evidența Consulatului General al italiei, condus de diplomați care îndeplineau totodată și funcțiile de delegați
ai Comisiunii e uropene a Dunării. Comunitatea etnicilor italieni î și desfă șura
activitatea la «Casa i taliană», un a șezământ de cultură cu săli destinate activităților
cultural-distractive și dotat cu o bogată bibliotecă. a ici se adunau, fără deosebire,

149
Pagini din istoria învățământului gălățeanconstructori, meș teșugari, comercianți, intelectuali, simpli gospodari, împreună
cu familiile lor, persoane care au lăsat în urma lor frumoase amintiri materiale
și spirituale. Ș coala italiană funcționa în continuare cu 120 elevi anual, predarea
făcându-se în italiană și română..
BiBLio GraFie
Bodin Dimitrie, Politica economică a regatului Sardiniei în Marea Neagră
și pe Dunăre în legătură cu Principatele române in Revista istorică Română , vol.
iX/1939, Bucarest, i mprimeria Națională, 1940, pp. 3-30. Cerca con Google
Burcică Viorica, Contribuții la studiul emigrației trentine în România, Bra șov,
editura. t ransilvania e xpres, 2004.
Dorojan a lina, Prezențe ș i contribuții ale lucrătorilor italieni în epoca
modernizării României (1850 – 1918) in “i postaze ale modernizării în v echiul
Regat ” , 5/2008, pp. 215-230.
Dumea emil, i storia Bisericii Catolice din Moldova , iași, e ditura Sapientia,
2006.
Grosaru i oana – t arabega Gabriela, i talienii din România. O istorie în
imagini , Bucarest, a sociația i talienilor din r omânia, 2012.
Negruți e caterina, Migrații sezoniere la lucru în România (1859-1918),
Bucarest, e ditura a cademiei r omâne, 1991.
tomi r aluca, i migrația italiană din spațiul românesc. italienii din Brăila
(1834-1876) in Revista i storică , serie nuova, Bucarest, vol. XViii, 2007, n. 5-6, pp.
429-440.
tomi r aluca, i migrația italiană în spațiul românesc: italienii din Galați ș i
ismail (1834–1876)in Revista istorică , vol. XiX, 2008, n. 3-4, pp. 215-238. Cerca
con Google
tomi r aluca i talienii din oraș ele porturi dunărene ale principatelor ș i rolul lor
în modernizarea societății române ști (1834-1871) in Schimbare ș i devenire în istoria
României , , Cluj/Napoca, a cademia r omână, Centrul de Studii transilvane, 2008,
pp. 141-159.
tomi r aluca, L ’ emigrazione italiana nei principati romeni e il suo ruolo
nella modernizzazione delle comunità urbane (1825–1866) in Unità nazionale e modernità nel Risorgimento italiano e romeno, , Cluj-Napoca, Presa u niversitară
Clujeană, 2011, pp. 33-54.

150
Pagini din istoria învățământului gălățeanINSTITUȚII GĂLĂȚENE ȘI TRADIȚIE DIDACTICĂ
Prof. Gabriela i AURUM,
Școala Gimnazială „ m. Viteazul”
Începuturile învățământului românesc sunt unite cu Biserica, întâile tiparnițe
fiind în cadrul loca șurilor de cult, iar cel mai învățat om al satului era preotul.
De asemenea, primele cărți după care unii copii – după cum vom vedea, uneori
chiar cei mai obraznici dintre ei – erau pu și să învețe cititul erau cărțile bisericeș ti.
Știința de carte era apanajul preoților, cititori din cărțile sfinte, logofeții domneș ti,
un fel de funcționari publici ai vremurilor vechi și uricarii, un fel de notari ce consemnau actele comerciale în documente pecetluite În rest, de la domnitor până la opincar, ș tiința de carte nu prea exista. t entative de a înființa ș coli au existat
(vezi Școala latină de la Cotnari), dar până în secolul al XViii-lea ele nu au fost
viabile. Învățarea buchiilor slavone sau grecețti și latine, se realiza prin instrucție individuală și nu prin grupuri organizate, conduse de un magistru. Când domni luminați ai veacului luminist și ai celui următor au încurajat ș tiința de carte și chiar
au sprijinit-o financiar, preoții sau dascălii, și aceș tia din urmă știutori de carte,
au fost chemați să împărtă șească copiilor minunea din cărțile avute la îndemână,
ceasloave sau psaltiri mai accesibile.
Primele ș coli gălățene s-au format din secolul al XV-lea în jurul unor
biserici. r olul principal în conturarea unui învățământ public, susținut nu de
sat, ci de biserică și de privați, l-a avut-m itropolia Proilaviei, aflată în subordinea
Sfântului m unte sau Vaticanul, instituții bisericeș ti con știente de rolul ș tiinței
de carte în asigurarea progresului. În subsidiar, rolul acestor școli urmărea și
interesele celor două biserici, adică pregătirea viitorilor preoți care nu se mai puteau limita la cunoa șterea buchiilor slavoneș ti. mănăstirea mavramol din Galați
era parte integrală a mitropoliei Proilaviei cu sediul în Brăila și având drept altar
mitropolitan Biserica Sfântul Gheorghe, prăbu șită misterios în Dunăre, în secolul
al XiX-lea. o dată cu reforma bisericii, inițiată de Cuza, s-a procedat la secularizarea
averilor mănăstireș ti și la ieșirea de sub ascultarea Sfântului m unte a m ănăstirii
mavramol, redusă mai apoi la rolul de biserică parohială. Faptul e dovedit prin
existența unei însemnări pe manuscrisul unei psaltiri slavone dăruite unei biserici din Galati de un vornic. La biserica catolică din Galati a functionat, în jurul anului 1671, o ș coală condusă de preotul r ossi, care exista probabil și în prima jumatate a
secolului al XVii-lea. Cu ș coala de la m ănăstirea m avramol începe o nouă etapă a
școlii gălățene. a cest aspect este observat în hrisovul lui Grigore a l. Ghica din 13
august 1765, citat de Paul Păltânea în a sa i storie a Galațiului.

151
Pagini din istoria învățământului gălățeanȘcoala s-a deschis „prin îndemnarea și rugămintea neguțitorilor din Galați”
și a mitropolitului Gavril „cu a cărui blagoslovenie Sfânta m ănăstire din Galați
mavramolul…s-au afierosit ca să rămână spre folosul ora șului Galaților cu titlul
și cu numirea de ș coală elinească” . În hrisovul domnitorului Grigore a l. Ghica nu
se dau niciun fel de indicații asupra obiectelor care se predau la ș coala elinească
si grecească de la m ănăstirea m avramol. t otuși la această ș coală nu era dascăl de
limba română. a bia în anul 1766 se numesc 23 de dascăli pentru limba română
la nivel național, iar unul dintre aceș tia a funcționat la ș coala de la m avramol.
hrisovul lui i oan m avrocordat din 20 iunie 1785 aminteș te activitatea acestei ș coli.
De aceasta se va ocupa pârcălabul de Galați, Nicolae Ventura. Ca administrator,
avea sarcina de a găsi „dascăl elinesc” pentru ș coala care urma să fie subvenționată
de mănăstire. Predau aici, din sursele vremii, doi dascăli: unul grec și unul român, fapt ce ar fi putut demonstra că și curentul național prindea contur în învățământ. elevii, copii de târgoveți în majoritatea cazurilor, învățau aici, se pare, să citească și
să scrie, dar î și însu șeau și câteva noțiuni de aritmetică. a ceastă ș coală și-a întrerupt
activitatea în urmă războiului din 1787-1792, când cele mai multe dintre biserici au fost arse aproape în totalitate. Se va reînființa însă zece ani mai târziu, din porunca domnului a lexandru m oruzzi. a poi se întrerupe în timpul r evoluției lui t udor
Vladimirescu, din anul 1821, când biserica va fi din nou arsă. Nu se ș tie exact
până când a funcționat ș coala de la m avramol, dar cel putin până în 1821 este cert.
Dincolo de toate aceste tribulații provocate de invazii sau războaie, rămâne peste timp faptul istoric ale existenței unei școli publice în timpuri când și în o ccidentul
catolic s-au reformat acestea erau foarte puține. Gălățenii ș tiu foarte puține lucruri
despre această primă școală publică plasată în chiliiile mănăstirii mavramol, din
care au rămas în picioare biserica și stăreția, azi casă parohială. Vechile chilii au fost demolate și în locul lor s-au ridicat blocurile de pe strada Brăilei. o placă memorială, plasată discret, amintește acest fapt de cultură întemeietor, cu atât mai remarcabil cu cât târgul Galaților era al doilea ca mărime și ca importanță din toată m oldova.

152
Pagini din istoria învățământului gălățeanPrima ș coală publică din Galați a fost înființată acum 187 de ani, în chiliile
unei mănăstiri, la insistențele m itropolitului Veniamin Costachi, fiind de-abia
a treia unitate de învățământ public din toată m oldova. După două decenii a
reușit să fie finanțată integral din bani publici, până atunci fiind susținută mai
ales din donații. a ctualmente, această ș coală este cunoscută sub denumirea de
Școala Gimnazială nr. 24 „Sf. a rhangheli m ihail și Gavriil” și a fost fondată în
anul 1832, în două chilii ale mânăstirii omonime (aflată gard în gard cu actuala
școală), cunoscută gălățenilor și sub denumirea de „ metoc” . Mănăstirea Metoc
(o mănăstire metoc reprezintă o mănăstire mică subordonată altei mănăstiri mai mari) aparținea de m ănăstirea Neamț și a fost construită între anii 1801-1805 de
către Gheorghe Ș ișman, negustor gălățean. Până în anul 1810, când mănăstirea a
fost ocupată de armată rusă, slujbele se oficiau în două limbi, greacă și română.
În prima ei variantă, ș coala
avea o clasă elementară, unde cei 20 de copii înscri și inițial (până la
sfârșitul anului numărul lor avea
să crească la 44) învățau „cititul, scrisul, aritmetica și rugăciunea“, după un manual tipărit de mitropolia m oldovei și numit
„Întâile cunoș tințe“. t oma Giu șcă a
fost primul învățător al primei ș coli
în limba română din Galați. În zilele noastre, nicio școală din ora ș nu-i
poartă numele, nicio stradă nu a fost
„botezată” cu numele lui. Doar cronicarii îl mai amintesc când și când. Ș coala
este denumită inițial „Domnească“, dar după o vreme, numele îi este schimbat în „Școala Publică de Băieți nr.1“.
Se introduc, în al doilea semestru, două noi discipline de studiu, gramatica și
geografia, iar la sfâr șitul cursurilor, la examenul final, se constată „un nenădăjduit
spor al învățăturii“. Ș coala dura doar un an, fiind eliberat un certificat de absolvire
recunoscut de domnie. a vea să funcționeze în chiliile mănăstirii metoc timp de 20
de ani, până când, pe un teren donat de Biserică, de fapt de m ănăstirea Neamțului,
de care ținea „ metocul“ din Galați, în curtea lăca șului de cult, actualmente pe strada
egalității nr.6, avea să fie ridicat un imobil nou pentru unitatea de învățământ,
construcția fiind începută în 1852. Clădirea amintită, existentă și astăzi, a fost inaugurată la 16 aprilie 1853.

153
Pagini din istoria învățământului gălățeaninstitutul/ș coala catolică de fete Nôtre-d ame-de-Sion
misionarismul catolic, dincolo de prozelitismul religios, a avut un rol
însemnat în crearea unui învățământ de bună calitate, greu de concurat de către
școlile publice, întreținute de Primărie sau de m inisterul i nvățîmântului. o
personalitate a misionarismului catolic, părintele Daniel Pietrobono a venit ca misionar în m oldova în anul 1864 și a devenit prin activitatea sa o personalitate
marcantă a vieții religioase din timpul său, fiind ales superior al franciscanilor din m oldova, cu responsabilități de m inistru Provincial. De numele lui se leagă
multe realizări pastorale, el fiind foarte ata șat de ora șul și biserica noastră. În
timpul cât a activat ca paroh la Galați (octombrie 1867 ÷ iunie 1878 și aprilie 1880 – febebruarie 1896) s-a refăcut și mărit biserica, ajungând la forma de astăzi, a început să funcționeze școala primară parohială și s-a înființat i nstitutul catolic
„Notre Dame de Sion” , prin aducerea în anul 1867 a surorilor din congregația cu acela și nume. În acest institut, tinerele fete au beneficiat de educație și instruire la
nivel mediu timp de mai multe decenii.
institutul a fost înființat la data de 24 octombrie 1867 de către Congregația
călugărițelor catolice „Nôtre-Dame-de-Sion” din ordinul carmelitelor venite imediat după Războiul Crimeii Primele surori ale i nstitutului din Galați au venit însoțite
de sora Jean Baptiste Lagarmitte, în calitate de superioară, pentru ca în anul 1870 să activeze deja aici un număr de 12 surori, iar în anul 1881 numărul acestora să ajungă la 50. i nstitutul cuprindea patru diviziuni: internatul, destinat educației
fiicelor din înalta societate; demi-internatul, pentru clasa de mijloc; externatul, pentru treapta de jos a poporului și școala de lucru, unde fetele sărace primeau gratuit învățătură și întreținere. i nternatul avea două secții: secția primară, cu cinci
clase, din care una pregătitoare, și secția secundară, cu șase clase, din care una intermediară, patru secundare și una superioară. Demi-internatul avea aceeași structură, iar externatul numai cursul primar. i nternatul și externatul aveau
un curs cu program oficial pentru românce și altul cu program special pentru

154
Pagini din istoria învățământului gălățeanfetele de naționalitate străină. În anul 1869 s-a mai adăugat o școală confesională
gratuită și un orfelinat intern, gratuit. La începutul anului 1870 institutul avea 40 de eleve, iar șapte ani mai târziu numărul lor a crescut la 200 de eleve. În anul 1887 i se mai adaugă un externat de grad secundar. În 1889/90 numărul elevelor a ajuns la 481, atât din românia cât și din străinătate, de diferite confesiuni și
naționalități. În marea lor majoritate, fetele de altă naționalitate proveneau din familiile consulilor din Galați, din cele ale funcționarilor de la Comisia e uropeană
a Dunării, din cele ale armatorilor de corăbii sau negustori stabiliți în interes de afaceri la Galați. Vechiul târg al Galaților, azi Valea ora șului, mai păstrează încă
relicve ale imobilelor în care au locuit aceș tia. Corpul didactic și administrativ s-a
mărit de la 18 călugărițe în anul 1877, la 63 de persoane în anul 1890.
În anii Primului r ăzboi mondial, i nstitutul a adăpostit Spitalul militar
temporar nr. 113, cu o capacitate de 200 de paturi. Curierul parohial din 12 noiembrie 1925 consemnează o întrunire în localul ș colii, având ca scop îndemnul
de a înscrie copiii la ș coala parohială. Ca urmare a acestui demers se înscriu 20 de
copii pentru ș coala „regulară” , aceș tia adăugându-se celor 45 care deja frecventau
școala catolică. În afară de aceș tia, 28 de tineri se înscriu pentru cursul seral.
Școala catolică se dezvoltă, ajungând să fie frecventată anual de cca. 120 de elevi de
diferite confesiuni. În anii ‘30, ș coala capătă un local nou cu parter și etaj, având
patru săli mari capabile să primească 200 de elevi. La această ș coală erau predate
în mod curent materiile generale și limbile italiană și franceză.
În anii 1935-1936 i nstitutul „Notre Dame de Sion“ funcționa cu un curs
liceal complet cu opt clase, având ambele secții, literară și științifică, cu două cursuri primare, secția a și B, toate trei cu drept de publicitate din anul 1929. În 1944, când orașul Galați a fost bombardat, a fost atinsă și clădirea i nstitutului, care
a ars aproape în întregime. a ceasta a fost naționalizată și refăc ută după război, în
anii 1950-1953, prin muncă patriotică, fără a se mai respecta planurile inițiale. După anul 1953, clădirea a găzduit institutul mecano-Naval, înființat în anul 1951,
devenit ulterior institutul tehnic, la care s-a adăugat în anul 1953 Piscicultura, iar în
anul 1955 i ndustria a limentară, instituția devenind astfel u niversitatea „Dunarea
de Jos” din Galați. Din cauza infiltrărilor de apă freatică și a vechimii clădirii, care a trecut prin mai multe cutremure, rezistența a scăzut periculos. Practic, întreaga construcție se afunda în stratul de loess, ceea ce a condus la dezafectarea ei până în 2007/2008 când s-a terminat reparația. Clădirea, situată pe str. Domnească la nr. 111 și realizată în stil neoclasic, se întinde pe un teritoriu cuprins între străzile Domnească, Vultur, z imbrului și Beldiman. u nul dintre puținele lucruri care mai
amintesc de vechiul i nstitut „Notre Dame de Sion” este fântâna arteziană din curtea
clădirii, care îmbină elementele de Neoclasicism cu a rt Nouveau. De asemenea,

155
Pagini din istoria învățământului gălățeanîn fața clădirii se află trei busturi ale unor personalități care și-au legat numele de
orașul Galați: a nghel Saligny, m ihail Kogălniceanu și Lascăr Catargiu.
După reparații și modernizări capela institutului a devenit sală de festivități
(aula m agna u niversitară); când s-a dat jos tencuiala deteriorată, au apărut
segmente din vechea frescă, puse în evidență, parțial, de restauratori. Din vechiul gard de cărămidă roșie, întărit cu țepu șe metalice și sârmă ghimpată a mai rămas
în picioare un segment consistent pe strada Vultur, un fel de z id al Plângerii. r olul
acestor întăriri era de a apăra moralitatea fetelor, tentate de posibile evadări sau vizite nocturne ale tinerilor. Pentru elevele interne era interdicția de a pleca din școală la sfâr șitul săptămânii, lucru posibil doar dacă familia trimitea după ele
trăsura, fiindu-le interzis să meargă singure pe stradă.
La 21 mai 1910, s-a înființat Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor
Române (So NFr). So NFr a desfă șurat numeroase activități culturale, religioase,
educative și sociale mai bine de 38 ani. Scopul So NFr , prezentat în Statute , era să
dezvolte „cultura și educațiunea copiilor români, din punct de vedere religios și național, a șa precum cere interesul patriotic” .
Cea mai reprezentativă lideră a So NFr a fost a lexandrina Gr. Cantacuzino,
care s-a născut la 20 septembrie 1876, la conacul familiei Pallady (tatăl fiind locotenentul theodor Pallady, participant la r ăzboiul de i ndependență, iar
mama – a lexandrina Krețulescu, ambii din familii boiereș ti), din comuna
Ciocăneș ti, județul ilfov. r ămasă orfană de mamă din copilărie, ea a fost
crescută și educată în Franța de o mătu șă din familia Ghica. a arătat interes
pentru limbi străine, istorie, retorică și economie. a lexandrina Cantacuzino
a făcut parte din diverse asociații, care militau pentru îmbunătățirea situației femeii române. Dintre asociațiile feministe pe care le-a creat și coordonat, menționăm Consiliul Național al Femeilor r omâne, a sociația „Casa Femeii”
,„Solidaritatea” ,„Țesătoarea” , „ uniunea i ntelectuală r omână” , „ mica i nțelegere
Feminină” , “ institutul ortodox de fete” . a cest ultim institut s-a deschis la Galati
in septembrie 1917. Localul din strada mavramol, colt cu strada Garii, a fost
inaugurat la 31 octombrie 1937. e levelor le era impusă uniforma ș colară
formată dintr-o rochie albastră cu guler alb, brodat, ș orț negru și man șete
albe; numărul matricol era cusut pe rochie și era dovada apartenenței la acea școală. i nstitutul avea si o capelă la care slujea un preot ortodox, dar și o sală de
festivități unde elevele prezentau spectacole. Comunicarea cu pedagogele din școală se făcea în limba franceză, elevele fiind obligate să comunice între ele,
pe timpul pauzelor, în limba franceză. i nstitutul ortodox de fete a funcționat
până la reforma învățământului din anul 1948.

156
Pagini din istoria învățământului gălățeanșcoala Normală de Învățători – denumire inițială – a fost înființată în iunie
1877 la i smail (ora ș-port situat pe malul stâng al Brațului Chilia, azi în S.V . u crainei)
prin strădaniile lui V .a. u rechia (1834-1901), istoric, scriitor și om politic român, cu
puternice afinități gălățene. După reocuparea sudului Basarabiei de către ru și, primul
director al ș colii, prof. Grigore Petrovanu, primeș te dispoziții, în august 1878, din partea
ministerului Cultelor și i nstrucțiunii Publice, să mute ș coala la Galați, în ciuda u șoarei
împotriviri a acestuia, care sugerase ministerului ca ș coala să fie mutată la t ulcea. Două
luni mai târziu, în octombrie, ș coala era deja instalată în fostele case ale marelui patriot
Costache Negri (1812-1876, om politic, diplomat și scriitor român), pe strada m ihai
Bravu, nr.48, spațiul respectiv fiind totu și impropriu, necorespunzător desfă șurării
activității ș colare. Situată în dreapta Seminarului teologic „Sfântul a ndrei” , clădirea,
actualmente Camera de Comerț și industrie, a fost ridicată de Costache Negri după
planuri special concepute pentru a adăposti colecția de tablouri post-renascnetiste
ale proprietarului. u n hol central de proporții impresionante era flancat de camere pe
două laturi. Între u șile acestor camere erau plasate tablourile. Prin testament, clădirea
a fost donată Seminarului t eologic, iar colecția de tablouri a ajuns (parte a acesteia)
în zestrea Palatului Culturii din i ași, unde îi este consacrată o sală. La începerea
cursurilor, în noiembrie 1878, ș coala avea doar ș ase profesori, numărul lor ajungând
la zece, dar peste zece ani! Foarte curând, pe lângă această ș coală, s-a înființat, pentru
practica elevilor, și a șa-zisa „ Școală de a plicație” . În august 1891, directorul ș colii, prof.
Dionisie m ardan, propune ministerului să i se acorde ș colii denumirea de „Gheorghe
asachi” , propunere respinsă, ministerul considerând că mai potrivit ar fi să poarte
numele lui Costachi Negri. e xistă și azi ezitări în grafierea numelui acestuia. În realitate
el se numea Constantin. În intimitate i se spunea Costachi, tot astfel cum lui Cuza i se adresau prietenii cu apelativul Cuzachi, diminutiv grecesc utilizat în secolul al XiX-lea.
ministrul i nstrucțiunii, Spiru h aret (1851-1912, matematician, sociolog,
pedagog și om politic român), la curent cu situația dezastruoasă a Ș colii Normale,
obține în anul 1898 un credit de un milion de lei pentru construirea unui local propriu, solicitând Primăriei Galați, în conformitate cu Legea de expropriere pentru interes public, cedarea unui teren de 10 ha, în perimetrul ora șului sau în afara
lui. a cest teren a fost acordat dincolo de Bariera Brăilei (actualmente, intersecția
străzii Brăilei cu bulevardul Coșbuc), pe partea dreaptă a drumului spre Brăila. actuala stradă Coșbuc era denumită în epocă „ ulița Șanțului” , pentru că acolo era
granița administrativă dintre intravilan și extravilan. Cele zece hectare solicitate de ministru, situate în extravilan, au fost folosite pentru construcția actualei clădiri și a altor anexe (internat, cantină, brutărie etc.). o parte semnificativă a terenului, fostă țiglărie, loc în care se modelau și se ardeau cărămizi de doi-trei centrimetri grosime numite țigle, a fost folosită ca lot ș colar pentru culturi de cereale, livadă,

157
Pagini din istoria învățământului gălățeanvie, grădină. Viitorii învățători deprindeau astfel cunoș tințele necesare pentru
aspectul gospodăresc al viitoarelor activități. a nul ș colar 1901-1902 debutează în
noul local de pe str. Brăilei, nr. 134, construcție frumoasă, impunătoare, realizată
de meș teri italieni (antrepriza „Bertolero&m oreschi”), unde funcționează și astăzi.
La începerea Primului r ăzboi m ondial, cursurile se întrerup, dar se reiau în anul
1917, în localul institutului „Philippide” de pe strada m avramol, nr. 21 (actuala str. N.
Bălcescu), la un loc cu Ș coala Normală de fete. În primii ani ai instaurării regimului
comunist, ș coala funcționa deja în vechiul sediu de pe str. Brăilei sub denumirea
de „ Școala m edie Costachi Negri” , mai târziu figurând ca Liceul Pedagogic „C.
Negri” (cu bustul acestuia pe frontispiciul clădirii), iar în prezent Colegiul Național „Costachi Negri” – cu două plăci comemorative amplasate la intrarea principală și bustul unuia din directorii ș colii, prof. Nicolae Longinescu (din partea foș tilor elevi).
BiBLio GraFie:
– Brezeanu, i, m arinescu, C, Vrabie, D. Galați, Mic îndreptar turistic , editura
meridiane, Bucureș ti, 1964.
– Diaconescu, em.- Zugrafi de biserici necunoscuți, în „ mitropolia m oldovei
și Sucevei“, an XLVi(1970), nr. 9-10, p. 536.
– arhim. Daniil o ltean, Mănăstirea ,,Sfinții Arhangheli“ – Metoc din Galați,
ed. episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2005.
– Păltănea, Paul – Galați, oraș ul teilor (album), e ditura Paperprint S.r .L.
Galați, 2004.
– Păltănea, Paul – i storia oraș ului Galați de la origini până la 1918, Vol. ii,
editura Partener, Galați, 2008.
– Păltănea, Paul-v echi locaș uri de cult ș i viața bisericească în sudul Moldovei
până în anul 1864, în Monumente istorice ș i izvoare cre știne, e d. arhiepiscopiei
tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1987, p. 235-237, 254.
– unele din volumele dicționarului enciclopedic apărute în intervalul 1993-
2009, e ditura enciclopedică Bucureș ti.

158
Pagini din istoria învățământului gălățeanÎNV ĂȚĂMÂNTUL GĂLĂȚEAN DE-A LUNGUL VREMII
Școli publice cu predare în limba română
Școli primare publice de băieți
violeta i ONESCU
odată cu r egulamentul organic (1832), au apărut în m oldova și primele
școli publice cu predare în limba română. Prin această legiuire s-a hotărât că se
vor înființa „școli începătoare pentru juni și fete” în: r oman, h uși, Galați, Focșani,
Bârlad și Botoșani. La 15 ianuarie 1832, e pitropia Învățăturilor Publice din i ași
anunța că în toamna acestui an se vor deschide cursurile în șase școli din localitățile respective. La școala din Galați a fost repartizat învățătorul t oma Giușcă, din
Gănești, județul Covurlui. i ată situația primelor școli din Galați:
școala primară publică de băieți nr. 1 și-a deschis cursul festiv la 8
noiembrie 1832, în prezența autorităților civile și militare, care au asistat la prima lecție. Clasa începătoare avea 44 de elevi. o biectele de studiu erau: citirea,
aritmetica, geografia și catehismul. În 1859, școala avea 228 elevi. Pentru că școala funcționa în spații închiriate, la insistențele pârcălabului Costache Negri pe lângă domnitorul Grigore a l. Ghica, a fost construit un local propriu al școlii, în strada
egalității, pe domeniul deținut de m ănăstirea Neamț și dăruit m ănăstirii m etoc
„Sfinții a rhangheli” din Galați. Construcția a fost terminată în 1853 (azi, Școala
generală nr. 24). În 1927, directorul școlii era Constantin Popovici.
școala primară de băieți nr. 2, str. Spitalului, director, Gh. Constantiniu.
școala primară de băieți nr. 3, pe str. Popa Stamate până în 1925, când
s-a mutat în localul construit de comună pe strada Stelei, director, Constantin Popovici.
școala primară de băieți nr. 4, pe strada elena Doamna, director t. Vasiliad.
școala primară de băieți nr. 5, „cuza Vodă” , înființată de comună în
1865, pe str. Sf. a postoli; Ștefan Chimet a strâns fonduri și a ridicat localul din
str. Portului, printre donatori înscriindu-se și e lena Doamna. În 1927, director
ers C. m ădârjac.
școala primară de băieți nr. 6, str. Străjescu, director Paul Pașa. a ici a fost
și muzeul școlar care i-a purtat numele.
școala primară de băieți nr. 7, str. t raian, director N. Boroncea.
școala primară de băieți nr. 8, str. m ovilei, în „Piața Libertății” , a fost
înființată de comună în octombrie 1887, cu o clasă, apoi cu două și institutor propriu; director C. a postoliu. m ai târziu s-a numit „Școala Spiru h aret”

159
Pagini din istoria învățământului gălățeanșcoala primară de băieți nr. 9, str. i svor, director a. Satmari.
școala primară de băieți nr. 10, str. Brăilei, director Gh. i oan.
școala primară de băieți nr. 11, str. Bădălan, director i. h ațiganu
În 1861 funcționau două școli elementare de băieți, prima cu patru clase și
259 elevi; a doua cu 3 clase și 217 elevi și două școli de fete, una cu trei clase și 139
eleve și a doua cu 2 clase și 88 eleve.
În 1866, se deschide o școală de băieți în Bădălan și una de fete, nr. 3. În
Piața rizer. au urmat: Școala de băieți nr. 5 pe Căzămei și Școala de fete nr. 4 în
„mahalaua din vale” .
școli secundare de băieți
Gimnaziul, apoi l iceul „ Vasile alesandri”
Legea i nstrucțiunii Publice din 1864 prevedea înființarea măcar a unui
gimnaziu în fiecare capitală de județ. Dimitrie Bolintineanu, ministrul i nstrucțiunii
Publice, s-a opus înființării la Galați a gimnaziului, deoarece, motiva el, exista unul în apropiere, la Bârlad, și că aici să se înființeze mai bine o școală comercială. Cu toate acestea, pentru că la Galați erau multe pensioane și institute particulare: elen, israelit, german, bulgar, catolic, ortodox etc, la stăruința lui V .a u rechia,
care pe atunci era secretar general la m inisterul
Cultelor și i nstrucțiunii
Publice, în noiembrie 1867 s-a deschis și la Galați gimnaziul, cu patru clase până la 1 septembrie 1887, când V .a. u rechia a reușit
să-l transforme în liceu cu șapte clase. Prima serie de absolvenți ai liceului a ieșit în iunie 1890.
Școala nu a avut
niciun nume până la 17 septembrie 1892, când directorul a l. Nicolescu a propus
să se numească liceul „ Vasile a lecsandri” . Primul director a fost i oan Cetățianu.
Primul sediu a fost în str. Brăilei, 19, proprietatea lui Vangheli ioan. inaugurarea
s-a făcut la 26 noiembrie 1867. a început cu 6 elevi, din care doar trei au absolvit cele 4 clase.
După ce au fost 17 generații de absolvenți de 4 clase, abia după 20 de ani s-a
extins cu încă 3 clase superioare. ultima serie de absolvenți de șapte clase a fost în
Liceul „ vasile Alecsandri”

160
Pagini din istoria învățământului gălățeaniunie 1903, ulterior fiind absolvenții de 8 clase, prima serie în iunie 1905. Cursul
superior al acestui liceu a funcționat, în perioada de început, cu două secții: reală și clasico-modernă. Din cauza creșterii numărului elevilor doritori de a învăța, numărul claselor a fost dublat, după 1918 înființându-se și clase extrabugetare.
Liceul a avut cca patru locații înainte de a se muta în sediul propriu, în martie
1890, în strada Berthelot/ Bălcescu nr.73. Două săli din această clădire au adăpostit inițial Biblioteca V .a. u rechia. De asemenea, în afară de clase, mai existau în acest
corp central, într-o prelungire spre apus, un amfiteatru și un laborator de chimie. Locuințele servitorilor erau într-o clădire situată la stradă, în partea de sud, iar locuința directorului era în partea de nord. În spatele curții era sala de sport.
În timpul Primului război mondial, clădirea liceului a fost rechiziționată
pentru Spitalul militar nr. 191, la dispoziția Crucii roșii și a armatei (15 august
1916 – 16 mai 1918), după care au fost construite noi aripi ale clădirii, iar biblioteca „ V . a. u rechia” a fost mutată într-un alt local. Din 1913, liceul a găzduit și
„universitatea Populară” a orașului Galați, instituție știițifică, culturală și artistică
creată în scopul popularizării.
Primii profesori ai gimnaziului au fost: i oan Cetățianu (primul director,
care preda istoria, geografia, latina, româna), Gheorghe Gimbășanu (religie, științe fizico-naturale), Nicolae C. Sabin (matematici, franceză, caligrafie). Din
Liceul ” vasile Alecsandri”

161
Pagini din istoria învățământului gălățeancauza salariilor mici, rotația profesorilor a fost destul de mare. a u mai predat,
în primii ani: Dimitrie V . Cerchez, absolvent al seminarului de la Socola;
Gheorghe Petroniu, absolvent al liceului din Bârlad; Ștefan P . Burghelea; arhimandritul Beniamin a rchipescu; Dimitrie Pastia; Constantin Cuclin,
absolvent al Conservatoruli de la i ași ș.a. Începând cu anul 1882, cu influența lui
G. m ihăilescu, ajuns secretar general la m inisterul i nstrucției Publice, salariile
profesorilor sunt mărite, astfel că posturile la catedră devin mai interesante. alexandru Nicolescu, licențiat în litere și filozofie, a fost primul profesor cu titlu
academic în istoria liceului „ Vasile a lecsandri” din Galați. Constantin Cuclin,
tatăl viitorului compozitor și muzicolog Dimitrie Cuclin, devine în anul 1883 titularul catedrei de muzică.
Cel de-a l Doilea r ăzboi m ondial (1941-1945) și-a pus puternic amprenta
pe liceul „ Vasile a lecsandri” . Localul a fost transformat în spital militar, profesorii
au fost mobilizați pe front, iar numărul cursanților s-a redus. După terminarea războiului, liceului i se retrage titulatura și este transformat în liceu teoretic de 11 clase, pentru ca în perioada 1948–1961 să devină „Școala medie teoretică mixtă” de 10 și 11 clase. a bia în 1965 instituția își recapătă denumirea – Liceul teoretic
„ Vasile alecsandri” . Din anul 2000, liceul „ Vasile alecsandri” obține statutul de
colegiu.
Dintre directorii liceului, menționăm: i oan Cetățianu, Pantelimon D. Petrovici,
alexandru Nicolescu, a ugust Frățilă, Grigore Guțu, Nicolae Pivniceru, Grigore
Guțu, Gheorghe a rămescu, eftimie metaxa, Gheorghe arămescu, ion tohăneanu,
ioan a. Velichi, Ștefan a rșic, părinte econom stavrofor, Gheorghe Petrovici, a nton
V . a ndreiu, Stan Șerban, Constantin Nazarie, ermil Caraman, Neculai Conț,
Betzalel Schaffer, t eodor Gâdei, a ristide Vrabie, e ugen m unteanu, enache Grigoraș,
herman Finchelștein, David Bujoreanu, Gheorghe enăchescu, Gheorghe Goglea,
mihail Costache, t ănase Nejneru, Constantin Stoica, Gheorghe Spiridonescu, emil
Dumitrescu, m ircea a marine, Cezar Gaiu, Vasile Ciuchină, r omeo z amfir.
Primele generații de elevi și profesori ai liceului au contribuit la realizarea
marii u niri. În anul 1918, ministrul de război al r omâniei era generalul-erou
eremia Grigorescu, elev al Liceului „ Vasile a lecsandri” , timp de 8 ani, și absolvent
al Facultății de matematică Paris-Sorbonne. Sute de elevi și profesori ai liceului au luptat pe front. a lături de profesorul de științe naturale, doctor cpt. Constantin a.
Dimitrescu, mort la Vaslui în 1918, îngrijind bolnavii, au mai murit mulți elevi și absolvenți, înscriși în cartea de onare a liceului.
În anul 1923 a existat inițiativa înființării unui internat cu 80 de locuri, dar
din lipsa banilor nu s-a realizat. abia în anul 1925, la propunerea lui Ștefan h.
Ștefan, a fost alocată inițial suma de 1.400.000 lei și a fost elaborat planul de către

162
Pagini din istoria învățământului gălățeanarh. m. Popescu. Clădirea urma să fie ridicată în Piața cerealelor, la intersecția str.
Dr. Carnabel cu str. z imbrului. La 6 decembrie 1925, căminul a fost inaugurat
oficial și dat în folosință la 1 martie 1926, și a primit numele „Dr. C. a ngelescu” ,
ministrul liberal participând la inaugurare. a colo au fost cazați elevi de la sate,
lipsiți de mijloace materiale, în special de la Liceul „ Vasile a lecsandri” , Liceul
comercial și Gimnaziul „C. a. r osetti” .
colonia de la c heia
În 1921, directorul i on t ohăneanu ducea 35 – 60 elevi din toate clasele
și dintre cei mai nevoiași ai liceului în localitatea Cheia, județul Prahova, la mânăstire, unde a format o colonie pe perioada verii. Cheltuielile erau suportate de comitetul școlar. m ai mult chiar, prin stăruințele directorului s-a obținut de
la m inisterul Domeniilor o suprafață de 1000 m.p. pentru a realiza, cu sprijinul
primăriei orașului, o casă suplimentară, pentru colonia elevilor liceului din Galați.
Biblioteca. odată cu construirea actualei clădiri a liceului, V .a. u rechia a
decis să-și doneze propria bibliotecă pentru m inisterul i nstrucției Publice, orașul
Galați. e a a fost adăpostită inițial de una dintre sălile liceului, actuala Cancelarie,
situată la primul etaj, fiind inaugurată la 11 noiembrie 1890. La inaugurare a asistat Dimitrie a ug. Laurian, delegat al ministerului, Constantin r essu, primarul
orașului, Pantelimon D. Petrovici, directorul liceului, precum și numeroși cetățeni ai Galațiului. Primul director al bibliotecii a fost Valeriu Surdu, urmat de Constantin Calmuschi. La 1 martie 1900, custodele bibliotecii a fost numit Gh. Panaitiu.
inițial, biblioteca a avut 5122 volume și broșuri, la care s-au adăugat și
cele circa 125 volume și broșuri pe care le avea liceul până la acea dată. t reptat,
biblioteca s-a dezvoltat, ajungând la circa 36.800 volume în 1906 și peste 43.000 de volume în 1928. a cest tezaur a fost obținut urmare unor numeroase donații
făcute de: r egele Carol i (52 volume în 1894), t eofil r izu, i.V . Socec, Nicolae Vicol,
m. Drăghicescu, r adu Novian, em. Karacaș, m oise Pacu, D.C.W . h egel, Vasile
Cogălniceanu, P . Petrof, Const. e xarcu, Lessonef, C. Brăescu, Dimitrie a. Sturza,
și numeroși alții. De asemenea, au fost primite numeroase sponsorizări în bani de la diverse instituții, societăți sau persoane publice.
Muzeul „ ioan cetățianu” . aproape de la începutul existenței sale, în această
școală a a funcționat și un muzeu – primul din oraș. V .a. urechia a donat, pe lângă
cărți, o întreagă serie de obiecte și documente. În anul 1928, muzeul și biblioteca, împreună, dețineau 5233 stampe, 241 monezi, 225 medalii, numeroase tablouri, câteva busturi, costume franceze și engleze din timpul r ăzboiului din Crimeea,
o pușcă, două pistoale, săbii, chipiuri, vase etc. Către finalul anilor 1930 muzeul școlii a fost desființat, exponatele fiind preluate de către m uzeul de i storie din

163
Pagini din istoria învățământului gălățeanGalați , deschis la 24 ianuarie 1939 cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la u nirea
Principatelor r omâne . reînființat în anul 1997 de către prof. univ. dr. Virgil Nistru
Țigănuș, fost elev al școlii, muzeul a fost amplasat în clădirea care acum mai bine
de 100 de ani a fost utilizată de personalul administrativ. În anul 2007, la a 140-a aniversare a liceului, el a fost relansat prin grija profesorului Corneliu Goldu. Se mai păstrează încă în muzeu cea mai veche imagine a primului director al școlii, ioan Cetățianu , din 1896, precum și multe alte documente adunate în decursul
timpului.
actuala bază materială a colegiului cuprinde: 37 săli de clasă, laboratoare
și cabinete specializate (două de fizică, unu de biologie, unu de chimie, patru de informatică – având 79 de calculatoare), un cabinet de geografie, un cabinet de limbi străine, o sală multimedia, o sală uNeSC o, o seră, o sală fitness, o sală
pentru sport, două terenuri de sport în aer liber, o bibliotecă cu 28.655 volume, un muzeu, un cabinet medical, un amfiteatru cu scenă și 200 locuri. (Sursa: Paul Păltănea, i storia orașului Galați de la origini până la 1918” și „Colegiul „ Vasile
alecsandri” – online).
școala Normală de Băieți „ costache Negri”
Școala normală a fost înființată la 1 iunie 1877 la i smail, la stăruința lui V .a.
urechia, deputat de i smail. La acea dată, era a șasea școală normală din țară. În
Școala Normală

164
Pagini din istoria învățământului gălățeananul 1878 a fost mutată la Galați, pe str. mihai Bravu 48, în casele care fuseseră
proprietatea lui Costache Negri, iar la 25 august 1891, la propunerea m inisterului
in strucțiunii Publice, școala va lua numele de „Costache Negri” . De înființarea
și organizarea ei la Galați s-a ocupat Grigore Petroveanu, profesor de istorie și
geografie, care venea de la i ași, unde a condus școala normală de acolo. Ciclul de
învățământ era de 4 ani.
Spiru h aret a făcut demersuri pentru construirea, la Galați, a unui local
propriu acestei școli, deziderat care s-a înfăptuit și cu ajutorul primarului C. Ținc, pe str. Brăilei. Ș coala Normală de băieți „Costache Negri“ s-a construit între anii
1898-1902. În martie 1902, a avut loc inaugurarea, de față fiind și ministrul Cultelor
și instrucțiunii Publice, Spiru h aret. Director era ermil Caraman și secretar,
Giuvelic. a fost desființată la 1 septembrie 1905 și reînființată în 1907, de Spiru haret. o perioadă, director a fost Constantin Nazare, profesor de matematică.
Statuia din Galați a lui Costache Negri, opera sculptorului i. i ordănescu, a fost
dezvelită la 17 iunie 1912, în prezența lui Duiliu zamfirescu, delegat din partea
ministerului.
La începutul Primului r ăzboi m ondial, cursurile au fost întrerupte, când
localul școlii a devenit spital pentru răniți, adăpostind și trupele rusești în retragere. e levii au învățat în acest timp în localul i nstitutului Philippide, din
strada m avromol, numărul 21. În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940,
imobilul ș colii a fost grav avariat. a fost reparat în anii 1941-1942. La 1 aprilie
1944, școala s-a închis, fiind ocupată de armata a 3-a română. La 16 aprilie 1944
au fost bombardate ferma și clădirea, iar câteva luni mai târziu a fost ocupată de armata germană care, în retragere, a incendiat localul. În anul 1946, m inisterul
educației Naționale a alocat o sumă importantă pentru începerea reparațiilor.
După doi ani, Școala Normală devine Ș coală Pedagogică, apoi Școala medie nr. 7,
după care Liceu Pedagogic „Costache Negri” .
Gimnaziul c.a. r osetti
Prezentarea noastră se referă la perioada de început a acestei prestigioase
școli, care se afla în Piața m oruzi și care, din păcate, astăzi nu mai există (după
război, acolo a fost amplasat Spitalul nr. 2; azi, Spitalul CFr). e ste vorba de anii
1923-1930, singura sursă fiind
„monografia” lui Ștefan D. Popescu, directorul gimnaziului din acea
perioadă – găsită de noi la Biblioteca ”V .a. u rechia” – singurul care s-a învrednicit
să scrie despre istoricul acestei prestigioase școli. Nu avem decât a-i mulțumi peste timp pentru râvna de a lăsa viitorimii aceste mărturii. monografia a fost tipărită în

165
Pagini din istoria învățământului gălățeananul 1930, la t ipografia
„Cultura poporului” din
Galați. Conține multe fotografii: ale școlii, elevilor, directorilor, cadrelor didactice, planșe și o descriere detaliată a parcursului școlar până la acea dată. Din ea am extras informațiile pe care le publicăm mai jos.
Constantin a.
rosetti (1816-1885),
fiu al spătarului a lexandru r osetti, secretar particular al Domnitorului Țării
românești, a fost om politic, poet și publicist român, unul dintre conducătorii
revoluției de la 1848 din Țara r omânească și ai luptei pentru u nirea Principatelor
române. Numele lui s-a legat de o școală prestigioasă din Galați, înființată în 1923,
de un grup de cetățeni inimoși, care au dorit o unitate de învățământ și pentru copiii din Valea orașului. ei au fost ajutați în acest demers de președintele Camerei Deputaților, care pe atunci era gălățeanul m ihai orleanu. Școala a fost luată în grija
Primăriei comunei Galați și a primit aviz de funcționare, pentru început, în sălile Grădiniței de copii nr. 2 din str. Vezuviu și în a Școlii nr. 9 „ apostol Papadopol”
din același cartier. Clasa i a avut 67 elevi, iar clasa a ii-a 24 elevi.
Cadrele didactice care predau aici erau: Pr. Șt. Chiorpec (religie), Pr.
ion Bădărică (română, franceză), Pr. Satanase Palade (istorie), Diac. a lecu
Constantinescu (germană, georgrafie, franceză), Vasile Drăgănescu,institutor (matematică), i on a ntoniu (muzică), i on ionescu, secretarul seminarului Sf. a ndrei
(desen și caligrafie), S. mardare (caligrafie), alexandra Crăciunescu (gimnastică).
Școala a funcționat astfel până la 29 iunie 1926, când s-a mutat în localul nou din Piața m oruzzi (ridicat în 1925, în numai trei luni, pe vremea primarului Ștefan
h. Ștefan). Construcția a fost subvenționată de către Primărie, sub primarii i on
Prodrom și Șt. h. Ștefan, iar școala a căpătat statut de gimnaziu.
În ziua de 29 iunie 1926, de Sf. apostoli Petru și Pavel, a fost inaugurat
noul local al școlii. La sfințire, serviciul divin a fost oficiat de episcopul Cosma
Petrovici al Dunării de Jos, în prezența oficialităților civile și militare, împreună cu primarul Gr. m ihăilescu, prefectul Gr. t atovici, ministrul i nstrucțiunii Publice
Petru Negulescu, inspectorul șef al r egiunii Xi a l. zaharia, directorul gimnaziului
Gimnaziul C.A. Rosetti

166
Pagini din istoria învățământului gălățeanSt. Buzdugan și președintele comitetului școlar Gh. Panica. t ot atunci a avut loc
serbarea de sfârșit de an, urmată de un mare bal cu scop caritabil, în care s-a
strâns suma de 159.983 lei – bani care au fost folosiți pentru o colonie școlară la techirghiol, în care au mers 33 elevi și cinci însoțitori și au stat timp de o lună. a
urmat înzestrarea și înfrumusețarea școlii, care avea opt săli de clasă spațioase, dotate cu mobilier și material didactic corespunzător. Cu timpul, a fost dotată cu un muzeu, un laborator și o bibliotecă.
toți directorii care s-au perindat la conducerea gimnaziului au fost de mare
calitate, buni organizatori și cu dăruire față de elevi și școală: St. Buzdugan, Gr. Cotlaru, i osif Gheringher, Pr. St. Chiorpec, Neculai Velichi, Ștefan D. Popescu.
Dintre cadrele didctice care au predat la aceast gimnaziu amintim: pr. St. Chiorpec și pr. a tanase Palade (religie); pr. ion Bădărică, Th. eugeniu Popa, pr. ion Bădărică,
St. Buzdugan, m ircea P . Gheorghiu, m aria Nenițescu, h ariclia i onescu, m aurice
Watteau, i on a rgintescu, i osif Gheringher (franceză). m ai exista un gimnaziu în
Bădălan, pe str. Vezuviului. (Sursa: arhivele Naționale Județene Galați, Dos.iii FG
14217).
școli publice de fete
În anul 1895, la Galați, erau următoarele școli publice de fete:Școala profesională de fete: str. Cuza Vodă, dir. elena Ștefănescu. În anul
1842, locuitorii târgului Galați cereau înființarea și a unei școli pentru „tinerele copile” , unde să învețe „lucrul femeiesc de mână” . Prima școală primară de fete s-a deschis în anul 1858. Învățătoare era r uxandra Cristofor. În anul școlar 1859/60
erau 99 de eleve în clasa i și 17 în clasa a ii-a. Localul școlii era închiriat în str. Cuza Vodă, până la 1896, când s-a mutat în str. e galității, în aceeași clădire cu Școala nr.
1 băieți.
Școala de fete nr.1, str. Cuza Vodă, apoi str. e galității; directori: e lena
Constantinescu și e. i onescu.
Școala de fete nr. 2 a fost înființată de stat în septembrie 1860, pe str. Brăilei.
Directori: eufrosina Plesnilă și G. rotaru. institutoare, maria Filaret. avea la
început 95 de eleve în clasa i. Funcționa și în 1927.
Școala de Fete nr. 3, „ elena d oamna” , str. Portului nr. 137 (fosta u lița Schelei
și după anul 1948, str. 13 iunie). În anul 1908, directoare era Natalia Popovici, iar cadre didactice: e caterina Botez, e lisa i onescu și e leonora Gheorghiu. În anul
1927, directoare era P . Viorica.
Școala de Fete nr. 4, str. Spitalului, directoare: m aria Petroni și e. Popescu.
Școala de Fete nr. 5, str. i svor, directoare: Dna Comarinescu și e. Bogza.

167
Pagini din istoria învățământului gălățeanȘcoala de Fete nr. 6, str. Beldiman, Piața Ștefan cel m are, directoare: a glaia
reșcanu și e. Pantazi.
Școala de Fete nr. 7, str. m inervei, directoare e. Gheorghiu.
Școala de Fete nr. 8, str. t raian, directoare e. Densușianu.
Școala de fete nr.9, str. Căzărmii, directoare m. Dimitriu.
Școala de fete nr.10, str. Stelei, directoare L. m enciu.
Școala de fete nr.11, str. Bădălan, directoare m. a postolide.
școli secundare de fete
liceul de fete „Mihail Kogălniceanu”
La 23 octombrie 1878, prin ordinul nr 11042 din 1878, ia ființă Școala
Secundară de fete de gradul i, cu secție de profesională, care la 14 septembrie 1893 devine Școala Profesională de fete ce pregătea tinerele eleve, dându-le o meserie sau pur și simplu pentru gospodărie. La 15 septembrie 1905, Primăria Galați și Prefectura Covurlui reînființează Școala Secundară de fete, care cu timpul își câștigă prestigiul și, la 15 decembrie 1909, printr-un ordin ministerial, primește aprobarea să-și schimbe numele cu cel ales de colectivul de cadre didactice: „mihail Kogălniceanu” , iar patronul acestei școli să fie sărbătorit de Sf. arhangheli
mihail și Gavril. În anul 1918, Școala Secundară de fete „ mihail Kogălniceanu”
devine liceu secundar de gradul ii, iar în anul 1948 se transformă în Liceul m ixt
nr. 2. Începând cu anul 1953, a funcționat ca Școală m edie cu 11 clase, cursuri de zi
și fără frecvență, iar în 1969 a absolvit prima promoție de douăsprezece clase. Până în anul 1978 a purtat numele de Liceul de matematică-fizică nr 1, iar în anul 1983 devine Liceul i ndustrial nr.11. În tot acest timp, elevii au reprezentat cu cinste liceul
la olimpiade județene sau naționale. La sfărșitul anului școlar 1989 – 1990, când încep noile reforme în învățământ, liceul devine teoretic. În aprilie 1995, consiliul profesoral adoptă ca ținută obligatorie uniforma de culoare albastru petrol.
Prin ordinul m inistrului e ducației Naționale Nr. 35871/11 aprilie 2000,
Liceul „ mihail Kogălniceanu” devine Colegiul Național „ mihail Kogălniceanu” ,
așa cum este și azi.
(Surse: a lmahul-Ghid pe anul 1927 și informații online.).
Școala Normală de Fete „ regina e lisabeta”
Conform dosarului de a rhivă Galați F:568, fila a, Școala Normală de Fete
din Galați a luat ființă în anul 1914, pe str. Gen. Berthelot, directoare fiind maria
Longinescu și a funcționat până în anul 1933, cu 6 clase. Nu avea local propriu.

168
Pagini din istoria învățământului gălățeaninternatul era pe strada Domnească, în fața Palatului administrativ. Școala de
aplicație, pentru practica elevelor, avea două clase. Se înscriau multe fete, dar
absolveau mai puține. De exemplu, în anul școlar 1923/24 s-au înscris 294 eleve și au absolvit 26. În 1915/16, corpul profesoral era alcătuit din: Pr. e con. a rșic Ștefan
(religie), m aria Longinescu (științe pedagogice, 1914-1919), m argareta (Cașula)
Gelles (științe naturale, 1919-1933), Buzdugan e liza (istorie, geografie), r aicu
ecaterina (matematică, drept), Botez Calipso (limba română), Cazimir m aria
(științele naturii, fizică, chimie, geografie), Piaseschi maria (higienă), Predescu
elena (caligrafie, desen), ionescu agripina și Dimitriu Natalia (muzică), Purch
Florica (violină), Constantinescu m. (gimnastică), o lteanu m aria (țesătorie și
sericicultură), Palada m aria și Grabnic m aria (lucru manual), t eodorescu i oan
(horticultură).
Din personalul administrativ făceau parte: a na Bucur, secretară; a lexandrina
Grecu, primă pedagogă și pedagogele: Chiriachița Băilescu, aurelia zaharescu,
olga Cercel, a urelia Berbeciu, m irica t ănase; o infirmieră, o lenjereasă,
bucătăreasă cu două ajutoare, portar, argat, servitor, sufragiu, spălătoreasă. În anul 1927, directoare era doamna Geles; secretară, domnișoara Balaban.
În anul 1933, din cauza crizei economice, școala s-a desființat. a bia în anul
1949 s-a reînființat o Școală Pedagogică de Fete la Galați.
școala Medie t ehnică de c ultură Fizică
La 15 octombrie 1948, în localul fostului Seminar t eologic „Sf. a ndrei” din
str. Pușchin (fostă și actuală mihai Bravu), nr. 44, pentru pregătirea cadrelor de
specialitate destinate ciclului elementar, a luat ființă „Școala m edie t ehnică de
Cultură Fizică” . Localul școlii fusese în trecut casa scriitorului Costache Negri, în care se mutase în anul 1877 de la i smail, Seminarul t eologic. Școala t ehnică
Sportivă și-a deschis cursurile la 24 octombrie 1948, în primul an cu 91 elevi, profil mixt. La început a existat numai anul i cu 64 elevi și anul ii cu 27 elevi. Școala avea
de la început, în incintă, internat și cantină.
În anul următor și-a schimbat denumirea în „Școală m edie t ehnică de Cultură
Fizică (S mtCF) și până în 1950 a aparținut m inisterului Învățământului Public,
după care a trecut la Comitetul de Cultură Fizică și Sport, până la 1 septembrie 1955, când, odată cu restructurarea învățământului tehnic s-a transformat în secția de învățământ mediu de cultură generală și profil de educație fizică, funcționând pe lângă Școala m edie nr. 2, din str. r epublicii, până în anul 1958, când a lua ființă
Școala m edie nr. 4, cu program de e ducație Fizică, în localul din str. Carnabel nr.
41.

169
Pagini din istoria învățământului gălățeaneste de amintit că, în data de 19 septembrie 1948, școala făcea adrese pentru
a cere un pian și un pianist, întrucât exercițiile fizice trebuie ritmate pe muzică.
(in 1908 predau aici institutorii Petru e ugen Stoica, a bram Negru, a lexandrina
Boboc.ntrop. o lunga perioada de timp a purtat numele alecu radovici.i n 1908
predau aici institutorii Petru e ugen Stoica, a bram Negru, a lexandrina Boboc. a vea
o suprafata construita de 646,40 m.p. din care 173,24, locuinta directorului. in anii
80 functionau aici, atelierile scoala ale Liceului i ndustrial a lexandru i oan Cuza.
Dupa 1990, parasita dar frecventata totusi des de cei ce ,,studiaza” cu sarguinta epoca bronzului si mai ales pe cea a fierului. Fier cu fier, caramida cu caramida, au rezistat cu stoicism, o parte din ziduri care a fost integrata in noua constructie. Si ce constructie…eleganta,svelta,echilibrata, cu elemente preluate din vechea cladire pare a fi construita in alta parte si translatata aici. e cea mai frumoasa
realizare arhitecturala din tot ce s-a facut in Galati dupa 1990. Pacat ca e singura. Noua cladire reprezinta, dupa cum spune panoul, CeNtruL C omuNitar D e
SerViCiSurse: almanah-Ghid, 1927; Paul Păltănea, „ istoria orașului Galați, de
la origini până la 1918” , 1995; Gh. m unteanu Bârlad, „Galații” , e ditura a utorului,
1927; Calendar comercial și industrial, 1895).
școli comerciale
Școala c omercială de băieți „ alexandru i oan i ”
În conformitate cu art. 124 din Legea instrucțiunii Publice pe anul 1864,
la 25 iunie domnitorul a l.i. Cuza a aprobat înființarea unor școli comerciale la:
București, i ași, Galați, Ploiești, Craiova și turnu Severin. Prima școală comercială
înființată la Galați a fost un gimnaziu care a primit numele domnitorului. Însă, pentru că la Bârlad mai exista un gimnaziu, ministrul Nicolae Krețulescu a dispus înființarea la Galați a unei școli superioare de comerț cu numele „ alexandru
ioan i ” , care a fost inaugurată la 1 octombrie 1864 (a doua a fost la București, la
28 noiembrie). Primul director a fost C. t roteanu. a început cu o singură clasă,
completându-se până în anul 1867 cu patru clase. Dar, pentru că absolvenții nu urmau calea comerțului, după un timp a fost desființată. a urmat o nouă cerere și, după multe tergiversări, școala s-a deschis la 15 septembrie 1898 la inițiativa lui Spiru h aret, iar la 1 septembrie 1907 s-a deschis un curs seral complementar.
Școala Comercială „ alexandru ioan i” își ținea cursurile în chiliile mănăstirii
„Sf. Gheorghe” de pe malul Dunării (demolată de comuniști în anul 1965). La 25 aprilie 1885, s-a mutat în casele lui i. Grumberg de pe strada m avramol. În anul
1894, vb au fost închiriate casele lui a lexandru eftimiu din str. m aior Fotea nr.

170
Pagini din istoria învățământului gălățean4-6, unde a funcționat un timp ca Școală Comercială de gradul ii. În anul 1927,
avea director pe N. a nastasiu și secretar pe i onescu. a bia în anul 1922 a început
construcția unei școli comerciale proprii, palatul pe strada Spitalului/ Dr. Carnabel, ridicat cu eforturile susținute ale m inisterului i nstrucțiunii Publice, ale Primăriei
și ale Camerei de Comerț Galați. Localul a fost proiectat pentru a fi o a cademie
de Studii e conomice. Costul total al construcției a fost de 41 milioane lei. Localul
are 90 de încăperi, din care 60 erau ocupate de Liceul e conomic de Băieți, iar
restul de 30 de Liceul e conomic de Fete. Pe ambele coridoare, parter și etaj unu,
era instalat un muzeu permanent cu mostre de produse agricole și industriale din țară și străinătate, obținute de conducerea liceului prin corespondență direct de la întreprinderile producătoare. Din anul 1939, în localul școlii a funcționat și un internat cu dormitor utilat, baie și infirmerie, spălătorie, sală de mese, sală de lectură etc., condus de prof. Gh. Grigoraș, subdirector. Din păcate, faptul că, în anul 1940, prof. Grigoraș a fost mobilizat, a determinat închiderea internatului.
Începând din anul 1932 până în anul 1940, aici s-au ținut cicluri de conferințe
în cadrul a cademiei Libere de e xport, la care veneau să conferențieze personalități
din țară, cum ar fi: Victor Slăvescu, i on r ăducanu, Gr. t rancu-i ași, George t așcă,
George Strat, Petre Strihan, h oria Suciu, V . Stocovici, Petre Drăgănescu-Brateș (toți
de la a cadmia Comercială și i ndustrială București) etc. Și din Galați, profesorii:
i. G. m unteanu, Gh. Lăzărescu, Th. Pălănceanu, Gr. Cotlaru, i. a ugenstreich, i. Școala Comercială „Alexandru i oan i ”

171
Pagini din istoria învățământului gălățeanargintescu, i. Cerghica și V . Georgian; avocații: C. Dobrescu, h. h anagic și em
Codreanu; doctorul D. Lazăr ș.a. Costul deplasărilor și al organizării era suportat de
Camera de Comerț și i ndustrie Galați. Ca public, veneau elevii Liceului Comercial
din ultimele două clase, ca și de la alte licee din oarș, profesori, intelectuali dornici să asculte prelegeri interesante și informative.
După C. t roteanu, care a foast primul director al învățământului economic
din țară și din Galați, au urmat alți opt directori: prof. i.G. m unteanu (1898-
1916), prof. a lexandru z aharia, care a condus școala între anii 1916-1936 și Liceul
Comercial între anii 1936-1938; prof. Gh. Lăzărescu (1938-1943; a fost unul din fondatorii a cademiei Libere de e xport și un conferențiar neobosit al acesteia);
prof. G. Grigoraș (1943-1948). Prof. Th. Pălănceanu a condus Școala e lementară
Comercială între anii 1929-1936.
Ca profesori, amintim pe: Gh. Dimitriu, director și proprietar al Fabricilor
unite Konzelman & m oesner, președinte al Camerei de Comerț secția i ndustrială,
membru al Consiliului de administrație al Porturilor și Căilor de Comunicație pe a pă din București Prof. Dumitru Panaitescu, absolvent al Școlii Comerciale
Superioare din Galați, cu premiul Întâi. Și-a luat licența la a nvers, Belgia și în anul
1912 s-a întors în Galați, unde a fos profesor până în anul 1940. a fost Secretar general al Camerei de Comerț din Galați, Prof. t eodosie Gasparovici, absolvent al
Școlii Superioare de Comerț din localitate. a fost profesor de contabilitate. Prof. Giovani Fumigali (1892-1929), licențiat în fizico-chimice și doctor în matematici din i talia. La Școala Comercială Superioară a fost profesor de limba italiană. m ulți
ani a fost profesor de matematică la Liceul elen. a predat fizică-chimie la Notre Dame, iar la a cademia Liberă de e xport a fost conferențiar pentru literatura
italiană.
un rol important în sprijinirea școlii l-a avut președintele Camerei de Comerț,
apostol Popa. era reprezentantul firmei Schenter & Co, consul al Finlandei și
senator. Pentru a termina mai repede Palatul Camerei de Comerț, el a sistat lucrările care se desfățurau atunci din port. Până în anul 1948, când regimul totalitar instalat a desființat această școală, ea a trecut prin mai multe transformări, păstrându-și însă profilul comercial. u ltima denumire a fost: Liceul comercial de băieți și fete
din Galați. La 1 septembrie 1948, în același local din str. Lascăr Catargiu (ulterior Gării), colț cu Carnabel, apare Școala m edie t ehnică de a dministrație e conomică,
sub tutela m inisterului Comerțului, conform Legii Învățământului din anul 1948.
În anul 1950, Școala m edie t ehnică de a dministrație e conomică se transformă
în Școala m edie t ehnică Financiară, tutelată de m inisterul Finanțelor, cu elevi
dispersați în localul foistului seminar, a fostei școli catolice și fostului liceu grecesc – localul propriu din Lascăr Catargi fiind preluat de Facultatea de Îmbunătățiri

172
Pagini din istoria învățământului gălățeanFunciare, nou înființată. Fosta școală nu mai avea laboratoare, bibliotecă și nici
celebrul muzeu de metrologie, aflat pe ambele coridoare, parter și etajul unu, care cuprindea mostre de produse agro-indistriale din țară și de pe glob. La 1 sept. 1952, Școala m edie t ehnică Financiară se transformă în Școala m edie t ehnică de
Contabilitate a gricolă, tutelată de m inisterul a griculturii, în localul fostului liceu
grecesc din str. m aior Fotea. După 3 ani a fost desființată. a bia după 11 ani, la 1
septembrie 1966, a fost înființat actualul Liceu e conomic. a rhiva fostei școli a fost
depozitată în clădirea fostului Liceu i sraelit, din a leea Școlii, odată cu portretul
pictat al Domnitorului a l.i. Cuza.
În anul 1956, printr-o dispoziție ministerială, școala din a leea Școlii devine
Școala m edie 3 „ al. i. Cuza” , adică tocmai denumirea fostului liceu comercial,
lichidat în 1948. Problema este că Școala m edie 3 și-a însușit și istoricul fostului
Liceu Comercial, considerându-se îndreptățită, având arhiva. Și astfel și-a putut sărbători „centenarul” , în vederea căruia a obținut calificativul de colegiu. (Sursa: Însemnările profesorului de contabilitate c himon Mazarachi, absolvent, șef de
promoție al fostului Liceu Comercial de Băieți din Galați; profesor timp de 35 de ani la Liceul economic și profesor asociat, timp de 14 ani, la Facultatea de Științe
economice și a dministrative a u niversității „Dunărea de Jos”; a publicat 23 de
volume de specialitate)
școala c omercială Superioară de Fete
ministerul i nstrucțiunii Publice, la stăruința Camerei de Comerț Galați și
a inspectoratului regional, a înființat o Școală Comercială Superioară de Fete,
pentru domnișoarele sărace. Școala avea două clase și era întreținută de Camera de Comerț și de Stat. Locația ei era la Școala Primară de Fete nr. 1 din str. e galității.
În anul 1926 avea 46 eleve, din care șapte străine la clasa i-a și 36 eleve, din care 13 străine în clasa a ii-a. Directoare era m. z aharia, iar secretară a lex. Sudețeanu.
Corpul didactic era format din profesoare și profesori titulari, de la școlile statului și trei profesoare suplinitoare.(sursa: Gh. m unteanu-Bârlad, Galații, 1927).
școala c omercială e lementară de Fete
a fost înființată de m inisterul i nstrucțiunii Publice, la 15 septembrie 1926,
la stăruința Camerei de Comerț Galați, potrivit legii învățământului profesional. era întreținută de Camera de Comerț și de municipalitate și funcționa în localul Școlii Primare de Fete nr. 1 din str. e galității. Directoare era m. zaharia, iar
secretară a lex. Sudețeanu. a vea 60 de eleve, din care nouă străine, la care predau

173
Pagini din istoria învățământului gălățeanprofesori de la Școala Comercială Superioară de Fete, din același local. (sursa: Gh.
munteanu-Bârlad, Galații, 1927). a u mai fost:
Școala Comercială de Băieți, str. m avramol, director i. G. m unteanu;
Școla c omercială Mixtă (1948-1954);
Școala Comercială Superioară de Băieți, str. Lascăr Catargi, a existat în anii
1927-1930;
Școala c omercială e lementară, curs seral, str. m aior Fotea, director, N.
anastasiu;
Școala Comercială i sraelito-Protestantă de Fete, str. G-ral Berthelot;
Școal a comercială i sraelită de Fete, str. h agi Stoian (Surse: Paul Păltănea, „
istoria orașului Galați de la origini până la 1918”; Calendar comercial și industrial,
1895; a rhivele Naționale Galați).
școli profesionale
școala Profesională de Fete Negropontes/ l iceul i ndustrial de Fete
S-a înființat în anul 1893 și a funcționat în strada aL.i. Cuza, în localul
donat de u lisse Negropontes m inisterului Învățământului. a funcționat în primul
an (1893-1894) cu două clase, ca Școală Profesională Gradul i. În anul 1898, s-a înființat și anul preparator de practică obligatorie pentru înscrierea în școala profesională de Gradul ii. În anul 1936, această școală s-a transformat în Liceu industrial de Fete, cu 8 clase și ateliere diverse pentru practica de trei ani, pentru toate
absolventele liceului, după care li se elibera certificatul de lucrător. La 1 septembrie
1942 s-a transformat în Școală Profesională de Gradul ii, până la reforma învățământului din 1948, când a fost lichidată. elevele de clasele V-Viii
au fost transferate la Școala Pedagogică de Fete. t ot la
această școală a fost dat în păstrare și fondul arhivistic al școlii, dar după desființarea Școlii Pedagogice de Fete, în anul 1955, a fost predat mai departe la Școala medie nr. 7. (SJ aN Galați, Dos.563).
Foto 6: Liceul i ndustrial de Fete

174
Pagini din istoria învățământului gălățeanșcoala u rbană de Gospodărie Grad i, c aracal-Galați
a funcționat la Galați între anii 1941-1948. u n Proces-verbal din 27 august
1941, încheiat între cpt. Constantin Dumitrescu, delegatul cercului de recrutare
romanați și Verona m artinescu, directoarea Școlii de Gospodărie din Caracal, care
se muta la Galați: Școala a predat 13 paturi către centrul de recrutare r omanați
pentru a fi reparate. S-a convenit ca acestea, după reparare, să se dea Spitalului de zonă interioară nr.55 al Crucii r oșii, ce urma să ia ființă în localul Liceului t eoretic
de Fete din Caracal, cu mențiunea ca după terminarea războiului și evacuarea răniților, să fie retrocedate Școlii de Gospodărie din Galați. La 30 august 1941, directoarea Verona m artinescu a primit o înștiințare de la m inisterul Culturii
Naționale și Cultelor, potrivit căreia, în cazul în care „școala dvs. ar fi ocupată de trupe române sau germane vă veți adresa imediat Președintelui Comitetului interșcolar din localitate care va lua contact cu Comisariatul garnizoanei în vederea
soluționării acestei chestiuni” .
La 7 septembrie 1941, m inisterul Culturii Naționale și Cultelor, Secretariatul
de Stat al Școalelor se adresa către toate școlile, de toate categoriile din țară: „Ca un pios omagiu cuvenit ostașilor care și-au jertfit vieața pentru reîntregirea patriei, ministerul hotărăște ca fiecare școală secundară, de orice categorie, cu internat,
să adopte pentru întreținere complectă și gratuită, câte trei elevi (e), fii (fiice) de ostași, grade inferioare sau de ofițeri căzuți pe câmpul de onoare în actualul războiu. a ceastă inițiativă o vor lua și ”școlile secundare fără internat, întreținând
pe copii la gazde, pe cheltuiala comitetelor școlare. ”
elevii și elevele ocrotiți potrivit acestei hotărâri ministeriale urmau să fie
aleși dintre cei care nu au nici mamă, pe bază de merit și de aptitudini pentru învățătură. Consiliul profesoral hotăra pentru elevii vechi, iar pentru cei noi directorul școalei, pe răspunderea acestuia. r apoartele de la școli pentru clarificare
acestei situații erau așteptate la minister în cursul aceleiași luni, septembrie 1941. La 1 septembrie 1941, se aproba înscrierea unei eleve în clasa a iV-a, de la Școala de Gospodărie din Bârlad.
De la m inisterul Culturii Naționale și al Cultelor, Direcția Învățământ
Profesional, adresa nr. 194.009/1941: „ anul acesta nu se vor introduce uniforme,
ci numai șapca și numărul cu inițialele școalei pe braț la băieți și șorțul-rochie cu numărul și inițialele școlii pe braț la fete. Se atrage atenția pentru alegerea unor gazde bune. În școlile în care se învață în schimburi, dimineața 8-12,30 și d.a. orele 13,30-18, câte 5 ore a 45 minute, cu 3 recreații de 10 minute și una de 15 minute. m inisterul a aprobat ca școlile particulare să angajeze profesori de la
școlile statului, cu maximum 10 ore.

175
Pagini din istoria învățământului gălățeanLa 24 octombrie 1941 o circulară către toate școlile secundare de băieți și fete
ale r egiunei, pentru vaccinarea antiscalatinică și antidifterică, în scopul prevenirii
epidemiei. Se anunțau și zilele de vaccinare: pentru Capitală 13 octombrie, iar
pentru provincie 20 octombrie. o biectele confecționate în atelierele școlilor de
băieți și fete, industriale și secundare să se perceapă o cotă de 2% din veniturile nete realizate care să fie depusă, contra chitanță, la a dministrația Funanciară din
localitate. La 27 octombrie se cerea un tabel al elevilor refugiați din Bucovina și Basarabia, lipsiți de orice mijloace materiale de întreținere, pentru a fi scutiți de taxe școlare, cu indicația: „să fie ajutați de minister” .
Conform unui ordin telegrafic, din ordinul m areșalului i on a ntonescu,
duminică, 26 octombrie 1941, orele 11,00, a avut loc, la Dalnic, lângă odesa o slubjă
de pomenire a ostașilor căzuți în luptă. Se cerea ca în fiecare localitate din r omânia
să se facă slujbe și să se depună flori pe mormintele eroilor. Participarea profesorilor, învățătorilor și elevilor din toate școlile țării era obligatorie.(SJ aNG, fond 561, Dos.1/1)
Pe lângă directoarea Verona m artinescu, la această școală predau următoarele
cadre didactice: iacob Benedetta și Boșotean Vasilica (menaj); Gheorghiu Jana
(română, franceză); Georgescu m aria (istorie, geografie); z arzăr m aria (științe
naturale); Cristian a lexandra (lucru); Stanislau Viorica și Bărbulescu Florica
(bucătărie); Pop Sabina (țesut ornamental); Nicu Constantina (spălat, călcat); teodoran Florea (religie).
Școala profesională a Sophie Petrescu d âmbovița
La Galați, într-o casă improprie la început, din strada m ihai Bravu, sub
directoratul onorific al Sophie Petrescu Dâmbovița, s-a înființat o școală cu local propriu, confortabilă, unde învățau 50 de eleve – dimineața carte, iar după amiaza croitorie, țesătorie, rufărie, țesutul covoarelor la 12 gherghefe. Școala funcționa cu resurse din activitatea cultural-artistică a mișcării feministe din Galați, conferințe la care au participat: prof. univ. t affrali (ianuarie 1933), i sabela Sadoveanu (ianuarie
1934), Sophia Petrescu-Dâmbovița (anii 1933-34), a lexandrina Cantacuzino,
domnișoara a lexandrescu, colonel m anafu, Biber, Ducan – toate urmate de
programe artistice. a sociația feministă locală organiza serate și matineuri
dansante pentru colectare de fonduri, folosite pentru întreținerea asociației și a elevelor acestei școli. În luna mai 1934, elevele acestei școli au primit premiu în arta țesătoriei românești, la expoziția „Țesătoarea r egina e lisabeta” , a cărei
președintă era a lexandrina Cantacuzino. În această școală, fete sărace de la țară
și de la oraș învățau să-și câștige singure existența, pentru ele și familiile lor, prin muncă onorabilă și cu folos. (Sursa: ziarul local „ acțiunea” nr.1197/4 iun.1934).

176
Pagini din istoria învățământului gălățeanșcoala Profesională de Fete „Principesa i leana”
era pe str. Domnească, nr. 131 și avea directoare pe Petra i onescu. Durata
cursurilor era de trei ani, iar în anul iV fetele făceau croitorie practică. Cursurile
teoretice respectau programa statului și erau predate de nouă profesoare. Școala
se întreținea din taxe școlare și din subvenții primite de la Prefectură și Primăria municipiului. a ceastă școală a dat multe absolvente. (Sursa: Gh. m unteanu-
Bârlad, Galații, 1927)
școala Profesională „ iulia B.P . Hașdeu”
era situată în Galați pe strada Vultur, având ca directoare pe domnișoarele
teriano. a funcționat între 1907 și 1948.
școala de a genți Sanitari
a fost înființată în 1912. u lterior, în localul fostului Seminar t eologic, a
luat ființă Școala t ehnică Sanitară, transformată mai târziu în Liceu Sanitar, până
la reînființarea Seminarului t eologic „Sf. a ndrei” , în 1990. a ctualmente, o altă
opțiune este Școala Sanitară particulară „Carol Davila” .
școala de a rte și Meserii
a fost înființată în cadru festiv la 16 octombrie 1872, pe str. t raian și avea
director pe V .N. Grecu și secretar pe Gh. r osetti. m unicipalitatea a trimis la
Școala de Arte și Meserii

177
Pagini din istoria învățământului gălățeanȘcoala de a rte și m eserii din i ași câțiva tineri pentru instruire, plătind 700 lei
anual instruirea lor, cu obligația ca după absolvire ei să se stabilească în Galați și,
cu un ajutor de 500 lei de la Sfatul orășenesc, să-și deschidă prăvălie, să procure uneltele necesare meseriei lor. u n număr de ani ei nu se puteau muta în alt oraș.
În anul 1964, prin Legea asupra i nstrucțiunii Publice, urmau a fi înființate școli
industriale în localitățile: București, i ași, Galați, Brăila, Ploiești, t urnu Severin.
Școala pregătea meșteșugari pentru comunele rurale. erau preferați copii de țărani săraci care primeau burse de la bugetul județului: fierari, rotari, stoleri, mecanici, tinichigii, cizmari. Școala a început la u mbrărești, tg. Bujor.
școala i ndustrială de u cenici
S-a deschis la 15 septembrie 1937. La solemnitate au participat reprezentanți
ai clerului, Camerei de m uncă, i nspectoratului m uncii, Corpului didactic etc.
Despre importanța învățământului industrial și a școlilor de ucenici au vorbit directorul școlii, Drăgănescu, și S. h alperin, directorul fabricii „Ciclop” din Galați,
proprietatea m ax a uschnitt. a u mai fost:
Școala de Mecanici a gricoli „Brateș” (1961-1963);
Școala de Meserii/ ș coala profesională nr. 10 (1940-1963);
Școala Medie „ cristea Nicolae”;
Școala Șantierului Naval Galați (1954-1962);Școala Muncitorească Galați (1955-1961);Școala Profesională de Mecanici a SNG (1948-1961).Și multe altele…
școli ale minorităților din Galați
comunitatea elenă
Comunitatea bisericii grecești „Schimbarea la față” din Galați (a cărei piatră
de temelie s-a pus pe 6 august 1866, de către episcopul m elchisedec Ștefănescu al
Dunării de Jos) avea două școli primare, una de băieți (înființată în 1865) și alta de fete (1884) și o școală secundară de băieți. a cestea au fost comasate ulterior
în Liceul e lin m ixt. Biserica grecească avea patru proprietăți, iar administrarea
bisericii, ca și a școlilor se făcea de către un comitet format din nouă persoane, ales de Comunitatea elenă locală. În aceeași curte se aflau școlile și clădirile pentru personalul bisericesc. a lături de biserică era o proprietate pe care se afla Cafeneaua
Centrală („ trocadero”), unde se întâlneau pentru discuții de afaceri negustorii de
elită din oraș, teatrul „Central” și Grădina Centrală. Veniturile produse erau de

178
Pagini din istoria învățământului gălățean14.000 lei anual. Personalul
bisericii era alcătuit din: un arhimandrit, un diacon, doi cântăreți și un paracliser – toți greci (Sursa: diac. anghel Constantinescu,
„monografia Sfintei
episcopii a Dunării de
Jos” , ediția a ii-a, 2015).
Din „Statutele
Comunității Elene din Galați adoptate în anii 1899 și 1924”, de mariana
Pohrib, apărute în revista Danubius xxvii, aflăm că de Secțiunea învățământ a
Comunității e lene se ocupa Eforia școlilor .
un mare prestigiu l-a avut, la vremea sa, pensionul numit i nstitutul elen
„venieris”, un pension înființat în septembrie 1857 și condus timp de 40 de ani
de atanasie Venieris. institutul avea trei secții: primară, comercială și liceu. Până
în anul 1882, la celebrarea jubileului de 25 de ani de la înființare, școala a fost frecventată de un număr de 4.358 elevi de diferite naționalități: 2763 greci, 693 evrei, 647 români, 96 bulgari, 44 germani, 36 francezi, 25 sârbi, 7 italieni, 20 armeni, 19 ruși, 14 unguri, 8 englezi, 4 boemi, 2 danezi. Cu excepția anilor de război (1876-78), școala a avut întotdeauna un număr mare de elevi. (Sursa: m oise
N. Pacu, p. 183-184, citat de m ariana Delia Pohrib, Statutele Comunității Elene din
Galați adoptate în anii 1899 și 1924,p. 133).
În anul 1858, se înființează
la Galați i nstitutul Comercial
Elen , care a funcționat potrivit
regulamentelor institutelor publice și particulare din Franța și Grecia. a vea trei secții:
primară (trei clase), secundară (trei clase) și gimnaziu (patru clase). o biectele de studiu erau:
limbile greacă, română, italiană, franceză, germană; istoria Principatelor și istoria Greciei,
Școala elină
Școala elină de fete

179
Pagini din istoria învățământului gălățeancu profesoara Cornelia Papacostea Danielopolu (Sursa: Comunitățile grecești din
România în sec. al xix-lea, Buc. 1996, p.87, citat în lucrarea de mai sus). Numărul elevilor varia între 120-150, cei mai mulți fiind în clasele i și a ii-a. Școala era condusă de Comitetul a dministrativ al Bisericii (m oise N. Pacu, p. 184)
Școala Confesională Elină de Băieți , curs primar, înființată în anul 1865, în
curtea bisericii grecești, era întreținută din fonduri proprii pentru copiii lipsiți de mijloace materiale. În anul 1884, în același local, a luat ființă Școala Confesională elină de Fete (semnalată și în Calendarul Comercial și i ndustrial din anul 1895,
pp 75,76). u lterior, aceste două școli au fost comasate, formând Liceul Elin Mixt.
așadar, la Galați a funcționat o școală primară a Comunității e lene, cu clasele i-iV
la început, apoi i-Vi și în continuare elevii urmau cursurile liceului, cu durata de încă 6 clase – în total, un învățământ de 12 clase.
În anul școlar 1923/24, liceul funcționa cu 7 clase și 320 elevi, avea 21 de
profesori greci și francezi (Sursa: Gh. N. munteanu Bârlad, p.75, citat de mariana
Delia Pohrib, în Statutele Comunității Elene din Galați adoptate în anii 1899 și 1924,
pag. 139) Nu se cunoaște dacă această școală particulară a fost echivalată cu școlile învățământului public. Din documentele găsite în arhivă (SN aJ Galați, Dos. 476)
nu s-a putut constata profilul școlii, felul de organizare și scopul ei. t ot aici am găsit
consemnarea: „Puțina arhivă e scrisă în limba greacă, ceea ce face dificilă descifrarea
ei. Și dacă registrele matricole mai vechi sunt lucrate corect, semnate, ștamplilate și
după ele se pot elibera acte la solicitare, în schimb cele din anii 1936-51 sunt lucrate superficial, fără date personale ale elevilor, fără note, fără semnături și ștampilă. ”
În anul 1937, profesoară de pian la școala greacă era a. Constantinidis, care
avea elevi de toate etniile din Galați.
Școala elină de fete

180
Pagini din istoria învățământului gălățeanșcoala Primară Notre d ame de Sion, str. d omnească
Pe lângă Școala Primară a Comunității e lene, din str. m aior Fotea, mai
funcționau, la Galați, și alte școli ale minorităților: Școala Primară a Comunității
armene, în str. Sf. Spiridon, Școala Primară a Comunității i sraelite, din str. h agi
Stoian. (Surse: Gh. N. m unteanu Bârlad, Galații, ed. a utorului, 1927; m ariana
Delia Pohrib, Statutele Comunității Elena din Galați adoptate în anii 1899 și 1924).
școala c omunității Bulgare
a fost înființată, la Galați, în anul 1852, de către a rhimandritul m axim
raicovici, pentru copiii imigranților bulgari și sârbi, victime ale persecuțiilor
otomane care s-au refugiat în acest oraș, mai exact în „mahalaua bulgaro-sârbească” din cvartalul 4, în perimetrul: str.t raian la est, str. t ecuci și m ovilei la
sud; str. t ache i onescu (B-dul Coșbuc), la vest și str. z imbrului (6 m artie) la nord.
Populația din acest perimetru se ocupa îndeobște cu grădinăritul.
La această școală se învăța: citirea în limba bulgară și cântări bisericești.
Locația școlii a fost mai întâi în curtea bisericii Sf. h aralambie, apoi în localul
construit în curtea Bisericii Bulgare din strada m avromol. a ici a predat ca învățător
poetul revoluționar h risto Botev (1871-72). Între anii 1858-1916 în această școală
s-a predat numai în limba maternă. Din anul 1920 până în anul 1948, și în limba română. a rhim. m axim r aicovici era din Drenovo, județul t ârnovo și este primul
slujitor al bisericii bulgărești din Galați. În anul 1878, după moartea lui, școala și-a încetat activitatea.
După 1921 s-a înființat ș coala mixtă primară particulară urbană a
comunității Bulgare care a funcționat până în 1954. Cărțile după care se învăța
erau: abecedarul cl. i, cetirea, cl. ii-iii-iV , aritmetica cl. ii-iii-iV , religie, cl. ii-iii-
iV , gramatica, cl. iii-iV geometrie, cl. iii-iV , geografie-istorie, cl. iii-iV , științe
naturale, cl. iii-iV .
Personalul didactic: r usca P . Somleva și m ara m arcova– limba bulgară, cl
i-a și a ii-a; Sofia a vramov – limba română (cl i-a și a ii-a). Directorul școlii era
bulgar, protoiereul P . Somlef, zis Ștefanov, absolvent al seminarului din Sofia, cu diplomă, și doi ani Facultate de t eologie la Cernăuți și 1 an la București (absolvent
1916). t oți institutorii erau cetățeni bulgari cu pașaport. În locul institutoarei m ara
marcova, care a demisionat, a venit Gh. Dimitrov. La clasele i și a ii-a erau 17 elevi.
În luna octombrie 1921, ministrul i nstrucțiunii Publice a anunțat că nu aprobă
înființarea școlii, pe motiv că sunt prea puțini elevi înscriși, care pot să fie foarte ușor înscriși la școlile publice din oraș. a urmat un întreg șir de corespondențe,

181
Pagini din istoria învățământului gălățeanprin care e pitropia Comunității Bisericii Bulgare protesta față de această măsură
abuzivă. a ceastă școală a fost închisă mulți ani la rând din cauza lipsei de institutori.
acum, când există institutori, vor veni și elevii – argumenta epitropia. Cu toate
acestea, ministerul nu a aprobat deschiderea școlii nici anul următor, deoarece:
„nu corespunde unei necesități a populației bulgare, fiind fosrte puțini bulgari cu pașaport bulgăresc. Școala s-a redeschis după 50 de ani, fără autorizație, întrucât după multe demersuri și insistențe, ministerul nu a aprobat deschiderea ei. După lista părinților, aici frecventau copii de următoarele naționalități: 6 albanezi, 6 sârbi, 1 italian și 4 bulgari. a bia în octombrie 1939, la intervenția președintelui
comunității pe lângă un avocat, ministerul aprobă deschiderea școlii „cu un post de învățător cu limba de predare bulgara și obiectele naționale în limba română. a funcționat legal până în 1941, când un număr de elevi – din totalul de 20) a fost luat de școala romano-catolică italiană din localitate.
Cei 20 de elevi, toți bulgari, învățau: scriere, exerciții gramaticale, cetire,
exerciții de memorie și liberă reproducere, compunere, intuiție matematică, religie, istorie, geografie, caligrafie, desen, cânt, educație fizică, lucru de mână, gospodăria – pentru fete și lucru manual pentru băieți. Dascălii erau: cântărețul bisericesc Gh. Dimitrov, hirotonit preot în anul 1921, e caterina Statkov, Pia Paraschiva
Bălcănescu, e leonora Grigore, Nicolae Pop, Smaranda Dumitriu, N. Pruteanu,
rada Petrovna a ndreevna ș.a.
Școala bulgărească din str. Berthelot 69 (azi, Bălcescu 33) avea două săli de
clasă, cancelarie, hol, cantină pentru micul dejun și prânz (care a funcționat din noiembrie 1940 până la 1 aprilie 1941, din fondurile comunității). În anul 1948, școala se afla într-un stadiu de degradare. În anul 1954, a fost desființată. o placă amintește că în această casă a locuit revoluționarul bulgar h risto Botev (1848-
1876). Nu se știe dacă a predat și el la această școală. (Sursa: a rhivle Naționale
Județene Galați, Dos. 1/1921/1926 și Preot e ugen Drăgoi:„Școala Comunității
Bulgare diin Galați. mărturii inedite” , în „Școala gălățeană nr. 193-194-195/2012;
arhivele Naționale Județene Galați, Dos. ii FG 35.080).
școli confesionale
școli creștin-ortodoxe
Seminarul „Sf. a ndrei”
Înființat de episcopul m elchisedec Ștefănescu în anul 1864, Seminarul
eparhial al „Dunării de Jos” a avut mai întâi sediul la i smail, până în anul 1878,
apoi la Galați, până în anul 1893, când, potrivit Legii clerului mirean, își încetează activitatea. a fost reânființat în anul 1908, de către episcopul Pimen al Dunării de

182
Pagini din istoria învățământului gălățeanJos, când l-a primit ca patron spiritual pe Sfântul a postol a ndrei și a funcționat
neîntrerupt până în anul 1948. În clădirea sa din strada m ihai Bravu a funcționat
mai apoi Școala t ehnică Sanitară, transformată ulterior în Liceu Sanitar. După
anul 1990, Seminarul a fost reînființat prin osârdia episcopului Casian Crăciun al
Dunării de Jos și funcționează și astăzi.
Seminarul din Galați, numit „Sf. a postol a ndrei” , a avut, de-a lungul vremii,
directori prestigioși, începând cu arhimandritul Veniamin arhipescu (1864-
1868), care venea de la h uși. a condus și seminarul din r âmnicu Vâlcea și a fost și
profesor de religie la Liceul „ Vasile a lecsandri” din Galați, de unde a ieșit la pensie.
un alt director a fost Constantin rozei (1868-1893), absolvent al Seminarului
de la Socola. a fost preot la biserica Vovidenia din Galați. După reînființarea
Seminarului, la Galați, director a venit arhimandritul de scaun Nicodim m unteanu
(1 octombrie 1908- 1 mai 1909). Venea de la i ași, unde a fost predicator, mare
eclesiarh al catedralei mitropolitane și vicar al m itropoliei m oldovei. era licențiat
în teologie, cunoscut pentru cultura și calitățile lui administrative. La 70 de ani a fost ales mitropolit al m odovei și patru ani mai târziu, patriarh al r omâniei.
a urmat la conducerea Seminarului din Galați arhimandritul Visarion Puiu (1 mai 1909-1 ianuarie 1918). În timpul său a ieșit prima generație de 32 absolvenți (1915-1916).
un director de prestigiu s-a dovedit a fi diaconul a nghel Constantinescu
(1 septembrie 1919-15 noiembrie 1922), care a scris prima „ monografie a Sfintei
Seminarul „Sf. Apostol Andrei”

183
Pagini din istoria învățământului gălățeanepiscopii a Dunării de Jos” (1906, republicată în 2014 la e ditura a rhiepiscopiei
Dunării de Jos). i-a urmat Gheorghe V . Niculescu, care numai după câteva luni
a fost ales episcop al e piscopiei Buzăului. u rmătorul director a fost i.C. Beldie
(1 iulie 1923-1 iulie 1925), în timpul căruia s-a construit o nouă aripă la internat. era cunocut publicist și scriitor. Dar directorul care a condus Seminarul aproape un sfert de veac este Constantin todicescu (1925-1944). a condus cu succes
gimnaziul din Cudalbi, după care a fost chemat la conducerea Seminarului din Galați. După anul 1933, când s-a încercat desființarea Seminarului, el l-a menținut totuși până în anul 1944, când a fost înlocuit, dar readus în funcție după doi ani, până la desființarea din anul 1948. era un profesor de înaltă ținută, respectat și iubit de elevi. Preda apologetica, obiect destul de dificil, dar de mare profunzime și rafinament intelectual, pe care îl făcea înțeles prin logică. Nu se enerva niciodată, iar relațiile sale cu elevii erau întotdeauna corecte. era un orator prin excelență. În catedrală, predicile sale convingeau prin puterea argumentelor și frumusețea exprimării. a urmat preotul Scarlat Porcescu (1943-1945), istoric bisericesc, cu multe cărți și articole publicate în reviste bisericești și laice. După el a urmat același Constantin t odicescu, până la desființarea din 1948.
După 1990, directori au fost: pr. a drian m ihai (iunie 1990-21 noiembrie
1991), pr. Gheorghiță o anele (noiembrie 1991-31 august 1992), pr. e ugen Drăgoi
(septembrie-1992-31 decembrie 1994), pr. Ninel Țugui (ianuarie1995-1 octombrie 1997), pr. Costel Bulgaru (1 octombrie 1997-2016), prof. a drian Silivestru
(2016-prezent).
Ca profesori, amintim aici doar pe unii, dintre care cei mai mulți au fost
clerici: Grigore Costea, Ștefan a rșic, a nghel Constantinescu, Cicerone i ordăchescu,
Valeriu i ordăchescu, Ludovic Cosma, Corneliu Grumăzescu, Constanton t ițariu,
alexandru Constantinescu, Gheorghe Vlad, t udorache Popescu. (Surse: Pr.
eugen Drăgoi, „ ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989” , e d.
arhiepiscopiei t omisului și Dunării de Jos, 1990 și Pr. dr. Lucian Petroaia, Pr.
eugen Drăgoi și Pr. prof. Costel Bulgaru, „Seminarul t eologic Sf. a p. a ndrei
Galați, școală a apostolatului la Dunărea de Jos” , e d. arhiepiscopiei Dunării de Jos,
2008).
institutul ortodox de Fete „ alexandrina c antacuzino”-
Scoala Societății ortodoxe a Femeilor r omâne, Galați-
„institutul Societății ortodoxe Naționale a Femeilor r omâne” sau i nstitutul
ortodox al Femeilor r omâne „ alexandrina Gr. Cantacuzino” avea sediul pe Str.
General Berthelot/ Bălcescu (azi, Facultatea de Ș tiinte e conomice, Str. Gării, colț

184
Pagini din istoria învățământului gălățeancu str. Balcescu). a vea opt clase secundare și patru clase primare și o grădiniță
de copii. Predarea se făcea în limbile franceză și germană. erau aduse pedagoge
interne din străinătate pentru conversații cu elevele în orele libere.a cest focar
de cultură și educație creștin-ortodoxă s-a înființat în septembrie 1917, de către
Societatea ortodoxă Națională a Femeilor r omâne.
La început, școala a funcționat în clădirea societății „Solidaritatea” , a
preoților din e parhia „Dunării de Jos” , de pe lângă biserica „Sf. Nicolae” (actualul
Protopopiat), iar din toamna anului 1923 s-a mutat în clădirea nouă, din str. Gen. Berthelot, colț cu Lascăr Catargi.
inaugurarea localului a fost o mare sărbătoare a orașului, care s-a desfășurat cu
solemnitate în luna iunie 1923, prezidată de a lexandrina Cantacuzino. În anii școlari
1920-1923, corpul didactic al școlii era format din: maria r ășcanu, directoare; Preot
tuinea; profesori: N. Pivniceru, Gh. a rămescu, e. Nazarie, Forțu, Popescu, i sbășanu,
Dacianu, i on antoniu, z aharia, Gabrielescu, a. hogaș, i. Vasiliu, Pădure, Petrovici,
e. Caraman, i. a ugenstrieich, i. Ghiușcă, m. Velichi, e conomu, Cazanoschi,
Ștefănescu; profesoare: F. t randafiridi, Dabija, Dimitriu, t rancu, m ărăcineanu,
Codreanu, m itescu, o lteanu. Personal administrativ: Dabija, B. Scherer, m. Scherer,
m. Vasilov, e. Stoica, m. iliescu, S. Chiriac. În noiembrie 1926, în Notă de inspecțe (dos.7.1926) se menționa: „Localul mare, frumos, bine întreținut. o curățenie și ordine desăvârșite. Doamna Bălănescu, directoarea școlii, conduce școala cu tact și pricepere gospodărească și prestigiu, dând dovadă de reale însușiri de conducătoare.
institutul Ortodox de Fete

185
Pagini din istoria învățământului gălățeanCorpul didactic format din elemente de elită își face datoria cu conștiiță și pricepere
pedagogică. ” . „La limba franceză, clasa a iii-a, prof. a rgintescu, licențiată fără
examen de capacitate; la limba română, clasa a V-a, profesoara Beșliu, suplinitoare fără examen de capacitate, a dovedit o stăpânire sigură a subiectului. ”
inspecția inspectorului șef de regiune Bogdănescu, din 18 decembrie 1926,
constata: un caz de scarlatină; localul în cea mai mare curățenie și deplină ordine. a dispus închiderea școlii pentru a nu se propaga boala, începând din această zi, urmată de curățenie și dezinfecție radicală. În anul 1927 școala era frecventată de cca 400 eleve, cu: grădină de copii, curs primar (66 eleve) și liceu. La 17 martie a inspectat Paula Petrea, inspectoarea i nternatelor Particulare. m âncarea elevelor
era suficientă și de bună calitate. În acest an, Comitetul școlar era format din: m. Filipide, m. z aharia, e. Carnabel, Protopopescu, V . i oan, o . Focșa, V . Prodrom, e.
Nazarie, m. t atovici, m aior Popovici, C. Nicolescu, pr. Ludovic Cosma, a lf. Dall‚
orso, G. a rămescu, Th. Thenea, C. Nazarie, C. Calmuschi și V . m ișicu.
În anul 1930, așa cum arată o fotografie făcută în atelierul vestitului fotograf
gălățean George m akșay, Comitetul Societății ortodoxe a Femeilor r omâne din
Galați era compous din: avoc. Th. Thenea, a. Dall‚ orso, C. Nazarie și e lena Nazarie,
rășcanu, Gh. a rămescu (tatăl plasticienilor din S ua), ing. V . m ișicu, Pr. Ludovic
Cosma, N. Poltzer, Liza Theodoru, m aria z aharia, m aria Filipide, Lucia Codreanu
(soția primarului Codreanu), V . Plesnilă, C. Nicolescu, e lena Protopopescu, V .
Prodrom. Președintă era e caterina Dr. Carnabel.
La 14 iunie 1931, ziarul „ acțiunea” consemna, în pagina 3: „ expoziția de
la Școala ortodoxă. Sub conducerea m ariei r ășcanu (directoarea școlii) Școala
ortodoxă de Fete a făcut progrese. Curățenie, educație, condiții de recreare. u n
parc admirabil, o grădină. e xpoziția conține: lucru de mână, perne decorative
cheline (pânză din bumbac 100%, ce imită împletitura fină a paielor obținute din frunzele unui palmier din a merica Centrală) și perne cu motive românești, fileuri,
desene în ulei, acuarelă și creion. z ilnic, orele 8-12; 3-5. La serbarea de sfârșit de
an a i nstitutului ortodox din Galați, directoarea m. r ășcanu a ținut un discurs.
au urmat: coruri, cuvântarea ecaterinei Carnabel – soția doctorului Carnabel
și președinta Societății Femeilor ortodoxe române – după care s-au înmânat
premiile. La sfârșitul serbării, fetele (de la cursul secundar și primar) au jucat o piesă de teatru în limba franceză. a u urmat dansuri și cântece interpretate de
copiii de la grădiniță.(Sursa: „ Vocea Galaților” , 6 iunie 1932) .
La 13 ianuarie 1933, duminică, 15 ianuarie, ora 11 a.m., în sala „ odeon” , a
avut loc conferința a lexandrinei Cantacuzino (delegata r omâniei la Conferința
dezarmării), care a împărtășit impresii de la acest eveniment și „despre marile probleme mondiale, conflictul chino-japonez și problema rusă (Sursa: „ Vocea

186
Pagini din istoria învățământului gălățeanGalaților” nr. 4458). La 3 mai 1933, la Congresul Femeilor ortodoxe care a avut
loc la Galați, în amfiteatrul Școlii Superioare de Comerț, președinta a lexandrina
Cantacuzino a atras atenția asupra faptului că, în condiții grave de criză prin care trece țara, este nevoie de misionari activi care să susțină moral și material persoanele aflate în dificultate. În 29 martie 1936, inspectoarea e ugenia orghidan
nota în procesul verbal: „ am vizitat școala primară și grădinița. Peste tot am găsit
ordine, curățenie, voioșie și multă animație. u n roi de albine, mari și mici, la lucru” .
La 4 mai 1936, inspectorul Gheringher găsește: 219 eleve înscrise: i=35; ii=
38; iii= 48; iV= 33; V=21; Vi=26; Vii=10; Viii=10. „Localul este spațios, igienic,
ținut exemplar; material didactic bogat, laboratorul potrivit cerințelor, muzeul îngrijit. Cancelaria profesorilor estetică, ca înfățișare, iar atmosfera ce domnește aici, dintre cele mai prietenoase. ” a precieri la fel de pozitive au fost exprimate și de
inspectorii care au vizitat școala și în anii următori.
În 1 noiembrie 1937, e piscopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos a sfințit
paraclisul i nstitutului ortodox de domnișoare, din aripa nouă a acestui lăcaș de
învățământ. a u asistat: a lexandrina Cantacuzino, președinta generală a Societății
Naționale a Femeilor ortdoxe r omâne, Victor Slăvescu, C. Contescu, ministru
plenipotențiar, Gh. h. Dumitrescu, primarul orașului, avocatul Th. Thenea, senatori și deputați: emil Codreanu, ermil Caraman, chestorul Dumitrescu, Stănescu Gheorghiu, ajutor de primar, a postol Popa.
Catapeteasma paraclisului a fost sculptată de maestrul gălățean t omaschek.
Pictura aparținea lui Cardaș. a mbele admirate de asistență. În anul școlar 1942/43,
corpul didactic al școlii era format din: Pr. i oan Georgescu (capelan), Pr. m ătăescu,
Pr. Dimitrie Sârbu; profesoare: Virginia Bălănescu (directoare), a ngela z amfirescu,
zamfira Țonescu, m ariana Pantazopol, Florica Grossu, i ulia Barariu, Vica i osipescu,
emanuela Stroia, m aria r ențea, Janeta Beșliu, m ariana a rgintescu, m agdalena
udrea, e lis Coșulescu, a lice Vrion, a ngela Sfaelos, a na t eodorescu, Nicolina
Goglea, elis Benea și profesorii Constantin. mihăilescu, Neacșu Brindu, alex Stavăr.
institutul ortodox de Fete de la Galați s-a desființat odată cu naționalizarea
tuturor instituțiilor particulare, în 1948. (Sursa: a rhivele Naționale Județene
Galați).
școli r omano-c atolice
școala r omano-c atolică de Băieți
S-a înființat în anul 1868, în curtea Bisericii r omano-Catolice din strada
Domnească și, de la o clasă, s-a ajuns în anii următori la patru clase. a ici, învățământul
era gratuit pentru copiii săraci. În anul școlar 1894/95, aici se învățau: religia, limba

187
Pagini din istoria învățământului gălățeanromână, limba italiană, limba germană, aritmetica, desen, caligrafie. Cu timpul, a
devenit Școală Primară Mixtă r omano-c atolică, unde învățau elevi de etnii, religii
și profesii diferite. Ca etnii: română, cehă, maghiară, germană, iugoslavă; ca religie: ortodoxă, catolică, greco-catolică. Ca profesie: muncitor, lucrător, funționar CFr ,
pensionar, profesor, frizer, brutar, meseriaș, mecanic, învățător, gardian, lăsătuș. Se testa profilul psihologic: inteligența, atenția, iamginația, felul de a reacționa, sensibilitatea, puterea de muncă, sârguința, voioșia, sociabilitatea,dacă este ori nu influențabil, camaraderia, onestitatea, bunătatea, simțul dreptății, spiritul conducător, normal/anormal sufletește. Se întocmeau studii asupra mediului social și a stării fizice, se avea în vederea starea socială și materială a părinților elevilor înscriși. Chestionarul răspundea la următoarele întrebări: al câtălea copil născut; câți copii trăiesc; locuința este igienică?; numărul camerelor locuite; câte persoane mai dorm în cameră cu elevul; somnul este liniștit?; alimentația – suficientă sau nu; mediul social în care trăiește – favorabil sau nu. Se făcea examenul medical. Și se avea în vedere preorientarea și îndrumarea profesională, cercetându-se: preocupări extrașcolare de predilecție: lecturi și compoziții, căutându-se talente deosebite, ca cel literar. era întrebat elevul ce profesiune dorește, la fel și educatorul său, erau consultați părinții și se ținea cont de îndrumările lor. o biecte de studiu în timpul școlii: anatomia și
igiena, sport și gimnastică, geografie, științe naturale, fizică, chimie, matematică, lucru manual, practică agricolă, istoria, limba română, lecturi și recitări frumoase, dialoguri, teatru școlar, cântul, desenul, scrierea frumoasă, datoriile omului și ale cetățeanului; religie, purtarea, frecventarea. Directorii școlii: Dumitru Băloiu, apoi Preot i. Duma. (Sursă: Dos. DJ aNG 27/1941/42)
școala e lementară r omano-c atolică
Data înființării Școlii e lementare r omano-c atolice din Galați, din str.
mihai Bravu nr. 1, nu este menționată în dosarele de arhivă. Potrivit m atricolei
școlare pe 1894/95, școala avea numai clasele i, a ii-a și a iii-a. Dar, având în vedere existența a cel puțin trei ani de învățământ și faptul că actuala biserică romano-catolică din Galați a fost ridicată în anul 1844 (prima datând din 1622), putem presupune, în lipsa documentelor de arhivă, că școala romano-catolică înființată aici poate să fi fost la o dată anterioară celei consemnate în m atricola
școlară amintită. aici învățau elevi de religie catolică, ortodoxă, protestantă și
israelită. o biectele de studiu erau: religie, limba italiană, limba germană, limba
română, geografia, aritmetica, desen, caligrafie.
Școala era particulară, fără drept de publicitate, aprobările pentru echivalență
se dădeau de către minister, în fiecare an școlar. era întreținută de e piscopia

188
Pagini din istoria învățământului gălățeanromano-catolică de i ași, cu personal didactic angajat de e piscopie, la început,
iar din anul 1925, pentru limba română și celelalte discipline au fost angajați
învățători de la școlile de stat. În anul 1948, școala s-a desființat prin naționalizare, transformându-se în Școala Generală nr. 15, școală de aplicație pe lângă Școala Pedagogică de Fete.
institutul de d omnișoare „Notre d ame de Sion”
institutul „Notre Dame de Sion“ a fost înființat la data de 24 decembrie 1867
de congregația călugărițelor catolice Nôtre-Dame-de-Sion, pe strada Domnească 151/157 (azi, 111), într-o clădire spațioasă și impunătoare. Școala cuprindea patru diviziuni: internatul (pentru elevele din înalta societate) demi-internatul (pentru clasa de mijloc), externatul (pentru elevele din treapta socială inferioară) și ș coala
de lucru (pentru fetele sărace cu învățământ și întreținere. i nternatul avea două
secții: primară cu cinci clase – una pregătitoare – și secundară, cu ș ase clase, – una
intermediară, patru secundare și una superioară. Demi-internatul avea aceea și
structură, iar externatul numai cursul primar. i nternatul și externatul aveau un
curs cu program oficial pentru românce și altul cu program special pentru fetele de naționalitate străină. Predarea se făcea în limba franceză.
internatul sau Pensionatul avea două clase primare, una pentru românce,
alta pentru străine; un curs secundar cu cinci clase și programă proprie. Se primeau eleve interne, semi-externe, de toate naționalitățile. e xternatul avea, ca
și internatul, două clase pentru curs primar, cu programa oficială pentru românce și altul cu programa proprie pentru străine, și un curs secundar, cu 4 clase. Se primeau externe de toate naționalitățile. Școala gratuită confesională avea un curs
institutul „Notre Dame de Sion“

189
Pagini din istoria învățământului gălățeanprimar cu patru clase și cu programă proprie, în care se primeau eleve externe.
orfelinatul numit „Duvroir” primea fete sărace catolice interne, cărora li se asigura instrucție și li se predau noțiuni de menaj. Fiecare secțiune avea localul ei propriu.
Capacitatea școlii era de 400-500 eleve pe an. În anul 1869, s-a mai adăugat
o școală confesională gratuită și un orfelinat intern, gratuit. La începutul anului
1870, i nstitutul avea 40 de eleve, iar ș apte ani mai târziu numărul lor a crescut
la 200. În anul 1887, i s-a mai adaugat un externat de grad secundar. În anul școlar 1889/90 numărul elevelor a ajuns la 481, ele provenind din românia și
din străinătate, fiind de diferite confesiuni și naționalități. Corpul didactic și administrativ s-a mărit de la 18 călugărițe în anul 1877, la 63 de persoane în anul 1890.
La început, a
existat doar cursul primar la care s-au adăugat în anul 1871 clase secundare, apoi cursuri liceale. i nstitutul
avea o bibliotecă vastă, cu mai multe categorii: biblioteca clasică, literară, științifică etc. (cca 300 volume) pentru profesori și elevele din cursurile superioare, și o bibliotecă de 709 volume pentru toate elevele i nstitutului.
institutul „Notre Dame de Sion“ a fost avizat de m inisterul i nstrucțiunii
în decembrie 1867, autorizare reînnoită în anii 1896 și 1906. era cel mai căutat dintre toate institutele catolice din r omânia. La 19 mai 1899, într-un dosar de
arhivă apare o cerere cu numărul 11048, semnată maria Lagarmitte, proprietară
a imobilelor Pensionatului Notre Dame de Sion, strada Domnească, fără număr, înaintată Serviciului t ehnic al Comunei Galați, prin care dorea să dărâme o parte
din construcțiile vechi aflate pe partea cu strada Domnească. z idăria va fi executată
din var și nisip, iar acoperi șul din tablă. a utorizația de construcție s-a eliberat de
către Serviciului t ehnic al Comunei Galați la data de 24 mai 1899. În anii 1935-
1936 i nstitutul „Notre Dame de Sion“ funcționa cu un curs liceal complet cu opt
clase, având ambele secții, literară și ș tiințifică, cu două cursuri primare, secția a și
B, toate trei cu drept de publicitate din anul 1929.
Capela Notre Dame

190
Pagini din istoria învățământului gălățeanSeriile de candidate la bacalaureat prezentate în anii din urmă atestă
seriozitatea pregătirii lor, programele de studii ale statului se aplicau cu strictețe,
iar instruirea se făcea cu cei mai distin și profesori ai corpului didactic din ora ș.
Într-un dosar de arhivă din anii 1898-1913 institutul „Notre Dame de Sion“ era
localizat pe strada Domnească, la numărul vechi 151/157 și numărul nou 111.
Localul institutului catolic se afla de fapt pe un teritoriu mai vast cuprins între străzile Domnească, Vultur, z imbrului și Beldiman. a stăzi se regăseș te pe Lista
monumentelor i storice din Județul Galați pe anul 2004, la poziția 135, cod GL-ii-
m-B-03034, sub numele de Facultatea de m ecanică, strada Domnească, numărul
111, construit la sfâr șitul secolului al XiX-lea. (Sursa: m arcel Capriș)
În octombrie 1867, pentru aproape un an, activitatea s-a desfasurat in casa
parohială a bisericii. Cu ajutorul multor donatori, familii bogate din Galati, consulii Frantei, a ustriei și i taliei din oraș, superioara generală a Congregației „Notre Dame
de Sion’’ , parohul de Galati, surorile au cumparat o casă în apropierea parohiei (amplasamentul actual). Localul fiind prea mic, s-a decis începerea lucrărilor pentru actuala cladire. S-a primit atunci, din partea o perelor Pontificale din Lion,
suma de 14.000 de lire. La 26 octombrie 1878, episcopul Ludovic marangoni
scria Curiei Generale a ordinului Franciscanilor m inori Conventuali, informând
că lucrările au fost încheiate, Biserica Catolică din Galați contribuind cu sume importante. i nițiatorul strângerii fondurilor a fost parohul bisericii, parintele
Daniel Pietrobono.
Corpul didactic al i nstitutului era format din 63 persoane: directoare, 31
profesoare interne și doi profesori externi (unul de limbă româă, altul de greacă), 29 persoane cu diferite însărcinări pedagogice și domestice și un servitor bărbat. tot personalul era de religie catolică, în afară de cei doi profesori externi. După
naționalitate, personalul didactic și administrativ era compus din: 35 francezi, 13 germani, cinci polonezi, doi români, patru englezi, un olandez, un tirolian. Din acest personal, 19 erau maici, restul surori. (Sursa: Dosar DJ aNG: F 596, fila 1).
Corpul didactic al școlii în anul școlar 1947/48 era: e caterina Faur (limba latină), F.
Grosu, e l Grigoraș (istoria), Gr. m. Celiano (limba română), Sp. Xantopol (muzica),
S.m. Liana (științe naturale), V .a. andrei (chimia), m. rențea (economie politică
și instrucție civică), e. Bacruban (fizică, chimie), Criha și Dimofte (geografie), o. Stăhiescu (matematică), D. Georgescu (filosofie), L. Buzuca (limba rusă), B.
Grachegg (limba germană), Guțu (limba italiană), D. m ary amiee (limba franceză).
Duminică, 22 februarie 1948, un grup de 30 de eleve au luat parte, în cadrul
organizației „ arlus” , la procesiunea făcută la cimitir, la mormintele ostașilor
sovietici, cu ocazia aniversării a 30 de ani de la întemeierea a rmatei r oșii. În
luna februarie 1948, un raport rămas în arhivă, semnat de directoarea C. Nicolau,

191
Pagini din istoria învățământului gălățeanconsemnează: „La orele 14,00-17,00, un număr de 80 de eleve au luat parte la munca
de reconstrucție a orașului, cărând cărămizi. ” La 9 iunie 1948, conform unui ordin telefonic, la ora 13,00, elevele și toate profesoarele, în sala de festivități, au ascultat comunicarea profesorului Georgescu, care a arătat că Stalin a redus la jumătate datoria pe care o avea țara noastră de plătit către urSS, în contul reparațiilor de război (consemnează, în același dosar de arhivă, directorul Nicolau).
institutul „Notre Dame de Sion” din Galați a fost frecventat de fete din: i talia,
Franța, Prusia, a ustria, u ngaria, r usia, r omânia etc. a stăzi, pe str. Domnească, în
clădirea fostului institut „Notre Dame de Sion” , este sediul mai multor facultăți ale
universității „Dunărea de Jos”: Facultatea de Litere, de i storie, Filosofie și t eologie,
de Științe Juridice, Sociale și Politice, de a rte, de i nginerie. Cu alte cuvinte, cinci
din paisprezece facultăți ale universității gălățene au sediul aici (Sursa: purtătorul de cuvânt al u niversității, a ngela r ibinciuc; Paul Păltănea, i storia orașului Galați
și arhivele Naționale Județene Galați)
școli protestante
școala Bisericii Protestante e vanghelice
-școala Germană-
Biserica Protestantă e vanghelică s-a zidit în Galați între 28 martie și 25
octombrie 1862, pe strada z imbrului (6 m artie, pe locul dăruit de principele
Ghica. Pe lângă ea a funcționat și Școala germană confesională mixtă, înființată
Școala Evanghelică

192
Pagini din istoria învățământului gălățeanîn anul 1868, pe str. Lascăr Catargiu (Gării), colț cu Gen. Berthelot (Bălcescu),
cunoscută ca „Școala germană” (d eutsche Schule in Galatz). a ceastă școală
era administrată, ca și biserica, de o epitropie cu membri aleși de comunitate. Consulul german era, conform statutelor, președintele școlii, iar dacă era de religie protestantă, și al bisericii.
Școala germană avea o Grădiniță de copii, o Școală Primară de Băieți
și o Școală Primară și Secundară (gradul i) de Fete, precum și cursuri complementare literare și comerciale. În Grădinița de copii erau primiți copii între 4 și 7 ani, germani și români, care învățau acolo jocuri, cântece, poezii. În Școala de băieți, primară, elementară și secundară cu 6 clase se preda aritmetica, geometria, istoria, geografia, științele naturii, fizica, caligrafia, desenul, cântul, gimnastica, în limbile germană, franceză și română, dar și în engleză, în ultimii doi ani. Fetele aveau nouă clase, unde li se preda: lucrul manual, limba engleză din clasa a Vii-a, igiena, istoria artei în clasa a Viii-a. În clasele superioare se citeau și se comentau operele cele mai însemnate din literatura germană, franceză și română, învățau stenografie (ca și băieții în clasele superioare) și menajul. t ot pentru fete exista un curs independent, cu
ore după prânz: literatură germană, franceză și engleză. t axa școlară era 30 de
lei trimestrial. Clasele i și a ii-a erau mixte, apoi se despărțeau – fetele învățând în localul din clădirea nouă, din Lascăr Catargi. Ca religie, li se predau noțiuni de religie catolică sau protestantă, de către preoții respectivi. Dar existau ore și pentru religia ortodoxă.
Școala Bisericii Protestante Calvine
Biserica Calvină este așezată pe strada eroilor/Primăverii/ fostă Codreanu,
zidită din 1 iulie 1868. Pe lângă ea se afla și o școală confesională a comunității, cu cursuri pentru patru clase primare. a dministrația bisericii și a școlii era condusă
de un comitet compus din șase persoane. Școala se întreținea din veniturile strânse prin biserică de la enoriași. În școală se găsea și o capelă. (Sursa: a rhivele Naționale
Județene Galați, Dos. ii FG 35.080).

193
Pagini din istoria învățământului gălățeanSTUDIU MONOGRAFIC PRIVIND ȘCOALA
GIMNAZIALĂ NR.1 NĂMOLOASA
Prof. Florin Gigi PECHEANU,
Școala Gimnazială Nr. 1 Nămoloasa
argument
elaborarea monografiei ș colii unde profesez de 17 ani o am în minte de mai
multă vreme, dar am așteptat să am destulă experiență la catedră și ca manager,
deoarece elaborarea unei asemenea lucrări implică un amplu volum de muncă și timp, pentru culegerea, selectarea, interpretarea și așezarea datelor în text. În același timp, eram conștient că un asemenea demers presupune curaj, întrucât realizarea unei asemenea lucrări implică mai mulți factori: existența unui material documentar substanțial, capacitate de selecție a datelor, timp afectat culegerii, selecției și interpretării datelor, ambiția de a realiza în premieră o lucrare de o asemenea anvergură, care să reprezinte o oglindă fidelă a activității cadrelor didactice din școala noastră. a stfel, am consultat registrele matricole și cataloagele
existente în arhiva școlii, documente referitoare la evoluția comunității locale aflate în arhiva școlii, a Primăriei Nămoloasa sau la Biblioteca „ V .a. u rechia” din
Galați, mărturii ale fostelor cadre didactice și foștilor directori ai școlii, bătrâni ai localității etc.
mi-am propus ca prin această lucrare să ofer cititorilor din Nămoloasa, și nu
numai, o istorie a învățământului local, informații utile din trecutul și prezentul acestui lăca ș de cultură, să evidențiez activitatea dascălilor care au sădit în inimile
tinerior dragostea de a trăi plăcut, pasiunea pentru a realiza lucruri frumoase și necesare existenței lor și societății în care trăiesc și muncesc, scoțând în relief
aportul pe care l-a adus ș coala la dezvoltarea economică, socială și culturală a
comunității locale. a m încercat să prezint date cât mai exacte privitoare la primele
însemnări despre ș colile de pe raza comunei, despre învățământul din această parte
a județului în perioada interbelică, postbelică, încheind cu ș coala nămoloș eană la
început de mileniu al treilea.
evident, nu am pretenția că am relevat toate aspectele activității ș colilor din
perioadele la care m-am referit, lucrarea poate fi îmbunătățită prin noi aspecte, pe care eu n-am reu șit să le descopăr. Fie ca acest studiu monografic să constituie un
omagiu adus sutelor de dascali care au lucrat în această comunitate, educatoare, profesori și învățători, riguroși, corecți, exigenți cu ei în șiși, apoi cu elevii, cu o
ținută impecabilă, respectuoși, carora le-au plăcut copiii și au ș tiut să conducă o
clasă, care au slujit cu vocație și credință ș coala, transmițându-le elevilor adevăruri

194
Pagini din istoria învățământului gălățeancoerente si argumentate, inițiindu-i în tainele vieții, mulți dintre ei devenind astăzi
cadre didactice, ingineri, ofițeri, medici etc.
Lucrarea de față a fost realizată din dorința de a nu se pierde puținele
documente care atestă vechimea ș colilor din localitatea noastră, greutățile prin care
a trecut ș coala de-a lungul timpului, condițiile în care s-a desfă șurat învățământul
preșcolar, primar și gimnazial, dar și eforturile pe care le-au depus dascălii pentru a ține sus făclia culturii în această localitate.
cadru istorico-geografic
Nămoloasa este o localitate de pe malul drept al Siretului, județul Galați,
fiind comuna de la „borna cu trei fețe” , unde se întâlnesc județele Galați, Vrancea și Brăila, și care a rămas în con știința românilor prin două lucruri: reper istoric în
cele două războaie mondiale pe linia strategică Focș ani-Nămoloasa-Galați, întărită
cu numeroase cazemate încă de pe la 1916 și 1944, și prin celebra baladă „La Siret, la Nămoloasa, unde s-a-necat mireasa” . Numele comunei provine de la nămolul mare care se forma în urma ploilor abundente, cât și a revărsărilor râului Siret. Situată în partea de sud-vest a județului Galați, în lunca Siretului, scăldată de apele râului și respirând aerul proaspăt emanat de pădurea de la intrarea în localitate și de pădurile de-a lungul râului, comuna Nămoloasa, atestată istoric sub această denumire din a doua jumătate a secolului al XViii-lea, a fost ridicată pe moșia lui Gavril Conache, care începe alcătuirea marelui complex moșieresc Nămoloasa, care va cuprinde apoi, sub fiul său Costache Conache, mai multe moșii, reprezentând, la mijlocul secolului al XiX-lea, cel mai întins domeniu din sudul m oldovei. Până
la împărțirea administrativ-teritorială din anul 1968, localitatea se compunea din: Nămoloasa –t ârg, centru de comună, cu satele Costieni, Gârleasca și Crângeni
și Namoloasa-Sat, centru de comună, cu satele Cluceru și Blehani. În prezent, comuna are în componență satele: Nămoloasa, Nămoloasa-Sat și Crângeni. t ârgul
Nămoloasa a fost înființat în anul 1818 de logofătul Costache Conache în baza hrisovului din acel an dat de m ihail Ș uțu, domn al m oldovei. Costache Conache
a făcut parte din Comitetul de reforme instituit în anul 1820 sub preș edinția
consulatului generalului rus m icinski, în vederea pregătirii r egulamentului
organic. Întregul domeniu care aparținea marelui logofăt Costache Conache, rămâne ca moș tenire lui Nicolae Vogoride, căsătorit cu fiica lui Costache Conache,
ecaterina, cunoscută pentru atitudinea ei patriotică în timpul frământărilor din
preajma unirii Principatelor u nite, când soțul ei era caimacam al m oldovei. Până
la u nirea Principatelor din 1859, Nămoloasa-t ârg și Costieni făceau parte din
moldova, iar satele Gârleasca și Crângeni făceau parte din muntenia. Între satele
Costieni și Gârleasca la punctul Balta exista un punct de vamă prin care se făcea

195
Pagini din istoria învățământului gălățeantrecerea între m oldova și m untenia. La sfârșitul secolului al XiX-lea, pe teritoriul
actual al comunei funcționau, în plasa Biliești a județului Putna, comunele
Nămoloasa și t ârgul Nămoloasa, fiecare formată doar din localitatea de reședință.
Comuna Nămoloasa a fost atestată documentar înainte de 1448, conform
hrisovului domnesc datat la Suceava- 15 iunie 1448; prin care Petru Voievod dă lui Cenat ploscarul și lui Ș tefan, fratele acestuia, pentru ,,dreaptă și credincioasă
slujbă” satele covurluiene-Smulți, Folteș ti, Băleni, Cuca, Lieș ti, ivești, Nămoloasa.
La războiul pentru cucerirea independenței din anul 1877 au participat și
țărani din Nămoloasa, iar pe câmpul de luptă au căzut patru eroi. Cea mai mare mișcare țărănească care și-a simțit prezența, mai mult în această parte a m oldovei
a fost cea din anul 1907, când țăranii s-au adunat la primărie și i-au silit pe boieri să li se dea pământ. În timpul retragerii armatei, în prima parte a Primului r ăzboi
mondial, frontul s-a stabilit pe o linie de trecere la 3 km sud-vest de satul Costieni.
Prin bombardamentele sălbatice efectuate de artileria germană, care se găsea în comuna m ăicăneș ti, au fost distruse majoritatea caselor din comuna Nămoloasa-
târg, inclusiv cele două localuri de școală existente și cazarmele batalionului de
pontonieri. În această zonă trebuia să pornească prima ofensivă a armatei române dar și a Puterilor Centrale în timpul campaniei din vara anului 1917. Planul a fost abandonat la insistențele generalului a lexandru a verescu, care a declan șat ofensiva
de la m ărăști. Bătălia de la m ărăști a fost una din principalele bătălii desfășurate
pe teritoriul româniei în timpul Primului război mondial. operațiunea a fost
planificată a se desfășura în paralel cu operatiunea ofensivă de la Nămoloasa la care s-a renunțat între timp. În memoria osta șilor căzuți în acest război a fost ridicat
un monument, pe frontispiciul căruia se află inscripția ,,Slavă eroilor neamului” și numele celor 25 de eroi nămoloș eni căzuți în lupta pentru întregirea neamului.
Înainte de declan șarea Primului război mondial populația Nămoloasei număra
peste 4000 locuitori.
Prin împroprietărirea din anul 1923, când s-a dat pământ țăranilor contra
cost, dar nu au fost ajutați cu unelte pentru a-l munci, ei nu au reu șit să obțină
producțiile necesare care să le asigure existența, o parte din ei fiind nevoiți să-și vândă pământul și să muncească la chiaburi. În a nuarul Socec al r omâniei
mari din 1925 se consemnează comuna ca fiind unificată, în cadrul aceleiași plăși,
având 3217 locuitori în satele Blehani, Cruceru, Costieni, Nămoloasa și t ârgu
Nămoloasa. Înainte de Primul r ăzboi m ondial, dar și în perioada interbelică a
existat o importantă comunitate de evrei în Nămoloasa t ârg.
Nămoloasa a reprezentat un punct de reper și în cel de-a l Doilea r ăzboi
mondial. Linia defensivă fortificată Focș ani-Nămoloasa-Brăila a fost una dintre
cele mai importante aliniamente strategice militare din al doilea război mondial.

196
Pagini din istoria învățământului gălățeanresturile ei mai pot fi văzute și astăzi, printre gospodăriile și lanurile de porumb
ale sătenilor din Corbu Vechi și Nămoloasa. Între anii 1938-1939, pe aliniamentul
Nistrului, ru șii au ridicat mai multe cazemate, pregătindu-se astfel pentru atacul ce
urma să vină. În replică, strategii români au gândit două aliniamente care să stea în calea ru șilor. Cel mai important obiectiv era linia defensivă Focș ani-Nămoloasa-
Brăila, a cărei realizare a început la o săptămână după declan șarea celui de-a l
Doilea r ăzboi m ondial, întreruptă mai apoi în 1941. t urnarea cazematelor a fost
reluată în anul 1944. a fost o muncă titanică, pentru că starea de război o impunea. Se muncea zi lumină, iar despre amploarea lucrării stau mărturie cazematele, cele care n-au apucat să fie distruse prin explozie după ce ru șii au ocupat țara.
aliniamentul defensiv era compus din sute de cazemate care se întindeau pe o
lungime de 180 km între Focș ani și Brăila. În cel de-a l Doilea r ăzboi m ondial,
din comuna Nămoloasa au luat parte un număr de peste 600 de combatanți, din care 125 de tineri au participat în luptele ce s-au dat pentru eliberarea teritoriului țării noastre, u ngariei și Cehoslovaciei de sub dominația fascismului german.
După război, ru șii au încercat să le demoleze dar n-au reu șit să le distrugă pe toate.
acum, rămă șițele fostei linii de fortificații se văd peste tot în zonă.
Bucuria locuitorilor acestei comune, survenită în urma înfăptuirii reformei
agrare din 23 martie 1945 a fost de scurtă durată, deoarece prin hotărârea Plenarei
CC al Partidului Comunist român din martie 1949 s-a trecut la cooperativizarea
agriculturii după modelul stalinist, această acțiune realizându-se împotriva voinței țăranilor, prin forță. Deși mulți țărani din comună au luptat pe front pentru țară și au crezut că-și vor putea lucra pământul primit, ei s-au înscris în C.a.P . și din an în an traiul lor s-a îngreunat fiind nevoiți să muncească din primăvară până-n toamnă doar pentru câteva sute de kg de cereale și câțiva lei la ziua muncă (normă) realizată. Până în anul 1950, comuna era din nou divizată în Nămoloasa-Sat și Nămoloasa-t ârg. În acel an, comunele au fost transferate raionului m ăicănești din
regiunea Putna, apoi, după 1952, raionului Liești din regiunea Galați și, în sfârșit, după 1960 raionului Galați din aceeași regiune.
În anii 1956-1957, s-au înființat gospodăriile agricole colective în satele
componente ale localității Nămoloasa, iar în anul 1965 au luat numele de cooperative agricole de producție. Slabul câ știg din munca depusă în C.a.P . cât
și dezvoltarea galopantă a ramurilor economice neagricole au dus la un exod a populației spre ora șul Galați. Înainte de 1960, s-a construit de-a lungul Siretului
un dig de pământ pe distanța Nămoloasa-m ăxineni care apără terenul arabil de
inundațiile provocate de apele râului Siret. În anul 1968, în urma reorganizării administrativ- teritorială, ele au trecut la județul Galați; tot atunci au fost comasate într-una singură, satul Blehani, depopulat, a fost desființat oficial; satul Cruceru a

197
Pagini din istoria învățământului gălățeanfost comasat cu Nămoloasa-Sat, iar satele Gârleasca și Costieni au fost comasate
cu Nămoloasa-t ârg, care a luat numele de Nămoloasa. După inundațiile din 1970,
mai mulți locuitori au parăsit comuna și s-au îndreptat spre localitățile învecinate ale județului Galați.
Învățământul nămoloș ean de la începuturi ș i până la 1918
În conformitate cu dispozițiile r egulamentului organic se menționează
despre extinderea învățământului primar și superior, la redactarea acestui regulament participând și logofătul Costache Conache, de accea a înțeles să extindă rețeaua școlară, în acest mod fiind înființată ș coala din Nămoloasa- t ârg. o bștea
comunei era obligată să plătescă leafa învățătorului ș colii.
În lucrarea ,,r elațiunea Statistică de stare a ș coalelor din m oldova” , în
anul 1862 sunt trecute în tabelul ș colilor săteș ti din Nămoloasa, 11 elevi
condu și de învățătorul Dumitru r ăpeanu, absolvent al Cursului preparandist
Vasilian. În anul 1863 ș coala din Nămoloasa, înființată încă din 1861, avea
următoarele efective: clasa i- 22 elevi; clasa a ii-a- 9 elevi; clasa a iii-a- 4 elevi; clasa a iV-a- niciun elev. Copiii de vârstă ș colară din comună urmează cursurile
la școala din Nămoloasa- t ârg. Primul local este construit la Nămoloasa-t ârg
între anii 1877-1878, lângă biserică, la clasele ii-iV fiind transferat de la Suraia învățătorul i.Gh. Pop, care a fost primul director al ș colii Nămoloasa- t ârg. Între
anii 1903-1904, în fața localului vechi, sătenii au construit două săli de clasă. Învățământul se desfă șura în două etape, dimineața și după- amiaza, și aduna
elevii de la Nămoloasa-t ârg, Costieni și Nămoloasa-Sat. m anualele ș colare
se procurau prin revizoratul Focș ani. În anul 1893, ș tiau carte 116 persoane.
Salariul unui învățător în acea perioadă era de 30 de lei lunar. Potrivit lucrării lui George i oan Lahovari, ,,m arele dicționar geografic al r omâniei’’ , apărut
în anul 1902, singurele ș coli din zonă au funcționat în Nămoloasa-t ârg. În
lucrarea lui Lahovari se precizează că cei din Costieni subvenționau ș coala din
Nămoloasa-t ârg, iar copiii de vârstă ș colară din comuna Nămoloasa frecventau
școala din t ârg. a utorul menționează faptul că la sfâr șitul secolului al XiX-lea,
în Nămoloasa-t ârg funcționau două școli diferite: una de băieți și o alta pentru
fete frecventate de 120 de elevi (77 de băieți și 43 de fete). În Dicționarul statistic din 1912 (la acea dată cele trei sate, t ârgu Nămoloasa, Nămoloasa-Sat și Costieni
făceau parte din aceea și comună) se arată că în comuna Nămoloasa din județul
Putna, existau deja trei ș coli primare: una în localitatea de reș edință, cealaltă în
Costieni și ultima în satul Nămoloasa. m obilierul ș colar era alcătuit din bănci
de câte 10 elevi lucrate rudimentar, o tablă de lemn pe care scriau ș colarii, iar pe
pereții clasei atârnau harta județului Putna și harta româniei. anul școlar era

198
Pagini din istoria învățământului gălățeanalcătuit din trei trimestre: trimestrul i cuprindea lunile septembrie, octombrie
și noiembrie, al ii-lea-lunile decembrie, ianuarie și februarie, iar al iii-lea-lunile martie, aprilie, mai și iunie.
obiectele de învățământ la începutul secolului al XX-lea și în perioada
interbelică erau grupate astfel: limba română (Scriere și exerciții gramaticale,
Citire, e xerciții de memorare și liberă reproducere, e xerciții de compunere,
exerciții de intuitive), a ritmetica, celelalte studii (religia, i storia, Geografia,
Științe fizico-naturale), d exterități (Caligrafia, Desen, Cânt, e xerciții corporale și
de gimnastică, Lucru manual, Lucrări practice agricol), disciplina și Frecvența.
Se încheia media generală pentru fiecare obiect în parte, dar și pentru cele trei grupări. a stfel, la limba română se încheia media generală din mediile generale
ale celor cinci componente. t otodată constatăm că la sfâr șitul anului ș colar se
dădea examen oral și scris la limba română și aritmetică, notele obținute luându-se în calcul pentru stabilirea mediei generale anuale la obiectele respective. aș aminti, în încheierea acestei părți, trei prevederi din r egulamentul ș colar din
acea perioadă, care ar trebui respectate cu sfințenie și astăzi: a rticolul 66: ,,În
afara ș coalei, ș colarii sunt datori a avea o purtare inteligentă, vrednică de iubirea
părinților și de stima tuturor oamenilor în general”; a rticolul 68: ,,Nu este permis
școlarilor a vizita nici chiar cu părinții lor locurile de distracțiuni primejdioase din
punct de vedere al educațiunei și al vârstei lor fragede”; a rticolul 69: ,,e ste oprit
școlarilor de a desemna sau scrie pe mese, pupitre, scaune, pereți și de a vătăma
sau strica orice material al ș coalei” .

199
Pagini din istoria învățământului gălățeanÎnvățătura de carte a apărut și în Nămoloasa-Sat în anul școlar 1896-1897,
învățător fiind Grigore r ăducanu. Ș coala a funcționat în casa locuitorului Sandu
i. rață, având o singură sală de clasă cu dimensiunea 4/4 m, în care învățau circa
20 de elevi din întreg satul. Primul local de școală a fost construit de către cetățenii
satului din paiantă, în anul 1900, învățător fiind aramă ion. Localul, cu două săli
de clasă mici, era cu totul impropriu și nu se puteau cuprinde în acest spațiu toți
copiii de vârstă ș colară. După învățătorul a ramă i on a urmat învățătorul Stănescu
Neculai și apoi Nădejde i onescu. În arhiva ș colii există documente care atestă
funcționarea ș colii de la Nămoloasa-Sat pe la 1912, înainte de izbucnirea Primului
război m ondial, cu două săli de clasă, într-o clădire veche, lângă care se afla casa
învățătorului, cursurile desfă șurându-se dimineața și după-amiaza, cu mai multe
clase simultan, datorită lipsei spațiului și cadrelor didactice. Se cunosc și câteva cadre didactice care erau încadrate în ș coală la acea vreme: i on ionescu, t ache
Bergheș, fii ai satului, dar și i on Coroban, învățător venit din Vrancea.
Cele două ș coli vechi de tip ,,Spiru h aret” identificate, ambele situate în
localitatea de reș edință, sunt databile la sfăr șitul secolului al XiX-lea – începutul
secolului al XX-lea. u na dintre acestea se afla în imediata vecinătate a bisericii
,,adormirea m aicii Domnului” din fostul t ârg, iar a doua în apropierea
bisericii ,,Sfânta t reime” din Costieni. Clădirile prezintă caracteristici specifice
construcțiilor de învățământ tip, cu intrarea amplasată pe centru și două săli de
clasă de o parte și de cealaltă a intrării. După a l Doilea r ăzboi m ondial, ș coala
din t ârg a fost transformată în cămin cultural. z ona de acces este u șor ieșită față
de planul fațadei; la una din clădiri intrarea este marcată printr-un mic fronton triunghiular. Golurile de ferestre și u și au partea superioară subliniată printr-un
arc din cărămidă. a doua școală a adăpostit Grădinița nr.1 din Nămoloasa-t ârg.
Întreg învățământul românesc cunoa ște o dezvoltare accentuată la cumpăna dintre
veacuri, urmare a activității clarvăzătoare, susținute, desfă șurate de Spiru h aret,
ministru al instrucțiunii publice în trei rânduri pe parcursul ultimului deceniu al secolului al XiX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Învățământul nămoloș ean în perioada interbelică
După războiul de întregire a neamului, treptat-treptat viața social-economică
și politică reintră în normal, deci și ș coala începe să ființeze în condițiile create de
sfârșitul acestuia. Pentru perioada 1918-1930 documentele de arhivă a școlii fac
foarte puține referiri la efectivele de elevi, însă avem date pentru perioada 1930-1948, când efectivele de elevi oscilează între 200 și 250. Din anul 1918 elevii care termină 4 clase primesc certificate de absolvire, care le garantează înscrierea în învățământul secundar, într-un atelier de meserie sau ș coli speciale. a stfel, printr-

200
Pagini din istoria învățământului gălățeanun ordin al r evizoratului ș colar al județului Putna trimis ș colilor din subordine,
se prevedea încetarea cursurilor școlare în seara zilei de 31 mai, iar examinarea
elevilor ultimei clase și a celor pregătiți în particular să înceapă în ziua de 1
iunie 1920. aș aminti aici și câțiva autori de manuale: P . Duflu-a becedar-cls. i,
Negulescu-a ritmetica-cls. i-iV , Costescu-Citire și Caligrafie-cls. a ii-a, m ătăsaru-
Geografie-cls a iii-a, enescu-Geografie-cls. a ii-a, L. a ntonescu- Citire-cls. a iii-a.
apare însă după Primul r ăzboi m ondial un alt fenomen, întreruperea
cursurilor ș colare de către copii, deoarece erau trimi și de părinți ,,la stăpân” să
învețe o meserie. Dacă în perioada anterioară Primului r ăzboi m ondial și-n cea
imediat următoare acestuia, copiii urmau cinci clase, după 1925 se generalizează învățământul de ș apte clase. Nămoloasa aparținea județului Putna, plasa Bilieș ti, iar
în perioada interbelică existau pe raza comunei trei ș coli, dintre care două primare
și una secundară. Procesul de învățământ nu s-a întrerupt în timpul războiului, dar s-a desfă șurat cu dificultate, deoarece mulți dintre copii erau reținuți acasă
pentru a avea grijă de gospodărie în lipsa părinților plecați pe front, la care se adaugă lipsurile create de conflagrația mondială. a nul ș colar era structurat pe trei
trimestre. Cadrele didactice care au funcționat la Ș cola primară mixtă Nămoloasa-
târg și Nămoloasa-Sat sunt următoarele: Nădejde i onescu (director), z oe ionescu,
Stelian Bălan, i on Coroban, m aria i strate, t ache Berghes.
Învățământul după al d oilea r ăzboi Mondial
După al Doilea război mondial, situația învățământului românesc se va
schimba radical. r eforma învățământului din anul 1948 prevedea, printre altele,
obligativitatea învățământului primar, laicizarea acestuia. Ca urmare a acestei ultime prevederi religia este smulsă dintre obiectele de învățământ. r omânia
trece în sfera de influență sovietică și începe tot mai mult să copieze învățământul rusesc. a stfel, în locul trimestrelor apar pătrarele și notarea de la 1 la 5 din anul
școlar 1951-1952, această situație durând până în anul ș colar 1957-1958, când se
va reveni la împărțirea anului ș colar în trimestre și la notarea tradițională a ș colii
româneș ti. Ba, mai mult, în planul de învățământ a fost introdusă studierea limbii
ruse începând din clasa a iV-a. În anul ș colar 1948-1949 obiectele de învățământ
erau următoarele: limba română, limba rusă, istorie, geografie, matematică, științele naturii, fizică, educație fizică, muzică, desen, aplicări practice, activitate
educativă, purtare. Ș coala primară mixtă devine din acest an ș coală elementară de
7 clase. După război, la Nămoloasa-Sat, datorită reformei învățământului din anul 1948, în locul ș colii vechi, cu fonduri de la bugetul de stat a fost construită, pe la
1953-1954, o nouă clădire cu patru săli de clasă, o cancelarie și o sală de material didactic (aripa de vest), în care funcționau ambele cicluri de învățământ în două

201
Pagini din istoria învățământului gălățeanschimburi, iar în anul 1962, aripa de est cu trei săli de clasă. Când numărul copiilor
de vârstă ș colară a crescut, cursurile se mai desfă șurau și în case mai spațioase ale
cetățenilor comunei: Gavrilă alexandru, Chirilă Gheorghe, Ghiță alexandru. De
menționat că în aceea și perioadă a funcționat în cătunul Blehani, la trei km de
Nămoloasa-Sat, o unitate ș colară, cu învățământ primar având clase simultane,
conduse de o singură învățătoare, z ela Bujor. În urma strămutării locuitorilor
cătunului, unitatea ș colară s-a desființat și toate documentele s-au mutat la arhiva
școlii din Nămoloasa-Sat. Cu sprijinul locuitorilor și fostului C.a.P ., s-au construit
în curtea ș colii două săli de clasă și o magazie din paiantă.
După construirea Căminului Cultural de la Nămoloasa-Sat cele două
încăperi au fost folosite ca săli de clasă. În acest timp numărul copiilor de vârstă școlară a crescut considerabil, ceea ce a impus construirea în anul 1970 a unui
nou corp de clădire din partea de sud a curții cu patru săli de clasă și o cancelarie, unde s-a mutat învățământul primar. De asemenea, a fost construit un grup sanitar și o magazie pentru depozitarea lemnelor de foc, dar și un mic atelier destinat muncitorului de întreținere. Perioada cu cel mai mare număr de copii de vârstă școlară a fost după anul 1970, când existau trei clase paralele, funcționau și clasele
a iX-a și a X-a, iar numărul cadrelor didactice depă șea 25 de persoane, în afara
personalului administrative. În anii următori, datorită cooperativizării agriculturii, așezării geografice a comunei, a avut loc fenomenul de migrație a tinerilor către
orașe sau comunele limitrofe.
Principala problemă cu care se confruntă învățământul în perioada anilor
1946-1955 o constituie slaba frecvență a elevilor la cursuri și neș colarizarea unui
număr însemnat de elevi. Gravitatea situației este corect percepută, dar prin măsuri susținute ale cadrelor didactice este redresată. Pentru acestea au fost întreprinse numeroase vizite la domiciliul elevilor, îndeosebi la cel al elevilor problemă. t reptat numărul elevilor creș te, spatiul de ș colarizare devenind
insuficient. acestea sunt considerentele pentru care Legea pentru reforma
învățământului din 1948, prevedea lichidarea neș tiinței de carte ca ,,o problemă
de stat’’ . acțiuni de instruire a adulților au mai avut loc și între anii 1925-1930,
dar alfabetizarea neș tiutorilor de carte desfă șurată între ani 1947-1948 și 1954-
1955 este de o amploare deosebită. Cursurile sunt structurate pe durata a doi ani școlari (ciclul i și ii de învățământ). La sfâr șitul fiecărui ciclu, cursanții susțineau
un examen de absolvire. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, neș tiutorii de
carte erau repartizați pe cadre didactice, acestea având sarcina de a le asigura prezența la cursuri. Cursurile pentru adulți se desfă șurau între orele 17.00-19.00.
Între 1945-1955 sunt alfabetizați un număr de 1069 de cetățeni din ambele sate cu vârsta între 14-55 de ani. Dintre cadrele didactice care au activat în perioada

202
Pagini din istoria învățământului gălățeanimediată de după a l Doilea r ăzboi m ondial, amintim pe m arin Nicolae, Bălan
Stelian, t ătaru Filaret, t ătaru Valentina, Gâscă a ldea, Liță ilie, m arin Nicolae.
Generalizarea învățământului de 8 ani începând cu anul ș colar 1963-1964 a
găsit la ambele ș coli din localitate un corp profesoral bine pregătit profesional,
receptiv la nou și dornic de a pune temeinic bazele unui sistem de cunoș tințe în
pregătirea tinerei generații. În grădina fiecărei ș coli exista un lot ș colar unde se
cultivau legume și leguminoase: roșii, ardei, vinete etc., care erau vândute de elevi
la piața ș colii. e levii observau creș terea plantelor din sera ș colii, care apoi s-a
transformat în ciupercărie înființată între anii 1979-1780. Se creș teau viermi de
mătase, gogoșile fiind vândute la sericicultura din Brăila. e xista și o microfermă
în care se creș teau porci. Practica agricolă, pe terenurile agricole din localitate, se
desfă șura la strângerea recoltelor (struguri, cartofi, roșii, porumb). a lte activități
extra școlare constau în colectarea de plante medicinale, maculatură și fier vechi.
referitor la aceste colectări, aveau loc întreceri între clase, iar rezultatele erau
afișate săptămânal la avizierul ș colii.
În anul 1970, în urma reorganizării administrativ-teritoarială (1968), Ș coala
Gimnazială Nr.2 Nămoloasa-Sat a devenit ș coală coordonatoare. Grădinița Nr.2
va funcționa în localul fostei primării de la Nămoloasa-Sat. Între 1970-1996, în comuna Nămoloasa au funcționat două ș coli, una cu opt clase, la Nămoloasa-t ârg
și una cu 10 clase, la Nămoloasa-Sat, cu profil agro-industrial. La ciclul gimnazial funcționau 12 învățători și 27 de profesori. În perioada 1960-1990 au profesat la
Școala Gimnazială Nr.1 Nămoloasa următoarele cadre didactice: Bălan Stelian,
Cârlan t iberiu, Bălan m arian, Curelaru Doina, Bălan ilinca, r usu i oan, i oan
alexandrina, Stanciu t udora, Gheorghiu Florica, Bucur m aria, m ocanu Vasile,
mocanu m aria, Pecheanu Dumitru, Pecheanu t udorița, i acob Lucia, Frâncu
ionica, Dăscălescu Lucia, Chirvase maria, mihalcea maria, Dumitrache Florică,
Dumitrache Sanda, Secuianu Georgeta, iar la Ș coala Gimnazială Nr.2 au activat:
Cârlan t iberiu, m arin Nicolae, Bălan m arian, Cârlan Sofia, Constantin m anole,
Constantin t itiana, Constantin Nicolae, Constantin m agdalena, Curelaru Liviu,
Curelaru Doina, Pavel Constantin, Pavel i onica, m urgu i on, m urgu Paulina, Vlad
Ștefan, m ihai Florica, Stratulat i onica, m ihalache Cristina, Cozma m ariana, Păi ș
Felicia, Ciosu Constantin, Ciosu r odica, Paraschiv Lia, Petrescu Liliana, Ciocârlan
Doru, m oraru m ihai, Secuianu i on, Diaconu r odica, Diaconu George, i ordache
Lucica, m ihalache Nicolae, m ihalache Cristina, Goleanu m aria, m ăncilă ileana,
Chirilă Lenuța, Dudu mariana etc., majoritatea cadrelor didactice provenind din
localitate.
Învățământul nămoloș ean, din punct de vedere calitativ, a dat țării zeci
și zeci de intelectuali, printre numele de marcă menționăm pe prof. dr. Boiera ș

203
Pagini din istoria învățământului gălățeanȘtefan (medic oftalmolog), soprana
Dumitrache Liliana, iar foș ti elevi
ai acestor ș coli au îmbrăți șat cariera
didactică și mulți dintre ei au
funcționat la ș colile din comuna
Nămoloasa. e xistau formații artistice:
jocuri populare, teatru, grupuri vocale, brigăzi satirice, cor, instructori fiind învățătorul m ihalache Nicolae
și profesorii Dumitrache Florică

204
Pagini din istoria învățământului gălățeanși Curelaru Liviu. Formațiile de adulți aveau cuprinse și cadre didactice. În
perioada regimului comunist, corul mixt țărănesc din localitate condus de prof. Florică Dumitrache (tatăl sopranei Liliana Dumitrache), care cuprindea atât cadre didactice, cât și medici, ingineri, tehnicieni și locuitori ai satului, a
participat la numeroase concursuri județene și naționale, la care a obținut premii importante.

școala nămoloș eană la început de mileniu
După r evoluția din decembrie 1989, dar, mai ales după aderarea r omâniei
la u niunea e uropeană, se militează pentru ridicarea învățământului românesc
la standardele învățământului occidental, schimbări producându-se mai mult în formă decât în conținut. astfel, începând din anul școlar 1998-1999 în locul
trimestrelor apar semestrele, numărul săptămânilor în care elevii trebuie să frecventeze cursurile școlare, rămânând acela și, 35. au apărut de asemenea,
manualele alternative care dau posibilitatea atât elevilor cât și dascălilor să-și pună în valoare capacitatea creatoare, să-și valorifice experiența didactică, să lucreze cât mai diversificat, obiectele de învățământ și numărul de ore afectat fiecăui obiect
fiind în general acela și. a u apărut doar opționalele, însă numărul de ore pe care
un elev trebuie să le stea la ș coală variază între 26 de ore la clasa a V-a și 30 de
ore la clasa a Viii-a săptămânal, un program destul de încărcat. În anul ș colar
2006-2007, din cauza scăderii populației ș colare, cele două ș coli au fost comasate,
elevii claselor i-Viii de la Nămolosa-t ârg fiind adu și la Ș coala Gimnazială Nr.2
Nămoloasa-Sat.
În prezent, Ș coala Gimnazială Nr.1 Nămoloasa este o unitate ș colară cu
personalitate juridică și are în componență și două structuri: Grădinița nr.1 și Grădinița nr.2. Ș coala Gimnazială Nr.1 Nămoloasa are un număr de două clădiri
cu următoarea destinație: Ș coala cu clasele i-iV (Corp a) are în componență o
cancelarie pentru cadrele didactice și patru săli de clasă; Ș coala cu clasele V-Viii
(Corp B) – o cancelarie pentru cadrele didactice, birou secretariat-contabilitate, birou director, patru săli de clasă, laborator aeL, bibliotecă ș colară, sală de sport.
Clădirile au fost incluse într-un proiect de reabilitate, modernizare și extindere în anul 2017, astfel că spațiile de învățământ sunt corespunzătoare din punct de vedere fizic și igienic, au o capacitate suficientă pentru efectivele de elevi, ceea ce permite desfă șurarea programului ș colar într-un singur schimb. o dată terminată
acțiunea de reabilitare a clădirilor ș colare, acestea au fost dotate cu mobilier nou,
pupitre și scaune, înlocuind mobilierul uzat, folosit timp de peste 10 ani; Grădinița nr.1 t ârg-structură, cu o singură grupă mixtă funcționează în localul fostei ș coli
gimnaziale nr.1, care a fost desființată în urma comasării din anul ș colar 2006-

205
Pagini din istoria învățământului gălățean2007 cu Ș coala Gimnazială Nr. 2; Grădinița nr. 2 Sat- structură- funcționează în
localul fostei primării din Nămoloasa Sat și cuprinde o grupă de preș colari mixtă,
având trei săli și o cancelarie.
Școala este dotată cu material didactic suficient (hărți și plan șe), din
resurse proprii și de la i nspectoratul Școlar Județean, care este necesar pentru
o bună desfă șurare a procesului instructiv-educativ, dar și cu componente it
(calculatoare, copiatoare, multifuncționale, videoproiectoare, laptop-uri, flipchart-
uri, retroproiectoare și imprimante), componente audio-video (televizoare, DVD player, stație de amplificare) care fac lecțiile mai atractive. Biblioteca ș colară are o
singură sală în care este depozitat fondul de carte și se împrumută cărți. Biblioteca dispune de peste 5000 de volume pentru cei 200 de preșcolari și elevi, iar evidența este asigurată de bibliotecarul ș colii într-un registru de inventar și se lucrează cu
fișe de împrumut. Baza sportivă dispune de un teren de handbal, care, din păcate,
nu este bituminat, panouri de baschet și teren de volei. Sala de sport, care reprezintă de fapt o sală de clasă, este dotată cu aparatură specifică, însă lipsa unui spațiu adecvat face în continuare greoaie desfă șurarea orelor de educație fizică.
activitatea metodică este organizată la nivelul celor trei colective: Comisia
metodică a educatoarelor/învățătorilor; Comisia metodică a profesorilor; Comisia metodică a diriginților. În fiecare an școlar cadrele didactice încearcă să contribuie
la promovarea imaginii școlii prin participarea cu elevii la olimpiade, concursurile școlare județene și naționale. În fiecare an ș colar se desfă șoară diferite activități
extracurriculare și extrașcolare, conform planificărilor pe fiecare clasă și cadru didactic, coordonate de consilierul educativ, care contribuie direct la atingerea obiectivelor curriculare, ale dezvoltării personale, instituționale și comunitare sau a
celor propuse de principalii beneficiarii ai educației. Cadrele didactice organizează și excursii tematice, în special în perioada programului național ,,Școala altfel’’ , dar și în perioadele de vacanță în diverse locuri ale țării. Colaborarea cu părinții și comunitatea locală este una bună și eficientă, existând interes din partea tuturor factorilor implicați pentru educația copiilor, manifestându-se o bună înțelegere și armonie între toți aceș ti factori.
De la începutul acestui mileniu și până în anul ș colar 2019-2020 au profesat
la Școala Gimnazială Nr. 1 Nămoloasa, cu unitățile ș colare arondate, Grădinița
Nr.1 și Grădinița Nr.2, educatoarele: Șerban tincuța, aurică ionica, Păi ș Felicia,
învățătorii: i ancu e caterina, r ăsmeriță Nicoleta, r ăsmeriță a drian, i oniță
Carmen titiana, onea Florentina, alexandru Steluța, Petrea marina, Călin
Corina și profesorii Pechianu Florin Gigi, r usu m ihaela, Gagea Violeta, Chirilă
Nicu, Paraschiv t ania, a nton Valentina, Serafinceanu r emus, Velev e lena, Gurzu
mihaela, Vicol a lexandra, Lupu Sandu, Bâldigău i onica, Cânepăverde m irela.

206
Pagini din istoria învățământului gălățeanDin păcate populația comunei este foarte îmbătrânită. Sporul natural este
unul negativ, din această cauză numărul copiilor este în permanentă descreș tere,
având ani în care s-au născut doar 10-11 copii și mă refer la cele două sate ce
alcătuiesc comuna.
Directorii care au manageriat ambele ș coli ale localității Nămoloasa în ultimii
100 de ani au fost: i. Gh. Pop, Grigore r ăducanu, a ramă i on, Stănescu Nicolae,
Nădejde ionescu, m arin Nicolae, Bălan Stelian, Cârlan t iberiu, Bălan marian,
murgu i on, Vlad Ș tefan, Curelaru Doina, Constantin m agdalena și Pechianu
Florin Gigi. Ș coala noastră s-a dezvoltat ca o instituție puternic ancorată în viața și
aspirațiile comuniății locale, urmărind relizarea actului educațional întemeiat pe nevoile societății actuale.
Bibliografie:arhiva ș colii
arhiva Primăriei Nămoloasa
monografia comunei Nămoloasa
George i oan Lahovari, Marele dicționar geografic al României, 1898-1902.
Dicționarul statistic al r omâniei din 1912
Notă : mulțumesc, și pe această cale, colegilor mei, prof. Doina Curelaru și
înv. m agdalena Constantin, care mi-au oferit multe informații prețioase.

207
Literatură și artăSecȚiuNea a iii-a: literatur Ă și art Ă
GHEORGHE PETRAȘCU, PICTORUL CARE A
INTRODUS JUDEȚUL GALAȚI ÎN PANTEONUL
ÎNALTELOR V ALORI ALE PLASTICII ROMÂNEȘTI
Ștefan aND roNaChe
„Este unicul mare pictor român ce nu poate fi raportat la nimeni.“
(N. a rgintescu-a mza)
repere biografice
Gheorghe Petrașcu, pictorul care s-a impus prin originalitatea creației
sale, la șapte decenii de la dispariția sa, continuă să dăinuie în conștiința și inima
iubitorilor de frumos din r omânia. a cesta a văzut lumina zilei la 1 decembrie
1872, pe strada Costache Negri, nr. 15, din t ecuci, părinții săi fiind Costache
Petrovici, un modest proprietar de pământ (avea o mică moșie la Boghești, în județul t ecuci), și e lena Bițu-Dimitriu o femeie extrem de sensibilă.
1 În localitatea
de pe malul Bârladului, Gheorghe Petrașcu a frecventat cursurile Școlii Primare nr. 1 de Băieți și ale Gimnaziului r eal (1883-1888).
Primele persoane care i-au remarcat înclinațiile artistice au fost profesorul
de desen t . ulinescu de la t ecuci, precum și fratele mai mare, Nicolae Petrașcu,
viitorul diplomat și scriitor. u lterior, el și-a continuat studiile la Liceul r eal din
Brăila, unde profesorul de botanică t eodor Nicolau, apreciindu-i frumusețea
planșelor pe care le desenase, i-a sugerat să se dedice artei. Deși, inițial, s-a înscris la Facultatea de Științe din București, decis fiind să urmeze cariera dascălului său brăilean, după numai un an, conștientizând faptul că avea înclinații mult mai potrivite pentru pictură, se înscrie la Școala de a rte Frumoase pe care avea să o
absolve în anul 1888, dar fără rezultate dintre cele mai strălucite. Deși îl avusese ca profesor pe G.D. m irea, cele mai multe lucruri a învățat de la mentorul său
Nicolae Grigorescu, artistul cel mai important din epocă, pentru care nutrea un mare respect și l-a admirat întotdeauna.
La recomandarea marelui pictor, m inistrul i nstrucțiunii din acea perioadă,
Spiru h aret, i-a acordat o bursă ce i-a permis să frecventeze, vreme de patru ani,
academia „Julian“ din Paris. educația artistică și-a completat-o însă în secțiile
muzeului Luvru unde a avut posibilitatea să studieze tehnica marilor maeștri

208
Literatură și artăeuropeni, să se familiarizeze cu diversele stiluri în pictură și să se gândească pe ce
drum va trebui să meargă.
Fiind un tip sociabil și cu inițiativă, Gheorghe Petrașcu se alătură altor tineri
români entuziaști care studiau în capitala Franței (Ștefan Popescu, Kimon Loghi și ipolit Strâmbu), punând bazele Societății „ tinerimea artistică“ care a avut un
cuvânt important de spus în promovarea artelor în țara noastră. În cursul anului 1902, după încheierea stagiului de pregătire de la Paris, el întreprinde mai multe călătorii de studii prin europa, cu scopul de a vizita colecțiile muzeelor de artă din
Londra, a msterdam, m ünchen, Viena, Veneția și Florența.
mai multe reușite de ordin plastic (picturi, desene, gravuri) vor marca întâia
etapă a unui drum continuu ascendent al lui Gheorghe Petrașcu. Încercăm să le menționăm într-o ordine cronologică: prima expoziție personală din anul 1900 (elogiată de Ștefan Luchian, i on m incu și de poetul Ștefan Petică); cea de a doua
expoziție de autor, din anul 1903, de la a teneul r omân; participarea la e xpoziția
internațională de pictură de la m ünchen (1906), cronicile elogioase de acolo
influențând opinia publicului iubitor de artă de la noi; obținerea Premiului al ii-lea la Salonul oficial de la București din anul 1909; marele succes al celei de a 5-a expoziții de autor, din anul 1915, de la ateneu. ultimul eveniment a constituit
moment de cotitură în cariera sa de artist. a tunci, spre stupefacția criticilor de
artă, pe parcursul unei singure zile, i s-au achiziționat de către colecționari, și chiar de către oficialități, mai bine de jumătate dintre tablourile expuse pe simeze, fapt ce i-a permis să-și cumpere casa de pe strada Cometei nr. 1 din București. trebuie să amintim faptul că, în tot acest timp, Gheorghe Petrașcu a ținut o strânsă
legătură cu t ecuciul. m ajoritatea vacanțelor de vară din vremea studenției, cât și
unele perioade din anii următori, le-a petrecut pe meleagurile natale. Scriitorul al. Lascarov-m oldovanu își amintește că l-a văzut, în mai multe rânduri, jucând
popice cu prietenii la hotelul „Bulevard“ din preajma Grădinii Publice, dându-ne și câteva amănunte despre ținuta sa de atunci: „cioc pictoricesc, pantaloni bufanți, păr mare, lavalieră în vânt, vorbire fără stânjenire, glume zgomotoase“.
2
mama sa, e lena, deși rămăsese văduvă la vârsta de 36 de ani și își risipise
deja cea mai mare parte a averii pentru întreținerea la studii a celor trei copii ai săi (Nicolae, Vasile, ajuns medic, și Gheorghe), n-a ezitat să mai cheltuie încă 1500 lei pentru a-i amenaja, în anul 1905, un modest atelier de lucru pe lângă casa existentă în via familiei de la Coasta Lupei, sat aflat în preajma târgului Nicorești.
3
aici, în natura autentică din preajma curburii Carpaților, „moldoveanul de
pe platoul Furcenilor“, cum avea să-l numească V .i. Popa4, s-a simțit cu adevărat
liber alegându-și, mai întâi, detaliile semnificative din peisajele care-l înconjurau, adica tocmai secvețele memorabile ce intrau în câmpul vizual al privirii sale

209
Literatură și artăiscoditoare, după care avea să dea curs liber inspirației. Descinderile atât de râvnite
în podgoria Nicoreștilor au fost, pare-se, de un bun augur pentru că tânărul pictor a reușit să plăsmuiască mai multe zeci de lucrări printre care: O casă în Coasta Lupei, Pe moșia de la Nicorești, Țăran cu plugul în vie, Casa vinului, În amurg pe Siret, Biserica Banu din Nicorești, Cramă la Nicorești, Moara lui Stamate, O leliță din Nicorești, Biserica Cenușa – Fântâni sau Seara pe malul Siretului.
5
Din păcate, adevărata oază de inspirație de la Coasta Lupei s-a disipat brusc,
în iulie 1917, când un obuz al artileriei germane, trimis spre linia de apărare a armatei române, a nimerit din greșeală chiar în modestul său atelier, fiindu-i sfârtecate de schije sau incendiate toate pânzele pe care le adăpostise acolo. Pentru că în anul următor, la pierderea deja înregistrată, s-a mai adăugat și decesul mamei, Gheorghe Petrașcu s-a văzut nevoit să întrerupă legăturile sale sentimentale cu tecuciul.
6
ulterior, drumurile vieții aveau să-l poarte prin mai multe zone ale țării
(Sighișoara, Viforita, Câmpulung m uscel, m angalia, t urtucaia, Balcic, Silistra
etc.). Singurul loc de refugiu stabil i l-a oferit străvechiul și patriarhalul oraș târgoviște, aflat nu departe de București, unde, în cursul anului 1920, el a reușit
să-și construiască o casă – atelier (devenită din 1970 casă memorială) pe măsura gustului și posibilităților sale.
Gheorghe Petrașcu a călătorit în mai multe rânduri (1919 – 1921, 1929, 1932
și 1938) prin europa occidentală manifestând o predilecție pentru ținuturile
Cramă din Nicorești

210
Literatură și artăpitorești ale Franței, Spaniei sau i taliei, care aveau să-i inspire nenumărate
peisaje: Catedrala din Senlis, Toledo – Puente Alcantara, v enezia – Ponte Rialto,
Ca d’Oro, Peisaj la Chioggia etc.). Desigur că în pelerinajele sale europene,
Gheorghe Petrașcu a frecventat și muzeele de artă fiind atras de predecesorii de geniu ai picturii pentru care a nutrit o admirație permanentă. Cei vizați au fost corifeii Școlii Venețiene (t izian, t intoretto și Veronese), olandezul r embrandt,
spaniolii e l Greco, Velásquez și Goya, francezii Delacroix sau Daumier, cărora
le-a studiat cu multă atenție tehnica încercând să le descifreze totodată mesajele lor provocatoare. a șadar, ultimii săi douăzeci și cinci de ani de activitate intensă
au însemnat pentru pictor nu numai o acumulare de noi experiențe în domeniul creației (Autoportret cu bereta roșie, Femeie pe malul mării, Natură moartă cu căldări, Femeie în atelier, Nud, i nterior de atelier etc.), ci și o confirmare firească
a meritelor sale de mare colorist. Drept urmare, el a fost invitat să reprezinte românia la Bienala de la Veneția (1924, 1936, 1938), unde i s-au conferit:
ordinul „ coroana r omâniei“ în grad de ofițer (1923) și legiunea de onoare
a republicii Franceze (1932), i-au fost atribuite: Premiul Național pentru
Pictură (1925) și Marele Premiu al e xpoziției u niversale de la Paris (1937). Și
ca un autentic corolar, la toate acestea, s-a mai adăugat și primirea în rândurile membrilor activi ai a cademiei r omâne (1936), el fiind primul pictor în viață
căruia i s-a atribuit o asemenea onoare.
7
expoziția retrospectivă de la Sala „Dalles“ din București, din anul 1933,
care a fost prilejuită de aniversarea a 60 de ani de viață, a adunat circa 400 de creații (picturi, acuarele și desene) din cele realizate în ultima vreme, precum și din colecțiile private, ecourile acesteia fiindu-i extrem de favorabile. a tunci când
românia a fost invitată să organizeze expoziții reprezentative de artă românească
în afara țării, m inisterul Culturii Naționale a apelat, de fiecare dată, la pictorul
Gheorghe Petrașcu, lucrările sale putând fi astfel admirate la Paris, Barcelona, amsterdam, Bruxelles sau Veneția, presa de specialitate din Franța sau italia
aducându-i elogii originalității și calităților de neîntrecut colorist. Pentru a completa biografia sa, trebuie să evidențiem și faptul că, între anii 1929 și 1941, Gheorghe Petrașcu a îndeplinit funcția de director al Pinacotecii Statului.
anul 1942 marchează însă întreruperea bruscă și definitivă a procesului de
creație. o boală degenerativă gravă îi afectează ambele mâini, degetele neputând mânui sub nicio formă pensula. t otuși, el avea să mai participe cu creații realizate
în perioade anterioare la principalele manifestările artistice organizate în București sau în afara țării. a rtistul de o mare probitate profesională și cu o conștiință
morală exemplară, care a plăsmuit o lume fabuloasă de vis ce ascunde taine încă nedescifrate, s-a stins din viață la București, la 1 mai 1949.

211
Literatură și artăinfluențe: formația academică și creațiile marilor maeștri.
odată ce s-a decis să studieze artele plastice, Gheorghe Petrașcu s-a văzut
nevoit să urmeze cursurile Școlii de a rte Frumoase din București. a ici, l-a avut
ca profesor pe pictorul G.D. m irea, un promotor al academismului ce manifesta
interes pentru portrete și compozițiile cu caracter istoric sau alegoric. După
ce a învățat care sunt principalele atuuri ale unei picturi de bună calitate și s-a perfecționat la desen, Petrașcu și-a propus să parcurgă, în paralel, un program de instruire și de pregătire profesională pe cont propriu.
8 idolul său avea să devină
Nicolae Grigorescu, pictorul școlit în Franța, care prin lucrările sale realizate în aer liber încerca să introducă un suflu nou în pictura românească cantonată, până atunci, în romantism ori academism. Studiindu-i îndeaproape creațiile, a încercat chiar să facă copii după unele dintre ele pe care le-a vândut mai apoi la un preț bun, procedura permițându-i să-și asigure o bună parte din cheltuielile zilnice.
9
De altfel, prima sa expoziție personală părea să fie pusă sub semnul influenței pregnante a maestrului de la Câmpina.
În ceea ce privește academia de artă „Julian“ de la Paris, unde venise să
se perfecționeze, între anii 1898-1902, trebuie să specificăm faptul că Gheorghe Petrașcu l-a avut profesor pe Gabriel Ferrier și a lucrat în atelierul lui Bouguereau, tot un academist. a ținut să nu lipsească doar de la cursurile de desen unde dorea să învețe cât mai multe secrete, pentru că restul timpului prefera să și-l petreacă prin muzee ori să viziteze expozițiile, organizate pe strada Lafette de pictorii impresioniști.
10 Ceva mai târziu, într-un interviu, Gheorghe Petrașcu preciza: „…
un pictor adevărat trebuie să studieze nu numai pe maeștrii contemporani, ci mai
ales cu marii dispăruți care au lăsat în muzee dovezi eterne de trecerea lor prin istorie. e u mi-am împlinit vocația cu ajutorul darurilor de la Dumnezeu și firește
cu adăogirile culese din frecventarea asiduuă a marilor muzee.“
11
În desele și lungile sale pelerinaje prin e uropa, Gheorghe Petrașcu a
frecventat cu prioritate muzeele de artă, fiind atras în mod cu totul deosebit de predecesorii de geniu. Dar artistul în formare nu numai că se ducea să-și omagieze înaintașii, el încerca să dialogheze și chiar să polemizeze cu ei, motiv pentru care nu a ezitat să realizeze copii după lucrările lor, știind că doar un astfel de exercițiu îl putea învăța să recreeze o operă interesantă, să descifreze tainele ei și să împrumute din secretele tehnicii folosite de autor, dar și să-și exersese mâna astfel încât aceasta să facă față provocărilor viitoare.
12 Schițele
făcute după unele pânze celebre aparținând lui r embrandt (detaliu după Rondul
de noapte ), tițian (Danae ), rubens (Blana ), Velázquez (i nfanta Margarita la
trei ani, Baltazar Carlos în costum de vânătoare“) sau Goya (Femeia cu ulciorul)
constituie mărturii elocvente în acest sens.

212
Literatură și artăCriticul italian Lionello Venturi a identificat unele afinități de-ale lui Petrașcu
cu pictorul italiano-francez montiticelli, ceea ce nu este exclus ca artistului nostru
să-i fi fost cunoscută creația acestuia. i ată-le: „pasta colorată densă și prețioasă,
puternicile contraste de lumini și umbre, obținută de culoare, […] subordonarea
formei față de contrastele de lumină și de umbră“. Venturi are însă grijă să evidențieze ceea ce îi diferențiază pe cei doi, afirmând că dacă la m onticelli „e pre-
impresionism“, la Petrașcu „e post-impresionism“.
13
identificarea drumului propriu
Dacă inițial și-a făcut debutul sub semnul impresionismului care punea
accentul pe spontanietate și culoare, promotorii mișcării de sorginte franceză arătându-se vrăjiți de lumină și de schimbările ei permanente, pe parcurs, Gheorghe Petrașcu a cochetat și cu experiențele simbolismului, fovismului sau expresionismului
14 după care a găsit de cuviință să se desprindă de toate aceste
influențe, creațiile sale ulterioare pline de originalitate reușind să sfideze curentele la modă din perioada interbelică și să dezvăluie mai degrabă sentimentele și ideile proprii ce aveau să-l inspire.
Devenind un adept al picturii pure, Gheorghe Petrașcu a încercat să valorifice
funcția simbolică a culorii mizând întotdeauna pe puternica ei capacitate de sugestie. Preocuparea sa principală devenise aceea de a căuta, mai ales când era vorba de peisaje, aspecte din natură ce consonau doar cu temperamentul său, „linii armonioase și culori potrivite cu simțământul“ propriu, preferând să utilizeze „culori mai mult închise pentru că așa au lucrat toți pictorii mari“.
15 manifestând un interes aparte pentru
lucrurile încremenite și nicidecum pentru cele aflate în mișcare, el face o adevărată pasiune pentru casele vechi zidite din piatră ce ajung să ocupe aproape întregul spațiu al tabloului ele fiind redate în tușe largi și fără nicio linie precisă de contur.
16
„autoportretul“, care-l înfățișează la vârsta de 50 de ani și care a fost imediat
achiziționat de rafinatul colecționar bucureștean K.h. z ambaccian, pare să etaleze
stadiul măiestriei artistice mereu ascendente la care ajunsese în anul 1923. a idoma
lui r embrandt, unul dintre idolii săi, pe care l-a descoperit pentru prima dată
la Luvru, se folosește de o pastă vâscoasă pe care o aplică în tușe scurte și bine gândite pentru a reda cât mai bine expresia chipului său introvertit și elementele de îmbrăcăminte creând astfel o autentică efigie ce ne trimite imediat cu gândul la busturile din bronz plăsmuite de mâna sculptorilor.
17
Dar dorința de evaziune, Gheorghe Petrașcu nu are în vedere doar lăuntrul
propriei ființe, ci și intimitatea interioarelor, a propriilor spații în care îi place să trăiască și să viseze, ori universul, așa-zis mic, oferit de naturile moarte sau simplele buchete de flori menite să-i încânte ochiul și să-i mângâie sufletul.

213
Literatură și artăNatura moartă reprezintă cu siguranță elementul forte al creației lui
Gheorghe Petrașcu. Pânzele sale inconfundabile cu vase și cărți datorită
pastei îmbelșugate așezată după o tehnică ce-i este proprie, alchimiei și magiei culorilor utilizate, dar și stării sufletești transmise, au reușit să-i seducă pe marii
veneția, 1937 interior, 1927
Pe plajă, 1927

214
Literatură și artăcolecționari din epocă și să fie foarte bine primite de criticii exigenți. Chiar și în
ultimii ani de travaliu artistic, el manifestă o predilecție pentru acest gen, tocmai pentru faptul că îi permitea să se concentreze ceva mai mult asupra materiei, frământării și transfigurării ei prin mijlocirea tușelor viguroase și a culorilor strălucitoare pe care știa să le scoată în evidență aidoma unui bijutier.
18
caracteristicile creației novatoare a lui Gheorghe Petrașcu
După cum bine se cunoaște, Gheorghe Petrașcu a aspirat întotdeauna
să realizeze o creație proprie pe cât posibil asemănătoare din punct de vedere calitativ celei conservate de marile muzee europene ce dăinuie de secole spre satisfacția iubitorilor de frumos de pretutindeni. a cesta pare să fi fost și motivul
pentru care, străbătând continentul, el a ținut să vadă capodoperele plăsmuite de geniile picturii din toate timpurile. a șa după cum afirma criticul Theodor
enescu „în centrul viziunii sale originale“ a stat „o profundă știință a culorii […] pe care el a elaborat-o cu îndelungată, savantă chibzuire, spre a-i acorda rolul predominant pe care simțea că trebuie să-l asume, răspunzând sincerității temperamentului său“
19. apoi, cea de a doua străduință constantă a sa a fost
aceea de a realiza în cadrul tabloului „o structură compozitivă interioară perfect adecvată viziunii sale cromatice originale“.
20 iată, așadar, elemente
care au contribuit la autoritatea atemporală a operelor care îi aparțin. Și tot Theodor enescu ne invită la un exercițiu provocator: „Puneți alături de vreuna din acestea, cele mai strălucitoare, cele mai fascinante izbucniri cromatice cu accente fauves sau expresioniste ale unora din pătimașii coloriști contemporani sau veniți de după el, și veți sfârși prin a observa că din pictura lui Petrașcu, dincolo de coerența ei sensibilă se înalță sentimentul autoritar al unui centru, ce face ca toate elementele compoziției – liniile de forță, luminile […], accentele de umbre, culorile și vibrația materiei, ritmul tușelor […] totdeauna supuse unui amănunt vizual al realului – într-o sinteză dinamică, să se raporteze continuu unul la celălalt…“
21
Deși paleta sa este alcătuită doar din câteva culori, cele pe care le așterne pe
pânză sau carton sunt întotdeauna pline de prospețime și strălucire ele emanând permanent o căldură de-a dreptul surprinzătoare. m ajoritatea peisajelor,
interioarelor și mai ales a naturilor statice dezvăluie pe lângă plăcerea de a picta și dorința insistentă de a adânci, de a pipăi și de a poseda pe cât posibil produsul artistic plăsmuit, creațiile emanând o vibrație plină de însuflețire care nu au cum să te lase sun nicio formă indiferent. a mprenta sufletului său singuratic, dar
curat se regăsește în fiecare din pânzele din ultimele decenii de viață, Gheorghe Petrașcu recunoscând, el însuși, că este un „pictor care cântă pe mai multe

215
Literatură și artăcoarde“, fiecare tablou reprezentând „o nouă coardă a sufletului“ său sensibil și
iubitor de frumos.22
expoziția retrospectivă de mari dimensiuni de la Sala „Dalles“ din București,
din primăvara anului 1933, prilejuită de aniversarea a 60 de ani de viață ai artistului și care a adunat circa 400 de lucrări, a reținut atenția mai multor critici ce au ținut să. a stfel, George o prescu a sesizat „factura rafinată“ a lucrărilor expuse „bazată
pe calitatea pastei și prețiozitatea materiei“
23, oscar h an a apreciat „alcătuirea
tablourilor aproape exclusiv pe tehnica culorilor“24, în timp ce Nichifor Crainic a
avut o reacție și mai entuziastă: „ arta acestui pictor care nu seamănă cu nimeni
între pictori, e un fel de magie ciudată și enigmatică a culorilor ce se acordă între ele“.
25
receptarea operei pictorului de către confrații de breaslă
Parcurgând o bună parte din cronicile prilejuite de expozițiile personale pe
care le-a organizat, de-a lungul timpului, am descoperit și opiniile unor colegi de breaslă. Prima reacție a avut-o, se pare, a bgar Balthazar care-l consideră „cel mai
înverșunat partizan al facturii în pastă“. Îi apreciază „planurile largi, îndrăznețe“ și „culoarea abundentă“, pronosticând afirmarea sa ca „un revoluționar în artă menit să marcheze o epocă în istoria picturii românești“, lucru ce avea să fie confirmat nu peste mult timp.
26 Prestația lui Gheorghe Petrașcu din cadrul expoziției, din
vara anului 1919, a Societății „ tinerimea artistică“, îl impresionează în mod plăcut
pe Francisc Șirato care îi apreciază „elanul tehnic superb“, „coloritul potențat spre fantastic“, precum și „chiagul pictural care e admirabil“. a cesta își încheie impresiile
precizând că atitudinea pictorului „față de natură e cea de luptător“, fapt ce „constituie meritul cel mai de preț“.
27 un veritabil elogiu îi aduce și binecunoscutul
pictor Nicolae t onitza în paginile „ universului literar“ după ce-i văzuse expoziția
personală găzduită de „Căminul a rtelor“ în primăvara anului 1926.
merită să parcurgem măcar o parte din conținutul cronicii avizate ce
încearcă să facă o radiografie a performanțelor de mare colorist: „Petrașcu are – cum foarte puțini au avut la alte neamuri, și nimeni încă la noi – cultul materiilor prețioase. e, din punctul acesta de vedere, un fenomen. […] o pera pictorului
acestuia cuvine-se a fi cercetată de aproape, cu toată amănunțirea atentă a văzului nostru, cu neștirbita înfrigurare a retinei noastre larg dilatată, așa cum cercetăm claviatura de alburi a unei petale de crizantemă sau albastra irizare mozaicată din ochiul drag al iubitei. Vom descoperi astfel frumuseți neașteptate, bineînțeles dacă simțul nostru vizual va fi îndestul de treaz și dacă pasiunea noastră pentru culoare ne va ajuta în această delicată explorare. La Petrașcu, în fiecare lovitură de cuțit, în fiecare urmă de penel e o nesfârșit de variată lume cromatică, trăind

216
Literatură și artăaparte și totuși legându-se cu o surprinzător de logică încuscrire, pentru nunta
feerică a întregului. Petrașcu are acest dar înalt de a ști să păstreze și să răsfrângă, în orice pastă așternută pe pânză, toată prospețimea, tot tumultul, toată furnicarea luminoasă, toată suculenta întrețesătură de sevă pe care o înfățișează natura însăși în toate exemplarele ei vii. […]“
28
Cu prilejul retrospectivei menită să marcheze centenarul nașterii lui
Gheorghe Petrașcu din anul 1972, în catalogul expoziției de la m uzeul de a rtă al
româniei, marele portretist Corneliu Baba face, la rândul lui, câteva remarci extrem
de avizate: „ instinctul său de pictor îl ajută să născocească din orice spectacole
picturale, să dea o mare strălucire materiei colorate, să transforme banalitatea într-o sursă de visare, într-o somptuoasă magie cromatică. […] e preocupat să reverse pe pânză tumultul paletei așa cum simte că o poate face, temperamental, să adune cristale de lumină cu reverberațiile cele mai neașteptate, să le fărâme, să le refacă, să abstractizeze realitate din fața sa pe fiecare centimetru de pânză și să o redea în imaginea unei realități noi. […]“
29
interesante ni se par a fi și aprecierile pline recunoștință și simțire ale lui
Vasile Grigore, remarcabilul pictor din zilele noastre : „De fiecare dată văd pictura lui Gheorghe Petrașcu altfel și de fiecare dată ea rămâne aceeași – misterioasă și solemnă, înțeleaptă și gravă. […] Pictorul atinge inefabilul în materia-culoare, în pastă modelată nu știu cum – născând acele smalțuri din lavă de vulcan ce trezesc în noi fiorul satisfacției spirituale.[…] Cu cât trec anii, pictura lui ne-nvăluie în mister, și contemplarea operei amplifică spiritualul. […] o perele sale au ceva
solemn, acel fior grav și profund al fericirii de a picta, cum Bach făcea muzică, așa cum numai el l-a simțit și înțeles, arătând ce este arta, și acesta rămâne secretul său. […]
30
contribuția criticilor de artă la promovarea creației lui Petrașcu
După cum bine se cunoaște, Gheorghe Petrașcu își datorează ascensiunea
și popularitatea într-o mare măsură cronicarilor de artă profesioniști. aproape că
nu există astfel de specialiști din perioada interbelică care să nu fi avut vreo reacție la contactul cu operele acestuia, ce erau deseori etalate pe simezele importantelor galerii bucureștene.
Pentru a nu abuza totuși de răbdarea lectorului articolului de față, ne vom
limita doar la prezentarea opiniilor câtorva din criticii români importanți, chiar și străini, ce ne pot oferi cheile potrivite pentru înțelegerea mult mai bine a demersului său atât de perseverent și original, cât și pentru descifrarea mesajului artistic transmis de Gheorghe Petrașcu prin mijlocirea creațiilor îndelung gândite: George o prescu, care l-a stimat și s-a străduit să-l facă cunoscut publicului, după

217
Literatură și artăce-i vizitează expoziția, deschisă în mai 1933, afirmă: „Nu sunt mulți pictori în
zilele noastre care să ne prezinte o imagine atât de convingătoare a progresului, a unei dezvoltări armonice, fără salturi și lacune. i ar expoziția de acum ar constitui
un eveniment nu numai la noi în țară, dar în orișicare oraș de artă, oriunde ni l-am închipui.“
31 Și tot el în studiul introductiv la albumul dedicat lui Gheorghe Petrașcu
de către e ditura m eridiane și apărut în anul 1972, amintindu-și de evenimentul
care avusese loc cu mai mulți ani în urmă ține să facă câteva remarci interesante: „expoziția din 1940 arătase în mod evident că ne găsim în fața unui pictor ajuns la
culmea carierei sale. În plenitudinea forțelor, cu toată vârsta înaintată, el mai părea capabil să ne dea opere comparabile cu cele anterioare. […] Fără a renunța la nimic din ceea ce constituie calitatea rară a execuției sale, el dorea să meargă mai adânc cu analiza și expresia, să atingă noi coarde. […] r âvna spiritului său, forța sa de
muncă, echilibrul temperamentului, căldura și hotărârea cu care ataca problemele legate de desăvârșirea unui tablou nu cunoșteau limite. o viață întreagă de muncă fără răgaz, de dragoste de meșteșug, de experiențe împlinite cu entuziasm, stăteau în fața noastră. a tâta perseverență, atât avânt și pasiune pentru artă îi atrăseseră
simpatii și o admirație unanimă.“
32
Petru Comarnescu avusese prilejul să-l cunoască pe Petrașcu, încă de
la începutul anului 1927, când a publicat, în „ rampa“. interviul pe care i l-a
luat. m ai târziu, fiind solicitat să prefațeze catalogul ce menționa participarea
artiștilor români la Bienala de la Veneția din anul 1960, i-a făcut următoarea caracterizare: „Spre deosebire de alți artiști cu o dezvoltare mai rapidă, George Petrașcu, fire meditativă și muncitor neobosit, și-a făurit opere cu o îndelungată răbdare și stăruință, cu o consecvență organică, pornind de la datele experienței și temperamentului său și mereu adâncindu-le. […] Limitată la un număr destul de restrâns, dar pe care pictorul le-a reluat mereu spre a le oglindi cât mai personal și mai măiestrit, concentrându-se asupra acelorași motive și viziuni, opera lui Petrașcu este rezultatul unei adânci trăiri și meditații ale omului, cât și a artistului care a fost.“
33
Criticul francez Jacques Lassaigne, care nu ezitase să-l considere pe Petrașcu
drept „unul din cei mai buni pictori din e uropa“, în articolul intitulat „Note despre
pictura românească“ și publicat în prestigioasa „ revistă a Fundațiilor
regale“34, revine asupra acestuia într-o cronică artistică cu caracter
comparativ făcută expozițiilor lui Gh. Petrașcu și Lucian Grigorescu din cursul anului 1940.
Lassaigne, impresionat de veritabilele „miracole de echilibru și
preciziune“, din ultima lui expoziție de la Sala „Dalles“, încearcă să analizeze cu minuțiozitate intențiile maestrului și transpunerile sale de ordin artistic:

218
Literatură și artă
Case la Sighișoara, 1922
Natură moartă cu căldări, 1935

219
Literatură și artă„Pentru G. Petrașcu, un singur detaliu e de ajuns să meargă spre universal,
o siluetă profilată pe orizont, o luntre pe o suprafață lichidă, un fruct pe o masă, o floare care se detașează spre cer. Cel mai neînsemnat obiect în repaus dobândește o viață intensă și totală. Simțim că această diviziune a lumii poate merge la nesfârșit: arta lui Petrașcu este atât de izbutită, încât poate exprima totul cu aproape nimic. […] e l are o pasiune răbdătoare și fără margini pentru
culorile frumoase, pentru pasta groasă și densă; el ajunge la această manieră care îi este atât de personală, netedă, caldă ca o ceramică lăcuită, lustruită, bine arsă, zgrunțuroasă. Nu mai caută aciditatea, justețea culorii pure, ci se lasă în voia bogățiilor infinite ale nuanțelor surde, pline de reflexe și de străluciri.“ […] Și, în încheierea însemnărilor sale, Jacques Lassaigne ține să precizeze: „Nu cred că se poate merge mai departe pe această cale decât a mers Petrașcu. el a epuizat într-adevăr exigențele materiei.“
35
Nu putem trece cu vederea nici prefața de la Catalogul expoziției de la Sala
„Dalles“, din anul 1940, pe care a făcut-o renumitul critic italian Lionello Venturi. observațiile sale pertinente dezvăluie nu numai caracterul special, ci și exigențele
specifice artistului care, în cursul vieții, s-a bucurat de „simpatii și aplauze“ fără ca el să le fi căutat în mod intenționat: „Privind o pictură de Petrașcu, bagi de seamă că nu ai de-a face cu un om care se risipește fără socoteală, că nu face un pas fără a-l fi măsurat, că dă multă importanță proprietății, că se simte legat de rigoarea morală, ca apărare a proprietății, că are o sensualitate masculină, că are o mare forță de a gusta plăcerea cu o bucurie cu totul lăuntrică, lipsită de acea participare exterioară care e râsul său, și mai rău, veselia. […] Consecințele picturale ale unui astfel de caracter sunt, de exemplu: absența oricărei retorici […]; restrângerea motivelor de inspirație la ceea ce e bine cunoscut, aproape prin obișnuință; excluderea culorilor prea vii pentru nevoia de a le simți mai intime în penumbră; limitarea elementelor din care orice compoziție este construită; dorința unei paste colorate densă și prețioasă care să ateste material calitatea picturii […]“
36
am ținut să evidențiem în cadrul prezentului studiu atât crâmpeile din viața
și activitatea sa, eforturile susținute pentru a-și perfecționa penelul, caracteristicile demersului plastic original, cât și felul cum a fost văzut de colegii săi pictori ori receptat de către specialiști dintr-o motivație întemeiată și anume aceea că Gheorghe Petrașcu merită să fie mai bine cunoscut atâta timp în calitate de artist al esențelor concrete el nu poate fi raportat deocamdată la nimeni. Pildă de muncă tenace și de continuă desăvârșire artistică, Gheorghe Petrașcu rămâne, în mod cert, cel mai mare pictor modern român din prima jumătate a secolului trecut și nu credem că vom exagera deloc dacă vom adăuga și ca unul din cei mai autentici

220
Literatură și artămaeștri ai picturii naționale din toate timpurile, creația sa de mari dimensiuni și
foarte originală constituindu-se într-o sursă inepuizabilă de conotații și sugestii pentru creatorul sau iubitorul de artă.
Note :
1. Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București, 1989,
pp. 87-92 (Cronologie); https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Petrașcu;
informațiile cu caracter biografic, precum și cele referitoare la activitatea
sa, din cadrul părții introductive, sunt preluate în marea lor majoritate din sursele menționate. t otodată, au fost valorificate și mărturisirile pictorului în interviurile
luate de Petru Comarnescu („ rampa“, 21 februarie 1927), Liviu a rtemie („ rampa“,
23 decembrie 1929) și V . Cristian („ adevărul“, 3 iunie 1937) și reproduse în lucrarea
pe care Vasile Florea a dedicate-o pictorului, pp. 121-130; 132-136; 145-147.
2. alexandru Lascarov-m oldovanu, „ amintiri dintr-un oraș moldovenesc“
în „Amintiri dintr-un oraș moldovenesc. Tecuciul în memorialistica scriitorilor săi“,
editura pentru Literatură și a rtă «Geneze», Galați, p. 154.
3 Liviu a rtemie, Cu d. Gheorghe Petrașcu despre el și despre alții (interviu),
în „rampa“, 23 decembrie 1929, republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu ,
editura m eridiane, București, 1989, p. 133.
4. V .i. Popa, G. Petrașcu, în „ ordinea“, 29 mai 1933, republicat de Vasile
Florea, Gheorghe Petrașcu , editura m eridiane, București, 1989, p. 140.
5. identificarea lucrărilor s-a făcut după Catalogul Expoziției G. Petrașcu,
muzeul de a rtă al r .P .r, București, 1957, pp. 19-55.
6. informație furnizată de fiii pictorului: m ariana Petrașcu (artist plastic)
și Gheorghe Petrașcu (prof. univ. la i nstitutul de a rhitectură din București) pe
care i-am însoțit, pe 10 mai 1969, la Coasta Lupei, pentru a revedea ruinele casei bunicilor din via de la Coasta Lupei, comuna Nicorești.
7. Catalogul Expoziției G. Petrașcu, m uzeul de a rtă al r .P .r, București, 1957,
pp. 11-14.
8. Vasile Florea, op. cit., p. 11. 9. idem.
10. Vasile Florea, op. cit., p. 13.11. V . Cristian, De vorbă cu maestrul Petrașcu, în „ adevărul“, 3 iunie 1937,
republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București,
1989, p. 147.
12. Vasile Florea, op. cit. p. 19.13. Lionello Venturi, Întâlnire cu Petrașcu, în „Gândirea“, mai 1938, text
apărut ca prefață și la Catalogul expoziției lui Gh. Petrașcu de la Sala „Dalles“ din

221
Literatură și artăanul 1940, republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“,
București, 1989, pp. 147-151.
14. Vasile Florea, op. cit., p. 21.
15. ibidem, p. 29.
16. ibidem, p. 30.17. ibidem, p. 42.18. ibidem, p. 41.19. ibidem, p. 162.20. i dem.
21. i dem.
22. Vasile Florea, op. cit., p. 136. 23. G. o prescu, Expoziția G. Pătrașcu, în „ universul“, 29 mai 1933,
republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București,
1989, p. 139.
24. oscar h an, Expoziția G. Petrașcu, în „Curentul“, 4 iunie 1933,
republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București,
1989, p. 142.
25. Nichifor Crainic, Pictorul G. Petrașcu, în „ românia literară“, 29 mai 1933,
republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București,
1989, p. 139.
26. [a bgar] Balthazar, Convorbiri artistice – Expoziția Petrașcu, în „ Voința
națională“, 20 dec. 1903, republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura
„meridiane“, București, 1989, p. 108.
27. Francisc Șirato, Expoziția Societății «Tinerimea artistică», în „Sburătorul“,
5 iul. 1919, republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , ed. „meridiane“, Buc.,
1989, p. 120.
28. Nicolae t onitza, Studiu în raccourci , în „ universul literar“, 25 aprilie 1926,
republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București,
1989, p. 128.
29. Corneliu Baba, Gheorghe Petrașcu. 100 de ani de la nașterea sa, în
„Catalogul e xpoziției de la m uzeul de a rtă al r .S.r“, 1972, republicat de Vasile
Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București, 1989, p. 163.
30. Vasile Grigore, Noblețea materiei cromatice, în „ românia literară“,
26 septembrie 1985, republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura
„meridiane“, 1989, p. 167.
31
. G. o prescu, Expoziția G. Pătrașcu, în „ universul“, 29 mai 1933,
republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București,
1989, p. 139.

222
Literatură și artă32. Gheorghe Petrașcu , (colecția „ mica bibliotecă de artă“), e d. „meridiane“,
București, 1982, pp. 28-29.
33. Petru Comarnescu, George Petrașcu, prefață la „Catalogul Bienalei
din Veneția“, mai 1960, republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura
„meridiane“, 1989, p. 160-161.
34. Jacques Lassaigne, Note despre pictura românească , în „ revista Fundațiilor
regale“, iii, nr. 11, 1 nov. 1936, republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu ,
editura „ meridiane“, București, 1989, p. 143.,
35, Jaques Lasasigne, Cronică artistică G. Petrașcu – Lucian Grigorescu,
în „revista Fundațiilor r egale“, Vii, 1 aprilie 1940, republicat de Vasile Florea,
Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București, 1989, p. 153.
36 Lionello Venturi, Întâlnire cu Petrașcu, în Gândirea, mai 1938, text
apărut ca prefață la Catalogul expoziției lui Gh. Petrașcu de la Sala „Dalles“, 1940,
republicat de Vasile Florea, Gheorghe Petrașcu , editura „ meridiane“, București,
1989, p. 150.

223
Literatură și artăȘTEFAN PETICĂ – NOTIȚE BIOGRAFICE
Prof. Antonela Ci ORO iU,
Colegiul Național „ Vasile a lecsandri” Galați
Născut sub semnul unui destin
potrivnic, ce avea să-l răpească, pe nedrept,
la numai 27 de ani, Ștefan Petică a lăsat posterității o creație impresionantă prin diversitatea domeniilor acoperite – poezie și teorie literară, dramaturgie, jurnalism, economie, estetică, filosofie, sociologie – dovedind o mare apetență pentru studiul autodidact, făcut în grabă, cu presimțirea, parcă, a unui sfârșit timpuriu.
a văzut lumina zilei la 20 ianuarie
1877, anul i ndependenței, în localitatea
Bucești, din fostul județ tecuci, și a fost
fiul lui enache (i anache) și al e caterinei
(Catinca). t atăl era agricultor, dar
știutor de carte, (Grigore t ăbăcaru,
primul biograf al poetului, știa, de pildă, că acesta a avut și servicii comunale: notar, picher, scriitor la primărie). „Întâiul simbolist declarat” , poetul „cât se poate de modern”

, după aprecierile lui G. Călinescu, și-a început studiile primare în 1888, la Liești, apoi prima clasă gimnazială la t ecuci, în casele patriarhale ale Smarandei
iaconachi, continuând, din 1889 și până în 1892, în aceeași localitate, în nouă
clădire a gimnaziului real D.a. Sturdza. Între 1892-1896, urmează cursurile liceale; în monumentala sa istorie a literaturii române, G. Călinescu făcea precizarea că, în octombrie 1894, Ștefan Petică era elev în clasa a Vi-a al Liceului r eal
(astăzi, Colegiul Național „Nicolae Bălcescu”) din Brăila. Din acest an datează și primele încercări publicistice, care au văzut lumina tiparului în revista „ munca”;
înființează, în 1895, o revistă de orientare socialistă, „Propășirea” , din care se va tipări doar un număr. Se înscrie în 1898, la Facultatea de Litere și Filosofie și la cea de m atematică din București, fără a obține, însă, licența; G. Călinescu amintea,
în acest sens, că, printre hârtiile pe care, în 1958, le mai păstra încă familia

(altele, ajunse în posesia lui Pamfil Șeicaru, se pare că s-au pierdut) se aflau o legitimație de student al Facultății de Filosofie și Litere din București, eliberată la

224
Literatură și artă23 noiembrie 1902; o carte poștală trimisă tatălui său, în care îi cere documentele
pentru înscrierea la universitate, menționând că în lipsa acestora, va pierde examenele confirmă calitatea de student a lui Ștefan Petică. În carnetul de student, apar numele profesorilor t itu m aiorescu și Constantin r ădulescu-m otru, ale
căror cursuri le-a audiat.
Petică a fost un poliglot, pasionat de studiul limbilor franceză, germană
și engleză; de altfel, titlul poeziei Fecioara în alb, notat în manuscris La creatura di bianco vestita, însoțit de un motto din i nfernul lui Dante (XXVi,
69), dovedește că autorul avea cunoștințe temeice de limba italiană. m ai
mult, se pare că deținea aproape toate cataloagele librăriilor din țară și din străinătate, de la care se aproviziona (deținea un dicționar italian, vita
nuova a lui Dante a lighieri și un volum de u go Fuoscolo – i Sepolcri ).

Dacă ținem cont de varietatea titlurilor comandate din străinătate, acoperind o arie vastă – literatură, filosofie, matematică, psihologie, critică literară și istoria artei – avem înainte profilul unui însetat de cunoaștere, poate cel mai informat om de litere al generației sale. a nalizându-i opera, același G. Călinescu face afirmația
plină de elogii la adresa culturii poetului: „ ideile lui sînt din toate punctele de
vedere remarcabile și solide, superioare epocii sale. ”
a debutat literar în revista „Lumea nouă. Literară și Științifică
1, în 1896,
devenind, ulterior, un fervent colaborator. a nterior, în
1895, scrisese, se pare, o dramă în trei acte, intitulată Păcatul strămoșesc , care urma
să fie prezentată Direcției teatrului Național și care nu
s-a păstrat. „Lumea nouă” anunță, la 3 martie 1898, apropiata publicare a „unui frumos roman psichologic datorat domnului Ștefan Petică, roman care se numește vis primăvăratec .
2 (nu s-a
păstrat). În paginile acestei
1 apărută, cu întreruperi, la București, între 1895-1896, era suplimentul duminical al cotidianului
Lumea nouă , organ al Partidului Social-Democrat. a lți colaboratori: i. Păun-Pincio, N. Beldiceanu,
t. Demetrescu, r . rion, S. Nădejde, V .G. m orțun.
2 vezi N. Davidescu, Ștefan Petică, în Universul literar, București, 4 iunie 1938, p. 5-6, apud Ștefan
Petică, Scrieri, e ditura m inerva, București.
Foto 1. Reînhumarea poetului Ș tefan Petică, în 1924.
În imagine, sprijinindu-se în baston, mama poetului,
Catinca Petică; în stânga, George Tutoveanu
(sursă online)

225
Literatură și artăreviste, a publicat peste 200 de articole, dar a părăsit redacția (și orientarea politică
aferentă), dezamăgit de mișcarea socialistă la care aderase în urmă cu câțiva ani. Lecturile din autori recenți, alături de buna cunoaștere a mișcărilor literare mai noi l-au apropiat de cenaclul Literatorul , condus de a lexandru m acedoski, la ale
cărui seri simboliste participa, atras de boema bucureșteană; a fost, de altfel, între 20 februarie 1899 ianuarie 1900, secretarul de redacție al revistei macedonskiene. Poetul ilarie Chendi, care l-a cunoscut îndeaproape, mărturisea că Ștefan Petică „citise multă literatură mai nouă, franceză și italiană, și m-a uimit cât de bine cunoștea pe tinerii germani. ”
3 În calitate de colaborator la România jună , unde
avea și o rubrică intitulată sugestiv Între luptă și vis, publică, în paginile acestei reviste, o selecție de 20 de poezii din ciclul Fecioara în alb, care va vedea, ulterior,
lumina tiparului, integral, în 1902; volumul cuprindea ciclurile Fecioara în alb,
Când viorile tăcură, Moartea visurilor și a apărut la t ipografia Lucrătorilor a sociați
marinescu & Șerban, în București.
alte colaborări: România ilustrată, (unde scrie fragmente de critică literară);
Depeșa, Apărarea națională, Dorobanțul, Sămănătorul (sporadic), între 1901-1902 (pagini în proză, articole politice și sociologice), Economia națională , Pagini alese,
între 1902-1903 etc. a fost membru al Societății Literare Amicii literaturii și artei române , secretar al Asociației Generale a Presei (din 1902).
Camera mică și umedă de pe strada Sfinții a postoli în care locuia, în 1902,
îl îmbolnăvește de tuberculoză; aici îl găsește, deja grav bolnav, prietenul ilarie Chendi, „cu pieptul încovoiat de tuse, dar cu mintea senină”
4. Ștefan Petică se
întoarce acasă, în satul natal, la Bucești, unde a trecut în eternitate, pe data de 17 octombrie 1904. a fost înhumat, inițial, în cimitirul satului, sub un salcâm falnic, alături de învățătorul D. Popa, un foarte drag prieten al său. Pe crucea din lemn – cuvinte mâhnite și simple: Sub această cruce hodinește robu lui Dumnezeu, Ștefan Petică, 27 ani. În anul 1924, pe 16 octombrie, în curtea bisericii din
Bucești, Societatea Culturală, Ateneul Cultural din t ecuci, împreună cu a cademia
Bârlădeană, au ridicat, în omagiul lui Ștefan Petică, un monument funerar, iar mai apoi, din inițiativa unor inimoși și valoroși oameni de cultură, Petrache Popa
5 și
George t utoveanu6, sub acest monument au fost așezate rămășițele pământești,
reînhumate, ale poetului.
3 vezi ilarie Chendi, Ștefan Petică, în Freamătul, Bârlad,ii, nr. 1-3, 1912, p. 50, apud. Ștefan Petică,
Scrieri, e ditura m inerva, București, p. 197.
4 Ștefan Petică, Scrieri (ediție îngrijită de z ina m olcuț), ed.cit. supra, p. 197.
5 Petrache Popa (103-1996), economist, publicist, memorialist și poet, originar din Bucești, a
publicat, în 1936, volumul Însemnări din armată, în care evocă personalități cunoscute conjunctural, oamenii și locurile natale, evenimente dramatice ca perioada refugiului românilor din Basarabia.
6 George t utoveanu, născut Gheorghe i onescu, n. 20 nov.1872-d. 18 aug. 1957, Bârlad, a fost un
poet român, președinte al a cademiei Bârlădene.

226
Literatură și artăÎn posesia Bibliotecii Județene V .a. u rechia din Galați, se află două cărți
poștale, trimise de Ștefan Petică tatălui său, i anache.
Tată,
Până acum nu s`a putut
face nimic. Eu am să stăruesc.
Ceea ce ți-am făgăduit îți voiŭ trimite în fie care lună. Te rog însă nu-mi mai scrie la slujbă. Nu știi adresa de acasă?
Șt. Petică
Calea 13 Septembrie, 21
Tată,
Te rog trimite trăsura
Sâmbătă 25 curent, la gară, pentru trenul de 8 dimineața. Am bagaj cu mine și nu pot să viŭ pe jos de la gară până acasă. Dacă s-ar întîmpla să scap trenul de dimineață, atunci viŭ cu cel de amiaȡi.
Dar de sigur, am să viŭ
dimineață. Trimite deci trăsura negreșit.
Șt. Petică
BibliografiePetică, Ștefan, Scrieri , e ditura m inerva, București, 1979, (ediție îngrijită de
zina m olcuț;
Călinescu, G.,i storia literaturii române de la origini până în prezent, ediția a
ii-a, e ditura m inerva, București, 1982;
http://www.stefanpetica.ro/cronologia.htmlPresură-Călina, Nicoleta, În căutarea conturării personalității lui Ștefan
Petică la Biblioteca a cademiei române, în http://revista.biblacad.ro/wp-content/
uploads/2017/09/2017_2_1_08.pdf

227
Literatură și artăOBICEIURI LOCALE DE PRIMĂV ARĂ-V ARĂ
SPECIFICE ZONEI DE SUD-EST A MOLDOVEI
Prof. Daniela Gabriela COMAN,
școala Gimnazială „Sfinții t rei i erarhi” Hanu c onachi
Fiecare element al culturii românești reprezintă o moștenire a poporului
nostru care trebuie transmisă și generațiilor viitoare. Valorile culturale ale
româniei sunt păstrate cu sfințenie, mai ales la nivel local, mediul rural fiind cel
care încă reușește să conserve elementele populare și tradițiile transmise.
autenticitatea traiului
la țară derivă din dorința oamenilor din mediul rural de a păstra și a transmite mai departe reguli și obiceiuri din moși-strămoși către generațiile tinere. Satul tradițional românesc a trecut peste perioade istorice dificile, printre care se numără și comunismul, în care identitatea rurală și multe
dintre meseriile tradiționale dispăruseră aproape total. Chiar dacă migrația de la sat la oraș a avut consecințe negative asupra culturii rurale românești, în multe dintre regiunile istorice ale țării au existat familii care încearcă și astăzi să mențină activitățile tipic rurale, cum sunt țesutul, cioplitul, munca la câmp, dar și ritualuri și sărbători cu o semnificație profundă pentru cei care au crescut în acest spirit și pentru cei care îl descoperă și sunt încântați de frumusețea moștenirilor culturale românești.
1. Legarea suratelorSfântul t eodor (Sântoader), sărbătoare cu dată mobilă, este celebrată în
prima sâmbătă a Postului Paștelui. În satul tradițional românesc, perioada dintre Crăciun și Paște era cunoscută sub numele de Câșlegi, un răstimp al distracțiilor, dar mai ales al nunților, lipsit de orice interdicții alimentare. În calendarul bisericesc există două etape care pregătesc postul Paștelui ce va urma: Lăsata Secului de carne sau Săptămâna Nebunilor și Lăsata Secului de brânză sau Săptămâna Cailor lui Sântoader.

228
Literatură și artăÎn prima Săptămână se petrecea din plin, se dădea foc vechiului an întruchipat
într-o sperietoare din paie îmbodobită cu panglici, dar se și batjocoreau tinerii
rămăși necăsătoriți, considerându-se că acum numai nebunii sau proștii satului mai căutau însurătoare, nefăcând-o atunci când se cuvenea, adică în timpul câșlegilor (câșlegi-perioada dintre Crăciun și începutul Postului m are, a Paștelui).
În schimb, în cea de-a doua Săptămână, atmosfera se potolea, iar lucrurile se întorceau la normal. ordinea se instala cu ajutorul Cailor lui Sântoader, niște
reprezentări mitice de temut, care luau chipul unor feciori cu copite și cozi ascunse în haine-cai deghizați în oameni. Se pare că Sântoader ar reprezenta o divinitate agrară cu însușiri de cal năzdrăvan, iar sărbătoarea sa avea loc în preajma primelor semne de primăvară. Sântoader semnifica totodată și un hotar simbolic între anotimpuri, realizând trecerea de la cel rece la cel cald. Cailor lui Sântoader li se consacrau între cinci și douăsprezece zile. ei constituiau elementul de ordine premergător Postului m are, fiind cei care puneau capăt petrecerilor și șezătorilor.
În tot acest răstimp, cât era ținută Săptămâna Cailor lui Sântoader, se practicau o serie de interdicții, atât pentru femei cât și pentru bărbați. Caii sunt de fapt
duhuri bune, destinate reinstalării unei anumite ordini, dar pentru a nu le activa puterea distructivă trebuia să te ferești din calea lor. Fetele nu mai ieșeau în aceste nopți din case pentru a merge la petreceri și șezători, în caz contrar erau lovite de Caii lui Sântoader. e le răsturnau vasele cu gura în jos pentru a împiedica
acestor spirite să se ascundă în ele. Femeile aveau interdicție de a lucra, altfel nu le-ar mai fi crescut părul. Bărbații evitau să lucreze cu obiecte ascuțite, altfel ar fi fost „legați” , adică loviți de dureri reumatice. Femeile însărcinate țineau și ele sărbătoarea, temându-se că altfel le-ar fi durat sarcina douăsprezece luni, ca la iepe. În general, pe cei care lucrau în ziua de Sântoader caii îi călcau în copite, iar fetelor care ieșeau noaptea le tăiau capul. e l este totodată și un simbol erotic: drept
urmare, în zorii zilei de Sântoader fetele își spălau ritualic părul, amestecând în apă tot felul de plante: busuioc, cimbru, leuștean, priboi etc. Părul le creștea lung și frumos, dar trebuia neapărat spălat înainte de răsăritul soarelui, altfel le-ar fi căzut. „ toadere / Sântoadere / Da cosiță fetelor / Cât cozile iepelor», recitau ele.
uneori fetele își ascundeau ligheanul de îmbăiat sub pat, puneau busuioc și puțin
păr sub pernă, așteptând astfel să-și viseze ursitul. Nu este vorba deci de o spălare obișnuită a părului, ci de una rituală, cu valențe purificatoare pentru întreg anul care începea și se sfârșea la echinocțiul de primăvară. a celeași semnificații rituale
trebuie să le fi avut tunsoarea bărbaților și tăierea unei șuvițe de păr de la fete. Părul, mai ales prin ondulația sa, simboliza fuga timpului, iar albirea și căderea lui temporalitatea și succesiunea vârstelor. m odificarea pieptănăturii la fete, ca de
altfel și tăierea părului, exprimă schimbarea, saltul peste pragul anului, dar și peste

229
Literatură și artăpragul vârstelor. Schimbarea pieptănăturii marca la fată la împlinirea vârstei de
paisprezece ani introducerea ei în altă categorie de vârstă, a fetelor mari, cu alt statut în comunitățile sătești tradiționale. Când se piaptănă cu cărare este semn că de aici înainte este ,,fată mare de măritat” . În Sâmbăta lui Sântoader se desfășura, astfel, un scenariu complex de înnoire simbolică a timpului calendaristic, celebrat altădată, mai ales în mediile pastorale, la început de primăvară. La data când era sărbătorit Sântoaderul se separau nu numai vârstele, ci, de cele mai multe ori, și sexele. Printr-un ritual complex, numit „prinsul Suratelor” în m uscel, a rgeș,
Dâmbovița, „înfrățitul și însurățitul” în unele zone ale o lteniei, „însoțirea” în
Țara h ategului, „prinsul verilor și văruțelor” în sudul t ransilvaniei, se realiza
despărțirea copilăriei de tinerețe.
Însurățitul și înfârtățitul este un legământ juvenil legat până la moarte de
puberi (șapte-paisprezece ani), pe alte criterii decât cele de rudenie (prietenie, sex, afinitate sufletească), la Sântoader dar și la alte sărbători, precum m oșii de
Vară, m ătcălău, r ăpotinul Țestelor. Ceremonia, care are o bogată sinonimie zonală
(prinsul Verilor și Văruțelor, Datul de-a Verișoarele, Însoțirea, m ățcuțatul fetelor,
mătcălău și altele), se desfășoară cu sau fără martori, în câmp, la fântână, în cimitir,
în casă, în jurul unui brad împodobit, în grădină, în jurul unui pom care înflorește și rodește, pe grupe mici, de doi copii (două fetițe sau doi băieți), sau pe grupe mari, de zece-douăzeci de copii, fete și băieți laolaltă.
Legământul cuprinde mai multe momente rituale și ceremoniale:
pronunțarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului și al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, îmbrățișarea frățească, ospățul care constă în mâncarea alimentelor rituale (colaci, grâu fiert), joaca sau zbenguiala copiilor. Ceremonia se repetă, în unele zone etnografice, anual, la aceeași dată, până la intrarea în joc a fetelor și băieților.
Persoanele legate veri, văruțe, surate, frați de cruce etc. se întâlneau anual,
după căsătorie, de obicei la sărbătoarea când s-au însurățit sau înfârtățit. După încheierea solemnă a legământului, copiii și apoi oamenii, tineri și bătrâni, își spun până la moarte surată, vere, fârtate, șoală (verișoară) și se comportă unul față de altul ca adevărați frați și surori: se sfătuiesc în cele mai intime și grele probleme ivite în viață, își împărtășesc tainele, nu se căsătoresc cu sora sau fratele suratei sau fârtatelui, se ajută și se apără reciproc până la sacrificiul suprem etc. La moartea suratei sau fârtatelui, sora sau fratele de legământ purta doliu și, local, împlinea un ritual de dezlegare, asemănător oamenilor lunatici. i n zona de sud a
moldovei, tradiția cerea ca în ziua de Sântoader părul fetelor să fie spălat cu apă în
care s-au pus diferite plante cu valențe purificatoare, apotropaice: busuioc, pelin, leuștean. Busuiocul considerat a deschide anul vegetal era folosit pentru a aduce

230
Literatură și artădragostea:,,să tragi unul la altul ca dragostea la busuioc” . acest ritual era neapărat
însoțit de dorința repetată cu voce tare:,, t oadere, Sântoadere, / i a cosița fetei /
Dă cosița iepei. / t oadere, Sântoadere, / i a cosița fetei / Dă cosița iepei, / t oadere,
Sântoadere, / Dă cosițe fetelor / Cât cozile iepelor” pentru ca părul fetei să crească
frumos, sănătos. Dacă acest obicei se regăsea pe aproape întreg ținutul Galațiului,
cel al însurățirii doar pe alocuri s-a practicat. a fost descoperit în localitatea Piscu sub denumirea de ,,legarea suratelor” . a prins contur din cele relatate de lelea Nicuța Busuioc. În preajma sărbătorii de Sântoader dacă două fete mari se înțelegeau bine și se admirau reciproc își propuneau să devină surate pe viață, surată reprezentând o soră, dar nu de sânge. Cum procedau? Se întâlneau mai multe fete cu vârste de la opt la paisprezece ani la o fântână sau sub un copac care înflorește și se formau două șiruri. Pe fondul cântecului „Sora” avea loc însurățirea. În timp ce cântau, cele două șiruri de fete se așezau în semicerc. u na dintre fete
care avea în mână o strachină se plimba prin fața celorlalte solicitându-le să lase în strachină câte un obiect cu valoare simbolică. După ce a strâns toate obiectele, le scotea pe rând, precizându-le proveniența. Solista spunea: „ aista-i inelul suratei
mari, o rugăm să ne cânte un cântic, iar aista-i șervetul suratei miși; să vedem dacă a învățat cântecul suratei mari” . Cele două surate cântau. De fapt, surata cea mare o învăța să cânte pe surata cea mică melodia „Colo-n vale la r izina” . În acest timp,

231
Literatură și artăsurata mare își lua câteva fire de păr din cosiță și le dădea suratei mici, iar aceasta,
la rândul ei, își dădea firul fetei alese de ea, în felul acesta ele deveneau surate. a poi
grupul cânta „ trec flăcăi cu cai la apă” , timp în care se termina însurățirea celorlalte
fete din grup. Suratele rămâneau surori până la moarte. De asemenea, acest obicei era de multe ori însoțit și de „ hora m ărțișorului” . Fiecare fată își punea mărțișorul
pe o creangă de salcie. Desfășurându-se în preajma Paștelui, uneori se cântau și colinde pascale. a ceste două obiceiuri, cel al spălatului pe cap de Sântoader și al
atârnării mărțișorului pe o ramură sunt prezente și astăzi.
2. Sânzienele/DrăgaicaÎntocmai ca Pământul, calendarul popular al românilor se rotește după
Soare, cel care leagă și dezleagă anotimpurile, înfrunzește și desfrunzește codrul, reactualizează timpul sacru, naște făpturi mitice, acte de divinație și propițiere, ritualuri și ceremonialuri complexe. Solstițiul de vară va marca apogeul drumului solar, când astrul se va afla la zenit, punctul cel mai înalt al boltei cerești, apoi va aduce ziua de Sânziene, când soarele joacă de bucurie pe cer imediat ce răsare, iar la amiază încremenește în loc, înflăcărat și biruitor, stăpân suprem al cerului și al pământului.
La fiecare sfâr șit de iunie românii a șteaptă cu mare bucurie două sărbători:
Sânzienele și Sânpetru de vară (m arcel Lutic). „ ambele sărbători fac parte dintr-
un scurt ciclu de renovare rituală a timpului, nu întâmplător aflându-se în preajma solstițiului de vară, una din cumpenele prin care trece, personificat desigur, anul născut în noaptea Sfântului Vasile“. După cum a menționat m arcel Lutic, „sub
numele «sânziene» se ascund trei elemente strâns legate între ele. Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de «harnice» în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii și apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu acela și nume.
ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai
ales în sudul r omâniei, și Drăgaica“.
Sânzienele sau Drăgaica, singura sărbătoare păgână admisă în calendarul
creștin-ortodox, sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului i oan
Botezătorul. Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar, fiind adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o horă. Denumirea este preluată probabil de la Sancta Diana, zeița silvestră. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe. Numele sărbătorii ar putea deriva din Sancta Diana, ce s-a transformat ulterior în Sânziana, sau Sanctus Dies Johannis, adică ziua

232
Literatură și artăSfântului i oan de vară. această echivalență, oricât de probabilă ar fi ea, nu
este încă demonstrată, dar nu este nicio îndoială că sub numele roman al
Dianei s-ar ascunde, sincretizată sau nu, o zeiță aborigenă. or cultul acestei zeițe a supraviețuit după romanizarea Daciei și numele de Diana se găsește în vocabula românească zâna. Diana Sancta din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (<San(cta) Diana), figură centrală a folclorului românesc. Continuitatea religioasă și lingvistică a fost asigurată mai ales datorită faptului că procesul de transformare a avut loc într-un mediu popular, adică rural (campestru și silvestru). Nu este exclus ca în vremuri îndepărtate populația din munți să se fi întâlnit la momentele solstițiale (Sânzienele) sau echinocțiale pentru a săvârși ritualuri închinate Soarelui. m egaliții din m unții Călimani pe care s-au
descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi mărturii în acest sens. Sărbătoarea se mai numeș te în unele locuri Cap de Vară, pentru că
acum soarele ajunge la apogeu și este începutul verii. Sânziana sau Drăgaica
este o divinitate agrară, protectoare a lanurilor înspicate de grâu și a femeilor măritate. Se na ște la 9 martie, echinocțiul de primăvară în Calendarul iulian,
ziua morții Babei Dochia, creș te și se maturizează miraculos până la 24 iunie,
ziua solstițiului de vară în Calendarul gregorian, când înfloreș te planta ce-i
poartă numele, sânziana sau drăgaica.
tot Sânziene sau Drăgaice este denumită sărbătoarea populară închinată
zeiței agrare cu aceste nume, care ocroteș te recolta, una dintre cele mai populare și
îndrăgite serbări câmpeneș ti prilejuite de solstițiul de vară, care marchează mijlocul
verii agrare. Numele de Sânzâiana este folosit în o ltenia, Banat, t ransilvania,
Bucovina, m aramureș și nordul m oldovei. Drăgaica – similară cu Sânzâiana,
este numele unui personaj mitologic din acela și ritualul agrar practicat însă în
moldova de sud și centrală, muntenia și Dobrogea tot la această dată. Numele este
de origină slavă – Draga însemnând frumoasă, dragă. Prima descriere a credinței populare legate de acest personaj și serbărilor dedicat acestuia i se datorează lui Dimitrie Cantemir și cărții sale Descriptio m oldaviae.
Serbarea Sânzienelor sau Drăgaicele este denumită în limbaj popular și
amuțitul Cucului. interesant de știut – cucul cāntă doar trei luni pe an, de la
echinocțiu de primăvară (care coincide cu sărbătoarea religioasă Buna Vestire sau Blagoveș tenie), pānă la solstițiu de vară – Sânziene (sărbătoarea Sfāntului
ioan Botezătorul – 24 iunie) . Când cucul încetează să cânte înainte de Sânziene
înseamnă că vara va fi secetoasă. Pasărea oraculară a românilor amuțeș te și pleacă
în munte, se transformă în uliu și se răzbună pe toate celelalte păsări cântatoare. uneori Sânzienele îi mai dezleagă limba să mai cânte o data și dupa 24 iunie, dar
numai de rău cânta atunci pentru cine-l aude.

233
Literatură și artăexistă multe datini sau superstiții legate de Sānziene. Cele mai multe dintre
ele se referă la fertilitate, sănătate și dragoste. i maginația populară a închipuit
Sânzienele ca pe ni ște fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobș te prin păduri sau
pe câmpii. „ ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și
buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante
de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc“. (m arcel Lutic). a flându-se sub semnul unei tainice
antropomorfizări a plantei cu același nume, Sânzienele coboară pe pământ în această săptămână, punând stăpânire pe văzduh în ziua de 24 iunie. Sunt zâne bune
iar oamenii le iubesc și nu se tem de ele. Le cheamă pe nume și le alintă în felurite chipuri: reginele h oldelor, Doamnele
Călușarilor, m ireasele,
impărătesele… În unele
locuri li se spune Drăgaice, însă în cea mai mare parte a țării, Sânziene. m ircea e liade
este de părere că Sânzienele continuă un cult roman închinat zeiței Diana (Sanctae
Dianae), venerată și pe teritoriul Daciei. Despre ele se povestește că intensifică parfumul florilor, măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac, apără copiii de boli, cresc bobul grâului, sporesc rodul pământului, alungă grindina, înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor prunci frumoși iar fetelor mari, ursitul. În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, cu păr galben și rochii de abur, adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. În această noapte, zboară prin aer sau se prind în horă pe pământ. a u puteri magice și atingerea lor e binefăcătoare,
„dau puteri” deosebite florilor și buruienilor care devin plante de leac, împart rod holdelor, înmulțesc păsările și animalele și apără semănăturile de grindină.
Sânzienele, spre deosebire de iele, sunt zâne bune. a cestea fac parte din aceea și
„familie“ cu dânsele, drăgaicele, vâlvele, iezmele, rusaliile, nagodele,vântoasele. Sânzienele sunt și mici flori de câmp galbene cu patru petale a șezate în formă
de cruce, motiv pentru care se spune că această plantă este binecuvântată de Dumnezeu. e ste considerată simbol al Soarelui, luminii și vieții. Īn primul rānd
este floarea respectivă (Gallium verum sau Gallium mollugo – după culoarea galbenă sau albă), frumos mirositoare, care înfloreș te în preajma solstițiului de

234
Literatură și artăvară, în perioada pârguirii cerealelor, având numeroase întrebuințări în medicină
și cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat anume proprietăți mistice, fiind folosită īn practicile magice efectuate īn noaptea premergătoare zilei Sfāntului i oan Botezătorul. Florilor li se mai spune și drăgaică, floarea lui
Sântion, au gust amar, dar mirosul lor e dulce, asemănător cu cel al fânului proaspat cosit sau al mierii de albine. Sunt iubitoare de soare, cresc pe coastele însorite, în fânețe, poieni, lanuri de grâu sau la margini de pădure și î și scutură
polenul auriu la cea mai mică atingere. Se culeg doar vârfurile înflorite ale tulpinilor, pe toată perioada înfloririi, din iunie și până în septembrie. „ oamenii
fac ceai din sânziene și îl beau, le dau flori de sânzine animalelor să mănânce ca să fie apărate de boli” (Janeta Ciocan). Cine nu cinsteș te Sânzienele, adică cine
nu le culege, nu împleteș te cununi și nu le aruncă peste casă sau nu face niciun
alt obicei din nenumăratele tradiții existente, î și atrage pedeapse din partea
„zânelor” bune. În acest caz, Sânzienele împră știe vijelii, grindină și distrug
recolte. Fetele se tăvălesc goale în roua dimineții. Fetele nemăritate obi șnuiau
să se spele dimineața, în roua sânzienelor, ca să aibă copii. „Fetele dezbrăcate se tăvăleau în iarbă ca să fie fertile” (Janeta Ciocan). Ș i femeile se spală în apă
curgătoare ca să fie curate de această sărbătoare. Nu oricine are dreptul să culeagă această plantă, doar copii și femeile ajunse la menopauză. a ltfel, î și pierd
puterea plantele. În această noapte, de 23 spre 24 iunie, fetele nemăritate î și pun
la căpătâi flori de Sânziene în speranța că î și vor visa ursitul, adică jumătatea.
Cununa peste casă arată cât trăieș ti. După ce sunt culese, florile de Sânziene se
împletesc și se aruncă peste casă. „Cununile care rămân pe casă, undeva sus,
pe acoperi ș, înseamnă că acele persoane care le-au aruncat vor trăi mult. Cele
care ajung în partea de jos a acoperi șului înseamnă viață scurtă. i ar cununile
care cad de pe acoperi ș vestesc sfâr șitul apropiat al celor care le-au aruncat”
(Janeta Ciocan). Florile de sânziene se împletesc sub formă de cruce, se duc la biserică și se sfințesc, iar apoi se pun la „crucile” drumului (pe drumurile din afara satului, unde se află pământurile pe care le lucrează sătenii) ca să rodească holdele și recoltele. „Călare” pe foc, oamenii mai aruncă de pe munte roți de foc care luminează noaptea și se sting jos, în apa râului. Dacă fetele î și pun Sânziene
la căpătâi, flăcăii fac, în aceea și noapte, foc doar din lemn de brad. Î și iau ni ște
bote pe care le transformă în făclii și le leagă în jurul lor, iar apoi sar peste ele. „Se creează impresia că sunt călare pe foc. t oate aceste obiceiuri și superstiții
de Sânziene sunt un omagiu adus soarelui, o sărbătoare a soarelui, care, acum, se află la puterea sa maximă, iar prin aceste ritualuri se încearcă întărirea lui” , explică etnologul. Femeile căsătorite aveau alte griji, astfel că î și înfă șurau cu
sânziene (Galium verum) mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului.

235
Literatură și artăFlăcăii și bărbații își încingeau brâul cu o cunună împletită din pelin (a rtemisia
absinthium) pentru a nu avea dureri de spate când coseau iarba. a tât fetele, cât
și femeile, fără deosebire, î și puneau în păr sau în sân floarea de sânziene, pentru
a atrage atenția asupra frumuseții lor. În dimineața Sânzienelor fetele se scăldau
în rouă din zone neumblate. r oua sânzienelor era strânsă de femei vârstnice
într-o cârpă albă, din pânză nouă, apoi pânza înrourată se storcea într-o oală nouă. În drum spre casă, femeile vârstnice care adunau roua nu vorbeau deloc și mai ales trebuiau să evite oamenii în drumul lor spre casă. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu roua dimineții de Sânziene era sănătos și atrăgător peste an. De asemenea, fetele obi șnuiau, în timpul zilei considerată o
perioadă extrem de benefică, să se supună descântecului de întors inima unuia către altul, de unde se poate vedea că aproape toată ziua era dedicată în special iubirii. În medicina populară, sânziana este folosită împotriva multor boli, dar aceasta trebuie culeasă în zorii zilei, iar planta trebuie să fie înrourată. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii fragili și bolnăvicioși, acest procedeu fiind folosit și pentru tratarea frigurilor. În tradiția populară se crede că roua căzută pe flori în noaptea de Sânziene vindecă bolile de ochi și de piele. Sânzienele sunt numite Drăgaice în zona de sud a țării. În diversele zone ale țării ele sunt denumite precum: a lbele, Împărătesele Cerului, Doamnele Cerului,
minunatele, Frumoasele, Domnițele, Sfântuțele, Stăpânele, m iresele Soarelui,
măiestrele, m ilostivele, Sfintele m ari, Silvanele, Vitezele, Bunele, Binefăcătoarele,
Șoimanele, m agistrele, Pădurenele, Codruțele, Luminoasele, r eginele h oldelor,
Dărdaicele. După ziua de celebrare a Sânzienelor apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă, și anume scade ziua, creș te noaptea, se usucă rădăcina
grâului paralel cu coacerea bobului în spic, răsare pe cer constelația Găinu șei
(Cloș ca cu Pui), florile pierd din mirosul și puterea lor tămăduitoare de boală,
cucul încetează să mai cânte, iar prin păduri apar licuricii.
Folclori șii atestă că īn basmele românești se păstrează două nume derivate
din Sânzâiana: i ana Sânzâiana și ileana Cosânzeana. În noaptea de Sânziene,
se spune că înflorește feriga (Pteridophyta), a cărei floare strălucitoare se păstrează pentru descântece și leacuri. t ot atunci, la miezul nopții, înflorește și
iarba-fiarelor (Cynanchum vincetoxicum) cu care se pot descuia toate lacătele. Datinile româneș ti ale Sărbătorii Sânzienelor, indică cu claritate că acestea
sunt reminiscențele unor misterii preistorice. Sărbătoarea de Sânziene pare a fi direct asociată cu Lumina, cu Focul și Soarele, cu Sacrul și Profanul, cu Cerul și Pământul, cu viața însăși. De Sânziene se celebrează de fapt conectarea cu Natura și cu Viața, cu Spiritul intuitiv românesc, cu miraculosul însuși și cu
atemporalul. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau

236
Literatură și artăînapoi, adică nu mai cresc deloc, căci natura se îndreaptă către un alt solstițiu:
cel de iarnă.
Jocul drăgaiceiJocul Drăgaicelor a fost atestat pentru prima dată în m oldova de către
Dimitrie Cantemir (Cantemir, 1973, p. 341). Drăgaica pare să arate numele (zeiței) Ceres: „într-adevăr, în timpul când grânele încep să se coacă, se adună
toate fetele din satele vecine și aleg pe cea mai frumoasă și pe cea mai chipeșă dintre ele, dându-i numele de Drăgaică. Pe aceasta încoronând-o cu o cunună de spice, împodobită cu mai multe marame brodate cu măiestrie o însoțesc cu mare alai pe ogoare. Împodobită astfel, întinzând mâinile și punând maramele în bătaia vântului, încât pare să zboare, Drăgaica se întoarce de la câmp acasă, străbătând cu cântece și dansuri prin toate satele prin care trecuse cu alaiul, înconjurată de toate celelalte fete care o numesc deseori în cântece deosebit de frumoase, sora și stăpâna lor. ” z eiță agrară ce protejează lanurile de grâu și femeile măritate,
Drăgaica este invocată de fecioare la vremea căsătoriei și de neveste cu copii în
brațe, în timpul dansului ei nupțial, Jocul Drăgaicei. ,,În obiceiurile, credințele și
folclorul românesc, Drăgaica păstrează amintirea m arii zeițe neolitice, divinitate
lunară, echinocțială și agrară, identificată cu Diana și i uno în Panteonul roman și
cu h era și a rtemis în Panteonul grec” , precizează i on Ghinoiu. a laiul său nupțial
este format din zâne fecioare și din fete frumoase, iar în sudul m unteniei, fata
care joacă rolul zeiței este îmbrăcată ca o mireasă, purtând rochie albă și cunună împletită din flori de sânziene pe cap, însemn al cununiei. În timpul ceremoniei nupțiale, zeița aduce rod grâului, vindecă bolile și suferințele oamenilor, în special pe cele ale copiilor, apără lanurile de grindină și de vijelii și urseș te fetele de măritat.
Când i se nesocoteș te ziua însă, devine o forță distructivă, stârnind vijelii, lăsând
culturile fără rod și florile fără leac. Din spicele de grāu și alte șapte plante diferite
cum ar fi: pelin, verbină, busuioc, sunătoare, ferigă, soc, cicoare, salcie și neapărat florile de Sânziană fetele tinere împletesc cunune (semnul cercului). Purtate pe cap de o fecioară, aceasta reprezenta zeița agrară în dansul denumit Jocul Drăgaicei, care se execută ritual de către fete tinere la această serbare florală, cu caracter câmpenesc. Până în anul următor cununele sunt agățate la u șa de intrare a casei,
la fereastre, la stâlpii porților, la pietrele de hotar și pe crucile mormintelor, cu semnificația de a apăra oamenii, animalele și recolta de forțele nefaste, malefice, de
stihiile naturii – grindină, inundație, furtună etc.
Fetele se îmbracă de sărbătoare, î și pun marame albe pe cap și coronițe din
flori galbene cu spice de grâu. La brâu se încing tot cu flori de drăgaică/sânziene, iar în mâini țin spice de grâu și seceri. După ce se întorc în fugă de la câmp,

237
Literatură și artăfluturându-și maramele, la intrarea în sat, le a șteaptă flăcăii cu ulcele cu apă și
le stropesc. a poi se încinge h ora drăgaicelor, la care se prind numai fetele care
au participat la datină. u neori, Drăgaicele plimbă hora lor pe la unele case din
sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poartă o cruce înaltă, numită
Steagul Drăgaicei. e l este făcut dintr-o prăjină înaltă de 2-3 metri, care are la capăt
o cruce împodobită cu flori de sânziene, pelin, spice de grâu și îmbrăcată ca o
păpu șă. Pentru a fi feriți de boală, copiii mici sunt dați de mamele lor în brațele
Drăgaicelor, pentru a fi jucați.
Pe vremuri, alaiul era format din două sau patru fecioare, însoțite de un
flăcău care le cânta din fluier, dar care nu avea niciun rol în desfă șurarea jocului.
În timpul dansului, fetele fluturau o năframă, iar în unele sate din sudul țării, cetele purtau și un steag împodobit cu basmale colorate, usturoi și spice de grâu. În județul t eleorman, după cele mărturisite de h oria Barbu o prișan, steagului
i se ata șa în vârf o cruce de lemn, pe brațele căreia se legau mărgele, brățări și
hăinuțe de copii. În timpul jocului, mamele dădeau hăinuțe ale copiilor spre a fi puse pe steag și jucate, iar florile de sânziene, care nu lipseau nici ele de pe steag, confereau calități purificatoare. După Jocul Drăgaicei, apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă: lungimea zilelor începe să scadă și să crească cea a nopților, se usucă rădăcina grâului odată cu coacerea bobului în spic, florile î și pierd din
miros, iar cucul încetează să mai cânte. e ste însă perioada la care holdele de grâu
sunt în pârg, înainte de recoltat, aici avându-și originea și semnificațiile legate de fertilitate, printr-un transfer al fertilității în dublu sens, vegetal și uman. m arcarea
acestei sărbători populare la dată fixă, respectiv la 24 iunie, se suprapune și peste maturizarea timpului, la solstițiul de vară. o dată cu acesta, se maturizează și recolta,
astfel că, în unele zone, în ritualul jocului era introdusă și o coasă, semnificația acesteia trimițând la secerarea plantelor care și-au împlinit menirea.
Locuitorii din sudul m oldovei își mai amintesc vag de acest obicei. Îl prezintă
ca pe un obicei vechi legat de coacerea grânelor, de maturizarea holdelor, dar și un obicei câmpenesc de petrecere, ca o sărbătoare populară. Nu este cunoscut în forma mulțumirii pentru bogăția semănăturilor, ci se face referire la floarea de scai folosită pentru aflarea ursitului.
Doar pe alocuri se mai precizează despre realizarea, în ziua de Drăgaică/
Sânziene a unei clăi din doisprezece snopi (loc. Piscu) puși în formă de cruce după care gospodarul pleca acasă și nu mai lucra în acea zi. t ot ce își mai aduc aminte este
că se desfășura în preajma zilei de 24 iunie. Fetele mergeau la câmp pentru a aduna flori de drăgaică bune de leac, din care își făceau coronițe sau buchete. Fie utile în practici tămăduitoare, fie pentru a-și visa ursitul, fie pentru a atrage atenția asupra frumuseții lor, florile de drăgaică erau considerate a avea puteri miraculoase.

238
Literatură și artăioana Busuioc, n. 1941, com. Piscu, Galați: „Drăgaica… scai de Sânziene…
sămbătă seara, adunai trei scai și-ți spui câte o dorință la fiecare… se pune și
este adevărat… unele femei pun la streașină, altele sus pe casă, dacă crește până dimineață se îndeplinește dorința pusă… De secerat… am auzit… tot în ziua de Drăgaică se începea seceratul la orz, se făcea o jumătate, nu o claie, cam 12 snochi, o jumate și cu 12 se făcea 24 ca să ajungă la ziua aceasta de 24, de Drăgaică. În ziua de Drăgaică se începea seceratul la orz și nu la grâu… în această zi se muncea… se ducea lumea la prășit, iar dacă voiai să o păstrezi cu sfințenie, te duceai în floarea soarelui și te plimbai în ea dintr-un capăt în altul și te duceai acasă, aista era „ rodul
Floarei” .
Marin Nicolae, n. 1923, com. l iești, Galați: „ … la Drăgaică/ Sânzienili, se
făceau cununi, se duceau pe câmp fete și băieți de se întâlneau, că floarea sânzienii era pe vale…când înflorea ea… îngălbenea pământul…era bună de ceai… și făceau
cununiți, cântau, petreceau… plecau după masă, fete la 14-15 ani… Sânzienili erau
pentru fete mai mari… era ca o petrecere câmpenească… era pentru măritat… era o floare galbenă, dar și movie… și veneau de la câmp cu coronițele pe cap… ”
iordana Boboc, n. 1929, com i vești, Galați: „… de Drăgaică… Sânziene… nu
aveai voie să te duci la câmp, era o joie primejdioasă… știu… eram căsătorită și am mers la câmp și când ne-am întors acasă a început boul să zgâlțâie și… de atunci n-am mai mers la muncă în ziua aiasta… în rest puteai să faci treabă prin curte… dar să nu speli sau muncă la câmp. ”
ioana Paraschiv, n. 1939, com. c uza-Vodă, Galați: „… Sânzienele sunt
însemnate, înainte te duceai la biserică, chemai două-trei femei și le puneai la masă că zice, sunt Sânzienele și le dai lor de mâncare, dacă nu le dădeai, nu ieșea anul bun. ”
Vasilica c ocei, n.1931, sat Hanu-c onachi, com. Fundeni, Galați: „… se
duceau și secerau câte un snop de grâu, orz, ce aveai, se duceau în câmp și făceau snopul întâi, un maldăr și apoi începea seceratul… dar în ziua de Drăgaică, se făcea snopul și-l lăsa acolo pe brazdă. Se făcea coroană de grâu și flori, din acelea galbene și-și puneau fetele coronițele pe cap și veneau apoi cu ele în sat… purtau coronițele pe cap până seara… dimineața se duceau în lan să secere, nu era bine să te prindă Drăgaica pe deal. t e duceai, îți făceai treaba și te întoarceai în sat ca să nu deie
într-un ceas rău… este și floare care se cheama „Drăgaică” , mirosea ghine, este și de leac, galbenă… miroase a miere de albine… cu secera taie snopul la câmp și acolo își făceau coronițele și le puneau pe cap și veneau în sat înapoi și mergeau împreună la masă, apoi făceau și o horă a fetelor înaintea casei. Până la Drăgaică, femeia care a avut copii morți, nu avea voie să mănânce mere până la această zi, când mergea la biserică să sfințească merele preotul. Dar nici bătrânii nu mâncau până atunci. ”

239
Literatură și artăMargareta Moșescu, n. 1944, sat Hanu-c onachi, com. Fundeni, Galați:
„… obicei vechi legat de coacerea grânelor, nu are dată concretă, este în postul
Sfântului Petru și Pavel… în această zi… eu așa am auzit că se împarte cu castraveți, mere, drăgăicuțe (mere văratice mici). Fetele împodobite cu cununi de spice și flori, cu basmale în diferite culori, numite „Drăgaice” umblă prin sat, din ogradă în ogradă și cântă: „ hai Drăgaică să lucrăm/ h oldele să secerăm/ r oadă mare
s-adunăm/ C-a venit vara bogată/ Cu câmpii îmbelșugată/ a u sosit Drăgaicele/ Să
secere spicele/ t oate fetele hărnicele/ Gingașe și frumușele” .
Vasilica Munteanu, n. 1936, com. l iești, jud. Galați: ,,… era t oderică…
vinia cu câti un braț și li dădia la fimei… că era bună floarea de leac……de Drăgaică toată lumea era la muncă, la seceră… dar dacă cădea marțili sau joili di la Paști… nu trebuia să muncești… că te trăznea… mă, fulgerul ista s-adună numai aici…s-a dezbrăcat m arin t ecuță de cămeșă și-a pus-o pe-un mărăciniș… i-a făcut cămeșa
praf… c-a muncit în zi de Drăgaică…erau zile care se respectau…
Mărăcineanu Nina, n. 1954, sat Hanu-c onachi, com. Fundeni, Galați:
„ … era spin așa…o punea la streașina casei și până dimineața creștea… părinții făceau pentru membrii familiei pentru a avea noroc în viață. De Sânziene se făcea horă, se făceau coronițe cu ceva flori tămăduitoare… spinul îl tăiau de cu seară și-l puneau în streașină, și pe urmă a doua zi, dacă el era viu, spuneau că se mărită fata degrabă, dacă era veșted nu se mai mărita anul ista… spinul dacă înflorea până a doua zi, fata era norocoasă, dacă nu, fata mai aștepta. ”
3. Căluianul (Scaloianul)a treia săptămână de după Paști aduce unele dintre cele mai fascinante
și misterioase obiceiuri din Calendarul popular al românilor: Paparudele și Căluianul. m ai multe studii etnologice comparate demonstrează că, inițial,
Căluianul și Paparudele s-au numărat printre ritualurile de inițiere pentru tinerele fete, transformându-se în timp în ceremoniale agrare de primăvară. La origine Căluianul a fost un ritual de inițiere, probabil de sorginte tracă. Legendele tracice spuneau că, după decapitarea sa de către preotesele Soarelui, capul marelui poet și profet orfeu a fost aruncat în râul Naparis și, plutind pe apă, a continuat să cânte. Cu prilejul acelui tragic eveniment,

240
Literatură și artăa început să plouă vijelios, fenomenul ținând câteva zile. De atunci, tracii, ca să
provoace ploile și să stingă seceta, au creat unul din misterele orfice, punând o
păpu șă într-o corăbioară și dându-i drumul pe apă. o biceiul a căpătat denumirea
de gal-lien „care pluteș te; care zboară; care sare; care năvăleș te” (cf. rom. clean;
cârlan; grec. ghaleona „corabie”), de unde româna a moș tenit Caloian, cu varianta
Scaloian. Peste acest obicei s-a suprapus ulterior sărbătoarea romană de primăvară, robigalia, închinată lui Jupiter Pluvius, transformându-l într-un ritual al aducerii/
alungării ploilor, idee confirmată de faptul că din „cortegiul funerar” fac parte numai fetițe și femei gravide. În ambele ritualuri componenta vegetațională are un rol esențial (devine parte esențială a costumului Paparudei sau îmbracă păpu șa
din lut reprezentată de Caloian). Deși se constată unele asemănări cu ritualul Paparudei, Caloianul este o divinitate masculină, modelată în lut, care a preluat din atributele m arii z eițe neolitice în ce priveș te fertilizarea, prin aducerea de ploi
benefice pământului și recoltelor. Întregul ceremonial este de natură funerară și cuprinde mai multe secvențe, unele caracterizate prin violență ritualică asupra efigiei zeului: formarea alaiului, na șterea, moartea violentă, înmormântarea,
dezgroparea (învierea) după trei zile, scufundarea Caloianului și ospățul funerar.
Formarea alaiului începea într-o zi de marți din a treia săptămână de la Pa ști,
când fetele nemăritate, fetițele și rareori, femeile însărcinate din satele de câmpie se adunau dis-de-dimineață pentru a modela din lut o figură antropomorfă, numită Caloian sau Scaloian. Na șterea Caloianului, prin confecționarea sa din lut,
paie, cârpe sau din elemente vegetale îmbrăcate în cârpe. u neori era modelată
o pereche de mesageri, Caloian și Caloiana sau tatăl Soarelui și mama Ploii, cu
roluri diferite: „ ea să aducă, e l să oprească ploile pe pământ” (Ghinoiu, 2006).
Dacă este secetă, este sacrificat „ tatăl Soarelui” , iar dacă este pericol de inundații,
se sacrifică „ moașa/muma Ploii” .
moartea violentă a solului se producea prin desprinderea și zdrobirea
membrelor sau a trunchiului și aruncarea resturilor prin lanurile de cereale. apoi trupul trebuia căutat, iar după ce era găsit și stropit cu apă, într-o scaldă
rituală, era gătit cu flori, cu coji sau ouă roșii și a șezat într-un sicriu micuț sau pe
o scândură. Pregătit pentru înmormântare, fetele din alai ”îl duc și-l îngroapă pe câmp printre bucate, prin mărăcini sau pe malul unei ape, sau într-un loc ascuns, cu lumânări aprinse și bocindu-l: «Caloiene, iene,/ t rup de daciene,/ t e caută mă-
ta/ Prin pădurea rară/ Cu inima amară; t e caută mă-ta/ Prin pădurea deasă/ Cu
inima friptă, arsă/ Și ea te plânge/ Cu lacrimi de sânge»” (o lteanu, 2000). urma
dezgroparea sau învierea Caloianului după trei zile, ritualul sărbătorii, „după spusele bătrânilor, ar închipui moartea și învierea lui iisus hristos” (o lteanu
2000). Scufundarea Caloianului în apă, a șezarea pe o scândură, ca să plutească pe

241
Literatură și artăapa curgătoare sau aruncarea în fântână erau ultimele secvențe. La ospățul funerar,
cu mâncare și băutură, unde se coace și o plăcintă mare, numită ghizmană, ori
mai multe plăcinte și alte bucate, pot participa și băieții. Ca și celelalte denumiri legate de Caloian, și ghizmană vine din limba tracilor, anume din sintagma akes-samenos „grădini divine; grâne bogate” (cf. grec. aghios „sfânt”; rom. a semăna).
Prin sacrificarea sa, Caloianul trebuie să ducă mai departe mesajul către
divinitatea supremă, care avea puterea să deschidă sau să închidă zăgazurile cerului: „Caloiene, ene, / Du-te în Cer și cere: / Să deschidă porțile, / Să sloboade
ploile, / Să curgă ca gârlele; / Caloiene, ene, / Cum ne curg lacrimile, / Să curgă și ploile, / zilele și nopțile, / Să umple ș anțurile, / Să crească legumele, / Și toate
ierburile” (Ghinoiu, 2003).
Cel mai des întâlnit, folosit și cunoscut în arealul sudic al m oldovei rămâne
ritualul Căluianului sau Călianului. e l se mai practică și în zilele noastre. Fără a
fi prins într-o dată fixă, doar cerut de momentele de secetă prelungită, ritualul comporta patru secvențe: modelarea Călianului, priveghiul, lăsatul la apă, pomana. După săptămâni bune de secetă, de regulă o bătrână cerea copiilor să se strângă la cineva în curte pentru a realiza un căluian. La Fundeni, ritualul Călianului era inițiat de țața Floarea. a ceasta strângea fetele cu vârste de la șase la doisprezece ani
și le învăța întreg ceremonialul (atât confecționarea păpușii din lut cât și bocetul specific ,,Căluieni, i eni, / Drum cu viorele / Și cu toporași / t u mi-ai fost mai
drăgălaș…// a dună-ți cheițâli / Deschidi ușițâli / Sî ploaie ploițâli / Că di când
n-a mai plouat / t ot pământul s-a crăpat / Căluieni, i eni… –varianta Fundeni).
În alte localități ritualul era realizat de către fetele mari și mamele lor. Băieții nu participau. u neori, în aceeași comună, se putea realiza mai mulți Căluieni,
în diferite perioade de timp, exceptând duminica sau în zilele de sărbătoare, în diferite colțuri ale comunei. Căluianul era un omuleț din lut (humă, argilă, ceară) cu chip de om, cu o dimensiune de la cincisprezece la patruzeci de centimetri. Se adunau copiii, în special fete, la cineva acasă și începeau, de regulă, după-amiaza să modeleze Căluianul: mai întâi capul, cu ochi, nas, gură, iar împrejurul feței făceau o coroană, tot din lut. u rma modelarea trunchiului legat de cap printr-un
gât scurt. Se realizau apoi mâinile aduse pe piept ca și la mort. Se adăugau la trup picioarele. Păpușa se orna cu coji de ouă roșii strînse de bătrâne de la Paște, iar pe piept i se puneau o iconiță și un toiag. a stfel confecționată, ea era așezată pe
o scândură (sânie) și era împodobită de jur împrejur cu flori. a poi era învelită cu
o pânză ca și la mort. La cap se așeza un vas cu mălai sau cu nisip necesar pentru lumânări. Căluianul era confecționat în curtea unui gospodar din sat, iar lutul era adus de pe malul gârlei sau luat de la rădăcina florilor, a copacilor. Căluianul era așezat ca orice mort, cu fața la răsărit. Când era gata, începeau bocetele: „Căluieni,

242
Literatură și artăieni / Cu șapte dugheni / m ă-ta te-a făcut / t ac-tu te-a crescut / Șî te-a prăpădit /
Căluieni, ieni // mult a mai umblat / Șî te-a căutat / mult a alergat / Di tini n-a dat /
Căluieni, i eni // Prin pădurea deasâ / Cu inima arsă / Prin pădurea rarâ / Cu inimă
amară / Căluieni, i eni // t e-a cătat cu lumânarea / Ți-a găsît numa schinarea / t e-a
cătat de-a mărunțălu / Ți-a găsit numa chișoru / Căluieni, i eni / Cu șapte dugheni
// Dischidi portițili / Să vină ploițili / Dischidi poarta șia mare / Să curgî ploaia
șuvoaie / Sî sî bucuri fiecari / Di la mic șî pân la mari / Căluieni, i eni / Dischidi
lăcatili / Sî speli păcatili / Căluieni, i eni /”-varianta Piscu.
a doua secvență a ritualului era priveghiul. Se făcea seara și veneau pe rând
fete, mame și copii cu flori și lumânări, ca la mort. u neori participau și bătrânii.
obiceiul era tratat cu foarte mare seriozitate și respect. Copilul care râdea, nu
era primit deoarece lua în derâdere ritualul, neacordându-i respectul cuvenit. Lumânările se înfigeau în vasul cu nisip sau mălai, iar florile se așezau de jur-împrejurul Călianului. Se stătea câteva ore, de obicei până la orele 22-23. În acest timp se discutau despre problemele oamenilor, se spuneau tot felul de glume. Fetele se legau la cap cu basmale negre în semn de doliu. La priveghi se stabilea ora pentru pornirea Căluianului la apă (a doua zi între orele 12-13). existau și
persoane în sat, puține, de altfel, care nu doreau să plouă. a ceștia erau cărămidarii
ce construiau cărămizi la marginea satului. La priveghi, cărămidarii erau uneori reprezentați de o fetiță care încerca să anuleze puterea ritualului. aceasta când
aprindea lumânarea de la toiag încerca să picure câteva picături de ceară topită pe Căluian pentru a opri astfel ploaia, pentru a o lega. Dacă era descoperită ritualul trebuia luat de la capăt.
a doua zi se derulau cea de-a treia secvență, pornirea la apă și înmormântarea,
și a patra secvență, pomana. Persoanele care fuseseră la priveghi, precum și altele care veneau cu lumânări și flori, porneau Căluianul spre apă, nu înainte de a verifica dacă sunt prezente toate elementele specifice înmormântării: steag, cruce, ce erau duse de doi flăcăi, pânza, sânia, două ouă roșii, iconița. Pentru cruce, sânie, se puneau șervete țesute în casă (o bucată pentru cruce și două bucăți pentru sânie). De asemenea, se strângeau produse pentru masa de pomană: făină de porumb, ouă, ulei, grăsime, cartofi, salată, oțet și nelipsita bragă (covașă) făcută de gospodinele satului. La plecare erau chemați băieți (flăcăi), în număr de doi, care duceau Căluianul. Pe drum se bocea: „Călieni, i eni,/ Bagă mâna-n buzunar/ Și scoate cheițili/ Să curgă ploțili/ Prin
toate portițili/ Sî umpli ulițili..-varianta Liești. Când se ajungea la apă (de obicei la gârla cea mai aproape de sat) se așeza sânia cu Căluianul pe malul apei. Fie un bărbat în unele locuri, fie o fată de cele mai multe ori adresa o rugăciune atât Căluianului cât și lui Dumnezeu ,,Câtă apă curge în matcă, atâta ploaie să aducă Domnul în sat” . apoi Căluianul era pus pe apă și se spunea: „Dumnezeu să-l ierte! Du-ti, Căluieni, și

243
Literatură și artăadu ploili!” . t oiagul îi rămânea aprins pe piept. După aruncarea la apă, toată lumea
venea acasă la cel de la care s-a pornit Căluianul. aici, avea loc pomana Căluianului.
La întoarcere se arunca în fântână iconița sau banii, iar lumânările erau duse la vreo
stână, la cineva care avea nevoie de lumină. În curte se întindeau uneori preșuri de cârpă pe care se așezau nerăbdători copiii. Pomana Căluianului era adusă de diferiți săteni și consta în ouă prăjite cu salată și mămăliguță caldă, scovergi, fasole bătută, turte din apă și făină de grâu coapte pe plită. i ar ca băutură era braga. Colivă de grâu
nu se făcea. Bucuria și încântarea copiilor se manifestau în special atunci când încă sub impresia celor făptuite, înfruptându-se gălăgioși din pomană, cerul se întuneca amenințător aducând nori de ploaie.
Mihai Gheorghe, n. 1954, com. Braniștea, Galați: …„ mama îmi povestea
când eram copii mici că făceau Căluianul și-l duceau la gârlă, că era aproape pârâul Lozova. Chiar îmi spunea și de pomană, că mâncau colivă, ouă, ouă roșii după Paști. Căluieni, ieni/ i eni, Căluieni/ La mama Stoieni/ Că mama te-a căutat/ Prin
pădurea rară/ Cu inima amară/ Prin pădurea deasă/ Cu inima arsă/ Căluieni, ieni/ Deschide portițili/ Să vină ploițili/ Pe toate ulițili/ Căluieni, i eni” .
Sanda chiosa, n. 1936, sat Vasile alecsandri, com. Braniștea, Galați: „ …
Călianul eu știu că se fășia, că am făcut și noi de copchii. eram fete, plânjeam prin prejurul unui lut, pământ ce era acolo. Din aist lut fășeam un om, îi puneam flori acolo, îl fășeam când nu ploua. eram mai multe fete și îl fășeam numaidecât, aveam
12-13 ani… îl făceam aproape de Siret, îl boșeam și îl dădeam pe apă imediat… erau și băieți, dar nu participau, se uitau numai. ”
ioana Busuioc, n. 1941, com. Piscu, Galați: „ … i aca sunt 55 de ani de
când am făcut primul Căluian… îl făceau fetele de la 10 până la 16 ani, după aia te rușinai, ieșeai în sat… cele de la 10 ani știau, participau și fetele mai mici, dar nu lucrau la el… erau mulți copii, fete și băieți, și părinți erau… Caloianul se făcea repede, îl modelam din lut de la lutărie și îl făceam acasă, cine voia… după ce îl modelam îl băgam în poiată, și-l privegheam. Copiii toți își puneau negru pe cap ca la mort, aprindeam lumânări, avea și toiag Caloianul… ca la mort… și-l boceam „Căluieni ieni/ Cu șapte dugheni/ m ă-ta te-a făcut/ t ac-tu te-a crescut/ Și te-a
prăpădit/ Prin pădurea deasă/ Cu inima arsă/ Căluieni ieni/ Deschide portițili/ Să vină ploițili/ Pe toate ulițili/ Căluieni ieni/ Deschide, Doamne,/ Poarta cea mare/ Să curgă apa șiroaie” . Îl boceam așa până-l duceam la gârlă. La priveghi serveam biscuiți, și biscuiții rupți în două, că atata putere era… de la 12 noaptea se ducea la culcare… se aprindea candela, lumânarea ca la mort… copiii aduceau flori… făceam targă și-l puneam pe ea, împodobit cu flori și-l duceam la gârlă și-l boceam și la întoarcere mâncam ouă prăjite, mămăliguță caldă cu castraveți, dacă nu făceam salată proaspătă din curte cu oțet.

244
Literatură și artăVasilica Munteanu, n. 1936, com. l iești, Galați: „ … noi făceam Caloianul
din ceară curată de albine, ne făcea tata o cutie din lemn, pătrată, stânjeam orez,
verdețuri, pâine, măligă, ouă de toate și mama ne făcea mâncarea din urmă, că mama ne punea să facem Călianul ista. Noi ne duceam la Bârlad, aduceam flori și boceam: ieni, ieni, Căluieni/ Deschide portițili/ Să curgă ploițili/ Pe toate ulițili/ Că
de când n-a mai plouat/ t ot pământul s-a uscat…. u n băiet mai mărișor îl dușea…
îl fășeam când nu ploua… ne adunam în timpul prânzului și modelam Călianul. erau și băieți și fete, băieții mai mari care știau să înoate, îl duceau pe mijlocul gârlei, băieții aruncau cu pietre să se ducă mai repede… și-i aprindeam și lumânare și spuneam că dacă nu se stinge până nu-l mai vedem noi, are să vină și ploile, iar dacă se stinjea lumânarea nu veneau ploile… când îl terminam îl puneam pe prispa casei și-l boșeam toți. Bătrânii îl privegheau o noapte întreagă. După ce terminam îl duceam la gârlă, avea și steag și crușe… se fășeau mai mulți în sat… pe prispă unde l-am privegheat ne punea mama și mâncam pomana Călianului. ”
Margareta Moșescu, n. 1944, sat Hanu c onachi, com. Fundeni, Galați: „
… da făceam, făceam, îl dădeam pe apă, pe Bârlad, pe Siret, făceam din lut așa ca o păpușă pe o scândură și-l duceam la apă și cântam: „ ieni ieni, Caloieni/ Deschide
portițili/ Să curgă ploițili/ Deschide portițili/ Să ploaie ploițili… ” . Noi îl făceam din lut când era oleacă secetă și nu prea ploua, dar nu-l făceam din ceară că se spunea că nu dă ploili, din lut, lut curat cu floricele, ne duceam în grup, plânjeam chiar, pe urmă veneam acasâ, făceam masâ… mama ne ajuta să facem oleacă de masă la Călian… ce aveam… . Îl făceam pe o scândură, îi făceam cruce și steag și-l duceam la Siret… îl boceam olecuță… îl dădeam pe apă și pe urmă veneam acasă și mâncam… ne făceau părinții oleacă de masă. ”
iordana c ristea, n. 1922, com. i vești, Galați: „ … Căluian este nume de
bărbat… îl făceam din pământ, îl puneam pe o scândură, îi puneam lumânări, flori. Îl făceam cum e azi, seara îl privegheam și-l duceam a doua zi… copiii veneau ca la mort, care stătea toată noaptea, care se juca… în curte se priveghea… apoi a doua zi îl duceam cu steag la apă și-l boceam ca de iertare… . Îi făceam coronițe de flori, îi cântam și îi făceam pomană când veneam de la apă. ”
Nina Mărăcineanu, n. 1954, sat Hanu c onachi, com. Fundeni, Galați: „ …
Căluianul se făcea cănd nu ploua, pe vreme de secetă, pe o scândură lată, făceam acolo ca un om, capul, corpul, mâni, picere, tăt în regulă, după aia pui flori roată, lumânări aprinse și cânți Căluieni ieni … și plângi… ne adunam 3-4 fete sau 7-10 de 12-13 ani, fără băieți. Noi stăteam spre coastă și aveam o râpă și era un fel de clisă… o udam cu apă și o modelam și apoi treceam strada și ne duceam la gârlă. Pe urmă veneam înapoi, furam pâine de acasă să-i facem pomană. Boceam „Căluieni ieni/ Negru la sprânceni/ t e-am crescut de mic/ t e-am făcut voinic/ Căluieni ieni/

245
Literatură și artăacuma mamă cu tine/ t e-am crescut de mic/ Și-ai mers cu mine la râu/ Și te-ai
înecat în râu” . Când nu ploua deloc se priveghea și o noapte Căluianul, se ținea în
casă ca și mortul, alteori azi îl făceam și tot azi îl dădeam la gârlă… la privegheat veneau și adulți, nu numai copii… dacă eu aveam o fată trebuia să mă duc după ea. una venea cu rachiu, alta cu ligheanul de gogoși… noaptea nu trebuia bocit că se
făcea strigoi Călianul. a doua zi cam pe la 10 ne porneam la gârlă, cu alai cu steag și după aia toată lumea… cu Călianul mai boceam la gârlă și-l aruncam pe apă, apoi veneam acasă și făceam pomană, fiecare aducea câte ceva și făceam mâncare. Întotdeauna ploua ori până-n seară, ori a doua zi. ”
Mihăiță Vâlcu, n. 1925, sat Furcenii Noi, com. c osmești, Galați: „ … da,
făceam cu fetele Căluian din pământ, muiam pământ, făceam un chip de om… cu flori împodobit așa, și-l boceam, eram copchii și-l duceam până la Siret și-i dădeam drumu pe apă și era o cântare… da nu-mi mai aduc aminte. Noi făceam și în câmp, este aicea o râpă, un pripor și fântâna era de vale și acolo înmuiam pământul și acolo făceam Căluianul. Și Siretul era aproape și-l duceam și făceam și o baie, îl puneam pe o scândură cam cum era un mort și-l privegheam, câteodată mai puneam și câte o lumânare. a sta făceam între noi copchiii… nu se amestecau
părinții, bătrânii… treabă copilărească era asta… se întâmpla să plouă când făceam Căluianul „ ieni ieni Căluieni/ Deschide portițili/ Să vină Ploițili/ Deschide poarta
cea mare/ Să vină ploaia mai mare” .
Vasilica c ocei, n.1931, sat Hanu c onachi, com. Fundeni, Galați: „ …
muiem lut, făceam o formă de copilaș, îl puneam pe o scândură și-l duceam de-l dădeam pe apă, îl boșeam, îi puneam steaguri, cruce… îl făceam pe secetă… îl făceam și-l dădeam pe apă… în aceeași zi îl îmbrăcam în rochiță și-i puneam pânză pe ochi ca la mort… fetele făceau Călianul, băieții nu se băgau… îi puneam lumânări și flori și-l duceam la marginea Siretului și-l lua apa, cu lumânarea aprinsă îl dădeam pe a p ă .”
anica o ancea, n. 1940, sat o daia Manolache, com. Vânători, Galați: „
… zori merișoarelor, surioarelor/ Ne rugăm de aseară/ Vin, m arie, afară/ z ori
zurgălăi, zori clopoței/ zori merile, zori perile/ zori merișoarelor, surioarelor/
Da nouă ne place, vin pachiță încoace/ z ori zurgălăi, zori clopoței/ z ori merile,
zori perile/ z ori merișoarelor, surioarelor/ Căluieni i eni cu șapte dugheni/ z ori
zurgălăi, zori clopoței/ zori merile, zori perile/ zori merișoarelor, surioarelor/
Deschide portița să intre ploița/ z ori zurgălăi, zori clopoței/ z ori merile, zori
perile/ zori merișoarelor, surioarelor” … joia se făcea… la izvorul tămăduirii și
vinerea se îngropa… la a patra joi îl dezgropau, veneau cu el în sat și la prima fântână îl aruncau acolo… băieții îl aruncau… era simbolul anului pentru ploaie… se cerea să se facă. ”

246
Literatură și artăamelia c hirilă, n.1939, com. t ulucești, Galați: „ … al treilea joi de la Paști
era Căluianul… frumos… puneai cojile de ouă de la Paști și făceai obrăjori… făceam
pomana Căluianului, participau și fete și băieți de la 10-12 ani, încolo până la 18 ani… se făcea la o casă, în curte sau în chiler, puneam scânduri, frământam lut și-l făceam frumos, cu cap, mâini, picioare aproape de statura unui om… îl lăsam ziua afară să se zvânte, seara scoteam boii și-l duceam în ieslea boilor și aici îl boceam, îl privegheam, îi începeam pomenile… una din fete, niciodată băiat, se îmbrăca în preot, și-l duceam în vârf de deal să fie mai aproape de cer, dar și în baltă, în Brateș, și intram în apă și-l boceam, și după aceea ieșeam plângând și veneam acasă să mâncăm scrobul acela… pomana… făcută din făină de porumb, ouă și ce ne mai trecea prin cap să punem… la priveghi jucam păpurica.
4. Paparuda, zeița ploiiPersonaj mitologic invocat pentru aducerea ploilor, Paparuda a fost
identificată cu zeul indian r udra, fiind atestată în întregul spațiu geografic unde
s-au descoperit vestigii ale civilizațiilor tracice. În credința populară Paparuda este o „sfântă înaltă și subțire; zeiță care diriguieș te ploile, care sparge sau uneș te norii;
femeie care umblă cu ploile” (Ghinoiu, 2003). o biceiul este consemnat în diferite
stadii de evoluție în zonele etnografice ale țării, Paparuda fiind cunoscută sub denumiri variate: Păpăluga, Papaluga, Păpăruga, Bărbăruță, Peperuie, Dodoloaie, Dodoluță, m ămăruță, m ătăhulă etc.
Divinitatea este invocată, de obicei, de o ceată feminină, rolul Paparudei
fiind interpretat de o fetiță, o tânără necăsătorită sau de un tânăr necăsătorit, iar uneori, de o femeie însărcinată. i nițial sărbătoarea a avut o dată fixă de celebrare,
în apropierea echinocțiului de primăvară, dar, sub influența creș tinismului, a
fost decalată în a treia zi de joi după Pa ști, numită în calendarul popular și Joia
Paparudei. u lterior, obiceiul Paparudei a fost practicat întâmplător, în funcție de
frecvența secetelor, sau pentru obținerea unor câ știguri, pentru ca în prezent să fie
pe cale de dispariție. r itualul de invocare a zeiței aducătoare de ploaie se desfă șoară
în trei etape: na șterea, desfătarea, moartea și ritualul funerar.
Nașterea reprezintă momentul formării alaiului Paparudei, alcătuit din
persoane considerate neprihănite: fetițe și fete necăsătorite, dintre care se alege persoana ce va întruchipa zeița. În această etapă se confecționează masca sau costumația din frunze de boz, brusture sau alte plante pe care o va îmbrăca Paparuda, pe trupul gol sau peste haine, adăgându-se o coroniță împletită de flori pe cap și, mai rar, o cruce de lemn, purtată în mână. Îmbrăcarea hainelor vegetale are loc întotdeauna lângă o apă: râu, pârâu, lac sau fântână, unde se va întoarce alaiul, după colindat, pentru a asista la „moartea” Paparudei.

247
Literatură și artăDesfătarea zeiței este momentul în care Paparuda și alaiul său merg prin
sat, fiind întâmpinată pe ulițe cu vase umplute cu apă. a laiul vizitează curțile și
fântânile sătenilor, cântând, bătând din palme și dansând în frunte cu Paparuda, în
timp ce zeița și însoțitoarele sale sunt stropite cu apă simplă sau amestecată cu zer și semințe. Cântecul Paparudei invocă ploaia și efectul a șteptat: recoltele bogate,
adresând asistenței urări de spor și sănătate: ”Paparudă, r udă,/ i a ieși de ne udă,/
Cu gălețile/ În toate părțile,/ Cu urcioarele,/ t oate ogoarele./ Paparuda lor/ Bate la
obor,/ Paparuda noastră/ Bate la fereastră./ Să scoatem cheile,/ Să scornim ploile,/ Crească-ți grânele/ Ca prăjinile;/ Crească-ți oarzele/ Ca rogoazele;/ Crească-ți meiurile/ Ca bordeiurile./ unde dai cu sapa/ Să crească ca apa,/ unde dai cu
plugu/ Să crească ca untu;/ oile lânoase,/ Vacile lăptoase,/ Stăpânii să trăiască/ Să le stăpânească!” (Ghinoiu, 2003). După dans și cântec, se primesc darurile sub
formă de alimente, vase de lemn sau bani.
moartea și ritualul de înmormântare se desfă șoară după încheierea
colindatului, dezbrăcarea hainelor vegetale, ca substitut divin, având loc lângă apa unde au fost îmbrăcate. Costumația din frunze și flori se depune în apă, urmând „petrecerea cu cântece de Paparudă a mortului dus pe apa curgătoare; scalda rituală a membrilor cetei; împărțirea darurilor strânse de un însoțitor al Paparudei (ouă, slănină, mălai, bani) și, uneori, masa rituală” (Ghinoiu, 2003). Se încheie
astfel, în mod ciclic, ritualul de invocare a zeiței ploilor.
un alt personaj, echivalent masculin al Paparudei, prin care se invocă
ploile benefice, fertile și îndepărtarea norilor cu grindină, este Caloianul, obicei practicat în săptămânile următoare Învierii Domnului. Într-o variantă caracteristică a folclorului, în care este conservat mitul Paparudei, invocația magică e adresată direct Paparudei ca unei zeițe: ,,Paparudă, rudă/ vino de te udă/ ca să cadă ploile/ cu gălețile,/ paparudele/ să dea porumburile/ cât gardurile” r itualul, având o dată tradițională fixă (joi în a treia săptămână
post-pascală, dar și ori de câte ori e secetă prelungită, în iunie și iulie), este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare și cu totul deosebit de vrăjile practicate de cărămidari și solomonari pentru legarea sau dezlegarea ploii: în timp de secetă, tinere fete execută Jocul Paparudelor, ca figurante ale unui dans rudimentar, în fuste simbolice de frunzare; concomitent, femeile din sat le stropesc cu găleți de apă. u neori e o singură Paparudă – o figurantă sub zece ani. Dimitrie Cantemir
menționa în Descriptio m oldaviae: „În vremea verii, când semănăturile sunt
primejduite de secetă, oamenii de la țară îmbracă o copilă mai mică de 10 ani cu o camașă făcută din frunze de copaci și buruieni. t oate celelalte copile o
urmează și se duc jucând și cântând prin împrejurimi; iar oriunde sosesc, babele au obiceiul de le toarnă apa rece în cap. Cântecul pe care-l cântă este alcătuit cam

248
Literatură și artăașa: Papalugo, suie-te la cer, deschide-i porțile, trimite de acolo ploaia aici, ca să
crească bine secara, grâ ul, meiul și altele!”
alaiul e alcătuit dintr-un număr variabil de personaje, dintre care cel puțin
unul-două trebuie să fie mascate. a cestea sunt înfășurate în frunze si ghirlande de
boz (brusture, fag, stejar, alun). r ămurelele erau împestrițate cu panglici roșii, cu
salbe de firfirici. Cortegiul umbla prin sat de la o casă la alta, și în curte, însoțitoarele cântă un cântec ritual, bătând din palme, iar paparuda joacă un dans săltăreț.
Paparuda invocă onomatopeic ploaia prin dans, prin bătăi din palme,
prin plesnetul degetelor, prin răpăitul tobelor improvizate din tigăi, dar mai ales prin ritmul si conținutul textului magic: „Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu găleata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul–bărul / peste tot poporul. / Dă-ne, Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă șiroaiele, / să umple pâraiele. / h ai, ploiță, hai! / udă pământurile / să crească grânele / mari
cât porumbele. / hai, ploiță, hai!” În timpul jocului sau după terminarea lui
este obligatorie udarea cu apă a Paparudei ori a întregului alai. Pentru dansul lor sunt răsplătiți prin daruri rituale ce semnifică abundența și belșugul: ouă, mălai, grâu, caș, lapte, colaci, fructe, bani etc., uneori și haine vechi ceea ce leagă obiceiul de cultul morților. După ce au terminat cu mersul prin sat, paparudele merg la o apă curgătoare, aprind paie pe apă, apoi își aruncă pe apă și veșmintele din frunze.
Pe lângă forma românească, Paparudă, și cea aromână, Pirpiruna, este
înregistrată forma bulgară Perperuda (obicei bulgar în timp de secetă) și, totodată, se găsesc consemnate, dialectal, formele sârbo – croate Perperuna, Perepuna, Peperuna. Cultul zeiței Dodola în mitologia sud-slavă arată multe aspecte similare cu păpăruda. În riturile lor participau fete tinere de 12-16 de ani (,,dodolitsy”) împodobite cu flori. i poteza originii tracice este bazată numai de o etimologie
ipotetică și nu de răspândirea riturilor asemănătoare. De luat în considerare este și înrudirea termenului cu cuvântul ,,rudar” (slava ,,ruda”) postpus termenului ,,papa” (tata) (tatăl aducător de ploaie). În sudul m oldovei, în aproape tot
ținutul, ceremonialul consta doar în udarea cu apă a tuturor celor întâlniți pe stradă. Paparuda avea loc a treia joi după Paște. a ceasta se desfășura doar în zi
de lucru. Dans specific, urări pe la case de gospodari nu se practicau. Se udau la început femeile însărcinate, chiar și bătrânii, pentru prosperitate, pentru spor în toate. Veselia domnea în tot satul. mai apoi fetițe cu vârste între șase și nouă
ani, îmbrăcate sumar, acoperite de o pânză albă, legate la mijloc cu o funiuță de cânepă, în picioarele goale erau udate de băieți. Strai vegetal nu se purta. Copiii se împrăștiau ca apa pe ulițe, alergând, stropindu-se, udându-se spre a dezlega ploaia. era cultul apei. Dacă era cineva supărat, acum trebuia să se împace. a poi fiecare
alerga pe fiecare cu gălețile, cănile, moșoaicele, oalele pline, cântând: ,, Paparudă,

249
Literatură și artărudă, / Vino de ne udă / Cu găleata plină / Luată din fântână! // Paparudă, rudă, /
Sai în sus și udă / u dă cu cofița / Ca să crească vița / u dă cu găleata / Ca să crească
roada / u dă cu urciorul / Peste tot poporul… ” Nimeni nu se supăra, era timpul
râsului și al jocului pentru a invoca ploaia cât mai fertilă și cât mai curată. Se fugăreau pe ulițele satului și nimeni nu scăpa neudat. Încă se mai practică și astăzi. (loc. h anu Conachi).
În alte zone, doar pe alocuri (loc. Piscu) ritualul are ca personaj central
un copil, o fată, ce se travestește în paparudă. Își face îmbrăcăminte din plante,
de preferință roz. Se cos pe hainele purtate crengi de boz și pe cap se pune o coroniță din frunzele aceleiași plante. ea mergea
pe ulițele satului, bătând la porțile gospodarilor și rostind: „ Paparudă rudă/ Vino de mă udă/ Cu găleata plină/ Scoasă din fântână. ” Gospodinele deschid porțile și cu găleți, căni, oale, pline
cu apă, udă paparuda. După terminarea jocului și cântecului gazda oferă daruri în grâu, colaci sau alte alimente. În unele cazuri grupul care umblă prin sat udă pe oricine întâlnește în cale, în special pe femeile însărcinate, iar în alte cazuri obiceiul paparudei se desfășoară numai în jurul fântânelor sau numai de către femei. Cu mulți ani în urmă, peste 80, Paparuda, la Piscu, era organizată numai de flăcăii satului. Fetele mari între 15-17 ani, erau ascunse de părinți, încuiate cu cheia sau cu lacăte ca nu cumva să fie prinse de flăcăi pentru a le uda. Flăcăii se strângeau în cete și porneau în căutarea fetelor. Când le prindeau le scoteau dacă nu pe ușa care era încuiată, pe geam și le udau cu ce aveau la îndemână: căni, ulcele, căldări. Părinții asistau și ei la acel ritual al paparudei. Se consideră că acel gest de folosire a apei era aducător de ploi. Se cânta: „Paparudă, rudă/ Vino de ne udă/ Dă, Doamne, ploaie mare/ Să curgă ploaia la vale/ Să se bucure fiecare /De la mic și până la mare/ Paparudă, rudă/ Vino de ne-ascultă/ răscolește norii/ Ca să înceapă ploile/
Fugi ploaie repede/ Că te atinge soarele/ Și-ți taie picioarele. ” De regulă, Paparuda se făcea în timpul prânzului, după ora 12.
Sanda chiosa, n. 1931, sat Vasile alecsandri, com. Braniștea, Galați: „ …
paparudă nu se făcea la noi cu frunze… se stropeau cu apă, cum îi venea la fiecare”;

250
Literatură și artăioana Busuioc, n. 1941, com. Piscu, Galați: „ … a treia joi de pe Paști
ne păpărudam… Păpărudă, rudă/ Vină de ne udă/ Cu găleata plină/ Scoasă din
fântână… nu mai rețin, eram fete și băieți… băieții scoteau fetele din casă, le duceau la fântână și le turnau apă cu gălețile în cap și nu răcea nimenea… se știa că-i păpăruda și ieșeau oamenii… și nu se supăra nimenea că îi uda… se făcea numai la secetă, iar dacă ploua ne paparuda Dumnezeu. ”
Margareta Moșescu, n. 1954, sat Hanu c onachi, com. Fundeni, Galați: „
… era a treia joi după Paști și mama îmi spunea să nu spăl, să am grijă la păpărudă… să nu speli în ziua de păpărudă că te trăznește… și ne udam și ne făceam leoarcă… dacă vedeau o femeie gravidă, o udau ca să aibă la copil lapte. Cum ieșea cineva din ogradă îl udam ca să fie ploaie. ”
Vasilica Munteanu, n. 1936, com. l iești, Galați: „ … păpăruda era… era
înainte uluce la toate fântânile, dar toată lumea era cu găleți… și uda… era strada plină de apă… la păpărudă trebuie să ne udăm, trebuie să ne alergăm… cu gălețili, cu cănili ne udam pi uliță… nu ne îmbrăcam în frunze… păpăruda era ca să ploaie, erau și oameni bătrâni la păpărudă… . ”
Vasilica c ocei, n. 1931, sat Hanu c onachi, com. Fundeni, Galați:„ … era
la o joi… joia mânioasă… la sărbătoarea asta se udau, când vedeam că nu plouă ieșeam, ne udam cu apă, cu căldări… aruncam unul pe altul cu apă… ieșeam pe uliță și ne udam. ”
iordana c ristea, n. 1922, com. i vești, Galați: „ … păpărudă di pe Paști…
fetele, într-o joi știam că se ține păpăruda… dar acolo unde m-am născut aveam fântână făcută și scoteau apă bătrânii și noi mititeii mergeam cu gălețile și luam apă și ne udam… care cum apucam, fete, băieți… se strângeau pe uliță și ne udam. ”
Mihăiță Vâlcu, n. 1925, sat Furcenii Noi, com. c osmești, Galați: „ … rudă,
rudă paparudă… era o zi de joi… parcă a treia joi de la Paște era paparuda… ne udam cu apă, cu căldări de apă ne udam unii pe alții… ne urmăream și ne udam, copii, oameni mari… se udau toți că era paparuda… țineam ziua că așa era… se întâmpla în zi de lucru, nu în zi de sărbătoare. ”
ștefana c ălin, n. 1925, sat Furcenii Noi, com. c osmești, Galați: „ … ne
udam cu căldările, cu căni, ieșeam pe uliță și ne udam, mai ales pe acelea care erau gravide, le furau făcălețul cu care mestecau mămăligă și-l dădeau pe Siret ca să ploaie. ”
amelia c hirilă, n. 1939, com. t ulucești, Galați: „ … paparuda era legată
mai mult de cultul morților, de cultul rusaliilor… o zi însemnată… e de ploaie… în perioada aceea încetau ploile… se făcea în a patra joi de la Paști… mama i vana stătea
și făcea mâncare și poc s-a trezit cu o căldare cu apă-n cap… dar tăceai din gură…

251
Literatură și artănu ziceai nimica, te ștergeai la mustăți și mergeai mai departe… udam absolut tot,
pe toată lumea… femeile știau că dacă erau udate era de bine, de spor… în ziua de paparudă nimeni nu avea voie să se supere că-l supărai pe Dumnezeu, supărai ploile, era cultul apei. ”
Adresez cele mai calde mulțumiri tuturor celor care mi-au acordat sprijinul,
în special doamnei profesor Bălașa Frumușanu, din Piscu, domnului profesor v asile
Dumitru, din Hanu Conachi și domnului Paul Buța, referent, Secția Cercetare,
Centrul Cultural ,,Dunărea de Jos”, Galați.
Bibliografie:Băieș u, N., Poezia populară a obiceiurilor calendarice, Chișinău: Ș tiința,
1975. – 464 p.
Cantemir, C., Descriptio Moldavie , editura a cademiei r .S.r., București,
1975.
Ghinoiu, i., Panteonul românesc , editura Științifică și enciclopedică,
București, 2001.
Ghinoiu, i., Obiceiurile populare de peste an: Dicționar, Bucureș ti: editura
Fundației Culturale r omâne, 1997. – 284 p.
Ghinoiu, i., Sărbători Și Obiceiuri Românești, e ditura e lion, Bucureș ti,
2003
Ghinoiu, i., Vârstele timpului, Chi șinău: Ș tiința, 1994. – 388 p.
Lutic, marcel , Timpul Sacru. Sărbătorile De Altădată, editura Kolos, 2009
olteanu, a. Gh., Reflexe folclorice în literatura scrisă, e ditura h umanitas,
Bucuresti, 2000 o lteanu, a. Gh., Folclor si literatura cultă, e ditura orientul Latin,
1994
oișteanu, a., Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională
românească . – Bucureș ti, editura m inerva, 1989. – 336 p.
Pop, m., Obiceiuri tradiționale românești ., Bucureș ti: Consiliul culturii și
educației socialiste, 1976. – 192 p.
Pop, D., Drăgaica // Anuarul de folclor. Vol.V-Viii. – Cluj. – 1987.
Simion, F. m., Sărbătorile la români , e ditura Saeculum i.o ., București,
2011,
Vulcănescu, r ., Mitologie română , Bucureș ti: editura a cademiei rSr, 1985.
– 711 p.

252
Literatură și artăBUJORU PRIN VISELE LUI GRIG
Prof. Nicoleta MiTU,
Școala Gimnazială „Grigore h agiu” tg. Bujor
motto: orice s-ar crede sunt visat/ orice veți zice sunt visat să știți/
visul ș i-a făcut biserică în carnea mea
(sînt visat- Grigore Hagiu în volumul Nostalgica triadă, 1970)
Volumul acesta de proză scurtă Jurnal de vi se ne frapează prin rescrierea/
reconstrucția unor imagini fidele din vise sau din starea de conștiență. Notația
„Lumea se temea de mine: aduceam vești proaste” e reluată ritualic la p.34, p.36, p.39 și
e o formă de a-și asuma percepția celorlalți ca o oglindă a subconștientului. r eușește
să redea prin imagini care comprimă timpul și spațiul, perioada dintre anii 1979 și 1984; în același timp, ele sunt prezentate logic și cu forță de reprezentare pentru un potențial cititor (adesea face afirmații din perspectiva specialistului în pictură, ca în volumul: Bucure știul artistic (1984). De exemplu, mama lui e descrisă galbenă
la față, ca un fel de sfânt paralitic (ca în pictura italiană a r enașterii). Dealul de
la Bujoru se încadrează într-un peisaj de renaștere italiană: „dealul din mijloc; cel
care cuprinde conacul și acareturile boierești și se termină, mâncat de luncă. Dealul era chiar mai golaș decât în realitate, cu orizontul suav, pierdut în depărtare, cu panglica pârâului sclipind jos, în stânga, ” (p. 24). a șa cum se observă, viața rămâne
un miracol ce se sustrage istoriei prin scris sau prin referințele culturale. a lteori,
tot din dorința de a înțelege, face trimitere la fotografie: un bărbat întinde spre o fată blondă o mână disproporționat de mare, “cum apare uneori în unele fotografii prost făcute sau intenționat realizate pentru dobândirea cine știe cărui efect. ” (p. 19)
Câteva dintre visele din 1979 (23 august, 6 martie, 17 aprilie, 20 iulie, 27
august, 5 martie, 29 martie, 3 aprilie, 18 februarie, 19 februarie) au fost publicate în românia literară, anul XXiii. Sora lui încadrează volumul în literatura de sertar,
pentru că jurnalul e ținut ascuns în perioada comunistă, iar publicarea lui integrală se face doar postum, în 2011, din dorința de a ieși la iveală nenorocirile, nedreptățile, presiunea exercitate asupra noastră, tot coșmarul acelei perioade cumplite. În toate textele, se resimte necesitatea de a împărtăși cu cineva temerile, visele, năzuințele ființei umane aflate într-o situație limită.
Scriitura pare situată la granița dintre vis, realitate și ficțiune; se constituie
într-o suprarealitate ce amintește de întâlnirea întâmplătoare dintre o mașină de cusut și o umbrelă pe masa de disecție. (Lautreamont, Cânturile lui Maldoror).

253
Literatură și artărelevant ar fi un Alt vis în care colacul pieței (se face referire la Piața r omană)
devine o farfurie zburătoare, o anvelopă de cauciuc de mașină, un colac-burtă
care-l atrage spre aneantizare: o formă vag definită prin care se concretizează frica de moarte: Simțeam (ceea ce era îngrozitor): acest colac- burtă, spre care și pornisem,
nu mă va înghiți doar, mă va transforma în nimic , în acea pată neagră, foarte u șor
alburie , indiferentă și totuși la pândă atroce, din mijlocul lui. (p. 12)
imaginarul conturat e șocant, dar, totodată, sufocant. Se resimte teroarea
exercitată de obiecte, în timp ce sunetele, vicisitudinile și neajunsurile vieții, teama sau presupunerea că este urmărit se amplifică și revin obsesiv. t extul propune,
parcă, o grilă de lectură cu iz biografic, realizând o punte fragilă între diurn și nocturn, între interior și exterior: istoria imediată nu mai are răbdare cu sufletu-i pe care-l agresează continuu în așa fel încât și visele sunt o încordare a spiritului (subtitlu sau motto al volumului).
această ipoteză ar putea fi susținută și de afirmația surorii, Gina Hagiu din
cuvânt către cititor care ne avertizează că visele vorbesc despre fapte, întâmplări,
unele adevărate, altele închipuite și nemaiauzite; lucruri ciudate, descrieri bizare, premoniții și păreri despre prieteni, colegi, familie, amintiri obsesive despre meleagurile natale – Tîrgu Bujor, universul minunat al copilăriei lui cu lunca și sălciile pe care nu
le va mai vedea vreodată… (p. 5)
Familiarul și iubitul loc natal revine în vis, ca o compensație pentru
pierderile survenite, ca o iluzie a paradisului pierdut, ca o șansă de a-și accepta/ înțelege destinul; restul toposului împrumută ceva din trăsăturile-i; încrâncenarea căutării/ cercetării unui case trădează nevoia de echilibru, dorința de a anula senzația dezrădăcinării, ajutându-l în jocul familiarizării ființei cu noul.
ruperea de t îrgu Bujor a fost resimțită de familie ca o dramă: După plecarea
definitivă a familiei, în anul 1963 (deoarece persecuțiile asupra părinților nu mai conteneau), poetul nu a mai vrut și nu a mai pus piciorul niciodată în Tîrgu Bujor marcat pentru totdeauna de nenorocirile întâmplate: tatăl închis în jurul anilor 50 – cel care în perioada în care a fost primar a construit trotuare de piatră și a iluminat târgul instalând felinare cu petrol, a facilitat și întărit comerțul cu cereale și comerțul în general, Târgu Bujor devenind înfloritor – mama urmărită, din care cauză a locuit în mai multe case din Târgu Bujor și din satul Umbrărești. Deși revenirea fizică nu a mai avut loc, la nivel mental, așa cum o demonstrează textele lui h agiu, a rămas
mereu, intim legat, de acest univers al Bujorului.
Casa părintească luată samavolnic și dărâmată după ce ani de zile a servit
ca „sediu” partidului comunist- el însuși nevoit să urmeze liceul în București (prin strădaniile mele), exmatriculat din toate facultățile la care se înscrisese, nemaiputând să capete vreo diploma – Ș i moartea lui năpraznică și fulgerătoare… A fost doar

254
Literatură și artăun vis?” (Gina h agiu- c uvânt către cititor – p. 5-6). t răirile acestea coșmarești
generează prospețimea imaginii care incită cititorul pornit pe urmele lui h agiu,
marcat, bineînțeles, de această dispariție prematură a autorului (Poetul moare de
frig, acel frig impus de regimul communist, la fel și prietena lui, Gabriela v eturia
Cresin, în apartamentul ei din Drumul Taberei, în care se aflau atunci.1).
reconstituirea fragmentară a lui 1979 se află sub semnul lui t rebuie trăit
altfel (convingere sau sfat pentru sine/ pentru ceilalți?). Pe 17 februarie notează:
M-am trezit cu o senzație grețoasă de înstrăinare. i ată și visul în stare de semitrezie
sau cam așa ceva.(p.9) Se află în camera de la o topeni sau din m ogoșoaia, pentru
că pereții, în mișcarea lor, permit anularea distanțelor. i maginarul e dominat de
sunete de diverse înălțimi care îl agasează: șușoteli, chițcăieli, explozii horcăite, zdupăieli și sâsâituri, bușeli, zgrepțăituri, fâșâituri, bubuituri, cârâituri, troncăneli, tăcere, troznet, pocnet, cutremur. Întreg acest carusel amplifică senzația că nu se poate salva, idee susținută și de opinia din final: De nestăvilit coșmarul sunetelor .
(p. 9)
aceeași idee a comprimării spațiului apare și în următorul vis prin care
se recuperează e denul de altădată cu ajutorul fereastrei arhetipale. t inde către
liniște/ liniștire, deși imaginea conține în ea dorința de a evada dintr-un spațiu limitat/ limitativ : Din cea mare
2, de la Mogoșoaia, o smulgeam, o rețineam cu greu
pe cea mică, de la Otopeni, împalidată de lumina incertă a zorilor . (descrierea
lasă a se întrevedea un real talent poetic) (…) Obsesia ferestrelor se traducea prin stabilizarea la o fereastră singură. (p. 10)
Cumpărarea unei case pentru Gina, e ugen, m elania, Costică se suprapune
cu imaginea casei arhetipale: Casa ar fi părut să existe în crucea dealului din Bujor, lângă o biserică, în dreapta drumului cum vii de la gară, înaintea vechiului parc aparținând conacului v entura, care e bine localizată; atenția se focalizează
asupra ferestrei care nu permite o privire spre înăuntru, iar accesul se face într-un mod bizar, printr-un tunel cu scară, foarte abrupt, care ar trebui să protejeze de agresiunea din afară: Neplăcută: prezența celor două umbre, încotoșmănate, urcând scările, topindu-se, volatilizându-se, dimpreună cu mișcarea, în timp ce numai bocancii lor, grosolani, cu potcoave la tocuri, cum nu se mai poartă, bocăneau încă, anevoie, dar dur, aproape ascuțit. (p.11) i ndividul depersonalizat e doar o umbră
care potențează teroarea.
Grajdul casei din Bujoru fusese transformat în bucătărie de vară; privește o
femeie cu atenție, apoi își dă seama că era căutat. Se ascunde în podul closetului din fundul curții, unde țineau vechituri; devine deodată copil și invizibil: Scenă
1 Biografie-Grigore h agiu- în Jurnal de vise, e ditura Promotal, 2011, pag. 263
2 fereastra

255
Literatură și artăfoarte stranie: maică-mea și mătușă-mea (sora lui tata), urcând pe scara proptită
la gura podului, au cărat un cadavru, un mort necunoscut, pe care l-au azvârlit într-unul dintre closetele de jos, acum apărut sus și plin de mocirlă cafenie. (p. 46) Continuă să se simtă amenințat de o altă prezență din pod care semăna cu al său cumnat. În confruntare, îi implantează cuțitul în cap, îl vede căzând, încremenind în afara conștiinței și a materiei. (p. 47). trezindu-se, resimte singurătate și tristețe.
Pe 4 decembrie, visul fixează casa unde au locuit temporar, sub presiunea
forței, prin anii 50 unde prinde un șarpe căruia vrea să-i reteze capul; este mușcat de deget, totuși, nu pare otrăvitoare mușcătura. Într-un alt vis, se află în tg. Bujor, pe str. Principală, pe trotuarul din dreapta pentru că voia să-și achiziționeze o șapcă de la croitoria – restaurant din colț a lui m otea. e ste depășit de o fată cu
un băiețandru; cade într-un șanț traversat de podeț și o ajută să iasă; își continuă drumul, căutând pălăria și geanta pierdute. Se reîntâlnește cu fata, discută banalități (cum se simte, vreme), își recuperează obiectele pierdute. Deasupra acestui plan al normalității, planează o continuă amenințare, care, în fiecare moment, poate lua diverse forme: Prezență vag amenințătoare: vis-à-vis de noi, între clădiri, un om negru literalmente de băutură, cu un ciocan sau clește într-o mână, cu bluza de la un soi de salopetă suflecată până la coate, se clătina, bâțâia greoi, ori cam așa ceva. (p. 14)
Plimbându-se pe Strada Principală din Bujoru, întâlnește un bătrân îmbrăcat
în negru cu care relaționează. Îl caută împreună pe domnul t om; în secvența
următoare, este cu a na într-o încăpere de hotel-pensiune unde locuia și Nichita.
ieșind din „ungurime” (o stradă mărginașă, paralelă cu principala din
Bujoru); își amintește că într-o asemenea casă am stat prin anii 48, 49 când am fost evacuați samavolnic din casa noastră (p.54); împreună cu o fată ajunge la capătul unui oraș industrial; se despart, el își continuă drumul cu o căruță; coboară, intră într-o grădină. Se plimbă cu aceeași fată; de după copaci se zăresc niște soldați; încearcă să se salveze îmbrâncindu-l pe unul dintre ei și fugind. Cere o armă de la niște muncitori insurecționiști pentru a-și salva logodnica. Fac o excursie în lunca din Bujoru, în „sălcii” cu un grup mai numeros din care făcea parte și sora lui; deși era vară, trebuiau să facă un foc pentru a găti și pentru a se încălzi; experiența e marcată de absurd; în secvența următoare, se află într-o magazie din București unde aranja o sobă mare, cu plită pe care o verifică dacă funcționează; aici ar fi trebuit să stea împreună cu un alt băiat. a lteori era în curtea școlii din Bujoru,
urca povârnișul grădinii, era îmbrăcat militar și consulta o hartă; ar fi vrut ca ceața să le acopere evadarea dintr-o școală-închisoare. Scena se mută brusc într-un fel de spălător sordid de internat, cu pereții negri, murdari, cu ciment rece unde erau închiși; doar doi primiseră viză de ieșire. Cei doi, mai mult capete decât

256
Literatură și artătrupuri: capete goale pe dinăuntru, din ceară moale, cu o expresie fix-tâmpă (p. 14)
ar putea contura prototipul celui care execută orice ordin, pierzându-și consistența interioară și coloana vertebrală. Pe 7 mai asistă la dărâmarea unei clădiri la Bujoru, apoi își amintește de iminența participării la o ședință.
Într-un alt vis, două femei intră în curtea casei din Bujoru pentru a-i omorî
pe mama lui și pe el; scapă inexplicabil, dar efectele sunt evidente: am văzut umbra maică-mi- dacă se poate spune astfel, deoarece ne despărțea cel puțin un perete-la ferestrele încăperii ei, difuză, îndoliată, aeriană, sugerând îngândurare, calm, blândețe. ” (p. 36)
Pe 12 mai trebuia să plece de acasă, de la Bujoru, către școală. Dintru început,
planează teama de a pierde trenul; într-adevăr, reușește să-l vadă doar depărtându-se pe la 6.55 (acceași referire obsesivă la un timp ce se vrea exact; printr-un gest gratuit, fură o pâine: nu-mi făcea nicio trebuință, (p.37) ceea ce-i provoacă un sentiment de rușine, stare ce completează această panoplie a emoțiilor. m alul
nisipos al unui râu plin de smocuri de stuf trezește în el dorința de a-i valorifica potențialul, respectând direcția impusă de epocă: Mă gândeam ce cantități uriașe de stuf ar putea fi culese, pentru fabricarea de hârtie, dacă luncile întinse ar fi cultivate în acest sens (una din ideile la care mă gândisem pentru a industrializa regiunea în care m-am născut), (p. 24-25)
Pe 3 decembrie, satul (t ârgu Bujor) îi apare transformat într-o stațiune
estivală. (râu mult mai mare, plajă spațioasă); scăldându-se lângă mal, zărește o tânără frumoasă, îmbrăcată în rochie albă, ce intră în apă; la întoarcere lucrează la mașină de cusut; familia era supărată că viitorul soț renunțase la ideea căsătoriei; apoi înoată cu prietenul lui din liceu V .G., se despart, îl strigă pentru că simte disconfort coborând într-un pustiu inexplicabil de dureros peste locuri și suflet (p.62); acasă e așteptat de o fată creolă care face cunoștință cu sora lui; statutul fetei rămâne nedefinită: prietenă, iubită, soție. Oricum deși pluteau multe semne de întrebare în aer, atmosfera se îmblânzise. (p. 62).
tot pe 3 decembrie, notează că sub cel mai înalt balcon de la casa din Bujoru
(aveau două) exista o magazie strâmtă, întunecoasă unde îl aștepta o mare căpetenie orientală căreia trebuia să-i fie supus; respectarea ritualului este resimțită dureros.
Pe 6 decembrie urmărește, cu atenție, un animal care seamănă cu o ciupercă
uriașă; se aflau în cea de-a doua casă construită de ei și animalul intrase în interior, apoi iese și dispare; se trezește într-un peisaj ecuatorial, într-o junglă unde mișunau mulți porci; unul ar fi vrut să-i bareze drumul, dar renunță ceea ce-i generează o stare de confort psihic Am răsuflat ușurat. (p. 64) Surprinde o vânătoare/ luptă în vechiul parc din Bujor al boierilor Ventura; Conștientizează că este urmărit cu scopul de a fi ucis; își extermină adversarii. Se trezește, în vis, cu o funie groasă

257
Literatură și artăde cânepă împletită în mâini. u n alt element de recuzită e reprezentat de o sală
de cinema, de festivități, în centrul căreia se află un cerc de marmoră albă (p.10),
amintind de o răceală specifică lumii ideilor, prezentă în majoritatea secvențelor. Luna apărută în colțul stâng al ferestrei devine sursă de inspirație care-l ține departe de somnul mult dorit: o lună mult mai albă decât galbenă, fără halou, limpede și austeră (p. 11)
un alt element comun al imaginilor recuperate este reprezentat de drum,
cu variantele urcuș-coborâș- ca o metaforă a lumii – labirint în care manevrează, parțial, firul a riadnei cu variantele: casa din Bujoru, fereastra, râul. Dincolo de o
pădure întunecată, se zărește un râu cu albie adâncă, învolburat, asemănător cu cel din copilărie. Nu are curajul să se arunce în el și se simte vinovat; se analizează, raportându-se la ceilalți copii; planurile se întrepătrund: urmează un drum cu autobuzul de 45 de minute; frapează preferința pentru detaliile referitoare la un timp ce se vrea ostentativ fixat cronologic; ulterior atenția se focalizează asupra malului advers, plin de noroi, alunecos, pulsând molecular, amintind de o învălmăsire de idei, de stări, de (re)sentimente. a mbiguitatea e conferită de selectarea adjectivului
„advers” care permite atât o localizare în spațiu, cât și o raportare ostilă la mediul mereu schimbător, instabil.
Într-un alt vis, se conturează una dintre fricile ființei umane: accidentul de
mașină petrecut într-un mediu urban, industrializat ce dobândește concretețe prin elemente ca blocuri,vagă boare de ulei industrial învechit, stricat; spațiul e neprimitor pentru că rămâne interzis celor două personaje: el și eugen, iar singura
lor vină pare a fi neascultarea/ neacceptarea interdicției, care produce modificări fundamentale asupra percepției mediului: Eram cu Eugen și am trecut cu o mașină grea, un fel de locomotivă, peste un drum interzis. (…) tot peisajul din jur era liliput.
Consecințele gestului sunt evidente: sunt aduși în fața consiliului de judecată. Se simte chemat de o fată tânără, blondă, cu piele din metal roșu pur și simplu , în
timp ce eugen se apără zâmbind. Se observă recurența cromaticii: negru, roșu, alb,
albastru- toate pline de semnificații…
Visele lui sunt populate de figuri celebre în epocă; unele, datorită depărtării
în timp, necesită din partea cititorului actual o muncă de cercetare pentru ca, pe alocuri, golurile să se umple de semnificații. Sunt amintiți Gelu i onescu (critic
și istoric literar), Lucian Pintilie (regizor de teatru și film), a na-Livia m ureșan
(scriitoare și traducătoare, soția lui Grig din anul 1967; între anii 1972- 1985 are loc divorțul celor doi), m ircea Dinescu (poet și publicist), Nichita Stănescu (poet
neomodernist, liderul generaței 60), m ihai u rsachi (poet și traducător), Nicolae
Velea (prozator), m ihai Niculescu (actor), Crohmălniceanu (critic și istoric literar),
iorgu i ordan (lingvist și filolog român), Cezar Baltag (poet și traducător), a drian

258
Literatură și artăPăunescu (scriitor), Constanța Buzea (poetă), George m acovescu (politician,
ministru de externe, scriitor), t itus Popovici (scriitor). a par membrii familiei
(mama, tata, Gina, e ugen, fratele afectat de scleroză în plăci), prieteni din copilărie
(V .G.), indivizi fără nume, aproape dematerializați, dar capabili să instituie teroare.
Înainte de a pleca în străinătate, Gelu i onescu bătrân, adus de spate, cocârjat
(alte efecte ale îndepărtării de spațiul matricial?) îi lasă o mapă de versuri pentru a
i le publica în lipsă; Lucian Pintilie trece pe lângă el, prefăcându-se a nu-l cunoaște. Încercă să-l înțeleagă: Gest poate explicabil, în mulțimea de oameni, trecând grăbită, vorbind în diverse limbi, prin acel coridor lung, înalt, străjuit de coloane. (p. 12)
rămas peste noapte la m ircea Dinescu, pleacă pe ploaie și în papuci spre
otopeni, resimțind absurditatea situației; ar vrea să se transforme în eroul fetei
căzute într-o groapă, dar nu aflăm continuarea pentru că totul se mută în camera lui Nichita în care se povestește întâmplarea cu papucii. Printre invitați se află m ihai
ursachi cu care vrea să se împrietenească. Prietenia dobândește un caracter diafan
și presupune o vârstă de grație: să devenim prieteni buni, cu suflet ușor, neîntinat, cum se-ntâmplă numai în tinerețe. Nichita se prăbușește, își pierde, inexplicabil, caracterul uman; nu mai are picioare, se târă în patru labe; poate că e o exprimare metaforică pentru intrarea în starea de creație ce rămâne de neînțeles pentru un neofit sau o încercare de a accepta timpurile trăite: Pe urmă s-a azvârlit în colțul canapelei către care țintise scoțând un fel de râs, de lătrat, de gâlgâit potrivit numai formei lui din acea clipă. (p. 18)
altădată, într-o cameră scundă, se aflau Dinescu și un critic de teatru care-i
îndemna să caute pe dealul sau râpa din apropiere haine îngropate; imaginea se așază, în manieră proustiană, peste o groapă făcută în copilărie, în râpa de lut galben, o gropiță-cazemată unde s-ar fi putut ascunde în timpul războiului.
Într-o altă secvență, venise de la o topeni cu Nicolae Velea un om scund,
cu capul mare, mohorât. De această dată, soarele împrumută ceva din trăsăturile lunii, avertizând asupra venirii furtunii: Ș i era o lumină de soare la zenit, când
lucrurile nu lasă umbră; de unde și senzația de tihnă, liniște, așezare. Lumina era însă, în același timp și de tip lunar: compactă, impersonală, de sticlă așezată foarte de aproape și pentru totdeauna peste lume, un fel de tăcere de dinaintea stârnirii vântului împresura curtea și casa orbitor de albă.
Se ceartă într-o cameră întunecată cu m ihai Niculescu, iar senzația că mi se
comunică ceva înspăimântător” (33) persistă. e l, Nichita, Papi pleacă să cumpere
alimente; se ceartă cu vânzătorul care refuză să-l servească pentru că tocmai închisese; cumpără un pepene verde și o jumătate de cap de porc; când vrea să plătească, omul îl trage discret afară; îl plimba pe străzi și abia apoi poate plăti; primește rest și o explicație: se ferea să nu-l vadă nevasta; Stupefacție: omulețul

259
Literatură și artă(îmbrăcat într-o salopetă-manta, lungă până la pământ, de nu i se vedeau nici
picioarele, de doc albastru, murdărică) n-avea cap. (p. 44); (ambiguitate: lipsă de rațiune, obișnuință de a executa fără a crâcni/ o realitate imposibil de explicat rational, specifică oniricului.). Pe o bancă din Cișmigiu, discută liniștit cu Vasile Nițulescu; dintr-o dată se îngălbenește; aleargând să-i aducă apă, la întoarcere nu-l mai găsește; fusese mutat într-un pat dintr-o curte cu cișmea; nu reușește să primească un răspuns la întrebarea cum se simte; și aici corpul suferindului se micșorează.
Perimarea relației cu a na se mută și în vis. e chilibrul se pierde când
cineva pronunță sintagma „bărbatul meu;” o lovește (atipic pentru acest bărbat deosebit de blând, caracterizat prin respectul pentru cei din jur, prin puritatea sufletului, prin rafinamentul poetic, așa cum și-l amintește a na în articolul d e
opt ani încoace mă tot întorc, apoi se despart triști, nefericiți, cautându-și apoi un loc, pe trotuarul din dreapta unde să-și pună un fotoliu sau o capapea albastră pentru a putea dormi. e chilibrul interior ține de un confort al ambientului. t otuși,
o anticipare a fragilității relației se întrevede în sintagma Mă urmărea, probabil, iminența unei catastrofe. (p. 15)
Pe 27 septembrie, pretinde că se ceartă definitiv cu a na: o repudiam (p.52),
deși continuau să împartă același pat. În mai multe vise, apare imaginea tatălui: închis într-o cameră, nu înțelege spusele acestuia în timp ce încearcă să repare o mașinărie ciudată, folosită la încălzit; pe jos, se observă un lichid gros și negru ca o resimțire dureroasă a curgerii ireversibile a timpului, a violenței la care va fi martor. De multe ori, încearcă să dea sens anumitor gesturi. La un moment dat, se aude strigat de tatăl său, „prezență luminous – măreață”: „Grigore, ești aici, ” Grigore sunt aici, „Grigore! a ici!” care trădează dorința de a comunica (încărcată
de atâtea nuanțe)/ de a avea certitudinea prezenței celuilalt/ de a-i obține ajutorul.
Într-o secvență plină de duritate, îl surprinde pe tatăl- căzând pe scara
de la bucătărie, iar capu-i se lovește de pardoseala de plăci roșii ; nu reușește să-l
ridice. Îl mângâie și treptat corpul se transformă într-un câine roșu, lung, șerpesc. (p.16). u rmează o secvență care reordonează amintirile situate la granița dintre
realitate și vis: De notat: imaginea capului izbindu-se de dușumea, pe care o știam eu și maică-mea în legătură cu darea afară din casa noastră din Bujor, când taică-meu, împotrivindu-se, a fost țintuit la pământ, izbit cu capul de lemnul pardoselii balconului de jandarmii veniți să ne evacueze. Am adăugat: câinele roșu, mort, l-am văzut la puțin timp în șanțul din fața casei din Otopeni. (p.16-17)
Pe 1 mai, notează că joi, 29 aprilie 1979, a survenit moartea tatălui în vârstă
de 83 de ani: suferința lui anterioară îl afectează puternic: imaginea lui însă, priponit cum era în feșe. Să nu-și atingă operația cu mâinile, răstignit pe patul de metal cu

260
Literatură și artăcăpătâiul ridicat la maximum, împânzit cu tuburile care-l alimentau cu aer și hrană
lichidă sau îl ajutau să se ușureze mă va obseda pentru totdeauna. (p. 32)
Primul vis reia aceeași idee dureroasă a pierderii tatăl, dar sub o altă formă:
acesta intră într-o mașină de încălzit și iese în chip de flacără, destrămându-se în aer, deși chipul lui de un roșu limfatic stăruie încă. Într-un alt vis, descrie o masă în familie, alături de părinți, în bucătăria de la otopeni; mama izbucnește în
plâns când se simte șicanată; tatăl se prăvale peste masă și moare; Părul moale îi sticlea de o albă intensitate. Trist tablou în trei. (p.54) Își amintește de gestul aparent banal al aprinderii focului în timpul nopții, o altă formă prin care se concretizează dragostea paternă și durerea acestei pierderi.
Pe 14 noiembrie, îl visează pe tatăl care intră în bucătărie, rostind formula
lui preferată: Sămânța este în păcură (p. 56) referitoare la motorina utilizată la încălzirea camerei. a flându-se în curtea casei părintești din tg Bujor, mama
pare neputincioasă, încercând să aducă ceva pentru tatăl lui: o cutie sau o bucată dreptunghiulară de slănină. Eu însumi m-am deplasat cu greutate și resimțind dureri în tot corpul, cu o viteză care nu mă satisfăcea, improprie dorinței și neliniștei mele. ” Senzație de stranietate și spaimă: cutia avea dimensiunile unei case. (p. 20) Într-un alt vis, mama e mai mult o prezență nevăzută, iar tatăl e
foarte tânăr și ars de soare.
Pe 4 mai, visează că el și mama lui sunt răpiți; încearcă să fugă, iar teama
parcă dă inconsistență ființei umane: Rețin, când am luat-o în brațe pe maică-mea, s-o salvez și să mă salvez: era ușoară, gălbuie și în întregine, de dimensiunea unei bluze sau a unei basmale mari, păturită, plină cu aer și foarte mobilă. (p. 34). Pe 12 noiembrie, află de la sora lui că a murit mama lor; regretă că a lăsat-o să plece în oraș; își amintește de chipul ei prelung, învinețit de munci lăuntrice retezate, încins în basmaua de madonă săracă, bătrână. (p. 55)
Planurile se mută rapid: se simte disconfortant din cauza hainelor ponosite
pentru ca apoi să revină în acea lume iremediabil pierdută, caracterizată prin confort și echilibru: Scena părea a se petrece pe cheiurile Senei, lângă apă, subt copaci umbroși, cu coaja lucioasă. Am plecat să mă spăl și schimb, deodată aflându-mă în casa din Bujor. (p.26) Vine un grup gălăgios și vesel: fetele conduse de fratele lui, topăiau, cântau, vorbeau. Și aici, visul are caracter compensator pentru că trezit, m-am gândit la fratele meu, lovit de mult timp de acea boală îngrozitoare numită scleroză în plăci, la eforturile lui cumplite de a se ține pe picioare, de a realiza câțiva pași. (p.26) a lteori, resimte o senzație de rătăcire; mai ales printr-o luncă
asemănătoare celei din Bujor, dar mai deasă, cu sălcii mai înalte și mai groase. (p.27) imaginarul (bani, valiză, drum, conac, scări, mașină zburătoare, cameră de spital,
pat improvizat, gară) este impregnat de incertitudine.

261
Literatură și artăteama de a fi agresat, urmărit, dorința de a fugi, de a salva și de a se salva iau
diverse forme. Eram pur și simplu înspăimântat de un individ monstruos, imens,
mare cât doi sau trei oameni laolaltă (p. 31) de la care voia să afle un adevăr greu de precizat; oricum, forța, dar mai ales șiretenia monstruoasei făpturi masculine mă preveneau să fiu încordat până la demență. (p. 31). Caută ceva pe un stadion, iar dintr-o expoziție, alege un tablou abstact care le dă senzația (lui și surorii) de mulțumire. a lteori cumpără baloturi de pânză pentru a putea intra în posesia unui
baldachin medieval. Nici obiectele nu sunt ceea ce par a fi la o privire superficială: dintr-un val mare de sârmă iese un cange de fier înmuiat în smoală uleioasă. obiectele păstrează în ele o potențială agresiune.
Se plimbă printr-o piață nedefinită, zărește un omuleț ce controbăia prin
lucrurile din camera lui; pentru a scăpa de pericol și pentru a-i obține complicitatea, îi aruncă un pumn de bani; reușește să-i sustragă un pachet despre care nu știm ce conține; resimte pericolul de a fi urmărit de un individ periculos și teama de a fi agresat.
Ceea ce pare o promisiune a împlinirii prin dragostea casnică (pentru că la
Paris, o fetiță îi promite că la 15 ani se va căsători cu el) se transformă ulterior într-o întâlnire neașteptată cu Thanatos: cercetând o clădire-magazin (care se aseamănă cu o morgă), descoperă la etajul patru morți ambalați frumos în nailon colorat; morți mulți, de diferite categorii, vârste și dimensiuni. Ceea ce era înspăimântător (printre ei era și tatăl meu), înspăimântător cu adevărat era că toți aveau bărbi mari și care mai continuau să le crească încă sub nailonul sterilizat până în clipa livrării, când erau bărbieriți cu o fantastică iuțeală și pricepere. Am asistant la o astfel de operație. (p. 41). Prin curtea de la o topeni, proaspăt arată, trec doi indivizi; un
cățeluș alb, flocos îi amintește de un altul găsit în fața ușii din Stahi: Biduș cel care i-a însoțit peste tot. Într-o piață mare, căra o butelie nefiresc de mare pe care mai apoi o părăsește, căutând totuși pe cineva pentru a preveni explozia.
zborul pe deasupra unei păduri verzi amintește de cel din t inerețe fără
bătrânețe și viață fără de moarte, cu actualizările specifice unui alt timp: Nu
le atingeam crengile, de un verde cum nu au frunzele decât înainte de ploaie: curat, lucios, intens. În iarba deasă, cu fir subțire, mătăsos, bătut, erau mere mari, galbene cu dungi roșii. (p.43). Prin întuneric, după ușa de la o topeni găsește
două oi jupuite care semănau și cu doi căluți de lemn (p.43), iar în curte, erau multe capete de cai, retezate, aduse de cățeaua lor, o variantă- la o altă scară- a câmpiei Ghenoaiei, doar că aceea era plină de oase de oameni. a ude în curte,
în timpul nopții, un zgomot produs de hoțul de iarbă (șocant e obiectul vizat); mama nu găsește pe nimeni; peisajul, din grădina de la Otopeni, se continua cu cel de la Bujoru. (p.45). Deodată, pe o poartă de lemn crestată în gard, pe care nu

262
Literatură și artăo știam, am văzut intrând un individ, înaintând către mine. Îi vedeam bustul: o
cămașă albă și capul mare, cu chelie. Am strigat în mine însumi, după maică-mea, să-l anunțe și pe Eugen, pe care-l auzisem cu o clipă înainte răcnind în camera lui, la care se aprinsese lumina.
Tuți (cățeaua) se foia neliniștită pe lângă mine. Mi-am pregătit o greblă (fierul
cam ieșea din coadă) și o susținătoare de crengi, luată de la gutui, lungă și grea. Am preferat-o greblei, rezemată însă și ea în apropiere, de crengile gutuiului și când individul a fost aproape, în bătaia ei, l-am lovit și împuns cu ea, mai mult pe ghicite. Cu puțin timp înainte, cu o secundă, îl auzisem, fără să-l văd, rostind pașnic și limpede: A fost un îngheț, oare? (p. 45) Întrebarea din final rămâne deschisă interpretărilor și poate apărea ca expresie a blocajului generat de frica de a fi ucis care nu-i oferă decât o soluție: salvarea printr-un gest brutal sau ca efect al sentimentului de vinovăție.
Pe 25 octombrie, senzația de primejdie e iminentă; îi cere mamei să se
ascundă, iar el se strecoară către fântână, unde întâlnește doi indivizi cu carnețele soioase și pixuri, care pretindeau că un teren de-al lor care ar fi aparținut Colectivei; apar și alți oameni care sapă; mulți oameni au început să sape, în timp ce unii doar se uitau (lumea pare a se împărți în figuranți și țărani)
Într-un alt vis, hoinărește pe străzi necunoscute, călătorește cu mai multe
vehicule în același timp. Pe moment ce le foloseam (mașini, tramvaie, trenuri și altele, fără formă și denumire încetățenite) ele se subțiau tot mai mult, deveneau ușoare, străvezii. Într-o astfel de ambarcațiune invizibilă, călătoream, de fapt zburam, la nivelul scaunelor de automobile, așezați comod (în poziția astfel presupusă) împreună cu sora mea. (p.49); încearcă să oprească o dubă neagră, apoi scena se mută într-o hală, în timp ce după praznic, priviri amenințătoare sunt fixate asupra lui; indivizi purtând haine rupte, se luptă pentru supraviețuire (își vânturau brațele chircite vrând să-mi ia și blidele în care oficiasem ritualul); în mijlocul halei, un alt grup consuma, cu zgomot, diverse; păreau dezumanizați: se ospătau pe cinste, râgâind, cântând nu știu ce melodii lumești, pornografic, care-i făceau să se dezlănțuie în chiote animalice adeseori, porcești … (p. 50); a cest ritual pare condus de o femeie
în negru care-i încurajează să elibereze acea energie devastatoare ,(p.50) fără niciun
sens. La final, el se simte redus la stadiul de obiect.
Pe 12 septembrie, notează despre un spectacol-carnaval în care oamenii-
măști își repetă rolurile. t ot în septembrie scrie despre o fascinantă insula-catedrală:
Biserica se ridica direct din apă, înaltă, maiestoasă, de gresie lucie, alb-cenușie. (p.51) Pentru că acolo era o pace adâncă, inaccesibilă, apare dorința de a prelungi această stare. a lteori, plimbându-se cu Florin m ugur, descoperă o expoziție de foi de ziare
care umpleau pereții cu imagini, nu cu litere.

263
Literatură și artăPe 11 octombrie, încearcă în vis să zboare cu o ciupercă, cu un conglomerat
de aripi de liliac, cu o îngrămădire de meduze groase. Făceam un soi de salturi
frânte pe sau într-o manieră incertă, dubioasă, manevrând parașuta-mea-avion-numai cu elici (p. 52)
Pe 30 noiembrie, doi tineri ies de pe stadion; unul îmbrățișează o adolescentă;
celălalt (el) coboară spre centru; resimte tensiunea oamenilor ieșiți de pe stadion care fugeau în dezordine; depășește o femeie bătrână, gândind cum poate izbi femeia asta atât de puternic în caldarâm cu pantofii ei zdraveni și eu totuși nu aud niciun sunet. (p. 60) aude pașii celor care-l urmăriseră. Pe unul îl lovește în cap, celălalt
se evaporă; dă niște bănuți unor băietani pentru a le cumpăra tăcerea; împinge o limuzină către veranda unei vile singuratice. Copiii strigă după ajutor, iar el își continua fuga. interesantă rămâne digresiunea din final: (Este pentru prima dată
când în vis, visând, pun la îndoială realitatea visului, bănuind îndărătul lui o alta, mai profundă.). (61).
Lectura viselor care reconstituie anul 1979 este dificilă, dar și fascinantă
datorită terorii exercitate de multitudinea de obiecte și de prezența indivizilor fără nume. e doar un început… o invitație… Necesită timp și o continuă revenire la text, la fel cum h agiu se întoarce spre paradisul pierdut al copilăriei…
recuperarea istoriei personale e doar o încercare de a înțelege neputința de a
reveni fizic „acasă. ”

264
Literatură și artăPROZA HORTENSIEI PAPADAT BENGESCU –
CRONICA UNEI LUMI DISPĂRUTE
Prof. Mariana MOGOȘ,
Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu” , Galați
Motto: „Sunt idealistă deoarece caut frumosul pretutindeni.
Ca să găsesc acest frumos ar trebui să scormonesc cu amândouă mâinile
în urât. Sunt inseparabile. ”
a vorbi, iar și iar, despre un autor canonic pare să devină un loc comun.
Criticii literari consacrați sau cei cu viziune proaspătă, neintimidată de autoritatea
inainta șilor au încă de descoperit alte și alte fațete ale autorului sau personajelor
sale, ale proporției în care se combină procedee și tehnici, mai noi sau mai vechi, într-o alchimie doar de creator, totu și, știută. Pe de altă parte, cititorii – receptorii –
continuă să consolideze, prin lectură, ierarhia valorilor sau chiar repoziționându-le, căci de la e ugen Lovinescu ș tim teoria mutației valorilor estetice. Cât de exactă
sau adevărată este această ierarhizare nu e u șor de spus. m ulți factori subiectivi
o influențează: gustul cititorului, pregătirea intelectuală, orientarea estetică și
culturală a lui și a epocii și, de ce nu, „moda” la un momemnt dat, ceea ce este sau e considerat „trendy” .
Dubla noastră ipostază – de cititor și profesor de literatură – nu ne u șurează,
adesori, demersul de a ne pronunța despre una sau alta dintre personalitațile care au făurit și au pus apăsat amprenta proprie asupra literelor româneș ti. Complexul
didacticismului ne poate inhiba și poate influența spontaneitatea opiniilor. Contactul, obligatoriu, cu bibliografia critică, pe care cititorul obi șnuit nu este
obligat să-l realizeze, poate determina vicierea discursului propriu. e un efort deci, notabil, să încerci să te eliberezi de aceste poveri, pentru a face loc demersului eseistic. aș adar, în fața unei provocări de a cerceta proza romanescă a h ortensiei
Papadat Bengescu, mai multe întrebări, banale prin simplitatea lor, pot jalona procesul: cine?, ce?, când?, unde?, cum?, pornit în sens invers. a ceasta deoarece
nu intenționăm să emitem neapărat judecăți valorice originale, ci să motivăm sau să confirmăm și, de ce nu? chiar să amendăm puncte de vedere deja existente.
Literatura hortensiei Papadat Bengescu a fost accesibilă cititorilor, în cea
mai mare parte, datorită perioadei studiilor liceale (excepție făcând cei care, tot mai puțini la număr, s-au format în epoca de tristă amintire a proletcultismului, când o seamă de scriitori considerați reacționari și periculoși erau interzi și),

265
Literatură și artăautoarea ilustrând cea mai prolifică perioadă a literaturii noastre, cea interbelică.
istoria și critica literară i-au conferit o poziție privilegiată, rămasă nesancționată în
timp, întrucât, mai ales prin ciclul romanesc al h allipilor deschide drumul prozei
analitice de anvergură, consolidând metoda analizei psihologice.
cine a fost h ortensia Papadat Bengescu și cum s-a creionat destinul ei de
scriitoare? Nu intrăm în amănunte biografice, fiindcă nu acesta este scopul. Câteva precizări sunt însă necesare. era fiica unor intelectuali, deci climatul familial este propice unei formații culturale temeinice, susținut, desigur, și de un interes personal și de o curiozitate remarcabile, precum și de o sensibilitate deosebită. a parținea
însă mediului îngust, provincial și cu siguranță avea încă din adolescență nostalgia
metropolei. Când, prin căsătorie, după ce a cunoscut mai multe alte locații datorită deselor mutări ale soțului magistrat, s-a stabilit în capitală, a putut să compare imaginea directă, concretă, cosmopolită și contradictorie a „Cetății vii” cu imaginea ideală, adolescentină. Sensibilitatea și spiritul critic se contrazic. Pojghița exterioară
este îndepărtată și existența marelui ora ș este surprinsă în interioritatea ei, frecvent
în suferință, maladivă și chiar morbidă. Probabil că femeia devine con știentă de
vocația ei pentru scris și caută confirmarea. aș a se explică adresarea către cercul
„ Vieții româneș ti” de la iași unde va debuta editorial în anul 1919, la vârsta adultă
(depă șise 40 de ani), încurajată de G. ibrăileanu. h otărâtoare pentru evoluția ei
literară este frecventarea Cenaclului „Sburătorul” condus de eugen Loviescu.
Concepțiile criticului despre calea pe care trebuia să o urmeze literatura română și indeosebi romanul pentru sincronizarea cu marea literatură europeană sunt împărtă șite de scriitoarea care descoperise pe Proust și care tran șează prin propria
experiență cele două orientări manifeste în literatura noastră: sămănătorismul ruralist vs. modernismul citadin, proza previzibilă, preponderent factologică, exterioară, de suprafață, în universul căreia se mi șcă personaje-caractere sau
tipologii vs. proza imprevizibilă a mi șcării interioare, a profunzimilor sufleteș ti,
urmărite cu minuțiozitate până ce creează impresia concreteței. De altfel, scriitoarea va fi interesată de corporalitatea, de materialitatea individului în măsura în care acesta trebuie sa aibă un contur prin care se identifică în relație cu ceilalți indivizi, dar matricea lui nu constă în aspectul fizic, exterior, deși nu lipsesc din prozele autoarei portretele de acest tip, ci în acea înregistrare a mecanismului sufletesc intim, despre care nota în 1914 într-o scrisoare către ibrăileanu: „ Ceea ce scriu, ce
cuget nu e în principal idei și sentimente, ci senzația lor, de aici chinul, dorința de a reda nu descrierea senzației, ci senzația însă și.[…] scopul este să surprind perpetua
mișcare a gândului în mers, mai mult chiar: expresia fizică a sentimentelor, care
face palpabil „trupul sufletesc” . i deea nu pune în opoziție trăirea practică, obiectivă
cu cea interioară, dar neagă simpla compunere a aparenței din gesturi și întâmplări

266
Literatură și artădacă acestea nu au o reverberație în sensibilitate. Cele două lumi pot trăi în acela și
individ, la fel cum pot să existe ființe care aparțin doar uneia dintre ele. În acest
caz, unele viețuiesc, pe când celelalte trăiesc cu adevărat. Cea mai mare parte a personajelor din romanele h ortensiei Papadat Bengescu prezintă această structură
duală, a contradicției dintre aparență și esență. e le poartă o mască conformă cu
convențiile mondene, dar fie ascund secrete infamante, devenind ridicole prin efortul de a păstra aparențele de moralitate, fie sunt naturi controversate până la limita imoralității sau chiar a degenerării.
ce o interesează pe h ortensia Papadat Bengescu pentru a defini problematica
romanelor sale? Conform direcționării lovinesciene, autoarea este preocupată de mediul citadin. Deși în primul roman al ciclului h allipilor decorul inițial este al
unei moșii de țară – Prundeni – și în ultimul, ca într-o veritabilă tehnică circulară, revenim la „rădăcini” , locația este, preferențial, a Bucureș tiului interbelic,
metropola văzută ca un cadru de viață, complexă, cu rigori, cu convenții, cu ș anse
sau cu limitări dureroase, dar o „Cetate vie” , spre deosebire de viziunea restrictivă poporanist-sămănătoristă a ora șului văzut doar ca mediu al pierzaniei.
astfel, tematica majoră este de factură socială. romanele care alcătuiesc
generic Ciclul h allipa, după numele familiei căreia îi aparțin mare parte a
personajelor sau cu care dețin anumite legături de rudenie, prietenie sau interese celelalte personaje (Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul
ascuns, Rădăcini) devin o cronică a unei societăți puse în fața oglinzii. Personajele sunt în majoritate îmbogățiți de dată recentă, care î și pun întreaga energie în
slujba parvenirii pentru a li se uita originile umile și a pătrunde și a fi acceptați în societatea înaltă. În mod atent, prin observație, dar mai ales prin analiză și descriere a stărilor de con știință, a dramelor ce se ascund în spatele convențiilor
lumii parvenite de după primul război mondial, scriitoarea urmăreș te destinul
unei familii de-a lungul a două generații, bine definite în plan social. Scriitoarea deschide un câmp de investigații psihologic-comportamentale și pentru înainta și,
de regulă figuri obscure, oneroase, considerate „pete” pe un „blazon ce se doreș te
imaculat” . i nteresantă nu este intriga, ci psihologia personajelor, duplicitatea lor
morală, oscilând între necesitatea păstrării aparențelor și chemarea instinctelor, ce duce inevitabil la destrămare. De altfel, scrisul h ortensiei Papadat Bengescu este o
tulburătoare literatură a degradării umane. După baudelaireiana estetică a urâtului și după experimentul naturalist zolist, autoarea română ne dă o dimensiune cutremurătoare a abjecției umane, probând parcă o adevărată voluptate a urâtului, o fascinație a morbidului. t ehnica detaliului în unele secvențe introspective,
radiografierea minuțioasă cu resursele omului de ș tiință a stărilor și senzațiilor
personajelor care se confruntă cu boala trupului sau a sufletului, cel mai adesea

267
Literatură și artăcu amândouă ori chiar cu moartea stau mărturie. t onalitatea în ansamblu este cea
a obscurului, puține irizări de lumină, fiind repede estompate. De aceea, pentru
cititorul neavizat sau insuficient familiarizat cu evoluția fenomenului literar, preocupat de factologia comentată prin dialog, superficial, literatura prozatoarei hortensia Papadat Bengescu nu este deloc agreabilă sau atrăgătoare. t rebuie mult
mai mult pentru a urmări meandrele sufleteș ti, drumul bâjbâit, întortocheat pe care
se lansează și îl urmează personajele, trebuie un interes pentru a înțelege spiritul
vremii și caracteristicile unei societăți care generează practici și convenții cum sunt cele pe care le descoperim în romane, trebuie să avem noi în șine ca indivizi
curiozitatea pentru infinitele complicații ale sufletului și minții umane pentru a
avea răbdarea, în calitate de cititori, să însoțim această lume elegantă, care luptă pentru păstrarea aparențelor, pare civilizată, domesticită de reguli superioare, dar care este măcinată de suferințe interne propriu-zise și de altele sufleteș ti atât de
acute, încât se îndreaptă, lent dar sigur, către dispariție.
Problematica socială se subdivide în probleme legate de moș tenire, de
ereditate generatoare de tare fizice sau psihice, probleme de cuplu sau de triunghi conjugal, de relații între copii și părinți, de snobism sau arivism, de mondenitate sau politicianism. e vantaiul temelor și motivelor devenite teme este unul foarte
larg, deci. Cu toate acestea, ciclul romanesc are unitate prin unitatea mediului în care trăiesc personajele și prin personajele înseși, care apar și-și împletesc existența de la un capitol la altul, ocupând prim-planul până în momentul în care portretul lor a fost elaborat, constituindu-se într-o ipostază sugestivă pentru lumea pe care o reprezintă, pentru societatea ce se reflectă în oglinda con științei scriitoarei.
cum prelucrează h ortensia Papadat Bengescu materialul epic? e vident,
printr-o abordare modernă a scriiturii. r eminiscențe ale prozei tradiționale
persistă, mai ales în ipostaza naratorială, varianta omniscientă. Scriitoarea este coștientă însă de acest „neajuns” și se străduieș te să-l diminueze. t ehnica utilizată
este cea a „vocilor plenare” . i nstanțele narative – narator, adeseori și în ipostaza
actorială, personaje – au voci egale și distincte, afirmându-și mentalitatea și personalitatea. a utorul aude și înțelege toate vocile simultan. e l pătrunde direct
în psihicul altui om. Nu caută cuvinte prin care să-și prezinte personajul, ci caută cuvinte pentru erou, prin care el să-și prezinte personalitatea. u n astfel de erou este
contradictoriu în psihologia sa, are con știința de sine, se proiectează în oglindă, se
judecă, dialoghează cu sine. Deși se creează o anumită ambiguitate, cititorul î și
va putea da seama și el al cui este punctul de vedere. u niversurile individuale,
oricât de diferite, se armonizează din punct de vedere artistic prin holomorfism. această tehnică aparține romanului polifonic creat de Dostoievski, astfel numit
prin asocierea cu o compoziție muzicală polifonică, în care instrumentele î și

268
Literatură și artăexecută partitura proprie, armonizându-se totu și cu ansamblul. Dintre romanele
care alcătuiesc ciclul h allipilor, cel mai reprezentativ în acest sens este cel de al
doilea, Concert din muzică de Bach. t itlul însu și capătă conotații. i n dimensiunea
proprie, titlul e legat chiar de un concert pe care are ambiția să-l organizeze unul
dintre personaje ca eveniment muzical și monden de înaltă ținută. În metaforă,
societatea este asemănată unui concert: fiecare î și cântă partitura, diferită de a
celorlalți și cu glas diferit, dar în acela și timp se conformează unor reguli generale,
unor legi nescrise, care nu admit stridențe sau evaziuni.
În general compoziția este modernă. Se asociază elemente de jurnal, secvențe
epistolare, colaje de articole din ziare cu pasaje confesive. m odul de expunere
dominant este monologul interior, deși nu lipsesc raporturile dialogale, aplicându-se tehnica contrapunctului.
Nu întâlnim o acțiune propriu-zisă, ci informațiile se acumulează prin
colportarea noutăților mondene, din comentarii, din analize și introspecții. a lte
modalități narative moderne la care recurge prozatoarea sunt pluriperspectivismul și prezentarea punctului de vedere al personajului-reflector . Denumirea acestei
instanțe este justificată, pe de o parte, de apartenența la galeria umană ce populează și se mi șcă în universul operei, iar, pe de altă parte, de însu șirea pe care o au nu
numai de a fi percepute, ci și de a percepe. Cu alte cuvinte spus, dacă toate celelalte
personaje sunt, înainte de toate, imagini reflectate într-o con știință, personajul-
reflector este însă și această con știință. Statutul personajului-reflector este precizat
de Nicolae manolescu în Arca lui Noe : „el nu este un personaj obi șnuit. este unui
căruia îi revine sarcina de a interioriza acțiunea; de capacitatea lui de a simți și de
a înțelege depinde gradul informării cititorului, într-un roman în care autorul nu se pronunță direct, în numele său propriu, preferând să recurgă la unul sau mai multe personaje ca la ni ște purtători de cuvânt. ” În ciclul hallipilor, personajele-
reflector sunt m ini și Nory. e le înregistrează, colportează, comentează și apreciază
situații, scene, gesturi, cuvinte, ș tiri care privesc pe celelalte personaje, față de care
și cu care au reacții, interese sau relații. Personajul-reflector nu se confundă cu naratorul, el preia doar parțial și temporar funcțiile acestuia, putând fi considerat doar parțial și temporar un narator-observator.
universul efectiv al ciclului romanesc este populat de o galerie numeroasă
de personaje. Sub ochii noș tri se înfăptuieș te o mare frescă a vieții oră șeneș ti, unde
toate straturile sociale sunt reprezentate, de la craiul de mahala, în care germinează virtualitățile ascensiunilor fulgerătoare și până la un prinț, floarea de seră a unei
rase istovite, între care nimic nu este lăsat deoparte, nici intelectualitatea, nici senzualitatea, nici arta ( cu gravele note ale concertului), nici forțele instinctuale, nici patologia, nici virtuțile burgheze, nici feminismul, într-un cuvânt, nimic din

269
Literatură și artăceea ce constituie complexitatea unei vieți chinuite de atâtea nevoi și aspirații.
mai mult sau mai puțin creionate, fiecare dintre aceste personaje este interesant
ca un „caz” , întrucât fiecare traversează sau eș uează într-o criză. e le se mi șcă și
se transformă, de cele mai multe ori defavorabil în raport cu orgoliul sau ambiția afișate. majoritatea personajelor au statut de victimă. Cu bunăvoință putem vorbi
despre personaje câ știgătoare, doar în măsura în care ironia autoarei față de o lume
în derivă care și-a pregătit și semnat sfâr șitul. Nu urmărim decurgerea tramei,
decât selectiv, pentru a aduce exemplificările concrete necesare.
mai întâi, focalizăm asupra cuplului Doru și Lenora h allipa care afi șează
aparența unui cuplu ideal, cunoa ște disoluția: Lenora este marcată de apetența
sexuală nestăvilită dar în acela și timp neîmplinită, copleșită apoi de ravagiile
unui cancer ce o va măcina, iar Doru este frumosul, echilibratul, sportivul, dar decorativul care nu are dimensiunea paternității ca sentiment și va resimți neîmplinirea personală și va dori eliberarea din statutul de victimă fericită a amorului conjugal al frumoasei sale soții. Durează acest compromis, poate și pentru că fiica cea mai mare, e lena, este direct interesată, cu atât mai mult cu
cât ea însă și va pune în primejdie acest echilibru, atunci când va decide să pună
capăt proiectului matrimonial cu doritul prinț m axențiu. e lena este personajul
de filiație bovarică. Nu-i lipsesc nici dotarea naturală, nici calitățile intelectuale, dar deși onorabil căsătorită cu un om care o venerează, blîndul și bonomul Drăgănescu, dar pe care doar îl respectă, fără să-l iubească. De aceea nu este nici ea împlinită și caută modalitatea prin care să-și satisfacă orgoliul. o cale este cea a
epatării sau a sfidării aristocrației elitiste prin provocarea pe care o lansează prin organizarea joilor muzicale și, mai ales, a celebrului concert, îndelung pregătit,
infinit amanat. Cu toate oscilațiile și tribulațiile pe care și le va impune, nu va putea să se împotrivească până la urmă impulsului erotic și se va îndrăgosti de muzicianul Victor m arcian. oricum ea este pata de lumină în familie ți în întreg
romanul. Ceilalți membri ai familiei h allipa aparțin tenebrelor: bastarda m ika-Le,
gemenii degenerați și chiar Coca-a imee.
o altă familie este cea a soților r im: doctorul r im, carierist și interesat,
ipostază narcisistă, se iubeș te cel mai mult pe sine. e goul este puternic și nu există
limite nici sociale â, nici etice care să-i cenzureze ambițiile sau pulsiunile. e ste
și el o natură controversată, căci masca de profesionalism afi șat e o impostură,
moralitatea e falsă căci acceptă cu bună ș tiință o relație incestuoasă cu fiica
vitregă, complotează abject cu cei doi gemeni degenerați și interpretează sensibil
transfigurat la vioară. Lina , caracterizată deplin prin adjectivul ce-i însoțeș te
numele: „buna Lina” a tributul e ironic. Cum este și cum se transformă personajul
este tocmai reversul ca sens. Culminația este refuzul de a o asista pe propria fiică

270
Literatură și artăpentru a-i salva viața. e ste răzbunarea pentru taina ce a împovarat-o din tinerețe:
statutul de „fecioară despletită” , care rămâne însărcinată tot în mod incestuos,
nascând o fată pe care a abandonat-o fără remu șcări. Celălalt nucleu familial nu
mai puțin ciudat este cel alcătuit din prințul maxențiu și ada razu. unul este
posesorul unui blazon ruinat, cealaltă este în căutarea unui blazon, dispusă să-l cumpere chiar cu bani grei. m ariaj tip mezalianță, va fi ș ubred de la început, dar se
va ruina treptat, pe măsură ce prințul se estompează fizic sub povara necruțătoare a bolii care-l macină – tuberculoza și când ada îi găseș te un substitut în prsoana
lui Lică t rubadurul.
Cuplul evoluează aproape invariabil spre triunghiul conjugal. m embrii care
le compun sunt în general victime. Poate doar a da și Lică vor marca reu șita: prima
pentru că îți va satisface orgoliul de a fi asociată unui exemplar masculin puternic, al doilea pentru că va ști să fructifice trambulina pentru satisfacerea ambiției de a
parveni. Într-un mod sau altul personajele sunt suferinde, sunt marcate de boală, care le consumă trupul sau sufletul ori ambele. u nele dintre ele vor înfrunta chiar
și moartea: Lenora, Drăgănescu, maxențiu. Dar în nici unul dintre ele nu cunoa ște
prin suferință sau moarte catharsisul. e le sunt și rămîn în eternitate stigmatizate.
aceste câteva aspecte sunt doar câteva elemente care susțin redescoperirea
prozei acestei scriitoare, creatoare de valoroasă literatură, etern valabilă, clasata printre superlativele prozei româneș ti, într-o onorantă companie a marelor
scriitoare din spațiul universal ca Simone de Beauvoir sau Virginia Woolf, George Sand sau surorile Bronte. Dintre aprecierile la adresa prozei h ortensiei Papadat
Bengescu, selectăm în final și ca omagiu, pe cea a lui e ugen Lovinescu, mentorul
recunoscut al prozatoarei: „Cum o femeie nu vorbeș te, ci ș opteș te, nu se declară
ci sugerează, literatura ei devine o adevărată criptografie; un zvon de cuvinte misterioase, de senzații acoperite pe jumătate, de vag poetic, o literatură cu cheie. Lipsită de orice inițiativă în dragoste și fără putința expresiei clare a bătăii inimii
sale, femeia ne-a dat, în chip firesc, o literatură de umbră și de ș opată, de mister și
de alcov capitonat” .

271
Literatură și artăPERSONALITĂȚI ALE CULTURII NAȚIONALE
RĂMASE ÎN CONURI DE UMBRĂ
NICOLAE PETRAȘCU
– notă biobibliografică-
Prof. v ladimir RADU

Nicolae Petraș cu, critic și istoric literar, scriitor și diplomat, s-a născut la
5/17 dec. 1859 în ora șul tecuci, județul t ecuci. a fost cel mai mare dintre fiii lui
Costache Petra șcu și al e lenei (n. Petrovici-r usciucliu), proprietarii unei moșioare
pe apa z eletinului; al doilea frate, Vasile Petra șcu a devenit un medic renumit, iar
celălalt frate, Gheorghe Petra șcu este celebrul pictor de mai târziu.
După clasele primare la Ș coala nr.1 din t ecuci, Nicolae Petra șcu va continua
studiile gimnaziale și liceale în ora șul Bârlad unde este coleg și leagă o strânsă
prietenie cu a l. Vlahuță. În anii următori, ca student al u niversității din Bucureș ti,
urmează cursurile Facultății de Drept dar audiază și cursurile Facultății de Litere. La absolvire, în anul 1884, este licențiat în Drept. În anul 1880 l-a cunoscut pe m ihai
eminescu, despre care va scrie mai târziu în lucrările sale de memorialistică, istorie și critică literară. i ntrodus de Vlahuță, Nicolae Petra șcu intrase în anul 1883 ca
membru al Societății „Junimea” . t ot în această perioadă colaborează cu articole și
studii la revista „ românia literară” . i ntră in diplomație odată cu prietenul său Duiliu
zamfirescu (1885) fiind susținut de o llănescu-a scanio, apoi de Nicolae Petra șcu
și de P .P . Carp. La recomandările acestora este angajat ca ata șat în m inisterul de
externe, apoi secretar de legație la Constantinopol, Viena, Belgrad, Paris.
Prin anii 1882-l883, se apropie de un grup de tineri intelectuali înființând
„intim Clubul” , expresie a „năzuințelor spre o viață artistică înnoitoare” . Nicolae
Petra șcu, viitorul ideolog a ceea ce ar fi vrut să fie o mi șcare îmbinând idealul estetic
al „Junimii” cu idealul național al pa șoptismului, va numi această grupare „generația
artistă” (din care menționăm doar câteva celebrități de mai târziu: arhitectul i on
mincu, pictorul G.Dem. m irea, sculptorul Georgescu, scriitorii Duiliu z amfirescu,
Barbu Ștefănescu Delavrancea, alexandru Vlahuță și alții, parte dintre aceș tia
identificați ca personaje în romanul „Marin Gelea”, creație literară cu rezonanțe (auto)
biografice a scriitorului Nicolae Petra șcu. Debutează la 1 noiembrie 1887 în revista
„Convorbiri literare” care apărea acum la Bucureș ti, cu un studiu critic echilibrat
despre opera lui Barbu Ș tefănescu Delavrancea, semnat cu pseudonimul a. Costin.
apela mai rar și la alte pseudonime: D. Carpat, o . Leandru, o . Lian, Lucenzio, Nap,
i. Nestor, Don Paez, D. r iveanu, e l. rovin, Sanzio, em. Serea, i. Serea, Silver, e. Siriu.

272
Literatură și artăPentru implicarea sa în viața culturală și artistică a vremii, Nicolae Petra șcu
este apreciat de titu m aiorescu, mentorul „Junimii” , personalitatea oficială,
culturală și politică cea mai puternică a epocii sale. a cesta îi cere lui Petra șcu să-l
înlocuiască temporar, în anul 1888, pe iacob Negruzzi la redacția „Convorbirilor
literare” . În acela și an N. Petra șcu este numit membru în Comitetul t eatrelor. Peste
câțiva ani, în 1893 primeș te onoranta ofertă de a ține un curs de istoria literaturii
române moderne la u niversitatea din Bucureș ti. este perioada când întocmeș te
și publică lucrarea „ Vasile alecsandri.Studiu critic”(în anul 1894). Î și schimbă
treptat opiniile față de ideologia literară și politică junimistă, fapt care îl duce către
o ruptură cu Junimea. În căutarea altui cadru literar de afirmare, întemeiază cu ollănescu-a scanio „Cercul amicilor literaturii și artei române” și editează revista
„Literatura și arta română” care apare la Bucureș ti între anii 1896-l910.
În critica literară, Nicolae Petra șcu va abandona celebra „direcție nouă”
maioresciană, orientându-se însă oscilant, spre o critica explicativă, în descendența lui t aine (sinteza aceasta m aiorescu -t aine este evidentă ca procedeu de abordare
istorică și de critică literară încă din lucrarea sa amplă Mihail Eminescu , studiu
critic (1890-l891). Publicat inițial în revista „Convorbiri literare” încă din anul
morții premature a marelui poet contemporan și apropiat sufletului său, studiul
acesta, deși „închinat” lui m aiorescu, vădeș te dorința de a promova o nouă formulă
critică, motivând analitic judecățile estetice de tip maiorescian (cu argumente de ordinul simbolismului fonetic, al lexicului si al sintaxei poetice) dar introducând cu oarecare îndrăzneală elemente ale unei critici istorice, explicative.
Depărtarea conceptuală de m aiorescu devine programatică în studiul pe care
Nicolae Petra șcu îl dedică în anul 1893 (în volumul „Figuri literare contimpurane”).
Personalitatea, gândirea critică și rolul lui m aiorescu în cultura română sunt
abordate aici într-o manieră evident antimaioresciană, adică apelând la unele mijloace ale criticii literare ș tiințifice în formule înnoitoare. Nicolae Petra șcu,
aspira la rolul de ideolog al „generației artiste” și de teoretician al unei „noi direcții noi” . e l propune în esență, la modul teoretic îmbinarea punctului de vedere estetic
cu cel „ științific” – în sensul unui studiu determinist al cauzelor istorice, etnice,
psihologice și biografice ale operei. a spirând să imprime artei româneș ti o direcție
națională, ca ideolog al „generației artiste” , publică studii monografice despre Dimitrie Bolintineanu, Duiliu z amfirescu, Dimitrie G. o llănescu (a scanio), i on
mincu, Nicolae Grigorescu, i oan Georgescu, G.D. m irea ș.a. Vocația critică reală
manifestă în primele studii, intră ulterior într-un con de umbră, astfel încât la deplina maturitate, creațiile lui Nicolae Petra șcu se evidențiază doar prin calitățile
sale de memorialist (reunite în cele 4 volume cu genericul „ icoane de lumină” care
au văzut lumina tiparului între anii 1935-1941.

273
Literatură și artăSingurul roman al lui Nicolae Petra șcu, „Marin Gelea ” , are ca tematică
relațiile dintre artist si societatea indiferentă față de autenticele valori spirituale.
trei arti ști de geniu ( arhitectul m arin Gelea – prototip mărturisit fiind m incu,
compozitorul Despin și poetul Nerva – prototip fiind B.Ș t. Delavrancea) – trăiesc
sentimentul ratării. Fiecare dintre ei va evada ori se va retrage, primul, într-un destin casnic și burghez, al doilea în moarte și al treilea într-o solicitantă și plină de neprevăzut carieră politică. Cartea prilejuieș te o radiografie a mediului artistic
din capitala r omâniei interbelice.
Nicolae Petra șcu a locuit în casa de pe strada Piața r omană, nr.1, colț cu
mendeleev, edificiu construit după planurile arhitectului i on m incu, prietenul său
de o viață. Scriitorul a fost considerat – în ciuda unor contestări fireș ti în lumea
bucureș teană a literaților – drept o personalitate remarcabilă a epocii sale. S-a stins
din viață la Bucureș ti, în ziua de 22 mai 1944.
oPera:
mihail eminescu, studiu critic, Bucureș ti, 1892 (ed. ii, 1933);
Noi în 1892, Bucureș ti, 1892;
Figuri literare contimpurane. Bucureș ti, 1893;
Vasile a lecsandri, studiu critic, Bucureș ti, 1894 (ed. ii, 1930);
Scriitori români contimporani. Bucureș ti, 1898;
Dimitrie C. o llănescu (a scanio), Bucureș ti, 1926;
ioan m incu, Bucureș ti, 1928;
Duiliu z amfirescu, Bucureș ti, 1929;
N. Grigorescu. Bucureș ti, 1930;
anghel Demetriescu, Bucureș ti, 1931;
ioan Georgescu, Bucureș ti, 1931;
„icoane de lumină” , Bucureș ti, 1935-1941;
reFeriNțe critice:
G Călinescu, i storia literaturii române de la începuturi până în prezent, 1941;
e. Lovinescu, t . maiorescu și posteritatea lui critică, 1943;
D. Popovici, eminescu în critica și istoria literară română, 1947;N. iorga, Pagini de tinerețe, i, 1968;
C. Ciopraga, Literatura română între 1900-1918, publicată în 1970;D. m icu, Început de secol 1900-1916, publicată în 1970;
m. Bucur, i storiografia literară românească, 1973;
m. Gafita, Fața ascunsă a lunii. Studii de istorie literară epoca 1870-1900,
publicată în 1974;
V . Ghica, Nasc și la t ecuci oameni (mic dicționar enciclopedic), 2008;
Fi. m ihăilescu, Conceptul de critică literară în r omânia, vol.i, 1976.

274
Literatură și artăARTIȘTI PLASTICI TECUCENI DE AZI
Corneliu STO iCA
Orașul Tecuci a dat picturii, sculpturii, graficii și artei decorative din țara
noastră artiști care prin creația lor au devenit nume de notorietate națională și
internațională. Aici s-au născut Gheorghe Petrașcu (1872 – 1949), Grigore Romano (1868 – 1917), Nina Arbore (1889 – 1942), i on Țarălungă (1928 – 1999), Horia
Mureșan (1939 – 2019), Octavian Covaci (n. 1941, stabilit la București), Ecaterina (Tina) Popa (n. 1942, stabilită la Râmnicu v âlcea), Mihaela Profiriu-Mateescu
(n. 1945, stabilită la București), valentin Meiu (n. 1955, stabilit la iași), Aurelia
Tudorache (n. 1953, stabilită la Buzău), Liliana Grecu (n. 1959, stabilită la Botoșani), Constantin Tănăsache (n. 1962, stabilit la Bacău), Mariana Manea-Câmpeanu (n. 1970, stabilită în București), Gabriel Bălașa (n. 1984, stabilit la București). De Tecuci și-au legat numele prin activitatea desfășurată în învățământ sau prin studiile urmate în școlile de aici Dimitrie Hârlescu (1872 – 1923), Stavru Tarasov (1883 – 1961), Dumitru Brăescu (1886 – 1947), George Nichita (1899 – 1968), Clara Cantemir (1905 – 1993), i oan N. Peiu (1913 – 1944), Ștefan Sevastre (1926 – 2017), George
Apostu (1934 – 1986), i on Brăduț Covaliu (1924 – 1991), Tudor i oan (n. 1958,
stabilit la Galați), Carmen Poenaru (n. 1964, stabilită la Bacău) sau v aleriu Ș ușnea
(n. 1960, stabilit la Buzău). În Tecuci trăiesc astăzi și creează Nicolae Placicov, Dan Mateescu, Ș tefan Buțurcă, Mircea Cojocaru și Eduard Sandu. Acestora din urmă,
în rândurile de față, încercăm să le conturăm coordonatele biografice și ale operei,
evidențiindu-le contribuția adusă la dezvoltarea artei gălățene ca parte integrantă a artei contemporane românești.
Nicolae P lacico V , uN MaeS tru
al acuarelei
acuarela este un gen de pictură care, începând
cu cea de a doua jumătate a secolului al XViii-lea a cunoscut o deosebită dezvoltare în a nglia,
Franța, i talia, Germania și a ustria, influențând
atât evoluția peisagisticii cât și a artei portretului. În țara noastră ea a fost practicată de Carol Pop de Szathmary și mai apoi îmbrăți șată și de Grigorescu,
Luchian, ressu, iser, Pallady, Steriadi, Dărăscu,
tonitza, m ax a rnold, a l. Phoebus, Schweitzer-

275
Literatură și artăCumpăna ș.a. m ai aproape de noi, în acest gen au creat opere de mare expresivitate
Constantin Găvenea, Constantin r adinschi, m ihai Cămăruț, Ș tefan h otnog,
adrian Podoleanu sau i on m urariu, ca să menționez doar câteva nume de arti ști
care aparțin arealului dobrogean și moldovean.
Pictorul tecucean Nicolae Placicov, membru al Filialei Galați a u .a.P .r . din
1994, are cinstea de a se număra printre aceș ti mari acuareli ști români contemporani,
dedicându-se în exclusivitate acestui gen al transparenței și delicateței culorilor.
un gen dificil și pretențios ca realizare, fiindcă solicită din partea pictorului un
dezvoltat simț de observație și rapiditate în execuție (revenirea nu este posibilă), dar și ca mod de păstrare, deoarece lucrările în acuarelă se pot deteriora mai u șor,
deci necesită un regim deosebit de protecție.
Născut în satul Berheci din comuna Gohor, la 28 iulie 1938, pictorul a
absolvit i nstitutul de a rte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureș ti, Facultatea
de m uzeologie-Desen, după care a lucrat, până la pensionare, ca profesor în
învățământul gimnazial și liceal din t ecuci. În paralel a desfășurat și o bogată
activitate artistică. a debutat în 1967 în cadrul Salonului de toamnă al arti știlor
plastici din Galați. De-a lungul anilor și-a organizat peste 25 de expoziții personale la tecuci, Galați, Focșani, Bacău, i ași, onești, Vaslui și a participat la numeroase
manifestări de profil cu caracter național. S-a afirmat și s-a impus ca un redutabil acuarelist, cultivând cu precădere peisajul și natura statică. Cu o pasiune rar întâlnită el a străbătut plaiurile țării și prin intermediul culorilor de apă a imortalizat imagini care emoționează și declanșează ample vibrații sufletești. Stăpân într-un grad foarte înalt pe toate secretele acuarelei, artistul se dovedește a fi un excelent observator al realităților care-l înconjoară, rapid în execuție, spontan, limpede în exprimare, obținând prin procesul de fuzionare a culorilor efecte de mare sensibilitate, fluidități și transparențe de rafinament evident. o poezie tonică se revarsă din tablourile sale, care aduce în suflete bucurie, lini ște și calm, o neostoită
sete de a cunoa ște și în direct locurile pe care artistul le-a cutreierat și cărora le-a
surprins frumusețea și specificul în iconografia lucrărilor.
În tablourile sale peisajul este surprins în succesiunea anotimpurilor și în
diferite momente ale zilei. r etina receptează cu plăcere imagini din Vrancea,
Covasna, Sighișoara, Bran, din mirceș tii lui Vasile alecsandri, secvențe acvatice din
Deltă și din bălțile dunărene- vezi foto ” iazul” , aspecte ale imensității Bărăganului
sau ale bolții cereș ti. Spectacolul naturii este fascinant, îmbietor, fie că reprezentările
configurate de artist evocă dimineața sau momentul amurgului („Dimineață pe baltă” , „ amurg discret” , „ amurg dureros”), vegetația abundentă („Stufări ș i și
ii” , „Plopi în Deltă” , „Păpuri ș i și ii ” , „Sălcii în baltă”), iarna cu zăpezi imaculate
(„Pădure iarna” , „Coclauri înzăpezite” , „ zăpezi neprihănite” , „Se topesc zăpezile”),

276
Literatură și artăbărci pescăreș ti („Din Deltă” ,
„Drumul spre „Deltă”) sau
sate și drumuri din ținutul Vrancei („ toamnă montană” ,
„Drumuri în Vrancea”).
artistul este foarte
sensibil la variațiile luminii și
are capacitatea de a concentra în imaginile configurate poezia inefabilă a peisajului, rezonanțele unei muzici ce aminteș te de ș opotul
izvoarelor sau de mi șcarea
domoală a undelor. Placicov
este nu numai un colorist sensibil, subtil în exprimare, dar și un desenator virtuos, un arhitect impecabil, un organizator desăvâr șit al spațiului plastic. În fața
spectacolului mirific al naturii, el ș tie să nu fie doar un simplu caligraf al datelor
realului, ci să rețină esențialul, să sintetizeze, să interpreteze, să surprindă spiritul locurilor imortalizate în patrulaterul tablourilor, să creeze o atmosferă generatoare de poezie și armonie deplină. Peisajele lui Nicolae Placicov se desfă șoară pe
întinderi vaste, transpuse plastic prin modalități diferite de a reda adâncimea spațială. a rcuirea dealurilor și a munților, drumurile întortocheate, contopirea
la orizont a apelor cu cerul iau forme sugestive, apelându-se în aceea și măsură
la linia desenului și la petele de culoare. Planurile se succed sau se intersectează. Culorile calde și reci sunt folosite pentru a exprima apropierea și depărtarea în spațiu. m ișcarea este redată prin pensulație. u neori, atmosfera tablourilor devine
dramatică, albastrul întunecându-se spre fumuriu, iar locul petelor albicioase luându-l cele de ocru („Cer învolburat” , „Cer de furtună în Bărăgan”). Suprafețele catifelate din peisajele lui Placicov au poezie, gracilitatea formelor le dau acestora un aer de puritate. e ste mult sentiment în ceea ce a șterne pictorul pe cartonul
umed, o trăire consumată la înalte cote sufleteș ti.
În lucrările reprezentând naturi statice artistul foloseș te o materie picturală
mai consistentă, urmărind redarea materialității și stabilității obiectelor. r ecuzita
folosită este simplă, iar ordonarea componentelor în patrulaterul pictat este făcută cu știința respectării armoniei și echilibrului. a desea, pictorul introduce în spațiul
plastic și elemente din ornamentica populară. Culorile î și păstrează prospețimea
și forța emoțională („Natură statică cu fazan” , „ Vânat din Deltă” , „ Vase și mere” , „Natură statică cu flori i și ii ”).

277
Literatură și artăStăpân pe mijloacele de exprimare proprii acuarelei, pe care le-a ridicat la un
înalt grad de expresivitate, Nicolae Placicov este un model exemplar de cultivare a
acestui gen al artei, de la care a șteptăm și în continuare lucrări pe măsura celor cu
care ne-a obi șnuit în expozițiile de până acum.
daN MateeScu – ÎNtre tradiȚie și iN oVaȚie
Călătorul care ajunge la t ecuci și-i străbate
străzile sau poposeș te în Grădina publică din centrul
orașului va fi plăcut impresionat de o suită de
monumente ce poartă semnătura sculptorului Dan mateescu. Îi va întâlni pe socluri pe folcloristul tudor
Pamfile, pe scriitorul Calistrat h ogaș, pe doamna
elena Cuza, pe poeta Natalia Negru, pe grefierul
mihai Dimitriu, un pasionat istoric a cărui colecție,
alături de cea a profesorului Constantin Solomon, stă la temelia existenței m uzeului de i storie „ teodor
Cincu” din localitate. Lângă Biserica „Sf. Gheorghe” , se va putea plimba pe o alee străjuită de o parte și de alta de busturile a zece personalități: Costache Conachi, a lexandru Papadopol-Calimah, i on Petrovici, i orgu i ordan, Ș tefan
Petică, h ortensia Papadat-Bengescu, m ihail m anoilescu, m ihai Berza, Constantin
Narly și ilie m atei. La intersecția străzilor e lena Doamna, t udor Pamfile , Vasile
alecsandri și Nicoreș ti, pe un soclu masiv va admira Statuia Cerceta șului, operă
refăcută de Dan m ateescu în 1996 după fotografii ale celei originale, executată de
a. Constantinescu în 1926, dezvelită în prezența prințului Carol al ii-lea și topită de comuni ști în 1959. Din 5 octombrie 2018, în Parcul Central „ alexandru i oan
Cuza” poate fi văzut și un alt bust executat de Dan m ateescu, cel al eroinei unioniste
ecaterina (Cocuța) Conachi Vogoride, personalitate lăsată de istorici foarte mulți
ani în uitare, dar care a avut un rol hotărâtor la înfăptuirea u nirii din 24 ianuarie
1859 a m oldovei cu Țara r omânească, căreia remarcabilul scriitor tecucean Vasile
Ghica i-a consacrat monografia „ ecaterina Cocuța Conachi Vogoride – i oana
d’arc a r omâniei, 1828 – 1870 (e ditura „Studis” , i ași, 2018).
Dan m ateescu, acest sculptor cu înfăți șare robustă, născut parcă pentru a
mânui dalta și ciocanul, atât de prezent în viața culturală a t ecuciului, a văzut lumina
zilei la 8 aprilie 1943, la m oineș ti, județul Bacău. a absolvit în 1973 Facultatea de
arte Plastice din i ași, clasa profesorului Vasile Florea, an când s-a stabilit la t ecuci.
a funcționat ca profesor, apoi, până la pensionare, a activat ca muzeograf la m uzeul

278
Literatură și artămixt (azi, „ teodor Cincu”). este membru din 2001 al u.a.P .r , Filiala Galați. Și-a
organizat de-a lungul anilor mai multe expoziții personale la t ecuci (1979, 1982,
1988, 1990, 1992, 1996, 1998, 2003, 2008, 2010, 2013), Suceava (1982), Bucureș ti
(1982), Galați (2002, 2004, 2006), Brăila (2003) și Ploieș ti (2010). a participat
la multe manifestări cu caracter județean și național organizate la Galați (1985,
1998, 1990, 2000, 2001, 2002, 2018), Focș ani (1998), Bacău-Chi șinău (2000),
iași (2013) etc. În afara lucrărilor de artă monumentală amintite a mai realizat:
„Statuia luptătorului dac” (Lieș ti)-vezi foto; „ tudor Pamfile” și „ monumentul
eroilor” (Țepu); „ regina
aerului – Smaranda Brăescu” și „monumentul para șutismului”
(Buciumeni); „Decebal”
(Poiana); „Sculptorul George apostu” (Stăni șești – Bacău);
„himera” (Podu Dâmboviței);
„Ștefan Petică” și „ hortensia
Papadat Bengescu” (i vești);
„Costache Concachi” (Chi șinău
– republica m oldova), „Bustul
poetului basarabean a lexei
mateevici (Școala Gimnazială
„alexei mateevici, comuna
movileni, Județul Galați). În
total, numărul lucrărilor sale
aflate în aer liber se ridică la aproape 50. S-a afirmat și în domeniul teoriei și istoriei artei prin publicarea unor interesante studii: „ artiști plastici din ținutul
tecuciului” (în colaborare cu Lucia Gologan), „Peisajul – Grigorescu, a ndreescu,
Luchian, i ser, Petra șcu, Pallady” , „Creativitatea la copii în arta plastică” , „Spațiu și
stil la Petra șcu” .
În statuara de interior, lucrările lui Dan m ateescu sunt axate pe generoasa
temă a maternității, dezvoltă într-un întreg ciclu motivul „scării” sau î și au
sorgintea în tehnologia populară și în diferite obiecte cu caracter etnografic. Nota lor vădit simbolică este evidentă. Stăpân pe tehnica cioplirii în lemn, artistul înscrie în spațiu forme și volume de o mare simplitate, cu o încărcătură semantică relevantă. t ăietura lui Dan m ateescu nu este sofisticată, ea se apropie
de cea a meș terilor populari, numai că artistul ș tie să folosească și câ știgurile
artei și tehnologiilor moderne. Ș tie să folosească de asemenea calitățile și
imperfecțiunile masei lemnului pentru a obține anumite efecte vizuale,

279
Literatură și artăpentru înlăturarea monotoniei și dinamizarea discursului plastic. Sculpturile
sale se caracterizează printr-un echilibrat simț al ritmurilor, prin dezvoltarea lor în desfă șurări spațiale expresive, care să permită privitorilor receptarea
conținutului ideatic și a sentimentelor de care artistul este animat. a pelând
la geometrizare și stilizare, la perforarea după un calcul aproape matematic
a trunchiului sau, dimpotrivă, la implantarea în acesta a unor accesorii, Dan m ateescu realizează o sculptură sensibilă, coerentă, redusă la esențial,
dovedindu-se un continuator în spirit modern al tradiției plasticii româneș ti.
unele dintre lucrările sale din ciclul „Scara” sunt ecouri ale iconografiei
religioase pe această temă, având semnificația purității și tăriei credinței, a
treptelor urcate în drumul spre mântuire și îndumnezeire, a aspirației și setei omului de înălțare, de autodepă șire, a eforturilor sale de a sparge barierele care
limitează cunoa șterea umană. a lte lucrări î și au geneza în unele elemente de
cultură materială întâlnite în gospodăria țărănească: raghila, cău șul, râ șnița,
piatra de moară, roata, maiul etc. Chiar modul de sprijinire a unor lucrări pe trei picioare aminteș te de scaunele țărăneș ti din jurul mesei rotunde
tradiționale, care i-a inspirat lui Brâncu și „masa tăcerii” de la t ârgu-Jiu, sau,
rămânând în domeniul sacrului, am putea spune că fac aluzie la t rinitate.
Formele și volumele înscrise de Dan m ateescu în spațiu î și pierd arhaicitatea
și atributele obiectului utilitar, dobândind valențele artei. Lemnul î și păstrează
căldura, plinurile și golurile sunt armonizate cu ș tiință, echilibrat. Suprafețele
în care loviturile dălții dau o anumită vibrație materiei alternează cu cele atent șlefuite. În unele variante artistul implantează în textura lucrării elemente
metalice. Sculpturile rețin prin ritmul undoios, lini știt al formelor și volumelor,
prin monumentalitatea lor, prin acribia cu care sculptorul explorează virtuțile lemnului, dându-i o nouă viață. Dan Grigorescu vedea în Dan m ateescu „un
sculptor al formelor ample, înscrise cu aplomb în spațiu, care ciople ște cu un simț
sigur al raporturilor constructive”. Profesorul universitar ieș ean D.N. z aharia
consideră că cele mai multe lucrări ale sculptorului tecucean sunt „construcții spațiale în care raporturile expresive ale volumelor se potențează cu o ritmică a golurilor ingenios integrată ansamblului”. La rândul său, regretatul critic de artă
marin m ihalache remarca „temperamentul său domol, tăcut ca înse și materialele
sculpturii sale, evoluând sub patronajul brâncu șian, preocupat să se încadreze
într-o viziune modernă, în care sensibilitatea se subordonează creator înscrierii în spațiu a unor volume expresive, prin care elogiază nobile aspirații umane”, în timp ce Cristina a ngelescu evidențiază „forța creatoare interioară capabilă să
arhitectureze metafore, un simț al ritmului care trebuie să cucerească spațiul ș i
să-l supună, o desfăș urare muzicală limpede, superioară, diversificată a liniilor”.

280
Literatură și artăaflat la o vârstă venerabilă, Dan m ateescu nu dă încă semne de oboseală,
este la fel de prezent în viața culturală a municipiului t ecuci, în activitatea Filialei
Galați a u .a.P .r ., demonstrând că mai are multe de spus în sculptură, că vrea să
dăruiască semenilor valori care să poarte amprenta personalității și muncii sale.
ȘteF aN B uȚurcĂ – S uB S eMNul S iMP litĂȚii,
clarit ĂȚii și P roFuNZiMii

De la absolvirea u niversității „ alexandru
ioan Cuza” din i ași, Facultatea de Desen, pictorul
Ștefan Buțurcă a străbătut un traseu aristic lung,
desfășurat pe parcursul a 46 de ani, timp în care s-a afirmat ca un important reprezentant al picturii românești contemporane.
artistul s-a născut la 9 aprilie 1951 în
comuna Nicorești, fiind al treilea din cei patru copii ai familiei i rina și t oader Buțurcă (ceilalți frați se
numesc Didina, m arian și a drian). În toamna
aceluiași an, părinții s-au stabilit la tecuci, astfel
că, atunci când au venit anii de școală, Ștefan a urmat aici cursurile claselor primare, gimnaziale și liceale. a ptitudinile și talentul pentru artă l-au
îndemnat să se înscrie la Facultatea de Desen din i ași. a studiat compoziția și
culoarea cu profesorii Dan h atmanu și Francisc Bartok, iar desenul cu Vladimir
Florea și Corneliu i onescu. a absolvit în 1974 și din acest an până în 2015, când
s-a pensionat, a lucrat ca profesor de e ducație Plastică, mai întâi în comuna Țepu
și m atca, iar din 1990 la mai multe unități de învățământ din municipiul t ecuci. În
această calitate a îndrumat zeci de generații de elevi pe calea frumosului artistic, obținând numeroase premii la concursuri școlare organizate pe plan național și internațional. În 1995 a donat m uzeului de i storie „ teodor Cincu” din t ecuci o
selecție de 16.000 de lucrări realizate de elevii săi din 11 unități școlare, înființând în cadrul acestei instituții Secția de a rtă Plastică i nfantilă „Colecția profesor Ștefan
B u ț u r c ă”.
Paralel cu munca la catedră a desfășurat o bogată activitate artistică. a
debutat în iulie 1975 în cadrul Salonului anual de pictură, sculptură, grafică și artă decorativă al Filialei Galați a u .a.P .r . cu compoziția „ aspirații” .Va expune
în cadrul acestei filiale până în 1984. Și-a organizat de-a lungul anilor 33 de expoziții personale în țară (la t ecuci, Suceava, i ași, București, Galați) și una în

281
Literatură și artărepublica m oldova, la Centrul republican de Cultură și a rtă din Chișinău (martie
– aprilie 1994). De asemenea, a participat la numeroase expoziții colective, de
grup, omagiale, republicane și internaționale. În 2008 a fost onorat de Primăria și Consiliul Local t ecuci cu Diploma și t itlul de Cetățean de onoare al m unicipiului
tecuci. În 2004, criticul și istoricul de artă Valentin Ciucă i-a consacrat albumul de
artă „Ștefan Buțurcă – viața ca un portret” (e ditura a rt XXi, i ași), iar în 2019 i-a
apărut la r . a. monitorul oficial, al doilea album de artă, intitulat „Ștefan Buțurcă
– o viziune asupra lumii” , cu un text critic semnat de Victoria a nghelescu. e ste
membru al u .a.P .r ., Filiala de Pictură București din 1996. a re peste 460 de tablouri
de pictură și grafică în colecții de stat și particulare din r omânia (București, i ași,
Suceava, Galați, Constanța, tecuci, Lenauheim, Bistrița Năsăud, Sf. Gheorghe,
Bârlad, Focșani, Piatra Neamț, Bacău, Buzău, m oinești, a rad, Vicovu de Jos) și
din străinătate (Canada, China, e lveția, Franța, i srael, Palestina, S.u .a., r epublica
moldova). Despre creația sa au scris în presă și în cataloage de expoziții criticii de
artă m arin m ihalache, a urel Leon, Dan Grigorescu, Virgil m ocanu, Valentin Ciucă,
Cristina a ngelescu, r adu Negru, Vasile Florea, o ctavian Barbosa, Cornel r adu
Constantinescu, a rtur Silvestri, m aria m agdalena Crișan, Veronica m arinescu,
Corneliu Stoica, Cristina a ngelescu etc. e ste prezent, de asemenea, în albumul
„artiști plastici gălățeni” de m aria-m agdalena Crișan (e ditura „ meridiane” ,
București, 1986), în „ enciclopedia artiștilor români contemporani” de a lexandru
Cebuc, Vasile Florea și Negoiță Lăptoiu, vol i (e ditura a rc 2000, București,
ediția în limba română, 1996; ediția în limba franceză, 1999), în micul dicționar enciclopedic „Nasc și la t ecuci oameni” de Vasile Ghica (e ditura P im, i ași, 2008),
în monumentalele lucrări ale lui Valentin Ciucă „ un secol de arte frumoase în
moldova” (vol. ii, e ditura a rt XXi, 2009) și Dicționarul ilustrat al artelor frumoase
din m oldova, 1800 – 2010” (e ditura a rt XXi, i ași, 2011), ca și în cele două ediții
ale ”Dicționarului artiștilor plastici gălățeni” aparținând subsemnatului (ediția i, muzeul de a rtă Vizuală Galați, e ditura „ terra” , Focșani, 2007), ediția a ii-a, e ditura
„axis Libri” , Galați, 2013).
Format la Școala picturii ieșene, Ștefan Buțurcă a evoluat în spiritul celor
mai bune tradiții ale artei românești, dovedind prin ceea ce a creat o asimilare temeinică a lecției marilor maeștri afirmați la sfârșitul secolului al XiX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea, care au impus arta românească în context european. Demersul său a urmat drumul picturii postimpresioniste, uneori și cu ecouri din vocabularul foviștilor și al expresioniștilor. Într-un interviu acordat scriitorului Vasile Ghica, întrebat dacă din punct de vedere artistic nu se simte prea legat de tradiție, acesta i-a răspuns: „Nu m-a tentat avangardismul niciodată. Este adevărat, arta se intelectualizează, se abstractizează, dar unele experiențe sunt

282
Literatură și artăsterile. Sunt semne că marii artiști ai picturii contemporane se întorc la emoție.
Fără aceasta, pictura parcă nu-și justifică statutul. Eu sunt convins că simplitatea și claritatea pot fi profunde. Accesibilitatea nu este o rușine, iar exhibiționismul nu înseamnă adâncime. Mă fascinează peisajul și culoarea”.
așadar, simplitatea, claritatea, profunzimea și pictura declan șatoare de
emoții și stări sufletești sunt dezideratele către care a aspirat întotdeauna Ș tefan
Buțurcă, iar aceste calități le întâlnim pe deplin în lucrările sale, fie că acestea reprezintă peisaje, portrete, naturi statice sau flori, genuri pe care el le-a cultivat cu consecvență și sunt ilustrate de întreaga sa operă.
De-a lungul anilor, artistul a practicat desenul în crochiuri, portrete, ilustrație
de carte și compoziții de sine stătătoare (a deschis și o expoziție intitulată „Creion și mână” , 1978), a pictat în acuarelă și guașă, dar cel mai mult s-a dedicat picturii în ulei. Lucrările sale de început (perioada 1972 – 1978) stau sub semnul abordării temelor de evocare istorică. Pictorul urmărește prin tablourile realizate să reliefeze etnogeneza poporului român, unitatea și continuitatea acestuia în spațiul carpato – danubiano – pontic, plăsmuind imagini cu încărcătură simbolică și etalând din punct de vedere plastic remarcabile calități de monumentalist („Decebal” , „obârșie” , „ mihai Viteazul” , „ rod” , „ moment moldav – Petru r areș” , „Columnă” ,
„unitate și continuitate, „ rădăcinile prezentului” , „Dăinuire” , „Ctitori” , „Prezență
istorică” , „ mesager). Se îndreaptă însă și spre genul peisajului și al naturii statice,
pe care le va cultiva în viitorii ani cu consecvență de invidiat. Între 1983 – 1986 întreprinde călătorii documentare în Delta Dunării în zona Sulina, Crișan, m ila
23. În 1987, se deplasează la olănești, iar vara pictează la Nicorești (Fântâni, Sârbi,
Coasta Lupei, Piscu Corbului, Poiana). t ransferându-se în 1990 la t ecuci, alături
de continuarea pictării unor aspecte din vechiul târg, începe să picteze imagini din împrejurimile orașului. În 1994, se documentează în zona Branului și în Sinaia, în 1999 pictează în zona Buzăului, satul Vintilă Vodă, la invitația prietenilor săi Gabriela și e ugen Beceanu, iar în 2008 descoperă peisajul din zona Bucovinei,
localitățile Brodina și Vicov (satul Sofiei Vicoveanca). În 2017 – 2018 va reveni pe plaiurile natale ale Nicoreștilor, pictând în plein-air în satele Braniște, Dobrinești, Sârbi, Fântâni-Cornești, Coasta Lupei, Piscu Corbului. e xplorează și zona Poiana
cu așezările Piroboridava și h ulești.
tablourile lui Ștefan Buțurcă reprezentând peisaje sunt populate de margini
de sat, case, dealuri domoale, cărări, intersecții de drumuri, fântâni, arbori, gospodării țărănești, curți, pământuri fertile sau aride, amiezi însorite, amurguri, nopți înstelate etc. a reținut imagini din zona natală a Nicoreștilor, surprinse în diferite anotimpuri și în diferite momente ale zilei („ margine de sat” , „Case
la Nicorești” , „Peisaj cu fântână” , „ iarnă la Nicorești” , „ toamnă la Poiana” , „Colț

283
Literatură și artăde sat la Poiana” , „Peisaj din Costa Lupei” , „Clopotniță la Nicorești” , „ Vedere spre
satul Poiana” , „Pod spre Piscu Corbului” , „ uliță în târgul Nicorești”), a pictat cu o
stăruință impresionantă t ecuciul cu străduțele sale de târg cu parfum romantic,
cu mahalale și noile cartiere („Case la periferie” , „ târg de altădată” , „Peisaj la
marginea t ecuciului” , „Peisaj cu fabrică” , „ Vara în cartier” , „Către piața veche” ș. a.).
o expoziție a sa a purtat chiar numele „ Vârstele orașului meu” (1980). Scriitorul și criticul de artă aurel Leon nota cu acel prilej în prefața catalogului: „Pentru Ș tefan
Buțurcă, Tecuciul său autobiografic nu e decât un mare atelier, din care își iubește nu doar pe ai săi, ci priveliștile, oamenii, florile și – mai ales – aerul degajat de orice meschinărie a clipei care ne fulguiește graba spre dincolo”. t ablourile cu imagini
din Bucovina („Lumină de toamnă” , „ răspântie la Brodina” , „Cromatică explozivă” ,
„efecte pe serul Brodinei” , „Peisaj din Vicovu de jos” , „ albastrul înserării” , „Cărare
pe marginea satului” , „Colț fermecător la Brodina”- vezi foto ș.a.) sunt adevărate poeme cromatice, în care vibrează aerul m oldovei,
locurile își etalează frumusețea, atmosfera lor îmbietoare și calmul oamenilor care nu sunt prezenți în cadru decât indirect, prin elementele rodului muncii lor. În Delta Dunării este atras de flora abundentă, de bărcile pescărești și de chipul pescarilor, de satele cu case joase, de aspecte dominate de o liniște adâncă.
În peisaj, pe artist nu-l preocupă atât redarea pitorescului priveliștilor, ci mai
ales surprinderea acelei atmosfere a locurilor, care învăluie peisajul într-o poezie liniștită și calmă. o aură de mister plutește peste imaginile sale din lumea satelor
și târgurilor, simți parcă în acordurile cromatice ale tablourilor vibrația aerului, freamătul molcom al arborilor sau șopotitul apei răzbătând prin ghizdurile fântânilor. Peisajelor din pânzele lui Ștefan Buțurcă nu le trebuie găsită neapărat o anumită identitate, fiindcă ele nu corespund întocmai reperelor strict reale, ci sunt mai degrabă proiecții ale stărilor sufletești trăite de artist în fața spectacolului naturii și ca atare un produs mai mult al fanteziei sale. Criticul de artă Valentin Ciucă scria chiar că pentru artistul tecucean, peisajul „este înainte de toate o stare de spirit” și că pictorul „recuperează prin memorie un teritoriu nu atât perceput

284
Literatură și artăcândva, cât mai ales imaginat” . aceasta, chiar dacă de cele mai multe ori tablourile
sale ne indică în titlu unele toponime, precum: Nicorești, m atca, Poiana, Fântâni,
Piscul Corbului, t ecuci, Crișan. Ștefan Buțurcă reușește în așa măsură să personifice
aceste peisaje, să le confere virtuți omenești, încât cei care au scris despre ele le-
au considerat mai degrabă niște „peisaje portret” . Într-un alt loc și cu alt prilej, Valentin Ciucă afirmă: „Moliciunile tandre ale peisajelor de la Nicorești, Matca sau periferiile Tecuciului se potrivesc ca spații ale reflecției, liniștii și dialogului cu sinele. Fiecare tușă e o caligramă a unei stări de spirit, un ecou în afectiv al emoției iscate de motiv. Spiritualizarea emoției provine dintr-un fel personal de a deduce din imagine prezența tutelată a lui Dumnezeu” („Lupta cu limitele” , prefață la albumul „Ștefan Buțurcă” , e ditura a rc 2000, București, 1995).
Cu toate că sunt de dimensiuni reduse, tablourile sale cuprind reprezentări
spațiale vaste, ce se desfășoară pe mari întinderi. acestea sunt posibile datorită
faptului că pictorul găsește întotdeauna soluții compoziționale diferite pentru a reda senzația de adâncime, de perspectivă, modalități ingenioase de ordonare în pagină a elementelor care formează substanța lucrărilor. a m cita în acest sens
și alte câteva tablouri: „Case la capătul satului” , „ armonie în plină vară” , „Case
roșii” , „Fântână la intrarea în sat” , „ armonii de iarnă” , „Colț de sat înzăpezit” .
Deși sunt mai mult imaginare, aceste peisaje par totuși desprinse din arealul zonei m oldovei de Jos, din ele se revarsă o poezie senină, stenică, lumina se
cerne cu discreție, strecurând în sufletul privitorului bucuria unui om care iubește peisajul pământului natal și se simte o fărâmă din acesta. a lbastrurile
sunt distribuite în nuanțe ce fascinează ochiul, roșurile caselor dobândesc patina vremurilor, verzurile bat mai mult în galben, griurile colorate cântă în surdină. artistul exteriorizează în materie sensibilă o trăire exprimată cu firescul unei
simplități de-a dreptul cuceritoare.
Cu aceeași fervoare simțită pentru genul peisajului, Ștefan Buțurcă pictează
și naturile statice, majoritatea fiind cu flori. a ceea și strălucire cromatică, aceea și
energie a tu șelor, aceea și atentă elaborare, aceea și măiestrie în asigurarea
echilibrului compozițional. a rtistul stăruie asupra redării materialității obiectelor
de recuzită, a carnalității lujerelor. Corolele și petalele sunt mai mult schițate, figurate doar din câteva trăsături de penel. Culorile sunt calde și dobândesc adesea sonorități de smalț. Florile lui Ș tefan Buțurcă sunt vii, răspândesc în jur lumină și
poezie. Lirismul lor este învăluitor („Natură statică cu flori și ochelari” , „Flori în cană roșie” , „Petunii în cană albă” , „ trandafiri roz și carte” , „Narcise albe” , „Natură
statică cu pahar și flori de păpădie” , „Crini” , „Cană cu petunii roșii” , „ Vază cu iarba ș arpelui” , „Flori de ochiul-boului” , „ trandafiri roz și pipă” , „Gălbenele în vas
albastru”).

285
Literatură și artăCând abordează portretul, alt gen preferat, artistul ș tie că mai mult decât
reușita redării asemănării cu modelele contează accesul la dimensiunea psihologică
a acestora și scoaterea la lumină, prin expresia fizionomiei, a adâncului lăuntric, a
acelor trăsături în măsură să le definească personalitatea. Personajele din portretele sale sunt oameni simpli, chipurile lor exprimă sobrietate și concentrare, suferință și îngrijorare, nostalgie și cufundare în gânduri, asprime, severitate și fermitate („Bătrân pe gânduri” , „ moș Nicolae” , „Nea Săndică” , „Chip de pescar” , „Femeie
odihnindu-se” , „Femeie citind în fotoliu” , „ tatăl artistului” . „Țăran din Nicoresști”).
universul fermecător al copilăriei este surprins și el în portrete admirabile, expresii
ale inocenței, gingă șiei și purității infantile („Copil cu eșarfă roșie” , „Băiețel cu
ochelari” , „Băiat din Țepu” , „ oltica” , „Gingășie” , „Fetița cu cartea” , „Luiza” , „Băiatul
în albastru” , „ alina” , „Băiețel cu eșarfă galbenă” , „Copil blond – Bogdan” , „Băiețel în
balansoar” , „ expresie de copil” , „ Violeta” , „Fetiță cu breton” , „Davidel” , „Cosmina” ,
„Copil dormind” ș.a.). Pictorul găsește de fiecare dată mijloacele cele mai potrivite prin care să scoată în evidență frumusețea și candoarea copiilor, naivitatea și puritatea acestora, dar și suferințele lor, maturizarea unora înainte de vreme. „autoportretele” sale, realizate la vârste diferite, sunt, de asemenea, remarcabile
pentru arta sa portretistică. Pictorul și-a scrutat propriul chip nu dintr-o pornire narcisistică, ci din dorința de a se autoanaliza, de a se autocunoa ște, înfăți șându-se
când visător, animat de elanuri tinereș ti, când melancolic și gânditor, frământat
și bântuit de nelini ști, privind interogativ în jur, când aspru și colțuros, conferind
figurii accente expresioniste.
Ceea ce merită remarcat pentru cele trei genuri menționate aici, ca de altfel
pentru întreaga sa creație, este tehnica sa picturală. a rtistul este un subtil colorist,
gama sa nu este violentă, ci întotdeauna potolită, mai mult gravă. materia picturală
este orchestrată în rafinate acorduri cromatice. ea este așternută și cu pensula, și
cu cuțitul de paletă, într-o țesătură ce amintește adesea, prin consistența pastei, de pictura marelui său înaintaș Gheorghe Petrașcu. t ușa are mișcarea undelor sau
este frământată și energică, după cum, în funcție de subiect, ea devine subțire și delicată sau groasă și viguroasă, chiar nervoasă. Ștefan Buțurcă își gândește cu minuțiozitate fiecare tablou, ansamblurile obținute au coerență, rețin printr-un remarcabil simț al echilibrului, prin știința construcției. Lirismul său nu este al unui exploziv, ci al unui reflexiv, al unui artist interiorizat, căruia nu-i lipsește rigoarea și nici spontaneitatea. În catalogul expoziției din 1985, deschisă la Galeria „eforie” din București, Criticul de artă dan Grigorescu scria: „Ștefan Buțurcă e un
artist care și-a înțeles bine menirea; el știe că drumul spre împlinire e lung și deloc ferit de grele eforturi. Ș i-a însușit, însă, acest destin al creației”. De atunci au trecut
35 de ani, timp în care artistul a creat necontenit, și-a deschis alte și alte expoziții,

286
Literatură și artăpictura sa a dobândit câștiguri și s-a bucurat de comentariile și aprecierile unor
reputați critici de artă. Numele său, asociat astăzi cu ale înaintașilor săi concitadini Gheorghe Petrașcu sau Dimitrie h ârlescu, nu i-ar fi putut decât bucura pe aceștia,
știind că au un urmaș care le face cinste.
ampla expoziție retrospectivă din iulie – august 2012, deschisă la „Galeria
artelor” din cadrul Cercului m ilitar Național din București, cuprinzând 176 de
lucrări, prezentată la vernisaj de criticii de artă Vasile Florea și Virgil m ocanu,
adusă în 2016 și la m uzeul de a rtă Vizuală din Galați, cu un număr mai restrâns de
tablouri din cauza incapacității spațiului expozițional (doar 93), urmată de apariția albumul de artă „Ștefan Buțurcă – o viziune închegată asupra lumii” , conținând 339 imagini alb – negru și color după lucrări ale sale de pictură și grafică, au demonstrat cât se poate de elocvent seriozitatea demersului artistic al lui Ștefan Buțurcă, punându-i în valoare originalitatea creației, calitățile de excelent desenator și colorist, sensibilitatea, sinceritatea și rigoarea discursului plastic. e voluând de-a
lungul anilor sub semnul figurativului, modern în cel mai bun sens al cuvântului, artistul este creatorul unei opere complexe, sortită să rămână și să străbată timpurile. În ea se simte din plin freamătul vieții și harul celui care a făurit-o.
Mircea co Jocaru
– ForMe co NStructiViS t-decoratiVe
Pictorul m ircea Cojocaru coboară dintr-un vechi sat moldovenesc din nord-
vestul județului Galați, aparținând comunei Nicoreș ti,
Coasta Lupei, unde s-a născut la 6 octombrie 1955. Localitatea este cunoscută și ca loc de naștere al poetului, jurnalistului și traducătorului Constantin z. Buzdugan, cel care a tradus pentru prima oară în limba română textul celui mai cunoscut cântec socialist din întreaga lume, „ internaționala” („L ’internationale” , versuri e ugène
Pottier; muzica – Pierre Degeyter).
Cu mai mulți ani în urmă, m ircea Cojocaru s-a
stabilit în t ecuci, s-a afirmat ca pictor, fiind în peisajul
cultural-artistic al acestuia o prezență activă, dinamică, reținând atenția prin iconica șocantă a tablourilor sale,
realizate într-o viziune constructivist-decorativă sau cu ecouri din arta suprarealistă și abstractă. Nu a renunțat însă nici la forța artei realiste atunci când a imortalizat pe pânză secvențe ale peisajului urbanistic al t ecuciului, aspecte din Veneția sau
scene de inspirație biblică. În acestea din urmă, am putea spune că se apropie chiar

287
Literatură și artăde arta renascentistă, deși unele motive le-a pictat și într-o factură abstractă sau
care nu ține seama de erminii („Fuga din e gipt” , „ iisus în fața lui Pilat”). În urbea
care l-a adoptat, artistul este cunoscut și prin poezia pe care o scrie și o citește în cadrul Cenaclului „Calistrat h ogaș” , nereușind până acum să o strângă în volum.
De-a lungul timpului, m ircea Cojocaru și-a organizat mai multe expoziții
personale la t ecuci (1980, 1995, 2000, 2003, 2005, 2009, 2012), i ași (1980,
1989, 1999), Galați (1998, 2014, 2019), Bucureș ti (1998, 2000), Focș ani (2003),
Bârlad (1999, 2002, 2003), Douai și Lille (Franța, 2008), participând și la unele manifestări colective de profil din i ași, Galați și t ecuci. a re lucrări în colecții de
stat și private din r omânia, Franța, i srael, Belgia, Suedia, a nglia, a ustria, Canada.
Despre pictura și grafica sa au scris criticii de artă Valentin Ciucă, r adu Negru,
eugen r adu Lazăr, scriitorii a na Blandiana, r omulus r usan, Ș tefan a ndronache,
Vasile Ghica, pictorii i on Țarălungă și Vasilian Doboș. Numele său figurează
în monumentalele volume ale lui Valentin Ciucă „ un secol de arte frumoase în
moldova, vol. ii (e ditura a rt XXi, i ași, 2004) și „Dicționarul ilustrat al artelor
frumoase din moldova, 1800 – 2010” (e ditura art XXi, iași, 2011), în micul
dicționar enciclopedic al lui Vasile Ghica „Nasc și la tecuci oameni” (e ditura Pim,
iași, 2008) și în „Dicționarul arti știlor plastici gălățeni” al subsemnatului (ediția i,
muzeul de a rtă Vizuală Galați, e ditura „ terra” , Focșani, 2007; ediția a ii-a, e ditura
„axis Libri” , Galați, 2013).
universul picturii și graficii lui m ircea Cojocaru este bogat și divers. e l este
populat de o lume fascinantă de forme de o deosebită acuratețe, care ș ochează
prin culoarea strălucitoare, de esență fovistă, și prin exprimarea liberă, ce nu pare a fi umbrită de inhibiții ale celui care nu trăiește într-o localitate cu o mișcare plastică de anvergură. Din capul locului reținem ca o constantă a operei sale preocuparea aproape obsesivă pentru figura umană, fixată pe pânză sau pe carton fie în compoziții, fie în portrete cu trimiteri directe la personalități care au marcat cultura românească și pe cea universală sau, dimpotrivă, la persoane a căror identitate rămâne sub semnul anonimatului.
unele lucrări sunt de sorginte livrescă, fiind inspirate din „Decameronul”
lui Giovanni Boccacio, din „ iscusitul h idalgo Don Quijote de la m ancha” al lui
Cervantes, fondatorul romanului realist modern, din poezia lui Jorge Luis Borges, din mitologia greacă și cea biblică. a ltele sunt expresii ale erosului sau î și au
originea în frumusețile naturii și ale mediului în care se mi șcă pictorul. După cum
o serie de alte tablouri sunt plăsmuiri ale fanteziei sale bogate, materializări grafice și cromatice ale unor idei ce țin de existența și condiția umană, de raporturile omului cu semenii săi și cu Divinitatea. Structurile geometrice la care recurge, desele alunecări în suprareal și abstract, ni-l recomandă pe m ircea Cojocaru ca

288
Literatură și artăfiind un pictor mai mult cerebral, însă cromatica tablourilor, linia elegantă și
mlădioasă a desenului lasă să descoperim un artist foarte sensibil, un liric sub penelul căruia culoarea dobândeș te sonoritățile muzicii. De altfel, muzica îi este
chiar foarte apropiată, dovadă portretele remarcabile ale lui George enescu, Ludwig van Beethoven, h ector Berlioz- vezi foto, Wofgang a madeus m ozart, r ichard
Wagner, concepute într-o viziune modernă (liniile și culorile utilizate evocă parcă însăși muzica acestora), compozițiile cu instrumenti ști sau cele intitulate simplu
„muzicală” . Cercul, semicercul, triunghiul, pătratul, rombul, piramida, arcada,
scara, linia curbă, crucea, îngerii sunt simboluri frecvent întâlnite în picturile sale, iar când în compoziții introduce elemente din natură, ele suferă metamorfoze, sunt descompuse, suprapuse, combinate după o logică personală în ansambluri pe care ochiul le savurează. abordarea unor aspecte ale satului și ale portului popular
specific zonei îl preocupă de asemenea și le obiectivează vizual în tablouri în care se simte dragostea artistului pentru tradițiile, datinile și obiceiurile oamenilor din mediul rural („Balada toamnei” , „Fântâna” , „Fuiorul” , „ maternitate” , „Cobzarul”
etc.).
mircea Cojocaru are tendința alungirii personajelor, siluetele feminine sunt
grațioase, conturate cu o linie ș erpuitoare („ izgonirea din Paradis” , „ Visul” , „ alei
în necuprins” , „Începutul” , „În căutarea Paradisului”). a desea se străduieș te, cu
rezultate inegale, să picteze într-un stil ce evocă mozaicul („Floarea-soarelui” , „Flori în vas de cristal” , „Natură statică cu floarea-soarelui” , „Nud” , „Clovn”). a bordările în cheie abstractă
sunt combinații de forme plăsmuite pentru a ilustra anumite idei („ oul lui
Columb” , „ tunelul” , „Boul pe acoperi ș” ,
„Baladă”), iar în unele tablouri, inițial pornite de la elemente concrete, accentele suprarealiste sunt evidente (”Femeia îndărătnică” , „În travesti” , „Cal circumscris” , „Balenă înghițind un cal” , „ ruigby” , „ adam și e va”).
Și în expozițiile de la Galați, pe care i le-am văzut la Cafeneaua a ctorilor
de la t eatrul Dramatic „Fani t ardini” (2014) și la Galeriile de a rtă „Nicolae
mantu” (2019), m ircea Cojocaru a prezentat o suită de lucrări în care apar motive
cunoscute ale picturii sale: dansatoare cu forme gracile („ Vals” , „ moartea lebedei

289
Literatură și artănegre”), odalisce („ odaliscă”), cai stilizați („Duet” , „ amazoană” , „ zbor” , „Nu
priviți înapoi cu mânie”), monahii („Călugăriță”), instrumenti ști („ mioritică” ,
„mica țiganiadă” , „Concert la pian” , „După concert” , „Naistul”), elemente cosmice
și vegetale („ amurg suprapus”), personaje în ipostaze hieratice (”Fructele roșii”),
scene biblice („Fuga din e gipt” , „Blândul păstor”), figuri din mitologia greacă
(„Dezlănțuirea lui Prometeu” , „ icar” , „Leda”). u neori, m ircea Cojocaru conferă
lucrărilor o notă de umor subtil, așa cum se întâmplă, de pildă, în „ efectul
razelor de lună asupra silicoanelor” , „Cruciada femeilor” , „Dansând în ploaie”
și „Domnișoarele din t ecuci” . a ceasta din urmă, prin titlu, ca și prin prezența
grupului feminin, amintește de celebra lucrare a lui Pablo Picasso „Domnișoarele din a vignon” , prin care marele maestru spaniol anunța în 1907 cubismul. De
asemenea, artistul obișnuiește ca în unele compoziții ale sale să introducă elemente din operele unor mari artiști. În tabloul „Candelă în vânt” distingem forme ce amintesc de „Domnișoara Pogany” a lui Brâncuși, după cum, într-o altă lucrare, „izgonirea din rai” , este inclus, foarte discret, cuplul îmbrățișat din „Sărutul”
marelui sculptor român.
Privite în contextul artei românești contemporane, tablourile lui m ircea
Cojocaru sunt realizări de factură modernă, pictate într-un stil constructivist-decorativ la care el a ajuns în urma unor ani de munca asiduă, care îl individualizează și-i fac recognoscibile lucrările în manifestările colective de profil. Scriitura lor este elegantă și cursivă, formele sunt riguros construite și organizate în structuri care cuceresc prin noutatea imagistică și ritmica dinamică, prin echilibru compozițional, prin sensibilitatea și puritatea culorilor. m etaforele și simbolurile
frecvent folosite sunt purtătoarele unor conotații majore, care adesea nu se lasă atât de ușor lecturate. m ateria picturală este în general din registrul foviștilor.
Pictorul utilizează din abundență roș ul de diferite nuanțe, pe care-l acordă cu
tonuri de verde, ocru, albastru, negru, alb, violet, griuri colorate, răspândite cu o pensulație lisă, îndeosebi prin juxtapunere. În construcția personajelor din compoziții, artistul și-a făcut un obicei de a nu insista prea mult asupra expresiei figurii lor, de cele mai multe ori limitându-se doar la conturarea unui oval. Linia desenului este întotdeauna mlădioasă, elegantă, formele sunt adesea descompuse și combinate în ansambluri compozițiune după o logică proprie. i maginația
pictorului este bogată și întotdeauna găsește echivalențe plastice adecvate ceea ce vrea să exprime. Varietatea fundalurilor și introducerea in spațiul plastic a unor elemente care, asociate, îmbogățesc lucrările cu noi sensuri, stimulează procesul gândirii și îndeamnă la meditație.
artist ajuns la vârsta maturității depline, m ircea Cojocaru este un pictor
cu un discurs plastic profund original, cu o operă de substanță, care constituie

290
Literatură și artădovada cea mai elocventă a talentului său și a strădaniilor sale din fața șevaletului
de a găsi cele mai bune soluții plastice pentru a da viață, în forme și culori, ideilor, gândurilor, sentimentelor, stărilor și trăirilor sale sufletești.
eduard SaNdu – iMNuri ÎN cHiN ate N aturii
eduard Sandu a pictat de când se ș tie, dar numele său abia în 2009 a
început să fie cunoscut în peisajul plasticii din județul nostru. Concitadinul său,
excelentul profesor și scriitor Vasile Ghica, autorul micului dicționar enciclopedic „Nasc și la t ecuci
oameni”(e ditura P im, i ași, 2008) nu l-a inclus în
paginile acestuia. Semn că el încă nu se manifestase ca artist în mod public.
S-a născut la 10 iulie 1967 în municipiul
Bacău. u rmându-și familia, s-a stabilit la t ecuci,
unde a urmat ș coala gimnazială și a absolvit Liceul
„Spiru h aret” din localitate (1985). Nu a avut ș ansa
să studieze la o facultate cu profil artistic din cauza numărului foarte limitat de locuri care se acordau în acea vreme instituțiilor din această categorie. Și-a
însu șit singur alfabetul picturii, tehnicile realizării
tablourilor, a vizitat muzee și expoziții, a răsfoit
albume de artă, a citit, a creat. În toamna anului 2012, s-a înscris la u niversitatea
„Dunărea de Jos” Galați, Facultatea de a rte Plastice, Decorative și Design, pe
care a absolvit-o în 2015. Ș i-a organizat până acum expoziții personale, la t ecuci
(Galeria „ helios” a Bibliotecii m unicipale „ Ștefan Petică” , 2009; „ o primăvară
între anotimpuri” , Galeriile de a rtă „Gheorghe Petra șcu” , 2012; „Peiaje” , Casa de
Cultură a m unicipiului, 2017), la Galați (Galeria m on D’ art, 2012). a participări
la expoziții de grup de la București („De la lume adunate … ” , a telierul de creație
„Sultana” , 2009), „ tablouri de vis” ,Palatul Parlamentului, 2011), „Contemporary
art” , a thenee Palace h ilton (2019), Galați, Focșani, t ecuci, Bacău, Sighișoara și
Sibiu. La expoziția personală din 2009, de la t ecuci, a fost sprijinit în organizarea
ei, material și moral, de marea soprană a ngela Gheorghiu, de prietenia căreia
se bucură și în colecția căreia se află și tablouri ale sale. a re lucrări în colecții
particulare din r omânia, a nglia, a ustralia, Franța, i srael, Libia, Pakistan, r usia,
S.u.a., u craina.
În creația sa, e duard Sandu abordează deopotrivă peisajul, natura statică,
portretul, nudul, florile. S-a remarcat îndeosebi ca peisagist. Îndrăgostit cu toată

291
Literatură și artăființa lui de natură, el cutreieră plaiurile țării cu pasiunea de altădată a lui Calistrat
hogaș, admiră frumusețile întâlnite în cale, le fotografiază, î și face schițe, iar rodul
artistic al acestor călătorii reu șește să-l aducă la cunoș tința contemporanilor
prin numeroasele tablouri în care el imortalizează o multitudine de aspecte și priveli ști care l-au încântat. Vizionându-i lucrările, încercăm bucuria pe care o
trăieș te artistul în fața marelui spectacol al naturii, sentimentul profund că fiecare
dintre noi suntem o parte a firii. În pânzele sale, peisajul fermecător al r omâniei
este surprins în rotirea ciclică a anotimpurilor, în diferite momente ale zilei și nopții, în timpul unor variate fenomene meteorologice. e duard Sandu pictează
cu plăcerea unui impresionist, iar imaginile reținute înfăți șează pomi înfloriți,
livezi, margini de pădure, lacuri, cursuri și maluri de ape, cascade, case, drumuri și poteci, podețe, câmpuri cu maci, crânguri, nuferi, priveli ști marine și din
Delta Dunării. Ceea ce impresionează mai mult este atmosfera pe care o creează, poezia ce se revarsă din tablourile sale, uneori de un lirism exuberant, alteori de un mister care incită și mai mult la descoperirea și cunoa șterea frumuseților
neștiute și tainelor naturii.
toamnele din pânzele lui e duard Sandu alcătuiesc partiturile unor adevărate
simfonii cromatice. Paleta coloristică este foarte bogată, de la roș u aprins
sau stins, ruginiu, galben, auriu, argintiu, pământ ars, până la violet potolit, ocru și griuri folosite pentru redarea atmosferei zilelor mohorâte, cu ceață deasă, lăptoasă și ploi interminabile („Pădure în flăcări” , „De toamnă” , „ amurg” ,
„toamnă violet” ,
„malul Siretului” ,
„atmosferă de toamnă” ,
„Pârâul toamna” , „ o
altă toamnă” , „Podețul toamna” , „ autumnală” , „Lumină de toamnă”). În peisajele estivale, verdele
irumpe exploziv, invadează spațiul plastic, sugerând puterea sevelor pământului, plenitudinea în care se află ele, în timp ce albastrurile transparente creează o senzație de chietudine, de calm și pace („ zi de vară” , „Lac vara” – vezi foto,

292
Literatură și artă„Cotul râului” , „Nuferi” , „Câmp de maci” , „Drum de vară” , „ Verde, mult verde”).
marinele, în schimb, sunt mai învolburate, predomină culorile închise, chiar
plumburii, albastrul dramatic („ marină i, ii, iii, iV” , „ marină cu far”). a lb-
rozurile și alb-albăstriurile iernilor, armonizate cu tonuri de griuri, dau ființei
noastre fiori reci, de frig, dar încântă ochiul prin frumusețea de basm a peisajului („Chiciură” , „ o altă iarnă” , „Ninsoarea de ieri” , „Pâlc de mesteceni iarna” , „ Viscol” ,
„Pârâu înghețat” , „ malul t ecucelului”). a ceea și savoare cromatică o întâlnim
și în peisajele dedicate primăverii, cu izbucniri de muguri și purități florale în ramuri, cu aer care vibrează, cu lumină care se cerne cu dărnicie din înaltul cerului („ roz și alb de primăvară” , „Gutui îmbobocit” , „Pom înflorit” , „Primăvară
printre ruine”). a desea pictorul î și îndreaptă atenția și asupra evocării atmosferei
sobre a ora șului („Citadină i, ii ” , „Capătul străzii Dr. a lexandru Carnabel din
Galați” , „Portic i, ii ” , „tecuci – Strada m are întru după-amiază de Duminică” ,
„Noaptea prin oraș). Florile, parte integrantă și ele a naturii, sunt pictate cu aceea și înaltă trăire a sentimentului frumosului, emanând prospețime, gingă șie,
candoare, delicatețe („ maci în pahar” , Flori în ulcică” , „Natură statică cu flori” ,
„Dimineață de octombrie” , „Flori în fereastră” , „Chioșcul cu flori”). e duard Sandu
este un contemplativ, un fin observator al realităților naturii, un bun desenator și colorist, un descriptiv sensibil, care ține la elementele de detaliu, un artist cu o mare poftă de a picta și de a-și croi un drum care să fie al lui. t ablourile sale
sunt adevărate oaze de lini ște și imnuri înălțătoare închinate naturii generoase
a româniei.

293
ȘtiințăSecȚiuNea a iV-a: ȘtiiN țĂ
DR. ING. GELU KAHU ,
SPECIALIST DE MARCĂ A CONSTRUCȚIILOR
NAV ALE ROMÂNEȘTI
(8 ianuarie 1930-20 decembrie 2018)
ing. Silvia PANAiTE
Gelu Kahu a fost inginer, specialist în
construcții navale, cercetător ș tiințific atestat, doctor
în „inginerie i ndustrială” și, apoi, doctor în „ Știința
Calculatoarelor” . În anul 2015 a fost ales membru de
onoare al a cademiei de Ș tiințe t ehnice din r omânia
(aStr). a marcat industria navală românească
și gălățeană în perioada 1951-1990, ca director tehnic al Șantierului Naval Galați, director general al Centralei industriale Navale, fondator și director
al iCeP roNaV . După cum mărturisea, întreaga sa
viață a fost clădită pe efortul pentru identificarea și promovarea unor concepte destinate să influențeze dezvoltarea, progresul, în domeniile de care s-a
ocupat. a fost un om multilateral, cu aleasă cultură (meloman, colaborator la mai multe publicații), sensibil, cu viziune și inițiative în diverse domenii, cu reale calități de lider. Punea suflet în tot ceea ce făcea și știa să pună omul potrivit la locul potrivit. Parcurgând biografia sa excepțională, parcurgem istoria construcțiilor
navale românești și a Galațiului – al cărui Cetățean de Onoare a fost – pe întinderea
unei jumătăți de secol.
Gelu Kahu s-a născut la 8 ianuarie 1930, în comuna Vlădeș ti. Părinții
săi au fost învățătorii e lena și i ordache Kahu. a fost căsătorit din anul 1957 cu
eugenia Kahu (Grecu), inginer navalist, care a lucrat la i CeP roNaV . au avut doi
copii: o ctav, inginer navalist și i na-ioana, inginer cu specialitatea m ecanică fină.
Strămoșii săi au fost adevărate personalități ale învățământului românesc, activând în școlile primare din m oldova de Jos, respectiv actualele județe Vaslui și Galați.
in perioada 1944 – 1948 Gelu Kahu a urmat cursul superior la Liceul „ Vasile
alecsandri” , în timpuri confuze și dure. În anul 1948 a început studiile universitare

294
Științăla institutul Politehnic din i ași. un an mai târziu s-a mutat la Facultatea de m ecanică
a institutului Politehnic Bucureș ti, unde rămăsese singura specializare din țară
pentru domeniul naval, absolvind studiile în mod excepțional, cu Diploma de
merit, în anul 1952. După absolvire a devenit inginer de construcții navale și a fost
repartizat, în anul 1952, ca asistent la i nstitutul m ecano – Naval din Galați, înființat
în anul 1951. a tât în timpul facultății, cât și în perioada exercitării meseriei, l-a
avut mentor pe prof. dr. ing. Nicolae Pârâianu, cel mai mare specialist în domeniul construcțiilor de nave.
În anul 1953, la numai un an de la angajare, având vârsta de 23 ani, a fost
numit director general adjunct (director tehnic) al Șantierului Naval Galați, atunci societate mixtă r omâno-Sovietică, denumită S rN-Sovr om Naval. La acea dată,
șantierul, inființat de Ghe. Fernic în 1893, avea deja peste jumătate de secol de
existență. După desființarea S rN, în anul 1954, funcțiile primite în elita tehnică
a Șantierului Naval Galați-SNG (inginer ș ef adjunct, inginer ș ef de concepție,
director tehnic de concepție) s-au succedat în decursul anilor, în raport cu diferite momente și conjucturi. a fost atunci perioada proiectării și construirii cargourilor de 4500 tdw., proiect 262, serie lungă în viața SNG, prototipul fiind denumit „Galați” . Lansarea la apă a cargoului „Galați” a avut loc la 26 iulie 1959, iar livrarea la 30 noiembrie 1960.
Cei care au coordonat în SNG producția următoarelor nave din serie, „pentru
contribuțiile originale aduse în proiectarea și construirea cargoului de 3250-4500 tdw., în anul 1962, li s-a acordat Premiul de Stat (șapte speciali ști, printre
care și inginerului Gelu Kahu). i n funcția de director tehnic al Șantierului Naval
Galați, în perioada 1962-1966, s-a implicat în noile proiecte care erau încredințate șantierului, promovând și noi investiții care să permită creș terea performanțelor
de construire a navelor. Începând de atunci – și în toți anii care au urmat – acestea s-au structurat în baza unui concept dovedit a fi foarte modern și eficient și anume prin realizarea unui flux tehnologic, cu etape bine conturate, care erau traversate de fiecare din navele aflate în construcție, cu un ciclu lung de fabricație. Pe acest suport tehnologic, la 2 februarie 1965, a început construirea primului mineralier de 10200/12500 tdw, documentație realizată de proiectanții din Polonia, împreună cu speciali ști gălățeni. În septembrie 1965 se bate „nitul de aur” pe prima tablă
pentru nava care avea să se numească „Petroș eni” .
În industria navală românească se simțea nevoia dezvoltării capacității
de cercetare-dezvoltare, pentru a se putea asigura necesarul de documentație în programul de construire a tuturor ș antierelor navale, precum și suportul
științific pentru această profesiune complexă. Numeroasele strădanii, suferințe
și așteptări ale ing. Gelu Kahu au determinat, în septembrie 1966, emiterea unei

295
Științăhotarâri de Guvern care stabilea formarea sistemului național de Cercetare –
Dezvoltare, prin care s-a înființat la Galați i nstitutul de Cercetare și Proiectare
pentru Construcții Navale, (i CeP roNaV). a poi, ing. Gelu K ahu a fost
numit director. Împreună cu prima sa echipă de conducere, respectiv director
tehnic Gh. Catrinescu și inginer ș ef Lucian a burel, au constituit o redutabilă
forță de pătrundere în complexa problematică a noului institut. a început apoi epopeea implementării conceptului de sistem informatic integrat care a condus la instalarea la i CeP roNaV a sistemului ForaN, care a servit apoi la acțiunea
de proiectare a numeroase nave noi, dar și de modernizare în ș antierele noastre
a tehnologiei de construire a navelor.
Sistemul ForaN a fost folosit ulterior la mai toate proiectele care s-au
executat, introducându-l, în afară de iCeP roNaV , și la mai multe șantiere navale
din țară. S-a pornit astfel o activitate pe baze noi, moderne și, încă de la înființarea iCeP roNaV , o primă și strictă necesitate a devenit realizarea condițiilor și
mijloacelor de lucru necesare, respectiv, o clădire pentru proiectare și, ulterior, laboratoarele de cercetare. În paralel cu construirea sediului, au început și lucrările pentru Baza de hidrodinamică, prima capacitate, Bazinul de rezistență la înaintare
și autopropulsie fiind pusă în funcțiune în anul 1979, iar Bazinul de manevrabilitate, în anul 1981.
Deși pornise pe lungul și complexul drum al cercetării și proiectării navale
româneș ti, ing. Gelu Kahu a fost nevoit să accepte o semnificativă schimbare
în viața sa: la 21 octombrie 1974 a fost numit în funcția de director general al Centralei i ndustriale Navale. Perioada de șapte ani care a urmat a fost marcată de
eforturi cu totul deosebite din partea celor care lucrau în industria navală. era în derulare cel de-al doilea program prioritar și se pregătea programul pentru 1976-1980. În acela și timp, în paralel, se derula un uria ș program de investiții în toate
șantierele navale din țară pentru a armoniza „din mers” capacitățile cu programele
de producție. anvergura la care lucra Centrala i ndustrială Navală, realizarea
navelor de capacități impresionante, îndeosebi pentru producția internă, erau o consecință a prevederilor din sistemul de „Programe prioritare navale” .
in urma unui caz complicat legat de o comandă de nave pentru armatori
greci, directorul general Gelu Kahu revine la postul său de director la i nstitutul de
Cercetări și Proiectãri Navale. a ici a lucrat și în laboratoarele de hidrodinamică cu
colegi care i-au fost aproape: Jean Sever Popovici, Dragoș r ăuță, r omeo Pîrvulescu,
adrian Simion, i on u ngureanu, Dan m icu, o ctav Kahu ș. a..
După 1989 a devenit, pentru un timp, Preș edintele Consiliului Ș tiințific
iCeP roNaV , În acea perioadă, finalizând acumulările din întreaga viață, a
susținut, la universitatea Politehnică Bucureș ti, teza intitulată „Contribuții la

296
Științăoptimizarea conducerii activității de proiectare și execuție a navelor” , având
drept conducător de doctorat pe prof.dr.ing. i on Stăncioiu, obținând titlul de
Doctor în „ inginerie i ndustrială”-Construcții navale. Pentru ca, în paralel să-și
dea examenele și referatele pentru al doilea doctorat la u niversitatea „Dunărea
de Jos” din Galați, în „ Știința Calculatoarelor”- i nformatică aplicată. Diploma de
doctor a fost obținută în 2005, cu teza: „Cercetare conceptuală privind extinderea integrabilității informatice a fazelor ciclului de viață a navelor” , conducător de doctorat fiind prof.dr.ing. Severin Bumbaru, de la u niversitatea gălățeană.
Demnă de menționat este și activitatea sa la Primăria m unicipiului Galați.
S-a ocupat de introducerea sistemului GiS – Geographical informational
System, privind dezvoltarea locală economică. a fost project manager pentru un proiect în vederea realizării unui sistem informatic integrat în administrația publică, respectiv realizarea a ceea ce se cheamă „ Virtual City h all” , a constituit
și a condus Serviciul de Strategie, Dezvoltare, i mplementare Programe al
Primăriei Galați .
Gelu Kahu a inițiat și condus, în calitate de director general executiv,
asociația t ehnopol Galați (at G) după model european. a cest Centru conține
structuri de promovare a cercetării -dezvoltării și producției de înaltă performanță, realizarea unor instrumente pentru sprijinirea progresului. Dar, urmare deciziilor guvernamentale, fiind pensionar, a trebuit să părăsească în anul 2009 poziția sa în această organizație, continuând să activeze în calitate de consultant voluntar pentru a asigura continuitatea necesară.
De asemenea, Gelu Kahu s-a implicat și în organizarea unor structuri
eficiente regionale, a șa cum este Clubul Gălățean al Mării Negre, fundație afiliată
la international Black Sea Club-iBSC. r euniunile anuale organizate de iBSC au
reprezentat ocazii concrete pentru ca reprezentanții ora șului Galați să se manifeste
în mod activ pentru promovarea de acțiuni practice de interes regional În acest context este de menționat și organizarea sub conducerea ing. Gelu Kahu, în fiecare an, a Conferințelor i nternaționale „ infoDaBlaS” , prima fiind la Galați, în anul
1999, dedicate stimulării promovării informaticii în viața socială și economică din zona Dunării și m ării Negre. i n anul 2010, Consiliul Local Galați a decis să acorde
lui Gelu Kahu titlul de Cetățean de onoare, pentru contribuțiile importante în
domeniul proiectării și construcțiilor navale, în special pentru faptul că și-a legat numele de fabricarea primei nave maritime de concepție româneasca, cargoul de 4500 tdw. botezat „Galati” , livrat în anul 1960. În anul 2013, a sociația Națională
a Constructorilor de Nave din r omânia (aNC oNaV) i-a acordat o Diplomă
de excelență pentru întreaga activitate în promovarea cercetării, proiectării și susținerii construcțiilor navale în românia. Drept recunoa ștere a meritelor în

297
Științădomeniul dezvoltării domeniului transporturilor, inginerul navalist Gelu Kahu a
fost desemnat, în anul 2015, membru de onoare al a cademiei de Ș tiințe t ehnice
din r omânia (a Str).
una dintre cele mai valoroase inițiative ale dr. ing. Gelu Kahu este derularea
Colocviilor Constructorilor de Nave, proiect care a debutat în anul 2011 și care este o cale de rememorare și tezaurizare a experientei profesionale și de viață a unor oameni excepționali care au avut și au o contribuție importantă la dezvoltarea industriei navale românești, între care și Gelu Kahu.
La data de 20 decembrie 2018, torța călăuzitoare a industriei navale
românești pentru câteva decenii s-a stins din viață. i n siajul vieții sale au rămas
idei și concepte inovatoare, instituții și programe noi, echipe eficiente, căldura umană și o familie frumoasă.

298
Viața spiritualăSecȚiuNea a V-a: Via Ța SPiritual Ă
PASTORAȚIA PĂRINȚILOR Ș I COPIILOR
– REPERE SCRIPTURISTICE1*
Preot paroh Nicolae BLĂNARU,
Parohia Șerbănești 1, Protoieria t ecuci, a rhiepiscopia Dunării de Jos
a. Viața F aMiliei creștiNe ÎN lu MiN a SFiNtei ScriPturi
S-au dat multe definiții de-a lungul timpului familiei, este greu însă să
cuprinzi într-o paradoxală definiție viața unei familii, cu toate problemele ei,
cu toate preocupările ei. Vechiul t estament arată că familia este o instituție
divină, întemeiată prin căsătorie având o misiune deosebită și o menire specială. Familia este cea mai de seamă instituție a șezată în slujba vieții. e a
este a șezământul cel mai propice în care apare, creș te și se dezvoltă viața
1 „anul omagial al Păstorației Părinților și Copiilor” și „ anul Comemorativ al Filantropilor
ortodocși r omâni” .

299
Viața spiritualăpsihofizica a omului. este sanctuarul în care apare viața, în care iau ființă
primele posibilități de relație între om și natură, între om și om și între om și
Dumnezeu.
iubirea constituie virtutea centrală a creș tinismului, iar educația matricea
prin care aceasta poate să devină o realitate pentru persoană și pentru Biserică
(matei 28, 19-20). Din iubirea Sa desăvâr șită, Dumnezeu a creat lumea, a
mântuit-o prin i isus h ristos, îi poartă de grijă și o sfințeș te neîncetat prin Duhul
Sfânt. Dumnezeu, în nemărginita Sa iubire, a creat lumina, soarele, luna și stelele,
apa și uscatul, plantele, peș tii și animalele. t otul era numai energie, numai viață.
Lipsea totu și cineva. Lipsea ,,rațiunea” , ființa con știentă, care să soarbă în suflet
toate aceste frumuseți, care să le înțeleagă și care mai apoi să se ridice pe aripile rugăciunii la a cela care a făcut toate acestea. Dumnezeu a modelat cu mâinile
Sale trupul lui a dam din țărâna pământului. Dumnezeu a zis: „nu e bine ca omul
sa fie singur” (Geneza 2, 18) si a creat-o pe Eva din Adam, ca sa-i ferească de
singur ătate. „B ărbat și femeie i-a fă cut și i-a binecuvâ ntat; și a chemat numele
lui om (Adam), î n ziua î n care i-a fă cut pe ei”(Geneza 5, 2). a procedat la fel și
cu trupul e vei, folosind o coastă de-a lui  adam. e l nu a avut neapărat nevoie
de coasta lui a dam pentru a o crea pe e va, ci ar fi putut să o creeze la fel cum
l-a creat pe a dam, ba mai mult, ar fi putut rosti un cuvânt pentru a o aduce la
existență.
2
totuși, Dumnezeu a urmărit ceva atunci când a creat-o din coasta lui adam.
Dacă a dam și e va ar fi fost creați complet separat, faptul acesta ar fi însemnat că ei
erau, prin natura lor, două persoane complet independente. Însă faptul că aveau în comun o parte a corpului ne spune că ei trebuiau să fie uniți și să formeze un singur trup. a cesta este momentul când Dumnezeu a creat primul bărbat și prima femeie,
amândouă ființe perfecte în sine, dar cu particularități specifice fiecărui sex. Cele două sexe sunt menite să fie nedespărțite și tocmai de aceea a a șezat Creatorul pe
prima femeie lângă primul bărbat și a format prima familie la începutul lumii.
3
În această relație de iubire desăvâr șită este implicată cunoa șterea reciprocă a
celor doi care formează prima familie: „Precum eu îl cunosc, prin iubire, mai bine poate decât se cunoaș te el însu și, așa și el, prin iubirea cu care se apropie de mine, mă
poate cunoaș te mai bine decât mă cunosc eu însumi”. Cel ce nu iube ște n-a cunoscut
pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire (i i oan 4, 7-8). t emelie și condiție
a familiei, iubirea este în acela și timp și un scop al acesteia. Prin iubire soțul și
soția se angajează în refacerea unității primordiale a omului. Legătura dintre iubirea divină intratrinitară și iubirea din cadrul familiei creș tine rezultă din însă și
2 Dumitru Belu, Despre iubire , apud. Pr. i oan C. t eșu, Din iadul patimilor spre raiul virtuților ,
Bucureș ti, editura Christiana, 2000, nota 474, p. 155.
3 Christos Y annaras, Libertatea moralei , Bucureș ti, editura a nastasia, 2002, p. 164

300
Viața spiritualăcaracterul de t aină al Căsătoriei, care nu este altceva decât „un eveniment ce se
manifestă și împlineș te adevărul și viața Bisericii, o realitate transfigurând natura
fragmentată și preschimbând-o într-o imagine a comuniunii treimice. ”
Părintele Dumitru Stăniloae arată că Dumnezeu, în unitatea Lui ființială
tripersonală, este model pentru familia creș tină și oglindă a educației realizate în
lumina Cuvântului: „În Ortodoxie Dumnezeu e o ființă în trei persoane, adică o
strânsă intimitate între trei eu, o viață comună între trei subiecte. Nici unitatea nu e sfâș iată, nici persoanele nu se contopesc. Nici indivizi izolați ș i egoi ști, nici masă
în care persoanele sunt înăbu șite. Ci unire familială; în familie e un suflet, un gând,
o voință. (…) În Dumnezeu e o ideală viață familială, plină de iubire: nu fără rost o persoană serve ște Tată ș i alta Fiu.”
4 Se creează, astfel, premisele comuniunii
între membrii familiei, prin mijlocirea Fiului: „Una dintre primele consecințe ale asemănării căsătoriei cu Sfânta Treime, «structură a supremei iubiri», o constituie faptul că ea însăș i apare ca o «mică împărăție», o microbasilea. Ecclesia trinitară
se oglinde ște în ecclesia domestică. Ceea ce face ca chipul Treimii să devină chipul
căsătoriei e o anumită înrâurire a persoanelor divine în viața soților și, în primul
rând, o prezență ș i o intervenție a persoanei Fiului. Trecerea de la comuniunea
divină la comuniunea umană se face în Hristos, consubstanțial cu Tatăl ș i cu Duhul
în divinitatea Sa, consubstanțial nouă în unitatea Sa … ”
5 iubirea este sentimentul
firesc al celor doi soți, o realitate cu caracter de angajament pentru o cale comună în viață, dar și un dar de la Dumnezeu primit în t aina cea mare a Cununiei.
această iubire din cadrul familiei trebuie cultivată și susținută printr-un efort
neîncetat. e a presupune delicatețe, responsabilitate și respect și prin ea fiecare iese
în întâmpinarea celuilalt. r elația dintre cei doi soți, astfel înțeleasă și cultivată,
poate să devină o icoană a iubirii trinitare: „ atunci când iubirea conjugală nu
deschide cuplul către o perspectivă mai presus de el însu și, atunci când relația
celor doi în cadrul căsătoriei nu reflectă relația din cadrul Sfintei t reimi, atunci
când iubirea cuplului nu se lărgeș te într-un mod sau altul, iubirea conjugală, din
icoana care este chemată să fie, se reduce la un simplu idol. ”
6
În cadrul familiei creș tine, soții alcătuiesc o unitate împreună cu Dumnezeu,
așa cum arată Părintele a lexander Schmemann: „Într-o căsătorie cre ștină, de
fapt, cei căsătoriți sunt trei ș i loialitatea celor doi față de cel de al treilea, care este
Dumnezeu, îi păstrează pe cei doi într-o unitate activă între ei, ș i cu Dumnezeu.”7
4 Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și românism , Bucureș ti, editura a lbatros, 1998, p. 58.
5 ilie m oldovan, i ubirea, taina căsătoriei. Teologia iubirii i, a lba i ulia, e ditura r eîntregirea, 1996,
p. 18-19.
6 ioannis Chryssavgis, i ubire, căsătorie ș i sexualitate…, p. 100
7 alexander Schmemann, Pentru viața lumii – Sacramentele ș i Ortodoxia, Bucureș ti, e ditura
institutului Biblic și de m isiune al Bisericii ortodoxe r omâne, 2001, p. 111.

301
Viața spiritualăSentimentul iubirii, întărit de binecuvântarea divină a Cununiei, este acela care-i
uneș te tainic pe soți, a șa cum afirmă Sf. Chiril al a lexandriei: „Puțin importă dacă
soțul nu se une ște trupe ște și psihologice ște cu cea care îi este soție, după lege.
Căci o dată pentru totdeauna au devenit un singur trup și, într-un fel, un singur
suflet, iubirea legându-i strâns și legea dumnezeiască unindu-i în bună înțelegere. ”8
iubirea este forță dătătoare de viață, temelia familiei, iar familia este o pecete
a iubirii „taina iubirii” , cum o defineș te Sfântul ioan Gură de aur. În familie, iubirea
este izvorul de energie fizică și spirituală a celor doi soți, prin care este desființată izolarea și se realizează o împărtă șire integrală de existență și viață. i ubirea devine
calea prin care omul se îmbogățeș te interior, iar în iubire nu este frică, căci „cel ce
se teme nu este deplin în iubire” (i i oan 4,18).
„Familia este cununa creației și locul sau mediul în care omul-copil începe
să înțeleagă taina iubirii părinteș ti ai lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Copiii
născuți în familie și botezați în biserică, în numele Preasfintei t reimi, pot deveni
cetățeni ai Împărăției cereș ti, veșnice, dacă în viața lor pământească au cultivat
darurile duhovniceș ti primite la Sfântul Botez, după cum ne arată familiile care au
dat Bisericii mai mulți sfinți înscri și de ea în calendar. ”
9
Familia este amenințată de numeroase primejdii, care vin din interiorul sau
din exteriorul ei, adică de adulter, divorț, păcate împotriva firii, abandonul copiilor și de la mediul social insalubru, care subminează viața și existența ei. 
În fața problemelor pe care le întîmpină familia azi, se impune ca preotul
să-și concentreze activitatea pastorală asupra familiei, copiilor și tinerilor, cu sprijinul mirenilor din consiliul și comitetul parohial, dar și cu sprijinul oricărui credincios. În acest sens, pastorația familiei va urmări: catehizarea tinerilor înainte de căsătorie; interesul permanent al preotului față de nou – întemeiata familie; consilierea de către preot a tinerilor care au probleme. i n concluzie, putem spune
că într-o lumea secularizată care a șază valorile materiale deasupra celor spirituale,
familia trebuie să-și descopere sensul spiritual și autentic în h ristos, ca Dumnezeu
și om, ca să-și adâncească coeziunea interioară și să constituie factor de progres moral în viața societății.
B. reP ere B iBlice cu P riVire la P aStorația P ĂriNților și
a co Piilor , ÎN SP ecial ÎN N oul teS taMeNt
Întemeiată pe viața și activitatea Domnului i isus h ristos, Păstorul și modelul
suprem, pastorația reprezintă temelia pe care se zideș te întreaga activitatea a
8 Sf. Chril al a lexandriei, Comentariu la Profetul Maleahi, apud Georges h abra, i ubire și senzualitate,
Bucureș ti, editura a nastasia, 1994, p. 85.
9 Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cuvânt la Duminica Părinților ș i Copiilor, 2018

302
Viața spiritualăpreotului. Ca formă de slujire pastorația „este dinamism și tensiune pe linia
desăvâr șirii morale, a mântuirii personale și sociale ” . a tunci când m ântuitorul
i-a trimis pe Sfinții apostoli la propoveduire  „Drept aceea, mergând, învățați toate
neamurile, botezându-le în numele Tatălui ș i al Fiului ș i al Sfântului Duh, învățându-
le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, ș i iată Eu cu voi sunt în toate zilele,
până la sfâr șitul veacului. Amin” (Matei 28:18-20) i-a împuternicit după modelul
slujirii sale cu cele trei caracteristici esențiale ale preoției si ale propoveduirii evangheliei sale.
Pastorala este disciplina t eologiei Practice, care se ocupă cu studiul
pastorației, adică cu expunerea sistematică și metodică a normelor de îndrumare a activității pastorale a preotului în parohie, a metodelor și mijloacelor de sfătuire
și luminare prin care acesta î și poate îndeplini activitatea misionară de păstor
sufletesc al credincioșilor săi, pentru a-i conduce pe calea mântuirii. t ermenul de
Pastorală provine de la cuvântul păstor. Întrucât la popoarele antice, mai ales în orient, păstoritul era o îndeletnicire de căpetenie, iar profesia de păstor era una dintre cele mai cinstite și onorate, apelativul păstor se întrebuința în mod figurat în antichitatea precreș tină pentru căpeteniile politice sau spirituale ale popoarelor.
La h omer, de exemplu, se întâlneș te frecvent expresia poimen laon = păstorii
popoarelor, iar în Vechiul t estament erau numiți păstori prorocii, împărații și
preoții.
10 e știut, de exemplu, că însu și David, înainte de a fi ales rege al evreilor, era
păstor, la fel cum a fost și proorocul a mos. De aceea, Dumnezeu însu și este înfăți șat
în Vechiul t estament mai ales ca păstor al poporului ales: “Domnul este păstorul
meu ș i nimic nu-mi va lipsi, la păș uni bune mă sălăș luiește și mă călăuze ște la ape
line… ” (Ps. xxii, 1-2). i ar m ântuitorul, m esia cel a șteptat, este adesea înfăți șat, în
prorocirile mesianice ale Vechiului t estament ca păstor: „El (Cel care va veni) îți
va paș te turma ca păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui, și va călăuzi
cu blândețe oile care alăptează… ” (i saia xL,11); “A șa vorbe ște Domnul Dumenzeu:
iată am necaz pe păstori. Lua-voi înainte oile mele din mâinile lor … Mă voi îngriji
Eu însumi de oile Mele și le voi cerceta… voi pune peste ele un singur păstor, care
le va paș te, și anume pe robul Meu David; el le va paș te, el va fi păstorul lor… ”, etc.
(Ezechiel xxxiv , 10-15, 23)
În Noul t estament, m ântuitorul însu și se numeș te pe Sine Păstorul
cel Bun (o poimen o kalos, i oan, 10-15), chiar și pe Sf. a postol Petru îl
reintegrează în apostolat ca păstor: „De mă iube ști, … păstoreș te oile mele!»
(Ioan XXI, 15). Sf. a p. de asemenea numesc pe m ântuitorul “Păstorul cel Mare
al oilor” ( Evrei XIII, 20), „ Păstorul sufletelor ” (i Petru 11,25), sau “Mai marele
10 emii oanos t imiadis, Preot, parohie, înnoire. Noțiuni ș i orientări pentru teologia ș i practica
pastorală , traducere de Paul Brusanowski, e d. Sofia, Bucureș ti, 2001, pag. 135-146.

303
Viața spiritualăpăstorilor ” (i Petru V ,4). În arta creș tină primară, atât în iconografie cât și în
sculptură, m ântuitorul este înfăți șat, între alte modalități de expresie artistică,
tocmai ca un tânăr păstor, de obicei purtând pe umeri oaia cea pierdută și
regăsită (cf. l uca XV , 4-6). De aceea, și întreita activitate răscumpărătoare a
mântuitorului (de împărat sau conducător, de prooroc sau învățător, și cea de
arhiereu sau preot) se numeș te în general, în sensul larg, activitate pastorală.
această misiune sau triplă calitate a Lui a fost transmisă și Sf. ap. (vezi
Matei XXViii, 10), iar prin aceș tia, preoților și episcopilor rânduiți de ei la
conducerea Bisericii, care și ei sunt numiți păstori sau arhipăstori (vezi Fapte XX, 28; „… luați aminte de voi ș i de toată turma peste care Duhul Sfânt v-apus
pe voi episcopi, ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu” …).În parohia sa, față de credincioșii săi, preotul se află în acela și raport ca păstorul față de turma
încredințată lui spre păstorire. activitatea pe care el o desfă șoară în parohie, în
interesul credincioșilor săi, se numeș te activitate pastorală, iar disciplina care
ne învață arta, meș teșugul, legile, regulile sau normele conducerii pastorale,
o numim t eologie Pastorală. t ermenul de Pastorală, sub forma lui de atribut,
pentru indicarea activității preoțeș ti este destul de vechi. Ca substantiv,
pastorala înseamnă scrisoare publică, cuprinzând îndemnuri și urări, prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase sau a altor evenimente mai importante.
11 Încă din epoca patristică,
el se găseș te întrebuințat la Sf. Grigorie de Nazianz, în cunoscultul său Cuvânt
apologetic despre fugă, precum și de Sf. Grigorie Dialogul (cel m are), în chiar
titlul tratatului său despre preoție, numit r egula Pastoralis.
Pastorala urmăreș te să formeze buni păstori, prin însu șirea de către viitorii
preoți a artei conducerii obș tei creș tine pe calea mântuirii. Scopul Pastoralei este de
fapt însă și menirea pentru care a fost instituită preoția, adică mântuirea sufletelor
încredințate preotului spre păstorire. e a arată ce este preoția și care sunt obligațiile
preotului ca păstor de suflete, indicând totodată metodele și mijloacele prin care se pot îndeplini acele obligații. ea învață pe preot cum să folosească cunoș tințele
sale teologice și aptitudinile personale pentru îndeplinirea corectă, con știincioasă
și rodnică a misiunii sale, adaptându-le la condițiile de timp și de loc în care păstoreș te. Scopul ultim al Pastoralei este deci realizarea mântuirii la indivizi și în
colectivitățile sociale pe care ei le alcătuiesc.
Domnul i isus h ristos î și desfă șura activitatea printre părinți și copii, oameni
buni și răi, printre sănătoși și bolnavi, leproși și păcătoși pentru ca astfel să facă
din viața cotidiană a lumii „o închinare înțeleaptă ” (romani Xii,10). Preotul este
înzestrat cu aceea și putere taumaturgică și sfințitoare: „Prin Duhul Învierii, Trupul
11 Dicționarul Explicativ al limbii române, e d. academiei, Bucureș ti, 1975, pag. 668

304
Viața spiritualălui Hristos, Biserica- are misiunea de a fi instrument a lui Dumnezeu pentru a smulge
de la umanitate forțele distrugătoare ale răului .”12
În toate manifestările vieții noastre religioase și bisericeș ti este lucrarea lui
Dumnezeu și nădejdea celui care stă în frică de Domnul. (Proverbele lui Solomon, XiV , 26). Sfântul a postol Pavel dă un îndemn plin de semnificații „Tuturor m-am
făcut toate, ca măcar pe unii să-i dobândesc”(I Corinteni IX, 22). a dobândi pe
oameni pentru h ristos este necesar a avea ca mod de lucru un tact deosebit.
„tactul, adică priceperea de a ne purta înțelepțeș te cu oamenii, este de obicei roada
unei adevărate maturități în cugetare, care vine odată cu înaintarea în vârstă, dar această calitate ne este necesarăchiar de la începutul activității noastre” .
13
Pastorația credincioșilor este o datorie însemnată clerului, care se face atât
prin exemplu cât și prin învățătură fiindcă, „mai înt âi de toate trebuie să fie bun
interpret (al Scripturii) făcând deosebire între legea Noului Testament și a doua lege a vechiului Testament și să arate care este legea credincioșilor ca să nu cad ă cineva
în cursă. Prin urmare, episcope, îngrije ște-te de cuvânt dac ă po ți să tălm ăcești
toate cuv ânt cu cuvânt și prin multă învățătură să hr ănești și să ad ăpi din bel șug pe
poporul t ău cu lumina legii Domnului, căci Dumnezeu zice: “Luminați-vă cu lumina
cuno știnței cât ave ți încă timp” . -Const. a p. ii, 5 (V . Catehizarea).
14 Pastorația
este strâns legată atât de mântuirea creș tinului cât și de înaintarea în cunoa șterea
omului și a societății întregi. În mijlocul credincioșilor preotul trebuie „să ia parte
la toate manifestările nevătămătoare ale lumii având toată știința conducerii turmei
sale în vistieriile sufletului său”.15
Preoția este centrată, orientată spre Dumnezeu, dar ceea ce aduce lui
Dumnezeu este firea umană, îl ridică pe om, problemele lui, condiția umană în toată problematica ei. Îndatorirea preotului de a conduce spre mântuire pe enoria șii săi
poată fi realizată atât cu mai mulți credincioși, deodată, cât și cu fiecare în parte. ambele metode au fost folosite de Domnul i isus h ristos, cât și de Sfinții apostoli.
mântuitorul a vorbit mulțimilor de pe munte (Matei 5, 1), de pe marginea lacului
Ghenizaret, în temple (l uca 2, 46 ), în pustie înaintea a peste 5000 de bărbați în
afară de femei și copii (i oan 6,10), dar a învățat și prin case particulare: în casa lui
matei și a m ariei (Matei 10, 33-42), a lui z aheu vameș ul (l uca 19,1-8), în casa lui
Petru, în convorbirea de taină cu Nicodim (i oan3,1-2), în convorbirea cu femeia
12 Lucian Florea, Sf. Taine ș i ierurgii în pastorația preotului, Îndrumar bisericesc, Galați, 1989, p.151
13 Sf. i oan Gură de a ur „Despre preoție, ii, 4” , traducere de D. Fecioru, e ditura i.B.m.B.o .r.,
Bucureș ti, 1987, p. 59
14 irineu Pop, Responsabilitatea preotului în slujirea credincio șilor ș i a lumii , B.o .r., anul, 1983, Nr.
7-8, p. 501
15 Sf. i oan Gură de a ur „Despre preoție, ii, 4” , traducere de D. Fecioru, e ditura i.B.m.B.o .r.,
Bucureș ti, 1987, p.61

305
Viața spiritualăsamarineancă ( ioan 4, 5-16), etc, în toate aceste cazuri existând atât părinții cât și
copiii lor.
Sfinții a postoli au predicat mulțimilor, acolo fiind și părinții cu copiii lor, dar
și prin case particulare: „ Și toată ziua, în temple și prin case nu țncetau să învețe
și să binevestească pe Hristos i isus” (Fapte 5, 42). Sfântul a postol Pavel îndeamnă
pe enoria și să asculte de păstorii lor spunând: „Ascultați de mai marii vo ștri și
supuneți-vă lor, că ei priveghează pentru sufletele voastre, ca unii ce vor da seama de
ele”. (evrei 13, 17)
În orice împrejurare a vieții sale, credinciosul are trebuință de harul și
binecuvântarea lui Dumnezeu, de aceea biserica prin preoții săi are chemarea și îndatorirea de a îmbunătăți și de a sprijini pe credincioși, binecuvântându-le viața în orice împrejurare prin Sfintele t aine și i erurgii.
c. MÂNtuitorul iiS uS HriS toS B iNecuV ÂNteaZĂ co Piii:
PaStorația co Piilor și ÎNdeMNuri ScriPturiS tice cu
PriVire la acea StĂ actiVitate
mântuitorul h ristos îi binecuvintează pe copii, dându-i ca exemplu,
spunând că trebuie să fim asemenea lor pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca acestora este Împărăția lui Dumnezeu. Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea” (Marcu 10, 14-15). Pastorația pentru copii este o misiune delicată. La prunci
și copii până în vârstă de 7 ani, pastorația constă în: rugăciuni de sănătate, Sfânta Împărtă șanie, primirea t ainei Sfântului Botez, dacă nu au avut parte de ea până
la internarea în spital și, nu în ultimul rând și foarte importantă, este pastorația părinților (a mamei care stă cu pruncul cel mai adesea). ei sunt învățați să se roage pentru copiii lor, îndată ce vor ieși din spital, să frecventeze biserica de care aparțin, să ia legătura cu preotul lor de parohie pentru oficierea unei sfințiri a casei, împărtă șirea cât mai regulată a copiilor, îndrumări privind citirea Sfintei
Scripturi și a Vieților Sfinților
La copiii de peste șapte ani intervine dialogul, posibilitatea comunicării.
ei sunt sinceri! De foarte multe ori, părinții încearcă să ascundă defecte, greș eli
sau păcate pentru a arăta buna creș tere a copiilor lor. Dar dialogul preot-copil
este unul sincer, plin de dragoste, cu dorința îndreptării trupeș ti și mai ales
sufleteș ti, cu referiri la cuvintele Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți, unde
descoperim pedagogia dumnezeiască. Dialogul se încheie cu taina Spovedaniei
și Sfânta Împărtă șanie, cu citirea rugăciunilor pentru sănătate, ungerea cu
untdelemn de la t aina Sfântului m aslu și, nu în ultimul rând, cu un cadou

306
Viața spiritualămic și util: o carte de rugăciuni sau iconițe care nu trebuie să lipsească de pe
noptiera fiecărui copil.
Îndemnul mântuitorului hristos este valabil în orice clipă a vieții noastre,
mai ales după redobândirea sănătății: „i ată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai
greșești!”. (i oan 5,14)
Sfântul i oan Gură de a ur îndeamnă părinții: „De aceea, vă rog, pe toți, să
vă predați fiii ș i fiicele de la vârsta cea mai mică, Sfintei Liturghii, ș i să depuneți în
sufletele lor bogăția care se potrive ște vieții cere ști, fără să ascundeți aur în pământ
sau să adunați argint. Depuneți în sufletele lor bunătatea, smerenia, buna-cuviință, înțelepciunea și orice altă virtute. Liturghia tocmai de această «cheltuială» are
nevoie. Dacă strângem această bogăție pentru noi ș i pentru copiii no ștri, și în această
viață ne vom bucura de strălucire, dar ș i în cea viitoare vom auzi vocea fericită cu
care Domnul i isus Hristos îi recunoaș te ca ai Săi pe toți cei care L-au mărturisit“.
16
Preotul ca păstor de suflete, are misiunea sfântă de a conduce pe credincioși
(indiferent de vârstă) pe calea mântuirii folosind metodele sfinte pe care Biserica care este „stâlpul ș i temelia adevărului” ( iTimotei 3,15), ni le pune la îndemână. În
mâinile păstorului sunt puse sufletele credincioș ilor săi. l a judecata viitoare,
preotul va da socoteală înaintea dreptului Judecător atât de viața sa personală cât ș i de activitatea sa ca preot, ca păstor de suflete.
Copiii au fost mereu în atenția Bisericii. Pastorația copiilor este direct legată
de pastorația părinților. o metodă recomandată de Sfântul ioan Gură de aur este
catehizarea copilului de către părinți. Copilul să fie îndemnat în  citirea Sfintei Scripturi încă din fragedă copilărie.
17
Sfântul apostol Pavel spune lui t imotei: „Fiule Timotei, tu mi-ai urmat în
învățătură, în purtare, în năzuință, în credință, în îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruință, în prigonirile ș i suferințele care mi s-au făcut în Antiohia, în i coniu,
în Listra; câte prigoniri am răbdat!, ș i din toate m-a izbăvit Domnul. …Tu, însă,
rămâi în cele ce ai învățat ș i de care e ști încredințat, deoarece ș tii de la cine le-ai
învățat, ș i fiindcă de mic copil cuno ști Sfintele Scripturi, care pot să te înțelepțească
spre mântuire, prin credința cea întru Hristos i isus. ” ii t imotei 3, 10-15
Sfântul i oan Gură de a ur compară sufletul copilului cu un ora ș de curând
zidit. Ș i după cum într-un ora ș trebuie legi prin care conducătorii să țină în frâu,
tot astfel și în sufletul copilului trebuie puse legi spre a orândui gândurile care tulbură sufletul lui spre a dezvolta și ocroti gândurile bune. t ot Sfântul i oan
Gură de a ur ne arată ce mijloace pastorale trebuie să folosim în acest sens: Să-i
oferim copilului exemple de oameni curați sufleteș te. Să postească cel puțin de
16 Sfântul i oan Gură de a ur, Părinți, copii ș i creșterea lor. Despre Ana
17 Sfântul i oan Gură de a ur, Despre cre șterea copiilor ed. a rhiepiscopiei Sucevei și r ădăuților,
Suceava, 2003,p.52

307
Viața spiritualădouă ori pe săptămână (miercurea și vinerea). Să fie învățat să se roage cu multă
răbdare și zdrobire sufletească. Să se ducă la biserică. Să vadă pe preot cum laudă în fața tatălui său faptele lui bune; în felul acesta se na ște în sufletul lui dorința
de a deveni din ce în ce mai bun; Să i se vorbească mereu contra destrăbălării și să se laude curățenia sufletească, spunându-i că nimic nu împodobeș te mai mult
tinerețea decât curățenia sufletului. Să i se povestească despre cei ce au strălucit în curățenia sufletească atât dintre păgânii convertiți cât și dintre creș tini. Să fie
răsplătit cu daruri când vedem că este curat sufleteș te. Să nu fie lăsat de capul lui,
ci totdeauna să fie ocupat. Să nu i se dea bani;
18
un alt mijloc pastoral pentru copii este și crearea obi șnuinței în cele bune.
Cei care au deprins obiceiul de a face semnul sfintei cruci îl fac fără să mai fie nevoie să le-o spună altul. Sfântul i oan Gură de a ur cere educatorului să sădească
în copil obi șnuința în faptele cele bune. Sădirea acestor obi șnuințe bune la copil
este cu atât mai u șoară cu cât sufletul lui este fraged, iar sfaturile și îndemnurile
noastre se imprimă în sufletul lui „ca o pecete în ceară” . Postul și rugăciunea sunt
alte mijloace pentru  păstrarea curățeniei sufleteș ti a copilului. rugăciunea  să o
facă cu râvnă și cu stăruință, însoțindu-o de semnul sfintei cruci. Să nu se spună că sunt nepotriviți copiii pentru rugăciune; din contra, vârsta lor este capabilă de această înălțare a sufletului către cer, pentru ca ei, în nevinovăția lor, poartă chipul lui Dumnezeu și rugăciunea lor e potrivită.
Pe lângă rugăciunea în casă marele ierarh recomandă și ducerea copiilor la
biserică  și nu numai la slujbele din duminici și sărbători, ci și la privegherile ce se
fac în ajunul sărbătorilor. Părinții trebuie să meargă totdeauna împreună cu copii la biserică, căci mai multă plăcere simte cineva când vede pe copil alături de tatăl său în biserică, decât atunci când vede un vlăstar tânăr care răsare din rădăcina pomului său. Se cuvine apoi ca părinții să aibă o grijă deosebită chiar atunci când merg cu ei la biserică; să nu se ducă acolo fără să aibă vreun folos din aceasta, ci să se ceară socoteală de cele ce au auzit și au învățat în biserică, întocmai cum le cer socoteală ș colarilor de cele ce au învățat la scoală.
19
alte metode: dacă există posibilitatea, preotul să-i învețe pe copii câteva cântece
religioase și să dea răspunsurile la Sfânta Liturghie; preotul să-i îndemne pe copii cântece patriotice, dragostea de neam; preotul să-i îndemne pe copii la muncă, să-i ajute pe părinți la anumite treburi; preotul să colaboreze cu profesorii și învățătorii din școală în
educația corectă a copiilor; copii să fie du și la anumite case unde sunt bătrâni, văduve,
să vorbească cu ei, să-i ajute pe măsura posibilităților lor; copii chiar de la grădiniță să fie îndemnați să ajute pe copiii orfani, săraci, de mers cu ei la orfelinate; profesorii de
18 Sfântul i oan Gură de a ur, Despre cre șterea copiilor ed. a rhiepiscopiei Sucevei și r ădăuților,
Suceava, 2003,p.58
19 ibidem, p.61

308
Viața spiritualăreligie, în perioada posturilor să-i aducă pe copii la biserică, la spovedit; preotul din
parohie, chiar dacă nu predă religie în ș coală e dator să intre în clasele copiilor măcar o
dată pe lună, să-i binecuvânteze, să-i miruiască și să vorbească cu ei; preotul trebuie să dezvolte în inima părinților simțul datoriilor ce le au în a-și creș te copiii bine; preotul
va îndemna și supraveghea ca părinții să înrădăcineze de timpuriu în inima copiilor lor simțământul religios, frica de Dumnezeu, respectul față de oameni și dragostea de muncă, dragostea de neam; ca un bun părinte preotul va trebui să poarte o deosebită grijă pentru copiii săraci și orfani, ajutându-i cu hrană, cărți, haine, etc.. Pe aceș tia îi va
ajuta atât din ale sale cât și prin intervenirea pe lângă cei milostivi, astfel ca aceș tia să
nu rămână lipsiți de bunurile și foloasele ș colii.
20
La ora ș, în măsura posibilităților, să se construiască în parohie adăposturi
pentru copiii străzii, copiii fără părinți. Copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate să fie ajutați în regim  after-scool  la pregătirea lecțiilor, să primească
o masă caldă la amiază și să se bucure de o supraveghere mai atentă din partea preotului. La fel și în situația copiilor care suferă în cazul divorțului, unuia din părinți o grijă mai mare față de aceș tia. Pe lângă lipsurile materiale copilul simte în
suflet o ruptură, un gol imens. Preotul e obligat să discute mai mult cu aceș ti copii
să-i întărească, să-i încurajeze. La sfâr șitul anului școlar, preotul să le ofere copiilor
frunta și la învățătură, dar și celor cuminți și harnici, daruri (cărticele de rugăciuni,
cruciulițe, iconițe, etc.).
Scopul principal al educație religioase înainte de 12 ani nu este de a face
copilul religios în sensul adânc al cuvântului, ci de a-l pregăti pentru religiozitatea, adică de a-i cultiva acele sentimente și deprinderi care trebuie să fie în armonie cu impulsurile religioase care se vor deș tepta mai târziu. Preotul îi atrage pe copii nu
atât prin demnitatea pe care o are, ci prin firea, atitudinile și vorbele lui din afara serviciului divin. Pe drum, la ș coală, la magazin sau la casele credincioșilor preotul
trebuie să le acorde atenție să-și consume câteva minute cu copiii. Câțiva băieți mai cuminți pot fi adu și în Sfântul a ltar pentru a purta lumânarea înaintea preotului
în timpul cădirii. În plus, și aceasta mai ales la sat, din buzunarele preotului este bine să nu lipsească niciodată bomboanele și iconițele. La Bobotează sau cu ocazia vizitelor pastorale, oferirea de către preot copiilor atenți (dulciuri, iconițe, cruciulițe), îi bucură pe copii, sensibilizează familia și întipăreș te în mintea copilului imaginea
unui preot blând și bun. e ste bine ca preotul să mijlocească accesul părinților la
casete și cărți cu povestiri creș tine, la casete cu muzică religioasă dar și la diferite
tipuri de icoane, elemente care pot completa și înfrumuseța cu efecte incalculabile educația creș tină a copilului. Dar punctul cel mai important în pastorația copilului
o are Sfânta Împărtă șanie, pe care preotul poate să o ofere copiilor până la vârsta de
20 mihail Bulacu, Îndrumarea tineretului către Hristos, Conferință, Bucureș ti, 1934;

309
Viața spirituală7 ani, fără spovedanie, pe nemâncate, o dată pe lună, convins fiind că oferindu-L pe
hristos copiilor, le dăm cel mai mare dar posibil, iar Domnul i isus h ristos va fi Cel
ce le va oferi cu adevărat viață, îi va întări, păzi și înțelepți, preaslăvindu-Se prin ei.
D. teMeiuri ScriPturiS tice cu P riVire la educația
coPiilor: pregătirea acestora pentru viață ș i pentru împărăția lui d umnezeu
După Sfântul i oan Gură de a ur, cel mai mare păcat, care le depă șește pe
toate celelalte, și care duce spre culmea răutății este lipsa de educație a copiilor. De aici vin morțile timpurii, bolile, pagubele, tulburarile și miile de rele. u n copil
fără educație „este du șman și vrăjma ș comun al tuturor și al lui Dumnezeu și al
națiunii și al legilor și al vieții de obș te a noastră a tuturor” . Vina acestui rău social
o poartă părinții și societatea. Copilul are nevoie dintru început de educatori. Părinții trebuie să procedeze la educarea copiilor lor ca și pictorii și sculptorii.
Părinții sunt cei mai potriviți pentru educația copiilor lor.
21 Sfântul a postol Pavel
zice: „Creșteți pe fiii vo ștri întru învățătura ș i certarea Domnului”, ( efeseni 6,4).
În acest sens Sfântul i oan Gură de a ur spune că ”Aceasta este cea mai frumoasă
îngrijire pentru un părinte; acestea sunt cele mai nobile osteneli pentru copiii săi ș i
din aceasta cunosc eu înrudirea firii, când părinții au cea mai mare grijă tocmai la binele cel duhovnicesc pentru ai săi.”
22
educația copiilor în cadrul familiei se realizează prin jertfă, este marea cruce
a familiei. „ educația copiilor în familie necesită multă dragoste, dăruire de sine
și jertfă, fiind o lucrare mai însemnată decât na șterea trupească a acestora. orice
acțiune educativă trebuie să țină cont de puterile fizice și spirituale ale copiilor și de capacitatea acestora de a asimila informația de factură religioasă. În acest sens se poate face o paralelă cu educația făcută de Dumnezeu cu oamenii până la primele scrieri biblice: „scripturile nu ni s-au dat de la început, pentru ca omul să fie învățat mai întâi din lucrurile naturii ș i nu din cele ale literelor”
23. educația
trebuie să înceapă de la o vârstă fragedă, pentru ca lucrurile care devin obi șnuință
la aceea vârstă să devină lege la adolescență. În scrierile Sfântului i oan Gură de a ur
se observă că, pe lângă o serie de factorii externi, există și factori interni, sădiți de Dumnezeu în sufletele noastre.
Cel mai important factor intern este con știința, una dintre cărțile ce ne conduc
la cunoa șterea adevărului; ea î și ridică glasul din adâncul sufletului și ne spune ce
trebuie să facem. i ar ca factori externi avem: familia, ș coala, Biserica ș i societatea.
21 Sfântul i oan Gură de a ur, Despre cre șterea copiilor,  ed. a rhiepiscopiei Sucevei și r ădăuților,
Suceava, 2003, p. 25-31
22 Sf. i oan Gură de a ur, Cuvânt la Duminica a xiv -a după Cincizecime
23 teofan m ada, Familia cre ștină la Sfântul i oan Gură de Aur, Sibiu, e ditura a gnos, 2008, p. 106.

310
Viața spiritualăCea mai veche și, totodată, cea mai puternică instituție umană este familia, cunună
a creației și expresie a iubirii și comuniunii proniatoare a lui Dumnezeu. e a a fost
numită adesea „mica biserică ” , sau „biserica de acasă” , pentru caracterul ei comunitar
și atmosfera de sfințenie pe care trebuie s-o cultive. În familie, copilul învață ce înseamnă dragostea părintească, învață să vorbească, învață să se roage, învață credința în Dumnezeu și tot aici în cadrul familiei deprinde adevărurile religioase.
Sfântul i oan Gură de a ur ne spune că a fi părinte nu este de ajuns numai
să dai na ștere, ci trebuie să dai și educație. Dumnezeu pune în sufletul părinților
dragoste pentru copiii lor, pentru ca să devină și ei educatorii lor spre virtute. „Dumnezeu face ca mama nu numai să zămislească, ci și să dea chip frumos copiilor
prin educație ”.
24
Pentru ca un copil să fie educat în adevăratul sens al cuvântului este necesar
ca legătura dintre soți în cadrul familiei să fie una specială, după modelul celei dintre h ristos și Biserică: „Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru
că bărbatul este cap femeii, precum ș i Hristos este cap Bisericii, trupul său, al cărui
mântuitor ș i este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aș a și femeile bărbaților
lor întru totul. ” (efeseni,5,22-24)
Deci, iată, în cadrul unei familii trebuie să existe o legătură puternică de
dragoste și de jertfă între bărbat și femeie. a ceastă legătură puternică, această
armonie trebuie să se păstreze cu orice preț și să creeze un climat favorabil pentru că numai aceasta face ca familia să devină un izvor de bucurii și de susținere a
membrilor săi. Înfăptuirea educației creș tine nu se poate realiza fără un climat
pedagogic și psihologic potrivit la care fiecare trebuie să contribuie la menținerea dragostei și a păcii. Soții trebuie să se iubească, să se ajute reciproc, căci iubirea dintre aceș tia este ceea ce face conducerea netiranică și ascultarea plăcută.
25
Sfântul i oan Gură de a ur promovează și vorbeș te despre unitatea familiei ca
despre unitatea dintre trup și suflet, vorbind că în cadrul unei astfel de unități este de neînțeles conflictul între soții. De altfel, familia este comparată de Sfântul Părinte cu o corabie: „Cearta femeii cu a bărbatului seamănă cu disputa dintre comandant ș i cârmaci;
în clipa în care corabia este în pericol să se scufunde neînțelegerea părinților influențează negativ toți membrii familiei”. „Când comandanții fac răzmeriță participă ș i călătorii
și este firesc în consecință să se scufunde corabia împreună cu echipajul. Astfel ș i aici,
când bărbatul ș i femeia se află în neînțelegere, este firesc să participe la relele urmări ș i
ceilalți membrii ai familiei”, ne spune sfântul i oan Gură de Aur”
26. Sfântul i oan Gură
24 ioan Gh. Coman, Frumusețile iubirii de oameni în spiritualitatea patristică , timișoara, e ditura
mitropoliei Banatului, 1988, p. 66
25 Constantinia i orda, Educația pre școlarilor după principiile Sfântului ioan Gură de Aur, Bucureș ti,
editura Sophia, 2009, p. 56
26 marin Stamate, Educația cre ștină în opera Sfântului i oan Gură de Aur, Galați, e ditura e piscopiei

311
Viața spiritualăde a ur atrage atenția părinților care nu-și îndeplinesc datoria de educator în familie,
asemănându-i cu ni ște criminali: „părinții care nu se ocupă cu educația copiilor sunt
mai criminali decât omorâtorii propriilor lor copii. Este mai mică nelegiuirea să împlânți
sabia în grumazul tânărului, decât să-i corupi ș i să-i pierzi sufletul. Învierea viitoare va
repara moartea corporală, dar pentru moartea sufletului nu va fi nici un leac.
educația creș tină a copiilor revine ambilor părinți, dar Sfântul i oan Gură
de a ur îi atribuie principala responsabilitate tatălui. t atăl trebuie să armonizeze
voința copiilor prin sfaturi, îndemnuri, prin cuvinte aceasta fiind stabilită de către Însu și Dumnezeu. Pentru a argumenta rolul tatălui în susținerea în familie a
modelului religios-moral evanghelic, Sfântul i oan Gură de a ur apelează la tradiția
iudaică potrivit căreia tatăl era administratorul familiei. Comentând e pistola i
către Corinteni, ne spune că nimeni nu poate să conducă o comunitate eclesiastică decât acela care-și dovedeș te capacitatea de administrare a casei lui. Deci iată că
responsabilitatea tatălui pentru mântuire este echivalentă cu responsabilitatea unui preot care trebuie să-și conducă turma către h ristos
27 .
Buna creș tere a copiilor, în viziunea Sfântului i oan Gură de a ur, reprezintă
principala îndeletnicire a mamei. a ceasta pentru că mama are privilegiul de a fi
mai mult timp decât tatăl în sânul familiei. i nima unei mame este înzestrată de
Dumnezeu să fie mai aproape de sufletul copilului însă lucrarea aceasta de bună creștere a copiilor se realizează numai atunci când mama foloseș te dragostea
adevărată pentru copii ei.
28 Sfântul vorbeș te și subliniază răsplata oferită de
Dumnezeu pentru efortul depus de mamă, astfel el ne spune: „Căci copiii pe care i-ai născut, dacă se bucură de îngrijirea cuvenită ș i sunt du și spre virtute de grija ta,
devin motiv ș i pretext de multă mântuire pentru tine ș i pentru reu șitele proprii, ș i
alături de ei vei primi multă prețuire a îngrijirii… dacă îi duci pe ace știa, dacă rogi,
dacă înveți, dacă sfătuie ști, multă răsplată a acestei griji îți va fi pusă deoparte de
Dumnezeu ”
29 . așa cum păcatul a pătruns în lume și prin păcat moartea, planul lui
Dumnezeu, sfânt și tainic, a făcut din educație, începând cu chiar prima poruncă
– creș teți și vă înmulțiți – calea desăvâr șită pe care a lăsat-o oamenilor spre a duce
mai departe opera Sa creatoare. Dacă păcatul originar a putut avea repercusiuni atât de dramatice pentru om și pentru întreaga lume, calea de ieșire din sfera morții spirituale, după răscumpărare, este calea educației, începând cu cea din familie,
fundament și reper pentru devenirea oricărei persoane.
30
Dunării de Jos, 2003, p. 49.
27 Constantinia i orda, Educația pre școlarilor după principiile Sfântului i oan Gură de Aur…, p. 62.
28 marin Stamate, Educația cre ștină în opera Sfântului i oan Gură de Aur…, p. 52.
29 marin Stamate, Educația cre ștină în opera Sfântului i oan Gură de Aur…, p. 53.
30 Pr. i onuț Popa, Problema familiei cre știne de astăzi, pastorația copiilor, a tinerilor ș i a bătrânilor”,
în ortodoxia r evista Patriarhiei r omâne, Nr.4, a nul LViii, 2007, p. 110-130

312
Viața spiritualăe. relația diNtre P ĂriNți și co Pii reFlectat Ă ÎN cĂrțile
SFiNtei ScriPturi: ÎNtre reSPo NSaB ilitate, liBertate de
MaNiFeS tare și a SuMare a F aPtelor P roPrii
Biserica responsabilizează continuu prin preoția specială cu privire la
creșterea religioasă a copiilor, dar, în acela și timp, antrenează și implică pe toți
membrii ei în această lucrare, valorificând preoția universală. Din acest punct
de vedere, punem în discuție conceptul pastorației indirecte a copiilor, prin care înțelegem lucrarea Bisericii pentru creș terea copiilor în credință realizată prin
intermediul tuturor membrilor ei, dar în mod special prin părinții trupeș ti ai
copilului, prin na șii primiți la Botez și prin profesorul de religie din ș coală. mediul
familial oferă primele ocazii de stabilire a unor relații sociale, de comunicare afectiva și verbală cu cei din jur. activitatea din familie prezintă primul model
care stimulează inițiativa copilului în acțiuni umane. Chiar și când copilul rupe înveli șul familial, desfă șurând activități și în alte medii sociale, părinții, frații și
alte rude apropiate continuă să exercite o influență deosebită, având o contribuție evidentă, în mersul devenirii copilului. Climatul familial de care beneficiază copilul î și pune amprenta pe personalitatea sa. u nui climat familial sănătos îi este
proprie o coeziune spirituală trainică, cu adânci implicații pozitive .i ntervenția
educativă a părintelui vizează respectarea particularităților nu numai de vârsta, ci și individuale, ce se cer cunoscute.
31 Și nu numai cunoscute, ci ținut seama de ele,
în procesul formării și dezvoltării personalității copilului și mai târziu a tânărului. Întemeiată prin Sfânta t aină a Cununiei care obligă la responsabilitate și care oferă
harul dumnezeiesc, familia este mediul de formare și dezvoltare al adevăratelor virtuți și totodată drum spre îndumnezeire împreună cu h ristos. Față de rodul
natural – copiii –sotii au diferite obligații materiale. i n acest sens Sfântul i oan Gură
de a ur spune: ,,Se cuvine, dar ca si părinti, tata si mama să nu se zbată să lase
copiilor numai bani mulți si avuție multă, ci mai ales cum să-i poată să-i facă bogati în modestie, în bunatate ș i în înțelepciune. Să-i facă să nu simtă lipsa de prea multe
numai din ale trupului, ci mai ales să se doreasca după bunatate, după iubire si modestie ”.
32
Pe lângă aceste obligatii materiale, părintii au obligatii spirituale. Părinții
au fost, sunt și vor fi cei dintâi educatori ai copiilor lor. ei completează iubirea, răbdarea și jertfelnicia cu o autoritate naturală, pe care numai ei o pot avea. În relațiile dintre ei și apoi în relațiile lor cu semenii, părinții nu trebuie să uite că ei
31 Pr. i onuț Popa,,, Problema familiei cre știne de astăzi, pastorația copiilor, a tinerilor ș i a bătrânilor”,
în ortodoxia r evista Patriarhiei r omâne, Nr.4, a nul LViii, 2007, p. 110-130
32 teodor Bodogae, „Sf. ioan Gură de Aur, despre cre șterea copiilor” , în t elegraful r omân, Nr. 21-24,
anul 1979, p.7

313
Viața spiritualăsunt exemplul cel mai viu pentru copii lor, și a șa cum se poartă ei, a șa se vor purta
și urma șii lor. ,,Familia este ș coala în care eș ti deopotrivă profesor și elev. ” S-a
spus adeseori și se spune și astăzi că nimeni pe lume nu poate înlocui părinții în
opera de educare a copiilor lor. oricât de pregătite ar fi persoanele acelea care sunt
puse să facă educație în familii, în grădinițe, în ș coli și în alte instituții de creș tere
și educare – instituții întemeiate de biserică, de stat sau asociații – ele rămân totdeauna ni ște persoane care încearcă să suplinească lipsa părinților. Părinții au
fost și vor fi întodeauna cei mai buni educatori.
influența pe care părinții o exercită asupra copiilor, în primii ani ai vieții,
determină întreaga conduită și orientare pentru întreaga lor viață. t oate cercetările
pedagogice arată că educația copilului se face în primul rând în cei ș apte ani
de acasă. a tmosfera familiei este climatul în care cresc și se formează oamenii
viitorului. e xemplul lor de viață, armonia și frumusețea vieții lor au un impact
pozitiv asupra copiilor. i nfluența mamei, care prin natura lucrurilor petrece mai
mult în preajma copilului mic, este mai hotărâtoare. De aceea s-a spus că cea mai mare fericire pentru un copil este să aibă o mamă bună, o mamă con știentă de
rolul ei de educatoare. În lumina principiilor ce se desprind din cărțile Vechiului testament, educarea copiilor este considerată drept o operă grandioasă, ce are ca
scop dezvoltarea armonioasă a personalității umane, punând accentul cuvenit atât pe latura spirituală, cât și pe cea materială și că ea este o datorie sfântă a părinților, care necesită o atenție deosebită, o datorie față de Dumnezeu și de societate, datorie de la care nu le este îngăduită nici o abatere și nici o greș eală.
„A căuta sensul existenței înseamnă a-L căuta pe Dumnezeu” . responsabilitatea
educației religioase creș tine revine prin excelență Bisericii. m ama tututror celor
născuți prin botez la viața harică.. Cum familia este ,,biserica de-acasă”, părinții au dreptul și responsabilitatea educației religioase, dat fiind că, prin dreptul firii, ea are cea dintâi responsabilitatea și posibilitatea formării copiilor, transmițându-le patrimoniul valorilor spirituale pe care ea însă și le-a trăit și le trăieș te și în cadrul
cărora s-a constituit și dăinuieș te ca familie. Datorită situației și funcției naturale,
părinții sunt primii educatori ai copiilor. Dreptul și responsabilitatea educației
religioase asupra copiilor, părinții îl au fundamentat pe dreptul natural de părinte și pe calitatea lor de creș tini angajați în viața de familie prin sfânta t aină a Cununiei.
Fericitul augustin spune: ,,Fiecare părinte în casa sa, din moment ce este în fruntea
casei sale, trebuie să considere că-i revine o responsabilitate ca de episcop în ceea ce privie ște credința celor din casa, ca nici unul dintre ei să nu cadă în erezie, nici
soți, nici fiul, nici fiica, nici măcar sluga, pentru că ș i aceasta a fost cumpărată cu
mare preț. ”
33 Sfântul i oan h risostom este atât de exigent cu necesitatea unei bune
33 Pr. Dr. Spiridon Cândea, ,,Familia ș i viața modernă ” în m itropolia a rdealului, a nul Xii, Nr. 10-
12, 1967, p.842-858

314
Viața spiritualăeducații a copilului, cu cât este mai con știent, că, după cum se va deprinde de mic
și când se va face mare, precum copacul: dacă-l va îndrepta cineva atunci când este
mlădiță, va rămâne drept, iar, dacă-l va lăsa strâmb, atunci când se va întări,nu se va mai putea îndrepta, ci se va frânge. ,,Dacă sufletul tânăr prime ște pecetea bunelor
principii, nimeni nu va mai putea să le ș teargă, atunci când ele se vor întări ca ceara
sigiliului”. educația moral- religioasă trebuie asigurată copilului din primii ani de
viață: „Dacă nu plouă primăvara, degeaba va ploua mai târziu” . Nu religia, ci lipsa acesteia este o viață artificială pentru copil, deoarece sufletul copilului se înrudeș te
structural cu realitatea religioasă: „Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. e ducația, ca fenomen social și general
uman, are diverse forme, direcții și idealuri. e ducația religioasă dă posibilitatea
omului să-și facă o viziune de ansamblu asupra sa, a destinului său și asupra lumii. educația religioasă este cu atât mai necesară, cu cât ea vizează chemarea eternă
a omului și mântuirea sa, con știința regioasă situându-se ,,la limita superioară a
oricărei dezvoltări mentale. ”
34
După intrarea copiilor la grădiniță sau la ș coală, funcția educativă a
familiei nu încetează, ci ea continuă cu aceea și importanță, realizându-se însă,
într-o ipostază nouă, de interacțiune a funcției educative din familie, cu funcția educativă a instituțiilor de învățământ. De aceea funcția socio-educativă a familiei nu încetează toată viața, căci și atunci când au ajuns adulți și și-au întemeiat o familie, părinții îi consideră tot copiii lor și pot oricând să vină cu un sfat bun pentru ei. mai mult decât ceilalți factori educativi, contribuția familiei în educația
morală și religioasă se impune să devină precumpănitoare și prioritară. Climatul moral și religios al familiei este considerat de către mulți psihologi, pedagogi și sociologi ca fiind condiția de bază a succesului în formarea religiozității și a caracterului religios-moral al copiilor. Familia are menirea de a-l introduce pe copil în religia de apartenență prin botez, dar și prin formarea primelor conduite sau interiorizarea unor stări de spitit elementare. Să remarcăm faptul că familia îl inserează pe copil în cult mai mult prin latura exterioară, expresivă și mai puțin prin latura teoretică, reflectată. Familia trebuie mai mult să formeze decât să informeze. Copilul ,,absoarbe” din mediul apropiat, familial, primele impresii, conduite, copii vor face sau vor crede precum părinții imitând comportamentele acestora. Vom sublinia faptul că la ora actuală însă și familia are nevoie de o educație solidă.
Părinții, dacă au în concepția lor despre viață cât de puțin din ceea ce înseamnă omenia, î și îndrumă copiii spre un rost de trăire mai înaltă, dascălii cultivă în
ucenici virtuți vrednice de strădanii istovitoare; Biserica tinde să-și desăvâr șească
34 Pr. prof. Dr. Dumitru Popescu, Familia în cultura secularizată” , în r evista ortodoxia, a nul Liii,
Nr. 1-2, 2002, p. 7-13

315
Viața spiritualăfiii ei duhovniceș ti, după modelul omului desăvâr șit, care este i isus h ristos, iar
statul năzuieș te să crească cetățeni spre obținerea unor generații mai bune, mai
demne, mai fericite din toate punctele de vedere. În toate cazurile, omul ca subiect
al acțiunii educative stă în centrul educației și constituie în sine și prin sine, pârghia unei creș teri, rotunjiri și împliniri spirituale, de aceea educația nu poate fi deta șată
de om. Căci numai omul, cu specificul pe care i l-a încredințat Dumnezeu, este în măsură să stabilească legătura sufletească și comuniunea spirituală cu cel sau cei ce stau sub înrâurirea educației și prin el se mijloceș te transmiterea pentru alții, a
valorilor morale realizate prin vremi și pentru generații întregi.
35
Familia creș tină devine baza comunității eclesiale, legătura tainică dintre
familie și viața Bisericii fiind reliefată de către Sf. a p. Pavel în e pistola către efeseni,
când spune despre unirea bărbatului cu femeia într-un trup că este o taină mare „în hristos și în Biserică” (efeseni 5, 32). u n subiect sensibil pentru lumea de astăzi și
de care am încercat, pe cât ne-a fost cu putință, să ne apropiem cât mai mult pentru înțelegerea fenomenului în întregul său, a fost t ehnologia modernă și educația
copiilor printr-o analiză complexă asupra a patru puncte: televizorul și mintea copiilor; computerul afectează dezvoltarea firească a copilului; Jocurile electronice, mai rele decât televizorul și computerul și u n mare pericol pentru copii: internetul.
Cu toate că se cunosc efectele televizorului asupra creierului, pentru vremurile noastre el a devenit un obiect care nu lipseș te aproape din nici o casă, unde aduce în
familie distracție, voie bună, alungă plictiseala, oferă diverse informații privitoare la sănătate, starea vremii, dar, în acela și timp, în casele nostre intră prin canalele
de televiziune tot ce este rău și murdar în societatea noastră: crimă, violență, desfrânare, droguri ș.a., după cum subliniază Înaltpreasfințitul Părinte mitropolit
Laurențiu, într-unul din cuvintele sale pastorale. m ai mult decât atât, părinții
obosiți de la servici sau preocupați cu treburile casnice, interesați de afaceri, de bunăstare și confort preferă să lase ore în șir pe copii în fața televizorului, la desene animate sau la diferite documentare, ignorând influiențele negative ale reclamelor, dar și efectele nesănătoase asupra minții copiilor. Schimbarea comportamentului copiilor, care au devenit dependenți de mijloacele electronice, este o consecință a influiențelor negative pe care le au acestea asupra sistemului nervos al copilului. medicii psihiatri de copii vorbesc, în cazul acesta, de o excitare optică intensă,
corelată cu o mare nervozitate, o încordare continuă și cu o întârziere de dezvoltare a emisferei stângi a creierului. aș a se explică faptul de ce copiii dependenți de
mijloacele electronice vorbesc mai puțin, scriu și citesc mai puțin, iar atunci când sunt siliți, devin molcomi, neînțelegând ce citesc și nefiind în stare să î și transpună
35 Pr. Dr. Vasile r ăducă, Familia- factor de educație religioasă ” , în r evista ortodoxia, a nul XLiX,
Nr. 3-4, 1997, p.83-90

316
Viața spiritualăgândurile pe hârtie. Vorbind despre responsabilii formării caracterului creș tin al
copiilor, ne-am îndreptat atenția de la părinții trupeș ti spre părinții duhovniceș ti,
care au primit această calitate și răspundere duhovnicească din momentul
Botezului finilor lor. a leși din rațiuni afective sau sociale, urmărindu-se mai mult
folosul material, în detrimentul celui duhovnicesc, na șii de azi îndeplinesc un rol
formal, fără să știe la ce lucrare se angajează. Considerând lipsă de respect refuzul
nășirii, unii acceptă să fie na și chiar dacă nu sunt creș tini practicanți și chiar dacă
sunt străini de credința Bisericii. această situație se datorează lipsei de catehizare
atât a părinților copilului, cât și a celor ce vor să devină părinți duhovniceș ti la
Cununie și Botez. 36Din acest punct de vedere, responsabilitatea na șilor și a
părinților trupeș ti cu privire la vrednicia și răspunderea duhovnicească, nu doar
cu prilejul Botezului, ci și pe mai departe, este absolut necesară. În fața acestor
provocări actuale, a încercării de responsabilizare fie a părinților, fie a nașilor, educația religioasă din ș coală realizată prin misionarismul profesorului de religie
întregeș te pe cea primită în familie, de la părinți și bunici și lămureș te practicarea
credinței în biserică și în societate în a șa fel încât copiii devin învățători pentru
copiii mai mici și chiar pentru părinții lor, care nu au avut ș ansa cultivării sufleteș ti
prin intermediul orei de religie. Pentru aceș tia, cunoș tințele religioase nu sunt cu
totul noi, pentru că accesul la slujbele bisericii nu a fost obturat, decât în cazul în care familiile din care provin s-au panicat de frica și teroarea instaurate de regimul comunist. Conlucrarea reală și susținută dintre cei trei factori educativi principali: Familia, Ș coala și Biserica, contribuie semnificativ la creș terea duhovnicească
a copilului și la perceperea credinței ca bun cu valoare veșnică ce se cultivă în Biserică.
37
F. iuB irea MiloS tiV Ă a do MNului N oStru iiS uS HriS toS:
Model de relațio Nare a P ĂriNților cu co Piii.
Biserica dorește să vină în sprijinul părinților și a copiilor pentru a le oferi
acestora posibilitatea înfruntării ispitelor, prin asumarea conștientă a vieții creștine și prin efortul personal de a se menține pe această linie de viață mântuitoare.
Soluțiile pe care le oferă Biserica se pot rezuma la una singură: i isus
hristos. Biserica îi învață pe părinți și pe copii să trăiască o viață nouă unită cu
viața Domnului h ristos. Pentru aceasta, ea îi invită mereu pe părinți și pe copii
să realizeze unirea cu Domnul hristos prin lucrările sacramentale ale Bisericii,
36 Pr. i onuț Popa, Problema familiei cre știne de astăzi, pastorația copiilor, a tinerilor ș i a bătrânilor”,
în ortodoxia r evista Patriarhiei r omâne, Nr.4, a nul LViii, 2007, p. 110-130
37 teodor Bodogae, Sf. i oan Gură de Aur, despre cre șterea copiilor” , în t elegraful r omân, Nr. 21-24,
anul 1979, p.7

317
Viața spiritualăcare sunt rânduite creștinilor pentru a suplini prezența fizică a m ântuitorului după
înalțarea Sa la cer. i ntegrați în viața liturgică a Bisericii prin educația religioasă
primită în familie, la școală și la parohie, copiii au posibilitatea experimentării
unei relații duhovnicești cu Dumnezeu care să-i țină „în curțile Domnului” și să-i ferească de căderea în ispitele și răul lumii contemporane.
implicarea copiilor în activități liturgice concrete creează o legătură puternică
cu Dumnezeu, pe de o parte și cu lăca șul de cult și comunitatea parohială, pe de
altă parte. a titudinea binevoitoare a preotului duhovnic și a comunității parohiale
întăreș te această legătură astfel încât copiii devin, de acum înainte, o prezență activă,
ca parte vie, concretă a Bisericii. a sigurarea participării active a copiilor la cultul
divin public elimină nevoia de a scurta slujbele în conformitate cu capacitatea de concentrare a copiilor și nevoia creării unor slujbe destinate lor. Noi credem, și am dorit să arătăm acest lucru și în rândurile lucrării de față, că o incursiune în istoria Liturghiei și un minim efort pentru înțelegerea semnificației mistico-simbolice a Sfintei Liturghii ne duc la convingerea că din Sfânta Liturghie nu se poate elimina nimic. t oate părțile Liturghiei au legătură între ele, toate momentele Liturghiei
sunt legate de viața și activitatea m ântuitorului, astfel încât orice ai elimina din
Sfânta Liturghie, ar însemna să-L elimini pe h ristos.
un alt mijloc de pastorație a copiilor îl constituie activitățile catehetice.
Prin acestea preotul se străduieș te să-i ajute pe copii să simtă și să se bucure de
frumusețea vieții celei noi în h ristos începută încă de la t aina Sfântului Botez.
Conținutul duhovnicesc al activităților misionar pastorale, întreținut prin orientare hristocentrică, dă valoare acestora și asigură atingerea scopului lor, pentru că „nu există catehizare în h ristos fără viață în h ristos, a șa cum am primit-o prin
predanie de la sfinții înainta și” , după cum ține să sublinieze unul din teologii
Bisericii noastre.
38
De-a lungul timpului, cu toate încercările și greutățile sale, Biserica ortodoxă
română nu a dus lipsă de proiecte catehetice destinate copiilor precum Proiectul
național „ hristos împărtășit copiilor” și Proiectul național “ alege Școala” , prin care
copiii sunt ajutați să atingă maturitatea duhovnicească, morală și civică. o mare
eficacitate o are centrul parohial pentru copii și tineri, un loc și un spațiu ferit de agitația cotidiană, de stresul societății și destinat mai multor tipuri de activități precum: activități artistice și culturale (cerc de pictură, cerc de poezie și literatură,
cerc de meș teșuguri, cerc de muzică și cântare bisericească); activități social-
filantropice; activități de relaxare și divertisment (activități sportive, pelerinaje, excursii, drumeții, tabere creștine). a ceasta în condițiile în care cei mai mulți tineri
38 Vasilios Gh. Skiadas, „Educarea, învățarea, recreerea copilului din punct de vedere pedagogic-
creștin ” (trad. rom. Pr. Dr. Staicu Ciprian-i oan, e d. egumenița, Galați, 2014, p. 85

318
Viața spiritualăvăd în biserica de parohie un loc al oamenilor înaintați în vârstă, unde se citeș te și se
cântă ceva ce ei nu înțeleg. Dar, pentru că activitățile parohiei nu se limitează doar la
săvâr șirea slujbelor, preotul paroh poate să rânduiască, în cadrul Centrului parohial
pentru copii și tineri, activități care să-i facă pe tineri să-și schimbe percepția față de Biserică și parohie. t otul depinde de felul cum preotul adresează chemarea copiilor
și tinerilor, de felul cum se pregăteș te pentru întâlnirea cu ei, de atmosfera creată
prin discuții antrenante și la subiect, astfel încât Centrul parohial să devină un mediu care să le ofere cele ce sunt în acord cu a șteptările și căutările lor.
Pastorația copiilor și integrarea lor în viața liturgică a Bisericii reprezintă o
prioritate misionară a preotului în parohie, întrucât copiii de azi sunt credincioșii de mâine. Copiii devin preferați ai Bisericii, în sensul că Biserica preia de la Domnul h ristos dragostea pentru copii și o împlineș te în grija față de creș terea
lor duhovnicească deodată cu vârsta. Biserica, prin slujitorii ei, asigură creș terea
duhovnicească a copiilor în familie prin părinții creș tini. e ducația creș tină din
familie este continuată la școală prin dascălii de religie și actualizată la parohie prin
cateheții Bisericii, prin preotul paroh și întreaga comunitate parohială. Potrivit scrierilor patristice, educația religioasă începe în copilărie, dar nu se opreș te aici, ea
continuă să se realizeze, într-un alt cadru și cu alte metode, pe tot parcursul vieții, omul având calitatea de a însu și cunoș tințe până la adânci bătrâneți, în vederea
câștigării desăvâr șirii, adică a asemănării omului cu Dumnezeu. În formarea
personalității copilului, educatorul ține seama de însu șirile temperamentale ale
fiecărui copil în parte și, folosindu-se de acestea, urmăreș te educarea aptitudinilor
și caracterului. reușita educației religioase a copilului depinde și de cunoa șterea
structurii sufleteș ti a subiectului de educat.
39
religiozitatea copilului și implicarea lui în viața liturgică a Bisericii
sunt consecințe fireș ti ale atitudinii familiei față de religie și față de credință;
responsabilitatea formării caracterului creș tin al copiilor aparține atât părinților
trupeș ti, cât și părinților duhovniceș ti de la t aina Sfântului Botez. Legătura
nașului cu fiul său duhovnicesc continuă după Botez atât în ce priveș te
aprofundarea adevărurilor de credință, cât și în ce priveș te purtarea lui și creș terea
duhovnicească în sânul comunității creș tine, în speță, a Bisericii. a postolatul
părinților trupeș ti și al celor duhovniceș ti se întrepătrunde cu cel al profesorului
de religie, chemat să facă misiune în rândul copiilor creș tini din învățământul de
stat. m isionarismul profesorului de religie este investiție pe termen mediu, lung și
veșnic; legătura preotului cu copilul reflectă dragostea lui Dumnezeu îndreptată spre acesta prin Biserică, pe de o parte, iar legătura copilului cu preotul paroh reflectă disponibilitatea copilului de a se pune la dispoziția lui Dumnezeu prin
39 Pr. i on t ărcuță, Pastorația copiilor și integrarea lor în viața liturgică , teză doctorat, Sibiu, pp.184-189

319
Viața spiritualăintermediul Bisericii, pe de altă parte. Împărtășirea copilului și a însoțitorilor lui
reprezintă cea mai frumoasă și trainică lecție de practicare a credinței pe care o putem oferi copilului. Împărtășrea copilului în mod obligatoriu, fără pregătirea necesară, cu porniri superstițioase și fără exemplul propriu al împărtășirii sunt abordări greșite ale părinților prin care nu se realizează nicidecum o educație euharistică a copiilor.
40
Slujbe speciale pentru copii nu există în Biserica ortodoxă, afară de ierurgiile
legate de taina Sfântului Botez, deoarece slujbele Bisericii se săvâr șesc pentru toți
membrii ei, de vreme ce Domnul h ristos S-a jertfit pentru toți oamenii. Copiii
și tinerii se simt mai legați de Biserică prin implicarea lor în activități liturgice concrete și în diverse proiecte parohiale cu caracter cultural, social sau sportive. apropierea sufletească a preotului față de copii, dragostea și afecțiunea cu care
membrii comunității îi întâmpină în biserică, la slujbe, la cercurile de creație sau la catehezele parohiale sunt decisive pentru întărirea legăturii duhovniceș ti dintre
copil și Biserică și recuperatorii, în cazul în care vreun copil a pierdut legătura cu Biserica și cu preotul său. Suntem convin și că atenția îndreptată spre aceste
„tinere vlăstare” ale Bisericii poate juca un rol important în rezolvarea problemelor complexe ale societății moderne și mai mult poate forma o comunitate creștin-ortodoxă pe „piatra” h ristos.
BIBLIOGRAFIE1. Bulacu, Pr. m ihail, Noblețea educației copiilor după Sfântul i oan Hrisostom ,
Bucureș ti, 1940.
2. Dumitru Belu, Despre iubire , apud. Pr. i oan C. t eșu, Din iadul patimilor
spre raiul virtuților, Bucureș ti, editura Christiana, 2000,
3. Christos Y annaras, Libertatea moralei , Bucureș ti, editura a nastasia, 2002
4. Sf. Chril al a lexandriei, Comentariu la Profetul Maleahi, apud Georges
habra, i ubire și senzualitate, Bucureș ti, editura a nastasia, 1994
5. Daniel, Patriarhul Bis. ortodoxe r omâne, Cuvânt la DuminicaPărinților
și Copiilor , 2018
6. Constantinia i orda, Educația pre școlarilor după principiile Sfântului i oan
Gură de Aur , Bucureș ti, editura Sophia, 2009
7. emii oanos t imiadis, Preot, parohie, înnoire. Noțiuni ș i orientări pentru teologia
și practica pastorală , traducere de Paul Brusanowski, e d. Sofia, Bucureș ti, 2001
8. Lucian Florea, Sf. Taine ș i ierurgii în pastorația preotului, Îndrumar
bisericesc, Galați, 1989
40 teodor Bodogae, ,,Sf. i oan Gură de Aur, despre cre șterea copiilor” , în t elegraful r omân, Nr. 21-24,
anul 1979, p.6

320
Viața spirituală9. Schmemann, Pr. Prof. a lexander, Pentru viața lumii – Sacramentele ș i
Ortodoxia , Bucureș ti, editura i nstitutului Biblic și de m isiune al Bisericii ortodoxe
române, 2001.
10. Sf. i oan Gură de a ur „Despre preoție, ii, 4”, traducere de D. Fecioru,
editura i.B.m.B.o .r., Bucureș ti, 1987
11. Sfântul i oan Gură de a ur, Părinți, copii ș i creșterea lor. Despre Ana
12. Sfântul i oan Gură de a ur, Despre cre șterea copiilor ed. a rhiepiscopiei
Sucevei și r ădăuților, Suceava, 2003
13. Sf. i oan Gură de a ur, Cuvânt la Duminica a xiv -a după Cincizecime
14. Vasilios Gh. Skiadas, „Educarea, învățarea, recreerea copilului din punct de
vedere pedagogic-creștin” (t rad. rom. Pr. Dr. Staicu Ciprian-i oan, ed. egumenița,
Galați, 2014,
15. Stamate, Pr. Lec. Dr. m arin, Educația cre ștină în opera Sfântului i oan
Gură de Aur , Galați, e ditura e piscopiei Dunării de Jos, 2003.
16. Stăniloae, Pr. prof. dr. Dumitru, Ortodoxie și românism , Bucureș ti,
editura a lbatros, 1998.
17. Pr. i on t ărcuță, Pastorația copiilor și integrarea lor în viața liturgică , teză
doctorat, Sibiu
18. t eofan m ada, Familia cre ștină la Sfântul i oan Gură de Aur, Sibiu, e ditura
agnos, 2008
19. Dicționarul e xplicativ al limbii române, e d.academiei, Bucureș ti, 1975
20. i rineu Pop, Responsabilitatea preotului în slujirea credincio șilor ș i a lumii ,
B.o.r., anul, 1983, Nr. 7-8
20. ioan Gh. Coman, Frumusețile iubirii de oameni în spiritualitatea patristică,
timișoara, e ditura m itropoliei Banatului, 1988
21. Pr. i onuț Popa, ,,Problema familiei cre știne de astăzi, pastorația copiilor,
a tinerilor ș i a bătrânilor”, în ortodoxia r evista Patriarhiei r omâne, Nr.4, a nul
LViii, 2007
22. Pr. i onuț Popa, ,,Problema familiei cre știne de astăzi, pastorația copiilor,
a tinerilor și a bătrânilor” , în ortodoxia r evista Patriarhiei r omâne, Nr.4, a nul
LViii, 2007
23. Pr. Dr. Spiridon Cândea, ,,Familia ș i viața modernă” în m itropolia
ardealului, a nul 1967, Nr. 10-12,
24. Pr. prof. Dr. Dumitru Popescu, ,,Familia în cultura secularizată” , în
revista ortodoxia, a nul Liii, Nr. 1-2, 2002, Pr.Dr.Vasile r ăducă, ,,Familia- factor
de educație religioasă”, în r evista ortodoxia, a nul XLiX, Nr. 3-4, 1997,
25. t eodor Bodogae, ,,Sf. ioan Gură de Aur, despre cre șterea copiilor” , în
telegraful r omân, Nr. 21-24, a nul 1979

321
Viața spiritualăREGULAMENTUL CONSISTORIEI DUHOVNICEȘTI
DIN „BASARABIA MOLDOVEI”-1862
Prof. Cristian Drago ș CĂLDĂRARU,
muzeul Județean de i storie Galați
evenimentele politice și militare de la cumpăna veacurilor XViii-XiX, care
au avut loc pe teritoriul Principatelor r omâne, au produs o serie de schimbări și
în organizarea administrativ-ecleziastică din cadrul Bisericii ortodoxe r omâne.
Înfrângerea t urciei în anul 1812, în războiul ruso-turc (1806-1812) și încheiat cu
pacea de la Bucureș ti (1812) a dus la schimbarea graniței de răsărit a Principatului
moldovei, de la Nistru la Prut. În noul context geo-politic și istoric, administrația
românească din Principatul m oldovei, a fost silită să-și redimensioneze aria de
competențe între Prut, Dunăre și Carpați. Începând cu anul 1812, populația din
teritoriul românesc dintre Prut și Nistru trebuia să se adapteze administrației
țariste. era evident că și viața bisericească din noua provincie a r usiei, numită
Basarabia , urma să suporte o serie de transformări și adaptări, în condițiile în
care vechea organizare a teritoriului dintre Prut și Nistru era strâns legată și ținea, la fel ca și teritoriul dintre Prut și Carpați, de m itropolia m oldovei cu
reședința la i ași.
În urma t ratatului de pace de la Bucureș ti (1812), se punea problema
înființării unei eparhii între Prut și Nistru după modelul Bisericii ruse, biserică ce intrase încă din veacul XViii în epoca sinodală, iar după secularizarea din 1764, statul țarist ținea sub control atât Sinodul cât și situația economică a Bisericii ruse. activitatea sinodală a Bisericii r use era condusă de un ober-procurator sinodal,
demnitar laic numit de țar. De altfel toți episcopii ce formau Sinodul, erau numiți de țar, devenind în acest fel înalți demnitari ai guvernului țarist.
unul dintre cei mai cunoscuți ober-procuratori sinodali a fost contele
Protasov, care a condus Sinodul rus între 1836-1855. Sub coordonarea sa Sinodul rus și-a pierdut din autoritatea pe care o deținea până atunci. Pe lângă reorganizarea Sinodului, Protasov a înțeles că trebuie să inițieze anumite Regulamente
(Așezăminte ) prin care să reformeze și pătura de jos a preoțimii de la sate și din
târguri. În acest sens a elaborat un Regulament al Consistoriilor duhovnice ști,
reușind astfel să unifice toate regulile admistrative și judecătore ști din eparhiile
rusiei țariste, r egulament publicat în anul 1841
1. astfel Biserica ortodoxă din
Basarabia trebuia să țină cont de noua legislație bisericească instituită de Protasov.
1 Nicolae Popovschi, i storia Bisericii din Basarabia în veacul al xix-lea sub ru și, ediție îngrijită de
iuri Colesnic, e ditura „ museum” , Chi șinău, 2000, p.38.

322
Viața spiritualăevenimentele istorice dintre anii 1853-1855 cunoscute sub numele de
războil Crimeii, s-au finalizat cu înfrângerea r usiei și semnarea t ratatului de
pace de la Paris (1856). u na din prevederile acestui tratat, a fost retrocedarea
sudului Basarabiei, format din județele Cahul, Bolgrad și i smail, teritoriu numit
și Basarabia Moldovei2, către Principatul m oldovei. a stfel, o parte din teritoriul
dintre Prut, Dunăre și m area Neagră revenea la patria mamă. În următorii trei
ani s-au derulat procedurile privind unirea celor două Principate române, actul
istoric petrecându-se la 24 ianuarie 1859, sub domnia lui a lexandru i oan i Cuza
(1859-1866), eveniment epocal pentru națiunea română. urmările celor două
evenimente istorice, din anii 1856 și 1859, au fost hotărâtoare pentru formarea
româniei moderne și consolidarea Bisericii naționale româneș ti. având în vedere
că în județele Cahul, Bolgrad și i smail, cu o populație majoritar românească,
organizare bisericească se întemeia pe Regulamentul Consistoriei duhovnice ști
a lui Protasov, era nevoie de o nouă reformă a Bisericii ortodoxe din Basarabia moldovei.
În prima jumătate a secolului al XiX-lea, mai precis între anii 1812-1856,
în Basarabia începuse fenomenul de rusificare a românilor, un rol important avându-l Biserica ortodoxă r usă reorganizată după criteriile Regulamentul
Consistoriei Duhovnice ști și a altor acte normative laice sau bisericeș ti. În acela și
timp, în teritoriul dintre Prut, Dunăre și Carpați, vom asista la o rena ștere a vieții
bisericeș ti româneș ti, caracterizată prin limitarea elementului străin în viața
bisericii, înflorirea literaturii teologice moderne și dezvoltarea învățământului teologic. După anul 1856, în Principatul m oldovei se punea problema unificării
și organizării bisericeș ti, precum și aplicarea unor reforme în concordanță cu
viziunea modernă de constiruire a unui stat românesc.
Între anii 1856-1859, m itropolia m oldovei a emis o serie de acte mitropolitane
care priveau în special reformarea ș colilor teologice și folosirea limbii române în
aceste ș coli. Basarabia m oldovei, retrocedată Principatului m oldovei în anul 1856,
avea nevoie de sprijinul m itropoliei de la i ași pentru reintegrarea administrativ-
ecleziastică. a flăm în anul 1857, dintr-un raport al i nspectorului Ș colii bisericeș ti
din i smail, arhimandritul t eoctist, aflăm că potrivit poruncei Înalt Prea Sfințitului
Mitropolit, de la 1-iu Mai, anul prezent, se hotărăș te ca pe lângă Consistorie să se
înființeze în politia i smail ș i o Școală pentru copii fețelor biserice ști din acea parte
a Basarabiei
3. arhimandritul t eoctist mai făcea mențiunea că cea mai mare parte
din copii, nu cunosc limba română, și de aceia nu a reu șit să completeze decât
prima clasă primară .
2 arhiva a rhiepiscopiei Dunării de Jos-Galați (aaDJ-G),dos.74/1858,f.1-2.
3 idem, dos. 1/1857-1861, f.2.

323
Viața spiritualăÎn anul 1858, m itropolitul Sofronie m iclescu al m oldovei, dând curs
Preș edintelui Consistoriei bisericeș ti de la i smail, aprobă înființarea unei ș coli
la Cahul. Din scrisoarea trimisă Consitoriului de ismail, se vorbeș te despre
”neapărata nevoie ce urmează de a se înființa ș coli la i smail ș i Cahul, precum ș i a
încăperilor trebuitoare, prin slobozirea sumei de 350 de galbini, din rezerva venitului
lumânărilor pe anul trecut 1857, ce să află la caseria acelei Consistorii, pentru cumpărarea unor case de ș coală în Cahul, de la un neguțitoriu ce să strămută în
Rosia. Fiind acele case în centru politiei (oraș ului), în apropiere de biserica zidită din
nou, cu cinci odăi încăpătoare, înspre ulițe, cu alte odăi înlăuntru ogrăzii, cu ogradă mare ș i grădină ș i cu prețul atât de mic după cum se descriu”
4.
mitropolia m oldovei trebuia să pornească însă de la tipicul Regulamentului
lui Protasov și să înlocuiască acele prevederi neconforme cu noua situație ivită după 1856 și mai ales după actul unirii din 1859. Conflictul dintre Cuza și mitropolitul
Sofronie m iclescu, finalizat prin suspendare și retragerea mitropolitului în anul
1860, a determinat m itropolia m oldovei să treacă la acțiuni hotărâte pentru
reintegrarea bisericească a sudului Basarabiei. În acest sens se poartă o intensă corespondență între mitropolia moldovei și Preș edintele Consistoriului bisericesc
de la i smail, privind reglementările ce trebuiau aplicate în județele Cahul, Bolgrad
și ismail.
După reintegrarea Basarabiei m oldovei la Principatul m oldova, o serie de
boieri și negustori s-au refugiat în r usia
5; locțiitorul de mitropolit al m oldovei,
arhiereul m eletie, trimite în noiembrie 1860 o scrisoare arhimandritului teoctist,
devenit Preș edintele Consistoriului duhovnicesc din i smail, prin care-i comunica
următoarele: „Măria Sa, onorându-mă cu Înalta încredere, mi-a recomandat cu deosebire, ridicarea clerului din căderea în care l-au adus împrejurările trecutului, prin a nu mai îngădui nimica din câte pot degrada pe cler, a înlătura orice ar fi în stare a-l ține în degradarea în care se găse ște astăzi, a pedepsi după toată asprimea
canoanelor pe oricine ar voi a împedica ridicarea și moralizarea întregii noastre nații
(…). v oiesc ca tot poporul din acea parte a Basarabiei, să vă iubească ș i să vă urmeze
de la mic până la mare; astfel să fie iubiți ș i venerați toți Protoiereii acelei Părți
și toți preoții de parohii, astfel ca fiecare cre știn să găsească mângâiere ș i ajutor la
orice supărări ș i nenorociri, să găsească îndemnare către fapta bună, către respectul
legilor, către iubirea aproapelui, către iubirea de patrie, să găsească un părinte duios și înțelept, gata a-l asculta cu răbdare ș i blândețe, gata a-i vindeca rănile sufletului
său, gata a se jertfi pentru el oricând, după cum s-a jertfit Mântuitorul Hristos pentru omenire”
6.
4 idem, dos. 71/1858-1865, f.1.
5 idem, dos. 5/1857-1858, f. 1-2.
6 idem, dos.38/1861, f. 2-4 și 26.

324
Viața spiritualăÎn anul 1862, locțiitorul de mitropolit al m oldovei, arhiereul Chesarie
Sinadon (1860-1863), solicita Preș edintelui Consistoriei Duhovniceș ti de la ismail,
un exemplar al așezământului (r egulamentului) Consistoriei spre a putea servi ș i
Mitropoliei de bază la deciziile ce are a da referatelor Consistorie, cu mențiunea
că mitropolia m oldovei „nu mai posedează A șezământul Consistoriei de aice”7.
Preș edintele Consistoriei de ismail se angajează să traducă în limba română textul
așezământului Consistoriei duhovniceș ti, ediția 1858.
Conform textului acestui A șezământ , mitropolia m oldovei constata faptul
că în cea mai mare parte a bisericilor din județele Cahul, Bolgrad și i smail, slujbele
se oficiau, în cele mai multe cazuri, în limba rusă8.
toate legiuirile bisericeș ti înfăptuite de a lexandru i oan i Cuza, după
anul 1860, erau ambițioase și moderne, în pas cu societatea românească în continuă schimbare. Legislația bisericească adoptată în timpul lui Cuza a avut și unele greș eli de formă, datorită unei insuficiente cunoa șteri a canoanelor și
rânduielilor bisericeș ti. De aceea a fost solicitat și aș ezământul Consistoriei
duhovniceș ti, tipărit în anul 1841 de Protasov, pentru a se putea face mai lesne
transferul administrativ-ecleziastic și duhovnicesc, fără a se crea perturbări în viața Bisericii ortodoxe din sudul Basarabiei. t rebuie amintit faptul că sub
țarul a lexandru ii începuse epoca marilor reforme . mitropolia m oldovei avea
nevoie, în special după anul 1858, de o legislație clară pe care să o aplice în sudul Basarabiei, în condițiile în care, după acest an, societatea rusă era chemată să se ocupe în special de interesele biserice ști”
9.
așa se explică demersul firesc al Preș edintelelui Consistoriei de i smail,
arhimandritul t eoctist Scriban, care făcea cunoscut m itropoliei de la i ași, că erau
răspândite unele svonuri de către ”oameni ș ărlătani” potrivit cărora ”prin bisericile
din Basarabia Moldovei s-au citit ni ște proclamații venite din partea Guvernului
rusesc, îndemnând populația de a părăsi Moldova ș i a se strămuta în Rusia,
săvâr șindu-se ș i un Te-deum pentru aceasta, pomenindu-se pe Împăratul Rusesc”10.
evident că erau provocări prin care se încerca, și pe această cale, atragerea populației
româneș ti către biserica rusă. Cererea mitropoliei moldovei către Consistoriul
Bisericesc de la i smail, din 18 iunie 1862, s-a dovedit a fi făcută în acela și timp
cu înființarea în r usia a ”Adunării Extraordinare pentru căutarea mijloacelor de
trai ale clerului ortodox ”11. măsurile ce trebuiau luate de această a dunare, vizau
inclusiv reorganizarea parohiilor.
7 ibidem, f. 4
8 idem, dos.1/1857-1861, f. 5.
9 Nicolae Popovschi, op. cit, p. 97.
10 aaDJ-G, dos.38/1861, f. 26.
11 Nicolae Popovschi, op.cit., p. 97.

325
Viața spiritualăÎntre anii 1862-1863, mitropolia moldovei a purtat o intensă corespondență
cu Preș edintele Consistoriei de la i smail prin care se insista ca tot clerul să facă
slujbele în limba română pentru enoria șii români, iar numai acolo unde erau ru și
sau bulgari, slujbele să fie în slavonă12. În acest sens se recomanda ca toți preoții
români din Basarabia moldovei să ia legătura cu ministrul Cultelor de la Bucureș ti,
astfel încât toate bisericile și mănăstirile să primească câte un set complet de
cărți bisericeș ti în limba romană, ”cu rugămintea ca pe cărți să figureze numele
Domnului Stăpânitor al României, iar nu al Împăratului Austriei, sau al Rusiei, după cum se mai vede pe la unele biserici din Moldova. Se preciza de asemenea faptul că oficierea slujbelor în limba rusă poate fi făcută doar în bisericile care erau întreținute, cu mijloace proprii, de către comunitățile slave.
Sunt doar câteva aspecte privind organizarea Bisericii ortodoxe din
Basarabia, după anul 1812, până în timpul domniei lui a lexandru i oan i Cuza,
Domnitorul r omâniei moderne.
12 aaDJ-G, dos.124/1864, f. 3-7.

326
Viața spiritualăALEXANDRU GONȚA CĂTRE PREOTUL IGOR JECHIU
REZISTENȚĂ ANTICOMUNISTĂ CU REALISM ȘI
PRUDENȚĂ SCRISORI INEDITE –
Pr. Eugen DRĂGO i
Desele popasuri la Societatea Județeană a Arhivelor Naționale din i ași, după
anul 1990, mi-au adus nenunărate satisfacții, descoperind documente și materiale
referitoare la istoria bisericească de la Dunărea de Jos. Nu demult, parcurgând inventarul documentelor din Fondul remarcabilului istoric a lexandru Gonța
(1918-1977)
1 mi-au atras atenția câteva scrisori trimise de către acesta preotului
igor Jechiu (1918-1992), enciclopedist, în adevăratul sens al cuvântului, Cetățean
de onoare al m unicipiului Galați, slujitor în ultima parte a vieții la biserica Sf.
Pantelimon (zisă Bulgărească) din Galați. este vorba de 12 scrisori ale istoricului
Gonța, expediate părintelui Jechiu între anii 1967-1976, o felicitare trimisă de pr. Jechiu lui a l. Gonța cu prilejul a nului Nou 1974 și de două scrisori expediate
către pr. Jechiu de e lvira Sofronie, cumnata istoricului a l. Gonța.
Cu tot caracterul de corespondență privată al respectivelor epistole, la o
lectură atentă, am avut surpriza să constat (deși câte ceva îmi mărturisise părintele igor în convorbirile noastre de dinainte de anul 1989) o strânsă prietenie între
cei doi bărbați, ambii basarabeni de origine, dar și atitudinea anticomunistă neînfricată a isoricului a l. Gonța și caracterul său de român adevărat în care vibra
un patriot fără șovăire, dublat de o persoană echilibrată și realistă.
În paginile acestei prestigioase publicații gălățene mi-am propus să public,
deocamdată, două scrisori, urmând ca mai târziu să redau circuitului public și pe celelalte. Înainte de aceasta însă, voi face succinte creionări biografice ale celor două personalități, dat fiind faptul că preotul i gor Jechiu este cunoscut doar în
spațiul bisericesc de la Dunărea de Jos, iar a lexandru Gonța exclusiv în cel al
istoriei românilor. a mbii însă au depășit, prin viața și preocupările lor, granița
dintre domeniul ecleziastic și cel al muzei Clio.
Basarabean de origine, născut la m ârzești (județul orhei), la 19 octombrie
1918, i gor P . Jechiu
2, fiu de preot, a urmat cursurile Seminarului t eologic din
1 Fondul a lexandru Gonța este alcătuit din documente (1674 de unități arhivistice) oferite de
Verona Gonța, soția istoricului, în mai 1993, la care s-au adăugat alte materiale puse la dispoziție de profesorul i oan Caproșu. Vezi SJAN i ași, Fond a lexandru i. Gonța, i nventar, 1412-1996, p. 2.
2 Date biobibliografice despre preotul i gor P . Jechiu: Nonconformismul unui preot sau sofia la ea
acasă, în vol. „Pr. igor P . Jechiu, vremea cheltuită cu înțelepciune nu se pierde!“, ediție îngrijită,
cuvânt introductiv și note de pr. e ugen Drăgoi, e ditura Partener, Galați, 2008, p. 5-21. a lte referințe:
ion Brezeanu, Galați. Biografie spirituală, personalități ale culturii, ș tiinței, artei, e ditura Centrului

327
Viața spiritualăChișinău (1930-1939) și ale Facultății de t eologie din același oraș (1939-1942).
Publică intens materiale din sfera culturii și teologiei în periodicele din Basarabia,
alături de mari personalități ale r omâniei interbelice. o excelentă receptare între
condeierii de pe ambele maluri ale Prutului a reprezentat-o articolul Note rusești despre Eminescu (1939). În ultima clasă de seminar obține premiul al ii-lea pe țară
cu un eseu teologic, la concursul organizat de a sociația Tinerimea română. La
inițiativa profesorului și istoricului Constantin N. t omescu, este numit redactor
responsabil al prestigioasei reviste Luminătorul. În aprilie 1943, este ales membru
al asociației Scriitorilor și Publici știlor din Basarabia.
După hirotonirea întru preot a activat ca spiritual (director adjunct) și
profesor de i storia Bisericii la Seminarul t eologic din Chișinău, iar după refugiul
din 1944 a deținut mai multe însărcinări bisericești la Caransebeș, până în anul 1952, când trece în r egat, ca preot la parohia i vești, județul Galați. Vreme de 22 de
ani, pe lângă slujirea preoțească exemplară, va fi mentor al activităților culturale din zonă, în plină guvernare comunistă. a stfel, a înființat un muzeu sătesc în
târgușorul i vești, deschis la 22 august 1969, a pus bazele primei societăți culturale
din județ și din m oldova de după 1946, intitulată Ș tefan Petică (inaugurată la 13
iunie 1971), a adunat material documentar pentru monografia satului i vești, a
susținut conferințe, a dat interviuri la postul de radio național.
Sfârșitul anului 1972 îi aduce preotului igor Jechiu o mare bucurie, fiind
ales membru fondator al Societății r omâne de Bibliofilie. În cadrul sesiunii
științifice naționale organizate la t ârgovi ște, în zilele de 21-23 decembrie 1972, a
susținut comunicarea: Ediții Erasmus într -o bibliotecă personală (respectiv propria
bibliotecă). a rhiepiscopul a ntim Nica al t omisului și Dunării de Jos îl numeș te
consilier cultural la Centrul a rhiepiscopal din Galați, la 1 martie 1978, demintate
pe care o onorează până la pensionarea sa petrecută în data de 1 octombrie 1984.
După evenimentele din decembrie 1989, se angajează la refacerea legăturilor
cu Basarabia natală și sprijinirea activităților culturale, date fiind convingerile sale
dar și în calitate de preș edinte al a sociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina,
filiala „Costache Negri“, Galați, ales în 1991. a inițiat burse pentru elevii și studenții veniți din Basarabia la studii în r omânia, a constituit un fond de carte din Galați,
pentru bibliotecile din Basarabia.
a trecut la cele veșnice în ziua de 18/19 martie 1992.Cu ocazia acordării post mortem a titlului de Cetățean de onoare al
municipiului Galați, Înaltpreasfințitul Casian (la acea vreme episcop al Dunării de
Cultural „Dunărea de Jos“, Galați, 2008, p. 229-230; Enciclopedia Ortodoxiei Românești, editura
institutului Biblic și de m isiune ortodoxă, București, 2010, p. 356; Oameni în memoria Galațiului;
Aniversări 2012-2013, e ditura a xis Libri, Galați, 2011, p. 87-100; z anfir ilie, Dicționarul scriitorilor
gălățeni, e ditura a xis Libri, Galați, 2016, p. 276-277.

328
Viața spiritualăJos) spunea despre preotul igor Jechiu: „A fost unul dintre cei mai luminați slujitori
ai altarului ș i un împătimit bibliofil, un poliglot, enciclopedist, purtător al rănilor
Basarabiei natale pe care a fost nevoit să o părăsească de tânăr. Slujitor în județ,
apoi în oraș ul Galați, a fost în ultima parte a vieții primul pre ședinte al Asociației
Pro Basarabia ș i Bucovina. A onorat demnitatea de consilier cultural al Episcopiei.
A fost nelipsit animator ș i participant activ la toate manifestările culturale din județ,
din oraș ș i chiar la unele din țară“.
istoricul și profesorul a lexandru Gonța3, născut la 10 august 1918, în
târgușorul Glodeni, județul Bălți (Basarabia), a urmat cursurile Seminarului teologic din e dineț, iar după desființarea acestuia (1931) a trecut la Seminarul
teologic din i ași. Studiile superioare le-a făcut la Facultățile de t eologie din
Chișinău, Cernăuți și i ași (licența în teologie obținută în anul 1942). t ot în i ași
urmează și Facultatea de Drept pe care o absolvă în iulie 1947, continuând studiile la Facultatea de Litere și Filozofie, profilul i storie (1948). În anul acesta din urmă,
1948, a lexandru Gonța era cântăreț bisericesc în strana bisericii parohiale Sf.
Vasile cel m are din cartierul ieșean t ătărași-a viație. t imp de 5 ani (1942-1947) va
lucra ca paleograf la a rhivele Statului din i ași, apoi debutează în cariera didactică
universitară, ca asistent universitar (1946-1947) la Catedra de istorie a românilor de la universitatea din iași. În anul școlar 1947-1948 este profesor suplinitor (de
limba română), consilier educativ și director la Gimnaziul u nic din comuna
trușești, județul Botoșani. În 1947, se căsătorește cu Verona (născută Sofronie), de
profesie medic. Se întoarce la Facultatea de istorie din cadrul universității ieșene,
în calitate de conferențiar (1949-1950), însă, în 1950, pe criterii politice și din cauza trecutului său de teolog, este înlăturat din învățământ și angajat la i nstitutul
de istorie „ a. D. Xenopol“ din i ași și, la recomandarea istoricului a ndrei o țetea,
șeful Catedrei de i storie u niversală de la Facultatea de i storie din u niversitatea
București, este angajat ca cercetător la i nstitutul de i storie „Nicolae i orga“ (din
1952), unde va activa până la decesul său în anul 1977. În anul 1964 devine membru al asociației Slaviștilor din r .P .r.
medievist cu deosebită reputație între istorici pentru pregătirea sa temeinică
și studiile erudite pe care le-a scris, a avut contribuții decisive la cunoașterea vieții sociale și bisericești din perioada de început a statului moldovean. În același timp, a demontat cu argumente irefutabile afirmațiile unor istorici ruși de cabinet referitoare la formarea și trecutul poporului român.
3 referințe despre acesta în: Enciclopedia istoriografiei românești, e ditura Științifică și enciclopedică,
București, 1978, p. 160; i. Caproșu, Notă biobibliografică, în a lexandru i. Gonța, Legăturile
economice dintre Moldova și Transilvania în secolele xiii-xvii, ediție, prefață, bibliografie și indice
de i. Caproșu, e ditura Științifică și enciclopedică, București, 1989, p. 12-14; Vlad Bejan, i onel
maftei, Personalități universitare ieșene din Basarabia, e ditura Pim, i ași, 2006, p. 50-52.

329
Viața spiritualăStudiile sale precum: Unele aspecte ale politicii interne a lui Ș tefan cel
Mare (1957), Afirmarea existenței statului moldovean în luptele dintre catolici
și ortodocși până la întemeiere. v oievodatul lui Dragoș (1960) sau volumele
publicate postum: România și Hoarda de Aur, 1241-1502, București, 1983
(ed. a doua, București, 2010), Satul în Moldova medievală, București, 1986 (ed. a doua, București, 2011) sunt lucrări fundamentale pentru istoriografia românească.
Părintele Jechiu mi-a arătat, pe vremea când era consilier cultural la
arhiepiscopia din Galați, manuscrisul dactilografiat al lucrării lui a l. Gonța,
Documente privind i storia României. A. Moldova, v eacurile xiv -xvii (1384-
1625). indicele numelor de locuri, prețios instrument de lucru pentru cercetătorii
perioadei medievale, de a cărui corectură se ocupa, la solicitarea dnei Verona Gonța, soția istoricului, care a imigrat în a ustralia, după moartea soțului său
4.
indicele a fost publicat sub îngrijirea profesorului i oan Caproșu de la i ași, mare
editor de documente vechi, în anul 19905.
alexandru Gonța a trecut la cele veșnice în ziua u nirii Principatelor r omâne,
24 ianuarie 1977, fiind înmormântat la i ași.
Profesorul i oan Caproșu scria despre istoricul Gonța în 1998: „A fost un
cercetător care și-a consacrat întreaga activitate descifrării și afirmării adevărului istoric într-o vreme în care opreliștele de tot felul puteau fi depășite numai prin tenacitate și curajul asumării conștiente a riscului. A fost unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei medievale românești și, în mod particular, al izvoarelor interne și externe ale acesteia; a redactat cu osârdie mii de pagini și s-a înarmat cu răbdare în așteptarea publicării lor potrivit crezului propriu de la care n-a conmințit să abdice în niciun fel“
6.
i.
București, 30/12/1967
Stimată Doamnă7 și Dragă i gor,
vă mulțumim mult de tot pentru urările de sărbători și Anul Nou.
vă dorim, la fel, Dvs., copiilor și celor pe care-i aveți mai apropiați, sănătate și
încetarea supărărilor.
4 Fiul cel mare al părintelui i gor Jechiu, numit Victor, se afla, de asemenea ca imigrant la Sidney,
în australia.
5 o altă lucrare a lui a l. Gonța, Documente Privind i storia României. A. Moldova. v eacurile xiv –
xvii (1384-1625). i ndicele numelor de persoane, va fi publicată, de asemenea postum, în 1995.
6 ioan Caproșu, Studiu introductiv, în a lexandru i. Gonța, „Studii de istorie medievală“ (texte
selectate și pregătite pentru tipar de m aria m agdalena Székely și Ștefan S. Gorovei), e ditura
„Dosoftei“, i ași, 1998, p. 1.
7 Doamna este Tamara Jechiu (1921-1991), soția preotului i gor, de profesie învățătoare.

330
Viața spirituală„Anul Nou 1968“ să aducă succese copiilor și Dvs. izbândă deplină în toate.
Lui i gor îi mulțumesc în mod deosebit pentru informația din Lappo-Danilevski
despre „vislujenie“ pe care am folosit-o chiar în lucrarea de 28 pagini, predată la Rectoratul din Cluj.
„vislujenia“ era meritul militar, eroismul săvârșit pe câmpiile de bătălie de
către vitejii moldoveni, în secolele xiv -xvii.
Dragă igor, când termini cu M. Costăchescu
8, trimite-mi volumele, căci aș
avea nevoie de prin luna martie când încep redactarea tezei mele9.
Pe 28 dec(embrie) am susținut la Cluj ultimele două examene pentru doctorat.
După ce predau teza mă apuc ori de doctoratul în Teologie, împreună cu i gor, ori de
cel în Dreptul i nternațional. La Teologie luăm un subiect de i storia Bisericii Române.
Ce zici i gor? Ești de acord?10
Închei dorindu-vă ca anul 1968 să vă sporească anii întru „ mulți ani“ la toți
ai casei.
veronica și Sandu Gonța
[Societatea Județeană a Arhivelor Naționale, iași, Fond personal a lexandru i.
Gonța, nr. iV/980/1967]
ii.
București, 24 mai 1968Stimată Doamnă și dragă i gor,
A trecut o lună de zile de la Paște și eu nu m-am învrednicit să-ți răspund la
scrisoarea de felicitare trimisă împreună cu dl Bogdănescu
11. Îmi cer iertare.
vă mulțumesc din toată inima că nu ne-ați uitat și rămânem datori.
8 refrire la cele două volume ale lui m ihai Costăchescu, Documentele moldovenești înainte de Ș tefan
cel Mare, i ași, 1931-1932.
9 La 13 iulie 1976 u niversitatea „Babeș – Bolyai“ din Cluj elibera o adeverință prin care se atestă
că a lexandru i. Gonța este înscris la doctorat, la specialitatea i storia medie a r omâniei, având
conducător științific pe acad. prof. Ștefan Pascu și a susținut toate examenele și toate referatele prevăzute în planul de pregătire. SJAN i ași, Fond a lexandru. i. Gonța, Dosar nr. 231/1976, f. 1. Nu
a apucat să-și susțină teza de doctorat cu titlul Moldova în epoca medievală . instituțile, întrucât a
decedat la 24 ianuarie 1977.
10 Fără îndoială, a l. Gonța știa de încercarea prietenului său de a deveni doctor în t eologie. Între
anii 1947-1949 preotul i. Jechiu a urmat cursuri de doctorat la Facultatea de t eologie din Suceava și
mai apoi în Bucureș ti. Nu cunoa ștem motivele pentru care a abandonat studiile postuniversitare. În
memoriul său de activitate, întocmit la 30 ianuarie 1974, scrie că nu s-a prezentat la examenul final „din diferite împrejurări!“. N-a mai reluat studiile doctorale după aceea. Vezi pr. e ugen Drăgoi,
Nonconformismul unui preot…, în vol. cit., p. 7.
11 nu am identificat persoana respectivă.

331
Viața spiritualăPe noi ne-a toropit goana după cele necesare traiului zilnic. De la 1 ianuarie
nu s-a găsit carne de porc și de vită decât foarte rar. De o lună de zile nu vezi în
măcelării decât „porc dobrogean“, din care ai mei nu gustă.
Ca să mai spunem că seceta cumplită care amenință recolta de anul acesta a
făcut să dispară din alimentare făina de grâu și porumb. E o teamă generală.
Piața cu zarzavaturi este extrem de scumpă și prețurile cresc pe măsură ce
legumele lipsesc. Ce să vă spun (?). Fericirea de pe pământ adusă de hârzobul din cer12.
Noi suntem relativ bine. v eronica13 a dus-o mai rău și o duce încă, deoarece
a trebuit să se opereze pe la vreo 20 martie de varice la piciorul drept. A stat în concediu până la 3 mai, dar nu s-a consolidat suficient și o doare piciorul.
Copiii
14 sunt sănătoși și muncesc din greu, fiind în toiul tezelor. Bițuș15 se
pregătește de admiterea în liceu. Sperăm să ia examenul, căci este șefă de promoție.
În problema noastră basarabeană am avut o serie de discuții cu Pan h alipa16
și l-am rugat să nu facă ceea ce nu credeam că e bine. Nu m-a ascultat și a suferit afronturi pe toată linia. v roia în ultimul timp să meargă în audiență la de Gaulle
17,
cu N. Smochină18 și A. v . Boldur19. Dl. Boldur ne-a chemat la el și mi-a cerut sfatul.
i-am spus să nu se ducă. M-a ascultat și astfel nici Halipa nu s-a dus. Nu era cazul când linia internă în politică externă este că „actualele granițe sunt veșnice“, după cum ai putut citi singur în ziare.
Într-o seară la o peră, când a venit o cântăreață de la Chișinău pentru Cio-
Cio-San
20, ne-am întâlnit cu Filip21, care știa de la Gherman Pintea22 de rostul meu
12 aluzie la venirea în fruntea țării a lui Nicolae Ceaușescu care promisese bunăstare poporului.
13 Verona Gonța, soția istoricului, medic de profesie, stabilită în a ustralia după moartea soțului său.
14 Soții Gonța au avut două fete: ira Maria și Carmen Mihaela, alintate cu numele de Bițuș și Pusica.
15 Vezi supra.
16 Pantelimon h alippa (1883-1979), publicist și om politic basarabean, militant pentru unirea
Basarabiei cu r omânia, membru corespondent al a cademiei r omâne. a ocupat mai multe
portofolii ministeriale în Basarabia. a fost deținut politic între 1950-1957 la închisorile din Sighetu marmației și a iud.
17 Președintele Franței, Charles de Gaulle a vizitat r omânia între 14-18 mai 1968.
18 Nichita P . Smochină (1894-1980), istoric, lingvist, politician, cu studii doctorale la universitatea
din i ași și Sorbona (Paris, Franța), activist pentru drepturile românilor din Basarabia.
19 unul din cei mai importanți istorici basarabeni, a lexandru Boldur (1886-1982), absolvent al
Seminarului teologic din Chișinău, poliglot, medievist, a fost director la i nstitutului de i storie „ a.
D. Xenopol“ din i ași (1943-1946). a utor de lucrări istorice fundamentale.
20 Soprana m aria Bieșu (1935-2012), câștigătoare a titlului de „Cea mai bună Cio-Cio-san” la
Concursul i nternațional m iura t omaki, e diția i tokio (Japonia ), în 1967.
21 Nu am identificat cine era Filip.
22 Gherman Pântea (1894-1968), consătean cu a l. i. Gonța, diplomat, politician, ministru în
Basarabia, membru al Sfatului Țării, primar al orașului Chișinău și al orașului o desa. La data
redactării scrisorii pe care o publicăm Gherman Pântea era mort de aproape 4 luni.

332
Viața spiritualăși mi-a cerut să ne întâlnim odată la părintele Țepordei23. L-am sfătuit să stea liniștit
deocamdată că o să dezvălui câteva chestiuni mai târziu (pe) care nu prea le cunoaște
nimeni. Acum el e plecat la Chișinău și-o să ne aducă vești de acolo. Am primit chiar ieri o vedere din Chișinău.
Dragă i gor, dacă știi pe cineva că are vreo 20-30 de ruble, trimitemi-le prin
cineva și-ți voi restitui banii. Îmi trebuie pentru cineva care pleacă la Moscova la 5 iunie a.c.
Când va reveni Filip de la Chișinău îți voi scrie și te voi ține la curent cu
problemele noastre.
Ce mai fac volumele mele?
24 Îți mai trebuie?
Transmite doamnei omagiile noastre cu salutări frățești la amândoi,veronica și Sandu Gonța.
[Societatea Județeană a Arhivelor Naționale, iași, Fond personal a lexandru i.
Gonța, nr. iV/981/1968].
Prima scrisoare relevă colaborarea științifică dintre cei doi prieteni, care
se reflectă și în alte scrisori ale istoricului a l. Gonța. Părintele Jechiu l-a ajutat
cu o informație despre originea termenului medieval vislujenie, pe care a găsit-o
într-o lucrare a istoricului și sociologului rus a lexander Sergheievici Lappo-
Danilevsky  (1863-1919). La rândul său, alexandru Gonța îi împrumutase
părintelui i. Jechiu cele două volume ale lui m ihai. i. Costăchescu (1884-1953),
important editor de izvoare slavo-române, membru corespondent al a cademiei
române, apărute la i ași în 1931-1932 (ambele însumând peste 1500 de pagini),
care cred că-i trebuiau ca documentare pentru monografia satului i vești, sat pe
care-l păstorea atunci părintele.
Cea de-a doua scrisoare, prin conținutul ei este de-a dreptul
surprinzătoare. Întâi pentru curajul pe care-l dovedește expeditorul (a l.
Gonța) de a vorbi despre subiecte tabu, într-o perioadă de plină guvernare comunistă care avea vederi politice la antipod. Surprinzătoare este și sfidarea cenzurii corespondenței care pleca de la o persoană indezirabilă pentru regimul de atunci. a l. Gonța vorbește fără teamă de penuria de alimente din
românia anilor ’68 ai secolului trecut și de scumpetea celor care se mai puteau
găsi. e ste aici o dovadă a inflexibilității istoricului care nu ocolește fățarnic
23 Preotul Vasile Țepordei (1908-2002), originar din județul Cahul (Basarabia), profesor în
Chișinău, preot la biserica mărcuța din București, condamnat de comuniști și închis în lagăre din
Siberia, publicist.
24 Vezi supra 8 (scrisoarea precedentă din 30 decembrie 1967).

333
Viața spiritualăsau laș realitatea pe care o trăiește, conștient fiind, fără îndoială de eventualele
consecințe ale unor astfel de afirmații.
apoi ni se confirmă că elita basarabeană care mai trăia în românia, deși
sub un statut de periferizare și monitorizare atentă, era activă și urmărea cu sufletul la gură și nădejde scena politică internă și internațională, intenționând unele încercări de a readuce în atenție chestiunea Basarabiei. a lexandru Gonța
este însă extrem de realist; el potolește entuziasmul naționalist al prietenilor săi, convingându-i să nu facă greșeli pe care le vor regreta, întrucât timpul ce-l trăiau nu era favorabil unor schimbări structurale.
Scrisoarea scoate în evidență, fără îndoială, dizidența echilibrată a istoricului
de la i nstitutul de i storie „Nicola i orga“ și păstrarea legăturilor cu cei care așteptau
cu înfrigurare să se petreacă o transformare a sistemului politic al celor care diriguiau r omânia. Nici al. Gonța, nici prietenii săi basarabeni n-au apucat
vremurile la care visau. Singur părintele i gor Jechiu a trăit bucuria aceasta, însă
pentru prea puțină vreme.

334
RecenziiSecȚiuNea a Vi-a: receNZii
BISERICA DIN ARHIEPISCOPIA DUNĂRII DE JOS
ÎN PERIOADA COMUNISMULUI.
MĂRTURII, PĂTIMITORI, MĂRTURISITORI1
Pr. lector univ. dr. Lucian v asile PETROAi A
În perioada 1945-1989, în cele 44 de închisori și 72 de lagăre de muncă
silnică ale aparatului comunist de reprimare din r omânia au pătimit cca 800.000
de oameni. Dintre aceș tia, peste 2000 au fost preoți, din toate zonele țării; între
ei se află și preoții, monahii, monahiile și alți slujitori ai Bisericii de la Dunărea
de Jos, despre care trei autori ai prezentei cărți, cercetătorii prof. univ. dr. George enache
2, pr. e ugen Drăgoi3 și pr. Costel Dumbravă4 au căutat ș tiri și date cât mai
1 Prof. univ. dr. George enache, pr. e ugen Drăgoi, pr. Costel Dumbravă, Biserica Arhiepiscopiei
Dunării de Jos în perioada comunismului . Mărturii, pătimitori, mărturisitori , editura Ahirpiscopiei
Dunării de Jos, Galați, 2019, 237p.
2 N. 1974. Cadru didactic la Facultatea de i storie, Filosofie și t eologie a u niversității „Dunărea de
Jos” din Galați. Cunoscut cercetător al arhivei C.N.S.a.S. și autor al mai multor volume: Ortodoxie și putere politică în România contemporană , editura Partener, Galați, 2009; Patriarhul Justinian
și Biserica Ortodoxă Română, editura Partener, Galați, 2009 (coautor); Monahismul ortodox și
puterea comunistă în România anilor ‚50, e ditura Partener, Galați, 2009 (coautor); Despre curajul de
a rosti: Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei, e ditura Partener, Galați, 2009; Biserica în comunism.
Modele ș i mărturii, editura eikon, 2014; Orthodoxy Liberalism and Totalitarism în Modern and
Contemporany Romania, editura Cetatea de Scaun, t ârgovi ște, 2016.
3 N. 1953. Secretar eparhial (1978-1985), consilier cultural și cultural-misionar al e parhiei Dunării
de Jos (1985-1991; 1995-2007), profesor (1991-1995) și director (1992-1995) la Seminarul t eologic
“Sfântul apostol andrei” din Galați, actualmente directorul editurii arhiepiscopiei Dunării de Jos
și preot la parohia “Înălțarea Domnului” din municipiul Galați. Cunoscut publicist și redutabil cercetător al vieții bisericeș ti de la Dunărea de Jos. a utor al mai multor volume, dintre care
amintim: i storia bisericească universală, e ditura h istorica, Bucureș ti, 2001; v iața Cuviosului
Paisie de la Neamț. Manuscris inedit, Galați, 2002; i storia cre știnismului în date , editura e piscopiei
Dunării de Jos, Galați, 2004; Arhiepiscopul dr. Antim Nica, prinos la centenarul naș terii (1908-2008),
editura e piscopiei Dunării de Jos, Galați, 2008; Seminarul Teologic “Sfântul Apostol Andrei”, școală
a apostolatului la Dunărea de Jos, e ditura e piscopiei Dunării de Jos, Galați, 2008 (coautor); Un
patriarh ecumenic la Galați: Sfântul Atanasie Patelarie, e ditura e piscopiei Dunării de Jos, Galați,
2009 (coautor); Mărturii de viață bisericească în ținutul Tecuciului, de la începuturi până la anul
1800, e ditura a rhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2015; La izvoarele Covurluiului. Studii de istorie
ecleziastică, editura Partener, Galați, 2017; Catedrala Dunării de Jos, candela aurită de credință și
neam. 1917-2017, e ditura a rhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2018 (coautor).
4 N. 1978, preot la biserica „Sfinții 40 de m ucenici” și „Sfântul m are m ucenic Gheorghe” din Galați,

335
Recenziiprecise, în arhive sau în memoria unora dintre cei care au cunoscut direct pe cei
evocați.
Volumul prezintă 81 schițe de biografii de preoți și 70 de portrete de călugări
și călugărițe de la Dunărea de Jos, menționând și numele altor 73 de nevoitori din mănăstiri, originari din județele Galați și Brăila, care au avut domiciliu obligatoriu ori au suferit închisoare corecțională, pentru diverse perioade. Cartea se deschide cu un cuvânt de binecuvântare al ÎPS Părinte a rhiepiscop Casian al Dunării de
Jos, care apreciază că „publicarea acestui Pomelnic memorial al bunilor noș tri
mărturisitori ai iubirii mai tari decât ura, violența sau moartea este o îndatorire și o normalitate a vieții și a istoriei recente a Sfintei noastre Biserici, a slujitorilor și a credincioșilor ei jertfelnici” (p. 6-7).
În studiul introductiv intitulat „ arestările operate în rândul preoților
ortodocși, în primele trei decenii ale regimului comunist. Ghid de lectură al dosarelor Securității” , prof. univ. dr. George enache realizează un „tablou” al situației socio-politice din r omânia deceniilor ș ase și ș apte ale secolului trecut,
care au constituit una dintre cele mai dificile perioade din isoria recentă a Bisericii ortodoxe r omâne. Sunt ani în care Biserica noastră a încercat stăruitor
să își mențină o formă de autonomie în fața noului regim care se instalase la
noi și care acapara instituții, oameni, con științe, căutând a le da forme noi,
care să servească ideologiei materialiste. În chip providențial însă fericiții întru pomenire patriarhi Justinian Justin și t eoctist au fost artizanii unei abile strategii
de supraviețuire a Bisericii – ca instituție națională și a credinței ortodoxe – ca „energie” de coeziune a neamului, astfel încât pierderile să fie cât mai mici. Cu toate acestea, ierarhi, preoți, monahi și monahii, considerați „du șmani ai
poporului” și reprezentanți ai „putredului regim burghezo-moșieresc” ce fusese alungat, aveau să î și aducă obolul de jertfă, uneori totală, pentru crezul lor.
Dealtfel, acuzele care s-au adus, constant, clericilor ce au fost arestați, torturați, mutilați, „reeducați” , de-a lungul celor aproape 40 de ani de ateism, au fost: simpatia sau apartenența la vreunul dintre partidele politice istorice, activitate legionară, stare materială bună („chiaburie”), peste media sărăciei în care era ținut poporul, activitate potrivnică („contrarevoluționară”) noii orânduiri și, bineînțeles, în chip special, „misticism” . „ o religiozitate exagerată era considerată
periculoasă, susceptibilă de a genera atitudini ostile. i ar un preot cu o activitate
pastorală intensă, respectat de oameni, care mai fusese și membru al vreunui partid «burghez», era o combinație detonantă” (p. 25-26). aș adar, dacă preotul
se implica în activități educaționale, sociale etc, era tras la răspundere de ce o face; dacă nu avea un program pastoral vizibil, era considerat o „larvă” și trebuia
profesor de r eligie la Ș coala Postliceală Sanitară „Christiana” din Galați.

336
Recenziipedepsit ca atare! În aceste chei de citire propune profesorul enache celui
interesat a deschide filele acestui volum și a înțelege relatările despre clericii eroi, mărturisitori și (unii, mulți!) martiri, din cartea de față.
După ce va fi parcurs, cu uimire și înfricoș are, cele 190 de pagini de adevărat
martirologiu, cititorul va rămâne marcat, în special, de trei lucruri. Primul va fi un gând stăruitor: cum Dumnezeu a îngăduit ca slujitorii Lui să treacă prin „văile morții” și să primească atât de multă umilință și suferință, fără a fi vinovați? r ăspunsul îl va găsi cititorul însu și: aceș ti „neomartiri” sunt singurii
din generațiile postbelice care au trăit în viața lor și și-au asumat integral destinul hristic; au suferit, pe nedrept, pentru neamul lor, pentru ca familiilor lor și tuturor celorlalți să le fie mai bine! În al doilea rând, cititorul va descoperi, cu uimire, felul în care unii dintre aceș ti chinuiți, care au scăpat cu viață din temnițe, și-au purtat
cu mare smerenie statutul ostracizant și stigmatizant de „deținut politic” , într-o lume „nouă” , care – cel puțin aparent! – nu îi mai dorea…Biserica însă, ca o mamă, a știut să î și reprimească fiii: toți clericii care fuseseră deținuți au primit locuri de
slujire, dedicându-se rugăciunii și susținerii oamenilor care deja nu mai credeau în „lumea nouă” și în „societatea perfectă” , promise de ideologia comunistă. După detenție, preotul Gheorghe Bejan a slujit încă 38 de ani, la biserica „ adormirea
maicii Domnului” din t ecuci! u nii dintre preoții reintegrați și-au asumat – cu mare
risc – ș antiere de consolidare, reparații generale sau restaurare ale unor lăca șuri de
cult; preotul Ș tefan Galea, de pildă (p. 111-112) a reu șit să contribuie esențial
la repararea a trei biserici, dintre care două (Cri șan și Chilia Veche) în condiții
inimaginabil de grele. Protosinghelul teoctist Dobrin (p. 230), după trei arestări
(!) se întoarce în obș tea mănăstirii Cozia, apoi preia stăreția mănăstirii t urnu
(1083-1989); dealtfel, după 1989, toți călugării aveau să se întoarcă în mănăstirile din care fuseseră alungați mai înainte.
În al doilea rând, toți foș tii clerici-deținuți și-au învins frica și oroarea
inoculate lor prin bătaie și presiune psihică, în timpul detenției. Se relatează despre preotul Ș tefan Cârlan, de la Gropeni-Brăila că, după ce a ieșit a doua oară din
temniță, până la sfâr șitul vieții a a șteptat cu seninătate ca oricând să fie arestat
din nou; avea un rucsac, anume pregătit, cu toate cele necesare pentru pu șcărie…
Nu voia să fie prins nepregătit! t ot aici trebuie subliniat faptul că, tuturor acestor
oameni, pe care sistemul a încercat să îi zdrobească „precum strugurii în teasc” , Dumnezeu le-a oferit trei daruri mari: o demnitate de neîncovoiat, pe care au arătat-o mereu „după” , fără teamă și neostentativ și longevitate și familii model. Cei mai demni preoți, cu o ținută aparte, frazând frumos textul liturgic, predicând viguros și purtându-se cu mare distincție au fost până spre anii 1990-2000, unii
dintre foș tii deținuți politic; amintesc aici pe preotul i on Sevastre din Corod, de

337
Recenziilângă t ecuci (p.168-171), un adevărat „stâlp de foc” , neîncovoiat niciodată de
fostul regim. Darul vieții este, fără îndoială, un răspuns „compensatoriu” pe care
Bunul Dumnezeu l-a dat celor care și-au irosit anii frumoși ai tinereții fiind du și în
temnițe, însă au câ știgat ani frumoși și mulți, la bătrânețe. e voc aici chipul blând
al părintelui i onel Pavel (p. 143-144), care la 85 de ani avea o memorie uluitoare
și o dicție perfectă și putea recita ore întregi din operele unor diver și poeți sau
din versuri scrise de el însu și; le-a învățat în perioada detenției, pentru totdeauna.
Sau amintesc de preotul Gheorghe m oisei (p. 131-133), care a trăit 101 ani și este
considerat modernizatorul comunei Vasile a lecsandri din jud. Galați, unde a
reușit să sistematizeze toată localitatea, să zidească ș coala, să înființeze căminul
cultural, să construiască gara și, mai ales, să imprime în sufletele credincioșilor
respectul pentru om, cultul muncii și dragostea de Dumnezeu!
Despre copiii de preoți spun doar că, deși au fost mult nedreptățiți pentru că
aveau „origine nesănătoasă” , fiind dați afară din licee și facultăți, privați de burse și ajutoare sociale, desconsiderați și huliți, au biruit în cele din urmă, finalizându-și studiile și ajungând toți, fără excepții, oameni de un înalt profesionalism în domeniile în care au activat (medicină, învățământ, cercetare, justiție, arte, chiar și în aparatul de stat etc.) și de o mare calitate umană pentru lumea „nouă” ce se născuse în r omânia ș aizecistă, și după aceasta. e ste o contribuție majoră pe care
„cei mai răi dintre români” – a șa cum erau considerați preoții, în epocă, au adus-o
la progresul social și uman al r omâniei. o carte specială, dedicată acestei teme, ar
da un răspuns uimitor și atât de clar!
În al treilea rând, subliniez chipul providențial în care, după câteva decenii
bune, Dumnezeu îngăduie scoaterea la lumină a crezului fierbinte, a nenumăratelor fapte bune și a vieții curățite prin sânge și lacrimi ale acestor mărturisitori. Faptul
că astăzi îi putem evoca și astfel, într-o carte între alte multe de acest gen scrise la noi în ultimii ani, este un răspuns dumnezeiesc și o recuperare totală a ceea ce se putea pierde sau uita: este o imortală formă de recunoș tință, a noastră pentru ei.
Citind cartea, cel mai minunat lucru este însă fiorul pe care ți-l dau filele pline
de durere și obidă, dar și de speranță și credință! Înaintând în lectură, în mintea cititorului devine previzibilă trecerea multora dintre aceș ti preoți și monahi din
acel abominabil „index numenorum prohibitorum” întocmit de statul ateu, prin lista-memorial de față și prin „pomelnicul” de suflet al familiei și al parohiilor
unde au slujit sau al mănăstirilor unde s-au nevoit, spre un loc distinct în Sinaxarul Bisericii noastre. a stfel, faptele aberante și dezumanizante petrecute în întunericul
temnițelor sau în glodul lagărelor de muncă nu cer sânge, răzbunare, iar jertfa acestor „martiri” capătă sens: ei au murit pentru credință și normalitate în țară, iar noi trebuie să le purtăm recunoș tință veșnică.

338
RecenziiO ISTORIE A EVREILOR DIN GALAȚI1
Prof. Ghiță NAZARE
istoria evreilor din Galați , scrisă de Lucian h erșcovici, gălățean prin naștere
și educație primară, istoric format la facultatea de profil a u niversității „ al.i. Cuza”
din i ași, doctor în istorie a u niversității „Paul Valery” din m ontpellier, Franța,
trăitor în i srael, și Violeta i onescu, recunoscută scriitoare din Galați, este o carte
monumentală: două volume, trei părți, 19 capitole, peste 1050 pagini. e ste istoria
unei comunități care și-a lăsat puternic amprenta personalității sale asupra evoluției
istorice a Galațiului, începând încă din secolul al XVi-lea. „ realizările comunității
evreiești gălățene, de la începuturi și până astăzi, trebuie privite ca parte integrantă a devotamentului acestor minoritari care s-au situat în slujba urbei unde s-au născut, s-au format și au trait, a aspirațiilor comune cu acelea ale majorității, a dorinței de a clădi o viață mai bună în pace și prosperitate, în folosul tuturor, dar și păstrarea identității iudaice și a legăturilor cu i sraelul. ” , scrie în Prefața lucrării dr.
ing. Sorin Blumer, Președintele Comunității e vreilor din Galați.
Cartea celor doi autori nu este monumentală doar prin dimensiune, ci și
printr-o atotcuprinzătoare tematică referitoare la istoria comunității evreilor gălățeni, prin documentarea deosebit de bogată și riguroasă, prin mesajul transmis contemporaneității privind modul cel mai adesea pașnic, constructiv, de conviețuire dintre majoritate și minoritate. În acest sens, remarcăm valoarea tridimensională a lucrării: științifică-documentară, memorialistică și literară.
un spațiu tipografic generos, peste 150 de pagini, îl reprezintă istoricul
comunității evreilor din Galați, de la primele atestări documentare ale existenței acestora în orașul nostru, la începutul secolului al XVi-lea, și până astăzi. a flăm că
numărul evreilor din Galați a urmat o curbă dramatică a creșterii și descreșterii, astfel: 169 familii în anul 1821, 6-7000 persoane în anul 1841, 3137 în anul 1859, 15.000 în anul 1869, numărul acestora stabilizându-se la 11-13.000 la sfârșitul secolului al XiX-lea și prima jumătate a celui următor, pentru ca după a l Doilea
război m ondial numărul lor să scadă vertiginous, de la 3693 în anul 1956 la 1193
în anul 1966, la 439 în anul 1977, la 115 în anul 2002, la mai puțini de 100 astăzi, dintre care doar 65 evrei iar restul parteneri români ori de alte naționalități.
trăsătura definitorie a comportamentului comunității evreiești a fost aceea
că s-a considerat parte a majorității românești din oraș, participând activ în toate domeniile vieții socio-economice și culturale, excelând în activitățile comerciale,
1 Lucian-z eev h erșcovici, Violeta i onescu, O istorie a evreilor din Galați: file de cronică de la
începuturi până la emigrare, vol. i-ii, e ditura Hasefer, București, 2018.

339
Recenziiculturale și religioase din Cetate. a stfel, comunitatea evreilor a beneficiat din plin
de declararea statutului de Porto-Franco al Galațiului și a primit o grea lovitură
atunci când, în 1882, i s-a ridicat acest statut. t otuși, în ultimii ani ai secolului,
începând cu 1896, se simte o revigorare a vieții comunității evreiești din Galați, sub toate aspectele, Galațiul devenind sediul central al acesteia din r omânia.
marile evenimente din istoria r omâniei, i ndependența, r ăzboiul pentru
reîntregirea neamului românesc, a l Doilea r ăzboi m ondial, au consemnat
și participarea populației evreiești din Galați, fie pe câmpul de luptă, fie prin organizarea unor acțiuni caritabile, de asistență sanitară acordată răniților, de sprijinire a armatei, inclusiv jertfe omenești. a stfel, în Primul r ăzboi m ondial au
căzut și 128 de evrei gălățeni înrolați în armata română. În timpul și după a l Doilea
război m ondial, în contextul unor evenimente controversate, specifice momentului
istoric, și evreii gălățeni suportă represiunea, privațiunile și tratamentul abuziv al autorităților (îndepărtarea din serviciu, interzicerea vânzării sau chiar scoaterea din circulație a cărților scrise de evrei etc.). a ici se înscrie și masacrul evreilor din
Gara Galați, din 30 iunie 1940.
autorii acordă spații largi diferitelor aspecte ale vieții și activității comunității
evreilor gălățeni (manifestări ale tradiției și cultului mozaic, învățământ și educație, sănătate, asociații evreiești, activități financiare etc.). m anifestările evreilor aveau,
cu precădere, un caracter religios (se desfășurau în sinagogi, activitatea cărora este dovedită printr-o documentație riguroasă și bogată, temple corale și case de rugăciuni). În preajma celui de a l Doilea r ăzboi m ondial erau în Galați 24 lăcașuri
de cult (22 sinagogi și două temple) și mai multe case de rugăciuni. Cimitirele evreiești sunt alte mărturii grăitoare ale existenței acestei comunități la Galați. Documentele menționează patru cimitire evreiești, primul înființat la sfârșitul secolului al XVi-lea, în valea orașului, distrus de tătari în timpul incursiunilor lor în această zonă, al doilea înființat prin 1629, care a existat 50-60 de ani, după care a fost părăsit, al treilea menționat în 1774 și al patrulea în anul 1801. După înființarea de către Primăria Galați a Cimitirului Central, numit ulterior „ eternitatea” ,
„împărțindu-l pe diferite rituri, dând și israeliților o dimensiune îngrădită pentru cimitir” , așa cum a scris în Cronica t emplului Coral r afael Flachs, Președintele
Societății Sacra, în anul 1880.
Peste 40 de pagini sunt rezervate instituțiilor de învățământ și de educație
evreiești, fie școlilor proprii-atunci când copiii din comunitatea evreilor nu aveau acces în școlile de stat, fie școlilor comune. m enționăm aici Școlile primare
israeliene, Școala i sraelito-r omână de Băieți Nr. 1 „Bernard Gottesman” , Școala
israelito-r omână de Băieți Nr.2, Școala Nr.3 a Comunității i sraelite, Școala
Secundară Comercială, Gimnaziul Comercial i sraelit, Școala i sraelito-r omână de

340
RecenziiFete (Școala „Schmierer”), Școala Populară de menaj a Societății „Lumina” , Liceul
de Băieți al Comunității i sraelite, Liceul i sraelit de Fete, Școli religioase tradiționale:
Școala Primară i sraelito-r omână de Băieți „ talmud t ora” , Grădinița organizației
„tarbut” . Pentru fiecare unitate de învățământ și educație sunt prezentate aspecte
privind corpul didactic, directorii, elevii și părinții unităților respective, informații
despre activitățile școlare și extrașcolare, despre publicațiile școlare etc.
așezămintelor de sănătate evreiești din Galați le sunt dedicate 20
de pagini. Până la mijlocul secolului al XViii-lea, consemnează autorii, nu existau spitale, domnitorul și marii boieri, oamenii cu stare chemau medici din străinătate atunci când aveau stringentă nevoie, când leacurile populare nu-și mai făceau efectul asupra bolii. e vident, nevoia de spitale era resimțită
în primul rând de oamenii săraci. În 1834, aflăm din această atotcuprinzătoare istorie a evreilor, s-a înființat la Galați, pe strada r ăzboieni, o Casa de sănătate.
Peste numai doi ani, în 1836, se construia Spitalului Spiridoniei, iar peste alți zece ani, în 1846, se inaugura primul spital israelit din oraș, construit prin decret domnesc. În 1877, se construiește Spitalul „ elisabeta Doamna –
Caritatea gălățeană” , spital în care primeau îngrijire nu doar bolnavi evrei. aici erau îngrijiți și mulți dintre ostașii români căzuți în luptele cu turcii
la Grivița, Plevna, r ahova, Smârdan, în r ăzboiul de i ndependență din anii
1977-1878. u n nou spital israelit se va inaugura abia în anul 1903. În contextul
preocupărilor comunității evreiești în vederea asigurării sănătății populației orașului și nu numai se aor înființa, Policlinica organizația Sanitară evreiască
(1923) și Sanatoriul „ Vivisana” (1934).
activitatea dinamică a comunității evreiești din Galați este dovedită și prin
existența unui mare număr de a sociații/ Societăți profesionale. a stfel, în anul
1927, erau în Galați 27 de Societăți israeliene sau comune cu alte etnii cu caracter profesional, religios și de ajutor reciproc, a sociații culturale, sportive, sioniste,
filantropice, de binefacere (azil de bătrâni, azil de trecători, cantine și ceainării pentru șomeri, orfelinate, Cooperativa de credit mărunt etc.)
un spațiu generos (65 de pagini) acordă autorii m ișcării sioniste (curentul de
renaștere națională a poporului evreu) dezvoltate în cadrul comunității din Galați. Promovarea ideei de revenire a poporului evreu în țara lui i srael, în Palestina,
curent declanșat de evreii din e uropa Centrală la mijlocul secolului al XiX-lea.
Galațiul a reprezentat leagănul m ișcării sioniste din r omânia, la un moment dat
cel mai puternic centru sionist din r omânia. Lucrarea insistă pe traseul parcurs de
sionismul gălățean și românesc de la sionismul practic și filantropic la sionismul politic, care a însemnat organizarea mișcării sioniste, adică organizarea de conferințe și congrese în r omânia și în e uropa. Sunt evidențiate caracteristicile

341
Recenziisionismului în perioada interbelică: diversitate organizatorică, ideologică și
culturală.
După al Doilea război mondial, în mod deosebit după 1950, urmează o
perioadă tulbure, controversată în viața comunității evreilor din Galați, ca și din întreaga țară: arestarea și eliberarea sioniștilor, emigrarea masivă a acestora în israel. Cifrele prezentate mai sus sunt concludente în acest sens.
În finalul primei părți a lucrării (491 pagini) sunt abordate aspecte referitoare
la aportul populației evreiești la dezvoltarea economică, industrială și comercială a Galațiului, implicarea evreilor în viața publică, politică a orașului, publicații evreiești etc. Se fac referiri detaliate la mulțimea de fabrici, firme, magazine, activități/ organizații meșteșugărești, organizații populare, sindicale, politice de sine stătătoare. De asemenea, se apreciază contribuția „remarcabilă” a evreilor la dezvoltarea presei gălățeane, începând cu mijlocul secolului al XiX-lea (ex.: Ecoul dunărean, Galații, Pământeanul, Ecoul emigranților, Curentul nou, Tribuna liberală etc.),tipografii evreiești, trupe de teatru etc.
Volumul ii al cărții începe cu partea a doua a lucrării, intitulată Personalități
(peste 410 pagini). Într-o discuție avută recent cu Violeta ionescu mi-a spus că
autorii mai dețin un mare număr de documente, de informații pe care nu au reușit să le valorifice în această primă ediție, mai ales cu privire la pesonalitățile evreiești și la evocările referitoare la Galații de odinioară în texte literare și amintiri inedite (partea a iii-a, peste 120 pagini). a stfel, sunt prezentate succint biografii
ale președinților Comunității e vreilor din Galați, epitropilor, politicienilor,
activiștilor mișcării sioniste, a celor care au emigrat în i srael (v iața comunitară );
rabini și alți deservenți ai Cultului m ozaic (Cultul Mozaic ); consuli, bancheri,
oameni de afaceri, industriași, cherestegii, cerealiști, negustori, armatori, ingineri, arhitecți (v iața economică ); medici, dentiști, tehnicieni dentiști, moașe, opticieni,
farmaciști, droghiști (Sănătate) ; avocați (Justiție); profesori, oameni de știință,
istorici, sociologi, fotografi, librari, militari, aviatori (v iața socială); scriitori (dintre
care-i amintesc pe Nina Cassian, o vid Crohmălniceanu, m ihail Davidoglu, Nicolae
minei, Barbu Nemțeanu, dintre cei 42 nominalizați), critici de artă, filologi, ziariști,
filosofi, editori, regizori, actori, muzicieni, plasticieni (v iața culturală ); familia
pictoriței Lola Schmierer-r oth, familia pictoriței Jeanne (h elder) Coppel, familia
domnișoarelor Schwartz, familia Pineles, familia Brociner, familia t ennenbaum-
Bratu, familia Davidson-Drimer, familia Bricman (Familii renumite).
Deosebit de interesante, emoționale, sentimentale sunt evocările referitoare
la Galațiul de odinioară, evocări care se regăsesc în texte literare și amintiri inedite. exemplificăm doar cu câteva asemenea izvoare: Portul Galați în literatura ebraică
și idiș de călătorie din secolele al XVii-lea și al XViii-lea, Povestiri despre evreii

342
Recenziidin Galați (Shmuel Y osef agnon), Amintiri din școlile mele (aharon Govrin/ aron
Grossmann), Eu, i sus și alți evrei, Eu și orașul copilăriei mele, Eu și minunile lui
Hanuca (Y ona a tlas), Amintiri din Galați, Amintiri din școala primară, Amintiri
plăcute de Pesah, Evreul și Curtea Marțială (Shlomo Bercovici), Prin Galați,
privind înapoi cu mândrie (Carol Feldman), Familia Calaff – roman sau o pagină
de istorie gălățeană? (iulia Soare), Wilhelm Bercovici, erou gălățean în Războiul
de Șase Zile pentru apărarea i sraelului – 1967 (Nelu Grimberg), Ultima ninsoare
(Getta Berghoff) etc.
Cartea istoricului Lucian-z eev h erșcovici și a scriitoarei Violeta i onescu, O
istorie a evreilor din Galați, se încheie cu un bogat și foarte util Glosar pentru cititor,
o impresionantă bibliografie, și aceea selectivă, peste 200 de colecții de documente, izvoare, lucrări științifice, memorii, publicații, studii și articole, românești și străine, ceea ce confirmă o muncă istovitoare, plină de responsabilitate și rigoare.
S-ar putea ca însemnările mele referitoare la această carte să fie considerate
prea tehniciste, exagerat informaționale-documentariste. a m făcut-o cu bună
știință, tocmai în ideea promovării unei lucrări-izvor de informații, comentarii, evaluării activității unei comunități cu care gălățenii au fost cel mai adesea în bună conviețuire. o carte de meritată aducere aminte pentru cei care s-au născut la Galați, și-au petrecut tinerețea și maturitatea în orașul nostru, au studiat și și-au început cariera profesională în instituții gălățene, dar astăzi trăiesc în i srael sau pe
alte meridian ale lumii. t oate meritele autorilor acerstei cărți!

343
RecenziiredeSco PeriNd P e eMiNeScu
NICOLAE PETRA ȘCU
MIHAIL EMINESCU. STUDIU CRITIC1
Prof. v ladimir RADU
Precizarea autorului Nicolae Petra șcu despre faptul că „ acest studiu s-a
publicat pentru întâia oară în Convorbiri literare , anii 1890 și 1891” ne semnalează
un detaliu semnificativ de cultură națională: ne aflăm în fața unui document
remarcabil de istorie și critică literară, pe nedrept intrat în conul de umbră al timpului și al timpurilor. e ste printre primele lucrări despre viața și opera lui m ihai
eminescu, iar publicarea în volum în formă „revizuită” oferise încă de pe atunci o valoroasă și credibilă sursă în dezvoltarea și consolidarea „ mitului eminescu” .
Studiul propune o i ntroducere în care autorul apreciază că „opera unui poet care
se impune și fixează o limbă quasi-absolută, este un monument” . Însemnătatea și proporțiile acestui monument pot fi înțelese după lungi reflecții. În mod explicabil doar parțial pentru un înainta ș al „eminescologilor” de mai târziu, Nicolae
Petra șcu „închină acest Studiu critic domnului t itu m aiorescu” recunoscând astfel
„pe întemeitorul criticei noastre literare, din convorbirile căruia am profitat, pe omul de gust, care a fixat cel întâi pe eminescu și l-a urmărit de aproape… ” .
Ca și m aiorescu în studiul său „ eminescu și poeziile lui” , Nicolae
Petra șcu susține că poezia lui eminescu a înrâurit gustul literar al timpului prin
1 Volumul Nicolae Petra șcu, Mihail Eminescu. Studiu critic, Bucureș ti, Stabiliment grafic i.V .
Socecu, Strada Berzei, 59, 1892. e diție anastatică tipărită pe 15 iunie 2019.15 ianuarie 2020.
Lansarea ediției anastatice a volumului la Biblioteca Municipală din Tecuci

344
Recenziiideile și formele acesteia. Consideră că e de mare interes „a ne da seama de
individualitatea omului mihai eminescu, și de a cerceta care au fost mijloacele
operei spre a ajunge la un asemenea rezultat” . Studiul acesta critic amplu de peste 160 de pagini, este structurat astfel: i ntroducere; i – Viața lui; ii – m ijloace de
formă; iii – m ijloace de gândire; Pesimismul lui; i dealul lui; Simțirea sa; Natura;
Societatea; Concluzii.
În partea I a studiului intitulată „ Viața lui”, autorul se opreș te, în mod
firesc, asupra biografiei poetului, chiar dacă inițial formulează aserțiunea că „ceea ce ne interesează mai întâi la un poet este opera lui . Viața lui (prin care se
aseamănă cu noi toți), are o importanță secundară, înlesnind numai înțelegerea și explicarea operei sale. aici Petra șcu se situează între maiorescu, Gherea și
Călinescu. Consideră la rându-i exagerată ideea unor critici literari contemporani că viața unui scriitor determină masiv opera acestuia.
Despre data și locul na șterii lui eminescu se continuă șirul controverselor:
20 decembrie 1849 este preluată ca dată a na șterii poetului din registrul
Convorbirilor literare; în matricolele gimnaziului din Cernăuți era notată data de 14 decembrie 1849; aceste date îl conduc spre concluzia că pe mormântul poetului s-a trecut în mod greșit anul 1850. r egăsim apoi date despre părinții lui
eminescu, Gheorghe eminovici și r aluca i urașcu, despre copilăria petrecută la
ipoteș ti într-o natură fermecătoare care „va apărea ca un fond statornic al operei
și al caracterului” poetului care „era bun și blând, deși câteodată nemlădios” , despre ș coala primară la Cernăuți în anul 1860 cu a ron Pumnul „care îi
propusese schimbarea numelui din eminovici în eminescu” , despre repetenția în clasa a ii-a gimnazială reluată până în aprilie 1863 și continuată ca privatist.
Consemnând faptul că în anul 1864 eminescu profită de prezența trupei
de teatru a doamnei Fani t ardini și a fraților Vlădicescu în zona Botoș ani și
Cernăuți, biograful scrupulos detaliază argumentat rolul teatrului în reînvierea spiritului național, mi șcare cu larg ecou în rândul tinerei generații. r eproduce
de altfel textul a cinci strofe din poezia „La moartea lui a ron Pumnul” din
broș ura „Lăcrămioarele învățăceilor gimnazi ști” . aflăm tot din paginile studiului
despre peregrinările timp de un an prin țară, după care tânărul poet ajunge la Bucureș ti „ca scriitor de piese(transcria textele pentru actori) în trupa lui
Pascaly; cazat într-o mansardă întunecoasă, apoi într-un grajd unde îl va afla tânărul i.L.Caragiale. a ici autorul studiului preia argumentul maiorescian că
m.eminescu nu se lăsa influențat de mizeria vieții zilnice, pe care o ignora.
2
2 „Ceea ce numim noi mizerie, a fost, se pare, un mediu cu care eminescu s’a acomodat de copil
încă. i ndiferența lui față de ea era mai tare de cât disprețul ce i-ar fi putut arăta. În vreme ce un altul
ar fi gemut sub strângerile ei, eminescu î și răzema capul de un geamantan vechiu, ce-i alcătuia
averea întreagă…se întindea bini șor în fân și recita pe Schiller în gura mare … ” , pag.10.

345
Recenziimai târziu, ajutat din nou de tatăl său, eminescu pleacă prin țară (la Blaj iar
apoi la Viena unde „orizontul vederilor sale se lărgi”- de la clasici la decadenți;
pe cronicarii și pe poeții noș tri”îi avea cu forma limbii lor învățați pe dinafară” .
mihai eminescu considera că „te na ști poet, nu devii și nu rămâi poet decât
învățând și nutrind talentul tău prin studiu” . Nicolae Petra șcu aminteș te de
poeziile eminesciene de debut: Dulce Bucovină, Venere și madonă, m ortua est,
creații care din revista familia de la Pesta ajung la i acob Negruzzi, redactor al
Convorbirilor literare și apoi la m aiorescu, mentorul Junimii, „care văzu că în
aceste strofe se anunță un nume” (anul 1870). Pentru eminescu cel de atunci idealul era lumea gândurilor, entuziasmul și patriotismul cald care veneau după o epocă „de străinismu” , de aceea î și susține asprimea unor versuri din poemul
epigonii, în ciuda celor care le considerau ca antiteze exagerate, prea puternice
la adresa contemporanilor.
Întâlnirea lui i acob Negruzzi la Viena cu eminescu și pregătirile pentru
serbările de la m ănăstirea Putna când studenții organizatori dormeau în fân
în clopotnița bisericii sunt pagini de un pitoresc aparte și rămân memorabile peste vreme și vremuri. Periplul poetului eminescu prin țară continuă la i ași,
unde a fost numit director al Bibliotecii. a ici a întâlnit-o prima oară pe Veronica
micle, pe care o va cunoa ște apoi la Viena. a utorul notelor biografice oferă
detalii despre chipul frumos și delicat al acestei femei și despre pasiunea lui eminescu pentru ea, cu trimitere către poezia Dorința ca reflectare în operă a unor trăiri sentimentale din viața reală, completate de fragmente din alte creații eminesciene de tinerețe, în alternanță cu versuri la fel de pasionale ale Veronicăi.
3
Ne atrag atenția câteva aprecieri personale ale autorului acestui studiu despre momentul când citea eminescu vreuna dintre poeziile sale: „era o sărbătoare în cercul Junimii” , tânărul poet stârnea entuziasmul și aprecierile tuturor, mai puțin gustate fiind de reprezentanții generației mai vârstnice printre care B.P . h asdeu.
a căzut guvernul, iar eminescu a fost scos din funcție. Pleacă la Bucureș ti
unde va fi numit redactor la ziarul timpul, organ al Partidului Conservator.
„Cam în vremea asta l-am văzut pentru întâia oară pe eminescu” ,- mărturiseș te
Nicolae Petra șcu, adăugând o mai veche zicere a poetului francez Lamartine:
„Se zice că omul nu e încă mort cât timp trăiesc cei care l-au văzut și-și aduc aminte de el” . Poate fi acesta un argument în plus despre utilitatea și necesitatea publicării respectivului „studiu critic” apărut la a șa de puțin timp după trecerea
în eternitate a genialului eminescu… r edăm câteva elemente ale unui portret
spiritual, a șa cum l-a perceput intelectualul și omul de cultură din acele vremuri,
3 „ tu cunoș ti câtă iubire/ Pentru tine eu păstrez,/Ș ’apoi cu cuvinte rele/ Cum mereu te-ndepărtez;/
Și nu ș tii cui a te-ncrede:/Vorbelor ce ți-am rostit/Sau iubirii fără margini/ Ce tu-n ochi-mi ai
citit… ”- versuri de Veronica m icle, pag.16.

346
RecenziiN. Petra șcu, cucerit de „vorba lui înceată și gândită, cu mi șcările lui stângace,
cu râsul plin și naiv” pe care îl ține minte în secvențe active diverse: „se a șeza la
masa lui de brad, pe care aprindea ma șina de cafea, muia condeiul în cerneală
sau î și făcea articolul de gazetă” … ” așa era viața lui. De onoruri, de fericirile de
din afară, de avere, nici că se gândea” . oferă două exemple grăitoare: primirea
la palat unde regina e lisabeta „Carmen Sylva” dorise a-l cunoa ște, nu i-a produs
o mare plăcere. Dimpotrivă, poetul îi va reproș a lui t itu m aiorescu faptul că
„îl prezentase într-un fel de spectacol” pe care nu l-a agreat. a ceea și atitudine
o are și atunci când refuză medalia „Bene merenti” , fapt consemnat ulterior de mai multe surse biografice. u n spațiu generos este acordat evocării momentului
5 iunie 1883, de la i ași, la dezvelirea statuii lui Ș tefan cel m are. eminescu era
trimis al ziarului timpul, dar pregătise și poezia Doina (De la Nistru pân’ la
Tisa) pe care nu a mai citit-o la momentul festiv, retrăgându-se „singur, nevăzut
și neș tiut de nimeni” .
În alte episoade aflăm că Veronica m icle, rămasă văduvă, veni la Bucureș ti
după „ eminul ei drag” însă acesta se îndrăgostise de o altă femeie „de pe lângă
plopii fără soț” (doamna P – actrița Poenaru),apoi se apropiase de doamna K – e vorba de m ite Kremnitz, cumnata lui m aiorescu, frumoasă și fragedă „ca
floarea albă de cireș ” . Formulează la rându-i observația că „toate aceste femei
s-au apropiat de prototipul mistic al lui eminescu” . Doar atât!
Cu tristețe în suflet descrie momentele dramatice prin care eminescu
va trece în anii următori din cauza nemiloasei boli ce îi cuprinse mai întâi mintea și mai apoi trupul. Detaliază ca un martor contemporan episodul de la 8 iunie, când „un vânt puternic se abătu asupra acestui creier-lume”;

347
Recenziicoborâse înarmat cu un pistol îndreptându-se
spre baia oră șenească, îl amenință și îl răneș te
pe prietenul său Chibici-r âvneanu,fapte grave
ce determină internarea sa în ospiciul Caritas. trimis la Viena, după un timp de spitalizare
dă semne de convalescență; în acest timp t itu
maiorescu îi adună poeziile publicându-le în
volumul „Poesii” . Călătoriile continuă prin italia la Veneția și la Florența prin sprijinul
financiar al prietenilor de la Junimea printre care se număra și Nicolae Petra șcu. La revenirea
poetului în țară, figura acestuia inspira milă.
4
Și totu și, în anul 1888 eminescu avea
proiecte literare mari de rezolvat; chiar dacă sănătatea îi era ș ubrezită a șa cum îl descrie
prietenul său, poetul mai găsea forța intelectuală de a crea – un exemplu fiind un act întreg din piesa Lais, iar ziarele anunțau vestea cu o legitimă bucurie. Pe la începutul anului 1889 , autorul îl întâlneș te
pe poet aflat „într-o stare mai acută a boalei” , la restaurantul h ugues. Peste doar
câteva zile „recăzu în furia boalei și fu internat din nou în spitalul Caritatea” unde la 15 iunie sfâr și tragic. La autopsie, creierul lui eminescu, deși ”în stare
ramolită” cântărise, după spusele medicilor 1490 de grame, comparabil cu al poetului Schiler. „ emisferul stâng, organul cugetării propriu-zis, avea cu 25 de
grame mai mult decât celălalt; circumvoluțiunile frontale ocupau singure mai mult de jumătate din volumul emisferelor […]” . La o lună se stingea din viață și Veronica m icle… „ca și cum ar fi voit să-l urmeze și să realizeze aiurea idealul
poetului” .
În partea a II-a a studiului, Nicolae Petra șcu își dezvăluie cu grație
calitățile de critic literar, chiar dacă nu are viziune sintetică și fraza tăioasă a lui t itu m aiorescu din articolul publicat cu câteva luni mai înainte.
5 autorul
afirmă cu multă convingere că efectul de miracol al creațiilor poetului eminescu provine în parte din vocabularul poeziei acestuia, un lexic ales atât
din punct de vedere etimologic , cât și stilistic și poetic. remarcă limba firească
„nici latinizantă, nici slavizată dar nici absolut populară” , și mai mult decât
4 „Când l-am văzut atunci, nu mai recunoscui pe poetul de odinioară. e l era micș urat, scăzut
sufleteș te. Figura- i sta extatică, vrednică de milă și capul i părea părăsit de gânduri. Paloarea i se
accentuase ca un văl cernit; numai fruntea și ochii mai aveau ceva din flacăra lor divină” , pag.24.
5 titu m aiorescu, articolul „ eminescu și poeziile lui” , apărut în Convorbiri literare (XXiii), anul
1889; inclus în volumul Critice ii, e ditura pentru Literatură, Bucureș ti, 1967, pag.327-346Bustul poetului
Parcul Central Tecuci

348
Recenziiatât: cuprinde termeni, cuvinte, expresii din toate provinciile româneș ti.
Sistemul său lingvistic este ș tiințific prin faptul că derivă dintr-o dublă operație
raționată: fuzionarea formelor vii din graiul zilnic cu formule caracteristice
ale cronicarilor și ale poeziei noastre populare; alege formele fonetice și
morfologice cele mai înaintate și desăvâr șite. a utorul remarcă acea căutare a
„cuvântului propriu și viril” , detaliind prin exemplificări diverse strădania lui eminescu de „a găsi cuvântul ce exprimă adevărul” . Sunt reproduse versuri ori strofe întregi cu un însemnat și dens vocabular ș tiințific ori filozofic din
celebrele scrisori eminesciene, intitulate inițial:Satiră i și Satiră ii. a utorul face
apoi referiri la: noțiuni largi/noțiuni restrânse în exprimarea ideilor, sensuri adânci ale cuvintelor, filiațiunea de cuvinte de la sensul larg la sensul propriu, aspecte lexicale care îl deosebesc pe eminescu de înainta și, de scriitorii
noștri de la 1840, adică generația pa șoptistă. oferă exemplificări de versuri
în care cuvintele sunt neprecise, „Cu un înțeles aburos” muzicalitatea versului eminescian, amplă, largă și felurită. Compară sonoritățile poeziei occidentale
care „lasă puterea poeziei pe socoteala ideii” cu grațioasele forme și expresii fixate de eminescu. Prin armoniile imitative, acesta conferă poeziilor sale elementul muzicalității depline (ilustrează și analizează în detalii de fonetică structurală, strofe din poeziile Și dacă…,Singurătate, v ezi rândunelele se duc…
Sintaxa poetică e subordonată de multe ori cerințelor versului. La
eminescu construcțiile sunt simple și simetrice, u șor de urmărit și de înțeles.
„Cuvintele se în șiră ca un front de militari cu cel mai important, cu cel mai
puternic, în flancul stâng” .
6
Sunt interesante remarcile și referirile criticului literar la elemente de
prozodie și de metrică (ritmurile) în structurarea versurilor eminesciene.
Mijloacele de gândire eminesciene sunt cuprinse în capitolul al III-lea al
studiului critic . Poezia lui eminescu impresionează „prin partea ei din afară” ,
adică prin expresivitate. În partea ei lăuntrică, adică în gândire, se deosebeș te
prin: o simțire și cunoș tințe mai adânci, printr-un fond de un aspect trist și
printr-o sferă mai largă de idei contemporane. a cestea toate, în comparație cu
generația de la 1848 care era „veselă, entuziastă, iluzionară pe măsura primelor libertăți de exprimare” (exemplificările cuprind texte în versuri sau în proză din creația scriitorilor Vasile a lecsandri, Nicolae Bălcescu, Vasile Cârlova,
andrei m ureș anu, Costache Negruzzi, i on Ghica ș.a.), despre care eminescu va
6 „S-a dus amorul, un amic supus amândurora, e altceva decât a morul, un amic supus amândurora
s’a dus. e o armonie paralelă cu înseși mi șcările gândirii. S’a dus e pentru eminescu adevărata
durere și în aceste două cuvinte stă problema ce va descrie mai la vale. În construcția Stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri, e aceea și lege de ordine, aplicată în desfă șurarea priveli ștei,
precum și în Când pluteș ti pe mi șcătoarea mărilor singurătate, etc., pag.43.

349
Recenziiformula sintetic și cu adânc respect, extraordinarele caracterizări din poemul
Epigonii .
intensitatea poeziei lui eminescu e rezultatul „unei inteligențe largi,
puternice și avute , dublată de cultul perfecțiunii artistice” . i ată două grupaje
de versuri ilustrative:
„Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici eri nici totdeauna,Căci unul erau toate, și totul era una;” sau impresionantul vers de început al poeziei v enere ș i Madonă:
„ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este… ”
De identificat în aceste contexte abstractizarea impresiilor, un bagaj de
cunoș tințe dincolo de omul comun, limitat, o inteligență sclipitoare dublată de
o curiozitate a cunoa șterii și o memorie prodigioasă. Gândirea lui eminescu
rezumă doctrine filozofice ale unor întregi epoci, curente de gândire sau religioase. a utorul studiului detaliază aceste observații prin referiri la poemele
ample: Satira i, Rugăciunea unui dac, Egipetul ori Satiră iii pe care o detaliază
în mai mult de trei pagini.
Pagini speciale sunt dedicate unui subiect controversat: despre
pesimismul lui eminescu. a utorul formulează, pe baza cunoa șterii personale
a omului m ihai eminescu dar și în baza cercetării atente a versurilor acestuia,
câteva opinii care vor servi ulterior tuturor eminescologilor. m elancolia
e o notă fundamentală a poeziei sale. a păsat în câteva poeme de mai mari
dimensiuni, de măreția trecutului și decăderea prezentului, trăieș te în alte
compuneri poetice iluzia unor clipe fericite alături de femeia iubitoare, dar exprimă deopotrivă și dezamăgirea în fața trădării, regretul în fața pierderii … ori tristețea conexată lacurilor singuratice, melancolia razelor de lună, pioș enia în fața ruinelor, suspinul la freamătul de frunze, apăsarea când
salcâmii se scutură de vântul toamnei, nostalgia glasului mamei de dincolo de mormânt… Natura tristă a lui eminescu venea după „un fel de carnaval vesel, destins, entuziast al poeților romantici din generația pa șoptistă” , atitudine care
se impunea a fi depă șită. „Poezia lui tristă venea dintr-un secol trist” , conchide
autorul studiului, asociindu-l pe eminescu romantismului european dar și contextului social-politic și cultural românesc. Se face observația că la nivel european filozofia este marcată de pesimism, deoarece progresul ș tiințific
dezrădăcinând religia a îngustat cu mult credința optimistă sădită de fire în sufletul nostru” (Sunt menționate poezii precum Mortua est, Epigonii, Satiră i,
în care sunt vizibile influențele filozofilor Kant și Schopenhauer).

350
RecenziiUn subcapitol separat face referire la „Idealul lui” . a ici autorul studiului
identifică două însu șiri esențiale ale sufletului poetului: filozoful pesimist și
poetul idealist. Sunt cristalizate idei critice despre idealul în iubire, în visul
unei iubiri absolute, al unei femei unice, idealul unui trecut glorios al neamului românesc pe care generațiile contemporane să îl aibă ca model, idealul în atingerea fericirii și cunoa șterii absolute. i dealurile sale îi aduc aceste iluzii de
fericire îndepărtându-i suferința care străbate versurile lui ca o statornică stare sufletească. oferă spre exemplificare versuri sclipitoare din poemele Călin(File
din poveste), Sin valurile vremii, Strigoii, alăturând comentarii absolut originale,
pertinente, de adevărat cunoscător al valențelor poetice în opera unui scriitor de forța și complexitatea lui eminescu.
Continuând investigarea esenței creațiilor eminesciene, autorul studiului
are curajul de a se referi, aplicat și obiectiv asupra „Simțirii poetului” căruia noi, astăzi îi zicem „nepereche” . Face observația că la eminescu simțirea trezeș te
adesea închipuirea (aceasta defineș te artistul), iar închipuirea înfrumusețează
adesea simțirea (relație care defineș te omul). Poetul a simțit în întreaga sa
creație durere, suferință, revoltă, dezamăgire, decepție. Într-o încercare de critică literară comparatistă, Nicolae Petra șcu se referă la poezia plină de
mulțumire sufletească a lui alecsandri, raportată la discreția suferinței lui
eminescu, aducând în discuție textele poeziilor considerate încă de pe atunci capodopere: Floare albastră, Lacul, Pe lângă plopii fără soț,Departe sunt de tine,
Te duci ș i ani de suferință, Când amintirile, De-or trece anii, De ce nu-mi vii,
Satira iv , Lacul, Atât de fragedă, Kamadeva etc..
La cele de mai sus se vor adăuga alte încercări de grupări tematice ale
poeziei eminesciene între care viziunea asupra naturii și asupra societății
sunt considerate predominante.
trebuie menționat faptul că la acea vreme, chiar dacă se bucura de prietenia
lui eminescu (sau tocmai de aceea!) tânărul intelectual tecucean, diplomat, publicist, el însu și un critic literar în devenire, nu a avut acces la sutele de creații
încă nefinisate de poet, deci nepublicate decât postum de zecile de editori mai mult sau mai puțin avizați. Îi rămânem recunoscători pentru faptul că, deși avea la dispoziție doar paginile volumului de „Poesii” publicat de titu maiorescu sau
sporadicele apariții literare din paginile Convorbirilor literare ori din t impul (
ziarul care includeau uneori și creații eminesciene), Nicolae Petra șcu are curajul
și capacitatea de a formula judecăți de valoare în domeniul criticii literare, chiar dacă mentorul Junimii deținea în acest sector întâietatea.
Tema naturii este investigată pornind de la manifestarea sentimentului
iubirii față de măreția, forța și veșnicia acesteia. Sunt explicitate motivele

351
Recenziicreației și extincției universale bazate pe variantele oferite de diverse religii
între care cea îmbrăți șată de eminescu este cea indiană, textul ales pentru
aceste comentarii fiind selectat în mod firesc din excepționalul poem Satiră i (Scrisoarea i). u rmează îndeaproape evocarea în versuri a nopților de vară,
a codrului „cu podoabele și cu freamătul lui tainic” , detaliat prin referiri la poeziile Ce te legeni, La mijloc de codru, Freamăt de codru, Povestea codrului,
Codrule, codruțule, Lacul, Peste vârfuri, O, rămâi, Dorința, sau amplul poem
Călin (file din poveste) asupra căruia se fac numeroase considerații despre structură, conținutul de idei, imaginarul poetic și formele prozodice ce ar trezi interesul oricărui profesor de literatură dornic a-și completa portofoliul profesional și personal spre a cunoa ște începuturile „fenomenului literar
eminescu” .
Cu totul alte coordonate identifică Nicolae Petra șcu în subcapitolul
„Societatea”, spațiu analitic de aproape zece pagini în care sunt proiectate teme și motive recurente ale creației eminesciene: lupta individului cu nedreptățile sociale („el a fost isbit de neegalitățile sociale, de întreaga orânduială a lucrurilor și a legilor existente… suferința mulțimii îi ajungea la ureche ca un murmur surd ce îi tulbura și îi mi șca mintea”), incompatibilitatea („disonanța”) dintre
omul de geniu și societatea limitată a oamenilor comuni etc. Ș i care text de
referință putea fi mai edificator în această analiză decât celebrul poem Împărat și proletar , urmat la puțină distanță de Epigonii , de Satira a iii-a, ori amara
Satiră a v -a (Dalila), despre care aflăm că a fost publicată în întregime postum,
abia la 1 februarie 1890, autorul studiului incluzând-o imediat în analizele sale. Finalul este redactat în manieră rezumativă, aproape identică celei formulate de t itu m aiorescu în articolul său care nu depă șea 20 de pagini
7
Nicolae Petra șcu notează concluziv: „ eată ceea ce am avut de zis asupra
poeziei lui eminescu. Din observările noastre, – pe ici pe colea poate prea amănunțite, din causa convingerilor ce avem că ideile generale singure par și sunt adesea fal șe, – putem acum încheea și resuma. ” o primă constatare este
aceea că la eminescu găsim o limbă aleasă, cuvântul propriu ideii și cuvântul viril, cuvântul muzical și colorat, o sintaxă simetrică și de o măreție simplă. Creația lui poetică aduce imagini noi, versuri pline și largi, câteodată în metru antic, rimele sunt rare și dificile în comparație cu tot ce s-a scris până la el, poezia lui fixează o limbă quasi-absolută ce va sta la baza limbii române
7 „acesta a fost eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneș te prevedea, literatura
poetică romană va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui, și forma limbei naționale, care și-a găsit în poetul eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării româneș ti” ., în finalul articolului „
eminescu și poeziile lui” , de t itu m aiorescu.

352
Recenziiviitoare. i deile generale ale lui eminescu au fost ideile timpului său (preluări
de la clasici și de la contemporani). Poetul a dat o notă particulară ideilor
contemporane care învederau faptul că omenirea se învârte într-un cerc vicios și neînțeles, luându-și nălucirile drept liman, de aceea filozofia vremii e una pesimistă, descurajatoare. Sufletul poetului a fost stăpânit de ideea frumosului absolut. Femeia, natura și arta l-au mi șcat adânc și din ele și-a făurit idealuri.
Simțirea artistică a influențat filozofia sa despre viață și despre creație. Ca artist a adus în literatura noastră forme noi, delicate, inedite. Ca filozof, a gândit ca oamenii din norod, înclinat spre durere și tristețe. „ el a personificat pentru
întâia oară în literatura română îndoita noastră origine de romani și de daci, și sub această îndoită putere, el a reaprins și mai viu lumina poesiei române” .
Note, comentarii ș i citate
Proiect inițiat de Biblioteca m unicipală „ Ștefan Petică” și finanțat de
Consiliul Local și Primăria m unicipiului t ecuci.
Citate din volumul menționat.