Asis.Univ. Dr. Marti Teodora Daniela [624379]

UNIVERSITATEA DE VEST “ VASILE GOLDIȘ”
ARAD
FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ

STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE
-REFERAT –

Coordonator:
Asis.Univ. Dr. Marti Teodora Daniela

Student: [anonimizat]:
Medicină Generală
Anul II, Grupa 4

2020

2

CUPRINS :
1.Bacteriologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 3
2. Cultivare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 3
3. Epidemiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
4. Patogeneză ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 5
5. Profilaxie și tratament ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
6. Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 6

3
1. Bacteriologie
Celulele Streptococcus pneumoniae sunt coci Gram -pozitivi, în formă
de lancetă (coci alungiți cu o curbură exterioară ușor ascuțită). De obicei, sunt
văzuți ca perechi de coci (diplococi), dar pot apărea și singuri și în lanțuri
scurte. Când sunt cultivate pe agar de sânge, acestea sunt alfa
hemolitice. Celulele individuale au un diametru cuprins între 0,5 și 1,25
micrometri. Nu formează spori și s unt nemotori. La fel ca alți streptococi, le
lipsește catalaza și fermentează glucoza în acid lactic. Spre deosebire de alți
streptococi, aceștia nu prezintă o proteină M, hidrolizează inulina, iar
compoziția peretelui celular este caracteristică atât din punct de vedere al
peptidoglicanului, cât și al acidului teicoic.

2. Cultivare
Streptococcus pneumoniae este o bacterie ce crește cel mai bine cu 5%
dioxid de carbon. Aproape 20% din izolatele clinice proaspete necesită condiții
complet anaerobe. În toate cazurile, creșterea necesită o sursă de catalază (de
exemplu sânge) pentru a neutraliza cantitatea mare de peroxid de hidrogen
produsă de bacterii. În medii complexe care conțin sânge, la 37 ° C, bacteria are
un timp de dublare de 20 -30 minute.
Streptococcus pneumoniae este un anaerob aerotolerant fermentativ. De
obicei este cultivat în medii care conțin sânge. Pe agar de sânge, coloniile
produc în mod caracteristic o zonă de hemoliză alfa (verde), care diferențiază S.
pneumoniae de streptococul grupului A (beta hemolitic), dar nu de streptococii

4

alfa hemolitici (viridani) comensali care sunt co -locuitori ai căilor respiratorii
superioare tract. Testele speciale, cum ar fi fermentarea inulinei, solubilitatea
biliară și sensibilitat ea la optochină (un antibiotic) trebuie utilizate în mod
obișnuit pentru a diferenția pneumococul de Streptococcus viridans.
Streptococcus pneumoniae este o bacterie foarte fragilă și conține în sine
capacitatea enzimatică de a perturba ș i de a dezintegra celulele. Enzima
responsabilă se numește autolizină. Rolul fiziologic al acestei autolizine este de
a determina cultura să sufere o autoliză caracteristică care ucide întreaga cultură
atunci când este crescută până la faza staționară. Practic toate izolatele clinice
ale pneumococilor adăpostesc această autolizină și sunt supuse lizei începând de
obicei între 18 -24 de ore după inițierea creșterii în condiții optime. Autoliza este
în concordanță cu modificările morfologiei col oniilor. Coloniile apar inițial cu o
morfologie de tip platou, apoi încep să se prăbușească în centre când începe
autoliza.

3. Epidemiologie
În țările industrializate, copiii prezintă vectorii majori de transmitere a
pneumococilor: 20 -50% dintre copiii cu vârsta mai < 5 ani au colonizare
nazofaringiană asimptomatică cu S. Pneumoniae ( în comparație cu 5 -15% dintre
adulții tineri și cei de vârstă mijlocie). Rata colonizării pen tru toate grupele de
vârstă sunt chiari mai mari în țările slab dezvoltate.
Frecvența bolii pneumococice variază în funcție de anotimp (mai mare
iarna), gen ( mai frecventă la bărbați) și comorbiditățile asociate ( afecțiuni
splenice, boli respir atorii, cardiace, hepatice și renale cronice, imunosupresie).

5
Introducerea și folosirea pe scară largă a vaccinuluiconjugat
antipneumococic au determinat modificări semnificative în epidemiologia bolii
pneumococice invazive, frecvența a scăzut cu 75% printre sugarii și copiii din
SUA.

4. Patogeneză
Streptococcus pneumoniae este un germen condiționat patogen care poate
deveni patogen prin virulență (multiplicare și invazivitate). Virulența
pneumococilor depinde de prezența capsulei polizaharidice care conferă
rezistența la fagocitoză și permite invazivitatea. Alt factor de patogenitate este o
lizină asemănătoare streptolizinei O, numită pneumolizină, eliberată prin
autoliza celulei bacteriene. Are efecte hemolitice, leucolitice, derm onecrotice.
Își pierde activitatea prin oxidare, este inactivată ireversibil de colesterol și este
imunogenă pe durata infecției .
Colonizarea nazofaringiană poate persista câteva luni, determinând formarea
de IgG serice specifice de tip care în final va duce la eliminarea pneumococilor
din nazofaringe. În consecință, boala pneumococică se asociază de obicei cu
achiziția recentă de noi serotipuri colonizante. Odată colonizat nazofaringele,
bacteriile se răspândesc pe cale sangvină la distanță (creier, articulații, oase) sau
local, în zone învecinate (urechea medie, plămâni).
Producerea locală de cytokine, în special după o infecție virală intercurentă,
facilitează atașarea pneumococilor, factorii bacterieni, cum sunt peptidoglicanii
și acidul tei choic, induc inflamația, ceea ce duce la o patologie caracteristică și
permite invazia bacteriană.

5. Profilaxie și tratament
Toți pacienții cu vârsta ≥65 de ani și cei cu vârsta între 2 și 64 de ani care
au risc crescut de boală pneumococică trebu ie imunizați cu vaccinul
antipneumococic polizaharidic 23 -valent (PPV23). Durata protecției conferite de
PPV23 este deaproximativ 5 ani.
Antibiograma este astăzi strict necesară în infecțiile pneumococice, testarea
sensibilității față de penicilină fiind realizată cu microcomprimate de oxacilină
de 1 µg/ml. Diametrul zonei de inhibiție ≥ 20 mm corespunde tulpinilor
sensibile față de penicilină în timp ce diametrul ≤ 19 mm definește tulpini

6
rezistente. Acestora din urmă li se determină CMI care pentr u tulpini cu nivel
scăzut de rezistență la penicilină este de 0,1 -1 µg/ml iar pentru cele cu nivel înalt
de rezistență are valoare > 2 µg/ml. Tulpinile cu rezistență înaltă la penicilină
prezintă asociat multirezistență față de antibiotice și corespund anu mitor
serotipuri capsulare de pneumococ: 6, 9, 14, 19, 23, serotipuri care sunt cuprinse
în vaccinurile disponibile actualmente. Tulpinile rezistente la penicilină pot
prezenta rezistență și la alte antibiotice, incluzând macrolide, rifampicină,
cefalospor ine, cloramfenicol, sulfametoxazoltrimetoprim, clindamicină,
tetraciclină.

6. Concluzie
Streptococcus pneumoniae este o bacterie patogenă umană semnificativă.
Este recunoscută ca fiind o cauză majoră a pneumonieila sfârșitul secolului al
XIX-lea și face obiectul multor studii privind imunitatea umorală. În ciuda
numelui, organismul produce multe tipuri de infecție pneumococică, altele decât
pneumonia, inclusiv sinuzita acută, otita medie, meningită, bacteriemie, sepsis,
osteomielită, artrită septică, endocardită, peritonită, pericardită, celulită și abces
cerebral. S.pneumoniae este cea mai frecventă cauză a meningitei bacterienela
adulți și copii și este unul dintre primele două izolate găsite în infecția urechii,
otita medie. Pneumonia pneumococică este mai frecventă la cei foarte tineri și
foarte bătrâni. S.pneumoniae poate fi diferențiat de streptococii viridani , dintre
care unii sunt și alfa hemolitici, utilizând un test de optochină .

Bibliografie
1. http://textbookofbacteriology.net/S.pneumoniae.html
2. https://www.microbiologyinpictures.com/streptococcus -pneum oniae.php
3. Dan L. Longo, Harrison Manual de medicină, Editura All, București,
2014, 580-584
4. Toma Săcărea F., Bacteriologie Medicală, Ed. University Press Tg.
Mureș, 2006, 44 -49