Asistent.univ. drd Amalia Roxana Niță [309510]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE STIINTE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator Științific:

Asistent.univ. drd Amalia Roxana Niță

Absolvent: [anonimizat] – VERONICA SMARANDACHE

Craiova,

2018

[anonimizat]:

Asistent.univ. drd Amalia Roxana Niță

Absolvent: [anonimizat] – VERONICA SMARANDACHE

Craiova,

2018

Cuprins

Introducere

Capitolul 1 ………………………………………………………………………………………………………….

Concepte teroretice și metodologie………………………………………………………………………….

1.1. Turismul și dezvoltarea durabilă………………………………………………………………………..

1.2. Rolul ariilor protejate în dezvoltarea ecoturistică…………………………………………………

1.3. Ecoturismul- formă de turism desfășurată în ariile protejate…………………………………

CAPITOLUL 2 ………………………………………………………………………………………………………….

[anonimizat] ……………………………

2.1. Limite și zonare internă………………………………………………………………………………………

2.2. [anonimizat]………………………………

2.3. [anonimizat]-economice și culturale…………………………..

CAPITOLUL 3…………………………………………………………………………………………………………….

Amenajarea ecoturistică a [anonimizat]…………………………………….

3.1. [anonimizat]…………………………………………………………………………….

3.2. Impactul amenajărilor turistice asupra dinamicii circulației turistice…………………………..

3.3 Forme de turism și segmentare turistică……………………………………………………………………

CAPITOLUL 4……………………………………………………………………………………………………………..

Modele de management și dezvoltare ecoturistică a [anonimizat]…..

4.1. Analiza diagnostic de tip SWOT a situației curente……………………………………………………..

4.2. Propuneri și acțiuni de îmbunătățire…………………………………………………………………………

4.3. Produse ecoturistice……………………………………………………………………………………………….

Bibliografie

INTRODUCERE

Executarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale a [anonimizat], a [anonimizat], care doresc să își petreacă vacanța în natură. [anonimizat], răspunzând multor motivații turistice.

În primul capitol, sunt definite conceptele turismului durabil, ariile protejate și ecosistemul. Turismul este definit ca fiind dezvoltarea tuturor formelor de turism, socială și economică a mediului natural, deoarece dă naștere la anumite schimbări într-o zonă. De asemenea turismul durabil dezvoltă noi satisfaceri turistilor actuali, și în același timp protejează mediul natural și oprtunitățile lui de viitor. Dezvoltarea durabiă în turism este o necesitate importantă, deoarece are ca scop să realizeze un echilibru dinamic al nevoilor uman-sociale cu cele de eco-sistem, prin găsirea unor soluții, la grevele lumii contemporane cum ar fi: poluarea mediului înconjurător, epuizarea resurselor naturale, lipsa hranei, educația,etc.

Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, reprezintă o arie naturală protejată cu statut de parc natural, al cărui scop este protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, etc. Parcul este destinat gospodăririi durabile a resurselor naturale, conservării peisajului și tradițiilor locale, precum și încurajării turismului bazat pe aceste valori.

Ecoturismul reprezintă de fapt cea mai valoroasa formă de manifestare a turismului durabil. Această formă de turism are ca scop principal conservarea mediului și pune accent pe educația turiștilor în ceea ce privește protejarea și conservarea mediului.

Capitolul doi, cuprinde limitele si zonarea internă ale Parcului Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, potențialul turistic natural -descrierea mediului biotic și abiotic, și potențialul turistic antropic- aspecte socio-economice și culturale. Limitele geografice ale parcului și suprafața totală a Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina este de 38.184 ha, iar odată cu declararea siturilor Natura 2000, suprafața totală a zonei administrate este de 39.818 ha.

Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră), inclusiv caracteristici modificate sau amenajări ale acestora.

În PN „Grădiștea Muncelului-Cioclovina” se găsesc numeroase monumente istorice și situri arheologice,aparținând civilizației dacice și nu numai. PNGM-C cuprinde unele obiective istorice deosebit de importante,datând din alte epoci istorice.Dintre care,enumerăm: peșteri precum cele de la Cioclovina și de la Ohaba-Ponor – Bordu Mare, și turnul Crivadia . Aceste obiective conferă parcului o deosebită importanță istorică și culturală de nivel național, cât si internațional.

În capitoul trei, sunt incluse bazele tehnico materiale turistice, impactul amenajărilor turistice asupra dinamicii circulației turistice și, forme de turism și segmentare turistică. În decursul timpului au fost contruite diverse tipuri de unități de cazare, atât în interiorul ariilor, cât și la marginea sau în apropierea acestora. Atât numărul, cât și tipul unităților de cazare din ariile protejate variază considerabil. Chiar dacă anumite arii protejate nu dispun de un număr suficient de unități de cazare (de exemplu Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina ), totuși în majoritatea cazurilor acest lucru este compensat de unitățile de cazare situate în imediata vecinătate a ariilor protejate.

În cadrul procesului de valorificare turistică a ariilor protejate un rol important îl joacă infrastructura specifică de acces (drumuri, poteci, trasee amenajate). Accesul în interiorul parcului se poate realiza, în funcție de configurația terenului cu variate mijloace, incluzând: mersul pe jos, vehicule private, biciclete, mijloace de transport pe cablu etc.

Segmentul spațio-temporal este important,deoarece în cadrul acestuia se produce,în mod nemijlocit,impactul turist – obiectul și scopul deplasării sale,cu influențe reciproce. Modalitatea de a petrece timpul liber la destinația turistică preferată poate fi analizată din mai multe unghiuri, și anume: se pot analiza categoriile diferite de turism ( tipuri și forme) și o serie de criterii de abordare a acestui aspect. Formele de turism sunt propii tuturor tipurilor de resurse, deținând ponderi diferite în cadrul fiecăreia. Acestea se află într-o continuă evoluție, datorită schimbărilor motivațiilor și a cerințelor provenite din partea anumitor segmente.

Capitoul patru, cuprinde analiza SWOT, propuneri și acțiuni de îmbunătățire, și produse ecoturistice. Analiza Swot a Parcului Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina include punctele tari (care sunt avantajele, ce facem bine și care sunt condițiile noastre avantajoase), punctele slabe (ce greșeli facem și care sunt dezavantajele parcului ), oportunități (evenimentele și schimbările care sunt importante pentru noi) și amenințări (ce este greu de atins, care sunt schimbările neplăcute pentru noi ).

Acțiunile de îmbunătățire pentru parcul natural Grădiștea Muncelului Cioclovina prevede câteva propunri și îmbunătățiri: valorificarea turistică a unor obiective culturale de valoare internațională situate în interiorul destinațiilor cu potențial ecoturistic (de exemplu cetățile dacice din Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina); promovarea valorilor culturale, activităților și tradițiilor, pentru a crește valoarea zonei și a parcului; împiedicarea/oprirea arderii vegetației; oprirea practicării sporturilor echipate cu motor, cum ar fi: ATV-uri, motociclete sau mașini de teren pe drumurile forestiere, etc.

Produsul turistic se definește ca fiind o mulțime de bunuri materiale și servicii, fiind priceput să împlinească toate dorințele unei persoane de turism, atât în momentul sosirii, cât și în momentul plecării de la destinația turistică. Produsul ecoturistic urmărește realizarea unui marketing, care trebuie să aducă așteptări realiste din partea vizitatorilor. Acest lucru presupune oferirea clienților de informații complete și responsabile care conduc la creșterea respectului pentru mediul natural și cultural al zonelor vizitate și a gradului de satisfacere a turiștilor.

CAPITOLUL 1

Concepte teroretice și metodologie

Turismul și dezvoltarea durabilă

Turismul este definit ca fiind dezvoltarea tuturor formelor de turism,socială și economică a mediului natural,deoarece dă naștere la anumite schimbări într-o zonă.Dezvoltarea durabiă în turism este o necesitate importantă,iar legătura între mediu și turism este mult mai strânsă decât în cazul unor industrii.De cele mai multe ori turismul a realizat efecte economice,sociale și ecologice negative,care au atras în procesul decizional toți factorii implicați în dezvoltarea turismului.

Principiile care stau la baza dezvoltării durabile sunt următoarele:

– turismul să fie văzut ca o activitate pozitivă;

– relația dintre mediu si turism să fie dezvoltată pe termen lung,care la rândul său să nu afecteze degradarea mdiului înconjurător;

– activitatea de turism trebuie să respecte caracteristicile economice,sociale,culturale și ecologice ale spațiului geografic unde se desfășoară;

– dezvoltarea turismului trebuie să fie mereu echilibrată nevoilor turiștilor.

Executarea teoriei dezvoltării durabile în turism este un demers mai recent care a fost unanim acceptat de mai toate organizațiile internaționale și naționale.

Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali, iar în același timp protejează mediul natural și oprtunitățile lui de viitor. Dezvoltarea durabilă are ca scop să realizeze un echilibru dinamic al nevoilor uman-sociale cu cele de eco-sistem,prin găsirea unor soluții, la grevele lumii contemporane cum ar fi: poluarea mediului înconjurător, epuizarea resurselor naturale, lipsa hranei, educația,etc.

Conform OMT, „dezvoltarea turismului durabil satisface necesitățile turiștilor prezenți și ale regiunilor-gazdă,în același timp cu protejarea și creșterea șanselor și oportunităților pentru viitor. Turismul durabil este văzut ca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfel încât nevoile economice, sociale și estetice să fie pe deplin satisfăcute, menținând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemul de viață.”(http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

Noțiunea de turism durabil are în vedere trei aspecte importante: (http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

•calitate – turismul durabil impune o experiență valoroasă pentru vizitatori, îmbunătățind în același timp calitatea vieții comunității gazdă, identitatea sa culturală, reducerea sărăciei, și protejarea mediului;

•continuitate – turismul durabil asigură exploatarea optimă, continuitatea resurselor naturale pe care se bazează și păstrarea culturii comunității gazdă, cu experiențe satisfăcătoare pentru vizitatori;

•echilibru – turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale partizanilor mediului și comunității locale, cu beneficii economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor implicați.

Turismul durabil include toate formele și activitățile din industria ospitalității, incluzând turismul convențional de masă, turismul cultural, montan, de litoral, balnear, de afaceri, rural etc.

Rolul ariilor protejate în dezvoltarea ecoturistică

Ariile protejate din Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina include o serie de zone protejate prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, specificate în anexele acesteia, alte categorii de arii naturale menționate în Anexele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și alte valori de patrimoniu cultural și istoric, de valoare excepțională. Din prima categorie, a zonelor protejate în baza Legii 5/2000, fac parte zonele naturale sau construite, delimitate geografic și/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu natural și/sau cultural, fiind declarate ca atare pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu.(http://www.gradiste.ro/management.html).

Rezervațiile naturale sunt acele arii protejate,al căror scop este protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic,forestier,geologic,hidrologic,etc.

În unele zone există specii unice sau rare de floră și faună cu valoare deosebită, și care ar trebui să beneficieze de o atenție suplimentară. De-a lungul timpului, unele probleme de conservare a naturii, au fost rezolvate într-o manieră globală și generală din cadrul fiecarei zone,regiuni sau țări. Ariile protejate sunt uneori considerate de oameni ca fiind adevărate „oaze ale naturii” sălbatice într-un deșert al dezvoltării economice, ce trebuiesc protejate numai pentru conservarea speciilor care le populează.

În cuprinsul PNGM-C se întâlnesc:

a) Rezervații naturale și monumente ale naturii;

b) Valori de patrimoniu cultural de interes național și mondial, monumente istorice;

c) Situl de interes comunitar Grădiștea Muncelului-Cioclovina, ROSCI0087.

d) Aria de protecție specială avifaunistică Grădiștea Muncelului-Cioclovina, ROSPA0045.

Zonele cu protecție strictă (figura 1): ( http://www.gradiste.ro/management.html).

Peștera Șura Mare, zonă aflată în amonte de Baldachine

Localizare:- se află situată pe teritoriul administrativ al comunei Pui, satul Ohaba Ponor.

Acces: – se face din localitatea Ohaba Ponor pe Valea Ponorului.

Peștera din Valea Călianului / P. din Valea Stânii

Localizare: – se află situată pe teritoriul administrativ al comunei Pui și face parte din Complexul Carstic Ponorici – Cioclovina.

Acces: – se face din localitatea Ohaba Ponor pe drumul forestier Ponor – Ponorici;

din localitatea Luncani pe drumul forestier Cioclovina.

Peștera Cioclovina Uscată, exceptând sectorul dintre intrarea artificială și cea naturală

Localizare: – se află situată pe teritoriul administrativ al comunei Boșorod, satul Cioclovina și face parte din Complexul Carstic Ponorici – Cioclovina.

Acces: – se face pe drumul forestier Luncani – Cioclovina.

Activitatea economică în turism poate cauza unele pagube mari ariilor protejate,în special cele care nu sunt administrate adecvat,dar uneori poate aduce și mari beneficii.

Zona de dezvoltare durabilă a activităților umane este reprezentată de: (http://www.gradiste.ro/management.html).

a) intravilanul localităților de pe teritoriul parcului

b) lunca V. Grădiștei – pe porțiunea de la limita intravilanului localității Costești până la confluența cu V. Albă, cu excepția suprafețelor ocupate de habitatele cu anin negru care urmează a fi identificate și delimitate în cadrul sitului Natura 2000.

c) În Lunca Streiului, enclava situată pe partea dreaptă a drumului forestier, în sensul de mers spre Valea Rea, din dreptul u.a. 202 până la pârâul care separă u.a. 198 și 196; Enc lava situată în vecinătatea parcelei 167, pe partea dreaptă a drumului forestier, în sensul de mers spre Valea Rea, extinzându-se și în stânga drumului forestier pe porțiunea în care lunca se lărgește, până la pârâul din dreptul bornei 323; u.a-urile si bornele fac parte din UPII Stânga Strei.

d) amenajarea hidrotehnică existentă de pe Valea Godeanu și Grădiște.

e) infrastructura rutieră.

Activitatea economică în turism poate cauza unele pagube mari ariilor protejate,în special cele care nu sunt administrate adecvat,dar uneori poate aduce și mari beneficii.

Fig 1.1. Zonele turistice din cadrul Parcului Grădiștea Muncelului Cioclovina

Sursa://http://www.gradiste.ro/management.html

Ecoturismul- formă de turism desfășurată în ariile protejate

Ecoturismul ca formă de turism durabil a apărut odată cu nevoia oamenilor de a se retrage în natură, de a vizita și cunoaște zonele naturale.

La baza ecoturismului stau patru elemente:

ecoturismul este bazat pe natură;

ecoturismul are un rol educativ;

noțiunea de călătorie dintr-o zonă în alta;

ecoturismul este condus de principiul conservarii.

Ecoturismul are de cele mai multe ori o dezvoltare în zonele natural relative nederanjate pentru studiu și relaxare,iar versiunea durabilă a turismului în ariile naturale,include în același timp și elemente ale turismului rural și cultural. El tinde să devină un segment de piață independent,iar sub influența acestuia stau următorii factori precum:

preferința călătorilor de a alege vacanțe cu tentă educativă,care să le îmbogățească existența;

fenomenul de îmbătrânire al populației;

dorința turiștilor de a evada în natură,de a fi activi și de a petrece mai mult timp cu familia și prietenii,etc.

Ecoturismul reprezintă de fapt cea mai valoroasa formă de manifestare a turismului durabil. Această formă de turism are ca scop principal conservarea mediului și pune accent pe educația turiștilor în ceea ce privește protejarea și conservarea mediului.

Ecoturismul este o formă de turism alternativ și trebuie să includă spre definire următoarele elemente:

– produsul are la bază natura și elementele sale;

– managementul ecologic în slujba unui impact minim;

– contribuție în conservare;

– contribuție la bunăstarea comunităților locale;

– educație ecologică (http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

O definiție preluată oficial în legislația din România, și care este destul de apropiată de cea de mai sus este: ecoturismul este o formă de turism în care principalul obiectiv este observarea și conștientizarea valorii naturii și a tradițiilor locale și care trebuie să îndeplinească următoarele condiții.( adoptată în OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului):

a) să contribuie la conservarea și protecția naturii;

b) să utilizeze resursele umane locale;

c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură – conștientizarea turiștilor și a

comunităților locale;

d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural și socio-cultural.

Ecoturismului în cadrul pieței turismului, acesta apărând ca o subpiață a turismului în arii naturale, având în același timp legături puternice cu turismul cultural și rural.

Fig. 2. Ecoturismul- formă de turism în cadrul pieței turistice

Sursa: adaptare după Cândea și Simon, 2006

Acest tip de turism poate să favorizeze o interacțiune între populația locală și turiști, ca și un interes real pentru protejarea zonelor naturale, nu numai în zonele receptoare, dar și în cele emițătoare.

Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a identificat principalele tendințe ale acestei forme de turism la nivel internațional:(http://www.toes.ca/assets/files/Ecoturism% 20Fact%20Sheet%20-%Global%5B1%5D.pdf).

începând din 1990, ecoturismul s-a dezvoltat cu 20-34% anual;

în 2004 ecoturismul s-a dezvoltat la nivel global de 3 ori mai mult decât industria globală a turismului;

piața internațională a turismului bazat pe natură se dezvoltă în prezent cu 10-12% anual;

piața turismului clasic în cadrul stațiunilor turistice s-a maturizat, iar creșterea sa va rămâne constantă. Spre deosebire de aceasta, turismul bazat pe experiențe

ecoturism, turism în natură, turism cultural – se află printre sectoarele care se pot dezvolta foarte repede în următoarele două decenii;

cea mai mare parte a expansiunii turismului se desfășoară în interiorul și în apropierea ariilor naturale;

turismul durabil ar putea să se dezvolte, ajungând la 25% din piața globală a turismului în următorii 6 ani.

În cadrul activităților ecoturistice pot fi incluse (http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf):

– tipuri de activități de aventură (de exemplu rafting, canoeing, turism ecvestru pe trasee prestabilite, schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate etc.);

– excursii / drumeții organizate cu ghid;

– tururi pentru observarea naturii (floră, faună);

– excursii de experimentare a activităților de conservare a naturii;

– excursii în comunitățile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea fermelor tradiționale, vizionarea de manifestări cultural tradiționale, consumul de produse alimentare tradiționale, achiziționarea de produse tradiționale non alimentare etc.).

Ecoturismul poate fi descris ca fiind o persoană cu:

Studii medii/superioare;

Iubitori de natură și buni aventurieri fiind interesați să cunoască lucruri noi despre diferite zone de cultură sau despre mediul înconjurător;

Să protejeze natura;

O stare de sănătate bună,având capacitatea de a depune efort fizic;

Varsta medie 35-54 ,variază în funcție de activitățile desfășurate și de alți factori cum ar fi costul călătoriei;

O situație materială peste medie.

CAPITOLUL 2

Analiza potențialului turistic al PN Grădiștea Muncelului-Cioclovina

2.1. Limite și zonare internă

Limitele geografice ale parcului și suprafața totală a Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina este de 38.184 ha,iar odată cu declararea siturilor Natura 2000, suprafața totală a zonei administrate este de 39.818 ha.

Limitele Parcului Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina: (http://www.gradiste.ro/management.html)

Limita nordică. Începe din șaua Poarta Scârnii 1554 m și vizează spre vest interfluviul dintre Râul Grădiște și Râul Sibișel, până în Vf. Prisaca 1216 m, acesta trecând prin cota 1604,5 m, Culmea Godeanului 1620,4 m, Vf. Godeanu 1656,2 m, Culmea Muncelului 1563,7 m, Culmea Ulmului 1231 m, Cioaca Ulmului, Poiana Hafia, Vf. Groape 1283,5 m, Dealul Izvoarele 1233 m ș i Vf. Brusturelu 1229 m. Din Vf. Prisaca 1219 m, iar limita coboară prin Dâlma Cireșului în nordul localității Costești, la podul peste Râul Grădiște.

Limita vestică. Începe din localitatea Costești, de la podul peste Râul Grădiște, urmărind în amonte malul stâng al râului Orăștie / Grădiștea până la confluența cu pârâul Vinții și continuă în amonte pe acesta până la confluența cu pârâul Poienii. De la confluență urmărește amonte malul stâng al pârâului Poienii, pe la est de Muchia Fetei până în Vf. Chicera / Chicioara 775,1 m, de unde intră pe interfluviul principal d intre valea Făieragului și Valea Luncanilor, trece peste Dealul Merișorului 781 m, Vf. Văgău 781,2 m, Dealul Prihodiște, până în Vf. Scaiului 948 m, d in care coboară pe o culme secundară la confluența de sub obârșia pârâului Scaiului. Limita urmărește în aval pârâul Scaiului până la confluența cu Valea Luncanilor, apoi continuă în amonte pe Valea Luncanilor până la confluența cu V. Morii / Pr. Cioclovina. De la confluență în amonte, V. Luncanilor este denumită V. Vânătorului. Urmărește în amonte malul stâng al V. Vânătorului până la confluența situată la NNV de Vf. Lăuțu 910 m și urcă în acesta pe o culme secundară, în continuare limita coboară spre SSE, pe o culme secundară, în pârâul Văratecu, pe care îl urmează în aval până la confluența cu Valea Dreptu. Urmărește în amonte Valea Dreptu circa 1,3 km până la limita pădurii ș i urcă în Vf. Măgura 803,6 m, trecând prin cota 616 m. Din vârful Măgura limita coboară prin Dealul Coroi 678 m în valea Ohaba, la confluența acesteia cu pârâul care iese din Peștera Șura Mare și urmărește în aval pârâul Ohaba până la confluența cu pârâul Șipotele. De la confluență limita continuă în amonte pe pârâul Șipotele circa 900 m, până în vestul cătunului Șipoteni ocolind pe la vest și sud peșterile d in valea Șipotele și Cascadei, după care urcă în versantul stâng al pârâului Șipotele prin Dumbrava și cota 662 m. De aici se orientează spre S, prin Vf. Muncelu Mare 944,2 m, pe la partea superioară a abruptului, iar de la extremitatea sudică a acestuia coboară în valea Strei, în partea de N a localității Petros, pe culmea secundară între bornele s ilvice 4 și 5. În continuare limita traversează Streiul și urcă pe o culme secundară pe interfluviul dintre Strei și Pârâul lui Balmoș. Urmează spre S acest interfluviu și coboară în localitatea Crivad ia la podul peste Pârâul lui Balmoș.

Limita sudică. O constituie drumul național DN 66 Simeria – Petroșani, din localitatea Crivad ia, prin pasul Merișor-Bănița 752 m, până la intersecția cu drumul vic inal Peștera-Jupâneasa de pe partea stângă a DN 66.

Limita estică. Începe din DN 66 și urmărește drumul vicinal Peștera-Jupâneasa până în cătunul Jupâneasa, la podul peste valea Jupâneasa, apoi urcă spre V în cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice Jigoreasa și Jupâneasa, pe care o urmează spre N prin cota 951 m, Dealul Dâlmoș 1085 m., Vf. La Zapoje 1223,9 m, Vf. Jigoru Mare 1498,7 m, Vf. Muntelui 1451,5 m, până în Vf. Capul Muntelui 1377 m. În continuare limita coboară pe o culme secundară la confluența văii Streiului cu pr. Pravăț, urcă în amonte pe malul stâng al văii Streiului până la confluența cu Valea Scorțarului, pe care o urmează în amonte până în șaua de sub Vf. Steaua Mare 1730,2 m, îș i menține apoi direcția spre N, pe interfluviul principal dintre V. Strei și V. Grădiște, pe culmea Steaua și trece prin cotele 1674 m, 1665 m, 1659 m, 1631,5 m, până în șaua Poarta Scârnii 1554 m (figura 2.1).

Fig.2.1: Limitele parcului și zonarea internă

Sursa: http://www.gradiste.ro/management.html

Zonarea internă a Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina: (http://www.gradiste.ro/management.html)

Zonarea internă a PNGM-C s-a făcut în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările și completările ulterioare, corelată cu Ordinul Ministrului 552/2003, prin definirea și delimitarea, după caz, a zonei de protecție strictă, zonei de protecție integrală, sup.= 8181,7 ha, zonei de management durabil, sup.= 29778 ha și a zonei de dezvoltare durabilă a activităților umane, sup.= 224,3 ha.

Zona de protecție strictă

Peștera Șura Mare, zona aflată în amonte de Baldachine

Peștera din Valea Călianului / P. din Valea Stânii

Peștera Cioclovina Uscată, exceptând sectorul dintre intrarea artificială și cea naturală

Zona de protecție integrală (figura 2.2)

Fig.2.2: Zonele de protecție integrală – SCI

Sursa: http://www.gradiste.ro/management.html

Șura Mare-Cioclovina-Piatra Roșie

Limita sudică: – de la Vf. Tăul Negru limita urmărește Culmea Blidarului înspre

Vest și coboară pe pârâul Șipoțel până la intersecția cu culmea Bordului.

Limita vestică: – coboară pe drumul de acces la cetate până în pr. Roșia.

Limita nordică: – traversează pajiștea Dl. Padeșului și urcă în drumul de pe culmea Federului pe care îl urmează până la intersecția cu culmea Dealul Robului.

Limita estică: – de la Vf. Porumbelul Mare până la culmea ce separă

bazinele hidrografice V. Ponorului de bazinul V. Streiului, prin Vf. Porumbelul

Mic, Vf. Paltina, Culmea Paltinei, Vf. Bulzului, Culmea Lolei, Vf. Tăul Negru.

1.Rezervații și monumente ale naturii:

Complexul carstic Ponorici- Cioclovina cu cele două peșteri “Ponorâci-Cioclovina cu Apă” și “Cioclovina Uscată”;

Peștera din Valea Călianu;

Peștera Șura Mare.

2.Căi de acces: -Drum public nemodernizat Boșorod – Luncani și apoi pe drumul forestier de pe V. Luncani și Pr. Cioclovina;

– Drum public modernizat din DN 66 spre Ponor-Ohaba Ponor și apoi pe D.F. pe Ponor Ponorici;

– D.F. Valea lui Ion.

Cheile Crivadiei-Comărnicel-Perete

Limita sudică: – pe Valea Cerbului până la intersecția cu DN 66, traversează

pajiștea spre vest până în acest vârf, după care coboară pe culme spre sud.

Limita vestică:- începe de la DN 66, pe culmea de pe pajiștea Crivadiei.

Limita nordică: – traversează limita dintre OS Pui și OS Petroșani, după care se continuă în OS Petroșani.

Limita estică: – se situează în O.S. Petroșani, UP I Bănița și coboară pe

pr. Purcarului.

1.Rezervații și monumente ale naturii: Cheile Crivadiei

2.Căi de acces – D.F. V. Jghiabului care pleacă din loc. Crivadia de la intersecția cu DN66; din DN66, Dealul Băniței, pe DF Valea Purcarului, cu ramificație pe Valea Gura Teii.

Complexul carstic Răchițeaua – Tecuri

Limita sudică: – începe de la intersecția Culmea Dealul Poienii cu Culmea

Tecane, se îndreaptă spre sud-vest urmărind Culmea Dealul Poienii.

Limita vestică: – UP I Stânga Strei, OS Pui, se îndreaptă înspre nord pe marginea fondului forestier.

Limita nordică: – Valea Dealul Poienii

Limita estică: – Culmea Dâlma Urzicari, Culmea Dealul Poienii care se suprapune, continuându-se spre sud până la intersecția cu Culmea Tecane.

Rezervații și monumente ale naturii: Avenul Ponorul Răchițeaua;

Peștera Tecuri;

Peștera Sifonului de la Șipot.

Căi de acces – D.F. V. Streiului; D.F. Valea Jgheabului.

Dealul și Peștera Bolii

Limita sudică: – DN66 Simeria-Petroșani de la intersecția cu V. Jupâneasa se

continuă spre vest pe la poalele Dl. Bolii și în amonte pe V. Jigoreasa până la

cotitura bruscă a V. Jigoreasa spre nord.

Limita vestică: – pe culmea secundară din V. Jigoreasa cu orientare generală

nord-estică, UP I Bănița, O.S. Petroșani.

Limita nordică: – Limita fondului forestier

Limita estică: – pe V. Jupâneasa până în DN 66.

1.Rezervații și monumente ale naturii: Peștera Bolii

2. Căi de acces – din DN 66 pe D.F. V. Jupâneasa și D.F. V. Jigoreasa.

Costești – Cetățuia – Blidaru

Limita sudică: – Valea Făeragului,Valea Merișorului,

Limita vestică: – Vf. Văgău

Limita nordică: – în aval pe Valea Poienii și Valea Vinții până la confluența cu Valea Grădiștei.

Limita estică: – din Valea Vinții, până la podul de pe Valea Grădiștei, se continuă în amonte pe Valea Grădiștei, până la confluența cu Valea Chiștioarei, urcă pe Valea Chiștioarei.

1.Căi de acces – din drumul județean de pe V. Grădiștei pe V. Făeragului.

Cetate Fețele Albe

Limite: O.S. Grădiște.

1.Căi de acces – D.J. De pe V. Grădiștei și D.F. Vl. Albă.

Sarmizegetusa Regia

Limite: O.S. Grădiște.

1.Rezervații și monumente ale naturii: Codrii seculari

2. Căi de acces: Drumul județean de pe V. Grădiștei.

Pășunea Jigoru – Vf. Muntelui

Limite: include pășunea de pe muntele Jigoru Mare pe limita fondului forestier, urcă pe culme în Vf. Muntelui și se continuă pe Culmea Jigorului.

1. Căi de acces – D.F. de pe V. Galbena, D.F. de pe V. Taia, D.F. de pe V. Roșia,

D.F. de pe V. Streiului.

Codrii seculari Tâmpu

Limite: zona cuprinde arboretele naturale din bazinetul Tâmpu.

1.Căi de acces: DJ de pe V. Grădiștei și apoi pe D.F. de pe V. Tâmpului.

Codrii seculari Valea Mică

Limite: zona cuprinde arboretele naturale din bazinetul V. Mică,

1.Căi de acces: din DJ de pe V. Grădiștei pe DF de pe Valea Mică.

Codrii seculari Porumbelu – Râgla

Limite: zona cuprinde arboretele naturale din U.P.I Dreapta Strei

1.Căi de acces: DF de pe V. Streiului și Pr. Răchițele

Punctul fosilifer Ohaba Ponor

Limite: se află situat pe teritoriul administrativ al comunei Pui, satul Ohaba Ponor,

1.Căi de acces : accesul în această zonă se face pe drumul județean Ponor –

Ohaba Ponor.

2.2. Potențialul turistic natural -descrierea mediului biotic și abiotic

Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră), inclusiv caracteristici modificate sau amenajări ale acestora.

Potențialul turistic natural este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de cadrul natural al unui spațiu: unități, tipuri și forme de relief; tipuri și subtipuri climatice; ape de suprafață și subterane; etaje de vegetație sau asociații vegetale – incluzând și modificările produse de intervențiile antropice – care prin valoarea lor educativă, cognitivă, estetică, curativă și atractivitatea lor justifică deplasări de populație pentru vizitare și conduc la amenajări de ordin turistic. De cele mai multe ori, componenetele cadrului natural au un rol predominant în determinarea potențialului turistic al unui teritoriu,dar și în a dezvoltării industriei turistice. ( Grigore M., 1975).

Potențialul turistic natural se clasifică printr-o mare diversitate genetică, dimensională, fizionomică, calitativă a componentelor. În general, potențialul turistic natural formează, prin componentele sale, suportul material și mediul ambiental al tuturor activităților turistice ( tabelul 2.1).

Atractivitatea cadrului natural este dată de trăsăturile care individualizează componentele acestuia și poate fi definită, în principal, prin: ( Cândea et al, 2003).

valoarea peisagistică a unităților de relief existente în teritoriu;

varietatea deosebită a tipurilor genetice și a formelor de relief;

calitățile terapeutice, relaxante ale unor factori climatici, care se identifică prin tipurile de bioclimat;

calitatea, repartiția și densitatea elementelor componente ale hidrosferei;

biodiversitatea floristică și faunistică – care poate oferi elemente de cunoaștere științifică și ecologică, dar poate avea și valoare estetică, cinegetică, piscicolă etc.

Toate componentele cadrului natural se pot individualiza pe baza unor parametri calitativi și cantitativi, care ne dau valoarea turistică a respectivelor componente.

Tabelul 2.1. Alcătuirea potențialului turistic natural

Sursa: adaptare după Cândea și Simon, 2006

Vegetația

În PNGM-C vegetația este predominantă în general de fitocenozele lemnoase,respectiv făgetele pure montane, urmate de făgetele pure de dealuri. În aceste locuri se mai întâlnesc molidișuri pure, amestecuri de molid, brad și fag, făgete amestecate,gorunete și altele asemenea. Limita superioară a pădurii se situează în general la 1400-1500 m altitudine.

În urma defrișării pădurilor în timp, s-au instalat pajiști secundare, care ocupă o suprafață însemnată. Influența submediteraneană a determinat instalarea unor șibliacuri pe stâncăriile calcaroase de la altitud ini joase. Interesante sunt și tufărișurile de liliac – Syringa vulgaris, mojdrean – Fraxinus ornus și Sorbus borbasii, grupate în asociația Asplenio-Syringetum vulgaris, întâlnită în chei, ca de exemplu Cheile Crivadiei (tabelul 2.2)

(http://www.gradiste.ro/management.html).

Tabelul 2.2 Tipuri de păduri pe tipuri de habitate

Sursa:http://www.gradiste.ro/management.html

Flora

Condițiile climatice au favorizat dezvoltarea și apariția în timp a florei și vegetației specifice,variate. Prin urmare, flora și vegetația este etajată în funcție de condițiile de mediu, un rol hotărâtor avându-l desfășurarea reliefului pe o scară altitudinală extinsă, cca. 1270 m diferență de nivel.

PN Grădiștea Muncelului-Cioclovina este situat în zona nemorală, având o însemnată valoare floristică.Dintre speciile endemice întâlnite aici, menționăm: cimbrișorul – Thymus comosus,crucea-voinicului – Hepatica transsilvanica, brusturul negru – Symphytum cordatum și Sorbus borbasii.

Fauna

Fauna din PNGM-C este foarte puțin studiată. Dintre vertebrate, reptilele, amfibienii și chiropterele sunt grupurile cele mai cunoscute,iar nevertebratele s-au rezumat în principal la studiul lepidopterelor, coleopterelor și al ortopterelor.

Fauna acvatică reprezintă un număr mare de nevertebrate și pești. Din ultima categorie amintim: păstrăvul – Salmo trutta, lipanul -Thymallus thymallus, cleanul – Leuciscus Păsările sunt bine reprezentate prin categoria răpitoarelor de zi sau noapte: uliul porumbar – Accipiter nisus, acvila mică – Hieraaetus pennatus, șorecarul comun – Buteo buteo, vânturelul roșu – Falco tinnunculus, șoimul călător – Falco peregrinus.leuciscus, zglăvoaca – Cottus gobio și boișteanul – Phoxinus phoxinus.

Mamiferele carnivore existente în parc sunt reprezentate atât prin specii de talie mare, cum ar fi ursul brun – Ursus arctos, lupul – Canis lupus și râsul – Lynx lynx,cât și prin speciile de talie mică cum ar fi : vulpea – Vulpes vulpes, jderul – Martes martes, specii de importanță națională, respectiv comunitară, care necesită măsuri de management, pisica sălbatică – Felis silvestris strict protejată de directiva și ordonanța mai sus menționate.

Rețeaua Natura 2000 include cele mai importante arii protejate pentru protecția animalelor, plantelor și habitatelor vulnerabile din Europa.

Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina se suprapune peste 2 situri Natura 2000, cu regim provizoriu de arii speciale de conservare, conform Ordinului nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrant ă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România: (http://www.gradiste.ro/management.html/).

ROSPA0045, arie de protecție specială avifaunistică cu o suprafață de 38.060 ha, declarat prin H.G. nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. Cele mai importante habitate ale sitului din punct de vedere ornitologic sunt pădurile întinse de fag și de amestec.

ROSCI0087, sit de importanță comunitară cu o suprafață de 39.818 ha declarat prin O.M. nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Potențialul turistic antropic- aspecte socio-economice și culturale

În PN „Grădiștea Muncelului-Cioclovina” se găsesc numeroase monumente istorice și situri arheologice,aparținând civilizației dacice și nu numai. În tabelul nr. 3 sunt prezentate principalele monumente istorice și situri arheologice. În această zonă au fost localizate 5 din cele 6 cetăți care compun sistemul de fortificații din jurul capitalei politice, culturale și religioase a Daciei – Sarmizegetusa Regia – cetatea de scaun a regilor daci.

Tabelul 2.3 Principalele monumente istorice și situri arheologice

Sursa:http://www.gradiste.ro/management.html

PNGM-C cuprinde unele obiective istorice deosebit de importante,datând din alte epoci istorice.Dintre care,enumerăm: nivelurile de locuire musteriană, din peșteri precum cele de la Cioclovina și de la Ohaba-Ponor – Bordu Mare,iar pentru evul mediu menționăm turnul Crivadia.Aceste obiective conferă parcului o deosebită importanță istorică și culturală de nivel național,cât si internațional. Componentele potențialului care stau la baza întregii metodologii pentru realizarea punctajelor valorice, sumt reprezentate în tabelul cu nr. 4:

Tabelul 2.4. Potentialul turistic

Sursa: Melinda.C, et al, 2003

CAPITOLUL 3

Amenajarea ecoturistică a Parcului Natural Grădiștea Muncelului

3.1. Baza tehnico-materială turistică

Arii protejate

Conform O.U.G. nr. 57/2007, aria naturală protejată este definită ca „zona terestră, acvatică și/sau subterană în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecție și conservare, stabilit conform prevederilor legale” ( http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

Următoarelor categorii de arii naturale protejate sunt:

a) de interes național: rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale;

b) de interes internațional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanță internațională, rezervații ale biosferei;

c) de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanță comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistică;

d) de interes județean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale, după caz. În România există 28 de arii naturale protejate majore de interes național, și anume: Rezervația Biosferei Delta Dunării, 13 parcuri naționale și 14 parcuri naturale (vezi figura 3.1 ).

Fig. 3.1: Parcuri naționale,naturale și rezervații ale biosferei pe bioregiuni

Sursa: http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

Structurile turistice de cazare constituie componenta cea mai importantă a bazei tehnicomateriale specifice, întrucât răspunde uneia dintre necesitățile fundamentale ale turistului, și anume odihna, înnoptarea.

În decursul timpului au fost contruite diverse tipuri de unități de cazare, atât în interiorul ariilor, cât și la marginea sau în apropierea acestora. Atât numărul, cât și tipul unităților de cazare din ariile protejate variază considerabil. Chiar dacă anumite arii protejate nu dispun de un număr suficient de unități de cazare (de exemplu Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina ), totuși în majoritatea cazurilor acest lucru este compensat de unitățile de cazare situate în imediata vecinătate a ariilor protejate (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1. Unități de cazare în cadrul și în apropierea ariilor protejate

Sursa: http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

Fig.3.2: Analiza comparativă între ariile protejate din apropierea parcului Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina

Din analiza acestui grafic reiese că cel mai mare număr al unității de cazare din ariile protejate se află în Porțile de fier și în Geoparcul Dinozaurilor din țara Hațegului.Atât în cadrul Parcului Natural Porțile de Fier,cât și în Geoparcul Dinozaurilor există multe pensiuni, hoteluri și cabane care pot asigura cazare si masă. De aceea numarul de cazare în aceste areale este foarte mare. Turiștii care aleg să viziteze Porțile de Fier pot vizita Mănăstirea Sf.Ana, Muzeul Porțile de Fier și Cazanele Dunării. De asemenea pot face și o plimbare cu barca sau vaporul vizitând statuia lui Decebal, placa Tabula Traiana și Mănăstirea Mraconia (figura 3.3.). În cadrul Geoparcului Dinozaurilor turiștii aleg să viziteze: Dinozaurii și Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru (figura 3.4.). Deși Defileul Jiului,Retezat și Grădiștea Muncelului Cioclovina sunt destul de vizitate, în cadrul acestor arii protejate numarul de cazare este mai scazut. Deoarece cazările sunt situate mai departe de aceste areale.

Cazanele Dunării Tabula lui Traian

http://www.pnportiledefier.ro/cazan6_mare.jpg http://www.decebalusrex.ro/uploads/files/58531542.jpg

Mănăstirea Mraconia

https://ortodoxiatinerilor.ro/images/stories/galerii/2012/Manastirea%20Mraconia/P1410725.JPG

Fig. 3.3. Principalele atracții turistice din PN Porțile de Fier

Fig. 3.4. ”Dinozauri” în zona Țării Hațeg și Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru

De asemenea un rol deosebit, în cadrul infrastructurii turistice a parcurilor naționale și naturale îl au și centrele de vizitare și punctele de informare. Infrastructura de vizitare și informare are un rol deosebit de important în promovarea obiectivelor de management ale ariei naturale protejate și pentru conștientizarea de către publicul larg a măsurilor de conservare a habitatelor naturale în contextul gestionării durabile a resurselor naturale. În general, o clădire care are rolul de centru de vizitare cuprinde spații expoziționale, punct de informare turistică, sala de conferințe, birourile administrației parcului și spații de cazare ( tabelul 2).

Tabelul 3.2 Centrele de vizitare și punctele de informare din cadrul parcurilor naționale și naturale

Sursa: http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

În cadrul parcului natural Grădiștea Muncelului- Cioclovina centrele de vizitare și puctele de informare sunt slab dezvoltate.

3.2. Impactul amenajărilor turistice asupra dinamicii circulației turistice

În cadrul procesului de valorificare turistică a ariilor protejate un rol important îl joacă infrastructura specifică de acces (drumuri, poteci, trasee amenajate). Accesul în interiorul parcului se poate realiza, în funcție de configurația terenului cu variate mijloace, incluzând: mersul pe jos, vehicule private, biciclete, mijloace de transport pe cablu etc .

După cum se poate observa din datele centralizate din tabelul cu nr.3, în majoritatea parcurilor naționale și naturale din România au fost create rețele de trasee turistice, în mare parte omologate sau în curs de omologare. Cele mai multe trasee sunt de drumeție, dar au fost amenajate și trasee cicloturistice sau trasee pe apă (în parcurile constituite în zone umede). În majoritatea cazurilor de administrarea traseelor turistice se ocupă Consiliile Județene, administrațiile parcurilor sau serviciile publice de salvamont. Se apreciază totuși că accesibilitatea internă în parcurile naturale și naționale este redusă (trasee în stare proastă) și că ar trebui îmbunătățită (nu atât cantitativ, cât mai ales calitativ), ținând cont de nevoile de conservare, de nevoile de dezvoltare locală și de calitatea experienței turistice. De exemplu, Parcul Natural Gradistea Muncelului beneficiază de existența unor obiective culturale de importanță internațională (cetățile dacice), înscrise pe lista monumentelor UNESCO, dar care nu sunt valorificate din punct de vedere turistic ( http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

Tabelul 3.3 Trasee turistice în cadrul parcurilor naționale și naturale din România

Sursa: http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

Ariile protejate din România au reprezentat o motivație importantă de călătorie pentru numeroși turiști rezidenți și străini, cu precădere din țările central europene. În prezent, atât timp cât nu există un sistem de taxare a turiștilor la intrarea în cadrul parcurilor, nu există o evidență a numărului de vizitatori, acesta putând fi doar estimat (tabelul 4).

Deși numărul estimat de vizitatori în cadrul parcurilor naturale și naționale este destul de mare, totuși trebuie avut în vedere faptul că doar o mică parte din aceștia au ca motivație practicarea ecoturismului. Pentru parcurile situate în zona montană o importanță aparte o au refugiile turistice și locurile de campare amenajate, structuri deficitare în majoritatea acestor areale. Amenajarea de locuri de campare a devenit o prioritate în cadrul majorității parcurilor, deoarece această formă de cazare este adaptată unui număr destul de mare turiști români, iar lipsa unor astfel spații organizate poate fi dăunătoare pentru mediul înconjurător.

Tabelul 3.4 Estimarea numărului de vizitatori din cadrul ariilor protejate majore din vecinătatea Parcului Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina

Sursa: http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

O altă formă de cazare de mare importanță pentru zonele naturale, ce ar putea fi integrată în cadrul programelor ecoturistice o reprezintă cabanele de vânătoare 2 (223 la nivel național). RNP a dezvoltat această rețea de cabane pentru susținerea turismului de vânătoare. Dintre acestea unele cabane au un nivel de confort surprinzător de ridicat, fiind utilizate pentru vizitele de protocol și constituie un important potențial pentru dezvoltarea ecoturismului.

Realizarea unor parteneriate cu tur-operatorii de nișă ar contribui în mare măsură la succesul acestor programe tematice. În tabelul nr. 5 sunt prezentate activitățile ecoturistice existente și pretabile (ce se pot dezvolta în viitor) pentru ariile protejate majore din România.

Tabelul 3.5 Activități și atracții existente și pretabile în parcurile și rezervațiile naturale

Existent

Prestabil

Sursa: http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

Un alt tip de amenajare turistică care atrage turiști îl reprezintă endo-carstul, și anume peșterile.

Peșterile mai sunt numite și „palate” subterane care pot participa mereu cu măreția templelor create de mâna omului. Ele apar în zonele calcaroase ca forme endocarstice, care au generat speoturismul. Acestea sunt forme carstice foarte căutate de turiști, datorită atractivității determinate de forma deosebită a golului subteran, de prezența speleotermelor, a depozitelor de gheață fosilă și de prezența unor picturi rupestre (fig. nr. 3, tabel nr. 6).

Amenajarea unor peșteri cu potențial turistic– majoritatea acestora sunt situate în interiorul unor parcuri naționale și naturale precum : Peștera Ponicova – PN Porțile de Fier, peștera și Complexul Carstic Ponoarele și Galeria Posăcului din peștera Topolnița – Parcul Natural Geoparcul Platoul Mehedinți). De asemenea o valoare științifică și estetică o reprezintă peșterile cu gheață, care au cantități mari de gheață, datorită existenței unor condiții topoclimatice și particularități morfologice deosebite ale unor peșteri,de exemplu : Peștera Borțig (lângă Cetățile Ponorului) .

Fig. 3.4. Peșteri din România

Sursa:http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/oct/29_12_53_5315_PATRIMONIUL_TURISTIC_AL_ROMANIEI_ANUL_III_BOGAN.pdf

România prezintă un important potențial speologic, peste 10.900 peșteri se află în țara noastră . Unele peșteri din țara noastră sunt considerate adevărate complexe carstice subterane, cu râuri și cascade, de exemplu : Topolnița, Cetățile Ponorului, Comarnic etc. , cu sisteme dezvoltate pe mai multe nivele.

Tabel 3.6 Potențialul speoturistic al României

Sursa:http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/oct/29_12_53_5315_PATRIMONIUL_TURISTIC_AL_ROMANIEI_ANUL_III_BOGAN.pdf

Legendă:

*** -potențial de atractivitate deosebit +++ – potențial de poziție favorabil

** -potențial de atractivitate mediu ++ – potențial de poziție satisfăcător

* – potențial de atractivitate limitat + – potențial de poziție nefavorabil

O parte din peșterile din România sunt declarate pe plan național monumente ale naturii sau rezervații speologice, precum : Peștera Topolnița, Tăușoarelor, Scărișoara, Cetățile Ponorului, Urșilor etc.

3.3 Forme de turism și segmentare turistică

Turismul, ca modalitate de valorificare a potențialului turistic și ca fenomen în continuă mișcare, se clasifică în trei faze (Cândea și Simion, 2006):

Punctul de plecare de la reședință spre zona turistică preferată;

petrecerea timpului liber disponibil la destinația turistică;

întoarcerea la activitățile cotidiene,care marchează închiderea circuitului.

Segmentul spațio-temporal este important,deoarece în cadrul acestuia se produce,în mod nemijlocit,impactul turist – obiectul și scopul deplasării sale,cu influențe reciproce. Modalitatea de a petrece timpul liber la destinația turistică preferată poate fi analizată din mai multe unghiuri, și anume: se pot analiza categoriile diferite de turism ( tipuri și forme) și o serie de criterii de abordare a acestui aspect.

3.3.1. Forme de turism

Formele de turism sunt propii tuturor tipurilor de resurse, deținând ponderi diferite în cadrul fiecăreia. Acestea se află într-o continuă evoluție, datorită schimbărilor motivațiilor și a cerințelor provenite din partea anumitor segmente.

Clasificarea formelor de turism, în funcție de numeroase criterii:

Motivația deplasării

În acest criteriu se disting următoarele tipuri de turism:

– un turism balneoclimateric, fiind favorizat de prezența unor factori naturali de cură (climatici sau hidrologici);

– un turism de recreere, este determinat de polarizarea turiștilor de către componentele cadrului natural;

– un turism cultural, este remarcat prin obiective de origine antropică și se remarcă prin mobilitate, dinamism și un grad mare de dispersie;

– un turism complex, îmbină cele trei categorii amintite mai sus și este stimulat de existența unei oferte turistice de mare valoare și diversitate.

Proveniența turiștilor

Există un turism intern, fiind practicat de turiștii autohtoni,în interiorul teritoriului național sau un turism internațional,acesta incluzând turiștii proveniți din alte țări,având ca destinație România,motivații diferite și alte areale turistice preferate;

Modalitatea de organizare

Există :

un turism neorganizat, individual sau de grup restrâns,

turism organizat, de grup,serviciile unei firme de intermediere

turism semiorganizat, este o combinație dintre cele două,

Regimul circulației turistice

Acesta se desfășoară continuu pe tot parcusul anului,fiind caracteristic stațiunilor balneoturistice cu un regim permanent de funcționare sau un regim discontinuu sau sezonier, fiind:

legat de practicarea unor anumite activități,cum ar fi condițiile naturale climatice,caracteristic fiind turismul estival.

legat de destinațiile litoral-maritime sau turismul de practicare a unor sporturi de iarnă, dependente de stratul de zăpadă.

Durata sejurului

Acest criteriu se clasifică în trei mari categorii:

Turism de sejur de lungă durată – stațiunile balneoturistice, caracterizate prin durate ale sejurului între 20-30 de zile și chiar mai mult;

Turism de durată medie – sejurul este cuprins între 10-20 de zile ,fiind legat tot de stațiunile balneoturistice,în special a celor climaterice montane și marine;

Turism de scurtă durată – acest tip de turism este cuprins pe 2-3 zile,la distanțe mici si medii,și poate fi practicat deseori la sfârșit de săptămână ( turism de weekend).

Gradul de mobilitate,criteriul structurii de vârstă,criteriul distanței parcuse de la reședință până la destinația turistică.

Principalele criterii de clasificare:

zonele de origine sau de proveniență a turiștilor;

modul de desfășurare (turism organizat,turism liber);

numărul de turiști participanți (individual sau de grup);

durata sejurului (sejur scurt,mediu,lung);

sezonalitatea (continuu,discontinuu);

transportul folosit (rutier,feroviar,aerian);

vârsta și structuraa socială a turiștilor (turism pentru tineret,vârstnici);

situația și veniturile turiștilor (turism de lux sau de masă).

3.3.2. Profilul ecoturistului

Ecoturismul a câștigat în ultima vreme foarte mulți adepți. Turiștii care iubesc natura în forma ei nemodificată caută aceste locuri tocmai pentru valoarea lor ecologică, estetică și peisagistică,fără nicio ezitare (fig.3.4.).

Fig. 3.5. Importanța unor strategii de dezvoltare a ecoturismului

Sursa: http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_

faza1pdf

În unele organizații internaționale se stabilesc principalele coordonate de exploatare în timp și spațiu a acestor resurse naturale. Câștigul acestor organizații implicate în domeniul ecoturismului se poate îndrepta către următoarele direcții:

Cercetare și consultanță;

Acordarea de atestate, elaborarea de ghiduri;

Obținerea unor rezultate pozitive de către firmele de profil prin aducerea de fonduri pentru conservarea biodiversității;

Consultanță;

Educarea consumatorilor și a prestatorilor;

Implementarea unor politici sectoriale;

Dezvoltarea strategiei de management și marketing.

Conform literaturii de specialitate, ecoturiștii pot fi descriși ca fiind o persoană:

cu studii medii/ superioare;

iubitori de natură, și cu un simț dezvoltat al aventurii, interesați să cunoască lucruri noi despre cultura diferitelor zone sau despre mediul înconjurător și să ia parte la experiențe inedite;

să protejeze natura;

vârsta medie între 35-54 ani, variază în funcție de activitățile desfășurate și de alți factori cum ar fi costul călătoriei;

sexul – 50% femei și 50% bărbați, s-au realizat diferențe clare în funcție de tipul activității desfășurate (țara noastră are o proporție mai mare a bărbaților );

cu o stare de sănătate bună, având posibilitatea de a depune efort fizic; principalele motivații ale călătoriilor sunt: observarea peisajelor, observarea naturii sălbatice și realizarea de drumeții.

În special, un ecoturism este destinat turiștilor cu un nivel mediu al veniturilor spre ridicat, și cu o cultură orientată spre cunoașterea naturii, care tinde să practice un mod sănătos de viață. Unii turiștii au devenit foarte atenți la cheltuielile lor, iar prețurile serviciilor turistice este principala variabilă în alegerile consumatorilor. Pentru a-și reface sănătatea, în prezent orice turist are nevoie de o calitate mai bună a mediului în care a ales să-și petreacă vacanța: aer proaspăt, ape și locuri nepoluate, peisaje frumoase etc. De asemenea, turiștii au început să aprecieze din ce în ce mai mult sejururile în locuri în care resursele naturale sunt protejate într-un mod instituționalizat (http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

CAPITOLUL 4

Modele de management și dezvoltare ecoturistică a Parcului Natural Grădiștea Muncelului

Analiza diagnostic de tip SWOT a situației curente

Acest tip de analiză este utilizat pe scară largă ca și fond contextual pentru realizarea strategiilor în turism și nu numai. Pentru evaluarea situației curente efectuată pe cele 4 paliere se au în vedere toate informațiile legate de potențialul turistic al formei de ecoturism care se poate desfășura cu sucess în aria protejată supusă studiului.

Așa cum a fost realizată strategia pentru ecoturism la nivel național s-au avut în vedere mai multe obiective care au vizat: Cadru instituțional și asociativ, Infrastructură turistică și amenajarea teritoriului, Educație și conștientizare, Dezvoltarea resurselor umane, Dezvoltarea afacerilor și dezvoltare locală, Conservarea și protejarea naturii, Marketing și promovare. Orice obiectiv este conectat la o serie de acțiuni care reprezintă legătura fundamentală dintre planificare și implementare și ghidează punerea în practică a strategiilor. Sistemul de monitorizare a rezultatelor este necesar pentru a măsura succesul strategiei de dezvoltare a ecoturismului și impactul acesteia la nivel local, regional și național (figura 1), ( http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

Fig. 4.1: Schema strategiei de ecoturism la nivel național

Sursa: http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

Tabelul 4.1 Analiza Swot a Parcului Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina

Sursa: http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

Propuneri și acțiuni de îmbunătățire

Managementul parcului natural urmărește menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversității habitatelor și peisajului, promovând păstrarea folosințelor tradiționale ale terenurilor, încurajarea și consolidarea activităților, practicilor și culturii tradiționale ale populației locale. De asemenea, oferă publicului posibilități de recreere și turism și se încurajează activitățile științifice și educaționale. (http://www.gradiste.ro/management.html).

Acțiuni de îmbunătățire pentru PNGM-C :

creșterea sau păstrarea cel puțin la nivelul actual al animalor și plantelor sălbatice din Parcul Natural Grădiștea Muncelului- Cioclovina;

menținerea habitatelor din zonele cu protecție specială în starea lor naturală sau cât mai aproape de aceasta;

menținerea peisajului și mediului pentru conservarea caracteristicilor de geologice, geomorfologice și a frumuseții peisajului;

promovarea valorilor culturale, activităților și tradițiilor, pentru a crește valoarea zonei și a parcului;

avansarea unui turism care să aducă venituri și care să unească valorile naturale, culturale și tradiționale ale zonei, în circuitul turistic național și internațional;

punerea în valoare a altor obiective naturale situate în interiorul destinațiilor ecoturistice;

valorificarea turistică a unor obiective culturale de valoare internațională situate în interiorul destinațiilor cu potențial ecoturistic (de exemplu cetățile dacice din Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina).

întreținerea și îmbunătățirea habitatelor existente, precum și supravegherea populațiilor;

aranjarea recoltelor de plante, fructe, ciuperci în habitatele de interes comunitar prioritare;

a pune în ordine pășunatul și păstrarea animalelor domestice prin verificare;

împiedicarea/oprirea arderii vegetației;

ocolirea perturbării liniștii pentru unele specii de mamifere;

oprirea practicării sporturilor echipate cu motor, cum ar fi: ATV-uri, motociclete sau mașini de teren pe drumurile forestiere;

lupta braconajului;

Infrastructura de vizitare și informare – trebuie să fie preponderent simplă, cu respectarea necesităților de bază, a minimului de confort și siguranță. În proiectarea infrastructurii trebuie să se țină cont de contextul local, mai degrabă decât de promovarea unor soluții generale.

Astfel de eforturi ar trebui să includă:

amenajarea unor centre de vizitare- aici trebuie organizat gruparea vizitatorilor, încasarea taxelor de vizitare a zonei precum și comerțul turistic cu hărți, broșuri, suveniruri etc. Pentru a furniza procesul de amenajare și de servicii, acesta trebuie să includă o gamă cât mai largă de vizitatori, inclusiv pentru turiștii cu dizabilități, precum și găsirea unor soluții cu consum minim de energie. Se recomandă și construirea unui număr suficient de locuri de parcare;

organizarea unor puncte de informare în locurile principale de acces în zonă;

alcătuirea unor centre locale de informare și promovare turistică;

crearea unor trasee speciale (tematice, de biciclete, de schi, tracking, punți suspendate etc.) – cu locuri de popas, panouri informative și de interpretare, săgeți pentru orientare;

reconstruirea traseelor turistice existente și amenajarea altor noi trasee;

amenajarea punctelor de belvedere – cu panouri de interpretare, infrastructură de observare;

aranjarea unor locuri de campare – cu delimitarea zonelor, panouri informative și de avertizare, vetre pentru foc, toalete ecologice;

refacerea unor refugii montane și a unor cabane turistice – acolo unde lungimea traseelor turistice impune asemenea lucru;

amenajarea unor parcări în apropierea locurilor de acces în parc – cu sistem de management al deșeurilor, panouri informative și de avertizare;

așezarea unuor panouri informative, de avertizare și de promovare a parcului.

Prin realizarea unor investiții sau prin amenajarea unor puncte de interes turistic, în acord cu necesitățile de protecție a mediului, ar trebui să se canalizeze fluxul acestora, și, să se limiteze impactul lor asupra ecosistemelor naturale din vecinătate. În acest caz, poate fi vorba de punerea în valoare a diverselor obiective turistice naturale sau culturale, situate în interiorul destinațiilor cu potențial ecoturistic.

Pentru dezvoltarea ecoturismului în România trebuie să există o multitudine de actori implicați. Acești factori joacă un rol important, fiecare factor aducând o contribuție deosebită în dezvoltarea ecoturismului. Actorii esențiali pot fi clasificați astfel: instituții guvernamentale, administrații publice locale, administrații ale ariilor protejate, finanțatori, turiști,etc.

Instituțiile guvernamentale sunt esențiale pentru dezvoltarea ecoturismului: Ministerul Turismului, Ministerul Mediului, Ministerul Educației Cercetării și Inovării.

Administrațiile publice locale (Consiliile Județene sau Consiliile Locale) au atribuții în protejarea resurselor turistice, stimularea dezvoltării turismului la nivel local și promovarea produselor locale.

Administrațiile ariilor protejate – cele mai multe parcuri naturale și naționale au fost create în mod oficial imediat dupa 1989.

Finanțatorii – instituțiile financiare dețin un rol important în dezvoltarea ecoturismului. Acestea includ instituții financiare, agenții donatoare multilaterale (Banca Mondială etc.), fonduri de capital, bănci private.

Turiștii – aceștia sunt actorii principali și cei mai activi participanți în domeniu. Ei oferă motivații pentru activitățile tuturor celorlalți actori implicați.

Atunci când vine vorba de sursele de finanțare a activităților de ecoturism, trebuie avut în vedere atât capacitatea financiară a entităților ce administrează ariile protejate, cât și posibilele surse de finanțare ale celorlalți stakeholderi implicați.

Pot fi finanțate din Fondul pentru mediu proiectele propuse de către operatori economici, unități administrativ teritoriale și unități și instituții de învățământ. Printre investițiile vizate se numără proiecte privind conservarea biodiversității, administrarea ariilor naturale protejate, educația și conștientizarea publicului privind protecția mediului (http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

Administrația Parcului, colaborează cu Universitatea ,,Babeș-Bolyai”, Facultatea de Biologie-Geologie din Cluj-Napoca și Universitatea „Lucian Blaga”,iar Facultatea de Științe din Sibiu, a inițiat constituirea unei baze de date privind flora și fauna parcului. Această bază de date urmează să fie completată prin intermediul unor proiecte care vor beneficia de fondurile europene.

Pe viitor se preconizează continuarea și realizarea unor studii complete privind identificarea florei și faunei, a habitatelor și a relațiilor dintre acestea, a suprafețelor degradate antropic și recomandarea unor soluții și acțiuni de reconstrucție ecologică a acestora. Se consideră necesară realizarea unui studiu fizico-geografic la nivelul întregului parc. Toate aceste date vor fi incluse în baza de date a parcului, prin includerea lor în hărțile GIS – Sistemul Geografic Informațional.

Pentru realizarea acestor deziderate sunt benefice schimburile de experiență, colaborările și chiar parteneriatele cu parcuri din alte țări din cadrul U.E. și identificarea altor căi care pot permite dezvoltarea activităților de cercetare în cuprinsul parcului și finalizarea acestora prin comunicări la manifestări de profil și publicații științifice. (http://www.gradiste.ro/management.html).

Obiectivele planului de management durabil vizează :

a) Peisajul și mediul fizic – menținerea și conservarea caracteristicilor geologice, geomorfologice și a frumuseții peisajului, cu prioritate a reliefului carstic.

b) Managementul biodiversității – creșterea sau menținerea cel puțin la nivelul actual a populațiilor de animale și plante sălbatice din PNGM-C, menținerea habitatelor d in zonele cu protecție specială în starea lor naturală sau cât mai aproape de aceasta;

c) Utilizarea rațională a resurselor – reglementarea, monitorizarea și controlul activităților de utilizare a resurselor din parc, astfel încât să se permită desfășurarea de activități tradiționale existente, care nu dăuneazăbiodiversității, peisajului sau mediului fizic al parcului;

d) Comunitățile locale, sub aspectul:

i) încurajarea comunităților locale în dezvoltarea unor activități economice care să urmărească dezvoltarea durabilă a zonei;

ii) promovarea împreună cu comunitățile locale a valorilor culturale, activităților și practicilor tradiționale, pentru a crește valoarea zonei și a parcului;

e) Turismul ecologic, organizat prin promovarea unui turism care să aducă venituri și care să încorporeze valorile naturale, culturale și tradiționale ale zonei, în circuitul turistic național și internațional;

f) Educație și conștientizare – conștientizarea și educarea publicului, a factorilor interesați, pentru înțelegerea importanței parcului și obținerea sprijinului acestora în vederea realizării obiectivelor parcului;

g) Managementul și administrarea – asigurarea unui sistem integrat de gospodărire a parcului, prin intermediul Administrației și al factorilor interesați, în vederea realizării obiectivelor pentru care a fost constituit parcul. Aceasta presupune un management participativ, eficient și adaptabil, realizat împreună cu autoritățile și comunitățile locale, prin asigurarea resurselor umane și financiare necesare ( http://www.gradiste.ro/management).

Produse ecoturistice

Produsul turistic se definește prin ceea ce oferă unuia sau mai multor clienți. Un produs turistic se definește ca fiind o mulțime de bunuri materiale și servicii, fiind priceput să împlinească toate dorințele unei persoane de turism, atât în momentul sosirii, cât și în momentul plecării de la destinația turistică.

Caracteristici speciale ale produselor ecoturistice:

Intangibilitate;

Eterogenitate;

Producție și consum;

Legătura dintre client și prestator;

În dezvoltarea produselor ecoturistice trebuie avut în vedere faptul că, în general, potențialii ecoturiști au un nivel ridicat de educație. Produsul ecoturistic urmărește realizarea unui marketing, care trebuie să aducă așteptări realiste din partea vizitatorilor. Acest lucru presupune oferirea clienților de informații complete și responsabile care conduc la creșterea respectului pentru mediul natural și cultural al zonelor vizitate și a gradului de satisfacere a turiștilor.

Prioritățile care ar trebui realizate pe termen scurt și mediu :

– dezvoltarea unor activități de cercetare a pieței naționale și internaționale și realizarea unei baze de date la care să aibă acces toate organizațiile implicate în acest domeniu;

– crearea unor oferte de produse/programe ecoturistice integrate la nivelul destinațiilor cu potențial ecoturistic cu scopul îmbunătățirii experienței ecoturistice și al unui consum mai lent al resurselor;

– dezvoltarea sistemului de distribuție al produsului ecoturistic românesc, pentru a facilita accesul acestuia pe piețele țintă.

Promovarea produsului ecoturistic se face atât centralizat prin intermediul Ministerului Turismului – promovarea României ca destinație ecoturistică, cât și prin intermediul asociațiilor de dezvoltare a turismului ce vor fi create la nivelul destinațiilor (activitate pe termen mediu și lung – după crearea asociațiilor).

În concluzie, România trebuie să fi trecut de la promovarea unor produse ecoturistice izolate, realizate de administrațiile parcurilor sau de tur-operatorii specializați, la dezvoltarea unor destinații ecoturistice, în cadrul cărora să fie oferit un produs ecoturistic integrat, născut din parteneriatele realizate de factorii implicați (administrația parcului, administrație publică locală, comunitatea locală,) și promovat atât prin efortul asociațiilor de dezvoltare a (eco)turismului realizate la nivel local, cât și prin efortul administrațiilor publice centrale (http://turism.gov.ro/wp content/uploads/2013/05/ecoturism_faza2.pdf).

Ecosistemele naturale și seminaturale reprezintă aproximativ 47% din suprafața țării. Au fost identificate și caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 habitate specifice pășunilor și fânețelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specifice dunelor și zonelor stâncoase și 135 habitate specifice terenurilor agricole) în 261 de zone analizate la nivelul întregii țări.

În ceea ce privește fauna, au fost identificate un număr de 33.792 specii de animale, din care 33.085 nevertebrate și 707 vertebrate. Dintre vertebrate, au fost identificate 191 specii de pești (9 specii periclitate, 16 specii vulnerabile și 11 specii rare), 20 specii de amfibieni (3 specii periclitate, 9 specii vulnerabile), 30 specii de reptile (4 specii periclitate, o specie vulnerabilă), 364 specii de păsări, din care 312 specii migratoare (18 specii periclitate și 17 specii vulnerabile) și 102 specii de mamifere (19 specii periclitate, 26 specii vulnerabile și 13 specii rare). Se remarcă existența unor importante populații de carnivore mari: lupi (3.000 exemplare – 40% din populația europeană), urși bruni (5.600 exemplare – 60% din populația europeană) și râși (1.500 exemplare – 40% din populația europeană), aceste specii fiind un simbol al vieții sălbatice și al habitatelor naturale.

Alături de cadrul natural, spațiul românesc beneficiază și de un potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalații și tehnici populare, meșteșuguri tradiționale, folclor și obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc., la care se adaugă numeroase monumente istorice și de artă, vestigii arheologice, muzee, amplifică și completează fericit potențialul ecoturistic al țării.

În cadrul proiectului de cercetare „Crearea unei oferte agroturistice românești competitive pe piața internă și internațională prin dezvoltarea serviciilor turistice și de agrement specifice condițiilor naturale ale spațiului rural (munte, deal, câmpie, litoral, deltă) și zonelor etnografice”, realizat de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Turism în anul 2002, au fost identificate 20 de zone etnografice reprezentative pentru țara noastră. Dintre acestea, unele zone etnografice, cum ar fi Țara Moților, Țara Hațegului, Maramureș, Ținutul Năsăudului, Vâlcea, Vrancea, Tulcea, Gorj, Bran se suprapun sau se află în imediata apropiere a unor arii protejate importante, creând astfel premise pentru dezvoltarea unor destinații ecoturistice.

Programele de ecoturism din Romania sunt oferite spre vânzare prin intermediul unor turoperatori locali, care colaborează de regulă cu tur-operatori din străinătate. Dintre aceștia se remarcă și 5 tur-operatori care comercializează programe de ecoturism certificate de către Asociația de Ecoturism din România (DiscoveRomania, Carpathian Tours, InterPares, Equus Silvania). Dintre marile agenții de turism din România ce au dezvoltat în ultimii ani programe de turism în natură se remarcă Paralela 45, Perfect Tour. ( http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

Zonele principale de ecoturism în care se concentrează programele din România sunt:

arii naturale protejate, cu statut de parc național sau natural: Parcul Național Retezat – Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, Parcul Național Munții Măcinului, Parcul Național Munții Rodnei, Parcul Național Călimani, Parcul Natural Lunca Mureșului, Parcul Natural Vânători Neamț, și programe axate pe: turism ecvestru, cicloturism, drumeție tematică, schi de tură, observarea florei și faunei, programe culturale, expediții cu canoe etc.;

Parcul Natural Munții Apuseni (speoturism, drumeții tematice, programe culturale, schi de tură, turism ecvestru, cicloturism etc.);

Parcul Național Piatra Craiului și împrejurimile acestuia (programe bazate în special pe observarea carnivorelor mari (lup, urs, râs), dar și a unor specii de plante specifice, turism ecvestru, cicloturism, drumeții montane. ( http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf).

Unele resurse ale turismului țin de:

patrimoniul natural;

patrimoniul uman;

elementele politice, juridice și administrative;

resurse sociale;

elementele de infrastructură;

activitatea economică și financiară;

turism de recreere;

turism de agrement;

turism de timp liber.

Turismul de timp liber și-l poate decide un individ sau un grup de turiști. Acesta își poate adresa timpul liber fie odihnei sau destinderii, fie dezvoltării fizice și intelectuale, fie participării la viața socială.

Turismul de recreere, este un interval de timp care indică satisfacerea unei dorințe de relaxare sau de evoluare a personalității. Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina conține un complex de obiective de mare valoare arheologică, etnografică, geologică, faunistică, floristică, etc. În acest loc este localizat și sistemul celor 6 cetăți fortificate din jurul capitalei, Dacia Sarmizegetusa Regia.

Acum mult timp cu găsirea și aranjarea cetăților dacice și a peșterilor, zona a devenit din ce în ce mai vizitată de turiști, mai ales în perioada sezonului cald. Cu toate acestea, nu se găsesc cercetări care se să indice potențialul turistic al parcului. Zona deține pe de altă parte o putere turistică înaltă, iar odată cu înființarea unor pensiuni, turiștii vor veni și în timpul sărbătorilor de iarnă. În acestă zonă există tradiții,obiceiuri și ritualuri arhaice, ca de pildă Jocul Călușarilor, întâlnit în toate anotimpurile, de la nedei și până la sărbătorile de iarnă. Acesta ar putea oferi sejururi în toate localitățile atât din interiorul parcului, cât și din jurul parcului. Trebuie observat și faptul că, îndeosebi după anul 1990, în zona siturilor arheologice s–a executat o presiune antropică distructivă și ilegală, care a dus la descoperirea și înstrăinarea multor valori de patrimoniu, în condițiile unei paze insuficiente și a gestionării defectuoase a acestora de către cei în drept .(http://www.gradiste.ro/management).

După constituirea administrației, s-au identificat următoarele tipuri de turism, existente sau posibile într-un viitor apropiat (vezi fig.4.2.) (http://www.gradiste.ro/management):

Turism de tranzit – DN 66 Hațeg – Petroșani;

Turism cultural – Sarmizegetusa Regia, Costești – Cetățuia, Blidaru, Piatra Roșie, Fețele Albe, Bănița, biserici, obiceiuri, tradiții ș i altele asemenea;

Turism pentru observarea vieții sălbatice;

Turism speologic practicat cu precădere de membri ai cluburilor de speologie în peșterile vizitabile;

Turism științific – de explorare: geo logică și paleonto logică, arheologică și altele asemenea;

Agroturism foarte puțin dezvoltat în prezent, întrucât în zonă sunt numai câteva pensiuni;

Ecoturism;

Cicloturism;

Alpinism;

Fig.4:2. Zona învecinată a Orăștiei

Sursa: http://pensiunejorja.ro/wp-content/uploads/2016/06/hex1.gif

În prezent facilitățile pentru activitățile de turism și recreere sunt determinate de următoarele dotări ( fig.4.3.) (http://www.gradiste.ro/management):

Drumuri: Există un drum județean în curs de amenajare, până la Sarmizegetusa Regia; drumurile comunale și forestiere permit accesul în majoritatea zonelor parcului, dar acestea nu sunt modernizate;

Trasee turistice: Accesul la principalele obiective ale parcului este facilitat de existența numeroaselor trasee. O parte din acestea au fost refăcute cu ajutorul Servic iului Public Salvamont și a altor voluntari. De asemenea, s -au identificat o serie de noi trasee, care urmează a fi omologate și materializate în teren;

Spații de campare special amenajate nu există, dar sunt în curs de amenajare;

Pensiuni: există numai câteva pensiuni și cabane, în special în Orăștie, zona Costești, Baru Mare, Pui și Bănița;

Hoteluri: Șura și Jora din Orăștie.

Fig.4:3 Harta turistică a zonei

Sursa: https://www.infotour.ro/uploads/harti/retezat_parang.jpg

Turismul de agrement îi poate asigura unui individ sau unui grup de turiști o dispoziție bună, de bucurie, de mulțumire și senzația unei împliniri sau realizări. Acesta îi garantează turistului confortul, dezvoltarea fizică și intelectuală, prin vizite culturale, prin practicarea sporturilor (schi, alpinism, etc. ) sau vizitarea peisajelor naturale. De asemenea agrementul este cel care organizează motivația turismului, punctul de plecare și alcătuirea de bază a prestației turistice, în lipsa sa, turismul ca activitate nu ar exista.

De exemplu, serviciile de hrănire publică oferite de un restaurant pot fi consumate de populația locală, iar cele de cazare oferite de un hotel se pot adresa și salariaților unei intreprinderi, și cele de transport pot fi desfășurate pentru localnicii unui cartier în scopul deplasarii la medicul de familie, la serviciu etc., neavand nici o legatură cu turismul. Serviciile de agrement pot ieși din alcătuirea produselor turistice (înotul putând fi practicat în propria pișcină, iar un spectacol de teatru sau un meci le poți vedea acasă sau într-o sală cu prietenii sau vecinii.

Patrimoniul turistic al unei zone, poate include toate resursele turistice (naturale, umane, culturale, istorice, etc.) și poate realiza un factor esențial al oricărui produs turistic, oferind cuprinsul ofertei turistice și alcătuind sprijin atracției turistice.

Concluzii

Consider că, turismul durabil dezvoltă noi satisfaceri turiștilor actuali, și în același timp protejează mediul natural și oprtunitățile lui de viitor. Dezvoltarea durabilă în turism are ca scop să realizeze un echilibru dinamic al nevoilor uman-sociale cu cele de eco-sistem, prin găsirea unor soluții, la grevele lumii contemporane cum ar fi: poluarea mediului înconjurător, epuizarea resurselor naturale, lipsa hranei, educația, etc. Ecoturismul ca formă de turism durabil a apărut odată cu nevoia oamenilor de a se retrage în natură, de a vizita și cunoaște zonele naturale.

În primul rând, potențialul turistic natural cuprinde totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de cadrul natural al unui spațiu: unități, tipuri și forme de relief; ape de suprafață și subterane; etaje de vegetație – incluzând și modificările produse de intervențiile antropice – care prin valoarea lor estetică, curativă și atractivitatea lor, justifică deplasări de populație pentru vizitare și conduc la amenajări de ordin turistic. În Parcul Natural Grădiștea Muncelului –Cioclovina vegetația este în general predominantă de fitocenozele lemnoase, respectiv făgetele pure montane, urmate de făgetele pure de dealuri. În aceste locuri se mai întâlnesc molidișuri pure, amestecuri de molid, brad și fag, făgete amestecate,gorunete și altele asemenea. Limita superioară a pădurii se situează în general la 1400-1500 m altitudine.

În al doilea rând, cel mai mare număr al unității de cazare din ariile protejate se află în Porțile de fier și în Geoparcul Dinozaurilor din țara Hațegului. Atât în cadrul Parcului Natural Porțile de Fier, cât și în Geoparcul Dinozaurilor există multe pensiuni, hoteluri și cabane care pot asigura cazare si masă. De aceea numarul de cazare în aceste areale este foarte mare. Turiștii care aleg să viziteze Porțile de Fier pot vizita Mănăstirea Sf.Ana, Muzeul Porțile de Fier și Cazanele Dunării. De asemenea pot face și o plimbare cu barca sau vaporul vizitând statuia lui Decebal, placa Tabula Traiana și Mănăstirea Mraconia. În cadrul Geoparcului Dinozaurilor turiștii aleg să viziteze: Dinozaurii și Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru. Deși Defileul Jiului, Retezat și Grădiștea Muncelului Cioclovina sunt destul de vizitate, în cadrul acestor arii protejate numarul de cazare este mai scazut. Deoarece cazările sunt situate mai departe de aceste areale. Parcul Natural Gradistea Muncelului beneficiază de existența unor obiective culturale de importanță internațională (cetățile dacice), înscrise pe lista monumentelor UNESCO, dar care nu sunt valorificate din punct de vedere turistic.

În al treilea rând, destinațiile cu potențial ecoturistic au o valoare adevărată în turism numai dacă sunt planificate pentru vizitare ,și în acest fel la să contribuie la unele oferte ecoturistice competitive. Unele lucruri diferă de la un parc la altul, iar majoritatea acestora au un nivel destul de nesigur din punct de vedere al echipării ecoturistice. Aceștia se pot dezvolta după următorii pași: pe termen scurt – dezvoltarea infrastructurii (punerea unor panouri informative, a unor indicatoare turistice, reconstruirea traseelor turistice, realizarea unor trasee ecvestre, a unor locuri de popas – acestă activitate este continuată și pe termen mediu și lung în funcție de stadiul de dezvoltare al parcului); pe termen mediu – se vizează dezvoltarea unor puncte de informare turistică la nivelul celorlalte zone importante de acces și refacerea unor puncte de interes pentru turiști – valorificarea unor obiective turistice, construirea unor facilități de recreere sau practicarea unor sporturi specifice (la limita parcului sau în zona de dezvoltare durabilă a parcului); pe termen lung – se are în vedere dezvoltarea infrastructurii de vizitare și punctele de interes la nivelul celorlalte zone de acces în parc.

În concluzie, managementul parcului natural urmărește menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversității habitatelor și peisajului, promovând păstrarea folosințelor tradiționale ale terenurilor, încurajarea și consolidarea activităților, practicilor și culturii tradiționale ale populației locale. De asemenea, oferă publicului posibilități de recreere și turism și se încurajează activitățile științifice și educaționale.

Pentru dezvoltarea ecoturismului în România trebuie să existe o multitudine de factori. Acești factori joacă un rol important, fiecare factor aducând o contribuție deosebită în dezvoltarea ecoturismului.. Produsul turistic se definește ca fiind o mulțime de bunuri materiale și servicii, fiind priceput să împlinească toate dorințele unei persoane de turism, atât în momentul sosirii, cât și în momentul plecării de la destinația turistică. Ariile protejate din România au reprezentat o motivație importantă de călătorie pentru numeroși turiști rezidenți și străini, cu precădere din țările central europene.

Bibliografie

Grigore, M. (1975), Potențialul natural al turismului, Centrul de multiplicare al Universității din București;

Cândea, M., Simion,T., Erdeli,G., Peptenatu, D., (2003), Potențialul turistic al României și Amenajarea turistică a Spațiului, Edit. Universitară București;

http:// turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf;

http://turism.gov.ro/wp content/uploads/2013/05/ecoturism_faza2.pdf;

http://www.gradiste.ro/management.html;