Asistență Socială și Economie S ocială [625694]

Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca
Facultatea de S ociologie și Asistență Socială
Asistență Socială și Economie S ocială
Iulie 2018

Lucrare de disertație
O analiză comparativă a profilului
întreprinderilor sociale din România și Cehia

Coordonator științific ,
Conf. univ. dr. Teodor -Paul Hărăguș

Student: [anonimizat]

2
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
Aspecte teoretice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 4
Economie socială, antreprenoriat social, întreprindere socială – definiții ………………………….. ……… 4
Teorii ale emergenței întreprinderilor sociale ………………………….. ………………………….. …………………. 8
Dificultăți întâmpinate de întrepr inderile sociale ………………………….. ………………………….. ………….. 12
Economia socială în România – cercetări anterioare ………………………….. ………………………….. …….. 15
Economia socială în Republica Cehă ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 18
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 20
Designul cercetări i ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 21
Cercetare cantitativă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 22
Chestionarul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 25
Populația și eșantionul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 25
Prezentarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 27
Strategii de marketing ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 32
Relația cu mediul extern ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 33
Nevoi ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 34
Orientare antreprenorială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 36
Provocări și dificultăți ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 41
Surse de finanțare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 44
Concluzii finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 48
Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 51
Anexe – Chestionar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 55

3
Introducere
Prin intermediul acestei lucrări de disertație mi -am propus să realizez o sinteză a unor
informații relevante despre economia socială și totodată, prin intermediul cercetării derulate ne –
am propus să oferim o imagine detaliată a sectorului întreprinderilor sociale din România și Cehia.
Printre cele mai importante aspecte urmărite în partea de cercetare au fost identificarea
dificultăților cu care întreprinderile sociale se confruntă, identificarea resurselor pe care aceste
organizații le consideră relevante pentru activitatea lor și identificarea strategiilor utilizate în
promovare.
Am ales această temă întrucât în urma parcurgerii unora dintre cele mai importante și citate
resurse din literatura de specialitate am rămas cu o serie de întrebări și nu am reu șit să îmi formez
o imagine de actualitate despre sectorul de economie socială și întreprinderile sociale în ansamblu.
Ideea unei comparații între întreprinderi sociale din România și întreprinderi sociale din
Cehia a venit ca urmare a perioadei de studiu petrecută în această țară precum și din curiozitatea
stârnită odată cu vizite le pe care le -am efectuat în mai multe organizații cu profil social din Cehia.
Din punctul meu de vedere, pentru a dezvolta acest sector al economiei sociale, care din
perspectiva mai multor autori are potențial și este un domeniu important și o soluție pentru mai
multe probleme sociale (Wildmannová, 2017; Virlanuta, 2015; ), trebuie să încercăm să îi
înțelegem mecanismele de funcționare, să înțelegem nevoia pieței pentru întreprind eri de
economie socială, problemele și dificultățile pe care le întâmpină angajații acestor întreprinderi și
să identificăm nevoile, limitele și direcțiile în care acest sector poate fi exploatat.
O astfel de abordare și informațiile prezentate în lucrarea de față ar putea fi de interes atât
pentru cercetători cât și pentru întreprinderile sociale (unele secțiuni din chestionarul aplicat pot
reprezenta un exercițiu de autoanaliză) și organizațiile și instituțiile publice sau private care susțin
astfel de in ițiative.

4
Aspecte teoretice
Prin intermediul acestui capitol ne propunem construirea unui cadru analitic pentru studiul
aspectelor teoretice care vizează economia socială, prin raportare atât la literatura de specialitate
și la studiile efectuate în domeniu , cât și la reglementările existente la nivel national și
international.
Acest capitol sintetizează: informații relevante pentru domeniul economiei sociale;
clarificări teoretice legate de emergența întreprinderilor soci ale; aspecte legate de specificul
economiei sociale în România și Cehia; informații despre caracteristici specifice întreprinderilor
sociale identificate în studii efectuate anterior și dificultăți pe care le întâmpină specialiștii din
sectorul solidar.
Economie socială, antreprenoriat social, întreprindere socială – definiții
Încercarea de a defini economia socială și conceptele adiacente acestui sector și de a stabili
niște limite clare reprezintă o sarcină dificilă dacă analizăm literatura de specialita te, care abundă
de explicații teoretice referitoare la aceste concepte. Cu toate acestea, nu există încă o definiție
unanim acceptată de către cercetătorii și profesioniștii din domeniu. Acest lucru poate fi explicat
și prin prisma caracteristicilor multip le și a factorilor variați care influențează activitatea entităților
de economie socială.
Un aspect relevant în ceea ce privește definirea conceptului de economie socială îl
reprezintă faptul că acesta capătă accepțiuni ușor diferite în Europa față de cont inental American.
Pentru a înțelege mai bine conceptul, cred că e important de trecut în revistă ambele abordări.
Astfel, m ai mulți autori au observant faptul că perspectivele geografice sunt diferite în special prin
prisma modului în care este abordat con ceptul de întreprindere, dar și în legătură cu forma juridică
și problema distribuirii profitului. ( Bacq & Janssen, 2011 ) În continuare vorm încerca să detaliem
aceste observații, raportându -ne la literatura de specialitate.
În Europa, cercetătorii din re țeaua EMES au elaborat o definiție comună a "întreprinderii
sociale" pentru a analiza diferitele realități naționale din Europa. Definiția acestora se bazează pe
două serii de indicatori. Pe de o parte sunt luate în considerare mai multe criterii care refl ectă
dimensiunea economică și antreprenorială a inițiativelor sociale. Astfel, o întreprindere socială
realizează o activitate continuă de producție și vânzare de bunuri și / sau servicii având un grad
înalt de autonomie, un nivel semnificativ de risc econ omic. Acestei definiții i se adaugă alți
indicatori care încapsulează dimensiunile sociale ale întreprinderilor sociale și anume: un scop

5
explicit în beneficiul comunității stabilit ca urmare a unei inițiative civice; o putere decizională
care nu se bazeaz ă pe proprietatea capitalului; un caracter participativ care include toate părțile
interesate ale activității și distribuirea limitată a profitului. (Def ourny & Nyssens , 2006 ).
Ultimul aspect care explică diferențele geografice în definirea conceptului de întreprindere
socială este legat de forma juridică și se referă la distribuirea profitului. În acest sens, există două
abordări contradictorii. Prima perspectivă nu impune nicio constrângere privitoare la distribuirea
profitului și acordă o importanță deos ebită valorii sociale create. În antiteză, o a doua abordare
pledează pentru reinvestirea profitului în obiectivul social și nu este de accord cu distribuirea lui
în rândul membrilor sau directorilor. (Alter , 2004, apud Bacq & Janssen, 2011 )
Amin, Cameron și Hudson au concl uzionat, într -un studiu realizat în 2000, că diferențele
internaționale dintre întreprinderile sociale reflectă diferențele dintre sistemele de asistență socială,
în special în contextul politic și institutional. Cu toate acestea, Amin, Cameron & Hudson (2002)
susțin că astfel de observații ar trebui să fie calificate prin factori contextuali, cum ar fi creșterea
populației, longevitatea crescută și imigrația.
Așa cum am afrimat anterior, există multiple încercări de definire a conceptulu i de
economie socială în literatura de specialitate. Printre altele, unele dintre ele pun accentul pe
entitățile de economie socială iar altele pe principiile după care se ghidează acest sector. Centrul
Internațional de Cercetare și Informare asupra Econom iei Publice, Sociale și Cooperativelor
(CIRIEC) propune, în raportul publicat în 2007, următoarea definiție: „Setul de întreprinderi
private organizate formal, dotate cu autonomie decizională și libertate de asociere, create pentru a
întâmpina nevoile memb rilor prin intermediul pieței, prin producerea de bunuri și furnizarea de
servicii, asigurări și finanțare, în care procesul decizional și orice distribuire a profiturilor sau a
excedentelor între membri nu este direct legată de aportul de capital sau de c otizațiile plătite de
membri, fiecare dintre aceștia dispunând de un vot. Economia socială include și organizațiile
private organizate formal, dotate cu autonomie decizională și libertate de asociere, care prestează
servicii necomerciale pentru gospodării și ale căror excedente, dacă există, nu pot fi însușite de
agenții economici care le creează, controlează sau finanțează” (CIRIEC, 2007:5)
În literatura de specialitate care vizează sectorul economiei sociale în Cehia, acest concept
este definit în relație cu următorii termeni: economie participativă, economie privată cu
externalități sociale pozitive care sprijină ocuparea forței de muncă, coeziunea socială și

6
dezvoltarea regional ă, organizații care încearcă să ofere asistență socială și servicii sociale c a
răspuns la eșecul statului de a oferii servicii și soluții eficiente. (Huncova, 2006)
Există autori care susțin că există diferențe între conceptele de economie socială și
antreprenoriat social, dar și autori care folosesc aceste concepte ca fiind sinon ime. În continuare
voi face o expunere a diferitelor definiții pe care le -am identificat în literatura de specialitate.
Dacin , Dacin & Matear (2010) identifică într -una dintre cercetările lor, 37 de definiții ale
antreprenoriatului și antreprenorului soci al. În încercare de a sintetiza conceptele de bază care
definesc antreprenoriatul social, autorii sunt de acord că întreprinzătorii sociali exploatează noi
oportunități pentru a creea valoare socială. ( Nandan, London & Blum , 2014).
Crișan definește antrep renoriatul social ca fiind “domeniul care permite studierea modului
în care problemele sociale pot fi soluționate în mod sustenabil și durabil.” (Crișan, 2012, pp. 36)
Încercările de a definii antreprenoriatul social sunt diverse. Spectrul organizațiilor descrise
în acest context variază de la organizații caritabile la organizații orientate spre profit care sunt
ghidate de o misiune socială. Unii cercetători pun accentul pe caracterul non -profit al organizațiilor
(Weeraw ardena & Mort, 2006 ) în timp ce alți i se concentrează pe aspectele ce țin de auto –
sustenabilitate și generarea de profit. (Yunus, 2007 ; Peredo & McLean, 2 006, apud Kannampuzha,
2017 ) O altă abordare include atât activitățile orientate spre profit cât și pe cele nonprofit. (Austin,
Stevenson & Wei‐Skillern, 2006)
Împărtășind ideea potrivit căreia organizațiile de antreprenoriat social nu ar trebui să se
limiteze la o formă juridică specifică, mai mulți autori susțin că alegerea ar trebui să fie dictate de
natura nevoilor sociale vizate și de c antitatea de resurse necesare. ( Austin și colab. , 2006)
Continuând în aceeași notă, Mair și Marti (2004) susțin că elementul important în alegerea formei
juridice de organizare este reprezentat de spiritul antreprenorial care oferă iniția tivelor sociale
caracterul dual, de asemenea, autorii sunt de părere că antreprenoriatul social poate îmbrăca
diferite forme organizaționale și anume: profit, non -profit sau hibrid.
Conceptul care face diferența dintre antreprenoriatul social și antreprenoriat orientat spre
profit este misiunea socială, do rința de a crea valoare socială, deci modul în care antreprenorii se
raportează la valorile economice și sociale. (Crișan, 2012) Misiunea socială constituie motivația
înființării unor astfel de structuri și se referă la utilizarea unor mecanisme inovatoare de rezolvare
a unor probleme sociale. (Austin și colab , 2006 )

7
În Europa, întreprinderile sociale sunt mai degrabă văzute ca fiind parte a sectorului solidar.
Prin urmare, în conformitate cu definiția acceptată a Uniuni i Europene, termenul de “întreprindere
socială” este încorporat în domeniul economiei sociale și include cooperative, societăți mutuale,
asociații, fundații, dar și alte forme de organizare care au ca scop servirea societății. Astfel, potrivit
unei definiț ii enunț ate de Smallbone și colab. (200 1), întreprinderile sociale sunt organizații care
se deosebesc de alte instituții și organizații printr -o serie de caracteristici și anume: contribuie la
dezvoltarea economică locală, furnizând, printre altele, bunuri și servicii pe care piața sau sectorul
public nu pot sau nu sunt interesate să le ofere; dezvoltă competențe și crează locuri de muncă,
concentrându -se pe persoanele aparținând grupurilor vulnerabile; sporesc implicarea civică prin
acțiuni de voluntariat. Într-o accepțiune mai largă, contribuția socială a structurilor de economie
socială poate include încurajarea practicilor ecologice precum și formarea și educația tinerilor în
vederea angajării.
În viziunea lui Santos (2012) o întreprindere socială este o organizație care se angajează în
activități comerciale nu pentru câștiguri private, ci pentru a genera rezultate sociale și de mediu
pozitive. Așa cum subliniază mai mulți autori, misiunea duală a întreprinderilor sociale generează
o serie de tensiuni, gr eu de gestionat, între exploatarea oportunitășilor comerciale și îndeplinire a
misiunii sociale. ( Nandan, London & Blum , 2014 )
În alte articole, întreprinderile sociale sunt definite în relație cu scopul lor, acela de a
rezolva probleme sociale într -un mod inovator și sustenabil din punct de vedere f inanciar. ( Yunus,
2007)
În încercarea de a inova domeniul social și ceea ce înseamnă asigurarea bunăstării în rândul
grupurilor vulnerabile, au apărut întreprinderile sociale care se disting prin: scopuri social e, resurse
variate, caracter non -profit și guvernare realizată de actorii interesați. ( Borzaga & Tortia, 2009 ,
apud Ștefănescu & Țîru, 2015 )
Ștefănescu și Țîru (2015) subliniează faptul că dinamica sectorului de economie socială
este influențată de o serie de factori politici, economici și sociali, dar și de faptul că întreprinde rile
sociale au apărut ca rezultat al unor inițiative colective în care indivizi și comunități caută să
răspundă unor nevoi pe care instituții publice și private nu au reușit să le îndeplinească.

8
Teorii ale emergenței întreprinderilor sociale
Antreprenoriatul social poate fi înțeles ca un fenomen influențat de contextul local. Mair
(2010) identifică, pe baza cercetărilor realizate în domeniu, trei modele de dezvoltare a
antreprenoriatulu social: economia liberală, caracterizată prin dominarea socială și economică a
piețelor; economia cooperativă, în care statul este actorul principal în asigurarea bunăstării; și
economia informală, în care atât statul cât și piețele eșuea ză în a furniza servicii sociale în mod
eficient. Statele Unite ale Americii și Regatul Unit sunt exemple pentru economia liberală, țările
din Europa continentală reprezintă modelul economiei cooperatiste, în timp ce majoritatea țărilor
în curs de dezvolta re apelează la mecanismele economiei informale. ( Kannampuzha, 2017).
O serie de măsuri de stimulare a activității întreprinderilor mici și mijlocii și a structurilor
de economie socială au fost adoptate la nivel European, începând cu anul 2003. (Stănesc u, Luca și
Rusu, 2012, pp. 14 -15)
Diferențele socio -politice, culturale și economice dintre țările europene au rezultat într -o
dezvoltare lentă a sectorului terțiar. Defou rny (2001) explică apariția sectorului terțiar în Europa
ca o necesitate în a reduce și menține la un nivel cât mai scăzut deficitul bugetar, dar și prin
raportare la șomajul structural care persista în multe țări. Acestor factori li se adaugă dificultățile
politicilor sociale tradiționale și nevoia unor politici de integrare mai active. (Def ourny, 2001)
Doherty, Haugh și Lyon (2014) identifică o serie de factori care au influențat apariția
întreprinderilor sociale, printre care se numără: eșecul pieței, scăderea donațiilor filantropice și
interesul față de noile modele economice.
Pentru a în țelege mai bine semnificația întreprinderilor de economie socială e important de
luat în considerare în ce circumstanțe au apărut sau ce anume a cauzat apariția unor astfel de
structuri organizaționale. În literatura de specialitate au fost dezvoltate mai multe teorii care
explică apariția întreprinderilor sociale. Unele teorii blamează eșecul statului și al pieței și
evidențiază apariția întreprinderilor sociale ca noi forme de organizare menite să aducă o nouă
abordare în rezolvarea problemelor sociale. A lte teorii surprind procesul de adaptare
organizațională în fața unor probleme ce țin de accesul la resurse financiare.
Varietatea explicațiilor teoretice poate fi înțeleasă prin raportarea la diferitele forme
oranizaționale pe care întreprinderile soci ale le pot l ua (Gordon, 2015 ). În continuare, vom
prezenta pe scurt explicațiile teoretice principale pe care Teasdale (2012) le oferă pentru apariția
întreprinderilor sociale:

9
1. O primă teorie care explică apariția întreprinderilor sociale face referire la eșecul statului
în a stopa sau a găsi soluții pentru inechitățile sociale create de forțele pieței. Cercetătorii
europeni, în special, utilizează teoria care se referă la eșecul pieței, ca argument în
explicarea apariției formelor cooperatiste de înt reprin dere socială (Defourny & Nyssens,
2006 ) precum și a organizațiilor comunitare. Teoria care vizează eșecul statului este
utilizată de cercetători din SUA pentru a explica activitățile antreprenorilor sociali și
emergența afacerilor sociale menite să găseasc ă soluții pentru probleme sociale.
2. Teoria dependenței de resurse explică orientarea organizațiilor sociale spre alte surse de
finanțare și implicit spre activități comerciale ca urmare a scăderii fi nanțării
guvernamentale cumulat ă cu o creștere a co mpetiți ei pentru aceste resurse . În ciuda faptului
că, din perspectiva anumitor autori, dovezile pentru acest lucru sunt neconcludente (Kerlin
& Pollak 2011 , apud Gordon, 2015 ), teoria conform căreia sectorul voluntariatului devine
din ce în ce mai întreprinzător , generând venituri din vânzări și tranzacționare, ca urmare
a faptului că finanțarea din sectorul public a scăzut drastic, este în continuare utilizată de
cercetători.
3. Teoria instituțională stipulează faptul că organizațiile dintr -o anumită industrie sau arie de
activitate vor adopta practicile dominante ale domeniului, tinzând spre izomorfism, mai
degrabă decât spre menținerea unei identități distinctive. Urmând această logică , Dart
(2004) argumentează că toate organizațiile nonprofit vor deveni în cele din urmă
întreprinderi sociale cu o misiune care să vizeze atât impactul social cât și câștigurile
financiare.

Așa cum reiese și din literatura de specialitate și din definițiile date economiei sociale și
întreprinderilor sociale, există trei factori sau resurse care fac diferența între întreprinderi sociale
și întreprinderi comerciale și anume: misiunea socială, resursele financiare și resursa umană.
Așadar, în cele ce urmează vom prezenta pe rând aceste elemente, făcând apel la literatură, vom
sublinia importanța acestora precum și modul în care acestea se manifestă în structuri de economie
socială.

10
Întreprinderile sociale și misiunea lor
După cum am menționat anterior, întreprinderile sociale diferă de întreprinderile
comerciale prin enunțarea unei misiuni sociale. (Chell , 2007) Impactul misiunii duale pe ca re
întreprinderile sociale o au se manifestă în modul în care tensiunile date de exploatarea
oportunităților comerciale și urmărirea misiunii sociale sunt gestionate . Prin urmare, misiunea
duală a întreprinderii sociale modelează procesele de recunoaștere și exploatare a oportunităților
și resurselor de care dispune. ( Doherty, Haugh, & Lyon, 2014)
Întreprinderile sociale și resursele financiare
Organizațiile cu misiune socială au la dispoziție mai multe variante de finanțare: capitalul
propriu, finanțări externe, resurse și venituri dobândite din activități proprii, donații, credite și
granturi, micro -credite. (Crișan, 2012)
Întreprinderile soci ale se dovedesc a fi flexibile atunci când vine vorba despre finanțare
întrucât natura hibridă a acestor organizații justifică nevoia și utilizarea mai multor surse de
finanțare, comerciale sau filantro pice. Cercetările din ultimii ani au arătat că întrepr inderile sociale
au tendința de a se îndrepta tot mai mult spre bănci și capitaluri de risc pentru a av ea acces la
finanțare (Bryson & Buttle, 2005 , apud Doherty, Haugh & Lyon, 2014 ). Cu toate acestea, unii
autori au constatat că persistă tendința de a apela la sectorul public, în ciuda faptului că
întreprinderile înregistrează venituri exce dentare. Pe lângă acest lucru se adaugă prudența în ceea
ce privește acumularea datoriilor și exploatarea relațiilor cu părțile interesate (filantropi, voluntari,
activiști, clienți) în vederea facilitării accesului la capital. (Mair & Martì , 2004 )
Natura hibridă a întreprinderilor sociale are o influență asupra volumului și vitezei de
returnare a investițiilor. Avantajul acestor întreprinderi stă în faptul că, deși ve niturile financiare
sunt mai mici decât cele generate de întreprinderi private, investitorii acceptă diferența negativă în
schimbul rentabilității sociale a investițiilor. ( Doherty, Haugh, și Lyon, 2014).
Organizațiile cu scop social se confruntă, în acti vitatea pe care o desfășoară cu o accentuare
a incertitudinii și a concurenței pentru finanțare, acestea fiind forțate să apeleze la mecanisme
antreprenoriale pentru atigerea obiectivelor legate de competitivitate și viabilitate ( Weerawardena
& Sullivan Mo rt, 2012).
Un aspect important în susținerea și buna funcționare a unei organizații o reprezintă fluxul
intern al resurselor financiare, iar acest lucru poate fi realizat prin intermediul veniturilor
excedentare, rezervelor interne, granturilor, donațiilor împrumuturilor. () Întreprinderile sociale se

11
folosesc de identitatea lor hibridă pentru a -și multiplica și diversifica sursele de finanțare, țintind
atât spre profit din acitivități comerciale, cât și spre donații li finanțări nerambursabile. Aceste
organizații, profitând de misiunea duală, utilizează diferite strategii de marketing pentru a ajunge
la acto rii intereați. (Teasdale, 2012 )
Întreprinderile sociale și resursa umană
Dezvoltarea sectorului de economie socială și antreprenoriat social este influențată de
factori interni și externi, unul dintre ei fiind stakeholderii. Colaborarea cu diferiți actori interesați
poate facilita accesul la resurse, fapt care dovedește importanța acestui factor. (Crișan, 2012)
Întreprinderile sociale sunt, în major itate lor, organizații mici care se confruntă cu diferite
constrângeri în ceea ce privește resursele financiare, astfel că antreprenorii sociali sunt nevoiți să
identifice stimulente nefinanciare pentru motiva rea personalului. (Austin și colab, 2006)
Cerce tările care vizează ocuparea forței de muncă și voluntariatul în acest domeniu au arătat că
misiunea socială joacă un rol important și în această situație, acționând ca un factor motivator în
implicarea în activitățile întreprinderilor sociale, facilitând procesul de recrutare și mobilizând
eforturile tuturor actorilo r interesați. (Battilana & Dorado , 2010).
Caracterul dual al întreprinderilor sociale influențează atât apariția unor noi oportunități de
inovare, cât și tensiuni și provocări care se referă la guvernarea internă și externă a organizației, la
îndeplinirea responsabilităților în relație cu actorii interesați. Misiunea întreprinderilor sociale
impune managerilor să realizeze un echilibru între logica socială, care presupune crearea de
valoare și l ogica comercială, care se referă la captura (obținere) de valoare. (Santos 2012) Totodată
întreprinderile sociale trebuie să gestioneze provocările existente într -un mediu concurențial,
încercând în același timp să respcte cerințele părților interesate și a grupurilor țintă pe care le
deservesc.
Pentru a sintetiza informațiile prezentate anterior, în Tabelul 1 sunt prezentate principalele
implicații ale hibridi tății întreprinderilor sociale, potrivit Doherty, Haugh & Lyon, (2014) .

12
Tabel 1 . Implicații ale caracterului dual al întreprinderilor sociale
Provocări Tensiuni
Misiune Atingerea obiectivelor sociale și
de afaceri;
Menținerea legitimității și
gestionarea cerințelor impuse de
stakeholder; Cerințe contradictorii venite din partea
clienților și a stakeholderilor;
Neînțelegeri privind prioritățile
stabilite de părțile interesate;
Resurse
financiare Întreprinderile sociale nu sunt
percepute ca fiind clienți viabili
de către instituțiile financiar
bancare;
Lipsa de înțelegere a
întreprinderilor sociale și a
misiunii acestora de către cei care
controlează accesul la resursele
financiare. Așteptări și cerințecontradictorii din
partea diferiților stakeholder;
Probleme etice legate de accesul la
diferite surse de venit;
Operarea sub presiunea anumitor
constrângeri financiare, datorată
resurselor financiare
insuficiente/inadecvate;

Resurse
umane Resursele financiare limitate
influențează politica salarială a
întreprinderilor sociale;
Atragerea și menținerea
voluntarilor competenți;
Lipsa de competențe în relație cu
obiectivele sociale și comerciale. Managementul motivației angajaților
și voluntarilor;
Selecția membrilor consiliului director
care să fie capabili să stabilească un
echilibru între misiunea social ă și cea
comercială.

Dificultăți întâmpinate de întreprinderile sociale
Mai mul ți autori au identificat în cercetările pe care le -au întreprins dificultăți cu care
întreprinderile sociale se confruntă ți care pot influența negativ activitatea acestor organizații.
Rykaszewski, Ma și Shen (2013) au identificat o serie de factori interni și externi care pot
afecta activitatea structurilor de economie socială și pot duce la eșecul acestora. Printre factorii
interni identificați se numără: lipsa exemplelor/ modelelor de business, lipsa competențelor
antreprenoriale și manageriale, conflictul dintre obiectivele ce vizează latura non -profit și cele care

13
vizează profitul (activitatea comercială), incapacitatea de a găsi un echilibru între misiunea socială
și obț inerea profitului, reducerea decalajului de finanțare între subvenții și investiții. În ceea ce
privește presiunile externe, Rykaszewski, Ma și Shen (2013) au identificat următorii factori:
absența sau suportul slab al guvernului sau instituțiilor locale, lipsa finanțărilor externe, accesul
limitat la resurse pentru întreprinderile aflate la început. Cobb și colab. (2015) identifică și ei o
serie de cauze care duc la eșecul întreprinderilor de economie socială și anume: planuri financiare
inadecvate sau ner ealiste, lipsa cunoștințelor despre afaceri și piața de desfacere,
convingerea/iluzia că clienții vor fi atrași de misiunea organizației. Scott și Teasdale (2012)
opinează că, pe lângă factorii enumerați anterior se numără și faptul că obiectivele sociale și cele
care urmăresc profitul nu pot fi compatibile.
O altă sursă de tensiune pentru întreprinderile sociale o reprezintă prioritizarea
obiectivelor. Doherty, Haugh & Lyon (2014) au identificat două mecanisme operaționale care să
rezolve sau să prevină te nsiunile identificate și anume: folosirea misiunii sociale ca forță de direcție
strategică; și găsirea condițiilor optime în care generarea veniturilor comerciale poate fi legată cu
succes de crearea unei valori sociale.
Prin extinderea granițelor instituț ionale, întreprinderile sociale au sporit flexibilitatea și au
atins mai multe surse de legitimitate, însă, valoarea socială și accentul pus pe aceasta este perceput
mai puțin atractiv de bănci. Acestui lucru i se adaugă și un nivel mai scăzut al profitulu i în
comparație cu alte întreprinderi commerciale, fapt care face ca aceste organizații să fie și mai puțin
interesante pentru creditori. (Va nSandt și colab , 2009 apud Doherty, Haugh & Lyon, 2014)
Gidron (2017 ) subliniază faptul că managerii întreprinderil or de economie socială au o
misiune dificilă în a gestiona implicațiile pe care natura hibridă a acestor organizații le are. Astfel,
managerii întreprinderilor sociale trebuie să găsească un echilibru între valorile principale după
care se ghidează organi zațiile non -profit și organizațiile de afaceri și anume emaptie, compasiune
și competiție. De asemenea, ei trebuie să gestioneze modul de a răspunde expectanțelor
participanților, măsura rezultatele și altele.
Faptul că nu a existat o înțelegere comună la nivel international în ceea ce privește misiunea
sectorului solidar, multiplele tentative de a defini economia socială precum și diversitatea actorilor
implicați în acest sector au generat confuzie și o serie de dific ultăți ce țin de distincția dintre
sectorul solidar și cel de afaceri, măsurarea contribuției pe care structurile de economie socială o
au la dezvoltarea societății și dificultăți în îmbunătățirea legislației în domeniu. Cu aceste

14
dificultăți se confruntă și întreprinderile de economie socială din România, dificultăți cărora li se
adaugă nivelul scăzut de înțelegerem a misiunii acestor organizații precum și neîncrederea, din
partea societății, în capacitatea lor de a atinge obiective le sociale propuse. (Dum inică &
Mocanu,2017)
Defourny și Nyssens (2008) a identificat o serie de obstacole cu care se confruntă
întreprinderile sociale din țările foste comuniste: deficiențe în plan legislativ în ceea ce privește
reglementarea activităților generatoare de profit în rândul structurilor de economie socială; lipsa
accesului la resurse financiare; absența sau insuficiența experienței antreprenoriale; neîncrederea
în organizațiile cooperative, cauzată de impresia eronnată potrivit căreia astfel de organizații sunt
specific regimului comunist; dependența organizațiilor non -guvernamentale de stat; influența
continuă a culturii politice a regimului anterior, în care activitatea actorilor economiei sociale a
fost limitată la interesele membrilor lor; influența posibilitățil or de finanțare asupra activităților
ONG -urilor (chiar dacă organizațiile neguvernamentale sunt înființate în scopul îndeplinirii unei
misiuni sociale, își adaptează uneori activitățile la posibilitățile de sprijin financiar).
Pe lângă toate astea, n umeroa se studii au atras atenția asupra imposibilității sustenabilității
financiare a întreprinderii sociale, asupra capacității limitate de inovare socială a acestora, precum
și asupra impactului redus pe care îl pot avea în ceea ce privește generarea de oportu nități viabile
de ocupare a persoanelor din grupurile vulnerabile (Haugh, 2006 , apud Duminică și Mocanu,
2017 ).
Este recomandat ca această dimensiune socială a economiei să fie susținută prin măsuri
fiscale adecvate, tocmai pentru a crește solvabilitatea f inanciară și competitivitatea sectorului
economiei sociale (UNDP, 2008). Promovarea și susținerea economiei sociale doar prin programe
cu finanțare limitată și fără măsuri fiscale care să le susțină ulterior activitatea pune sub semnul
întrebării sustenabi litatea pe termen scurt și mediu a inițiativelor.
În ciuda acestor dificultăți și provocări, n atura hibridă a întreprinderilor socile aduce o serie
de avantaje, printre acestea numărâdu -se: o mai bună coeziune cu piața, o eficiență ridicată și o
capacitate mai mare în m obilizarea resurselor. (Dees & Battle Anderson , 2006 , apud Bacq &
Janssen, 2011 )
Dacă este să ne raportăm la România și la cercetările efectuate pe întreprinderi și organizații
ghidate de misiunea socială au arătat că provocările și barierele pe care aceste entități le întâmpină
vizează birocrația, restricțiile legislative, dificultăți în atragerea voluntarilor, dificultăți în

15
realizarea de activități sociale, domeniul ales pentru utilizarea fondurilor. Alte probleme
identificate au fost lipsa experienței și a finanțării. (Crișan, 2012)
Kannampuzha (2017) duce discuția la un alt nivel î ntrucât încearcă să plaseze într -o lumină
pozitivă constrângerile legate de resurse. Autorul se raportează la aceste constrângeri ca la niște
avantaje care îl forțează pe antreprenor să inoveze. În încercarea de a explica antreprenoriatul
social, Kannampuz ha subliniază faptul că antreprenorul social folosește într -o manieră inovatoare
resursele limitate de care dispune, reușind să le exploateze pentru a crea soluții la probleme sociale.

Economia socială în România – cercetări anterioare
În România, sectoru l de economie socială este reglementat prin Legea 219 din 2015 și este
definit astfel: “ansamblul activităților organizate independent de sectorul public, al căror scop este
să servească interesul general, interesele unei colectivități și/sau interesele pe rsonale
nepatrimoniale, prin creșterea gradului de ocupare a persoanelor aparținând grupului vulnerabil
și/sau producerea și furnizarea de bunuri, prestarea de servicii și/sau execuția de lucrări. Economia
socială are la bază inițiativa privată, voluntară și solidară, cu un grad ridicat de autonomie și
responsabilitate, precum și distribuirea limitată a profitului către asociați.” (Art. 2 din Legea
219/2015)
Potrivit lui Arpinte, Cace și Scoican ( 2010 ) economia socială se identifică cu contextul în
care res ursele obținute în urma unei activități sunt destinate îndeplinirii unui scop social. De
asemenea, autorii consideră că economia se limitează la următoarele domenii de activitate:
protecție socială și servicii sociale, sănătate, educație și formare, asigur ări și creditare, agricultură ,
sport și activități recreative.
Potrivit Atlasului de Economie socială (Barna, 2014), în 2012, 85% dintre entitățile de
economie socială erau asociații și fundații, lista fiind completată de cooperative, case de ajutor
recipr oc și societăți comerciale deținute de organizații sociale. În ceea ce privește distribuția
geografică a structurilor de economie socială, cele mai multe (19%) se regăseau în regiunea Centru,
urmată de regiune Nord -Vest și București -Ilfov.
Asociațiile, fu ndațiile, cooperativele și societățile mutual sunt considerate forme
tradiționale ale sectorului de economie socială. (Barna, 2014)
Potrivit unei cercercetări realizate în perioada 2008 -2009, care a vizat antreprenoriatul
social în regiunea Nord -Vest a Rom âniei, cele mai multe organizații participante la studiu au fost

16
asociații, urmate de fundații și federații. În ceea ce privește domeniul de activitate, au fost
identificate următoarele: asistență socială, consultanță, educație și formare profesională, îng rijirea
vârstnicului, prestări servicii sociale, producție și protecția mediului. Rezultatele aceleiași cercetări
au arătat că printre elementele care se regăsesc în misiunea organizației se numără: obținerea de
profit, crearea de noi locuri de muncă, crea rea de produse/servicii innovative, protecția socială,
protecția mediului, utilizarea resurselor neconvenționale, reducerea poluării. (Crișan, 2012)
În legătură cu sursele de finanțare, u n studiu care a vizat entitățile de economie socială din
Timișoara a arătat faptul că asociațiile, fundațiile și casele de ajutor reciproc își finanțează
activitatea apelând la surse diferite și variate. Astfel, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor își
obțin veniturile din: texe de înscriere, cotizații și contribuții lunare ale membrilor, dobânzi
provenite din plasarea sumelor disponibile în condiții legale, venituri realizate din prestări de
servicii, dobânzi la sumele împrumutate, venituri din orga nizarea manifestărilor culturale, artistice
și de agrement, donații și sponsorizări. Pe de altă parte, mai mult de 55% din veniturile asociațiilor
și fundațiilor vin din donații provenite de la persoane fizice și alte organizații, iar alte surse la care
aceste organizații apelează sunt fondurile europene și cotizațiile membrilor. Asociațiile și
fundațiile care au realizat surplus financiar au ales să îl reinvestească în activitatea organizației
(60,5% declară că nu au înregistrat profit) în timp ce 86,1% di ntre CAR -uri au ales să distribuie
profitul membrilor lor. Același studiu a identificat o cunoaștere superficială a sectorului economiei
socială de către entitățile care se regăsesc în legislație ca fiind relevante pentru acest sector. În
același timp, ace ste organizații se identifică într -o foarte mica măsură cu sectorul economiei
sociale. De asemenea, CAR -urile au tendința de a diminua dimensiunea socială pe care o deservesc
și pun accentual pe dimensiunea f inanciară. (Ștefănescu & Tîru, 2015)
Cercetarea realizată de Crișan (2012) evidențiază faptul că relațiile pe care organizațiile
sociale le au cu alte ins tituții sunt deficitare. Astfel, î n ceea ce privește colaborările cu alte instituții,
la momentul acela, 55,4% dintre ONG -urile participante la studiu afirmau că nu colaborează cu
administrația/consiliul local. De asemenea, numai 25,7% dintre respondenți colaborau cu alte
organizații cu misiune socială. În ceea ce privește relația cu mediul de afaceri, mai mult de jumătate
dintre participanți susțineau că nu colaborează sau că o fac într -o foarte mica măsură.
În încercarea de a explica problemele pe care organizațiile sociale le aveau referitor la
atragerea finanțărilor, Crișan (2012) identifică următorii factori: cauza socială finanțată, garanțiile
necesare pentru acordarea finanțării, neîncrederea în scopul urmărit, restricțiile legislative.

17
Într-un raport realizat de ASHOKA1 privind antreprenoriatul social în România au fost
identificate mai multe provocări pe care antreprenorii sociali susțin că le întâmpină în munca pe
care o desfășoară și anume: dificultăți în a comunica eficient cu mediul extern, lipsa de cunoștințe
și experiență în măsurarea și raportarea impactului social, abilități antreprenoriale și de fundraising
reduse precum și oportunităț i reduse de formare și dobândire a acestor abilități, oportunități reduse
de a colabora cu alți inovatori sociali, companii private sau sectorul public. Cele mai stringente
probleme identificate se referă la lipsa accesului la finanțare și lipsa unui cadru legislativ care să
încurajeze și să permit dezvoltarea sectorului. Același studiu a arătat că întreprinderile sociale își
finanțează activitatea din veniturile obținute din vânzarea de bunuri și/sau servicii, granturi și într –
un procent mai mic, donații.
Rezultatele aceluiași raport arată că m otivele care justifică afilierea întreprinderilor sociale
la structuri naționale și internaționale sunt reprezentate de interesul pentru schimbul de informații,
dezvoltarea capacității organizației prin acces la expe rtiza și resursele altor organizații, creșterea
legitimității în fața autorităților publice sau a altor actori interesați, mobilizarea în vederea
coordonării politicilor și programelor în domeniu. De asemenea, n evoile resimțite de antreprenorii
sociali di n România: existența unui cadru legal clar și predictibil; colaborări cu instituțiile statului;
creșterea capacității de influențare a politicilor publice; resurse pentru îmbunătățirea strategiilor
de marketing; dobândirea de cunoștințe și abilități care s ă faciliteze dezvoltarea organizațională.
(Raport Ashoka, 2018)
În România , economia socială, prin mecanismele de care dispune, încearcă să adreseze
problema excluziunii sociale ca urmare a faptului că soluțiile politice propuse nu au fost sufi cient
de efi ciente. (Petrescu & Stănilă, 2012)
Astfel, potrivit unor autori români (Petrescu și Stănilă, 2012), întreprinderile sociale
influențează dezvoltarea locală prin activitățile pe care le propun: mobilizarea resurselor locale și
stimularea creării de capital social în comunitate; promovarea parteneriatelor la nivel local;
creșterea capacităților de producție la nivel local prin dezvoltarea activității economice a
cooperativelor; stimularea participării la procesul de luare a deciziilor; încurajarea utilizării
resurselor locale de către actorii loc ali; recrutarea pe plan local.

1 Ashoka este cea mai importantă asociație profesională globală pentru susținerea antreprenorilor social

18
Economia socială în Republica Cehă
Cercetătorii din Republica Cehă folosesc două abordări pentru a defini economia socială și
întreprinderile sociale: abordarea juridică / instituționa lă și abordarea normativă. Există mai mulți
factori care trebuie avuți în vedere pentru a înțelege statutul actual și dezvoltarea întreprinderilor
sociale în Cehia și anume: influența definițiilor internaționale asupra definirii conceptului și
indicatorilo r întreprinderii sociale în cont extul ceh; inițiativ ele din în sectorul civic sau modelul
asociativ; sectorul cooperatist; emergența afacerilor sociale; impactul mediului european:
finanțarea din fonduri europene și programele operaționale pentru promovarea economiei sociale
și antreprenoriatului social.
Economia socială în Cehia are o istorie lungă, manifestându -se sub diferite forme de
organizare: case de ajutor reciproc, cooperative (Bednáriková & Francová, 201 1) și fundații.
Întreprinderile sociale din Cehia se bazează pe inițiative voluntare ale cetățenilor c are își
desfășoară activitatea la nivel local, urmăresc crearea de noi locuri de muncă și se adresează
persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile.
Începând cu anul 2003 economia socială în Cehia capătă o nouă dimenisune ca urmare a
implementării proiec telor susținute prin Fonduri Structurale Europene care au însemnat investiții
îm dezvoltarea întreprinderilor sociale și încuraja rea unor astfel de inițiative.
Așa cum am enunțat anterior, cercetările efectuate în domeniul economiei sociale, care au
vizat întreprinderile sociale din Europa, au arătat faptul că viteza cu care s -au dezvoltat aceste
entități, nivelul și contextul dezvoltării se datorează aspectelor istorice, politice și contextuale și
sunt diferite de la un stat la altul. (Bednarikova & Franc ova, 2011) În cazul Cehiei, Legea
cooperativelor sociale nu a fost suficient de eficientă în promovarea și încurajarea replicabilității
întreprinderilor sociale. (Ravio, Maier & Verbal, 2011)
Astfel, întreprinderile sociale din Europa înregistrează diferite stadia de dezvoltare. Autorii
identifică o serie de variabile care dictează nivelul de maturitate a fenomenului legat de dezvoltarea
întreprinderilor sociale și anume: recunoașterea întrepri nderii sociale care se referă la prezența
unei definiții comune și vizibilitatea la nivel național; caracteristicile endogene care vizează
capacitatea de mobilizare a cetățenilor astfel încât să gestioneze producția și / sau furnizarea de
servicii de inter es general ; caracteristici exogene care au legătură cu prezența sau absența
factorilor contextuali care favorizează dezvoltarea și răspândirea întreprinderilor sociale. (Ravio,
Maier & Verbal , 2011)

19
Conceptul de întreprindere socială, în Cehia, este corel at cu integrarea pe piața muncii a
persoanelor cu dizabilități, astfel de inițiative fiind susținute de cadrul legislativ prin acordarea de
subvenții. În ultimii ani însă, întreprinderile sociale au început să adreseze și alte categorii de
persoane supuse excluziunii sociale sau aflate în risc de excluziune socială. (Dohnalová,
Hrabětová, Legnerová & Šlechtová, 2015)
Există patru modele principale de întreprinderi sociale în Republica Cehă: modelul
asociativ reprezentat de diferite organizații non -profit (asociații, fundații, instituții bisericești);
modelul cooperatist reprezentat de cooperative; modelul de afaceri format din societăți comerciale;
și modelul WISE care se referă la întreprinderi sociale de integrare în muncă. Acest ultim model
este cel mai des întâlnit tip de întreprindere socială din Cehia.
Astfel, orga nizațiile sectorului de economie socială sunt definite ca persoane juridice,
private, autoguvernate, a căror membrii sunt implicați voluntar, a căror profituri sunt reinvestite în
activitățile și misiunea principală a organizației. (Dohnalová, Hrabětov á, Legnerová & Šlechtová,
2015)
În momentul de față, legea întreprinderilor sociale este în discuție, fapt care contribuie la
creșterea vizibilității și la propagarea fenomenului întreprinderilo sociale. ( Ravi o, Maier & Verbal ,
2011 )
Cercetările efectuate în d omeniu relevă faptul că sectorul economiei sociale este un
fenomen în creștere ținând cont de faptul că mai mult de trei sferturi dintre întreprinderile sociale
din Cehia au fost create după anul 2007. Absența unei abordări a subiec tului în sistemul de
învățământ (Bednáriková & Francová, 2011), lipsa de oferte, lipsa oportunităților de finanțare,
neîncrederea venită din partea instituțiilor bancare, lipsa de timp a personalului din conducere,
marketing deficitar, numărul scăzut al ma nagerilor și profesioniștilor pregătiți și competenți sunt
doar câteva dintre problemele cu care se confruntă organizațiile din sectorul economiei sociale din
Cehia. ( Fajfrova, 2015 ) Alți factori care inhibă dezvoltarea entităților de economie socială în
Cehia, sunt: înțelegerea deficitară a conceptului de întreprindere socială și a specificului acestei
organizații cauzată de lipsa unei definiții comune și a confuziei conceptuale; recunoaștere numai
a anumitor tipuri de întreprindere socială (WISE) de către decidenții politici; vizibilitate limitată
la nivel național; perceperea cooperativelor ca fiind relicte ale regimului comunist; lipsa abilităților
și competențelor manageriale ale antreprenorilor sociali; slaba coordonare dintre cheltuielile
publice și m obilizarea finanțării private. (Ravio, Maier, & Verbal, 2011)

20
Concluzii
Prin intermediul acestui capitol am încercat să sintetizăm câteva dintre definițiile date
conceptului de economie socială în literature de specialitate. De asemenea, am definit concep tele
de antreprenoriat social și întreprindere socială. Ulterior am trecut în revistă câteva dintre teoriile
care explică apariția întreprinderilor sociale. Un segment important din acest capitol l -a reprezentat
identificarea în literature de specialitate și enumerarea dificultăților cu care întreprinderile sociale
se confruntă în activitățile pe care le desfășoară.
În finalul capitolului am sintetizat câteva informații despre economia socială din România
și Cehia.
Consider că sunt câteva aspecte important e pe care ar trebui să le reținem în finalul acestui
exercițiu de consultare a literaturii și anume că:
 Încurajarea inițiativelor de economie sociale poate contribui la: reducerea
cheltuielilor pentru asistența socială, creșterea responsabilității persoanelor din
grupurile vulnerabile, încurajarea și dezvoltarea consumului local, dezvoltarea unui
nou tip de antreprenoriat și crearea unui mediu de afaceri responsabil, creșterea
oportunităților de angajare, dezvoltarea unei economii bazate pe coeziunea socială.
(Virlanut a, 2015)
 Definirea și delimitarea concretă a conceptului de economie socială și a conceptelo r
conexe sunt importante deoarece , fără niște clarificări conceptuale clare,
cuantificarea activității, măsurarea impactului și a importanței acestui sector sunt
greu, poate chiar imporsibil de realizat. (Crișan, 2012)

21
Designul cercetării
Am ales aceast ă temă întrucât în urma parcurgerii unora dintre cele mai importante și citate
resurse din literatura de specialitate am rămas cu o serie de întrebări și nu am reușit să îmi formez
o imagine de actualitate despre sectorul de economie socială și între prinde rile sociale în ansamblu.
Din punctul meu de vedere, pentru a dezvolta acest sector al economiei sociale, care din
perspectiva mai multor autori are potențial și este un domeniu important și o soluție pentru mai
multe probleme sociale, trebuie să încercăm să îi înțelegem mecanismele de funcționare, să
înțelegem nevoia pieței pentru întreprinderi de economie socială, problemele și dificultățile pe care
le întâmpină angajații acestor întreprinderi și să identificăm nevoile, limitele și direcțiile în care
acest sector poate fi exploatat.
O astfel de abordare ar putea fi de interes atât pentru cercetători cât și pentru întreprinderile
sociale și organizațiile și instituțiile publice sau private care susțin astfel de inițiative.
În capitolul anterior am prezentat aspecte teoretice referitoare la economia socială, urmând
ca în acest capitol să prezint informații despre modul în care s -a desfășurat cercetarea.
Scop ul cercetării : Prin intermediul acestei cercetări ne propunem să ofe rim o mai bună
înțelegere a ceea ce înseamnă sectorul economiei sociale și activitatea întreprinderilor sociale (ÎS)
printr -un studiu comparativ între România și Cehia. Astfel, ne propunem conturarea profilului
întreprinderilor sociale prin determinarea ca racteristicilor specifice acestor întrepr inderi,
distribuției pe regiuni și domenii de activitate precum și identificarea elementelor care influențează
activitatea acestora.
Obiective le cercetării :
– Identificarea provocărilor/dificultăților cu care se confr untă întreprinderile sociale;
– Identificarea strategiilor de marketing la care apelează întreprinderile sociale (presupunând
că își promovează serviciile/produsele);
– Identificarea nevoilor resimțite de întreprinderi în vederea dezvoltării/îmbunătățirii
activității;

Alte întrebări:
– Cum folosesc întreprinderile sociale profitul obținut?
– Care este tipologia întreprinderilor sociale din cele două țări?

22
Cercetare cantitativă
Studiul își propune să utilizeze metode cantitative de cercetare în încercarea de a oferi o
imagine comprehensivă a sectorului economiei sociale din România și Cehia. Consider că o
abordare cantitativă este cea mai potrivită pentru a răspunde cerințelor impuse odată cu stabilirea
obiectivelor și întrebărilor de cercetare. De altfel, o as tfel de cercetare ar putea conduce către
identificarea premiselor pentru o cercetare calitativă și o evaluare amănunțită a aspectelor ce țin
de specificul întreprinderilor de economie socială.
Avantajele pe care a bordarea cantitativă le aduce cercetării im plică faptul că permite
măsurarea obiectivă a faptelor prin detașarea cercetătorului . De asemenea, permite realizarea
analizelor statistice și se asigură validitatea datelor obținute. (Chelcea 2007; Rotariu și Iluț 2006)
Metoda de cercetare
În cadrul aces tei cercetări am recurs la ancheta sociologică ca metodă de cercetare, care se
deosebește prin caracterul standardizat și prezintă o serie de avantaje și dezavantaje. Printre
avantaje se numără faptul că din punct de vedere al economiei timpului, costurile sunt mai reduse
comparativ cu alte metode, permite aplicarea colectivă a instrumentului de colectare a datelor, fapt
care contribuie la asigurarea anonimatului respondenților. Ancheta prezintă dezavantajul că nu
poate urmării decât obținerea unor informaț ii relativ simple. (Rotariu și Iluț, 2006)
Chestionarul utilizat în cercetare a fost aplicat online, prin intermediul aplicației Google
Forms. Există o serie de puncte tari și potențiale puncte slabe ale anchetelor online prezentate în
literatura de speci alitate. Principalele avantaje ale aplicării online a chestionarului: acoperire
globală; flexibilitate; ușurința introducerii și analizei datelor; reducerea costurilor de timp legate
de administrarea chestionarului; eșantionare controlată; eșantion mare uș or de obținut; ( Evans &
Mathur, 2005) scăderea semnificativă a numărului de erori de introducere a datelor în baza de date
(Vasile, 2014). Dezavantajele potențiale majore ale aplicării online a chestionarului țin de faptul
că instrucțiunile de răspuns ar putea fi neclare și de confruntarea cu o rată scăzută de răspuns.
(Evans & Mathur, 2005) Alți autori consideră că sondajele online trebuie să fie concepute astfel
încât să fie simplu de completat și de asemenea să aibă un sistem de securitate integrat care să
asigure credibilitatea și anonimat ul. (Lefever & Matthiasdottir, 2007).
Definirea și operaționalizarea conceptelor
Plecând de la o serie de teorii specifice domeniului antreprenorial, mai mulți autori au
propus și au construit o scală care să fie aplicată întreprinderilor sociale, care ut ilizează atât

23
indicatori care să permită comparația cu alte întreprinderi economice, cât și indicatori care să
descrie caracterul social al întreprinderilor sociale. Astfel, inovativitatea, proactivitatea și
managementul riscului sunt dimensiunile care des criu orientarea antreprenorială a unei
întreprinderi, în timp ce orientarea misiunii sociale este dimensiunea care stabilește granița dintre
natura antreprenorială și cea socială a unei entități. Dimensiunile de orientare durabilă și eficace
fac referire l a indicatori care demonstrează construcția unei organizații viabile din punct de vedere
economic, capabilă să susțină misiunea socială. (Dwivedi & Weerawardena, 2018)
Astfel, în viziunea autorilor, Dwivedi și Weerawardena , o organizație de economie socială
se definește printr -o orientare strategică capabilă să îndeplinească mai multe caracteristici și
anume: inovativitate, proactivitate, managementul riscului, orientare eficace, orientarea misiunii
sociale și sustenabilitat e, toate acestea cu scopul de a rezolva eșecurile pieței și de a crea valoare
socială.
Inovativitatea oglindește tendința întreprinderii de a dezvolta și a promova în permanență
idei și soluții noi care să răspundă nevoilor sociale , pe de o parte și noi m odalități de marketing,
de strângere de fonduri și de influențare a politicilor, pe de altă parte, îndepărtându -se de abordările
convenționale (Weeraw ardena & Sullivan Mort, 2006)
Proactivitatea se referă la capacitatea organizației de a monitoriza în mod activ mediul
extern, de a aniticipa situațiile neprevăzute și de a se raporta la incertitudine. Managementul
riscului este o dimensiune care evidențiază tendința entităților de economie socială de identificare
și gestionare a riscurilor, de utilizare cu pr ecauție a resurselor disponibile și de asumare a unor
riscuri controlabile. Orientarea eficace a organizației se referă la tendința de a gestiona resursele
disponibile într -un mod care să permită obținerea unei soluții optime. Orientarea misiunii sociale
denotă devotamentul față de nevoile sociale, iar orientarea sustenabilă implică o serie de acțiuni și
comportament e care să asigure supraviețuirea pe termen lung și viabilitatea financiară a
organizației. Între acestea ultime două dimensiuni există o legăt ură, întru -cât p entru a -și susține
misiunea socială, întreprinderile sociale trebuie să rămână viabil e. (Dwivedi & Weerawardena,
2018 ).
În urma analizei literaturii de specialitate am realizat schema conceptuală , expusă în
Tabelul , care a stat la b aza realizării chestionarului.

24
Tabel 2. Operaționalizarea conceptelor
Dimensiuni Indicatori Itemi
Identificare Anul înființării;
Localizare;
Forma juridică; I, II, III, IV
Activitate
specifică/Misiune Scop
Misiune
Grup țintă
Activități desfășurate
Sector de activitate
Orientare antreprenorială VI, VII, VIII,
IX, X, XIX,
Resurse umane Structura consiliul director;
Numărul de angajați;
Numărul de angajați – persoane cu dizabilități;
Genul angajaților. XI, XII, XIII,
XIV
Situație financiară Originea resurselor materiale și financiare;
Modul de distribuție a profitului; XV, XVI,
XXIV
Provocări/Dificultăți
întâmpinate de
întreprindere Provocări ce țin de conducerea întreprinderii
Provocări financiare
Provocări operaționale
Provocări legate de marketing
Alte provocări XVII, XVIII
Nevoi XXV, XXVI
Relația cu mediul
extern Relația cu alte instituții
Tipul de suport oferit/primit V, XX, XXI,
XXII, XXIII,
Marketing Strategii de marketing uilizate
Importanța acordată XXVII,
XXVIII
Percepția Puncte tari
Puncte slabe XXIX, XXX

25
Chestionarul
Așa cum am precizat, instrumentul utilizat în cercetare a fost chestionarul.
„chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică și, corespunzător, un instrument de
investigare constând într -un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate
logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin
autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris.” (Chelcea, 2 007, pp. 212)
Chestionarul utilizat în cercetarea de față a fost aplicat online și a cuprins 31 de întrebări
care au vi zat dimensiunile trezentate în Tabelul 2. Chestionarul a îmbinat întrebări închise cu
întrebări deschise.
Am estimat timpul necesar pent ru completarea chestionarului la 20 de minute.
Prima parte a chestionarului a cuprins întrebări care se referă la înființarea întreprinderii,
dome niul, regiunea geografică în c are își desfășoară activitatea și grupul țintă căruia i se adresează.
Următoare le două secțiuni ale chestionarului urmăresc obținerea in formațiilor referitoare la resursa
umană și situația financiară a întreprinderii.
Am utilizat, de asemenea, scara Likert cu 3 și 5 grade de intensitate pentru a măsura
dificultățile cu care se confruntă întreprinderile, orientarea antreprenorială a acestora, nevoile
resimțite , importanța acordată strategiilor de marketing precum și rela ția cu alte instiutții.
Populația și eșantionul
Analizând literatura de specialitate am utilizat eșantionarea nonprobabilistică, bazată pe un
scop predefinit iar în cadrul acestei eșantionări am recurs la selecția subiecților disponibili/dornici
să partic ipe la studiu. Problema acestui tip de selecție se referă la riscul nerespectării cri teriului
reprezentativității. În viziunea lui Babbie (2010), eșantionare a bazată pe un scop predefinit
presupune selecția indivizilor statistici luând în considerare scopul cercetării și elemente le pe care
cercetătorul le consideră utile cercetării sau în măsură să asigure reprezentativitatea.
Populația cercetării este reprezentată de întreprinderile sociale din România, respectiv
Cehia.
Selecția întreprinderilor socia le pentru participarea la cercetare s -a făcut ținându -se cont de
următoarele criterii:
1. Întreprinderea participă la economia de piață prin vânzarea de bunuri sau servicii;
2. Întreprinderea se angajează în activitățile de piață în desfășurare, în primul rând pentru o
misiune socială, culturală și / sau ecologică.

26
Astfel, eșantionul a cuprins întreprinderile sociale care se regăsesc în Registrul unic de
evidență a întreprinderilor sociale din România2 precum și alte organizații care respectă criteriile
menționa te. În ceea ce privește întreprinderile sociale din Cehia, pentru identificarea acestora am
utilizat SUSY -map3 și České sociální podnikání4, două platforme menite să contribuie la creșterea
vizibilității entităților care activează în domeniul economiei soc iale.
Cercetarea s -a desfășurat în perioada 14 -31 mai 2018. Așa cum am menționat anterior,
chestionarul a fost distribuit în mediul online. Pentru a avea controlul asupra celor care au acces
la chestionar, acesta a fost trimis individual, pe adresa de emai l a organizațiilor disponibile în
Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale sau pe site -urile organizațiilor . Astfel, au fost
trimise 168 de email -uri către întreprinderi sociale din România și 115 către întreprinderi din
Cehia.
Dintre cele 103 întreprinderi care se regăsesc în Registrul unic de evidență a
întreprinderilor sociale din România, 6 întreprinderi sociale nu aveau afișată o adresă de email.
Două dintre răspunsurile pe care le -am primit menționau faptul că întreprinderea nu mai
funcți onează. Am primit 36 de email -uri cu răspuns de tipul „Failure notice”, fapt care indică fie
că adresa de email este greșită, fie desființată.
În final, c hestionarul a fost completat de 34 de întreprinderi sociale din România și 21 de
întreprinderi social e din Cehia, ceea ce înseamnă 20,2%, respectiv 18,2% din eșantion.
Datele obținute în urma aplicării chestionarelor au fost introduse într -o bază de date
realizată în SPSS și au fost prelucrate.

2 http://www.anofm.ro/registrul -unic-de-evidenta -a-intreprinderilor -sociale -ianuarie -2018
3 http://www.solidarityeconomy.eu/susy -map/
4 http://w ww.ceske -socialni -podnikani.cz/

27
Prezentarea rezultatelor
Acest capitol prezintă informații despre rezultatele obținute ca urmare a desfășurării
cercetării. Vom analiza, pe rând: forma juridică și distribuția geografică a întreprinderilor sociale
participante la studiu, domeniul de activitate și grupurile țintă pe care întreprinderile le au în
vedere, nevoile resimțite de aceste organizații, provocările pe care le întâmpină întreprinderile
sociale, relațiile cu alte organizații și instituții, sursele de finanțare și strategiile de marketing
utilizate.
După cum am precizat anterior, 34 de întreprinderi sociale din România au răspuns
afirmativ invitației de a participa la studiu. În Tabelul 3 este prezentată distribuția întreprinderilor
sociale în funcție de forma juridică pe care o au, în conformitate cu Legea nr. 219 din 2015 privind
economia socială.
Astfel, cele mai multe dintre întreprinderile sociale din România, participante la studiu, au
fost asociații.
Tabel 3. Care este forma juridică a organizației? (România)
Frecvență Procent
societate cooperativă de gradul I 1 2.9
Asociație 25 73.5
Fundație 3 8.8
casă de ajutor reciproc a salariaților 1 2.9
casă de ajutor reciproc a pensionarilor 3 8.8
Cooperative 1 2.9
Total 34 100.0

În Tabelul 2 este prezentată distribuția procentuală și frecvența întreprinderilor sociale din
Cehia ținând cont de forma juridică. Având în vedere faptul că Cehia nu are un document care să
reglementeze sectorul economiei sociale, am consultat literatura de specialitate pentru a identifica
formele de organizare acceptate și considerate ca fiind întreprinderi sociale. Astfel, așa cum am
precizat și în capitolul teoretic, sunt considerate întreprinderi sociale: asociațiile, fundațiile,
organizații bisericeșt i, cooperative le, societăți comerciale înființate în alte scopuri decât cele

28
comerciale, organizații de interes public. În literatura de specialitate se face distincția între
cooperative și cooperative sociale, aceste forme de organizare fiind reglementate prin legea
cooperativelor sociale. (Dohnalová, Hrabětová, Legnerová & Šlechtová, 2015).
Tabel 4. Care este forma juridică a organizației? (Cehia)
Frecvență Procent
asociație 4 19.0
fundație 2 9.5
cooperativă 4 19.0
cooperativă socială 1 4.8
S.R.L. 10 47.6
Total 21 100.0

Așadar, încă din început putem observa o diferență între structurile de economie socială
din cele două țări, cele mai multe întreprinderi sociale din Cehia, care au participat la studiu, fiind
societăți comerciale cu răspundere limitată (S.R.L), forme de organizare care în România nu sunt
asociate acestui sector.
Dintre întreprinderile sociale din România, participante la studiu, 64,7% au fost înființate
după anul 2007, cele mai multe (9 întrep rinderi sociale) fiind asociații înființate în anul 2015. Trei
dintre casele de ajutor reciproc participante la cercetare au fost înființate înainte de anul 1990. În
ceea ce privește întreprinderile sociale din Cehia, numai trei dintre cele care au partici pat la
cercetare au fost înființate înainte de anul 2000, toate celelalte fiind înființate începând cu anul
2009.
Cele mai multe dintre întreprinderile sociale din România, care au participat la studiu,
provin din Regiunea Nord -Vest (10 organizații), urmat e de întreprinderi din Regiunea București –
Ilfov (7 organizații) și de Regiunea Nord -Est (5 organizații). În Figura 1 este reprezentată
distribuția întreprinderilor sociale din România, participante la cercetare, în funcție de regiune și
forma juridică a or ganizației.

29
Fig. 1

După cum se poate observa în Tabelul 5, cele mai multe dintre întreprinderile sociale sunt
independente. Întreprinderile care fac parte dintr -o organizație mai mare susțin că au parte de
sprijin din partea acesteia, sprijin care constă în accesul la anumite resurse, cum ar fi: bunurile
materiale, spații și personal.
Tabel 5 . Organizația dvs. este independentă sau face part e dintr -o organizație mai mare?
Cehia România
Frecvență Procent Frecvență Procent
Independentă 18 85.7 25 73.5
Parte a unei organizații mai
mari din Cehia/România 3 14.3 7 20.5
Parte a unei organizații la
nivel international 0 0 2 5.9
Total 21 100.0 34 100.0
024681012
Regiunea
Nord-EstRegiunea
Sud-EstRegiunea
SudRegiunea
Sud-VestRegiunea
VestRegiunea
Nord-VestRegiunea
CentruRegiunea
București
IlfovDistribuția întreprinderilor pe regiuni în funcție de forma juridică
Societate cooperativă de gradul I Asociație Fundație CARS CARP Cooperativă

30
Cele mai multe întreprinderi sociale sunt ghidate de obiective multiple în activitatea pe
care o desfășoară. Întrebarea din chestionar, legată de scopul întreprinderii sociale a oferit
posibilitatea unor răspunsuri multiple. Astfel, 90,5% dintre întreprind erile sociale din Cehia își
propun crearea de locurile de muncă pentru persoanele aparținând grupurilor vulnerabile, alte
scopuri stabilite de organizații având o pondere mai mică și referindu -se la: educație (23,8% dintre
întreprinderi ), protecția mediulu i (14,3%), combaterea sărăciei (23,8 %), instruirea șomerilor în
vederea creșterii șanselor de angajare (23,8%). Dacă ne raportăm la situația României, crearea de
locuri de muncă care să faciliteze integrarea persoanelor provenind din grupuri vulnerabile
reprezintă un scop pentru 61,8% dintre întreprinderile sociale care au luat parte la cercetare. Fiind
o întrebare cu răspuns multiplu, alte variante selectate de întreprinderi au fost: instruirea șomerilor
pentru a le crește șansele de angajare (14,7% dintr e întreprinderi), generarea de profit pentru
organizația „mamă” (11,8%), educația (20,6%), combaterea sărăciei (41,2%), protecția mediului
(20,6%). Toate celelalte variante din chestionar au avut rate de răspuns foarte mici sau aproape
de 0. Analizând ace ste rezultate putem spune că paleta de interese a întreprinderilor sociale din
România este mai largă, dar și că întreprinderile din Cehia își stabilesc scopuri mai puține . Este
interesant de observat în ce manieră afectează activitatea întreprinderii soci ale această tendință de
a avea stabilite mai multe obiective.
Activitățile pe care le desfășoară întreprinderile și care contribuie la îndeplinirea scopurilor
propuse sunt de asemenea variate și multiple. Majoritatea întreprinderilor apelează la un mix de
activități pentru îndeplinirea misiunii organizaționale, a stfel, 55,9% dintre întreprinderile sociale
din România practică vânzarea cu amănuntul, iar 50% sunt furnizori de servicii. Toate acestea sunt
combinate cu activități de educație și formare, desfășurate de 26,5% dintre întreprinderi, și
realizarea și promovarea de programe de conștien tizare (20,6%). De asemenea, 23,5% dintre
organizații susțin că facilitează activități sociale/culturale/sportive sau de recreere.
Grupul țintă al întreprinderilor este și el mixt, în cele mai multe cazuri. Astfel, 50% dintre
întreprinderile sociale din România lucrează în interesul comunității locale. 17,6% dintre
organizații se adresează șomerilor, un procent asemănăt or vizează grupurile etnice sau minoritățile
naționale, 38,2% au ca grup țintă persoanele care trăiesc în sărăcie, un procent identic adresându –
se persoanelor cu dizabilități fizice. Un procent mai mic dintre întreprinderi se adresează
persoanelor cu probl eme de sănătate mintală (17,6%), dar și persoanelor cu dizabilități intelectuale
(26,5%). În proporții mult mai mici, întreprinderile sociale se adresează și persoanelor vârstnice,

31
femeilor abuzate, persoanelor fără adăpost, tinerilor și adolescenților, co piilor, persoanelor care
suferă de adicții, refugiaților și imigranților.
Comparativ cu situația întreprinderilor din România, numai 19% dintre întreprinderile
sociale din Cehia susțin că se adresează comunității locale. Rezultatele sunt mult diferite și î n cazul
altor grupuri țintă. Astfel, cele mai mari procente le înregistrează grupurile formate din persoane
cu dizabilități fizice, persoane cu probleme de sănătate mintală (47,6%) și persoane cu dizabilități
intelectuale (33,3%). De altfel, de cele mai mu lte ori, aceste trei grupuri țintă sunt adresate
împreună de către organizații. Alte categorii de persoane cărora întreprinderile sociale li se
adresează sunt formate din: tineri și adolescenți, femei abuzate, persoane vârstnice, persoane care
trăiesc în s ărăcie, persoane fără adăpost, copii și grupuri etnice. Există câteva grupuri care nu sunt
vizate de întreprinderile sociale din Cehia, care au participat la sutdiu, și anume: refugiații, șomerii,
persoanele care suferă de adicții. Acest lucru este oarecum contradictoriu ținând cont de faptul că,
așa cum am prezentat anterior, câteva întreprinderi susțin că scopul lor este acela de instruire a
șomerilor pentru a le crește șansele de angajare.
Atunci când vine vorba despre resursa umană a întreprinderilor so ciale, 29,4% dintre
entitățile de economie socială din România, participante la cercetare, susțin că au mai mult de 11
angajați cu normă întreagă. În ceea ce privește numărul de voluntari, 47,1% dintre întreprinderi
susțin că nu au voluntari implicați în a ctivitățile lor, iar 26,5% au între 3 și 4 voluntari care se
implică 10 sau mai multe ore pe lună.

Tabel 6. Consiliul director
N Minimum Maximum Modul Media
Câte persoane sunt în
consiliul director al
organizației dvs.? 29 2 7 3 3.62
Câte femei fac parte din
consiliul director al
organizației dvs.? 29 0 5 2 2.21

După cum se poate observa în Tabelul 6, întreprinderile sociale din România au în medie
3,62 membrii în consiliul director și numai 3 organizații, dintre cele participante la cercetare, au
declarat că nu au femei în consiliul director.

32
Numai una dintre întreprinderile sociale din Cehia a declarat că nu are angajate persoane
din grupuri vulnerabile, în timp ce în România procentul este mult mai mare, 32,4% dintre
organizații susținând că nu au angajate persoane aparținând grupurilor vulne rabile.

Tabel 7. Câte persoane aparținând grupurilor vulnerabile sunt angajate
în întreprinderea dvs?
România Cehia
N Valid 23 17
Media 8.46 11,71
Modul 1 4
Minimum 1 2
Maximum 60 40

În Tabelul 7 sunt date despre numărul mediu de angajați aparținând grupurilor vulnerabile,
precum și despre modul și valorile minime și maxime înregistrate de întreprinderile sociale din
ambele țări.
Strategii de marketing
În continuare vom prezenta câteva rezultate legate de marketing, de strategiile pe care
întreprinderile sociale le utilizează și despre importanța acordată acestui aspect. Astfel, în ceea ce
privește promovarea serviciilor și/sau produselor, 79,4% dintre într eprinderile sociale din
România, care au participat la studiu, declară că acordă mare sau foarte mare importanță acestei
activități, iar 82,3% consider ă că strategiile de marketing utilizate au o mare influență asupra
activității întreprinderii. Cu toate a cestea, numai 29,4% dintre întreprinderile sociale care au luat
parte la cercetare utilizează reclame plătite. Cele mai populare strategii de marketing pe care
întreprinderile sociale din România le folosesc sunt site -urile web, utilizate de 70,6% dintre
respondenți și promovarea pe rețelele sociale (Facebook, Instagram, etc. ) prezentă în 82,4% din
cazuri.
În cazul întreprinderilor sociale din Cehia, reclamele plătite sunt mai des utilizate în
promovare (38,1%) , dar site -urile web și promovarea p e rețelele sociale sunt relativ la fel de
utilizate ca în România. După cum reiese din analiza rezultatelor, majoritatea organizațiilor din
România care optează pentru utilizarea rețelelor sociale își promovează activitatea și prin

33
intermediul unor site -uri web. În cazul organizațiilor din Cehia, un procent mai mare dintre
respondenți utilizează site -urile web pentru promovare, 95,2%, comparativ cu 72,6% dintre
întreprinderi care apelează la rețele sociale.
Relația cu mediul extern
Întrebate dacă cunosc instituții sau organizații care sprijină entitățile de economie socială,
82,4% dintre întreprinderile din România au răspuns afirmativ, iar 70,6% dintre ele susțin că oferă
suport altor organizații. Sprijinul oferit îmbracă diferite f orme. Astfel, 17,6% dintre organizații
susțin că sprijină financiar alte organizații, 41,2% oferă instruire pe diferse domenii, 26,5%
contribuie la dezvoltarea organizațională. Alte tipuri de sprijin se referă la cercetare, oferit de
11,8% dintre organizaț iile din România și advocacy și promovare, support oferit de 35,3% dintre
întreprinderi.
Analizând percepția întreprinderilor sociale în legătură cu relațiile pe care le au cu alte
instituții, 38,2% dintre întreprinderile din România, care au participat l a studiu, clasifică relația cu
administrația locală ca fiind slabă și mai puțin de 10% (3 organizații) susțin că au o relație puternică
cu aceste instituții. De asemenea, 11,8% au bifat opțiunea “Nu e cazul”, fapt care poate însemna
fie că nu au nici un fe l de colaborare, fie că nu știu cum să se raporteze la această relație.
În ceea ce privește relația cu alte organizații non -guvernamentale sau întreprinderi sociale,
44.1% dintre respondenții din România susțin că au relație puternică cu acestea și numai 4
organizații au clasificat relația ca fiind “slabă”. Mai mult de 50% dintre întreprinderile sociale
susțin că au o relație slabă cu centrele sau organizațiile care se ocupă cu recrutarea voluntarilor.
Numai 17,6% dintre întreprinderile sociale din Români a se raportează la relația cu alte
companii din mediul de afaceri ca fiind una puternică, în timp ce 35,3% o descriu ca fiind “slabă”.
Celelalte întreprinderi (41,2%) susțin că relația cu întreprinderi economice private nu este nici
puternică, nici slabă.
În ceea ce privește relația cu insituțiile bisericești locale, 35,3% dintre respondenți au bifat
opțiunea “Nu e cazul”, în timp ce un procent asemănător de întreprinderi sociale descrie relația cu
acest e instituții ca fiind “slabă”.
Figura 2 oferă o repr ezentare completă a felului în care întreprinderile sociale din România
evaluează relația cu alte instituții publice, private sau din sectorul non -profit.

34
Fig. 2

Nevoi
În secțiunea următoare vom prezenta resursele pe care întreprinderile sociale le consideră
utile pentru dezvoltarea sau buna funcționare a întreprinderii. Respondenților li s -a pus la
dispoziție o scală cuprinzând o listă de nevoie și li s -a cerut să ofere fiecărui atribut în parte o notă
de la 1 la 4, unde 1 înseamnă deloc util, iar 4 înseamnă foarte util.
Nu există diferențe procentuale foarte mari între nevoile resimțite de întreprinderile sociale
din cele două țări. Spre exemplu, 61,8% dintre întreprin derile participante la studiu se raportează
la sfaturile privind sursele și aplicațiile de finanțare ca fiind utile sau foarte utile. Pentru
comparație, n umai două dintre întreprinderile sociale din România au menționat că nu consider ă
utile sfaturi privin d sursele și aplicațiile de finanțare, în timp ce pentru 67,7% dintre prticipanții la
studiu aceste informații sunt foarte utile.
Dintre cele 55 de întreprinderi sociale care au participat la cercetare, 56,4% sunt de părere
că instruirea și suportul în pl anificare financiară reprezintă o resursă utilă sau foarte utilă pentru
organizație. Nici una dintre întreprinderile sociale din România nu a bifat opțiunea “Deloc util” în
legătură cu nevoia de resurse de instruire și suport în planificare financiară, 67, 7% dintre
participanții la studiu considerând această resursă ca fiind utilă sau foarte utilă. În ceea ce privește
instruirea în managementul financiar con tabil, după cum se poate observa și în Tabelul 8 , 0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Administrația
localăAlte ONG-uri Organizații de
recrutare a
voluntarilorBisericile locale Companii privatePercepția asupra relațiilor întreprinderilor sociale cu alte
instituții și organizații
Puternică Medie Slabă Nu e cazul

35
proporțiile sunt relativ asemănătoare, 5,9% dintre organizațiile din România optând pentru varianta
“Nu e cazul”, 26,5% considerând că este o resursă “oarecum utilă” și mai mult de jumătate
raportându -se la acest aspect ca fiind util sau foarte util.
Tabel 8. În ce măsură credeți că aceste resurse ar put ea fi utile întreprinderii:
Instruire în ma nagementul financiar – contabil.
Total România Cehia
Frecvență Procent Procent
Deloc util 2 3.6 9.5
Oarecum util 18 32.7 29.4 38.1
Util 19 34.5 41.2 23.8
Foarte util 14 25.5 26.5 23.8
Nu e cazul 2 3.6 5.9 4.8
Total 55 100.0 100.0 100.0

Pe lângă toate acestea, 72,7 % dintre întreprinderile sociale participante la studiu, consideră
ca fiind cel puțin utile cunoștințele despre afaceri și piața de desfacere.
Continuând analiza rezulta telor cu privire la resursele la care întreprinderile s e reportează
ca fiind utile pentru activitatea lor, 72,7% dintre organizații consideră că sunt necesare o serie de
strategii care să ducă la creștere organizațională și consolidarea capacităților, iar 65,4% dintre
întreprinderi susțin că au nevoie de sprijin și formare în domeniul tehnologiei informației.
În ceea ce privește datele valabile pentru întreprinderile din România, 58,9% dintre
organizații resimt nevoia unor instrumente care să conducă la îmbunătățirea capa cității
personalului, în timp ce mai mult de 70% consider ă ca fiind utilă sau foarte utilă existanța unor
strategii de creștere organizațională și consolidare a capacităților administrative.
Așa cum era de așteptat, acest lucru reieșind și din literatura de specialitate, 85,3% dintre
întreprinderile sociale din România consideră ca fiind utile și foarte utile oportunitățile de investiții
în scopuri sociale, în timp ce acest lucru este recunoscut ca fiind util sau foarte util numai de 28,5%
dintre întreprinderile sociale din Cehia.

36
Instrumentele pentru măsurarea impactului social și/sau asupra mediului sunt considerate
ca fiind cel puțin u tile de 58,9% dintre întreprinderile din România, în timp ce aceste resurse sunt
utile numai pentru 38% dintre întreprinderile din Cehia.
Întreprinderile sociale din România resimt nevoia îmbunătățirii relațiilor cu publi cul într -o
măsură mai m are decât întreprinderile din Cehia, acest lucru reflectându -se în rata răspu nsurilor
obținute la întrebarea : În ce măsură credeți că aceste resurse ar putea fi utile întreprinderii:
comunicare sau relații cu publicul și formare în domeniul social media și dezvoltarea unei prezențe
online? Astfel, 73,6% consideră utile comunicarea și relația cu publicul, iar 67,7% dintre
întreprinderile din România sunt de părere că formarea în domeniul social media și d ezvoltarea
unei prezențe online este o resursă utilă sau foarte utilă pentru organizație, în timp ce un procent
egal, de 57,1%, dintre organizațiile din Cehia consideră aceste resurse ca fiind cel puțin utile.
Acestor rezulta te li se adaugă un procent de 65,5 % dintre organizații care simt nevoia unei
piețe online pentru vânz area de produse și/sau servicii.
Orientare antreprenorială
În legătură cu recunoașterea nevoii de dezvoltare a strategiilor de marketing și îmbunătățire
a relațiilor cu clienții, în ceea ce privește întreprinderile sociale din România, aproape 90% dintre
respondenți susțin că sunt constant în căutare de noi modalități de promov are a serviciilor și
produselor. Un procent asemănător (89,8%) din întreprinder ile din Cehia caută noi modalități de
promovare. D e asemenea întreprinderile sociale din România nu caută doar îmbunătățirea relațiilor
cu clienții ci și oportunități de colaborare cu instituții guvernamentale, întreprinderi economice sau
alte organizații nonprofit.
După cum arată și datele din Tabelul 9 în ambele țări, mai mult de trei sferturi dintre
întreprinderile sociale sunt orientate spre găsirea de modalități care să le permită colaborarea cu
alte organizații și instituții.
Tabel 9. Căutăm noi moda lități de colaborare cu alte organizații și instituții, cum ar fi
agențiile guvernamentale, întreprinderile economice sau alte organizații non -profit.
România Cehia
Frecvență Procent Frecvență Procent
Foarte de accord 12 35.3 6 28.6
De accord 14 41.2 12 57.1
Nici acord, nici dezacord 6 17.6 2 9.5
Dezacord 1 2.9 1 4.8

37
Dezacord puternic 1 2.9
Total 34 100.0 21 100.0

În ceea ce privește raportarea la influența facturilor externi 32,4% dintre întreprinderile
sociale din România care au participat la cercetare au optat pentru varianta de răspuns "nici acord,
nici dezacord" la afirmația: "Monitorizăm în mod activ factorii externi care ne afectează." Totuși
61,4% susțin că nu neglijează aceste aspecte. Un procent mult mai mic dintre întreprinderile din
Cehia, 38%, susțin că sunt atente la factorii externi care le -ar putea afecta activitatea.
În ceea ce privește natura hibridă specifică întrepri nderilor sociale ( Teasdale, 2010 ; Gidron,
2017), 79,4% dintre participanții la studiu, din România, sunt de accord că încearcă în mod
constant să găsească un echilibru între misiunea socială și viabilitatea financiară a organizați ei.
Acest lucru a fost recunoscut ca fiind valabil pentru toate întreprinderile sociale din Cehia care au
luat parte la cercetare.
În ceea ce vizează concurența pentru finanțarea guvernamentală, 61,8% dintre organizațiile
din România, care au luat parte l a studiu, sunt de părere că aceasta este din ce în ce mai mare, în
timp ce 17, 6% nu sunt de accord cu această afirmație. Pe de altă parte, mai mult de 60% dintre
participanții la cercetare consideră că reglementările guvernamentale pentru sectorul non -profit
sunt întotdeauna imprevizibile, în timp ce 23,5% dintre întreprinderi se poziționează neutru față
de această afirmație. De asemenea, 67,6% dintre întreprinderile sociale se raportează la finanțarea
caritabilă ca fiind din ce în ce mai imprevizibilă.
Comparativ cu situția din România, 61,9% dintre organizațiile din Cehia sunt de accord că
există o concurență din ce în ce mai mare pentru finanțarea guvernamentală. De asemenea, un
procent identic din rândul întreprinderilor din Cehia este de părere că reg lementările
guvernamentale pentru sectorul non -profit sunt imprevizibile.
Pe lângă toate astea, 71,4% dintre organizațiile din Cehia sunt de părere că condițiile
economice care afectează organizațiile nonprofit devin din ce în ce mai incerte. Un procent r elativ
apropiat (76,5%) dintre întreprinderile din România sunt de aceeași părere.
Spre deosebire de întreprinderile sociale din Cehia, întreprinderile din România simt o mai
mare nevoie de sprijin în realizarea scopului și activităților propuse, la aceast ă concluzie
contribuind rezultatele cercetării curente. Astfel, 58,9% dintre întreprinderile sociale din România
sunt de părere că nu există suficien te structuri de sprijin instituț ional care să vină în ajutorul

38
organizațiilor cu scop social. Aproape un sf ert dintre întreprinderi consideră că există su ficiente
astfel de structuri . Mai mult decât atât, 61,8% dintre entitățile de economie socială din România
nu sunt de acord cu afirmația potrivit căreia: “Avem acces la resurse suficiente de sprijin din partea
instituțiilor financiare.”
Pentru comparație, mai puțin de un sfert dintre întreprinderile sociale din Cehia consideră
că nu există suficiente structuri de sprijin pentru organizațiile din sectorul economiei sociale, iar
42,9% se poziționează neutru în r elație cu această afirmație. Discrepanțele se mențin și în cazul
întrebării care vizează accesul la resurse de sprijin din p artea instituțiilor financiare. Astfel, spre
deosebire de organizațiile din România, numai 28,6% dintre întreprinderile sociale din Cehia
consideră că nu există suficiente resurse de sprijin din partea instituțiilor financiare, iar 42,9%
susțin contrariul.
Numai 52,4% dintre entitățile de economie socială din Cehia caută noi metode de strângere
de fonduri, în timp ce procentul întreprinderilor din România aflate în această situație fiind mai
mare (76,5%).
Unul dintre cele mai importante principii ale economiei sociale se referă la reinve stirea
fondurilor excedentare în activitarea organizației. ( Legea 219/2015; Arpinte, Cace & Scoican,
2010 ) Acest lucru este stipulat și în legislația privind economie socială din România. Referitor la
acest lucru, 87,2% dintre întreprinderile sociale din R omânia și 76,2% dintre întreprinderile din
Cehia susțin că reinvestesc profitul obținut în activități care să contribuie la îndeplinirea misiunii
organizaționale. Pe lângă acest lucru, 66,7% dintre structurile de economie socială din Cehia, se
consoderă ca fiind prudente atunci când vine vorba despre angajamente legate de resurse.
În continuare vom încerca să analizăm rezultatele obținute în urma aplicării scalei menite
să determine orientarea antreprenorială a întreprinderilor sociale. Dimensiunile scalei au fost
descrise în capitolul teoretic și cuprind mai multe variabile. În urma introducerii datelor obținute
în baza de date creată, au fost create variabile noi.
După cum poate fi observat și în Tabelul 10 eșantionul întreprinderilor sociale din România
înregistrează scoruri mai mici în cazul următoarelor dimensiuni: orientare eficace (media=1.75/5),
orientarea misiunii sociale (media=1.79/5), inovație (media=1.8/5), sustenabilitate (media=1.82/5)
și managementul riscului (media=1.99/5). Toate celelalte dimensiuni au înregistrat scoruri medii
egale sau mai mari decât 2. Este important de subliniat faptul că, scorurile scăzute înseamnă un

39
nivel mai ridicat de comportament specific întreprinderilor comerciale, adică întreprinderile din
eșantion sunt descris e printr -un grad de orientare antreprenorială mai mare.
În ceea ce privește întreprinderile sociale din Cehia, valorile înregistrate în cadrul scalei de
orientare antreprenorială sunt ușor diferite. Astfel, s-au înregistrat scoruri mai mic i în cazul
următoarelor dimensiuni: sustenabilitate (media=1.65/5) și orientarea misiunii sociale
(media=1.85/5 ). Celelalte dimensiuni au obținut scorurile următoare: inovație (media=2.03/5),
proactivitate (media=2.3/5), managementul riscului (media=2.08/5 ), orientare eficace
(media=2.42/5), complexitatea mediului (media=2.15/5).
S-au înregistrat corelații pozitive între majoritatea dimensiunilor analizate. În cele ce
urmează vom prezenta pe scurt câteva dintre cele mai relevante rezultate obținute în urma
efectuării testului de corelație Pearson.
Astfel, s -au înregistrat corelații pozitive, puternice, la un prag de semnificație de 0.01, între
dimensiunile care vizează inovația și orientarea misiunii sociale (r=0.722), proactivitatea și
orientarea eficace (r =0.740), managementul riscului și orientarea eficace (r=0.723), orientarea
misiunii sociale și orientarea eficace (r=0.818), sustenabilitatea și orientarea eficace (r=0.850),
sustenabilitatea și orientarea misiunii sociale (r=0.822).
Orientarea eficace i nclude variabilele care se referă la faptul că organizația: stabilește
măsuri astfel încât pierderile potențiale să fie accesibile; se raportează la clienți/beneficiari atunci
când vine vorba despre proiectarea de noi servicii; consideră importante donații le în derularea de
noi proiecte.

40

Tabel 10 . Media și coficientul de corelație Pearson
Media S.D. INV PRC RSC OEF OMS SUS
Inovație (INV)

Corelație
Pearson 1.8015 .62091 1
Proactivitate (PRC) 2.0735 .76507 .558** 1
Managementul riscului (RSC) 1.9926 .78693 .342* .602** 1
Orientare eficace (OEF) 1.7500 .64256 .631** .740** .723** 1
Orientarea misiunii sociale
(OMS) 1.7941 .61997 .722** .680** .587** .818** 1
Sustenabilitate (SUS) 1.8235 .76259 .596** .601** .610** .850** .822** 1
Complexitatea mediului (ENV) 2.0882 .98258 .421* .520** .189 .474** .478** .514**
**. Corelație semnificativă la un prag de semnificație de 0.01 .
*. Corelație semnificativă la un prag de semnificație de 0.05 .
S.D. Deviație standard
N=34

41
Provocări și dificultăți
În continuare voi prezenta rezultatele referitoare la factorii pe care întreprinderile sociale
îi consideră p roblematici în ac tivitatea pe care o desfășoară. Astfel, pentru mai mult de jumătate
dintre organizații le din România (52,9%), implicarea consiliului director nu reprezintă o problemă
în timp ce pentru 29,4% dintre participanții la studiu , acest lucru reprezintă o provocare mare sau
moderată.
Pentru 45,4% din totalul întreprinderilor sociale care au participat la cerceta re susțin că
expertiza internă pentru a conduce întreprinderea nu constituie o provocare. Pentru 38,2% dintre
organizațiile de economie socială din România acest aspect reprezintă o provocare.
Aspectele juridice și de reglementare în domeniu sunt o provoca re pentru 58,2% dintre
organizații.
Legat de îndeplinirea misiunii organizaționale, pentru 35,3% dintre întreprinderi le din
România aceasta este o provocare mare, 20,6% se raportează la ea ca fiind o problem ă moderată
pe când 32,4% dintre întreprinderile sociale nu o consider ă ca fiind o provocare. Procentul
întreprinderilor din Cehia care se raportează la îndeplinirea misiunii organizaționale ca fiind o
provocare mare sau moderată este de 76,2%.
În concordanță cu rezultate înregistrate la alte întrebări r eferitoare la sursele de finanțare,
pentru 61,8% dintre întreprinderile sociale din România, accesul la capital extern care să fie
investit în întreprindere reprezintă o provocare și numai 8,8% dintre organizații nu văd acest lucru
ca fiind o dificultate. Procentul întreprinderilor din Cehia care se raportează la acest factor ca fiind
o provocare este mult mai mare, respectiv 76,1%.
Tabel 11. Care dintre factorii următori reprezintă o provocare pentru întreprinderea dvs.
socială: Bugetare și contabilitate ?
Total România Cehia
Frecvență Procent Procent
Nu reprezintă o provocare 9 16.4 23.5 4.8
Provocare mică 6 10.9 11.8 9.5
Provocare moderată 18 32.7 32.4 33.3
Provocare mare 21 38.2 32.4 47.6

42
Total 54 98.2 95.2
Missing 1 1.8 4.8
Total 55 100.0 100.0 100.0

Bugetarea și contabilitatea reprezintă o provocare mare sau moderată pentru 70,9% din
totalul întreprinderilor sociale din eșantion. Tabelul 11 prezintă distribuția procentuală a felului în
care întreprinderile sociale din cele două țări evaluează această provocare.
Tot în sfera provocărilor ce țin de partea financiară, fluxul de numerar (cash flow)
constituie o provocare cel puțin moderată pentru 74,5% dintre întreprinderi. Procentul mai mare
al organizațiilor care consideră acest as pect ca fiind o problemă este înregistrat de Cehia (85,7%).
De asemenea, 63,6% din totalul organizațiilor acuză lipsa unui tratament fiscal favorabil.
Elaborarea unui plan de afaceri este o provocare mică sau moderată pentru 57,2 % dintre
întreprinderile so ciale, diferențele procentuale dintre cele două țări fiind mici, în cazul acestui
indicator. Cu toate acestea, pentru 78,2% dintre întreprinderi, vânzarea de produ se sau servicii
constituie o provocare, diferența dintre întreprinderile din cele două țări f iind de 20 de procente.
În legătură cu nevoia întreprinderilor sociale de a îmbunătăți relația cu clienții, rezultatele
arată faptul că pentru 60% dintre entitățile de economie socială participante la cercetare, accesul
la clienți constituie o dificultate , în timp ce numai 30,9% susțin că nu au această problemă sau se
confruntă cu ea într -o mică măsură. Promovarea produselor și serviciilor este de asemenea o
dificultate întâmpinată de 70,9% dintre întreprinderi, diferențele procentuale dintre întreprinderi le
din cele două țări fiind mici.
Analizând informațiile legate de resursa umană, 32,4% dintre întreprinderile din România
afirmă că managementul resurselor umane nu este o problem ă, în timp ce un procent oarecum
asemănător (35,3%) susțin că aceasta este o mare problemă pentru organizațiile lor. Managementul
resurselor umane este însă o provocare mare sau moderată pentru 80,9% din Cehia. În ceea ce
privește managementul voluntarilor, 50,9% dintre întreprinderi susțin că nu reprezintă o dificultate
sau că e ste provocare mică.
Construirea de parteneriate strategice constituie o problemă pentru 56,4% dintre structurile
de economie socială. Diferența dintre cele două țări este mică.
Atunci când vine vorba despre competiția cu alte organizații, se constată o discrepanță între
modul în care se raportează întreprinderile sociale la alte organizații din sectorul solidar și

43
întreprinderile orientate spre profit. Astfel, pentru 25,5% din to talul întreprinderilor, respectiv
29,4% dintre organizațiile din România care au participat la studiu, competiția cu alte organizații
din sectorul solidar nu constituie o dificultate . Pentru 33,3 % dintre întreprinderile din Cehia acest
aspect constituie o provocare mare sau moderatăc comparative cu n umai 11,8% dintre organizațiile
din România . Oarecum în contrast cu aceste informații, 64,7% dintre întreprinderile sociale din
România susțin că privesc competiția cu alte întreprinderi economice orientate spr e profit ca fiind
o provocare mare sau moderată. Procentul întreprinderilor din Cehia care se raportează la
concurența cu alte întreprinderi economice ca fiind o problemă este cu câteva procente mai mic
decât în cazul României și anume 61,9%.
Tabel 12. Provocări ale întreprinderilor sociale – Corelație Pearson
Provocări ce
țin de
conducerea
întreprinderii Provocări
ce țin de
partea
financiară Provocări
operaționale Provocări
marketing Provocări
MRU
Provocări ce
țin de
conducerea
întreprinderii

1
Provocări ce
țin de partea
financiară .557** 1
Provocări
operaționale .637** .573** 1
Provocări –
Marketing .503** .382* .625** 1
Provocări –
Managementul
resurselor
umane .659** .494** .624** .301 1
Provocări ce
țin de relația .446** .428* .520** .490** .405*

44
cu mediul
extern
**. Correlation is significant at the 0.01 level .
*. Correlation is signific ant at the 0.05 level .
N=34

În Tabelul 12 sunt rezultatele obținute în urma realizării testului de corelație Pearson.
Astfel, putem observa o serie de corelații pozitive, moderate, semnificative între mai multe
dimensiuni care vizează provocările cu care se confruntă organizațiile și anume: provocările ce țin
de conducerea întreprinderii și provocările operaționale, provocările c e țin de conducerea
întreprinderii și provocările legate de managementul resurselor umane, provocările operaționale și
provocările legate de managementul resurselor umane.
La întrebarea deschisă din chestionar prin intermediul căreia respondenții puteau ad ăuga
alte provocări cu care se confruntă, una dintre întreprinderile din România a menționat
următoarele:
“Schimbări legislative și fiscale majore și dese, fără predictibilitate, fără studiu de impact.
Limitarea accesului ONG -lor la finanțări diverse. Lip sa de suport financiar din partea
autorităților locale/centrale pentru furnizorii de servicii sociale în comunitate în condițiile în care
nu există furnizori publici pentru aceste servicii. Politicile sociale, fiscale și economice
încurajează și finanțează asistența socială pasivă.”
Alte întreprinderi au menționat: întârzieri în utilizarea fondurilor europene; absența
colaborărilor cu mass -media; prejudecățile societății la adresa persoanelor cu dizabilități; lipsa
facilităților fiscale.
Surse de finanțare
Întreprinderile sociale utilizează una sau mai multe surse de finanțare în susținerea
activităților pe care le derulează, așa cum rezultă din datele obținute în urma cercetării. Distribuția
procentuală a surselor de finanțare este reprezentată în Tabelul 1 3. Cele mai multe întreprinderi
sociale din Cehia își finanțează activitatea apelând la venituri sau profit rezultat din activități
economice directe , comparativ cu 79% dintre întreprinderile din România care utilizează aceeați
resursă.

45
A doua cea mai fre cvent utilizată sursă la care apelează întreprinderile din România este
reprezentată de donații și sponsorizări, în timp ce numai 33,3% dintre organizațiile din Cehia se
bazează pe aceste resurse. Taxele de înscriere și cotizațiile membrilor constituie sur se de finanațare
pentru 29,4% dintre organizațiile din România, comparativ cu numai 4,8% dintre structurile din
Cehia.

Tabel 13. Care sunt sursele de finanțare ale activității întreprinderii sociale?
Total România Cehia
Frecvență Procent Procent Procent
subvenții, granturi, fonduri
nerambursabile interne sau externe 24 43.6% 44.1% 42.9%
taxe de înscriere, cotizațiile
membrilor 11 20% 29.4% 4.8%
dobânzi și dividende rezultate din
plasarea sumelor disponibile 3 5.5% 8.8% 0
venituri sau profit realizat din
activități economice directe 47 85.5% 79.4% 95.2%
donații, sponsorizări 31 56.4% 70.6% 33.3%
resurse obținute de la bugetul de
stat și/sau de la bugetele locale 21 38.2% 26.5% 57.1
N 55 34 21

În ceea ce privește profitul înregistrat, 91,2% dintre organizațiile din România susțin că
acesta este reinvestit în activitatea întreprinderii, 11,8% îl direcționează către organizația “mamă”,
8,8% îl distribuie membrilor organizației. Profitul este reinvestit în activitatea organizației de
85,7% dintre entitățile de economie socială din Cehia. Numai 5,9% dintre întreprinderile din
România donează profitul obținut altor organizații comunitare, comparativ cu 85,7% dintre
organizațiile din Cehia.
În final voi enumera câteva dintre răspunsurile oferi te de participanții la cercetare la
întrebările legate de punctele tari și punctele slabe ale întreprinderii sociale. Astfel, printre punctele
tari menționate de organizații se numără: calitatea serviciilor oferite, seriozitatea și implicarea;
produse inov ative; capacitatea de adaptare la cerințele pieței, previzionarea carențelor financiare

46
și legislative; notorietatea brandului; expertiza în domeniu. Punctele slabe menționate au fost și
ele variate și s -au referit la: lipsa experienței în afaceri; lipsa i nvestițiilor în strategii de marketing;
costuri de producție mari; investiții insuficiente în cercetare și dezvoltare; fluctuația de personal.
Interpretarea rezultatelor
Prin intermediul acestui capitol voi încerca să leg rezultatele obținute în urma desfă șurării
cercetării cu informații identificate în literature de specialitate sau alte rezultate obținute în
cercetări anterioare. Prin urmare, așa cum am prezentat anterior, atât întreprinderile sociale din
România cât și cele din Cehia utilizează, într -o proporție destul de ridicată, promovarea prin
intermediul rețelelor online. Pe lângă asta, multe dintre structurile de economie socială consideră
utile aceste strategii de promovare și simt nevoia dezvoltării în acest domeniu, văzând în asta o
oportunitate care să faciliteze comercializarea de produse și/sau servicii.
Am identificat în literatura de specialitate o serie de avantaje ale utilizării internetului și
site-urilor web de către organizațiile non -profit și anume: reprezintă o metodă ieftină și efici entă
de comunicare a informațiilor referitoare la misiunea și programele desfășurate de organizație; o
metodă de a -i informa pe donatori despre modul în care sunt utilizate donațiile; o metodă de a
dovedi responsabilitate față de stakeholderi prin furnizar ea de rapoarte de activitate (Hodgkinson
și Nelson, 2001; Salamon, 2002 , apud Kirk & Abrahams, 2017 ); utilizarea platformelor online este
totodată o metodă ieftină de publicitate; platformele online permit procesarea donațiilor și
comercializarea produselo r, ajungând la o plajă mai largă de indivizi; îndeamnă organizațiile spre
o comunicar e deschisă, transparentă în cee a ce privește luarea anumitor decizii (Greenberg, 2009).
Cercetările au arătat că organizațiile care utilizează site -urile web în strategia de comunicare au
obținut o creștere organizațională mai mare, comparativ cu cele care nu apelează la platformele
online. (Eimhjellen, Wollebæk și Strømsnes 2014 , apud Kirk & Abrahams, 2017)
Rezultatele unor cercetări anterioare sugerează faptul că întrep rinderile sociale au o relație
mai puternică cu alte întreprinderi sociale sau organizații non -guvernamentale, în timp ce
colaborările cu administrația locală, alte instituții guvernamentale sau companii private sunt mai
puține sau inexistente. ( Rykaszewsk i, Ma și Shen, 2013; Raport Ashoka, 2018 ) Acest lucru a fost
confirmat și în cazul întreprinderilor care au participat la cercetarea curentă . Putem presupune că
acest lucru se datorează faptului că organizațiile din sectorul economiei sociale se confruntă cu
aproximativ aceleași probleme, fapt care poate duce la un grad mai ridicat de solidaritate între ele
și le motivează să colaboreze pentru a rezolva mai ușor problemele cu care se confruntă. De

47
asemenea, scopurile sociale sunt mai importante decât competiția și obținerea de profit, motiv
pentru care întreprinderile sociale apelează la orice resursă care să le ajute în îndeplinirea scopului,
inclusiv la colaborări cu instituții și organizații cu care nu sunt în totalitate compatibile în ceea ce
privește principiile de funcționare.
Așa cum am văzut în capitolul destinat prezentării rezultatatelor, legat de colaborările cu
alte instituții și orga nizații, de faptul că întreprinderile sociale își doresc parteneriate strategice, și
caută noi modalități și oportunități de colaborare, există o serie de explicații pe care le -am
identificat în literatură. Factorii care influențează dorința de afiliere a întreprinderilor sociale la
structuri naționale și internaționale sunt legați de beneficiile pe care astfel de colaborări le -ar putea
aduce și anume: schimbul de informații, dezvoltarea capacității organizației prin acces la expertiza
și resursele altor or ganizații, creșterea legitimității în fața autorităților publice sau a altor actori
interesați. (Raport Ashoka)
În capitolul teoretic am prezentat dificultățile pe care Defourny (2008) le-a identificat în
cazul întreprinderilor sociale care s -au dezvoltat în țările foste comuniste. Câteva dintre aceste
dificultăți sunt recunoscute ca atare de întreprinderile sociale care au luat parte la cercetarea în
cauză, și anume: deficiențe în plan juridic și legislative, lipsa accesului la resurse financiare;
absența sau insuficienț a experienței antreprenoriale. Alte provocări cu care se confruntă entitățile
de economie socială se referă la bugetare și contabilitate, promovare, concurența cu alte
întreprinderi comerciale.
Lista de nevoi pe care întreprinderile sociale le au și pe care le -am identificat în cadrul
acestei cercetări vine în completarea celor identificate de alți autori. Astfel, pe lângă nevoile legate
de colaborări cu instituțiile statului, creșterea capacității de influențare a politicilor publice , resurse
pentru îmbunătățirea strategiilor de marketing, dobândirea de cunoștințe și abilități care să
faciliteze dezvoltarea organizațională (Raport Ashoka, 2018) se adaugă și nevoi de țin de
orientarea antreprenorială a întreprinderilor sociale cum ar f i: instruire în managementul financiar
contabil, sfaturi privind sursele și aplicațiile de finanțare, cunoștințe despre afaceri și piața de
desfacere.

48
Concluzii finale
Există mai mulți indicatori care demonstrează importanța structurilor de economie soci ală
în special și a sectorului solidar în general. Economia socială prin mecanismele ei, încercă să
contribuie la bunăstarea societății prin căutarea de soluții care să răspundă la nevoi pe care statul
și piața nu le pot satisfice. De asemenea, întreprinde rile sociale caută să găsească rezolvări unor
probleme ca ș omajul structural, excluderea socială și urgența de a stabili politici de integrare mai
active. (Wildmannová, 2017) De asemenea , printre factorii care indică importanța acestui sector
se regăsește și faptul că un număr mare de persoane sunt angajate în sectorul de economie socială
– 7,5% din populația Europei în 2010 (Monzon & Chaves, 2012)
Așa cum am sintetizat în primul capitol al acestei lucrări, dezvoltarea entităților de
economie socială, indif erent de forma juridică sau de domeniul de activitate, este inhibată de
înțelegerea deficitară a conceptului de economie socială și a conceptelor adiacente. ( Fajfrova,
2015 ) Totodată, acest lucru este influențat și de vizibilitatea limitată sau promovarea slabă a
întreprinderilor sociale deja existente.
Ceea ce vreau să subliniez prin enumerarea acestor idei este că, din punctul meu de vedere,
încercarea de a cunoaște specificul întreprinderilor sociale, de a identifica mecanismele prin care
ele acționează și de a cunoaște nevoile și problemele cu care se confruntă este un aspect foarte
important care poate contribui la dezvoltarea sectorului.
Prin intermediul acestei cercetări mi -am propus să aduc un plus de cunoaștere la ceea ce
înseamnă î ntreprinderile s ociale din România în primul rând, ajutându -mă de o comparație cu
întreprinderi sociale din Cehia .
Ca urmare a acestei cercetări am descoperit câteva diferențe între întreprinderile sociale
din România și cele din Cehia, pe lângă cele legate de forma juridică a organizațiilor. Astfel, Cele
mai multe dintre întreprinderile sociale care au luat parte la cercetare au fost înființate după anul
2007 lucru care poate să fie o confirmare a faptului că economia socială este un domeniu relative
nou atât în Româ nia cât și în Cehia.
O informație importantă pentru conturarea profilului întreprinderilor sociale o reprezintă
faptul că majoritatea acestor organizații sunt independente. De asemenea, cele mai multe dintre
entitățile de economie socială au scopuri multip le și apelează la un mix de activități pentru a
îndeplinirea lor.

49
Cel mai des întâlnit scop, atât în rândul organizațiilor din România cât și al celor din Cehia
este reprezentat de crearea de locuri de muncă pentru persoanele care provin din grupuri
vulne rabile. Cu toate acestea, procentul întreprinderilor din România care au angajate persoane
aparținând grupurilor vulnerabile este relative mic, comparativ cu întreprinderile din Cehia și
anume, 32,4%.
Analiza relației cu mediul extern a scos la iveală faptul că întreprinderile sociale din ambele
țări nu au relații sau au relații slabe cu administrația locală și companiile private. Aceste lucruri au
fost identificate și de alte cercetări realizate anterior. (Crișan, 2012)
Resursele pe care structurile de economie socială le consideră utile pentru dezvoltarea
organizațiilor se referă în special la nevoi ce țin de partea financiară, dar și la resurse legate de
îmbunătățirea strategiilor de marketing.
În urma aplicării scalei măsurare a orientării antrepreno riale, în cazul a cinci din șapte
dimensiuni, întreprinderile sociale din România au înregistrat scoruri care echivalează un grad de
orientare antreprenorială mare.
Cele mai stringente probleme semnalate de întreprinderile sociale au fost reprezentate de
accesul la capital extern, bugetare și contabilitate, fluxul de numerar, vânzarea de produse sau
servicii, competiția cu alte întreprinderi economice.
După cum am enunțat și în introducere, pentru dezvolta rea sector ului de economie socială ,
profesioniștii trebuie să înțeleagă: mecanismele de funcționare ale acestui sector, nevoia pieței
pentru întreprinderi de economie socială, problemele și dificultățile cu care se confruntă, limitele
și direcțiile în care acest sector poate fi exploatat.

Limitele cercetă rii sunt reprezentate de faptul că eșantionul nu este reprezentativ, astfel că
rezultatele obținute în cadrul acestui studiu nu pot fi extrapolate la nivelul întregii populați. Cred
că unul dintre aspectele care a dus la un număr atât de mic de respondenți a fost demensiunea prea
mare a chestionar ului. De asemenea, o altă piedică în cercetare a fost a ccesul redus la resurse legate
de economia socială din Cehia .
Cercetările viitoare în domeniu ar trebui să încerce o abordare calitativă sau mixtă care să
aducă informații despre modul în care este afectată saunu activitatea întreprinderilor sociale de
tendința acestora de a avea mai multe obiective. De asemenea, alte obiective ar putea urmări
identificarea soluții lor pe care managerii întreprinderilor so ciale le-au găsit pentru problemele cu

50
care se confruntă sau în ce fel gestionează ei situațiile problematice. Care sunt soluțiile pe care
managerii de întreprinderi sociale le propun pentru modificarea legislației într -un mod care să le
faciliteze activit atea.

51
Bibliografie:
1. Amin, A., Cameron, A. & Hudson, R. (2002) Placing the Social Economy , London:
Routledge;
2. Arpinte, D., Cace, S., & Scoican, N. A. (2010). Economia socială în România –două
profiluri regionale . Editura Expert .
3. Ashoka România, (2018). Raportul Național despre antreprenoriatul social în România.
http://ashoka -cee.org/romania/wp -content/uploads/sites/8/2018/03/Exploratory -for-
Websi te.pdf
4. Austin, J., Stevenson, H., & Wei -Skillern, J. (2006). Social and Commercial
Entrepreneurship: Same, Different, or Both? Entrepreneurship Theory and Practice , 30(1),
1–22. http://doi.org/10.1111/j.1540 -6520.2006.00107.x
5. Babbie, E.R. (2010). Practica cercetării sociale . Iași: Polirom;
6. Bacq, S., & Janssen, F. (2011). The multiple faces of social entrepreneurship: A review of
definitional issues based on geographical and thema tic criteria. Entrepreneurship &
Regional Development , 23(5-6), 373 -403;
7. Barna, C. (2014). Atlasul economiei sociale . România .
8. Battilana, J., & Dorado, S. (2010). Building sustainable hybrid organizations: The case of
commercial microfinance organizations. Academy of management Journal , 53(6), 1419 –
1440.
9. Campos, J. L. M., & Ávila, R. C. (2012). The Social Economy in the European Union:
Report Drawn Up for the European Economic and Social Committee by the International
Centre of Research and Information on the Public, Social and Cooperative Economy
(CIRIEC) . EESC.
10. Bednáriková, D., & Francová, P., (2011). Study of the Infrastructure of the Social Economy
in the Czech Republic. Nová ekonomika, o.p.s., Prague;
11. Borzaga, C., & Defourny, J. (2001). The emergence of social enterprise . The Routledge
Studies in the Management of Voluntary and Non -profit organizations (1st Editio).
Routledge;
12. Chaves, R., & Monzón, J. L. (2012). Beyond the crisis: the social economy, prop of a new
model of sustainable eco nomic development. Service Business , 6(1), 5 -26.

52
13. Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative și calitative .
București: Editura Economică;
14. Chell, E., Nicolopoulou, K., & Karataș -Özkan, M. (2010). Social entrepreneurship and
enterprise: International and innovation perspectives.
15. Dacin, P.A. , Dacin, M.T. , Matear, M. (2010 ). ‘Social entrepreneurship: why we don’t
need a new theory and how we move forward from here’ . Academy of Management
Perspectives . 24, 3, 37-57, http://amp.aom.org/content/24/3/37.short Google Scholar ;
16. Dart, R. (2004). The legitimacy of social enterprise. Nonprofit management and
leadership , 14(4), 411 -424.
17. Defourny, J. (2001). Introduction: From third sector to social enterprise. In The emergence
of social enterprise , ed. C. Borzaga & J. Defourny, 1 –28. London: Routledge;
18. Defourny, J., & Nyssens, M., (2006). Defining social enterprise. In Social enterprises – at
the crossroads of market, public policies and civil society , ed. M. Nyssens, 3 –26. London
and New York: Routledge;
19. Defourny, J., & Nyssens, M. (2008). Social enterprise in Europe: recent trends and
developments. Social Enterprise Journal , 4, 202 –228.
http://doi.org/10.1108/17508610810922703
20. Doherty, B., Haugh, H., & Lyon, F. (2014). Social enterprises as hybrid organizations: A
review and research agenda. International Journal of Mana gement Reviews , 16(4), 417 –
436.
21. Dohnalová, M., Guri, D., Hrabětová, J., Legnerová, K., & Šlechtová, V. (2015). Social
Enterprise in the Czech Republic (No. 24). ICSEM Working Papers;
22. Dwivedi, A., & Weerawardena, J. (2018). Conceptualizing and operationalizing the social
entrepreneurship construct. Journal of Business Research , 86, 32-40.
23. Evans, J. R., & Mathur, A. (2005). The value of online surveys. Internet research , 15(2),
195-219.
24. Fajfrova, D., (2015). Social enterprise in the Czech Republi c on the SIA perspective .
https://www.academia.edu/13045302/Social_Enterprise_in_the_Czech_Republic_on_the
_SIA_perspective
25. Gidron, B. (2017). T he Dual Hybridity of Social Enterprises for Marginalized
Populations. Journal of Social Entrepreneurship , 8(1), 1 -13.

53
26. Gordon, M. (2015). A typology of social enterprise traditions (Vol. 18). ICSEM Working
papers;
27. Greenberg, J., & MacAulay, M. (2009). NPO 2.0? Exploring the web presence of
environmental nonprofit organizations in Canada. Global Media Journal , 2(1), 63;
28. Huncová, M. (2006). The position of a social economy in the Czech Republic at
present. Revista de Dirección y Administración de Empresas;
29. Kannampuzha, M. J. (2017). Understanding and measuring social
entrepreneurship. Jyväskylä studies in business and economics 175.
30. Kirk, K., Ractham, P., & Abrahams, A. (2016). Website development by nonprofit
organizations in an emerging market: a case study of Thai websites. International Journal
of Nonprofit and Voluntary Sector Marketing , 21(3), 195 -211;
31. Kirk, K., & Abrahams, A. S. (2017). Evaluating public charity websites. Nonprofit
Management and Leadership , 27(4), 475 -491;
32. Lefever, S., Dal, M., & Matthiasdottir, A. (2007). Online data collection in academic
research: advantages and limitations. British Journal of Educational Technology , 38(4),
574-582;
33. Mair, J., and I. Marti. 2004. Social entrepreneurship: What are we talking about? A
framework for future research . Working Paper 546, IESE Business School, University of
Navarra;
34. Mair, J. (2010). Social entrepreneurship: taking stock and looking ahead. In A. Fayolle &
H. Matlay (Eds.), Handbook of Research on Social Entrepreneurship (pp. 1 –28).
Cheltenam UK: Edward Elgar Publishing;
35. Nandan, M., London, M., & Blum, T. C. (2014). Community practice social
entrepreneurship: an interdisciplinary approach to graduate education. International
Journal of Social Entrepreneurship and Innovati on, 3(1), 51 -70;
36. Peredo, A. M., & McLean, M. (2006). Social entrepreneurship: A critical review of the
concept. Journal of World Business , 41, 56 –65. http://doi.org/10.1016/j.jwb.2005.10.007
37. Petrescu, C., & Stănilă, G. (2012). The impact of social enterprises on local development.
Quality of life (1018 -0389)/ Calitatea Vieții, 23(4);

54
38. Ravio, R., Maier, A., & Verbal, D.G., (2011). Boosting social entrepreneurship and social
enterprise creation. Un locking the potential of social enterprise in Czech Republic. OECD
Local Economic and Employment Development (LEED) Working Papers .
39. Rotariu, T., & Iluț, P. (2006) Ancheta sociologică și sondajul de opinie , Iași: Polirom;
40. Rykaszewski, S., Ma, M., & Shen, Y . (2013). Failure in Social enterprises. SEE Change
Magazine , 1-28;
41. Santos, F. M. (2012). A Positive Theory of Social Entrepreneurship. Journal of Business
Ethics, 111(3), 335 –351. http://doi.org/10.1007/s10551 -012-1413 -4
42. Scott, D., & Teasdale, S. (2012). Whose failure? Learning from the financial collapse of a
social enterprise in 'Steeltown'. Voluntary sector review , 3(2), 139 -155;
43. Smallbone, D., M. Evans, I. Ekanem, & S. Butters. (2001). Researching social enterprise.
Final Report to the small business service. Centre for Enterprise and Economic
Development Research, Middlesex University.
44. Ștefănescu, M. V., & Țîru, L. G. (2015). Diagnoza sociologică a profilului identitar al
entită ților economiei sociale din Timișoara. Revista de economie socială ;
45. Teasdale, S. (2012). What’s in a name? Making sense of social enterprise
discourses. Public policy and administration , 27(2), 99 -119;
46. Vasile, M. (2014). Introducere în SPSS pentru cercetar ea socială și de piață: o perspectivă
aplicată . Polirom;
47. Virlanuta, F. O. (2015). Comparative Analysis –State of Development of the Social
Economy in the EU and in Romania. Procedia Economics and Finance , 23, 335 -340.
48. Weerawardena, J., & Mort, G. S. (2006). Investigating social entrepreneurship: A
multidimensional model. Journal of World Business , 41(1), 21 –35.
http://doi.org/10.1016/j.jwb.2005.09.001
49. Yunus, M. (2007). C reating a World Without Poverty: Social Business and the Future of
Capitalism . PublicAffairs;

55
Anexe – Chestionar

I. Care este forma juridică a organizației dvs.?
a. societate cooperativă de gradul I;
b. cooperativă de credit;
c. asociație;
d. fundație;
e. casă de ajutor reciproc a salariaților;
f. casă de ajutor reciproc a pensionarilor;
g. societate agricolă;
h. alta: ____________

II. Anul înființării întreprinderii sociale: __________

III. Regiunea în care vă desfășurați activitatea:
a. Regiunea Nord -Est (Suceava, Botoșani, Neamț, Iași, Bacău, Vaslui);
b. Regiunea Sud -Est (Buzău, Vrancea, Galați, Brăila, Tulcea, Constanța);
c. Regiunea Sud (Argeș, Dâmbovița, Prahova, Teleorman, Giurgiu, Călărași, Ialomița);
d. Regiunea Sud -Vest (Mehedinți, Dolj, Olt, Gorj, Vâlcea);
e. Regiunea Vest (Arad, Timiș, Hunedoara, Caraș Severin);
f. Regiunea Nord -Vest (Satu -Mare, Maramureș, Bistrița Năsăud, Cluj, Sălaj, Bihor);
g. Regiunea Centru (Alba, Mureș, Sibiu, Harghita, Brașov, Covasna);
h. Regiunea București -Ilfov

IV. Organizația dumneavoastră este independentă sau face parte dintr -o organizație mai mare?
a. Independentă;
b. Parte a unei organizații mai mari din România (organizația “mamă”)
c. Parte a unei organizații la nivel internațional;
d. Altă situație _________________

V. Organizația dvs. mamă v -a oferit în mod regulat oricare dintre următoarele tipuri se suport,
în ultimele 12 luni? (bifați tot ce se aplică)
a. Personal (timpul personalului, administratorul, managementul etc.)
b. Bunuri materiale;
c. Spații (birouri, spații de depozitare, cazare, etc)
d. Finanțare (granturi, împrumuturi, etc.)
e. Altele ____________

VI. Care este scopul întreprinderii sociale? (bifați tot ce se aplică)
a. Crearea de locuri de muncă pentru persoane aparținând grupurilor vulnerabile;
b. Instruirea șomerilor în vederea creșterii șanselor de angajare;
c. Generarea de profit pentru organizația „mamă”;
d. Asistența medicală / sănătate;
e. Educația;
f. Combaterea sărăciei;
g. Protecția mediului;

56
h. Arta și cultura;
i. Altele ____________

VII. Care este misiunea principală a întreprinderii sociale?
____________________________________________

VIII. Care sunt principalele tipuri de activități desfășurate de organizație în realizarea scopului
identificat la întrebarea 6?
a. Vânzarea cu amănuntul;
b. Educația și formarea;
c. Furnizarea de servicii;
d. Facilitarea activităților sociale/culturale/sportive sau de recreere;
e. Realizarea și/sau promovare a de programe de conștientizare;
f. Altele _____________________________________

IX. În ce sector își desfășoară întreprinderea socială activitatea? (bifați tot ce se aplică)

Agricultură, silvicultură, pescuit,
minerit; Finanțe și asigurări;
Imprimare și publicare; Servicii pentru întreprinderi sociale,
cooperative, organizații non -profit,
organizații de caritate și angajații acestora;

Artă și cultură Servicii alimentare / catering
Producție / manufactură; Confecții vestimentare;
Comunicații; Servicii sociale;
Consultanță; Sport și recreere
Imobiliar; Asistența medicală/Sănătate;
Educație; Turism
Reparații și întreținere;
Cercetare; Transport și/sau depozitare
Servicii de ocupare a forței de
muncă; Servicii de curățenie;
Vânzări cu amănuntul; Gestionarea deșeurilor;
Protecția mediului și a animalelor Amenajarea spațiilor / Grădinărit
Servicii pentru întreprinderi
private; Altele: specificați

X. Care este grupul țintă al întreprinderii sociale? (bifați tot ce se aplică)

Comunitatea locală; Persoane care trăiesc în sărăcie;
Persoane care suferă de adicții; Persoane cu dizabilități fizice;
Șomeri; Persoane cu probleme de sănătate mintală;
Copii; Persoane cu dizabilități intelectuale;
Grupuri etnice / minorități
naționale; Persoane vârstnice;

57
Persoane fără adăpost; Femei abuzate;
Refugiați; Tineri/adolescenți;
Imigranți; Altul__

XI. Câți angajați are în acest moment întreprinderea dvs?
a. Angajați cu normă întreagă ________
b. Angaj ați cu jumătate de normă _________
c. Voluntari (inclusiv stagiari neremunerați etc.) care lucrează 10 sau mai multe ore/lună _
d. Voluntari (inclusiv stagiari neremunerați etc.) care lucrează mai puțin de 10 ore/lună _

XII. Câte persoane sunt în consiliul director al organizației dvs.?
Total _____
Femei _____

XIII. Aveți angajate persoane aparținând grupurilor vulnerabile? (definiție grup vulnerabil)
Da/Nu
XIV. Dacă da, câte?

XV. Care sunt sursele de finanțare ale activității întreprinderii sociale? (bifați tot ce se aplică)
a. subvenții, granturi, fonduri nerambursabile interne sau externe;
b. taxe de înscriere, cotizațiile membrilor;
c. dobânzi și dividende rezultate din plasarea sumelor disponibile;
d. venituri sau profit realizat din activități economice directe;
e. donații, sponsorizări;
f. resurse obținute de la bugetul de stat și/sau de la bugetele locale;
g. altele _____________

XVI. În ce măsură depinde întreprinderea socială de următoarele surse de finanța re? Acordați o
notă de la 1 la 5 , unde: 1 -Foarte mică; 2 – mică; 3 – Mare; 4 – Foarte mare; 5 – nu e cazul.
h. subvenții, granturi, fonduri nerambursabile interne sau externe;
i. taxe de înscriere, cotizațiile membrilor;
j. dobânzi și dividende rezultate din plasarea sumelor disponibile;
k. venituri sau profit realizat din activități economice directe;
l. donații, sponsorizări;
m. resurse obținute de la bugetul de stat și/sau de la bugetele locale;

XVII. Această secțiune a anchetei vizează provocările cu care se confruntă întreprinderea socială.
Vă rugăm să precizați care dintre factorii următori reprezintă o provocare pentru
întreprinderea dvs. socială.

58
Nr.
crt. Provocare
1- Nu reprezintă o provocare;
2- Provocare mică;
3- Provocare moderată;
4- Provocare mare.
5- Nu se aplică
Provocări ce țin de conducerea întreprinderii
1. Expertiza internă pentru a conduce întreprinderea
2. Implicarea consiliului director
3. Aspecte juridice și de reglementare
4. Îndeplinirea misiunii organizației
Provocări ce țin de partea financiară
5. Acces la capital extern care să fie investit în întreprindere
6. Bugetare și contabilitate
7. Cash flow (flux de numerar)
8. Lipsa unui tratament fiscal favorabil
Provocări operaționale
9. Elaborarea unui plan de afaceri;
10. Logistica producției/distribuției
11. Vânzarea de produse și/sau servicii
12. Resurse interne (echipament, facilități)
13. Tehnologie (calculatoare, software, website)
Marketing
14. Obținerea de noi contracte
15. Acces la consumatori/clienți
16. Publicitate/Promovare

17. Managementul resurselor umane (formare; personal
calificat; menținerea angajaților)
18. Managementul voluntarilor
19. Absența unor organizații de sprijin
20. Construirea de parteneriate strategice
21. Competiția cu alte organizații din sectorul terțiar
22. Concurența cu alte întreprinderi orientate spre profit

XVIII. Există ale provocări pe care doriți să le menționați?
________________________________________________

XIX. Care dintre următoarele afirmații se aplică întreprinderii dvs:
Nr.
crt. foarte de acord=1; de
acord=2; nici acord, nici

59
dezacord=3; dezacord=4;
dezacord puternic=5
Inovație
1. Căutăm noi modalități pentru a atinge rezultate/obiective sociale.
2. Căutăm modalități noi de promovare a serviciilor/produselor noastre.
3. Căutăm noi modalități de colaborare cu alte organizații și instituții,
cum ar fi agențiile guvernamentale, întreprinderile economice sau alte
organizații non -profit.
4. Căutăm metode noi de strângere de fonduri.
Proactivitate:
5. Încercăm să previzionăm acțiunile pentru a evita surprizele.
6. Considerăm că este important să fim pregătiți pentru evenimente
viitoare neașteptate.
7. Ne angajăm în modelarea financiară pentru a ne pregăti pentru viitor.
8. Monitorizăm în mod activ factorii externi care ne afectează.
Managementul riscului:
9. Întotdeauna ne angajăm în gestionarea riscurilor asociate proiectelor
noastre.
10. Nu vom întreprinde un proiect fără a lua în considerare costurile și
beneficiile asociate.
11. Vom acorda resurse pentru un proiect numai atunci când suntem
asigurați de finanțare pentru acoperirea costurilor.
12. Avem o abordare prudentă în ceea ce privește angajamentele legate de
resurse.
Orientare eficace:
13. În ceea ce privește proiectele cu impact social ridicat, luăm măsuri
astfel încât pierderile potențiale să fie accesibile.
14. În proiectarea de noi servicii, ne raportăm la clienții / beneficiarii
noștrii.
Orientarea misiunii sociale:
15. Filozofia noastra ghideaza tot ceea ce facem in organizatie.
16. Ne întrebăm adesea – "Cum contribuie această activitate la scopul
organizației?"
17. Ne angajăm profund să creăm valoare socială.
18. Orice fonduri excedentare pe care le generăm sunt reinvestite pentru
îndeplinirea misiunii.
Sustenabilitatea orientării:
19. Întotdeauna încercăm să echilibrăm misiunea și viabilitatea financiară
în cadrul organizației.
20. Organizația noastră gestionează îndeaproape costurile.
21. Căutăm surse durabile de venit pentru a rămâne viabili.
22. Sustenabilitatea pe termen lung este întotdeauna o prioritate.
Complexitatea mediului:
23. Condițiile economice care au impact asupra organizațiilor nonprofit
devin din ce în ce mai incerte.

60
24. Finanțarea caritabilă devine extrem de imprevizibilă.
25. Există o concurență tot mai mare pentru finanțarea guvernamentală.
26. Reglementările guvernamentale pentru non -profit sunt întotdeauna
imprevizibile
Structuri de sprijin:
27. Există suficiente structuri de sprijin instituțional pentru a sprijini
organizațiile cu scop social.
28. Există informații adecvate privind nevoile sociale care trebuie
abordate.
29. Avem acces la resurse suficiente de sprijin din partea instituțiilor
financiare.

XX. Cum ați clasifica relațiile organizației dvs. cu următoarele instituții? Adăugați alte
organizații/instituții cu care colaborați.
Puternică Medie Slabă
Consiliul local/administrația locală
Alte întreprinderi sociale/ONG -uri
Centrele/organizațiile de recrutare a voluntarilor
Bisericile locale
Școlile locale
Companii private/ Afaceri
Altele___________________

XXI. Cunoașteți organizații sau instituții care sprijină entitățile de economie socială?
a. Da
b. Nu
XXII. Organizația dvs. oferă sprijin altor organizații?
a. Da
b. Nu
XXIII. Dacă da, vă rugăm să indicați tipul de suport oferit de organizație: (bifați tot ce se aplică)
a. financiar;
b. instruire/formare;
c. dezvoltare organizațională;
d. cercetare;
e. advocacy și promovare;
f. altele (specificați) _____

XXIV. Cum distribuie întreprinderea dvs profitul obținut? (bifați tot ce se aplică)
a. este reinvestit în activitatea întreprinderii;
b. este distribuit membrilor organizației;
c. este donat altor organizații comunitare;
d. este investit în activitatea organizației „mamă”;
e. altă variantă _______________________

61
f. nu e cazul.

XXV. Această secțiune vizează nevoile și resursele educaționale care ar fi relevante și utile
întreprinderii dvs. sociale. Răspundeți prin evaluarea fiecărui răspuns pe o scară de la 1 la
4 unde:
1- Deloc util ; 2 – oarecum util; 3 – util; 4 – foarte util; 5 – nu se aplică/nu e cazul;

Resurse educaționale ce țin de guvernanța organizației Nota: 1/2/3/4/5
1. Consultanță juridică și de reglementare specifică întreprinderilor sociale
Resurse educaționale ce țin de partea financiară Nota: 1/2/3/4/5
2. Capital și oportunități de investiții în scopuri sociale
3. Instruire și suport în planificare financiară
4. Instruire în managementul financiar – contabil;
5. Sfaturi privind sursele și aplicațiile de finanțare
Resursele educaționale operaționale Nota: 1/2/3/4/5
6. Sprijin și formare în domeniul tehnologiei informației.
7. Strategii de creștere organizațională și de consolidare a capacităților
8. Instrumente pentru îmbunătățirea capacității personalului
9. Instrumente pentru măsurarea impactului social și / sau asupra mediului
Resurse educaționale pentru marketing Nota: 1/2/3/4/5
10. Comunicare / relații cu publicul
11. Formarea în domeniul social media și dezvoltarea unei prezențe online
12. O piață online pentru vânzarea de produse și / sau servicii
13. Instruire în monitorizare și evaluare
14. Instruire în recrutare;
15. Cunoștințe despre afaceri și piața de desfacere

XXVI. Există alte nevoi pe care doriți să le menționați?
___________________________________

XXVII. Ce strategii de marketing utilizați pentru promovarea produselor și/sau serviciilor
întreprinderii?
a. Promovarea pe rețele sociale (facebook, youtube, instagram, etc);
b. Site web;
c. Reclame plătite;
d. Altele ___________________
e. Nu e cazul

XXVIII.
Nr.
crt. 1- Foarte mică
2-

62
3-
4- Foarte mare
1. Cât de mare importanță acordați promovării
produselor/serviciilor și activității pe care o desfășurați?
2. În ce măsură credeți că influențează strategia de
marketing activitatea întreprinderii dvs?

XXIX. Care credeți că sunt punctele tari ale întreprinderii sociale?
XXX. Care credeți că sunt punctele slabe ale întreprinderii sociale?
XXXI. Efectuați evaluări pentru a vă măsura rezultatele sociale?
Da/Nu

Întrebările din chestionar au fost preluate din:
1. BALTA Social Economy Survey .
2. Dwivedi, A., & Weerawardena, J. (2018). Conceptualizing and operationalizing the social
entrepreneurship construct. Journal of Business Research , 86, 32-40.
3. Enterprise, S., & Black, A. Highlands and Islands Enterprise. Training .
4. Ontario 2012 Social Enterprise Survey Questionnaire .
5. The annual social enterprise surv ey Scotland 2014