Asistenta Sociala A Persoanelor Diagnosticate CU Boli Cronice

ASISTENȚA SOCIALA A PERSOANELOR DIAGNOSTICATE CU BOLI CRONICE

Cuprins

Cuprins

Introducere

1. Prezentarea situației persoanelor cu boli cronice

1.1. Delimitări conceptuale: starea de sănătate, starea de boală, boala cronică

1.2. Nevoi fundamentale. Corelații

1.3. Autonomia și dependența

1.4. Reactii si răspunsuri la bolile cronice

2. Dificultati psiho sociale asociate unei boli cronice in faza finala

2.1. Efecte psiho-sociale ale cancerului asupra familiei

2.1. Efectele socio-economice ale cancerului

3. Cadrul legislativ și instituții cu atribuții în domeniul asistenței sociale al persoanelor cu boli cronice

3.1. Cadrul legislativ cu privire la asistența socială a persoanelor cu boli cornice

3.2. Instituții cu atribuții în domeniul asistenței sociale a persoanelor cu boli cronice

4. Masuri de asistenta sociala pentru persoanele cu boli cronice.

4.1. Managementul de caz pentru persoanele cu boli cronice

4.2 .Tipuri de servicii pentru persoanele cu boli cronice

5. Rolul asistentului social privind protectia sociala a persoanelor cu boli cronice

5.1. Consilierea persoanelor cu boli cronice

5.2. Retele de sprijin social pentru persoanele cu boli cronice

6. Studiu privind dinamica pacienților nou-diagnosticati cu cancer în județul Dolj, în perioada: 2010-2014

6.1. Metodologia cercetării

6.2. Rezultate obținute

6.3. Concluzii

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

Motto:

“Da-mi Doamne, seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele”.

(Reinhold Niebuhr)

Introducere

Argumentarea alegerii temei

Am ales aceasta tema deoarece mama mea, fiinta cea mai draga de pe acest pamant a murit din cauza afectiunilor neoplasmice.

Ani de zile m-am intrebat de ce tocmai mama mea? Dansa nu a lucrat in mediul toxic, nu a avut fond genetic fertil pentru cancer , neavand niciun membru al familiei diagnosticat cu neoplasm, a fost singura din familie cu aceasta boala cronica: Cancer…Ce factori determina cancerul?Ce respiram? Ce viata stresanta traim? Ce tip de alimentatie determina cancerul? Ce dureri sufletesti se ascund in spatele aparitiei unei probleme medicale?

La aceste intrebari vreau sa raspund prin aceasta lucrare si cu resemnarea adevarului ca oamenii buni ajung mai repede in bratele lui Dumnzeu deoarece intr-o gradina mare cu flori intotdeuna le alegi intai pe cele frumoase….

Dedic aceasta lucrare frumusetii sufletului mamei mele care stiu ca acum este acolo sus in rai si ma vegheaza.

Va multumesc,

Alina Paun

Structura lucrării

Acesta lucrare, de peste 80 de pagini, este structurata în șase capitole prezentate într-o înlănțuire logică.

Primul capitol prezintă situația persoanelor cu boli cronice în care se detaliază delimitările conceptuale, nevoie fundamentale precum și reacțiile și răspunsurile la bolile cronice.

Cel de-al doilea capitol face o analiză a dificultăților psiho sociale asociate unei boli cronice în faza finală prezentând atât efectele sociale cât și cele economice ale bolii.

Capitolul trei introduce cadrul legislativ cu privire la asistența socială a persoanelor cu boli cronice și atribuțiile pe care le au instituțiile din domeniul asistenței sociale.

Capitolul patru face o analiză a măsurilor de asistență socială pentru persoanele cu boli cronice fiind prezentate atât managementul de caz cât și tipurile de servicii pentru persoanele cu boli cronice.

Cel de-al cincilea capitol evidențiază importantă și rolul asistentului social în vederea protecției sociale și a rețelelor de sprijin.

În capitolul de încheiere s-a realizat un studiu de caz privind evoluția pacienților cu cancer în județul Dolj, în perioada 2010-2014.

Scurta decriere a cercetarii

Scopul cercetării a fost evidențierea creșterea numărului persoanelor diagnosticate cu cancer (atât a persoanelor cu cancer încadrate în grad de handicap deci cele aflate în faza avansată cât și a persoanelor diagnosticate cu cancer aflate în evidență la C.A.S. din județul Dolj.

Obiectivele cerec tării au identificarea persoanelor adulte diagnosticate cu cancer, adică încadrate în handicap cod 2 somatic, respectiv neoplasm/ cancer , persoane neinstituționalizate din județul Dolj.

Populația cercetată a fost reprezentată de persoanele luate în evidență la Comisia de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte și care au fost încadrate în grade handicap, respectiv datele statistice oferite de biroul de monitorizare al D.G.A.S.P.C.- Dolj în perioada anilor 2010-2014 și aflate în evidență C.A.S.-Dolj ca persoane diagnosticate cu neoplasm.

1. Prezentarea situației persoanelor cu boli cronice

Se observă o creștere ingrijoratoare a numărului persoanelor diagnosticate cu boli cronice la noi în țară, devenind o problemă acută de sănătate publică, dar și de asistență socială.

Bolile cronice sunt responsabile pentru mai mult de 60 % din decesele care se înregistreaza în toata lumea, acestea au o o evolutie lentă, și un caracter de durată.

Abordarea problematicii se realizeaza în mai multe moduri . De aceea am să expun o parte din bolile cronice întâlnite și anume: neoplasmele ( sechelele handicapante după neoplazii operate cum ar fi cancerul mamar, cancerul de colon cu anus iliac,complicatiile ale neoplasemlor cu metastaze), afecțiunile cardiovasculare(cardiopatii congenitale neoperate/operate cu insuficiență cardiacă cronică clinic manifestată , tetrada Fallot, transpoziții de vase mari, stenoză de arteră pulmonară asocită, maladia Lobstein, insuficienșă cardiacă severă sau NYHA III/IV ), afecțiunile auditive , (hipoacuzia congenitală sau dobândită precoce, cu demutizare slabă sau nulă, cu tulburări grave de comunicare surdomutitate), afecțiuni oculare (cu ambliopie sau cecitate relativă/absolută), afecțiuni psihice (întârzieri mintale-oligofrenia cu QI precizat , afecțiuni neurologice ( malformații congenitale, invalidante ca

mielomeningocel, porencefalia, hidrocefalia, microcefalia), sechele neurologice(pareze, paralizii), boli degenerative cu demineralizare demența si o serie de afectiuni neurologice, afecțiunile locomotorii de tipul amputațiilor unilaterale sau bilaterale, greu protezabile sau neprotezabile, afecțiuni reumatismale (spondilită anchilozantă cu tulburări funcționale accentuate și grave, poliartrită evolutivă în stadii avansate, sclerodermia, lupusul visceralizat, afecțiuni neurologice cu deficiență accentuată și gravă, paraplegia, parkinson, sindroame extrapiramidale cu deficiențe funcționale grave, leuconvraxita, Alzheimer, afecțiunile renale însoțite de insuficiență renală cronică, tulburări neurologice ale unor neoplazii, afecțiuni de nutrițiede tipul diabetului zaharat de maturitate complicat cu micro sau macroangiopatii însoțite de deficiențe accentuate și grave, retinopatie neproliferantă cu afectarea zonei maculare și proliferativă cu microhemoragii, cecitate prcatică și absolută, nefropatie diabetică cu albuminurile peste 300 mg /24, neuropatia diabetică, arteriopatia obliterantă și boala SIDA.

A trăi cu o boală cronică, produce un impact puternic atât asupra vieții individului cât și asupra familiilor3.

Frecvența cronicizării bolilor crește odată cu înaintarea în vârstă.

Problematica4 persoanelor cu boli cronice, a persoanelor cu hadicap auditiv , cu deficiențe vizuale accentuate/grave cu dificultăți majore de orientare în spațiu, persoanele cu handicap mental, psihic prin nedezvoltare sau regresie ori cu deficiențe psihice, persoane cu handicap neuromotor, cu tulburări posturale și gestuale, persoane cu handicap motor și neuromotor, cu dificultăți accentuate sau grave de realizare a orostatismului, mersului ori gestualității, persoane cu handicap somatic) fizic, viscerali sau de sistem sunt persoane aflate în dificultate.

Lucrarea de față abordează o problemă deosebit de actuală, deoarece îngrijirea bolnavilor cronici constituie totodată și cea mai importantă componentă a cheltuielilor pentru sănătate.

În Romănia, acest lucru este ilustrat de crizele repetate in aprovizionarea cu medicamente, în special pentru acesti bolnavi (medicamente compensate și gratuite e.t.c.).

Îmbunătățirea serviciilor sociale, servicii ce se acorda numai dupa o corecta identificare a nevoilor fiecarei persoane in parte și a îngrijirii bolnavilor cronici nu numai că va duce la scăderea birocrației ce o implica sistemul ci va duce și la creșterea eficienței adoptării sistemul modern de tratament al bolilor cronice prin eficientizarea "managementul bolilor cronice" (Disease Management), care apoi a încorporat principiile medicinii bazate pe dovezi (Evidence – Based Disease Management).

Persoanele care suferă de o modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului sau de un proces patologic care afectează organismul afecțiune ce are are o evoluție lentă, un caracter de durată, de cele mai multe ori nemaiputând fi îndepărtată sunt persoane cu boli cronice.

Aceste boli sunt caracterizate de durată lungă și pot avea cauze diverse și pot afecta de asemenea, organe, aparate și sisteme diverse, caracteristica lor fundamentală fiind durata lungă a evoluței. Cu toate ca bolile de natură infecțioasă se pot croniciza ( în cazul anumitor agenți patogeni, de exemplui bacilul Koch, microbul care provocă tuberculoza, sau atunci când nu sunt tratate sau sunt tratate incomplet) evoluția cronică este caracteristică în special pentru bolile de natură degenerativă, procesele degenerative fiind complexe, având multiple cauze sau încă necunoscute științei. Precum am descris mai sus și alte boli din categoria celor numite de nutriție și metabolism, de natură endocrină și genetică, unele boli mintale fac parte din morbiditatea cronică.

Nu există un interval fix după care să se poată hotărî că boala respectivă este cronică, acest interval fiind variabil de la o boală la altă boală sau atunci când boala acută trece într-un stadiu subacut. În genere se admite că o boală care are o evoluție chiar mai atenuată dincolo de un interval de o lună, până la trei luni, poate fi considerată boală cronică sau cronicizată.există posibilitatea ca și bolile cronice, după o evoluție mai lungă sau mai puțin lungă, să se poată termina prin remisiune totală, adică vindecare și starea de sănătate anterioară.

Cel mai adesea însă bolile cronice au o evoluție , fie spre agravare progresivă cu sau fără complicații, fie spre o atenuare a simptomelor dar care nu dispar cu totul, necesitând tratamente și regimuri de întreținere timp de ani de zile sau chiar până la sfârșitul vieții.

Avem și cazuri când în cursul evoluției , se pot instala infirmități care pot fi ameliorate sau reduse prin tratamente de recuperare, dar cel mai adesea devin instabile, instalând handicapuri și stare de dependență. Privind denumirea bolilor cronice, acestea sunt desemnate prin sintagma care indică boala, organul afectat, la care se adaugă adjectivul de „cronică” ( exemplu bronșită cronică, hepatită cronică, reumatism cronic, insuficiență cardiacă cronică etc. Pentru bolile de natură degenerativă care constituie o parte importantă a grupurilor cronice, se foloseste sufixul oză care desemnează un proces de degenerență, terminația ita desemnand un proces cauzal infecțios-inflamator, exemple: bronțită, gastrită, pancreatită/ ateroscleroză, osteoporoză etc.

Figura nr. 1 Evolutia bolii

O boala acuta devine cronica si datorita regimului alimentar. Relatia dintre boli si alimente este determinata!

Delimitări conceptuale: starea de sănătate, starea de boală, boala cronică

Omul este o ființă unică, având nevoi biologice și psihologice, sociale și culturale, o ființă în continuă schimbare și în interacțiune cu mediul său inconjurător, o ființă reponsabilă, liberă și capabilă de a se adapta” (Titircă Lucreția).

După Virginia Henderson “ Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un tot indivizibil’ (noțiune privind globalitatea individului). El are nevoi fundamentale (nevoi comune tuturor oamenilor ) , cu manifestări specifice pe care și le satisface singur dacă se simte bine. El are tendinta spre autonomie în satisfacerea propriilor necesităților ale sale.

In conceptul privind starea de sănătate avem definiția OMS: “ Sănătatea este o stare de bine fizic, mental și social, ce nu constă numai în absența bolii sau infirmității”.

Definiția Virginiei Henderson – “Sănătatea este o stare în care necesitățile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se limitează la absența bolii”. “Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural și spiritual, stare de autonomie și independență, fără a fi egală cu absența bolii sau a infirmității”.

Pornind de la conceptul despre om si conceptul despre individ, putem scrie despre ce reprezinta boala.

Prin boală înțelegem apariția disfuncționalităților care se manifestă în primul rând prin suferința psihică și fizică și în al doilea rând incapacitatea de adaptare la noua situație

Nevoi fundamentale

Din punct de vedere al asistentei sociale in conformitate cu cadrul conceptual al Virginiei Henderson, se definesc 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale și spirituale ale individului.

O nevoie fundamentală reprezinta ca fiind o “necesitate vitală, esențială a ființei umane, nevoie pentru a-și asigura starea de bine în apărarea fizică și mentală”.

Cele 14 nevoi fundamentale din punct de vedere a lui Virginia Henderson sunt:

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație;

Nevoia de a bea și a mânca;

Nevoia de a elimina;

Nevoia de a se mișca și a a avea o bună postură;

Nevoia de a dormi și a se odihni;

Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca;

Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale;

Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele;

Nevoia de a evita pericolele;

Nevoia de a comunica;

Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia;

Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării;

Nevoia de a se recrea;

Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea.

Satisfacerea acestor nevoi este urmărită în procesul de acordare de servicii sociale persoanelor suferind de diverse afectiuni cronice.

Complexitatea acestui sistem apare deoarece fiecare nevoie de bază conține diferite mărimi ale ființei umane precum: biologică, sociologică, culturală, phihologică și culturală.

Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme variate după : individ, starea sa de sănătate, maturitatea sa, obiceiurilă personale și culturale.

Cele 14 nevoi fundamentale putem considera ca formează un tot: a considera o nevoie făcând abstracție de celelalte, inseamna o negație a totului. A încerca să separi fizicul de psihic este categoric inutil.”

O altă clasificare a nevoilor umane a fost întocmită de Abraham Maslow, care afirmă ca există cinci categorii de nevoi umane: nevoi fiziologice, nevoi de siguranță, nevoia de apartenență, nevoia de recunoaștere socială, nevoia de realizare.

Pentru a se putea menține o stare de echilibru fiziologic și psihologic, de homeostazie (fiziologică și psiho-socială) a individului, este necesar să se realizeze o satisfacere în ansamblu a nevoilor sale.

Atunci când nu este satisfacută o nevoie de ordin fiziologic sau psihologic, este cu putință să apară repercusiuni la una sau mai multe nevoi, adica este posibil să apară o stare de dependență.

1.3. Autonomia și dependența

Independența considerăm ca reprezinta atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic și psihologic) prin acțiuni pe care le îndeplinește individul însuși, fără ajutorul unei alte persoane.

Independența reprezintă îndeplinirea prin propriile acțiuni a nevoilor, o persoană responsabilă care poate decide în legătură cu propria persoană

Autonomia insa reprezintă capacitatea de adapatare în față situațiilor, cu ajutorul valorilor dobândite și a conștiinței de sine.

Autonomia depinde și de capacitatea societății de a răspunde nevoilor speciale ale persoanelor dependente, dar și de capacitatea acestora de a-și asuma rolul social cu toate drepturile și responsabilitățile pe care le implică. Autonomia este un element fundamental și constitutiv al responsabilității.

Dependența reprezintă incapacitatea persoanei de a de a funcționa singură, și să realizeze acțiuni fără ajutorul altei persoane, acțiuni care să-i permită să fie independentă.

Definiția recomandată de Consiliului Europei privind starea de dependență este formulată astfel: “ starea în care se găsesc persoanele care, datorită unor cauze legate de diminuarea sau pierderea autonomiei fizice, psihice sau intelectuale, au nevoie de asistență și/sau de ajutor, importante pentru a-și îndeplini actele curente de viață”.

Manifestările de dependență apar atunci când din cauza dificultatiilor, o nevoie fundamentală nu este satisfăcută. Sursele de dificultate sunt cauzele apariției dependenței, deoarece apar obstacole care nu permit satisfacerea nevoilor fundamentale.

Factori de ordin fizic reprezintă una din cauzele apariției surselor de dificultate deoarece actionează în mod negativ și duc la incapacitatea satisfacerii nevoilor fundamentale.

Sursele de dificultate intrinseci provin de la individul însuși.

Figura nr 2 Ierarhizarea nevoilor fiintei umane din punct de vedere al lui Maslow

Poate fi vorba de o problemă articulară, de o paralizie, de o problemă metabolică, de o infecție, de o obstrucție care stânjenește trecerea aerului, a alimentelor, a substanțelor excretoare etc.

Sursele de dificultate conțin agenți exteriori care odată ajunși în organismul uman nu mai permit funcționarea normală în schimb, factorii de ordin psihilogic cuprind sentimente și emoții care pot împiedica funcționarea normală și satisfacerea nevoilor fundamentale iar prin sursele de dificultate de ordin social înțelegem acele dificultăți sociale precum integrarea în societate, probleme familiale, la serviciu în relația cu colegii, cu prietenii și cu partenerul de viață.

Aceste surse pot fi prezente pe planuri relaționale, culturale și economice. Se pot prezenta sub formă de modificare a rolului său social (serviciu nou, șomaj), dificultăți de comunicare, probleme de adaptare la o cultură, sentiment de respingere etc.

Factori de ordin spiritual reprezintă acele surse de dificultate din punct de vedere spiritual, care provoacă nemulțumiri precum indignarea persoanei despre sensul vieții, și totodată apariția întrebărilor religioase și filosofice.

Iar factori legați de insuficiența de cunoștințe reprezinta ca persoana aflată în dificultate poate fi ajutată și prin sprijinul oferit în vederea dobândirii de noi cunostiinte ce ajută și sunt necesare pentru îndeplinirea nevoilor.

.Informatia fiind determinanta in multe situatii.

In realitate, in fapt, etapizat însă, identificarea surselor de dificultate se poate face doar după o anchetă socială amănunțită și după o evaluare socio-psiho-medicală complexă.

O prima concluzie care rezulta din cele spuse mai sus ar fi aceea că există întotdeauna o legatură de cauzalitate între incapacitatea de a funcționa singur și evenimente

(medicale, sociale, socio-economice, psihologice, socio-familiale etc.), mai mult sau mai puțin recente petrecute în viața persoanei respective.

1.4. Experienta subiectivă a persoanelor cu boli cronice / cancer

Studiul implicatiilor pe care bolile cronice si cancer le au în viata bolnavului este un domeniu de o deosebită complexitate si presupune luarea în considerare a unor factori diverși cum ar fi:

Existența uneia sau a mai multor boli cronice și efectelor acestora care pot fi, de cele mai multe ori, cumulative;

Tipul acestor boli precum și stadiul în care acestea au fost identificate;

Condițiile psiho-sociale pe fondul cărora pot apărea asemenea boli;

Vârsta la care apare/este identificată boala/bolile cronice precum și impactul acesteia/acestora asupra comportamentului propriu al bolnavului;

Impactul pe care îl poate avea boala cronică asupra celor din jurul bolnavului în special și al societății în general;

Suportul moral si/sau material pe care îl are bolnavul de la cei din jurul său dar mai ales cel din partea apropiaților și în special al familiei.

Unele din cele mai frecvente forme de manifestare a unor boli cronice îl reprezintă disconfortul fizic al bolnavului sau durerea fizică. Pe lângă acestea apar și fenomene de disconfort sau durere emoțională și psihică, fenomene care au circumstanțe agravante ale bolii fizice deja identificate. Acestea sunt legate de fenomene de respingere socială, eventuala pierdere a locului de muncă și implicit imposibilitatea de a fi util social, diminuarea/pierderea veniturilor, modificări ce țin de statutul social al persoanei bolnave, alienare socială, etc.

Durerea fiind un procesul și încercarea unui bolnav de a se adapta la irevocabilitatea pierderilor suferite.

Durerea apare, de cele mai multe ori ca o consecință directă a boli cronice dar poate apărea și datorită unor factori psihici și emoțțional externi cum ar fi: pierderea unei persoane apropiate, pierderea unui anume statut social, degradarea relațiilor sociale în cadrul familiei sau al societății în general.

În acest context, asistentul social are rolul de a identifica, împreună si în folosul bolnavului cronic, strategii și modalități concrete de acceptare de către aceasta a situației de facto și de a-l consilia și sprijini în adaptarea lui la noua situație.

Unii sociologi (Erikson, 1959) consideră că o persoană cu un psihic echilibrat si sănătos poate accepta cu mai multă usurintă disconfortul și durerea pricinuită de boală. În cazul în care boala se instalează pe un fond psihic labil, simptomele bolii cronice pot duce la stări de stress și de aici la depresie și consum de alcool exagerat sau droguri..

Durerea cronică – acea durere care tinde să fie asociată unei perioade îndelungate sau chiar permanentizată;

Durerea întârziată – este durerea a cărei indicative de suferință apar după o perioadă oarecare de absență a durerii sau chiar absență totală;

Durerea nerezolvată – durerea care prezintă caracteristici deformate ale indicativelor unei suferințe sau absența acestora;

Durerea deformată – este durerea caracterizată in degradarea relațiilor sociale, de izolare pe fondul unui psihic labil caracterizat de iritabilitate extremă.

Deși țin mai degrabă de o stare anormală de fapt, aceste simptome indicative ale suferinței cronice sau cronicizate pot fi considerate ca fiind un răspuns normal al bolnavului cronic la durere și pierdere.

Principalele simptome indicative ale unei suferinte cronicizate sunt prezentate în scheme de mai jos:

Figura nr.3 Simptomele ale suferintei cronicizate

Unii sociologi (Kastenbaum, 1977) consideră că persoanele care suferă de boli cronice prezintă o serie de caracteristici specifice care pot fi mai mult sua mai puțin evidente la unele persoane, funcție de tăria sau labilitatea psihică a acestora sau de unii factori externi, îndeosebi de natură socială:

Alienarea/retragererea socială;

Bulversarea stilului de viată anterior dobândirii/identificării bolii cronice;

Pesimism, autocompătimire exagerată;

Neacceptarea sau acceptarea cu dificultate a pierderilor suferite ca urmare a bolii;

Stări depresive, anxietate sau, în situații extreme, tendințe de suicid;

Interes crescut si morbid fată de detaliile legate de moarte.

Complicațiile apărute ca urmare a bolii pot fi amplificate într-o măsură crescută și de anumiți factori de stress.

Acești factori pot fi:

inexistența unui suport social, moral și material din partea societății și mai ales din partea familiei;

relații tensionate în familie, la serviciu sau în societate sau comunitate;

istoricul medical și social al bolii cronice; natura și importanța pierderilor cauzate de boala cronică;

atenuarea sau chiar dispariția unor aspirații personale: profesionale, civice, sociale.

Pentru evaluarea durerii pentru un bolnav cronic pornim de la studiile efectuate ce au arătat că persoanele diagnosticate cu cancer sau alte tipuri de boli cronice înregistrează, de regulă, următoarele pierderi:

Pierderea istoriei personale: este generată de unele consecințe ale bolii cronice cum ar fi degradarea stării de sănătate, internările îndelungate în spital sau decesul inor persoane apropiate.

Pierderea tonusului emoțional și a bunăstării: este generată de anxietate, depresie, tendințele suicidare, supărarea cronică, iritabilitate, nervozitate, consumul de droguri sau alcool, izolare sau comportament distructiv.

Pierderea speranței: este cauzată în special de lipsa sau ineficiența unui tratament vindecător, dureri insuportabile, internări frecvente și de lungă durată.

Pierderea securității psihosociale: apare pe fondul insatisfacției personale, incertitudinii, dezamăgirii, pierderii unui statul social bine definit înainte de diagnosticarea bolii.

Pierderea intimității: se manifestă prin depersonalizare sau chiar diminuarea accentuată a imaginii de sine dat fiind faptul că boala cronică presupune întrebării suplimentare, justificări, argumente, investigații medicale repetate.

Pierderea stimei de sine: procesele psihice și emoționale cu caracter negativist care au loc la nivel individual pot altera încrederea și respectul de sine până ispariția acestora în unele situații.

Pierderea sprijinului social: apare datorită faptului că la nivelul grupului social din care face parte bolnavul apare tendința de teamă și chiar respingere, în unele cazuri.

Pierderea rolurilor sociale: se manifestă prin aceea că bolnavii, de cele mai multe ori, îți pierd capacitatea de muncă și devin inactivi social.

Pierderea interesului pentru viață: acest tip de pierdere este în strânsă legătură cu pierderea speranței, a perspectivelor sau a securității individuale.

Durerea este definită ca fiind o senzație atât senzorială cât și emoțională asociată traumatizării unor țesuturi sau organe (noțiunea de durere se referă atât la durerea fizică precum și la durerea psihică). Ea este evaluată atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ.

Evaluarea cantitativă se referă la identificarea și descrierea localizării acesteia, la durată, caracteristici precum și la determinarea factorilor care influențează durerea.

Evaluarea calitativă se referă la intensitatea și efectele acesteia și este stabilită pe baza unei scale a durerii ce este redată în graficul de mai jos:

Atât evaluarea cantitativă cât și cea calitativă presupun participarea deopotrivă a consilierului și a beneficiarului și presupun o serie de activități:

Determinarea localizării durerii: organe interne, cap, membre, etc.

Determinarea intensității (gravității) durerii.

Stabilirea unor factori agravanți sau amelioratori ai durerii.

Stabilirea unor obiective de ținere sub control a durerii.

Descrierea durerii (acută, pulsantă, surdă).

Determinarea duratei de acțțiune a durerii.

Determinarea simptomelor asociate durerii: oboseală, diaree, vărsături, oboseală, probleme cognitive.

1.4. Reactii si răspunsuri la bolile cronice

In teoria crizei se analizeaza omul ca ansamblu in ce mod pot fi oamenii intelesi, oamenii depind de sistemele din imediata lor apropiere ,asa cum am menționat în capitolul anterior, duerea este o reacție generală dar ea se manifestă diferit de la un individ la altul funcție de o serie întreagă de factori: raportul dintre bolnav și societate, structura de personalitate a individului, educația, etc. Studiile efectuate au relevat faptul că reacția unui individ la aflarea diagnosticului poate varia de la normal la anormal și de la patologic la nonpatologic. Cu toate acestea nu au fost identicate criterii obiective de a face distincția între aceste tipuri de reacție.  

In teoria crizei se considera ca o persoana care va fi incapabila să facă față problemei din viata intr-un fel acceptabil, ajungand la o criza  va avea probleme în parcurgerea viitoarelor etape firesti ale vietii deoarce se considera ca experientele din timpul vietii care nu au putut fi rezolvate la timpul potrivit se pot satisface mai tarziu dar intr-un timp mai indelungat. Interventia in criza reprezinta actiunea care intrerupe o serie de venimente care conduc la o prabusire a capacitatii de functionare normala a oamenilor. Aceasta se concentreaza pe raspunsurile emotionale la evenimentele exterioare si cum sa le controlam.In situatia in criza, exemplu aflarea diagnosticului de boala cronica tip cancer se declanseaza o tulburare emotionla acuta in starea d echilibru a persoanei insotita de o prabusire a capacitatii de adaptare. Principala sa caracterista fiind incarcatura emotionala. Sentimentele si emotiile care insotesc situatia de criza sunt: Frustrare, durere, anxietate, ura, autoinvinovatire, panica, neputinta.Situatia de criza este temporara si poate afecta o persoana, o familie, o organizati, o comunitate.

Criza are mai multe etape si anume: soc, negare, mania, resemnarea, acceptarea.

Primul stadiu al crizei este șocul, caracterizat prin disoluția speranțelor în viitor, pierderea a tot ce însemnă viață normală; negarea debutează ca un proces conștient, dar odată cu trecerea timpului devine unui inconștient.

In faza de soc apare un sentiment de nesiguranta atat pentru bolnav cat si pentru intrega familie. Apare veșnica intrebare; De ce mie? De ce tocmai familiei mele? Nu se poate, clar este vreo greseala.

Bolnavul dupa faza de soc, trece in faza de negare. Aceasta faza fiind considerata de fapt o forma de protectie a bolnavului, un mecanism psihologic de protectie iar bolnavul are tendinta de a merge din oras in oras, din medic in medic, la cei mai buni medici in speranta ca nu are aceasta boala.In aceasta perioada de timp, bolnavul proceseaza informatia.

Desi modul de răspuns la aflarea unui diagnostic este diferentiat funcție de persoană, reactiile individului pot fi diferențiate în două mari categorii: reacții intrapsihice – care se manifestă în raport cu propria conștiință a bolnavului și reacții interpersonale – care se manifestă în raport cu cei din jur. Studiile efectuate au relevat că reacțiile cele mai frecvent întâlnite sunt:

Negarea:

diminuarea activităților sociale

tulburări de somn

tendita suicidară

minuarea capacității de concentrare

sentimente de nefericire

Teama:

tristețe

anxietate

teamă

probleme de adaptare

Disperarea:

suferință somatică

insomnie

indecizie

pierderea energiei

Depresia:

– Oboseala

agitatie phihomotorie

frică

pierderea spontaneității și creativității

Negarea cronică: poate genera suferințe complicate prin blocarea procesului durerii normale. Conform Seligman (1994), consilierea persoanelor cu cancer va fi orientată către inducerea ideii că această tragedie poate fi privită ca o condiție a vieții, o parte a acesteia. Consilierea în acestă direcție trebuie să țină cont de faptul că atitudinea individului în fața morții este diferită funcție de cultură, religie, perioadă istorică, regiune țși, nu în ultimul rând de individ. Negarea cronică este considerat a fi cel mai frecvent mecanism de autoapărare (Krupp, 1972).In aceasta faza rolul asistentului social pentru a fi un bun consilier atat pentru bolnav cat si pentru intrega familie este deosebit de important.

In teoria crizei, a treia faza este faza de mânie ce pare cu diverse tulburari, ca tulburarea de somn, o mare lipsa a capacitatii de concentrare și stări la manie inițial îndreptate spre persoanele apropiate, fie acestia membrii familiei, colegi de serviciu, sefi, medici si de cele mai multe ori spre sine insusi.Mania de obicei este asociata si cu revolta, finalizandu-se cu stari depresive.

Depresia: are ca formă de manifestare tristețea, lipsa de speranță și perspectivă în viață, descurajare accentuată, melancolie, abandonarea oricărui proiect de perspectivă.

Aparitia semntimentului de rușinea și vinovăția: sentimentul de rușine are drept urmare, de cele mai multe ori la inhibarea exprimării durerii și a experienței. Sentimentul de vinovăție este generat de inducerea/autoinducerea ideii că infectarea este o consecință a unui comportament imoral al bolnavului și că boala este de cele mai multe ori privită ca o pedeapsă în urma acestui tip de comportament. Sentimentul de vinovăție este întreținut de mai mulți factori: natura stigmatizării bolnavului (respingere școlară, profesională, socială); sentimentul de slăbiciune și neputiință; cauza generatoare a infectării/dobândirii bolii.

Ideația suicidară: riscul suicidar este accentuat de unele boli asociate cancerului (îndeosebi cele cerebrale) precum și de excesul de substanțe/medicamente ingerate de către bolnav. S-a constatat că riscul suicidar este mai mare la persoanele care luptă cu starea accentuată de depresie. Studiile efectuate de Sprang și McNeil (1995) au identificate că tendința de suicid este în strânsă legătură cu anxietate, teama de moarte, degradare fizică, teama de singurătate, izolare sau respingere și este o consecință directă a pierderii interesului pentru viață.

Anxietatea: este generată de bulversarea priorităților vieții de până la momentul diagnosticului și de gradul de incertitudine pe care boala îl produce. Abuzul de substanțe chimice: abuzul de substanțe chimice care au rol de a ameliora efectele bolii sunt generate de starea de stres asociată acesteia și se dovedește a fi un mecanism fals de diminuare a diconfortului, în realitate abuzul fiind generator de noi probleme.

Crize ale relațiilor interpersonale: tendința societății/comunității de a respinge bolnavul de SIDA precum și tendința acestuia de autoizolare impietează relațiile bolnavului cu ceilalți indivizi. Această izolare se poate manifesta atât în plan fizic cât și în plan psihologic.

Culpabilizarea: singurătatea, izolarea față de cei din jur, rejecția socială a bolnavului de SIDA sunt stări care accentuează sentimentul de culpabilitate. De cele mai multe ori individul este predispus la o introspecție negativistă a vieții și comportamentului său în urma căreia apar remușcări, regrete.

Supărarea: apare ca urmare a faptului că bolnavul are tendința de a considera că toate valorile avute anterior diagnosticului devin aprope nule, că pierderile suferite depășesc capacitatea de acceptare a bolnavului. Aceasta poate fi accentuată și de o ineficiență sau insuficiență a actului medical.

Comportamentele de evitare: dorința firească a bolnavului de a reduce anxietatea duce adeseori la supra-asumarea acestor tipuri de comportament.

Trauma este definită ca fiind o confruntare a inidividului sau societății cu evenimente cu caracter violent care presupun lezări serioase sau chiar moartea ori amenințări diverse la adresa integrității individului (Asociația Americană de Psihiatrie – DSM-VI, 1994).

Perspectiva modernă de abordare a evenimentelor cu caracter traumatizant include și bolile cronice grave, pe lângă factori considerați tradițional traumatizanți: război, dezastre naturale, violență, etc.

Faza de resemnare se caracterizează prin acceptarea diagnosticului si reorganizarea vietii. Din punct de vedere al mecanismului de protectii împotriva depresiei provocate de boala cronică/cancer avem resemnarea si tinem cont ca evoluția mai mult sau mai puțin accelerată a cancerului face ca fiecare zi să pună bolnavul în situații noi, în fața cărora acesta nu are întotdeauna cele mai adecvate reacții. A putea opune rezistență în fața angoasei provocate de boală presupune mai întâi înțelegerea sursei acesteiabiar aici intervine asistentul social. Conform teoriei lui Cristophe Fauré principalele mecanisme de protectie împotriva stării depresive provocate de cancer sunt redate în figura urmatoare.

Astfel refuzul presupune îndepărtarea depresiei pe baza negării realității și funcționează ca un factor protectiv.

Negarea insa se manifestă prin tendința de prefera să eludeze concretul bolii astfel încât de cele mai multe ori el va vorbi nu despre cancer în sine ci despre anumite siptome și forme de manifestare a bolii., iar izolarea reprezintă tendința bolnavului de a se detașa de boală, vorbind despre aceasta fără a se implica emoțional cu toate că este conștient de gravitatea ei. La faza de resemnare putem considera deplasarea/proiecția ca fiind încercarea bolnavului de a-și îndrepta trăirile către ceva exterior propriei persoane, ceea ce poate face stare de depresie mai ușor de suportat psihologic.

Stăpânirea (controlul) este tot o caracteristica a fazei de resemnare fiind modalitatea prin care bolnavul încearcă să redobândească controlul asupra bolii pe măsură ce capătă mai multe cunoștințe despre aceasta.

Iar regresia reprezintă înclinația bolnavului de cancer de renunțarea la control, la abandonarea luptei cu boala având tendința de a trece responsabilitatea asupra unei alte persoane si este etapa premergatoare fazei de acceptare

Ultimul stadiu al crizei este acceptarea. În cazul în care unul din membrii familiei este diagnosticat cu cancer iar acesta atinge faza finală, rolul membrilor acesteia este grav perturbat. Se produce un dezechilibru la nivelul acestor roluri. Se impune o redistribuire/revizuire a acestor roluri cu scopul de a se realiza homeostazia familiei, în caz contrar se va ajunge la situația în care aceștia nu vor putea ajuta nici bolnavul, nici pe ei înșiși. Se vor renegocia relațiile familiale și se vor reorganiza astfel încât să se ajungă la adaptarea la noua situație. Adaptarea familiei la dificultățile create de faza teminală trebuie să țină seama de unele considerente:

– Stadiul de dezvoltare a familiei se referă la vechimea familiei. Boala incurabilă diagnosticată la unul din parteneri poate determina reîntoarcerea partenerului sănătos la familia de origine și dependența față de aceasta;

– Istoria familiei este constituită din totalitatea evenimentelor plăcute, dificultăți sau stadii de criză. Strategiile abordate de familie pentru adaptarea la stadiul de terminalitate vor ține cont de acest istoric;

– Variabilele culturale sunt determinante în procesul de adaptare. Astfel capata intelegere faptul ca boala nu trebuie considerată ceva rușinos, damnabil.

Altfel această atitudine va determina o închistare a familiei, o izolare a acesteia față de societate/comunitate și va îngreuna demersul asistentului social prin aceea că bolanvul și familia vor ezita sau chiar evita să-și exprime în mod deschis sentimentele, emoțiile.

Din punct de vedere al tipul relațiilor de familie avem specificul relațiilor de comunicare și relaționare între membrii familiei. Boala în fază terminală tinde să accentueze individualismul, și împinge bolnavul de cancer în stadiul terminal către izolarea de familie și societate, spre evitarea comunicării. Stadiul terminal al bolii induce la membrii familiei reacții emoționale puternice ce pot influența negativ relațiile de familie.

De aceea se considera ca rețeaua familială este materializată prin relațiile pe care aceasta le are cu societatea (relații externe ale familiei). Aceasta este cu atât mai dezvoltată cu cât familia este mai deschisă. Există o rețea primară (prieteni, vecini) și una secundară (asistența socială, medicală voluntari) care pot constitui un sprijin important pentru familie.

Noi ca asistenti sociali avem menirea de a reface aceste relații în cazul deteriorării lor!!!

In faza de acceptare a bolii atat de catre bolnav cat si de catre familia bolnavului putem avea schimbari majore în dinamica familiei.

Faza de acceptare as echivala-o cu vorbele lui Paulo Coelho, cand un bolnav cu cancer este un razboinic al luminii: „Ce este un razboinic al luminii? Este cineva capabil sa inteleaga cu adevarat miracolul vietii, sa lupte pana la capat pentru ceva in care credem, auzind totodata si clopotele pe care marea le face sa rasune in adancul ei”.

In faza de aceptare a diagnosticului , bolnavul si familia acestuia sunt dornici de obtinere a informatiilor necesare, informatii medicale preponderent, dormici sa faca si conciliere familiala, iaici intervine rolul nostru ca asistenti sociali, se incepe cu o gandire pozitiva si cu cautare de solutii, schimbarea atitudinii in sens pozitiv este determinanta pentru bolnav.Astfel incepe confruntarea cu boala. În ceea ce priveste rolurile în cadrul familiei pot fi identificate trei etape:

Figura nr 6. Schimbari in dinamica familiei ce ingrijeste un membru bolnav cronic

Aceste schimbări majore se pot observa la familiile care au în compunerea lor bolnavi în etapa finală a vieții. În această etapă bolnavul își pierde nu doar rolul în cadrul familiei ci și chiar rolul de persoană independentă fizic și social. Toți membrii familiei sunt copleșiți de nevoile bolnavului dar este important ca aceștia să aibă grijă și de propria lor persoană, altfel ajungându-se la epuizare fizică și la neputința de a satisface nevoile bolnavului.

Boala provoacă diverse manifestării, atât fiziologice(plâns, tremurături, înroșirea/paloarea feței, acuze somatice) cât și psihologice. Aici ne referim la manifestările cognitive(uitare, delir, lipsa de control asupra imaginației) și manifestări la nivel relațional(izolare, fixații afective, atașament exarcerbat față de anumite persoane).

2. Dificultati psiho sociale asociate unei boli cronice in faza finala

2.1. Efecte psiho-sociale ale cancerului asupra familiei

Aparitia si identificarea bolii poate avea drept consecinte imediate pierderea capacitătii de muncă si implicit a unei surse constante de venit, somaj, pensionare fapt ce afectează nu numai individul ci si întreaga familie. Prezenta aparitiei bolii cronice tip neoplasm la unul din parteneri poate afecta relatia de cuplu dar nu in mod determinant comparativ problematica aparitiei bolii cronice tip HIV deoarece există suspiciunea că unul sau ambii parteneri au putut avea relatii extraconjugale cu persoane infectate cu virusul HIV si in acest caz , ambii parteneri pot fi infectati. Acest fapt poate genera reactii adverse ducând la furie sau chiar violențe în familie. Identificarea virusului la copil poate indica prezenta acestuia si la mamă sau poate fi un indiciu că si tatăl sau ceilalti frati pot fi infectati.

Cand unul din membrii unei familii a fost diagnosticat cu cancer determina multe schimbari in viata acestei familii dar dorinta de viata si capacitatea omului de a sti sa se bucure cu adevarat de lucrurile mici, marunte, iubirea cu adevarat a unei familii sunt surse importante. Atat mintea cat si trupul relationeaza in mod neincetat intre ele, insa aceasta comunicare se face clar la un nivel inconstient.

2.1. Efectele socio-economice ale cancerului

Studiile sociale au arătat că boala reprezintă un factor perturbator nu numai la nivelul individului ci și la nivelul societății, comunității, familiei prin implicațiile pe care aceasta le are. Acești factori perturbatori pot fi amplificați de unele aspecte cum ar fi:

Îngrijirea medicală a bolnavului de cancer presupune costuri ridicate, greu de suportat la nivelul unei familii;

Pe măsură ce se poate identifica o creștere a numărului de persoane infectate, crește și nevoia de îngrijiri medicale speciale în acest caz;

Creșterea uneori greu controlabilă și vertiginoasă a bolii;

Ineficiența măsurilor de stopare a răspândirii bolii;

Costurile ridicate și greu de suportat la nivel social a unor programe eficiente de prevenire.

Prin cele enumerate, se poate concluziona boala poate afecta atât familia cât și societatea, în ansamblul ei. Îndeosebi, la persoanele tinere, active, boala afectează capacitatea de muncă a acestora, generează incapacitatea acestora de a-și întreține familia prin pierderea unei surse importante de venit, pe fondul creșterii nevoilor financiare acestea fiind orientate spre îngrijirea bolnavului. Reorientarea priorităților financiare ale familiei, costul ridiocat al îngrijirii poate genera sărăcie și de aici o întreagă serie de efecte negative asupra calității vieții membrilor ei.

Studiile efectuate pe tema atitudinii și comportamentului familiilor bonavilor cronici/cancer la impactul cu pierderea unui membru, au conturat trei principale teorii.

Școala biologică – explică durerea doliului prin legătura naturală de atașament, pierderea putând duce la pierderea identității celui rămas în viață. Depășirea acestui stadiu presupune găsirea unei noi identități.

Teoria psihanalitică – are ca idee centrală sentimentul de vinovăție a celui rămas în viață. Remediul recomandat este interiorizarea și identifcarea cu persoana care nu mai există

Teoria existențială – consideră că odată cu moartea persoanei dragi, întreaga existență are de suferit datorită golului rămas. În acest caz supraviețuitorul trebuie să depună eforturi în a găsi noi sensuri vieții.

Atunci când asistentul social lucrează împreună cu familiile pentru depășirea șocului produs de pierdere, acesta trebuie să cunoască întregul context în care a survenit această situație. Studiile efectuate au arătat că șocul produs de moartea unui membru al familiei în accident este mai ușor de suportat decât cel produs în urma unui cancer și, implicit, a unei îndelungi perioade de suferință.

Ritmurile vieții cotidiene sunt în permanentă schimbare funcție de starea bolnavului și de cerințele acestuia. În acest sens prioritățile familie sunt concentrate supra satisfacerii nevoilor bolnavului. În stadiul terminal al bolii familia este pusă în situația de a identifica noi relații cu instituțiile sanitare sau de asistență socială. O altă problemă care afectează în mod semnificativ relațiile inter și intrafamilial o reprezintă resursele materiale și financiare. Lipsa acestora generează stări de neputință, incertitudine și chiar umilință. De multe ori s-a putut constata că bolnavii cronici și familiile acestora nu au cunoștință de drepturile și facilitățile pe care legislația actuală le prevăd atât în domeniul medical cât și cel familial.

Ritualurile devin astfel o modalitate potrivită de actualizare a pierderii, simbolizând natura irevocabilă a acestora. Cel mai obișnuite forme de ritualuri în caz de deces sunt: serviciile memoriale, funeraliile, veghea. Rolul acestora crește în cazul supraviețiutorilor din mediul rural. Ceremoniile pot diferi de la o cultură la alta, de la un popor la altul sau dela o regiune la alta. Câteva ritualuri sunt mai cunoscute și mai popularizate:

Proiectul numerelor – este folosit la comemorarea celor care au murit de cancer; aceste ceremonii pot fi individuale sau colective;

Păstrarea de diferite obiecte de la cel decedat, fotografii, scrisori, etc.

Comemorarea anumitor date de referință care erau sărbătorite împreună: zile de naștere, sărbători legate de cununie, botez, sau alte evenimente din viață;

Scrierea unui necrolog cu participarea tuturor celor implicați emoțional în viața defunctului;

Amenajarea unui loc special pentru înhumarea celui decedat care să fie ornat cu diferite simboluri specifice;

Frecventarea periodică (săptămânală) a unor grupuri de suport.

Funcțiile ritualulilor sunt redate în schema de mai jos:

Figura nr 7. Functiile ceremoniile pentru bolnavul care a decedat

Un rol deosebit în apropierea de sufletul celor care au suferit asemenea pierderi sunt asistenții sociali -consilierii, psihoterapeuții . Pe lângă acești specialiști un rol important îl pot avea și voluntarii participanți . Evaluarea inițială făcută de asistentul social vizează trăirile beneficiarului, deprinderile acestuia, pierderile anterioare suferite, amplitudinea și impactul pe care acestea le au asupra bolnavului, factorii de stres existenți în viața de zi cu zi, relațiile pe care acesta le are cu societatea/comunitatea din care face parte. Rolul evaluării se regăsește în modul în care beneficiarul poate descoperi o nouă perspectivă asupra pierderilor suferite precum și în modul în care beneficiarul obține, prin sprijinul specialistului, respectiv asistentului social, o revizuire și o interiorizare corectă a întâmplărilor petrecute în viață.

3. Cadrul legislativ și instituții cu atribuții în domeniul asistenței sociale al persoanelor cu boli cronice

3.1. Cadrul legislativ cu privire la asistența socială a persoanelor cu boli cornice

Având în vedere consecințele grave ale bolii asupra bolnavului, familiei acestuia și societății în general, în România au fost adoptate o serie de legi care au ca scop protecția socială a bolnavilor cronici.

Legea nr. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA

legea stipulează gratuitatea serviciilor medicale, implementarea unor programe de informare și educație, măsuri de protecție socială și asigură confidențialitatea bolnavului și tratamentul adecvat al acestuia.

Legea nr. 519/2002 pentru aprobarea O.U. nr. 102/1999 privind protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap. De prevederile acestei legi beneficiază și persoanele cu HIV/SIDA

Legea nr. 116/2001 privind prevenirea și combatererea marginalizării sociale. Legea stipulează unele grupuri pentru persoanele cu handicap cum ar fi: accesul la un loc de muncă, accesul la asistență medicală specializată, dreptul neîngrădit la educație, locuință.

Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale

3.2. Instituții cu atribuții în domeniul asistenței sociale a persoanelor cu boli cronice

4. Masuri de asistenta sociala pentru persoanele cu boli cronice.

Măsurile de asistență socială se împart în două categorii și anume:

– Beneficii sociale formă de sprijin în vederea incluziunii sociale, creșterea calității vieții în vederea asigurării unui trai decent.

– Serviciile sociale care sunt activități realizate pentru a depăși situațiile de dificultate dar și pentru a preveni excluderea socială și sprijinirea creșterii calității vieții.

4.1. Managementul de caz pentru persoanele cu boli cronice

Actele normative în vigoare stipulează că procesul de acordare a serviciilor sociale are la bază managementul de caz, responsabilitățile fiind atribuite serviciilor sociale primare și celor specializate în funcție de complexitatea nevoilor persoanei vârstnice/bolnave. Procesul cuprinde următoarele etape(vezi figura nr. 8).

Evaluarea inițială – este efectuată de către asistentul social al furnizorului de servicii sociale din cadrul serviciului public de asistență socială din subordinea administrației publice locale și are ca scop identificarea nevoilor individuale sau de grup, precum și elaborarea planului de intervenție.

Elaborarea planului de intervenție – este elaborat de către acelați asistent social ca și în situația precedentă. El cuprinde măsurile necesare soluționării de risc social, respectiv furnizarea de prestații și servicii sociale, precum și orice alte măsuri prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Planul se elaborează în termen de maximum 30 zile de la data înregistrării solicitării și se poate revizui/completa în termen de 5 zile pe baza rezultatelor evaluării complexe efectuate de serviciul public de asistență socială din subordinea administrației publice locale.

Figura nr. 8 Acordarea serviciilor sociale pentru persoanele cu boli cronice

Evaluarea complexă – se recomandă în condițiile în care evaluarea inițială evidențiază existența unor situații complexe pentru a căror rezolvare se impune participare pluridisciplinară sau a mai multor instituții cu responsabilitați în domeniu. Evaluarea complexă are ca scop elaborarea unei strategii de suport conținând ansamblul de măsuricși servicii adecvate și individualizate potrivit nevoilor sociale identificate.

Totodată, evaluarea complexă este atributul unei echipe pluridisciplinare (medic, asistent social, psiholog, etc.) tehnicile și metodele folosite fiind cele specifice fiecărui domeniu de activitate. Rezultatele acestui tip de evaluare se comunică în scris, în termen de 5 zile, serviciului public de asistență socială din subordinea administrației publice locale care a efectuat evaluarea inițială. Ea urmărește următoare aspecte:

evaluarea capacităților fizice, mentale și senzoriale, a nivelului de disfuncție și a abilității de a realiza activitățile de bază ale viații cotidiene;

evaluarea psihologică și psihiatrică;

evaluarea gradului de funcționabilitate socială;

evaluarea mediului fizic și social în care trăiește persoana evaluată;

evaluarea percepției persoanei cu cancer evaluate asupra siguranței, securității și vulnerabilității proprii;

evaluarea motivației persoanei cu cancer

evaluarea mediului fizic și social în care trăiește persoana cu cancer

evaluarea percepției persoanei cu cancer asupra siguraței, securității și vulnerabilității proprii

evaluarea motivației persoanei cu cancer de a beneficia de servicii la domiciliu, în instituții de zi sau rezidențiale

evaluarea consecințelor care privesc persoana cu cancer în cazul acordării sau neacordării serviciilor de ingrijire

evaluarea nevoilor sociale și a posibilității asigurării de suport pentru rețeaua informală de ingrijire.

evaluarea percepției proprii privind capacitatea funcțională, performanțele și resursele.

evaluarea capacității rețelei informale de a acorda servicii sociale

evaluarea serviciilor sociale disponibile, precum și a modului în care acestea pot răspunde nevoilor persoanei.

Elaborarea planului individualizat de asistență și ingrijire – este elaborat de furnizorul de servicii sociale, cu acordul si participarea beneficiarului si cu consintamantul formal al acestuia, pe baza rezultatelor evaluării complexe.

Cuprinde, în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum si procedurile de acordare

Implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenție și în planul individualizat – răspunderea revine asistentului social desemnat de furnizor ca responsabil de caz.

Monitorizarea – presupune urmărirea furnizării serviciilor prevăzute și a evoluției persoanei de cancer.

Reevaluarea – situația persoanei cu cancer se reevaluează periodic de către responsabilul de caz desemnat de furnizor.

Evaluarea opiniei persoanei cu cancer – pe baza rezultatelor reevaluării planul de intervenție sau, după caz, planul individualizat se completează ori se revizuiește de către furnizorul de servicii sociale cu consințământul formal al persoanei cu cancer.

4.2 .Tipuri de servicii pentru persoanele cu boli cronice

4.2.1.Ingrijiri curative pentru persoanele cu boli cronice

Partea medicala intervine dupa realizarea aspectelor sociale, estimandu-se ca mai mult decat jumatate din deciziile profesionale, necesita mai degraba judecati etice decat stiintifice.Asistentul social isi insuseste cunostinte, isi formeaza deprinderi care sa-i permita abordarea complexa a fiecarui grup vulnerabil, in cazul de fata: persoanele cu boli cronice.

Practica chirurgicală – implică, de cele mai multe ori sentimente de depresie, devalorizare, pierdere a identității. Poate provoca suferințe semnificative mai ales în cazul unor mutilări (masectomie, amputații, etc). Intervenția chirurgicală este văzută de mulți bolnavi de cancer ca fiind un ultim și cel mai bun remediu.

Radioterapia – poate genera sentimente de teamă datorită efectelor negative pe care le pot avea radiațiile asupra organismului uman. Sentimentul de teamă apare și datorită faptului că efectul acestora nu este întotdeauna suficient de bine explicat de către specialiști.

Chimioterapia – este privită de către bolnav ca un surogat de viață. Se bazează pe introducerea în organism a unor substanțe otrăvitoare pentru celulele canceroase. Există unele temeri întemeiate privind acest tip de tratament datorită unor efecte secundare pe care acesta le induce (pierderea pilozității, anorexie, senzații de vomă, etc.).

3.1.2.Ingrijiri paliative pentru persoanele cu boli cronice

Este dificil acest tip de ingrijire, implicand multa consiliere atat pentru persoana bolnava cat si pentru familia acesteia

Acest tip de îngrijire este definit ca fiind „ îngrijiri active, cu o abordare globală a persoanei aflate în fază evoluată sau terminală a unei boli mortale: a ține cont și a viza îndepărtarea îndepărtarea durerilor fizice, cât și a suferinței psihologice, sociale și spirituale devine primordială”.

Îngrijirile paliative se bazează pe participarea și implicarea unei echipe multidisciplinare de specialiști: personal medical, asistenți sociali, îngrijitori la domiciliu, kineto-terapeuți, psihoterapeuți, la care se pot adăuga și voluntari sau asociații de voluntari din diferite domenii de activitate.

Acest tip de îngrijire are ca scop asigurarea unei mai bune calități a vieții în faza terminală a bolii, și se concentrează pe cele mai importante nevoi ale bolnavului: fizice, psihologice, relaționale, spirituale. Îngrijirile paliative încearcă să dea răspuns la mai multe niveluri de răspuns:

controlul durerii fizice;

ameliorarea simptomelor care alterează calitatea vieții (stări de vomă, sufocare, ocluzie, etc.);

îngrijirile corporale și de confort;

ascultarea suferințelor psihologice ale bolnavului și, la nevoie, acordare de tratament medicamentos pentru atenuarea stărilor de depresie, anxietate;

ajutor spiritual acordat de un reprezentant al confesiunii de care aparține bolnavul;

asistență pe probleme sociale;

asistență psihologică a membrilor familiei pe parcursul bolii și apoi în perioada de doliu;

adaptarea vizitelor, îngrijirilor la ritmul de viață al bolnavului.

Îngrijirile paliative se pot aplica în diferite locații:

unități de îngrijiri paliative: servicii spitalicești în clinici specializate sau integrate într-un spital general;

unități mobile de îngrijiri paliative care pot interveni în diferite secții de spital și care pot fi compuse din personal medical și psihologi;

serviciu hospitalier clasic;

îngrijiri paliative la domiciliu la care pot participa diferite tipuri de asociații și servicii medicale, în care îngrijitorul la domiciuliu și asistentul social au un rol important.

Modelul “hospice–care” este modelul tip de îngrijire își are origine în perioada medievală când definea un loc de adăpost pentru pelerinii la locurile sfinte. În perioada modernă, în 1967, asistenta socială Ciceley Saunders a fondat un hospice, Sf. Cristofor care a devenit model pentru toate aceste tipuri de lăcașe. În epoca modernă hospice definește un loc de primire a bolnavilor aflați în fază terminală în care se acordă acestora îngrijire complexă: medicală și de infirmerie, spijin social, psihologic, spiritual. Un hospice are următoarele principalele obiective:

garantează unei bune calități a vieții bolnavului și familiei acestuia;

integrează sau înlocuiește îngrijirile paliative domiciale: internarea este propusă de către echipa de îngrijire la domiciliu;

creează un ambient uman care să fie capabil să substituie căminul pacientului, atunci când acesta nu poate îngriji bolnavul;

oferă asistență medicală calificată;

oferă suport medical, afectiv, psihologic și spiritual bolnavului și familiei acestuia;

permite pregătirea pentru doliu.

4.3 .Tipuri beneficii pentru persoanele cu boli cronice

Serviciile sociale sunt activități realizate pentru a depăși situațiile de dificultate dar și pentru a preveni excluderea socială și sprijinirea creșterii calității vieții.

alocație de stat pentru copii cu handicap majorată cu 100%;

asistent personal pentru persoanele cu handicap grav (salarizarea asistentului personal se face la nivelul unui salariu minim brut pe economie);

alocație de plasament pentru copii cu handicap plasați în familii substitutive (această alocație este la nivelul unui salariu minim brut pe economie);

educație gratuită la domiciliu pentru copiii nedeplasabili ca urmare a handicapului;

medicamente și echipamente necesare îngrijirii gratuite;

cumpărarea din exterior unor echipamente sau vehicule adaptate neviolor persoanei cu handicap fără perceperea taxelor vamale;

abonamente radio TV gratuite;

concedii de maternitate gratuite până la împlinirea vârstei de trei ani de către copii cu handicap;

abonament telefonic gratuit, având un număr limitat de minute de convorbire alocate, funcție de gradul de handicap;

transport urban și interurban gratuit (numă de călătorii limitate);

pensionare anticipată, ajutor lunar pentru adulții cu handicap cu incapacitate de muncă la nivelul a 50% din salariul minim brut pe economie;

concedii de boală prelungite pentru părinți până la împlinirea de către copii a vârstei de 18 ani.

5. Rolul asistentului social privind protectia sociala a persoanelor cu boli cronice

Munca asistentului social alături de bolnavul în fază terminală presupune nu numai o bună pregătire profesională ci și propria experiență de viață. Evenimentele cu rol negativ în viață se vor răsfrânge și asupra asistentului social pe timpul asitării bolnavului.

Asistentul social are obligația de a ține cont de împrejurările în care are loc demersul său atunci când acordă asistență unui bolnav în fază terminală.

Una din situații este atunci când bolnavul este internat într-o unitate medicală, context în care el va trebui să țină cont de orarul spitalului/clinicii, al programului de de îngrijire, al orelor la care sunt planificate diferite forme de terapie la care bolnavul este supus. Totodată, în cazul în care face parte dintr-o echipă pluridisciplinară, vaține cont de informațiile oferite de ceilalți membri ai echipei referitoare la stadiul bolii, prognostic precum și de statutul pe care îl are în această echipă, de statutul său în procesul în procesul decizional. Experiența asistenței bolnavului în fază cronică a arătat că pot exista, uneori, divergențe de natură cognitivă, afectivă și de expresie între asistentul social și personalul medical. În această situație intervine rolul de negociator al asistentului între bolnav, personalul medical și familia acestuia. Totodată el trebuie să fie bine informat în privința modului de funcționare a unității medicale fie în mod direct prin efectuarea de gărzi alături de personalul medical fie prin discuții cu medicii, asistentele medicale, infirmiere. Asistentul social trebuie să aibă disponibilitate nu numai pentru bolnav și familia sa cât și pentru personalul medical deorece experiența a arătat că unele tipuri de comportamente ale bolnavului în fază terminală este neînțeles sau înțeles greșit de către medici. În acest caz el poate fi un educator al acestora, un modelator al mentalităților.

O altă situație în care poate acționa este asistarea bolnavilor în fază terminală internat în unități de îngrijire de tip hospice. și în cazul de față poate acționa independent sau făcând parte dintr-o echipă pluridisciplinară. Indiferent de situație menirea asistentului social este de a oferi suport psihic și emoțional atât bolnavului cât și familiei acestuia. Va trebui să țină cont de faptul că nu trebuie să pătrundă forțat în zona valorilor acceptate de bolnav și familia sa. Va avea în vedere de intimitatea bolnavului și familiei și va ține cont de dorința acestora de a intra sau nu în procesul de consiliere. Foarte important în aceste cazuri este rolul de mediator între bolnav, familie și sistemul de îngrijire de care bolnavul aparține. Medierea poate fi făcută nu numai între aceste coordonate ci și între bolnavul asistat și ceilalți bolnavi. El va trebui să obțină cele mai bune condiții pentru beneficiarul său în concordanță cu standardele biologice, psiho-emoționale și spirituale ale acestuia. Asistentul trebuie să aibă capacitatea de a identifica resursele beneficiarului său, resurse da natură emoțională, materială, financiară precum și identificarea celor mai adecvate instituții care îi pot acorda îngrijire. Deasemenea trebuie să asigure cele mai corecte informații referitoare la legislația din domeniu, la drepturile, facilitățile și obligațiile acestuia în scopul asigurății unai asistențe optime. O latură importantă a procesului de informare este aceea a furnizării de informații privind chiar aspectele legate de faza de terminalitate prin care bolnavul trece, atât lui cât și familiei sale, trebuie să faciliteze înțelegerea scimbărilor dramatice care au loc în familie și în privința trăirilor bolnavului.

În situații extreme, dar numai cu acordul bolnavului, asistentul social poate fi reprezentant legal al acestuia în cazul întocmirii și legalizării unor documente. În acest context, asistentul social poate fi inițiatorul unor demersuri ce țin de ceremonia funerară a beneficiarului.

Un alt serviciu oferit de asistentul social este implicarea bolnavului sau familiei în diferite grupuri de suport. Aceasta implică și faptul că asistentul social trebuie să nu abandoneze brusc familia bolnavului nici după decesul acestuia, continuând să-i ofere suport, rărind întâlnirile în mod treptat și cu precauție.

5.1. Consilierea persoanelor cu boli cronice

Consilierea reprezintă una din cele mai importante metode de intervenție pe care asistentul social ca specialist o foloseste o foloseste în procesul de ajutorare a bolnavului cu probleme cronice (individ, familie, grup). Misiunea asistentului social este de a ajuta pe cel cu probleme cronice să devină independent de serviciile sociale, iar metoda principală prin care se atinge acest scop este consilierea.

Prin aceasta metoda,tip consiliere, asistentul social are posibilitatea să exploreze, să descopere și să clarifice care sunt resursele bolnavului cronic i și împreună cu acesta să stabilească care sunt soluțiile pentru rezolvarea problemei cu care se confruntă.

În literatura de specialitate, consilierea, i se mai spune si „counseling” reprezintă o procedură utilizată în asistența socială pentru a veni in ajutorul bolnavilor cu boli cronice si a familiilor acestora(cu referie la lucrarea de fata). În acest sens se utilizează o serie de proceduri cum ar fi: oferirea de soluții, delimitarea și analiza unor alternative, suportul pentru conturarea unor obiective, informare.

Prin consiliere, profesionistul construiește o relație de sprijin, în sensul motivării clientului de a acționa pentru schimbarea acelui comportament care a determinat situația de criză și pentru restabilirea echilibrului psihosocial al vieții.

4.1.1. Calitatile unui bun consilier

Calitătile asistentului social, bun consilier sunt redate în schema de mai jos:

Trebuie ca asistentul social să țină cont de faptul că beneficiarul, respectiv bolnavul cronic poate avea o multitudine de probleme, cum ar fi: anxietate, ahedonism, depresie, abuz de substanțe chimice (medicamente), proble de integrare socială, complicații somatice, stări de angoasă. Asistentul social ajută beneficiarul, respectiv bolnavul cronic să evalueze corect situația în care acesta se află, să identifice scopurile în viață și năzuințele acestuia, să identifice modalități concrete de atingere a scopurilor și să-l ajute pe beneficiar să le pună în aplicare.

empatie și înțelegere pentru a cunoaște cât mai obiectiv realitatea vieții clientului;

manifestarea încrederii în capacitatea clientului de a-și rezolva dificultățile;

tact în orientarea clientului către centrul problemei, direcționând discuția de la general la particular și ajutând individul să-și exprime gândurile și sentimentele;

suport pentru identificarea unor posibile soluții și în conștientizarea riscurilor alternativelor prezentate;

motivarea pozitivă a clientului pentru fiecare acțiune reușită;

susținerea clientului în depășirea obstacolelor și atingerea scopului propus de către acesta.

Pe parcursul ședințelor de consiliere, discuțiile cu bolnavul cronic trebuie îndreptate către determinarea individului de a ajunge la auto-cunoaștere, auto-conștientizare și auto-determinare.

.

Figura nr. 10 Calitatile necesare consilierului

Consilierea are drept scop ajutorarea beneficiarului în găsirea de soluții adecvate la problemele pe care aceștia le au. Temperament calm: în orice situație, mai ales în situațiile de criză, consilierul trebuie să dea dovadă de calm. Prin tonalitatea și inflexiunile vocii, prin fluența și viteza constantă a vorbirii, consilierul trebuie să facă dovedească încredere și sprijin.

Încredere în sine: se bazează pe încrederea consilierului în efeciența demersului său. Încrederea în sine crește odată cu pregătirea personală, cu obținerea și dezvoltarea unor abilități specifice precum și punerea în aplicare, în mod eficient a experienței dobândite.

Abilitatea de a empatiza și preocuparea sinceră pentru nevoile pacientului/beneficiarului: esența vocației de lucrător social/consilier o reprezintă preocuparea pentru nevoile beneficiarului. Această abilitate se materializează în înțelegerea sentimentelor și trărilor bolnavului, identificarea cu acestea fără ca, în mod obligatoriu, să fie comunicate beneficiarului și reprezintă cea mai eficientă cale de a intra în contact cu acesta. Relația astfel stabilită între cei doi se va baza pe considerație și respect. Interesul și consierația de care dă dovadă consilierul îl va ajuta pe beneficiar să stabilească relații deschise bazate pe încredere.

Răbdarea: mulți dintre beneficiari manifestă tendința de a nu-și exprima corect sau oportun problemele cu care se confruntă ori de a răspunde prompt la solicitările consilierului. Din această cauză consilierul trebuie să nu forțeze mersul normal al lucrurilor și nici să nu impună în mod forțat propriul său sistem de valori ori propriile păreri.

Conștiința de sine: atât consilierul cât și beneficiarul pot avea sisteme diferite de valori sau păreri diferite sau chiar divergente. Consilierul trebuie să fie conțtient că sistemul său de valori ori părerile proprii au capacitatea de a influența modul de a gândi și reacționa ale beneficiarului.

Reacțiile beneficiarului pot fi influențate în mod negativ de propriile probleme ale consilierului și pot dăuna demersul acestuia.

Figura nr.11 Deprinderi de consiliere

5. Atitudine non-critică: este important ca un consilier să manifeste respect față de opiniile și sentimentele beneficiarului chiar dacă acestea nu sunt în deplină concordanță cu ale sale

Deprinderi de consiliere, pentru aceasta spre deosebire de calități care sunt dobândite, deprinderile pot fi învățate și perfecționate pe parcursul unei etape a vieții sau întregii vieți.

Comportamente de preocupare: sunt comportamente de tip non-verbal care demonstrează gradul de interes al consilierului față de beneficiar. Se manifestă prin a privi beneficiarul, a da din cap pentru a dovedi că urmărește beneficiarul, anumite indicații verbale, zâmbetul și relevarea emoției, tonul vocii.

Reafirmare și parafrazare:Reafirmarea presupune repetarea conținutului a ceea ce a spus beneficiarul, folosind aceleași cuvant. Spre exemplu, dacă beneficiarul spune: „vreau să mă întorc la școală”, consilierul va răspunde: „vrei să te întorci la școală” .Parafrazarea este reafirmarea cu alte cuvinte a ceea ce a spus persoana. Dacă beneficiarul spune „nu știu ce să fac; familia mea vrea să mă întorc la școală, iar eu nu știu dacă pot să mă confrunt cu această problemă”, consilierul poate parafraza în felul următor: „nu ești sigur de întoarcerea la școală, dacă ești capabil să o faci ”.Folosirea întrebărilor: este un procedeu folosit pentru clarificarea sentimentelor sau gândurilor sau presupunerile pe care consilierul le are față de cele spuse de beneficiar. Sunt recomandate întrebările directe. Cele indirecte, închise sunt folosite pentru anumite clarificări, informații specifice sau clarificări.

Feedback constructiv: presupune realizarea unei observații sau exprimarea unei reacții la cele spuse de pacient.Acestea descrise mai sus le folosim ca asistenti sociali in consiliere.

4.1.2.Etapele relatiei de consiliere

Etapele relației de consiliere sunt prezentate în schema de mai jos.

Figura nr 12 Etapele relatiei de consiliere

Stabilirea legăturii cu beneficiarul: pentru înțelegerea deplină a viziunii despre lume și viață a bolnavului cronic precum și cunoașterea preocupărilor sale este necesară ascultarea cu atenție a acestuia. Etapa presupune folosirea tuturor calităților consilierului enumerate anterior.

Discutarea problemei curente și a antecedentelor acesteia: în această etapă consilierul trebuie să îl pună pe bolnavul cronic în situația de a discuta detaliat problemele cu care acesta se confruntă și să descrie amănunțit totalitatea evenimentelor, trăirilor și interacțiunea dintre acestea, frecvența și dimensiunea eforturilor precum și încercarea acestuia de a face schimbări în viața sa.

Găsirea soluțiilor: în această etapă, bolnavul cronic este încurajat să facă anumite conexiuni între situațiile similare precum și la modalitatea concretă prin care a rezolvat unele probleme avute anterior. Aceasta îl ajută pe bolnav să folosească deprinderi și cunoștințe pe care deja le are pentru a rezolva noile probleme apărute după stabilirea diagnosticului. Se poate analiza și folosi deopotrivă și experiența altor bolnavi în soluționarea propriilor lor probleme. Consilierul trebuie să aibă permanent un rol activ, de încurajare a bolnavului în găsirea de noi soluții.

Aplicarea soluțiilor și evaluarea acestora: dacă bolnavul a găsit posibile soluții la propriile probleme și și-a format deprinderile de punere în aplicare a acestora, consilierului îi revine rolul de a ajuta bolnavul în începerea procesului de schimbare. Consilierul îi va oferi bolnavului atât repere temporale pentru evaluare dar va stabili, împreună cu acesta, și criterii comensurabile.

5.2. Retele de sprijin social pentru persoanele cu boli cronice

O direcție de maximă importanță în asistența socială o reprezintă analiza rețelelor din cadrul sistemelor/grupurilor de suport social. Aceasta va fi orientată atât asupra grupurilor de sprijin formal cât și a srijinului informal oferit bolnavilor aflați în dificultate de către comunitate, familie.

Prin rețea socială un ansamblu de relații sociale ce diferă de-a lungul vieții înn funcție de status, context socio-cultural, obiceiuri, tradiții, tipul și caracterul persoanei. Rețeaua de sprijin social reprezintă o parte a rețelei sociale a bolnavului cronic fiind în concordanță și satisfacând unele nevoi psihosociale ale acestuia în situațiile dificile prin care trece, asigurând un sprijin afectiv, emoțional și instrumental persoanei în cauză. Rețeaua de sprijin social poate fi una puternică, în acest caz asigurând protecție și sprijin bolnavului cronic sau poate fi una slabă (sau absentă), în acest caz făcându-l vulnerabil la evenimentele cu caracter negativ.

O rețea de sprijin social are două funcții principale:

– suport socio-psihologic sau afectiv – asigură comunicare intimă, încredere, apreciere, acceptare;

– suport instrumental – asigură rezolvarea unor probleme concrete, cotidiene, sau în situații de criză.

Structura unei rețele de sprijin social este conform schemei de mai jos:

Figura nr 13 Reteaua de sprijin social

Intervenția asistentului social ce poate fi si consilier ar trebui sa aiba un caracter specific (sprijil psihologic, moral, dezvoltarea unor abilități și deprinderi care să favorizeze rezolvarea unor probleme specifice de către bolnavul cronic) fie un caracter social (educație, informare).

Aceste tipuri de sprijin sunt îndreptate către susținerea beneficiarilor capabili să se implice și să se integreze în rețeaua socială dar aceștia au obligația de a contribui la rândul lor la sprijinirea altor bolnavi cronici aflați în situații asemănătoare.

În acest caz asistentul social are rolul de a fi un intermediar între membrii grupului, de a realiza un grad de interdependență între aceștia.

.(avem retele de evaluare a progresului făcut, conform etapelor stabilite de noi ca asistenti sociali de comnun acord cu bolnavul cronic)

5.2.1.Grupuri de suport pentru persoanele cu boli cronice

Grupurile de suport sunt constituite pentru a sprijini bolanvul cronic și de cancer și pentru a-i menține un echilibru psihosocial adecvat.Grupul de suport are ca principale obiective selecția participanților, stabilirea conținutului și regulilor de grup, folosirea relaxării, evaluare permanentă și psihoterapie. La activitățile specifice grupului de suport pot fi invitati să participe în mod activ diverși specialiști din domenii de interes pentru bolnavi: juriști, asistență sociali, medici, psihologi/psihoterapeuți. Aceste obiective sunt redate și în schema de mai jos

Confidențialitatea este una din cele mai importante reguli de grup. Membrii grupului își bazează relațiile pe nrespect și înțelegere, aceștia se ascultă cu atenție unul pe celălalt, o singură persoană vorbind la un moment dat. Membrii grupului pot face schimb de telefoane (nu și de adrese), respectă cu strictețe programul stabilit, sunt punctuali.

Conținutul discuțiilor purtate va fi focalizat pe durerea și suferința provocate de boala cronică de care suferă fiecare dar și pe implicațiile sociale sau de altă natură pe care acestea le au asupra individului sau familiei/grupului de prieteni.

Pentru exemplifacare și o mai bună comunicare se pot folosi o serie de mijloace și metode:

compact-discuri cu conținut adecvat problemei în discuție, fotografii, înregistrări muzicale, cărți cu poezii, etc;

recunoașterea și exprimarea unor sentimente negative: (frustrare, vinovăție, furie, teamă);

comunicarea și învățarea unor deprinderi;

discuții despre regimul alimentar specific bolii precum și despre unele tehnici și metode terapeutice de relaxare și ameliorare a unor efecte ale bolii;

exerciții de exprimare a stresului;

probleme religioase și spirituale.

Structura grupului va fi întotdeauna adaptată la specificul participanților, fiind recomandată participarea a doi moderatori la un număr de 6 – 10 persoane. Selecția grupului se va face ținând cont de scopul pentru care acesta a fost constituit, bolile cronice specifice precum și de tematica discuțiilor abordate.

O modalitate des folosită în cadrul grupului și care s-a dovedit a fi eficientă și având și calități terapeutice este folosirea ritualurilor și ceremoniilor. Ritualurile sunt necesare și eficiente în comemorarea pierderilor, constituie un moment de remomorare a unor evenimente sau persoane și pot dezvolta o perspectivă controlabilă asupra separării de anumite persoane. Sunt proceduri solemne și formale de comemorare. Ele reprezintă o formă de vindecare, o evidențiere a modului în care suferința provocată de boala cronică afectează gândirea, emoțiile, psihicul bolnavului. Totodată pot fi moduri practice de rezolvare sau atenuare a durerii individuale sau de grup (grupul de suport, familie, grup de prieteni)

6. Studiu privind dinamica pacienților nou-diagnosticati cu cancer în județul Dolj, în perioada: 2010-2014

6.1. Metodologia cercetării

Cercetarea a avut ca scop evidențierea cresterea numarului persoanelor diagnosticate cu cancer (atat a persoanelor cu cancer incadrate in grad de handicap deci cele aflate in faza avansata cat si a persoanelor diagnosticate cu cancer aflate in evidenta la C.A.S. din judetul Dolj.

2. Obiectivele cerectării: Identificarea persoanelor adulte diagnosticate cu cancer, adica incadrate in handicap cod 2 somatic, respectiv neoplasm/ cancer , persoane neinstitutionalizate din judetul Dolj identificare in functie de sex, grad de handicap, mediul urban sau rural, religie, tipul prestatie muncii de-a lungul timpului(meserie) si a persoanelor neincadrate in handicap dar diagnosticate cu neoplasm.

S-au analiyat date statistice cu privire la persoanele care s-au prezentat la Comisia de Evaluare Complexa a Persoanelor Adulte si care au fost incadrate in grade handicap, precum și datele statistice oferite de biroul de monitorizare al D.G.A.S.P.C.- Dolj in perioada anilor 2010-2014 si aflate in evidenta C.A.S.-Dolj ca persoane diagnosticate cu neoplasm.

6.2. Rezultate obținute

In urma datelor statistice culese atat de la D.G.A.S.P.C. – Dolj, CAS- Dolj si DSP – Dolj am realizat o analiza/ centralizator cu persoanele adulte incadrate in grad de handicap cod 2: somatic-neoplasme / persoane neinstituționalizate din județul DOLJ, care necesită protecție sociala (perioada 2010 –2014)

Tabel nr. 6.2.1. Situatia persoanelor din judetul Dolj, persoane incadrate in grad de handicap in functie de tipul incadararii in grad de handicap, respective grav, accentuat, mediu, usor in perioada 2010-2014.

Figura nr. 6.2.2. Situatia persoanelor din judetul Dolj incadrabile in grad de handicap in functie de tipul incadararii in grad de handicap, respective grav, accentuat, mediu, usor in perioada 2010-2014.

Se observa ca avem un procent preponderant de persoane incadrabile in grad accentuat respectiv 80%, aceasta se datoareaza legislatiei nebenefice pentru persoanele cu cancer deoarece legea este foarte dura si se incadreaza in handicap decat cazurile grave respectiv stadiile finale al cancerului. Pentru gradul mediu avem un procent de 13%( este in functie de cate puncte de plecare ale metastazelor neoperabile, de exemplu cancerului stadiul IV cu metastaze operate ale organelor moi se primeste respingere) si un procent de 7% de persoane incadrate in gradul grav, reprezentand un nr total de 106 persoane ceea ce inseamna de 8 ori mai putin decat umumărul de persoane incarate la accentuat. Gradul usor este reprezentat de un nr de 6 persoane ceea ce reprezintă un procent de 0,6% din numărul total de persoane cu cancer, motiv pentru care linia mov reprezentand gradul usor este perceptibil sesizabilă.

Figura nr. 6.2.3 (corespunzator tabelului ) Situatia persoanelor din judetul Dolj incadrabile in grad de handicap in functie de tipul incadararii in grad de handicap, respective grav, accentuat, mediu, usor in anul 2011.

Dupa cum se observa figura nr. 6.1. pentru anul 2011 constatam ca din totalul persoanelor incadratate in grad de handicap ponderea este detinuta de persoanele incadrate in grad accentuat respectiv 77% . Persoanele incadrate in handicap mediu reprezinta 17% iar cele incadrate in handicap grav reprezinta 6% din totalul persoanelor incadrate in grad de handicap. Rezultatele obtinute in urma interpretarii datelor din tabelul nr.1 sunt comparabile cu cele ale anului precendent observandu-se variatii de sub 4% pentru fiecare grupa de handicap.

Aceast lucru ne determină să considerăm că deficiențele legislative precizate anterior (interpretarea graficului 1) s-au menținut și în anul 2011.

Se mai poate observa ca față de anul anterior a crescut cu 17% (26 de persoane) numărul total de persoane încadrate în grad de handicap. Cea mai mare creștere s-a înregistrat în rândul persoanelor cu handicap accentuat (15 persoane) și handicap mediu (10 persoane);

Figura nr. 6.2.4. (corespunzator tabelului ) Situatia persoanelor din judetul Dolj incadrabile in grad de handicap in functie de tipul incadararii in grad de handicap, respective grav, accentuat, mediu, usor in anul 2012

In anul 2012 constatam ca din totalul persoanelor inregistrate cu handicap, handicapul grav reprezinta 10%, cel accentuat 70%, cel mediu 19%, aparand o categorie noua de handicap usor care reprezinta 1% din total. Se constata ca fata de anul anterior (2011) a crescut semnificativ numarul persoanelor cu handicap grav (4%, reprezentand un numar de 18 persoane). Avand in vedere ca, in general, evolutia oricarei forme de cancer este lenta, faptul ca a crescut atat de mult numarul persoanelor cu handicap grav scoate in evidenta pe de o parte deficientele sistemului sanitar care s-a dovedit incapabil sa depisteze in faza incipienta boala, iar pe de alta parte indiferenta persoanelor fata de propria sanatate.

Analizand datele din tabelul nr.1 se observa ca anul 2012 este anul in care a fost inregistrat cel mai mare numar de persoane incadrate in diferite forme de handicap.

Fata de anul 2011 numarul persoanelor cu handicap a crescut cu 121 de persoane ceea ce reprezinta un procent de crestere de 68%, iar fata de anul 2010 numarul persoanelor cu handicap s-a dublat.Se evidentiaza deja cresterea persoanelor cu cancer in judetul Dolj.

Figura nr. 6.2.5. (corespunzator tabelului ) Situatia persoanelor din judetul Dolj incadrabile in grad de handicap in functie de tipul incadararii in grad de handicap, respective grav, accentuat, mediu, usor in anul 2013

In anul 2013 s-a inregistrat o scadere a numarului total de persone cu handicap cu un procent de 12%, ceea ce reprezita un numar de 37 de personae. Am fi tentati sa credem ca sistemul legislativ a imbunatatit legislatia referitoare la persoanele cu handicap sau ca sistemul sanitar si-a imbunatatit activitatea in privinta depistarii precoce si a tratamentului acestor persoane in realitate s-a modificat legsilatia astfel incat doar ultimul grad cu metastaze sunt incadrabile. De exemplu in anul 2008 pe plan mondial au murit 7,9 milioane de oameni datorita problemelor de neoplasm. In Romania aproximativ 100.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu cancer din care mai mult de jumatate in faza incurabila.

Neavand date concrete referitoare la numarul persoanelor care au iesit din evidentele statistice in urma deceselor cauzate de neoplasm si nici al celor care au fost inregistrate cu cazuri noi, ipoteza exprimata anterior poate deveni falsa. Putem spune cu certitudine ca sistemul sanitar a prezentat deficiente majore in privinta tratamentului persoanelor inregistrate cu neoplasm din cauza subfinantarii ceea ce a determinat o lipsa acuta de medicamente din categoria celor specifice tratamentului. Din aceasta cauza tratamentele nu s-au efectuat la termen, medicamentatia fiind de cele mai multe ori insuficienta si ineficienta, ducand in final a cresterea numarului persoanelor care au iesit din statistici in urma decesului, după cum reiese din convorbirile purtate cu specialiști din cadrul DSP Dolj.

Fata de anul anterior(2012) se constata ca ponderea persoanelor incadrate in diferite forme de handicap in anul 2013 este aproape identica, cu o scadere de 1% pentru persoanele cu hanidcap accentuat si cu o crestere de 1% pentru persoanele cu handicap mediu.

Figura nr. 6.2.6. (corespunzator tabelului ) Situatia persoanelor din judetul Dolj incadrabile in grad de handicap in functie de tipul incadararii in grad de handicap, respective grav, accentuat, mediu, usor in anul 2014.

In anul 2014 se inregistreaza iar o crestere a numarului persoanelor cuprinsa in diferite forme de handicap, fata de anul anterior, cu 6,5%(17 persoane). Cea mai mare crestere s-a inregistrat in cazul persoanelor cu handicap accentuat (13 persoane, reprezentand un procent de 7,2%).

Ponderea numarului de persoane incadrate in diferite forme de handicap, raportat la numarul total de persoane cu handicap inregistrat in evidenta D.G.A.S.P.C. Dolj este identica cu cea a anului 2013 insa mentionam ca si criteriile de incadrare in grad de handicap devin din ce in ce mai aspre de la an la an. In anul 2014 s-au acceptat ca accidentele vasculare sa fie considerate handicap, aceasta in urma presiunii publice si prin mass-media si fiind si an electoral insa bugetul nu s-a modificat.

Figura nr. 6.2.7. (corespunzator tabelului ) Situatia persoanelor din judetul Dolj incadrabile in grad de handicap in functie de tipul incadararii in grad de handicap, respective grav, accentuat, mediu, usor in perioada 2010-2014

Analizand intreaga perioada pe care s-a realizat studiul se constata ca din totalul persoanelor aflate in evidenta(1165) ponderea cea mai mare este detinuta de persoanele cu handicap accentuat(841 de persoane ceea ce reprezinta un procent de 71%).

Persoanele cu handicap grav reprezinta un procent de 9% din totalul celor aflate in evidenta(un numar de 106). Numarul persoanelor cu handicap grav este de aproape 8 ori mai mic decat celor al persoanelor cu handicap accentuat. Persoanele cu handicap mediu reprezinta un procent de 19%(212 persoane) din totalul persoanelor cu handicap, iar persoanele cu handicap usor reprezinta 1%( 6 persoane) din totalul persoanelor cu handicap.

Faptul ca numarul persoanelor nominalizate cu handicap usor scoate in evidenta incapacitatea sistemului sanitarde a depista din timp diferitele forme de neoplasm si deficientele majore ale sistemului politc care s-a dovedid incapabil sa asigure suficiente surse de finantare sistemului sanitar.

Figura nr. 6.2.8. Situația comparativă pe grade de handicap în perioada 2010 – 2014 în județul Dolj

Se observa o crestere a persoanelor cu cancer in ultimii cinci ani pe toate gradele de handicap: grav, accentuat, mediu, usor.

Acest fapt determina stimularea celor incadrati in Programul National de Preventie in Patologia Oncologica. Preventia cancerului consta si printr-o larga gama de activitati de popularizare a informatiilor necesare pentru a evita factorii de risc si mai ales pentru a putea descoperi faze incipiente ale cancerului de orice tip.

Numarul persoanelor diagnosticate cu cancer este mult mai mare in judetul Dolj decat datele prezentate mai sus. Aceasta deoarece mai sus sunt prezentate cazurile incadrate in grad de handicap adica fazele foarte grave.De exemplu in anul 2014 conform datelor de la C.A.S. Dolj este de 4784 din care doar 278 persoane incadrate in handicap ceea ce inseamna ca doar un procent de 5,81 % beneficiaza si de indemnizatie de handicap si de pensie de invalidate sau pensie la limita de varsta, in functie de varsta si situatia fiecarui diagnosticat cu cancer. Restul de 94,39% persoane diagnosticate cu cancer beneficiaza de o singura forma de masura sociala.

Figura nr. 6.2.9. Situația cu numărul total al bolnavilor de cancer înregistrați în județul Dolj în perioada 2010 – 2014

Studiind evoluția numărului de cazuri înregistrate se observă o creștere constantă a acestora de la an la an, astfel încât în anul 2014 se înregistrează o creștere de aproximativ 30% a numărului de cazuri înregistrate.

Figura nr. 6.2.10. Situați comparativă între persoanele cu cancer încadrate în grad de handicap și nmărul total de persoane diagnosticate în anul 2010 în județul Dolj

Se observa ca doar 4,44% din totalul persoanelor cu cancer sunt incadrate in handicap in anul 2010. beneficiaza si de indemnizatie de handicap si de pensie de invalidate sau pensie la limita de varsta, in functie de varsta si situatia fiecarui diagnosticat cu cancer. Diferenta de 95,55% persoane diagnosticate cu cancer beneficiaza de o singura forma de masura sociala.

Figura nr. 6.2.11. Situați comparativă între persoanele cu cancer încadrate în grad de handicap și nmărul total de persoane diagnosticate în anul 2011 în județul Dolj

Se observa ca doar 4,69% din totalul persoanelor cu cancer sunt incadrate in handicap in anul 2011. beneficiaza si de indemnizatie de handicap si de pensie de invalidate sau pensie la limita de varsta, in functie de varsta si situatia fiecarui diagnosticat cu cancer. Diferenta de 95,30 % persoane diagnosticate cu cancer beneficiaza de o singura forma de masura sociala, respectiv pensia de invaliditate sau pensia la limita de varsta.

Figura nr. 6.2.12. Situați comparativă între persoanele cu cancer încadrate în grad de handicap și nmărul total de persoane diagnosticate în anul 2012 în județul Dolj

Se observa ca doar 7,66 % din totalul persoanelor cu cancer sunt incadrate in handicap in anul 2012 beneficiaza si de indemnizatie de handicap si de pensie de invalidate sau pensie la limita de varsta, in functie de varsta si situatia fiecarui diagnosticat cu cancer. Diferenta de 92,33% persoane diagnosticate cu cancer beneficiaza de o singura forma de masura sociala.( respectiv pensia de invaliditate sau pensia la limita de varsta.)

Figura nr. 6.2.13. Situați comparativă între persoanele cu cancer încadrate în grad de handicap și nmărul total de persoane diagnosticate în anul 2013 în județul Dolj

Se observa ca doar 6,11 % din totalul persoanelor cu cancer sunt incadrate in handicap in anul 2013 beneficiaza si de indemnizatie de handicap si de pensie de invalidate sau pensie la limita de varsta, in functie de varsta si situatia fiecarui diagnosticat cu cancer. Diferenta de 93,90% persoane diagnosticate cu cancer beneficiaza de o singura forma de masura sociala.( respectiv pensia de invaliditate sau pensia la limita de varsta.)

Figura nr. 6.2.14. Situație comparativă între persoanele cu cancer încadrate în grad de handicap și nmărul total de persoane diagnosticate în anul 2014 în județul Dolj

Se observa ca doar 5.811 % din totalul persoanelor cu cancer sunt incadrate in handicap in anul 2014 beneficiaza si de indemnizatie de handicap si de pensie de invalidate sau pensie la limita de varsta, in functie de varsta si situatia fiecarui diagnosticat cu cancer. Diferenta de 94,188 % persoane diagnosticate cu cancer beneficiaza de o singura forma de masura sociala.( respectiv pensia de invaliditate sau pensia la limita de varsta.)

Figura nr. 6.2.15. Situați comparativă între persoanele cu cancer încadrate în grad de handicap și nmărul total de persoane diagnosticate în perioada 2010 – 2014 în județul Dolj

La o primă analiză se poate observa o foarte mare diferență între cazurile de cancer înregistrate și cele încadrate în grad de handicap. Cele mai mari diferențe se constata in anii 2010 si 2012. Astfel, in anul 2010 raportul dintre cazurile incadrate in grad de handicap si cazurile de cancer inregistrate este de 1/22,5 iar in anul 2012 este de 1/13.

6.3. Concluzii cercetare

Incercand sa gasim o explicatie a acestor diferente foarte mari intre cazurile de cancer inregistrate si cele incadrate in grad de handicap am ajuns la concluzia ca aceasta situatie este generata de legislatia in vigoare care permite incadrarea in grad de handicap doar a persoanelor bolnave de cancer in faze avansate.

Fara a fi cinici, consideram ca politicile guvernamentale in domeniul sanatatii au fost deficitare; banii alocati sanatatii au fost insuficienti pentru a se acorda facilitati persoanelor aflate in suferinta. Si atunci aceste persoane au fost abandonate stiindu-se ca sfarsitul este inevitabil.

Vinovate de aceasta situatie sunt si institutiile abilitate ale statului care ofera informatii insuficiente referitoare la drepturile legale de care ar trebui sa beneficieze bolnavii de cancer. Acest lucru este foarte evident in mediul rural unde lipsa de informatii se suprapune cu efectul lipsei personalului medical specializat si al asistentilor sociali calificati.

Concluzii

Omul este cea mai tragica fiinta de pe pamant – se naste si devine constient ca va muri. Paradoxal acesta pare a fi sensul vietii, deznodamantul care este acelasi pentru toti oamenii. Cu toate acestea moarte ne apare ca ceva inspaimantator, ceva de care trebuie sa fugim, impotriva careia trebuie sa luptam. Consilierea persoanelor aflate in pragul mortii este una dintre cele mai intense, mai personale, poate cea mai intima intalnire dintre doua fiinte umane.

Cancerul face parte din categoria bolilor incurabile care de cele mai multe ori are un final tragic – decesul pacientului.

Cancerul este rezultatul multiplicarii dezordonate a celulelor. In unele tesuturi celele se pierd in mod constant din cauza uzurii generale fiind inlocuite printr-un proces de diviziune celulara.

Cancerul nu afecteaza doar organismul ci si starea psihica a bolanvului prin aparitia depresiei, a anxietatii, a intrebarilor legate despre moarte. Cand vorbim despre cancer putem afirma ca apar si probleme la nivel social si economic generate de boala, precum aparitia cheltuililor foarte ridicate, incapacitatea persoanei de muncii si a mai participa la viata sociala si incapacitatea dea a-si indeplini rolurile familiale.

Din aceste motive, este important sa cunoastem evoluția numărului persoanelor bolnave de cancer, pentru că implicatiile sociale ale bolii vor duce la o crestere semnificativa a nevoii de asistenta sociala in acest domeniu. Lipsesc cu desavarsire in judetul Dolj servicii de consiliere a persoanelor diagnosticate cu boli grave, servicii de ingrijiri paliative, precum și opreocuparea pentru comunicarea cu grija a diagnosticului.

In urma cercetarii s-a evidentiat o crestere a numarului persoanelor diagnosticate cu cancer, precum și a persoanelor cu cancer incadrate in grad de handicap, în perioada 2010 -2014 .

Cercetarea a urmărit evoluția atât a numărului persoanelor nou diagnosticate cu cancer (datele fiind furnizate de DSP Dolj), cât și a persoanelor încadrate în diferite grade de handicap. Aceste persoane au fost identificate ca fiind persoanelor adulte diagnosticate cu cancer, adica incadrate in handicap cod 2 somatic, respectiv neoplasm/ cancer , persoane neinstitutionalizate din judetul Dolj si a persoanelor neincadrate in handicap dar diagnosticate cu neoplasm. Persoanele s-au prezentat la Comisia de Evaluare Complexa a Persoanelor Adulte si care au fost incadrate in grade handicap, respectiv datele statistice oferite de biroul de monitorizare al D.G.A.S.P.C.- Dolj in perioada anilor 2010-2014 si aflate in evidenta C.A.S.-Dolj ca persoane diagnosticate cu neoplasm.

La o primă analiză se poate observa o foarte mare diferență între cazurile de cancer înregistrate și cele încadrate în grad de handicap diferența situându-se între 13 ori în anul 2012 și 22,5 ori în anul 2010.

Se cunoaste că neoplasmul a devenit o problemă importantă pentru sănătatea țării noastre șispecialistii considera ca aceasta evidentiere demonstrata in datele de mai sus poate fi si datorita fumatului sau respirarea a aerului poluant/toxic din jur. Un alt factor determinant în apariția cancerului îl reprezintă consumul excesiv de alcool care este responsabil de apariția cancerului hepatic și a cancerului colo rectal.Evidentierea cresterii numarului de persoane poate fi si datorita excesul de alimente sărate ce poate provoca un cancer de stomac. Iar în ultimul rând, pentru a preveni și a combate atât creșterea în greutate, sedentarismul și apariția bolilor, specialiștii ne recomandă să facem mișcare cel puțin 30 de minute în fiecare zi și a se evita pe cât posibil acele obiceiuri sedentare că vizionatul la televizor sau petrecerea unui timp îndelungat în fața calculatorului.

In lucrare s-a evidentiat cresterea numarului persoanelor diagnosticate cu cancer in judetul Dolj cu 40,8 % în anul 2010 față de 2014. Facand o analiza comparativa a evolutiei cazurilor totale de imbolnaviri cu cancer se poate observa o crestere continua, de la an la an a numarului de persoane care sunt depistate cu neoplasm. Astfel in anul 2011 se constata o crestere a numarului fizic de persoane bolanve de cancer cu 11 % fata de anul anterior; in anul 2012 cresterea fata de anul 2011 este de 3 %. Fata de anul 2012 in anul 2013 s-a inregistrat o crestere de 9,9 % iar in anul 2014 s-a inregistrat cea mai mare crestere din perioada analizata, fata de anul anterior, crestere situata la 12 %. Creșterea constanta a numărului de persoane nou diagnosticate este un motiv serios de ingrijorare, deoarece ne determina sa consideram ca aceasta creștere nu se va opri nici în anii următori. În plus este posibil, ca persoane nou îmbolnăvite din județul Dolj să fie diagnosticate în alte județe, ceea ce înseamnă că numărul lor este în realitate mai mare. De aceea e necesara urgent eficientizarea celor incadrati in Programul National de Preventie in Patologia Oncologica. Preventia cancerului consta si printr-o larga gama de activitati de popularizare a informatiilor necesare pentru a evita factorii de risc si mai ales pentru a putea descoperi faze incipiente ale cancerului de orice tip ce se impune rapid.

BIBLIOGRAFIE

Adina Chelcea, Horia Pitaru, Psihoteste, Nevoia de autocunoastere, Editura Stiinta si Tehnica SA, Bucuresti, 1995

Andrei Dragulinescu, Idolii fara fir, Editura Chistiana, Bucuresti, Editura 2010;

Antonio Sandu, Tehnici in Asistenta Sociala, Editura Lumen, anul 2005,Iasi;

Catalin Zamfir, Diagnoza si solutionarea problemlelor sociale, Univ Bucuresti, 2007/2008;

C. Bogdan , A. Curaj-Boli cornice și ale bătrâneții-Universitatea din București , Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, București 2005;

Crisitian Ciuperca, Tratat de psihosociologia familiei, Editura Sitech Craiova, 2012;

Doru Buzducea, Asistenta persoanelor cu boli cronice, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Sociologie si asistenta sociala, Bucuresti, 2007/2008;

David Howe, “ Introducere in teoria asistentei sociale”, Editura MarLink, Bucuresti, 2001

Dictionar Selectiv, handicap si readaptare, Editura Prohumanitate, Bucuresti 1999;

Emilia-Maria Sorescu, „Batranetea intre blestem si binecuvantare”, Editura Universitaria, Craiova, 2010;

Emilia Maria Sorescu, Curs „ Asistenta Sociala a Persoanelor Varstnice Dependente-a aduce alinare acolo unde anii devin povara”, Universitatea Craiova;Craiova, 2013;

Emilia Maria Sorescu, Ioan Berila, Asistenta sociala-sistem si profesie, editura Universitaria, Craiova, 2005;

Emilia Maria Sorescu, Asistenta Sociala a familiei si copilului, sylabus de curs, Universitatea Craiova, Facultatea de Drept si Stiinte Sociale, 2013

Emilia Maria Sorescu, curs Teoria crizei, Universitatea Craiova, Facultatea de Drept si Stiinte Sociale, 2013;

Erika Keller, Deliu Adelina-Ghid Metodologic privind serviciile de ingrijire la domiciliu pentru persoanele de varsta a treia, Editura Sitech, 2007, Craiova.

Lucreția Titircă, „Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundemntale”- Editura Viața Medicală Românească, București 2005

Lucretia Titirca, Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali, ghid de nursing, Editura Viata medicala romaneasca, Bucuresti, 2008

Gal Denizia, Ingrijirea varstnicului, Studii si modele de bune practici, Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2012

Gary King, Robert Keohane Fundamentele cercetarii sociale, Collegium Polirom, Iasi, anul 2000;

Gary King, Fundamentele cercetarii sociale, Editura Polirom, Bucuresti, 2000;

Ioan Marginean, Metodologia Cercetarii in Stiintele Socio-Umane, Bucuresti, 2009-2010;

Karla Krogsrud Miley, Practica Asistentei Sociale, Editura Collegium, Bucuresti,2006;

Leonida Gherasim coordonator, Colegilor Medicilor din Romania, Editura Info medica, 2001

Loredana Rusu-coord, Manual de bune practici, Material elaborat de către World Vision România – Biroul Iași, în cadrul proiectului “ Formarea lucrătorilor sociali din mediul rural “, 2005;

Livius Manea, Protectia sociala a Persoanelor cu Hanicap EdituraSansa srl, Bucuresti , 2000;

Maria Mota, Boala cronica-Diabetul zaharat Ghid practic, Bucuresti;

Petre Anghel, Strategii eficiente de comunicare, Universitatea Bucuresti , Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, 2008;

Teodor Mircea Alexiu, Teorii si practici ale interventiei in asistenta sociala, note de curs, Editura Mirton Timisoara, 2008;

Robert L. Barker – The Social Work Dictionary, NASW Press 1999;

Ruxandra-Maria Craciun, Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal in context familial, situatia din Romania, Editura Lumen, 2006;

*

* * Revista de cercetare si interventie sociala, Universitatea AI Cuza Iasi, vol 14, 2006