Asistența Socială a Mamelor Adolescente
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Emilia-Maria Sorescu
Absolvent:
Ana-Maria Guță
CRAIOVA
2016
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE
SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
ASISTENȚA SOCIALĂ A MAMELOR ADOLESCENTE
Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Emilia-Maria Sorescu
Absolvent:
Ana-Maria Guță
CRAIOVA
2016
CUPRINS
Lista figurilor
Lista tabelelor
Introducere
Parentalitatea la adolescenți este o gravă problemă socială. Problemele ce apar în urma parentalității adolescentine sunt foarte complexe, greutățile și riscurile fiind cu atât mai mari cu cât vârsta părinților este mai mică. Mamele adolescente formează cu copilul lor un gen aparte al familiei, familie în care mama (de cele mai multe ori) este necăsătorită, cu un nivel scăzut de școlarizare, provine din familii dezorganizate sau monoparentale. În general, nașterea unui copil reprezintă un eveniment care provoacă schimbări, în viața viitoarei mame, de natură emoțională, familială, financiară. De cele mai multe ori, sarcinile apărute la vârsta adolescenței sunt generate de probleme grave: dezorganizarea familială, situația economică precară. Situația este și mai dramatică atunci când mama adolescentă nu are nici mijloace de subzistență, nici un venit din care să se întrețină și nici măcar un adăpost.
Aceste evenimente duc la declanșarea unor situații de criză, care pot genera fenomenul de marginalizare/ excludere socială.
În țara noastră, dezavantajele sociale, cum ar fi statutul socioeconomic scăzut al familiei, reședința în mediul rural, lipsa oportunităților socioeconomice la nivel local, lipsa suportului necesar în situații de dificultate din partea familiei, școlii, comunității, accesul la informații cu privire la sănătatea sexuală și reproductivă se asociază cu sarcina/nașterea copilului la vârsta de adolescență.
Neinformarea minorelor despre sarcină și unde duce o relație sexuală timpurie este cauza principală a sarcinilor la vârsta adolescenței. La sate, informația este mai puțină și nivelul cultural este altul, de aceea sunt mai multe cazuri când un copil dă naștere unui alt copil. Adolescentele nu sunt informate care sunt metodele de contracepție, părinții nu au grijă să le informeze, unele nu au acces la internet, sunt cazuri când nici televizor nu au în casă.
Multe adolescente nu știu cât de mare este responsabilitatea creșterii unui copil atunci când și ele sunt tot copii. A deveni părinte este o mare responsabilitate care ar trebui să aibă prioritate.
Adolescentele care devin mame pot avea probleme emoționale, anxietate, depresie etc.
Lucrarea este structurată în două părți: una teoretică și alta practică. În primul capitol a fost definit conceptul de adolescență, au fost enumerate stadiile adolescenței, nevoile în perioada adolescenței, s-a vorbit despre identitate și personalitate și despre factorii de risc ai personalității adolescentine.
Capitolul al doilea cuprinde date statistice la nivel european, factorii care contribuie la apariția sarcinii adolescentine, luarea deciziei și soluționarea situației în legătură cu sarcina, consecințele nașterii copiilor de mame adoloescente și riscurile maternității adolescentine.
Capitolul al treilea cuprinde metode de prevenire a apariției sarcini la adolescente, precum contracepția și educația pentru abstinență.
Capitolul al patrulea cuprinde date statistice între anii 2010-2015 cu distribuția mamelor adolescente pe vârste, pe ani, numărul copiilor abandonați de acestea în spital în județul Olt, interviu cu asistent social din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și studii de caz cu mame adolescente din Centrul Maternal „Adeliana” din Slatina și Centrul Maternal „Sfânta Elena” din Corabia.
Capitolul 1. Adolescența
1.1. Definire și caracteristici
Termenul adolescență își are originea în latinescul ,,adolescere’’ care înseamnă a crește si este o etapă în care are loc cea mai intensă dezvoltare psihică a omului. Aceasta nu reprezintă numai ieșirea din etapele pubertății, ci și eliberarea din societatea de tip tutelar, familial și școlar și integrarea în viața națională, cu toate caracteristicile ei.
Aceasta este „perioadă integrată”, marcată de schimbări fizice și psihologice cuprinse între 13 ani și 18/20 de ani. Apariția și durata acesteia variază după sex, rasă, condițiile geografice și mediul socio-economic. Pe plan psihologic, adolescența este marcată de activarea instinctului sexual, de conturarea intereselor profesionale și sociale, a dorinței de libertate și de autonomie, de amplificarea vieții afective.
Din perspectiva lui Dan Banciu adolescența este ,,ultima etapă a dezvoltării copilului, etapă a conturării individualității și a începutului de stabilizare a personalității care marchează încheierea copilăriei și trecerea spre maturitate.’’
Pantelimon Golu definește adolescența ca fiind ,,vârsta oglinzii, vârsta la care adolescentul caută să coincidă cu sine’’, J.J Rousseau susține că aceasta este ,,a doua naștere’’, iar din punctul de vedere al lui Maurice Debesse aceasta reprezintă ,,epoca entuziasmului juvenil’’.
Această etapă este încărcată de transformări fizice și mai ales psihologice, de un efort de adaptare a ființei umane la caracteristicile exigențelor și diversității structurilor vieții sociale, profesionale, culturale, politice, ideologice, economice, de nivel de trai și de conservare a sănătății prin norme elementare igienice’’.
Adolescența apare după 10 ani și durează până la 20 ani, dar primii patru ani constituie pubertatea sau preadolescența. Este o perioadă relativ lungă în care, deși se trece prin numeroase schimbări, există câteva caracteristici comune ce o definesc drept etapă de viață.
În primul rând, perioada adolescenței este marcată de schimbări de mare intensitate și cu efecte vizibile în înfățișare, comportamente și relaționare internă cu lumea exterioară, inclusiv prin creșterea capacității de integrare în viața socială în care adolescentul trăiește. Pe acest teren se constituie „sinele’’, imaginea și percepția de sine drept componentă „a identității’’ care, la rândul său, constituie nucleul personalității.
În al doilea rând adolescența se caracterizează prin axarea personalității pe achiziții de roluri dobândite și statute sociale legate de câmpul vieții școlare, familiale și din cadrul organizației de tineret. În acest context se dezvoltă interese și aspirații, idealuri și așteptări, dar și tentative de autocunoaștere și autodezvoltare. Evidente devin și implicația și participarea la viața culturală, socială, sportivă, tentația creației și însușirea de numeroase tehnici și cunoștințe ce solicită abilități manuale mai complexe. Pe acest fond are loc autoantrenarea și dorința de perfecționare, ca un fel de revers al dorinței de independență.
În al treilea rând, caracteristicile sunt pentru adolescent și tendințe de decentrare ce se exprimă prin exploatări tot mai largi teritoriale, dar și un mare interes pentru cărțile cu exploratori ca și prin schimbarea locului familiei și apoi chiar al școlii și a forței de dominație a acestora în schimbul creșterii interesului tot mai larg pentru identificarea dimensiunilor. Cunoștințele școlare, presiunea revoluției informației prin nenumărate canale (mass-media) creează cadrul integrării sociale reale ce dezvoltă simțul de apartenență de la cel familial și apoi școlar la cel legat de propria familie pe care și-o construiește.
În al patrulea rând, acestă perioadă este marcată de o intensă maturizare pe toate planurile, inclusiv pe cel sexual, cu efecte de reflux în toate structurile senzoriale pe care le influențează. Imaginația, afectivitatea, interrelațiile de toate felurile încep să cuprindă identitatea sexuală socializată și integrarea ei în sinele corporal. Conduitele încep să capete amprenta socială admisă pe acest plan.
În al cincilea rând perioada adolescenței se caracterizează printr-o organizare aproape eruptivă a capacitaților creative în foarte multe domenii. Identitatea se află în plin proces de constituire, proces în care se subdivide structura identității în subidentitatea familială, cea cultural-socială, cea ocupațională și în cea axiologică ce cuprinde universul valorilor încorporate ca de apartenență.
Se consideră că adolescența este o perioadă de conștientizare mai mare a propriei identități și a caracteristicilor individuale. La această vârstă tinerii sunt preocupați de a ști cine sunt și încep în a hotărî ce vor să facă în viață. Ei privesc înainte, analizează diverse alternative de viitor și simt speranță și disperare. Relațiile cu grupurile de prieteni devin importante, dezvoltându-se prietenii apropiate, mai ales între fete. Apartenența la un grup este frecventă și îl poate ajuta pe adolescent să devină independent. Adolescența duce o creștere importantă în interesul și în activitățile heterosexuale. La început se fac tentative de apropiere de sexul opus.
Treptat, acestea devin mai directe și mai sigure. Spre sfârșirul acesteia apare capacitatea de afecțiune pentru sexul opus și dorințele sexuale. Cât de departe și în ce mod se exprimă această atracție depinde în mare măsură de standardul social și de regulile familiei.
Din punct de vedere biologic, adolescența este echivalentă cu pubertatea, deci cu dobândirea capacității de reproducere sexuală, din perspectiva psihologică, aceasta presupune o serie de schimbări cu caracter afectiv, cognitiv și comportamental, dar nu în ultimul rând sociologic adolescența reprezintă o perioadă de tranziție de la o stare dependentă în întregime de adult, la o stare de independență relativă, marcată de începutul maturității.
Ștefan Zisulescu consideră că cele mai importante caracteristici ale adolescenței sunt dezvoltarea conștiinței de sine, afirmarea propriei personalități și integrarea socială.
Conștiința de sine este un proces complicat ce include raportarea subiectului la sine însuși, la propriile trăiri și confruntarea acestora, compararea lor cu lumea în mijlocul căreia trăiește. Prin conștiința de sine individul își înțelege propria persoană ca subiect al activității sociale, ca membru activ și util al mediului social în care trăiește.
Începutul preocupărilor pentru propria persoană se fixează în mediul rural la 10 ani (30%) și chiar sub această vârstă (8%), iar în mediul urban la 12 ani (în clasa a v-a). Conținutul conștiinței de sine are următoarele note: interesul față de propria persoană, privită și în raport cu poziția de membru al societății, capacitatea de apreciere și autoapreciere, atitudinea față de muncă și bunul obștesc, adeziunea față de scopurile mai îndepărtate ale societății, tendința de perfecționare continuă, formarea unui ideal de viață la nivelul cerințelor actuale și de perspectivă ale societății.
Dezvoltarea conștiinței de sine este determinată de mulți factori. Un rol important îl joacă relațiile cu adulții, aprecierile acestora față de calitățile și munca adolescentului, precum și aprecierea colectivului din care face parte.
Critica și autocritica contribuie într-o largă măsură la dezvoltarea interesului față de propria persoană, determinându-l pe adolescent să reflecteze asupra muncii și comportării sale, iar mai târziu asupra capacităților sale. În adolescență, tânarul își dă seama mai bine dacă gândește corect sau greșit asupra diferitelor probleme, dacă își iubește părinții, profesorii, colegii, dacă are voință tenace sau slabă, dacă este călăuzit de simțul datoriei ori este un om care se eschivează de la muncă, dacă este principal sau dacă există o mare deosebire între ceea ce gândește și ceea ce pot face.
O altă caracteristică a adolescenței este afirmarea de sine când adolescentul încearcă să atragă atenția asupra sa considerându-se punctul central în jurul căruia trebuie să se petreacă toate evenimentele. Aceasta diferă de la un adolescent la altul, fiind la unii puternică, la alții mai temperată, dar în niciun caz inexistentă. Adolescentul dorește ca toate acțiunile sale să fie cunoscute și apreciate de adulți, iar lipsa de considerație este dureroasă și chiar paralizantă pentru acesta.
Procesul de integrare începe de timpuriu, iar la perfecționarea lui contribuie mulți factori, printre care familia, școala, grupul de prieteni etc.
Jean Piaget consideră drept caracter fundamental al adolescenței „inserția individului în societatea adulților’’, spre deosebire de alții, care consideră că pubertatea este elementul definitoriu al adolescenței.
Mediul în care trăiesc și muncesc adolescenții contribuie la integrarea lor în normele vieții sociale, determinând o anumită atitudine. Integrarea în valorile sociale și culturale ale colectivității contribuie la formarea concepției despre lume și viață a adolescenților.
1.2. Stadiile adolescenței
Tânărul trăiește mai intens ieșirea din societatea de tip familial, tutelar și școlar și intrarea în viața cultural-socială sau într-o formă școlară mai complexă, abia după pubertate. Având în vedere caracteristicile biopsihice și modelul integrării sociale, putem desprinde, în cadrul acestei perioade următoarele etape: adolescența timpurie, adolescența propriu-zisă și adolescența prelungită.
Prima etapă este cuprinsă între 11 și 14 ani, este caracterizată prin stabilizarea maturității biologice și a dezvoltării conștiinței de sine. Dezvoltarea psihică este puternică și încărcată de conflicte interioare și ca urmare a menținerii unor stări de agitație și impulsivitate, a unor momente de neliniște și anxietate. Identitatea de sine și adoptarea de comportamente individuale se dezvoltă sub influența planurilor intelectuale și de relaționare.
Interesele se diversifică pe direcția unor roluri pentru care se manifestă dorința de exercitare sau pentru care apar preferințe în situațiile ocupaționale legate de lectură, filme, TV. Prin acestea se satisface dorința de afirmare personală, ce conține componente ale socializării. Atitudinile și acțiunile sunt tot mai impregnante de planurile intelectual-afective, ceea ce modelează viața interioară.
A doua etapă este cuprinsă între 14 si 19 ani, este centrată pe o intelectualizare intensă, pe îmbogățirea experienței afective și structurarea conduitelor ca însemn al personalității complexe. Notele personale și specifice se exprimă în atitudini de independență și în îndeplinirea unor responasilități prin care adolescentul să se poată afirma și autodepăși. Adolescentul afișează o demnitate bazată pe valorile culturale și morale, în care încearcă să demonstreze simț critic și originalitate. Expansiunea originalității se realizează prin socializarea aspirațiilor, a manifestării vocaționale și profesionale devenind dornic de confruntare și competiție.
Deși, din punct de vedere psihologic, adolescentul este pregătit să răspundă dificultăților ivite, în plan biologic se menține o oarecare fragilitatea a bolii (TBC, nevroze, psihoze) și la conduite deviante pe un fond de condiționare tensionată și de adaptare dificilă.
A treia etapă durează între 19 și 25 de ani, este înglobată de mulți autori în peroada adolescenței, dar sunt unii care o includ în perioada tinereții. Independența este dobândită în bună măsură sau este pe cale de a fi dobândită, ceea ce duce la dezvoltarea personalității și afirmarea tânărului prin stiluri personale în conduite. Interesul pentru viața social-culturală crește și se nuanțează, ca și pentru dobândirea unui statut profesional cât mai complex.
În îmbrăcăminte și comportament se adoptă atitudini moderniste. Se trăiește intens sentimental, deși se manifestă o anumită instabilitate în plan afectiv. În același timp, se învață rolul sexual și au loc angajări matrimoniale, ceea ce duce la adoptarea de noi responsabilități legate de întemeierea unei familii.
1.3. Nevoile în perioada adolescenței
1) Dezvoltarea imaginii de sine: (este bine sa le enunti inainte toate, sa dai si sursa, apoi sa le detaliezi pentru fiecare categorie)
• a se simți important și unic;
• a experimenta și influența propriile acțiuni și decizii asupra altora;
• a interacționa pozitiv cu alții și a avea sentimentul apartenenței;
• a iubi și a fi iubit, a avea/ a i se oferi încredere, a respecta/ a fi respectat;
• a experimenta o serie de emoții fără a se simți rușinat.
2) Dezvoltatea simțului responsabilității:
• a experimenta pe propria piele roluri variate fără angajamente irevocabile;
• a avea posibilitatea să se implice în lumea altora și să ia decizii;
• a experimenta o serie de clase, culturi și vârste;
• a risca, a experimenta și a se angaja în unele activități noi;
• a cunoaște lumea putând să treacă de limitele restrictive ale copilăriei.
3) Dezvoltarea alegerii critice:
• a reflecta și a vorbi despre nevoi și sentimente;
• a introspecta, analiza și lupta cu incertitudine;
• a fi provocat și entuziasmat de schimbare;
• a avea oprtunități de a discuta conflicte de valori și să le formuleze pe cele personale;
• să câștige experiență în luarea deciziilor;
• să știe cine îl poate ajuta în managementul pentru propriile afaceri;
• a-și dezvolta capacitatea pentru implicarea intensă și susținută în activitate.
Necesitățile adolescenților în funcție de cele două faze ale adolescenței (adolescența timpurie și adolescența târzie) au fost identificate de Charlotte Buhler și Stick Sullivan. În adolescența târzie, care cuprinde intervalul de vârstă 16-18/20 de ani, se manifestă trei necesități fundamentale ale personalității: necesitatea de a satisface apetitul sexual, necesitatea de siguranță, necesitatea de eliberare de anxietate și anxietatea față de intimitate.
Apetitul sexual apare ultimul. Cele trei trebuințe se află în conflict. Conflictul cel mai acut se constituie între necesitatea sexuală și necesitatea de siguranță personală și este reductibil la conflictul dintre acceptorii supraeu-lui și valorile sociale practice dependente de nivelul cultural-social. Siguranța și necesitatea de intimitate ca și anxietatea față de aceasta se manifestă în rolul mare al cerinței de loialitate și de secretivitate la adolescenți. Toate acestea pot fi interpretate ca și dificultăți de comunicare sau ca dificultăți de rol social.
1.4. Trăsăturile de caracter în adolescență
Trăsăturile de caracter se formează și se consolidează în adolescență datorită procesului instructiv-educativ și autoeducației. Caracterul este un sistem complex de legături temporare care se formează în decursul dezvoltării individului, sub influența educației.
Din perspectiva lui Pavlov, caracterul este un aliaj al trăsăturilor înnăscute ale tipului de activitate nervoasă superioară cu transformările și acumulările dobândite în cursul vieții individului sub influența mediului înconjurător, al experienței individuale. La caracter avem în vedere trăsături care sunt stabile și se manifestă în mod constant în relațiile omului cu societatea.
Dintre trăsăturile de caracter se diferențiază două categorii: trăsături care derivă din orientarea persoanei, și anume față de alți oameni, față de muncă și față de sine însuși și trăsături voluntare care derivă din voința omului.
O importantă trăsătură de caracter este principialitatea, care exprimă unitatea dintre teorie și practică, concordanța dintre cuvânt și faptă. La adolescent, principialitatea este în curs de formare, cu tendință evidentă de a deveni stabilă și constantă. Aceasta constă în diferite acțiuni cu caracter social. Este o trăsătură perfect educabilă, formând la adolescenți obișnuința de a se comporta și de acționa potrivit normelor sociale existente.
În ceea ce privește atitudinea față de alții există o serie de trăsături de caracter, ca de exemplu colectivismul, sociabilitatea, umanismul, sinceritatea, delicatețea etc. Colectivismul este trăsătura de caracter pe care școala o educă în mod deosebit, începând cu micul școlar, în adolescență atingând un nivel destul de ridicat. Latura negativă a colectivismului este individualismul sau egoismul. Acesta este un interes numai pentru propria persoană, pentru succesele proprii. Chiar și în alegerea prietenilor sau în atitudinea față de lumea înconjurătoare, adolescenții individualiști urmăresc doar interesele personale.
Adolescenții manifestă sociabilitate legând doar prietenii care deseori se mențin toată viața. Prieteniile se leagă însă după criterii mai înalte: identitate de preocupări, de interese, afinități, sufletești etc., fapt care le conferă durabilitate.
Adolescenții manifestă un caracter umanism, o iubire puternică pentru oameni, exprimată prin blândețe, grijă pentru alinarea suferințelor, dar ei cad repede în indulgență neprincipală, în lipsă de exigență față de alții din cauza nerecunoșterii oamenilor și a unei emotivități care vibrează ușor la aspectele neplăcute ale realității umane.
Printre trăsăturile de caracter care se manifestă în atitudinea față de muncă întâlnim: dragostea pentru muncă, conștiinciozitatea, inițiativa, entuziasmul etc. Munca ocupă în viața adolescentului un loc central, devenind o necesitate de prim ordin.
Trăsăturile de caracter care exprimă atitudinea față de propria persoană sunt: modestia, spiritul autocritic, sentimentul demnității personale. Deși una din trăsăturile fundamentale ale personalității adolescentului este afirmarea de sine, totuși ea nu vine în contradicție cu modestia.
1.5. Atașamentul
Din perspectiva lui Jhon Bowlby atașamentul este o clasă de comportamente sociale cu o funcție specifică proprie, care au ca scop menținerea proximității cu o altă ființă considerată mai putrnică și în măsură să protejeze.
Atașamentul este legătura afectivă de durată cu un individ specific.
Dintre tipurile de atașament se evidențiază: atașamente sigure, atașamente nesigure și atașamente foarte nesigure.
Teoria atașamentului este o teorie de sorginte psihodinamică la a cărei dezvoltare au contribuit Sigmund Freud, Harlow, John Bowlby, Mary Ainsworth. John Bowlby (1969), influențat de teoria psihanalitică și de unele concepte etologice, este cel care a formulat teoria atașamentului, o teorie particulară care privește dezvoltarea emoțională și personală a copiilor. Bowlby a observat că fiecare copil se orientează către o singură persoană (de obicei mama) și nu manifestă un comportament de atașament față de orice adult. Cercetările ulterioare au arătat că orice persoană care oferă mai multă stimulare și interacțiune poate deveni obiect de atașament, chiar dacă nu asigură și hrana. Calitatea relației copilului cu părinții săi este critică pentru succesul sau insuccesul dezvoltării sale psihice și sociale. De asemenea, relația copil-mamă duce la formarea bazelor tuturor relațiilor interpersonale de mai târziu.
1.6. Identitate și personalitate
Identitatea de sine include mai multe componente, printre care: identitatea fizică, psihosexuală, vocațională, moral-spirituală, toate acestea exprimându-se prin caracteristici psihologice și comportamente care afirmă și întăresc sinele, personalitatea individului. Aceasta în perioada adolescenței se poate contura în trei maniere: pozitivă, negativă și incertă, respectiv, criza de identitate, criteriul fiind autopercepția, felul în care se percep tinerii în raport cu societatea, mediul familial și grupul de prieteni.
Imaginea de sine este rezultatul dezvoltării ontogenetice, structurând, de asemenea, cele două componente de bază ale acesteia, și anume: imaginea eului fizic și imaginea eului spiritual, psihic și psihosocial. În consecință, autorul citat subliniază asupra faptului că imaginea de sine este un factor principal mediator între stările interne de necesitate și situațiile și solicitările externe. Imaginea de sine comportă mai multe dimensiuni: percepția și aprecierea subiectului la un moment dat, felul în care subiectul ar dori să fie sau să pară că este și felul în care subiectul consideră că este apreciat de ceilalți. Prima dimensiune este aceea care structurează comportamentul situațional curent, celorlalte două revenindu-le un rol reglator de auto-modelare și autoperfecționare. Unitatea celor trei fațete ale imaginii de sine realizează funcția de obținere și menținere a identității.
Imaginea de sine are la bază imaginea corporală. Adolescentul se descoperă și își descoperă corpul în toiul unor transformări. Felul în care se cristalizează imaginea corporală afectează și autopercepția din punct de vedere sexual. Modul în care adolescenții își percep corpul și consideră că sunt percepuți de ceilalți structurează calitatea și abilitatea interrelaționării, dar mai ales formarea unei identități sexuale detașate, necomplexate.
Cristalizarea identității sexuale este un alt moment important al adolescenței. Identitatea sexuală se construiește și se dezvoltă în general pe prototipul primelor relații erotice. Prima și cea mai dificilă cucerire a adolescentului este accesul la propriul său corp, acceptarea identității sale sexule nou conștientizată. Trezirea ființei sexuale îl poate perturba emoțional și chiar psihosomatic. În unele cazuri, un adolescent cu o mare fragilitate psihică, mai labil și mai puțin informat, sau crescut într-o atmosferă puritană și restrictivă, poate manifesta frică sau chiar repulsie, ură față de acest nou corp care îi semnalează că există și altfel decât până acum. El începe să sesizeze tendințe, impulsuri uneori imperioase, dorințe, nevoi mai puțin familiare și oarecum inedite, un amestec de atracție, de surpriză și de reprimare, pendulând între tentația autonomiei și auto-constrângere.
1.7. Factorii de risc ai dezvoltării personalității în adolescență
Studiul Centrului de Cercetare și Inovare în Învățământ al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, realizat în 1996, definește copiii și tinerii în situație de risc ca fiind acei copii proveniți din medii defavorizate. Termenul de situație de risc se referă la impactul negativ pe care îl are asupra dezvoltării copiilor, mediul social defavorizant în care ei trăiesc. Studiul arată că lipsa prevenției conduce la manifestări de tip: alcoolism, toxicomanie, delincvență, deteriorări ale sănătății, graviditate la vârstă precoce, tulburări psiho-emoționale, boli cu transmitere sexuaală, șomaj etc. Situația de risc se referă la eșecul integrării școlare, cât și sociale a copilului sau tânărului. Creșterea constantă a delincvenței juvenile a atras atenția specialiștilor sociologi, psihologi, asistenți sociali și juriști. Fenomenul a fost pus în seama crizei de personalitate a adolescenței pentru că, în contemporaneitate, explicațiile de tip biologist sau genetic să fie din ce în ce mai puțin luate în considerație, în fața acestora primând necesitatea cunoașterii nevoilor adolescenților și a cauzelor psihosociale care fac să escaladeze delincvența juvenilă și necesitatea prevenției în situațiile de risc. Comportamentul deviant este acel comportament ce se abate de la normele acreditate în cadrul unui sistem social până la conflict cu valorile culturale.
Abuzul de substanțe este un alt factor de risc în perioada adolescenței. Este definit ca fiind consumul de țigări, alcool sau droguri, având drept consecință compromiterea stării de sănătate sau producerea de disfuncții comportamentale. Abuzul cronic de substanțe determină stoparea dezvoltării psiho-sociale. Exemple de droguri utilizate: tutunul, antidepresivele, narcoticele și inhalantele.
Capitolul 2. Sarcina și nașterea la adolescente
2.1. Date statistice
Din perspectiva lui Ioan Vinți sarcina reprezintă o situație particulară care presupune o mulțime de transformări ale organismului, creând o nouă stare, cu totul deosebită, pentru femeile care nu au trecut prin ea.
Copiii născuți de mame adolescente se vor confrunta cu dezavantaje cognitive, sociale și economice. Maternitatea la adolescente impune o povară financiară semnificativă asupra familiilor extinse și societății, prin diferite forme de asistență publică.
Termenii sarcină, naștere și părinte la adolescente sunt folosiți în mod interșanjabil, dar aceste concepte trebuie diferențiate.
Maternitatea la adolescente apare numai dacă sarcina are ca rezultat nașterea și dacă tinerii părinți își asumă responsabilitățile îngrijirii și susținerii copilului.
Situația sarcinilor la adolescente la nivel European este următoarea: aproximativ 16 milioane de fete sub 18 ani nasc în fiecare an. 90% dintre fetele care au o sarcină la varsta adolescenței și sunt casătorite fac parte din țările în curs de dezvoltare, conform unui comunicat al Institutului Est European de Sănătate a Reproducerii.
Conform Raportului European de Sănătate Perinatală din 2010 Romania se află pe primul loc în Europa cu cel mai mare număr de mame tinere sub 20 de ani. Elveția se află pe ultimul loc cu un procent de 1,1%, iar Letonia, Malta, Marea Britanie, Slovacia si Ungaria ocupă un loc intermediar cu un procent de 5%.
În anul 2011, conform Centrului de Control și Prevenirea Bolilor, în Statele Unite ale Americii s-a înregistrat un număr de 329.797 copii născuți din mame cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani.
2.2. Factori care contribuie la apariția sarcinii la vârsta adolescenței
Există numeroase mituri cu privire la ceea ce înseamnă apariția unei sarcini la vârsta adolescenței, când de fapt explicația este una cât se poate de simplă. Diferența dintre adolescentele care rămân însărcinate și cele care nu rămân este dată de frecvanța folosirii contraceptivelor, raportată la cea a activității sexuale.
Jaccard, Dodge și Dittus au studiat atitudinile față de sarcină și maternitate printre 20.745 de tineri între 15 și 19 ani și au relevat faptul că, cele mai multe sarcini la vârsta adolescenței apar din cauza ambivalenței cognițiilor față de maternitate. Caracteristicile demografice și educaționale constituie factori importanți; apartenența la o etnie afectează atitudinea lor față de apariția timpurie a unei sarcini. Nivelul educațional al mamei influențează atitudienea față de sarcină la vârsta adolescenței (mamele cu un nivel educațional scăzut acceptă mult mai ușor sarcina la o astfel de vârstă).
Antecedentele acestui risc o să fie prezentate în continuare, de la influențele individuale, familiale și până la cele contextuale.
Majoritatea cercetărilor în ceea ce privește sarcina la adolescente și-au îndreptat atenția asupra factorilor de mediu/contextuali, dar unii cercetatori au studiat contribuțiile genetice și biologice. Au apărut astfel trei arii de investigare: o concentrare asupra geneticii și eredității, nivelele hormonale referitoare la comportamente și motivația sexuală și rolul apariției premature a pubertății.
Cercetătorii au raportat corelații între vârsta primei menarhe a mamei, fiicei și surorii și au observat ca vârsta timpurie a mamelor la primul raport sexual indică faptul că fiii și fiicele vor avea relații sexuale înaintea împlinirii vârstei de 14 ani. Modelele genetice comportamentale ale primului raport sexual sunt prezise de influențele mediului diferit, comun și genetic, care indică faptul că influențele genetice explică unele schimbări atât în debutul primului raport sexual timpuriu, cât și în cel întârziat.
Cercetarea facută de Udry, Talbert și Morris în 1986 a demonstrat că nivelul de testosteron este asociat cu motivația și comportamentul sexual al tinerilor. În acest sens există puține dovezi, dar schimbările nivelelor de testosteron la băieți le afectează direct comportamentul sexual pe o perioadă de peste trei ani.
Câțiva cercetători au observat o legătură între dezvoltarea pubertară timpurie, vârsta primului raport sexual și comportamentul sexual ulterior al adolescentului și sarcină, au raportat că dezvoltarea pubertară timpurie a fost un predictor semnificativ al trecerii adolescenților de sex masculin la relații sexuale, iar rata riscului a fost de aproximativ de două ori mare pentru maturizarea timpurie versus maturizarea întârziată a băieților.
Influențele familiei asupra riscului sarcinii la adolescente include transmiterea biologică sau ereditară a potențialelor caracteristici individuale importante, trăsăturile de familie contextuale și structurale (de exemplu, educația părinților, statutul marital, numărul de frați) și procesele familiale sau practicile de părinte (de exemplu, susținerea, controlul sau supravegherea adolescenților).
Mulți cercetători au analizat relația dintre riscul apariției sarcinii la adolescente și variabilele familiale, ca, de exemplu, căldura părintească, sprijinul, apropierea dintre părinte și copil, precum și atașamentul copilului față de părinți.
Majoritatea dovezilor arată că supravegherea, monitorizarea copiilor de către părinți este de asemenea legată de comportamentul sexual al adolescenților prin faptul că ar scădea riscul apariției sarcinii (neavând relații sexuale, un debut sexual mai târziu sau parteneri sexuali mai puțini).
Au fost concepute puține cercetări care să testeze simultan cum influențează dimensiunile multiple ale relației părinte-copil riscul apariției sarcinii la adolescente.
Valorile familiei, pentru a preveni sarcina la adolescente, pot fi private ca incluzând nu numai dezaprobarea părintească a sexului între adolescenți, ci și o relație de susținere părinte-adolescent și o monitorizare corespunzătoare a activităților tinerilor. Valorile părinților, transmise copiilor pentru a evita sarcina sunt cele mai eficiente când părinții au o relație apropiată cu aceștia.
Structura familiei asigură un context propriu, deoarece copii de obicei cresc având relații foarte importante cu unul sau cu ambii părinți biologici, respectiv cu frații.
Părinții singuri sau divorțați au atitudini sexuale mai permisive, supraveghează copiii mai puțin și chiar le aranjează întâlnirile. Acești factori ajută la explicarea motivului pentru care adolescentele din unele familii cu un singur părinte sunt supuse unui risc sporit de a rămâne însărcinate.
Rolul caracteristicilor comunității în apariția sarcinii la adolescente începe cu un context social care încurajează sau interzice o diversitate de comportamente la adolescenți. Acest context nu este limitat la serviciile de control al reproducerii, de exemplu, clinicile de control ale natalității, ci include condiții sociale, economice și educative care le oferă sau le respinge adolescenților oportunitățile de a dobândi statutul de adult dorit. Printre condițiile cele mai importante de numără caracteristicile socio-economice ale comunității.
Săracia influenețează apariția sarcinii adolecentelor. La tinerele sărace nașterea poate contribui câteodată la obținerea unei condiții sociale și a unei stime de sine mai mari.
Statutul socio-economic precar, nivelul de instruire, precum și mediul de rezidență sunt factori sociali care produc cauze sociale ale acestui fenomen de mamă adolescentă. Conform statisticilor, fetele care au absolvit douăsprezece clase sunt mai puține în comparație cu cele care nu au absolvit douăsprezece clase și se află în aceasă situație la o vârstă atât de fragedă.
Statutul socio-economic precar este un alt factor care a făcut ca numărul fetelor însărcinate să fie mai mare în comparație cu numărul fetelor însărcinate care au un statut socio-economic mai ridicat.
Cauzele care stau la baza apariției sarcinii în adolescență sunt următoarele:
lipsa imaginii de sine pozitivă;
concepția pesimistă asupra viitorului;
disfuncții familiale;
infleunța mass-mediei, a radioului, a televizorului;
multe adolescente cred că nu pot rămâne însărcinate, ci numai altor fete li se poate întâmpla acest lucru;
adolescenților li se pare un lucru normal să fie activi din punct de vedere sexual;
incapacitatea de a discuta cu partenerul despre controlul nașterilor;
părinții nu se simt confortabil să discute cu copiii lor despre viața sexuală;
adolescenții se tem că părinții vor afla despre metodele pe care le folosesc în prevenirea sarcinilor și vor lua măsuri împotriva lor;
incapacitatea tinerilor de a preveni anumite lucruri;
standarde diferite pentru unii bărbați tineri;
presiunea prietenilor;
metodele contraceptive nu sunt accesibile uneori;
lipsa de informații;
presiunea exercitată asupra adolescenților de a deveni cât mai repede adulți;
existența problemelor dintre adolescenți și părinți;
influența drogurilor și alcoolului;
depresia, disperarea, nefericirea;
dorința de a avea pe cineva care să le iubeasscă sau pe cineva în care să-și investească propria ființă;
lipsa recunoașterii responabilităților de revin unui viitor părinte.
2.3. Luarea deciziei și soluționarea situației în legătură cu sarcina la adolescente
În eventualitatea unei sarcini nedorite, o femeie are în esență trei opțiuni: să pună capăt sarcinii, să plaseze copilul spre adopție sau să fie părintele copilului. Factorii majoritari ce influențează deciziile de soluționare a sarcinii adolescentelor sunt: atitudinile persoanle și familiarizarea în legătură cu avortul, calitatea de părinte și adopția, influența sau presiunea unor persoane importante, ca de exemplu, părinți și parteneri, accesul și utilizarea consilierii în legătură cu sarcina, adopția, avortul și serviciile prenatale.
2.3.1. Decizia de a face avort sau de a naște
Avortul ar putea fi ales de unele adolescente deoarece doresc să păstreze secret faptul ca sunt active din punct de vedere sexual sau că sunt însărcinate. Adesea sunt menționate lipsa de resurse economice, dar și preocupările în legătură cu modul în care ar afecta sau ar interfera copiii cu planurile părinților în ceea ce privește munca, școala etc. Dificultățile relației sau instabilitatea ar putea constitui și ele motive de a face avort, iar multe adolescente se simt nepregătite să își asume responsabilitățile parentale în această etapă a vieții.
Relația dintre nivelul venitului și rata avorturilor este confirmată în mare măsură: dacă nivelul venitului crește, sporește și probabilitatea de a face avort.
Ortiz și Nuttal susțin că mamele au cea mai mare influență asupra tinerelor care s-au decis să-și ducă sarcina la tremen, în timp ce surorile le-au influențat pe cele care s-au decis să facă avort. Tații au cea mai mică infleunță, indiferent dacă fetele aleg să pună capăt sarcinii sau să nască.
Partenerul are și el o puternică influență cu privire la decizia ca partenera să facă avort.
2.3.2 Decizia de a fi părinte sau de a renunța la copil pentru a fi adoptat
Rasa, educația și nivelul venitului, aspirațiile legate de educație și viitoarea carieră, precum și influența semnificativă a celorlalți sunt asociate cu mamele necăsătorite care aleg adopția.
Miller a demonstrat că adolescentele care au o educație bună și obiective profesionale este mult mai probabil să amâne activitatea sexuală, să folosească măsuri contraceptive pentru prevenirea sarcinilor nedorite și să plaseze copiii spre adopție decât adolescentele care au obiective mai scăzute în ceea ce privește educația.
Tinerele care au experiențe cu adopția (de exemplu, cunosc pe cineva care a fost adoptat sau chiar ele au fost adoptate) și cele care trăiesc în centre pentru îngrijirea mamelor este mult mai probabil să aleagă adopția decât celelalte femei. Rolul avut de persoanele importante pentru adolescentă previzionează luarea deciziei în legătură cu adopția; tinerele ale căror mame și prieteni preferă mai degrabă adopția este mult mai posibil să renunțe la copii pentru adopție, în timp ce tinerele care aleg să fie mame este mult mai posibil să raporteze faptul că mamele și prietenii lor preferă rolul de părinte. Tinerele însărcinate cred că se vor realiza în viață dacă își plasează copiii spre adopție este mai posibil să îi plaseze, iar cele care cred că a fi mame le oferă oportunități mai bune probabil că vor alege să nască.
2.4. Consecințele nașterii copiilor în adolescență
2.4.1. Consecințele asupra mamei adolescente
Femeile care devin mame în adolescență rămân singure pe o perioadă mai mare în intervalul de vârstă 14-30 de ani decât cele care amână decizia de a face un copil după vârsta de 20 de ani.
Ca mame singure, adolescentele prezintă o probabilitate mai mare să abandoneze școala. Strâns legat de faptul că au un nivel de educație mai scăzut, mamele adolescente au și mai puține oportunități de angajare și un potențial mai scăzut de a obține venituri. Venitul anual al mamelor adolescente variază în funcție de contribuția sau lipsa acesteia venită din partea tatălui. În mod obișnuit salariul încasat de mame reprezintă o treime din venitul lor total. Restul veniturilor, de două treimi, rezultă de obicei din venitul partenerului sau alocația copilului sau din asistența oferită de instituțiile publice. Mamele adolescente primesc un ajutor semnificativ mai mare din partea instituțiilor publice și, până în jurul vârstei de 30 de ani, primesc de aproximativ patru ori mai multe beneficii decât cele primite de femeile care au decis să aibă un copil mai târziu.
De asemenea, consecințele asupra mamei adolescente sunt și de natură fizică cât și psihică.
2.4.2. Consecințe asupra copilului
Copiii care au mame adolescente se nasc frecvent prematuri și prezintă o probabilitatea de 1,5 ori mai mare să aibă o greutate mică la naștere (sub 2,5 kg.). Problemele medicale de la naștere provocate de greutatea redusă se reflectă în riscuri crescute moarte subită, orbire, surzenie, probleme respiratorii cronice, retard mintal, boli mentale și paralizie cerebrală. Pe măsură ce cresc, copiii care au avut o greutate mică la naștere sunt mai predispuși la boli precum dislexia și hiperactivitatea.
Nașterea în adolescență are efecte negative și asupra calitații îngrijirii și alimentației de care beneficiază copilul.
Copiii care au mame adolescente cresc, în general, în medii familiale în care primesc mai puțin suport emoțional și stimulare cognitivă. În medie, afecțiunea parentală, cărțile și jocurile educaționale sunt mai puține, mai ales în familiile în care mama lucrează un număr mai mare de ore sau tatăl este absent. Acești copii obțin scoruri mai mici la testele cognitive de matematică, de citire și înțelegere a ceea ce s-a citit decât copiii născuți din părinți mai vârstici.
În paralel cu întârzierea înregistrată în ceea ce privește performanțele școlare, probabil din cauza nivelelor scăzute de stimulare cognitivă la vârste mici și a aportului nutrițional și emoțional scăzut, copiii care au mame adolescente prezintă un risc mai mare de abandon școlar decât cei născuți din femei mai mature.
Pe măsură ce înaintează în vârstă, acești copii prezintă un risc crescut de a fugi de acasă, iar băieții sunt de 2,7 ori mai predispuși la a-și petrece o parte din viață în închisoare.
2.5. Riscurile maternității adolescentine
Adolescența este considerată ca fiind o perioadă de schimbări substanțiale în sfera cognitivă, biologică, emoțională și socială.
Mamele adolescente continuă să fie un fenomen controversat, problematic în cele mai multe culturi, care ridică numeroase întrebări, atât pentru profesioniștii care activează în domeniul social și medical, cât și pentru membrii societății în ansamblu.
Sarcina la adolescente este asociată cu un risc crescut de complicații materne pe toată durata sarcinii și în timpul nașterii și cu un risc crescut pentru făt și nou-născut. Complicațiile asociate sarcinii la adolescente include nașterea prematură, greutate mică la naștere a fătului și mortalitate infantilă. Totuși, factorii biologici legați de vârstă nu sunt asociați cu o creștere a riscului de deces fetal. Un nou-născut cu greutate mică la naștere din mamă adolescentă este prezent când se asociază factori comportamentali și psihosociali. De aceea, atenția controlului medical trebuie concentrată pe factorii psihosociali de risc.
Un factor de risc la sarcina unei adolescente este existența unui istoric matern de experiențe adverse în copilărie emoționale, fizice sau abuz sexual; violența partenerului, locuirea cu o persoană care abuza de substanțe interzise sau o persoană bolnavă psihic sau care este implicată în activități ilegale; părinți divortați sau separați. Aceste experiențe sunt asociate cu activități de risc sexual, fumat, consum de alcool și probleme de sănătate mental, precum depresia.
Raportul Organizației Salvați Copiii- State of the Worls’s Mothers din anul 2004 prezintă consecințele apariției unui copil la vârsta adolescenței. Aici se arată că de multe ori nașterea la vârsta adolescenței impune o mulțime de riscuri atat din timpul sarcinii, cât și perintal, raportat la alte categorii de vârstă. Copiii sub un an născuți de mame adolescente prezintă un risc de mortalitate de 50 de ori mai mare decât copiii născuți de mame cu vârste de peste 20 de ani. La nivel mondial peste un milion de adolescente și copiii lor nu supraviețuiesc sarcinii, respectiv nașterii. Dacă supraviețuiesc, copiii sunt expuși unor riscuri extreme. Astfel, acești copii sunt predispuși să se nască prematur și să aibă o greutate mică la naștere. Un alt efect al apariției unui copil la vârsta adolescenței este nivelul educațional scăzut al mamei, care favorizează ca adolescentele să devină sărace și să recurgă mai puțin la contracepție. Relația maternitate-sărăcie la vârsta adolescenței este una complexă; femeile sărace sunt predispuse să devină mame în adolescență, iar copiii lor sunt predispuși să rămână săraci. Pentru copii, consecințele sărăciei în termeni de nutriție, sănătate și oportunități de educație sunt profunde. Totodată, aceste adolescente sunt predispuse abuzurilor, 1 din 5 adolescente însărcinate este supusă relelor tratamente.
Capitolul 3 Prevenirea sarcinii la adolescente
3.1. Contracepția
Contracepția este un termen ce provine din două cuvinte latine „contra” care înseamnă opus, contrar și „conceptio” care înseamnă concepere, semnifică orice acțiune, care este fie în programarea actului conjugal, fie în săvârșirea lui, fie în dezvoltarea consecințelor sale naturale, își propune ca scop sau ca mijloc, să facă imposibilă procrearea.
În abordarea contracepției la adolescente trebuie ținut cont de câteva constatări generale:
fertilitatea este mai mare la vârste sub 20 de ani;
prezența deselor instabilități ale ciclului menstrual, proprii definitivării reglării endocrine;
existența unor dificultăți de abordare a problemelor de sexologie și contracepție, datorită timidității și pudorii proprii vârstei;
caracterul sporadic, neregulat, al vieții sexuale la această vârstă, impune o contracepție adaptată acestei realități;
lipsa de informație în domeniul sexologiei și contracepției.
Informațiile deținute sunt adesea incomplete, obținute uneori din surse nemedicale, fapt care face ca această categorie să beneficieze cel mai puțin de o autoprotecție.
Fetele tinere au o viață sexuală din ce în ce mai precoce. De exemplu, în Franța vârsta medie a primului raport sexual se situează în jurul vârstei de 17 ani. După realizarea unor sondaje, în România vârsta primului raport sexual a scăzut mult. Carențele educaționale, lipsa de informare și de experiență cresc pericolul de sarcină la această vârstă.
Prescrierea unei metode contraceptive la adolescente va fi însoțită de măsuri educative. Acestora li se vor da detalii despre toate mijloacele contraceptive, despre sexualitate, despre bolile transmise pe cale sexuală, despre pericolele pentru viitoarea sa fertilitate.
În România, aceasta prezintă o istorie recentă, primul centru de planning familial a fost înființat în 1990. Îngrijorător este faptul că țara noastră ocupă locul 3 în Europa la numărul de întreruperi de sarcină și înregistrează un număr din ce în ce mai mare de apariție a sarcinii la adolescente.
Majoritatea tinerelor adolescente au contacte sexuale ocazionale, parteneri multipli și de cele mai multe ori se feresc de părinți. Astfel, responsabilizarea lor și mai ales obținerea unei complinanțe bune în momentul recomandării unui contraceptiv reprezintă un impediment pentru medic.
Factori ce explică debutul precoce al activității sexuale: consumul de alcool, proveniența din familii dezorganizate, influențele anturajului. Prevenirea apariției sarcinilor nedorite la adolescente reprezintă un factor-cheie în scăderea morbidității și mortalității matreno-fetale.
Datele referitoare la modul în care tinerii utilizează contracepția în România sunt îngrijorătoare, mai mult de 60% dintre tinerele cu vârsta între 15 și 18 ani nu au folosit niciodată o metodă contraceptivă.
3.2. Educația pentru abstinență
Abstinența este calea de a îți proteja trupul, mintea și inima de consecințele variate ale activității sexuale premaritale. Aceasta este stilul de viață cel mai sănătos și sigur și una dintre cele mai bune căi de a te pregăti pentru o căsnicie sănătoasă în viitor.
Cercetările sugerează că abstinența înainte de căsătorie poate consolida viața de familie în Statele Unite.
Rata nașterilor în rândul adolescenților cu vârste între 15 și 19 ani, din SUA a crescut cu 3 procente în 2006. În ultimii 40 de ani, tot mai mulți copii au fost născuți și crescuți în afara căsătoriei datorită faptului că revoluția sexuală a subminat tiparul abstinenței sexuale înainte de căsătorie.
Conform unui număr mare de cercetări, abstinența înainte de căsătorie este legată de dezvoltarea unor familii mai puternice și mai satisfăcute.
Copiii născuți de mame necăsătorite au mai multe șanse decât cei născuți de mame căsătorite, să sufere de sărărcie, abuz fizic și sexual, neglijare, probleme emoționale, precum depresia, delincvență și activitate criminală, precum și abandon școlar.
Educația pentru abstinență este singura modalitate de a reduce apariția sarcinilor la adolscente și infectarea cu boli cu transmitere sexuală. Acest program este responsabil pentru scăderea dramatică a sarcinilor în rândul adolescentelor.
Un nou studiu a arătat că utilizarea contraceptivelor este responsabilă în procent de 86% din scăderea sarcinilor adolescentine în SUA între 1995 și 2002. Aceste programe reflectă valorile americane.
Majoritatea părinților vor ca programele de educație pentru abstinență sa fie introduse în școli.
Măsurile concrete pentru promovarea abstineneței la adolescenți sunt recomandate de McIlhaney si McKissic ca fiind implicarea părinților. Autorii susțin că fiecare părinte trebuie să fie un model de abstinență pentru copilul său. Conform sondajelor de opinie din SUA, adolescenții au mai multă încredere în părinții lor privind normele vietii intime în comparație cu prietenii.
Părinții trebuie să aibă un dialog permanent cu adolescenții privind viața intimă, susțin McIlhaney si McKissic. Explicațiile acordate tinerilor trebuie să fie clare și ferme.
Adolescentii ai căror parinți exprimă dezaprobare față de viața sexuală înainte de căsătorie sunt și ei mai puțin tentați să-și înceapă viața sexuală înainte de căsătorie.
McIlhaney si McKissic consideră că abstinența se poate promova prin „renașterea spirituală” a tinerilor. Asta implică motivarea tinerilor să afirme că ramân puri pâna la căsătorie iar dupa aceea să ducă o viață de fidelitate conjugală. In plus, cere și implicarea intregii comunități pentru reducerea activității sexuale ale adolescenților.
Alte modalități includ:
1) formarea de relații de prietenie între tinerii care practică și afirmă abstinența;
2) practicarea abstinenței sexuale simultan cu practicarea abstinenței față de alți factori nocivi, cum ar fi tutunul, alcoolul, drogurile, pornografia;
3) asertivizarea virtuților abstinenței în relația cu adolescenții terți care cu toate că nu sunt copiii nostri totuși ne intră în casă;
4) limitarea contactului fizic între adolescenți înainte de căsătorie;
5) implicarea adolescenților în activități care declanșează emiterea de dopamină în creierul uman, precum îndeletniciri academice, artă, muzică, activități atletice, muncă voluntaraă sau filantropică, dezvoltare spirituală, sau implicarea în viața de biserică și civică.
Capitolul 4. Studiu privind mamele adolescente
4.1. Metodologia cercetării
Cercetarea de tip calitativ a urmărit identificarea riscurilor la care este supus un copil născut de o mamă adolescentă și identificarea măsurilor stabilite când un copil este părăsit în spital.
Obiectivele cercetării au fost următoarele:
urmărirea influenței pe care o are situația economică în viața mamei singure;
identificarea factorilor care au influențat apariția sarcinii;
identificarea modului în care mama relaționează cu copilul;
identificarea planurilor de viitor pe care mama le are pentru ea și pentru copil.
Ipotezele pe care le-am propus spre testare au fost:
Dezorganizarea familiei de origine crește riscul adolescentelor de a deveni mame singure;
Situația economică precară a familiei de origine crește riscul adolescentelor de a deveni mame singure.
Definirea variabilelor:
Dezorganizarea familială este familia care și-a pierdut integritatea prin separarea părinților prin divorț, decesul unuia dintre părinți, părinți plecați în străinătate, părăsirea familiei, părinți necăsătoriți legal etc. sau care nu a fost completă de la început, respectiv mame singure.
Metodele de cercetare folosite în realizarea acestei cercetări au fost interviul și studiul de caz.
Lotul este reprezentat de adolescentele-mame din Centrul Maternal „ Adeliana” din Slatina și Centrul Maternal „Sfânta Elena” din Corabia, care au beneficiat de serviciile centrului maternal. Structura lotului reflectă faptul că așa cum arata statisticile, numarul fetelor care rămân însărcinate la o vârstă așa de fragedă este mai mare în mediul rural decat în mediul urban.
4.2. Date statistice
Conform datelor statistice furnizate de Direcția de Sănătate Publică Olt, în perioada 2010-2015 s-a înregistrat un număr de 1369 de nașteri din mame cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani.
Tabelul nr. 4.1. Distribuția mamelor adolescente după vârstă în perioada 2010-2015 în Județul Olt
Figura nr. 4.1 Distribuția mamelor adolescente pe ani și pe vârste în perioada 2010-2015 în jud. Olt
Sursa: Direcția Județeană de Sănătate Olt
Din totalul de 1369 de nașteri din mame cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani în intervalul 2010-2015, 17 dintre acestea aveau vârsta de 14 ani, 70 de mame aveau vârsta de 15 ani, 251 de fete cu vârsta de 16 ani au născut, 430 aveau vârsta de 17 ani, iar la vârsta de 18 ani ai mamelor s-a înregistrat un număr de 601 nașteri.
În concluzie, numărul mamelor care au născut la vârsta de 15 ani a rămas relativ constant de la un an la altul. O dată cu debutul studiilor liceale, cu plecarea de acasă, crește numărul nașterilor. Cele mai multe nașteri au fost înregistrat în intervalul de vârstă 16-18 ani.
Tabelul nr 4.2 Nașteri din mame cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani în perioada 2010-2015
Figura nr. 4.2 Numărul total al nașterilor în intervalul 2010-2015
În anul 2010 s-au înregistrat cele mai multe nașteri din mame adolescente cu vârste între 14 și 18 ani, în perioada 2012-2015 numărul nașterilor este relativ constant.
Tabelul nr. 4.3 Distribuția pe ani și vârste a mamelor adolescente care au solicitat măsură de protecție în perioada 2010-2015
Figura nr. 4.3 Distribuția pe ani și vârste a mamelor adolescente care au solicitat măsură de protecție în perioada 2010-2015
Sursa: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt
Conform datelor statistice de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Olt în perioada 2010-2015 s-a înregistrat un număr de 104 cereri de măsuri de protecție de mame cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani.
În anul 2010 a fost primită o singură solicitare de protecție specială de către o mamă de 14 ani, în următorii doi ani nu a fost solicitată nici o măsură, din 2013 până în 2015 s-a înregistrat o scădere a solicitărilor de măsuri speciale de la 43% ajungând la 14%.
Din totalul de 16 mame cu vârsta de 15 ani, în anul 2010 au solicitat 3 fete măsuri de protecție iar din 2012 a avut loc o creștere a solicitărilor cu 6% ajungând la 6% în 2014 și 19% în 2015.
În anul 2010 s-au înregistrat 5 solicitări a mamelor cu vârsta de 16 ani, până în 2011 a avut loc o creștere a solicitărilor de măsuri de protecție ajungând la 28% iar după această perioadă în următorii ani s-a întregistrat o scădere de la 24% ajungând la 4% în 2015.
Dintre solicitările primite de la mame cu vârsta de 17 ani s-au înregistrat 4 în anul 2010, în următorii ani având o creștere de la 23% și ajungând la 27%. În anii 2014 și 2015 numărul acestora s-a oprit la o singură solicitare, respectiv 4%.
În anii 2010 și 2011 s-au înregistrat doar două solicitări de măsură de protecție de mame cu vârsta de 18 ani, în anul 2012 numărul acestora a crescut la 5, în 2013 4 mame adolescente au solicitat măsură de protecție, în anul 2014 s-au înregistrat 5 solicitări iar în anul 2015 numărul solicitărilor a ajuns la 7.
Tabelul nr 4.4. Copii cu mame adolescente abandonați în spital în perioada 2010-2015
Figura 4.4 Copii cu mame adolescente abandonați în spital în perioada 2010-2015
Sursa: Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt
Din anul 2010 până în anul 2012 numărul copiilor care au fost abandonați în spital este constant, respectiv 1 copil abandonat, în anul 2013 nu s-a înregistrat nici un abandon, în anul 2014 numărul copiilor abandonați a crescut la 6, iar în 2015 doar un copil a fost abandonat.
Tabelul nr. 4.5 Distribuția nașterilor, solicitărilor pentru măsura de protecție și copiii abandonați în perioada 2010-2015
Figura 4.5 Distribuția nașterilor, solicitărilor pentru măsura de protecție și copiii abandonați în perioada 2010-2015 în județul Olt
În anul 2010 din totalul de 260 de nașteri din mame minore, 11 dintre acestea au solicitat măsură de protecție și un singur copil a fost abandonat în spital. În anul 2011 din 212 nașteri, 8 mame au solicitat măsură de protecție și un singur copil a fost abandonat.
În anul 2012 s-au înregistrat 228 de nașteri dintre care 19 mame au solicitat măsură de protecție și un copil a fost abandonat.
În anul 2013 s-au înregistrat 221 de nașteri, 23 de mame au solicitat măsură de protecție și nu s-a înregistrat nici un abandon.
În anul 2014 din totalul de 229 de nașteri, 19 mame au solicitat măsură de protecție și s-a înregistrat un număr de 6 copii abandonați.
În anul 2015 din totalul de 219 de nașteri din mame adolescente, 24 dintre acestea au solicitat măsură de protecție și s-a înregistrat un singur abandon.
4.3. Rezultate obținute în urma intervievării profesioniștilor
În urma realizării interviului cu asistentul social de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului s-au constatat următoarele: riscurile de sănătate la care este expusă o adolescentă sunt de natură fizică, respectiv hemoragii, infecții, cât și de natură psihică, precum depresia.
Riscurile de sănătate ale copilul născut de o adolescentă sunt în primul rând o naștere prematură, greutate mică a fătului la naștere și în al doilea rând acesta nu poate fi acceptat de familia mamei și să fie abandonat în maternitate.
Măsurile când un copil este părăsit în maternitate prevăd sesizarea de către unitatea medicală a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și organele de poliție, telefonic și în scris, în termen de 24 de ore de la constatarea dispariției mamei. În termen de 5 zile de la sesizare se întocmește un proces-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, reprezentantul poliției și al maternității.
În baza procesului-verbal, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului va stabili măsura plasamentului în regim de urgență atunci când starea de sănătate de copilului permite externarea
În cazul în care mama este identificată, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului va asigura consilierea și sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naștere.
În situația în care, în urma verificărilor efectuate de poliție, nu este posibilă identificarea mamei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului transmite Serviciului Public de Asistență Socială în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs nașterea, dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al nașterii, procesul-verbal, dispoziția de plasament în regim de urgență și răspunsul poliției cu rezultatul verificărilor.
Măsura de protecție oferită mamelor adolescente este internarea într-un Centru Maternal. Beneficiari sunt cuplurile mamă-copil, inclusiv gravida în ultimul trimestru de sarcină, aflate în situații de risc, precum risc de abandon ( în general mame singure, mame minore, mame provenind din familii marginalizate, sărace) și mame cu copii care temporar nu au locuință și care se confruntă cu probleme financiare.
4.4. Studii de caz
Studiul de caz nr. 1
Nume prenume: A.D
Vârsata: 15 ani
Mediul: rural
Situația familială: A.D provine dintr-o familie dezorganizată, cu părinți necăsătoriți legal, tatăl este dependent de alcool iar mama este singura care lucrează. Locuiesc într-o casă cu o singură cameră, fără condiții normale de locuit, iar acest lucru denotă faptul că situația economică este precară. Relația de comunicare cu părinții nu este una foarte bună.
Din cauza alcoolului și lipsei banilor, în familie au loc certuri frecvente.
A.D mai are o soră mai mică care este elevă în clasa a V-a. Părinții nu se implică în educarea copiilor.
Situația actuală: A.D a rămas însărcinată în urma unei relații de durată cu un băiat de 18 ani. Acesta, la aflarea veștii că A.D este însărcinată a părăsit-o și nu recunoaște copilul pe care îl are cu aceasta.
Mama A.D a întrerupt studiile pentru a-și putea crește copilul. Locuiește la Centru Maternal de 5 luni deoarece tatăl său nu o primește acasă cu copilul. Nu păstrează legătura cu familia sau cu tatăl copilului.
Are un venit de 200 de lei/lună și îî economisește pentru atunci când nu va mai locui la Centrul Maternal. Dorește să-și îmbunătățească relația cu familia și să meargă acasă pentru a-și crește copilul și să-și continue studiile.
Studiul de caz nr.2
Nume și prenume: F. L
Vârsta: 16 ani
Mediul: rural
Situația familială: F.L provine dintr-o familie cu 4 frați. Mama i-a părăsit când ea avea 7 ani și sunt crescuți doar de tată. Acesta nu are un serviciu stabil, ci lucrează cu ziua pe la vecini pentru a le procura hrana celor cinci copii.
Situația actuală: F. L a rămas însărcinată în urma unei relații de scurtă durată cu un băiat de 22 ani. La aflarea veștii că F. L este însărcinată, acesta a părăsit-o spunându-i că nu este copilul lui, de unde reiese că nu păstrează legătura cu el.
Mama F. L a întrerupt studiile pentru a-și crește copilul. Locuiește la Centrul Maternal de 2 luni datorită faptului că tatăl său nu o primește acasă, motivându-i că nu are posibilitatea de a crește încă un copil.
Acesta are un venit de 200 de lei pe luna, acesta reprezentând alocația copilului.
Își dorește ca pe viitor să-și poată continua studiile și să se întoarcă acasă alături de tatăl și de frații săi.
Studiul de caz nr. 3
Nume și prenume: N. C
Vârsta: 18 ani
Mediul: urban
Situația familială: N. C provine dintr-o famile cu părinți divorțați. Acesta a locuit cu mama ei care s-a recăsătorit, preocupându-se doar fetița pe care o are cu actualul soț. N. C fusese abuzată fizic de tatăl vitreg.
La vârsta de 14 ani și-a început viața sexuală, rezultând cu foarte multe probleme: a fost drogată de mai multe ori fără să știe, a fost violată într-o seară la discotecă.
Situația actuală: N. C nu a avut o relație permanentă, având mai mulți parteneri în cursul unui an. Nu știe cu exactitate cine este tatăl copilului.
Locuiește la Centrul Maternal de 3 luni deoarece mama sa nu are o locuință iar tatăl vitreg nu o primește acasă deoarece se gandește ca o să aibă o infleunță negativă asupra copilului său. Nu păstrează legătura cu familia sau cu tatăl copilului.
Are un venit lunar de 200 de lei și își continuă studiile.
Își dorește ca după ce copilul împlinește vârsta de un an să se angajeze.
Studiul de caz nr. 4
Nume și prenume: G.A
Vârsta: 15 ani
Mediul: rural
Situația familială: G.A provine dintr-o familie cu 6 copii, ea fiind cel de-al treilea copil. Mama este singura care întreține familia cu un venit de 400 de lei, reprezentând pensia pe caz de boală. Tatăl a decedat în urmă cu doi ani. Nu au casă, domiciliind într-o locuință socială
Situația actuală: G.A locuiește la Centru Maternal de 7 luni împreună cu băiețelul său. A rămas însărcinată în urma unei relații de durată, având planuri de căsătorie cu tatăl copilului. Acesta la aflarea veștii că G.A rămăsese însărcinată a negat totul, părăsind-o în cele din urmă, provenind și el dintr-o famile săracă și dezorganizată, de unde reiese faptul că aceasta nu păstrează legătura cu tatăl copilului, însă are o relație mai bună cu familia deși îi sugeraseră să facă avort.
Continuă studille la fără frecvență pentru a putea să își crească copilul.
Își dorește ca după plecarea din centru maternal sa-și caute o casă în care să locuiască împreună cu copilul și să se angajeze pentru a se putea întreține.
Studiul de caz nr. 5
Nume și prenume: B.L
Vârsta: 18 ani
Mediul: rural
Situația familială: B.L provine dintr-o famile cu situație financiară bună. Tatăl este plecat la muncă în stăinătate iar mama a rămas acasă având grijă de ea și de fratele ei mai mic.
Situația actuală: B.L a rămas însărcinată în urma unei relații de un an pe care a avut-o cu un băiat mult mai mare ca ea. Acesta nu are posibilitatea de a o ajuta în creștere copilului, fiindu-i și lui greu să se întrețină și i-a sugerat să facă avort.
Familia când a aflat de sarcină i-a sugerat să facă avort sau în caz contrar să-și caute o locuință.
Locuiește la Centrul Maternal de 5 luni iar singurul venit este alocația copilului de 200 de lei pe lună. Este în clasa a XII-a la fără frecvență pentru a putea sa își crească copilul.
În tot acest timp a păstrat legătura cu tatăl copilului iar părinții au început să accepte ideea că sunt bunici. Aceștia o așteaptă acasă împreună cu copilul dar numai după ce îi termină o cameră de amenjat.
Studiul de caz nr. 6
Nume și prenume: E.E
Vârsta: 18 ani
Mediul: urban
Situația familială: E.E provine dintr-o familie dezorganizată, fiind dată în plasament la vârsta de 2 ani. După plecarea din plasament și-a căutat familia. Mama se recăsătorise și mai avea încă un copil cu actualul soț, iar despre tatăl său nu a aflat nimic.
Situația actuală: E.E l-a cunoscut pe tatăl copilului în centrul de plasament avand cu el o relație de scurtă durată deoarece acesta căuta doar ceva pasager. La aflarea veștii, mama îi spune să facă avort.
Nu păstrează legătura cu familia sau cu tatăl copilului.
Locuiește la Centrul Maternal de 3 luni și economisește alocația copilului pentru a se putea descurca atunci când va părăsi centrul.
Își dorește ca pe viitor să-și găsească un serviciu pentru a-și crește copilul și o locuință.
Studiul de caz nr. 7
Nume și prenume: P.D
Vârsta:17 ani
Mediul: rural
Situația familială: P.D provine dintr-o familie dezorganizată, mama plecând de acasă ori de câte ori nu-i place ceva, iar tatăl lucrează pentru a o putea întreține și să-și continue studiile. Aceasta mai are două surori mai mici. Relația cu mama nu este una foarte bună.
Locuiește într-o casă cu o singură cameră care le servește și ca dormitor și bucătărie.
Situația actuală: P.D a rămas însărcinată în urma unei relații de scurtă durată cu un băiat care îi promisese că o ia de soție. Acesta când a aflat de sarcină a părăsit-o spunându-i cu nu este copilul lui.
Acum locuiește în Centrul Maternal, de aproximativ 8 luni deoarece acasă nu are posibilitatea și condițiile necesare creșterii unui copil.
P.D păstrează legătura cu familia sa, tatăl și surorile o vizitează regulat.
Pe viitor își dorește ca să se poată angaja pentru a-și putea crește copilul în continuare, să aibă casa ei în care să trăiască cu surorile și tatăl său. Pe plan profesional își dorește să își continue studiile. După promovarea bacalaureatului vrea să se înscrie la postliceală.
Studiul de caz nr. 8
Nume și prenume: B. D
Vârsta: 16 ani
Mediul: urban
Situația familială: B.D provine dintr-o familie cu situație financiară bună. Mama a decedat în urmă cu 10 ani, tatăl lucrează la o firmă iar fratele mai mare lucrează în poliție. Relația cu familia nu este una strânsă, ea având libertatea de a face ce își dorea.
Mai are un copil pe care l-a dat spre plasament deoarece tatăl și fratele nu acceptau copilul.
Situația actuală: B.D a rămas însărcinată în urma unei relații de scurtă durată cu un băiat de etnie rromă pe care familia nu îl accepta spunându-i că ea trebuie să-și continue studiile și după aceea o să aibă timp și de relații.
La aflarea veștii că B.D este însărcinată, atât familia cât și tatăl copilului au sfătuit-o să facă avort. Aceasta a refuzat să facă avort și în consecință a plecat de acasă.
Timp de 6 luni familia și tatăl copilului au refuzat să păstreze legătura cu ea pe motiv că nu merită să fie iertată pentru ce a făcut.
În prezent locuiește la Centrul Maternal, de 8 luni, își continuă studiile și a reluat legătura cu familia și tatăl copilului.
B.D a refuzat să se căsătorească cu tatăl copilului motivându-i că atunci când a avut nevoie de el acesta a refuzat să își asume responsabilitatea pentru copil.
Studiul de caz nr. 9
Nume și prenume: A.A
Vârsta: 17 ani
Mediul: urban
Situația familială: A.A provine dintr-o familie dezorganizată, cu 6 copii și singurul venite este alocația lor. Părinții sunt alcoolici și cheltuie banii copiilor pe băutură fără să se intereseze de situația copiilor și dacă au ce mânca.
Situația actuală: A.A petrecea foarte mult timp cu grupul de prieteni. Aceștia ajungeau să organizeze întâlniri de cuplu la unii dintre ei acasă, astfel ajungând să îl cunoscă pe F. N.
F.N este în vârstă de 28 de ani. Ea a întreținut relații intime cu acesta sub influența alcoolului, fiind prima relație. În urma relației aceasta a rămas însărcinată. Îl anunță și pe F.N si acesta în loc să se bucure se veste, îi dă bani să facă avort spunându-i că nu a fost o relație serioasă și că nu vrea să își asume responsabilitatea pentru copil. Nu păstrează legătura cu familia sau cu tatăl copilului.
Locuiește la Centru Maternal de 3 luni, are un venit de 200 de lei pe lună din alocația copilului deoarece părinții nu o primesc acasă cu copilul.
Pe viitor vrea să își continue studiile și să se angajeze pentru a se putea întreține pe ea și pe copil.
Studiul de caz nr. 10
Nume și prenume: V.A
Vârsta: 18 ani
Mediul: rural
Situația familială: V.A provine dintr-o familie cu 8 copii. Părinții muncesc în agricultură pentru a-și putea întreține copiii. Trăiesc într-o casă cu două camere.
Situația actuală: V.A a rămas însărcinată în urma unei relații pe care a avut-o cu G.G, de etnie rromă timp de doi ani. După acești doi ani insistențele acestuia erau din ce în ce mai frecvente pentru a întreține relații intime. G.G i-a promis că o ia de soție, făcând chiar și pregătirile de nuntă.
Aceasta când a descoperit că este însărcinată și-a anunțat noua familie. În urma discuției pe care au avut-o, părinții băiatului au hotărât să nu mai facă nunta pe baza motivului că fiul lor nu ar fi tatăl copilului. La aflarea veștii familia îi sugerează să facă avort.
G.G refuză orice legătură cu copilul, căsătorindu-se cu o fată de aceași etnie și nici cu părinții nu păstrează legătura.
În urma acestei situații V.A a căzut în depresie.
În prezent locuiește la Centru Maternal, de 4 luni, împreună cu copilul, participă la cursurile de consiliere și își continuă studiile.
Pe viitor V.A își dorește să se angajeze și să își caute o casă în care să locuiască împreună cu copilul.
4.5. Concluziile cercetării
În cadrul cercetării au fost realizate 10 studii de caz, subiecții fiind mame adolescente beneficiare ale Centrului Maternal „ Adeliana” din Slatina și Centrului Maternal „Sfânta Elena” din Corabia.
Criteriul de selecție al lotului reprezentat de 10 mame adolescente a fost consimțământul acestora de a participa la cercetare.
Obiectivele propuse au urmărit dacă situația materială mai precară a fost un factor de influență în devenirea ei ca mamă la o vârstă atât de fragedă., factorii care au influențat apariția sarcinii, relația cu familia de origine si cu tatăl copilului, modul în care mama relaționează cu copilul și planurile de viitor pe care le are pentru ea și pentru copil.
Din totalul de 10 studii de caz, 2 mame adolescente au vârsta de 15 ani, 2 au vârsta de 16 ani, 2 de 17 ani, iar 4 dintre acestea au vârsta de 18 ani.
Din cele 10 studii de caz, în 8 dintre acestea mamele adolescente provin din familii cu situație materială precară, două provin din familii cu situație financiară bună. În cele 10 studii de caz, dezorganizarea este evidențiată de faptul că în 3 cazuri părinții nu sunt căsătoriți legal, în 2 cazuri unul din părinți a decedat, 2 cazuri când unul dintre părinți a părăsit căminul, 1 caz de divorț, 1 caz în care unul dintre părinți este plecat în străinătate iar în ultimul rând mama adolescent fusesă dată în plasament.
Fetele care rămân însărcinate la vârsta adolescenței provin din familii dezorganizate din mediul rural unde informația este mai puțină și nivelul cultural este altul, de aceea sunt mai multe cazuri când un copil dă naștere unui alt copil, familii în care relația de comunicare între părinte-copil nu există. Acest lucru duce spre validarea ipotezei că dezorganizarea familială este un factor important în dezvoltarea fenomenului de mamă adolescentă.
În nici unul dintre cele 10 cazuri relația cu familia de origine nu este bună, fetele necomunicând cu părinții lor.
Din cele 10 mame adolescente doar una dintre ele mai are un copil pe care l-a dat în plasament.
În 5 dintre cazuri, reacția familiei la aflarea veștii a fost să o sfătuiască să facă avort, iar în celelalte 5 părinții nu le-au mai primit acasă.
În 6 situații din cele 10, la aflarea veștii, tatăl copilului a preferat să o părăsească și să nu recunoască copilul, 3 dintre aceștia au sugerat să facă avort, iar într-un caz mama adolescentă nu știe cu exactitate cine este tatăl copilului.
În 5 din 10 cazuri tinerele mame nu păstrează legătura cu familia sau cu tatăl copilului, 2 dintre acestea păstrează legătura cu familia și tatăl copilului, iar 3 dintre acestea păstrează legătura cu familia, dar nu păstrează legătura cu tatăl copilului.
Din cele 10 cazuri, 5 mame adolescente își continuă studiile la fără frecvență pentru a-și putea crește copilul, iar celelalte 5 nu își continuă studiile.
Din cele 10 studii de caz, 2 din ele beneficiază de măsura de protecție de 5 luni, una de 2 luni, 3 dintre acestea beneficiază de protecție de 3 luni, una de 7 luni, 2 de 8 luni, iar una de 4 luni.
Toate mamele adolescente care beneficiază de măsură de protecție în Centrul Maternal „ Adeliana” din Slatina și Centrul Maternal „Sfânta Elena” din Corabia, au ales să își crească copii indiferent de consecințe.
Concluzii
O consecință a relațiilor sexuale timpurii, la întâmplare și fără discernământ prezintă riscul, pe lângă pericolul contactării unor boli cu transmitere sexuală, de apariție a sarcinilor neprevăzute și de cele mai multe ori nedorite.
Mamele adolescente continuă să fie un fenomen controversat, problematic în cele mai multe culturi, care ridică numeroase întrebări, atât pentru profesioniștii care activează în domeniul social și medical, cât și pentru membrii societății în ansamblu.
Atitudinea unei femei față de sarcină depinde în mare parte de mediul în care a crescut, de cultura și societatea în care trăiește precum și de percepțiile sociale pe care le are femeia despre sarcină.
Pentru ca adolescentul să aibă un comportament și o conduită sănătoasă în cadrul unei societăți, este necesar ca acesta să fie supravegheat încă din copilărie. Este interesant modul în care evoluează un copil spre adolescență. Este importantă observarea modificărilor care duc la devenirea lui ca adolescent, deoarece de acolo începe totul. Momentul in care incepe să simtă atracția pentru sexul opus, este un moment crucial pentru că deja pot sa aibă relatii sexuale, pe care sigur în imaturitatea lor nu vor ști cum să facă față urmărilor care pot să apară. În principal se face referire la faptul că nu sunt pregătiți pentru a deveni parinti.
Majoritatea celor care aveau să devină tați fugeau de responsabilitatea care le revenea din diverse motive, precum că nu sunt pregătiți să-și asume acest rol sau că nu sunt ei parintii copilului.
Ratele ridicate ale sarcinii la vârsta adolescenței sunt determinate de gradul scăzut de informare a adolescentelor cu privire la sexualitate și planificarea familială, insuficiența programelor de educație sexuală și calitatea slabă a programelor, gradul scăzut de informare a adolescentelor cu privire la serviciile de sănătate adresate tinerilor, reticența față de acestea din cauza confidențialității reduse.
Analiza datelor statistice a arătat însă și un aspect pozitiv, acela că un număr foarte mic de mame adolescente își abandonează copiii (între 0și 6 pe an, în medie pe cei cinci ani ??) și mai puțin de 20 % dintre acestea beneficiază de măsuri de protecție. O cercetare ulterioară ar putea explica dacă acest lucru se datorează faptului că nu solicită ajutor sau faptului că familia oferă sprijinul necesar.
În prezent se observă o toleranță socială crescută față de fenomenul în cauză, adolescentele minore deseori se confruntă cu problema izolării sociale, fiind stigmatizate și blamate de comunitate, având posibilități reduse pentru continuarea studiilor și obținerea unei profesii, obținerea independenței materiale. În majoritatea cazurilor, nașterea copilului la vârsta adolescenței sporește riscul sărăciei și vulnerabilității sociale pentru mamă și copilul ei.
Stigmatul social de a fi părinte tânăr este mai puțin comun astăzi decât în trecut. Cu toate că multe femei tinere găsesc creșterea unui copil ca fiind o experiență pozitivă și plină de satisfacții, probleme sociale care pot fi legate de sarcina adolescentină include tânăra mamă să nu își termine studiile, ceea ce poate duce la șomaj, lipsă de acceptare, sprijin și înțelegere din partea familiei.
Anexa nr. 1. Ghidul interviului aplicat profesioniștilor
Ghid de interviu
Întrebări destinate asistenților sociali
Care considerați că sunt riscurile de sănătate la care sunt expuse mamele adolescente?
Dar ale unui copil născut de o adolescentă?
Ce măsuri sunt utilizate atunci când un copil este abandonat în spital?
În cazul în care mama nu este identificată ce se întâmplă cu copilul abandonat? Dar în cazul în care este identificată?
Care este măsura de protecție acordată mamelor adolescente în situația în care familia nu o primește acasă cu copilul?
Anexa nr. 2. Ghidul interviului aplicat mamelor
Ghid de interviu
Întrebări destinate mamelor adolescente din Centrul Maternal
Nume și prenume.
Vârsta.
Mediul.
Ai întreținut relații intime cu diveși parteneri sau ai avut un partener stabil?
Care este relația ta cu părinții?
Discuți cu ei despre problemele pe care le ai?
Îmi poți spune câteva cuvinte despre locuința ta?
Care a fost reacția părinților când au aflat de sarcină? Dar a tatălui copilului?
Păstrezi legăra cu familia sau cu tatăl copilului?
De cât timp locuiești la Centru Maternal?
Care sunt planurile de viitor pe care le ai?
Bibliografie
Banciu, Dan, Adolescenții și familia, București, Editura Știintifică și Enciclopedică, 1987.
Bonchiș, Elena, Monica Secui, Psihologia vârstelor, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2004.
Ciupercă, Cristian, Cuplul modern: Între emancipare și disoluție, Alexandria, Editura Tipialex, 2000.
Cosman, Doina, Psihologia dezvoltării, note de curs, Cluj.
Debesse, Maurice, Psihologia copilului. De la naștere la adolescență., București, Editura Didactică și Pedagogică, 1970.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Olt.
Direcția de Sănătate Publică, Olt.
Gerald, Michael, Dennis Gath, Richard Mayou, Tratat de psihiatrie, Ediția a II-a, București, Editura Asociația Psihiatrilor Liberi, 1994.
Gerald, Adams, Michael Berzonski, Psihologia adolescenței, Iași, Editura Polirom, 2009.
Golu, Pantelimon, Psihologia copilului (învățare – dezvoltare) : Manual pentru clasa a IX –a – școli normale, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995.
Jaccard, James, Tonya Dodge, Patricia Dittus, Maternal discussions about pregnancy and adolescents, attitudes toward pregnency, Journal of Adolescent Health, Volume 33, Issue 2, 2003.
Lindsay, Janne, Sharon Rodine, Teen Pregnancy Challenge-Strategies For Change, by Morning Press, Buena Park, California, 1989.
Mitrofan, Iolanda, Nicolae Mitrofan, Elemente de psihologie a cuplului, București, Editura Șansa, 1994.
Mureșan, Flaviu, Sorin Prișcă, Planificaea familială. Metode contraceptive, București, Editura Sincron, 1991.
Rădulescu, Sorin, Sociologia vârstelor, București, Editura Hyperion, 1994.
Sillamy, Norbert, Dicționar de psihologie, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
Sion, Grațiela, Psihologia vârstelor, București, Editura Fundației de Mâine, 2003.
Sorescu, Emilia-Maria, Asistența socială a familiie și copilului, note de curs, Craiova, 2015.
Șchiopu, Ursula, Psihologia copilului, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1967.
Șerban, Elena Petronela, Asistența socială a mamelor adolescente, Iași, Editura Lumen, 2005.
Verza, Emil, Psihologia vârstelor, București, Editura Pro Humanitate, 2000.
Vinți, Ioan, Adolescentul de azi, familia de mâine, Cluj, Editura Dacia, 1973.
Zisulescu,Ștefan, Adolescența, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1968.
Alianța Familiilor din România, Abstinența și virtuțile ei, http://www.napocanews.ro/2010/08/abstinenta-si-virtutile-ei.html, Accesat la 01. Iunie.2016
Contracepția la adolescenți, http://www.metodecontraceptive.ro/index.php?page=contraceptia-la-adolescenti, Accesat la 4. Martie.2016
Costoiu, Lucia, Adriana Constantin, Cristina Neagu, Contracepția la adolescente-o provocare, „Ginecologia” Anul 2, nr. 4, 2014.http://revistaginecologia.ro/index.php/arhiv/33, Accesat la 14. Februarie. 2016
Mulțescu, Florentina, Sarcina la adolescente și riscurile asociate, în „Medicală Română”, LIV, nr. 4, 2004. http://www.medica.ro/reviste_med/download/rmr/2007.4/RMR_Nr-4_2007_Art-06.pdf, Accesat la 4. Martie. 2016
Phelps, Scott, Aspire. Live your life. Be free., 2008, https://drive.google.com/file/d/0B32_7OTzy3aURkZUeFpadTh6cU0/view, Accesat la 9. Aprilie.2016.
Sarcina la adolescente- o problemă la nivel global, http://www.edumedical.ro/sarcina-la-adolescente-o-problema-la-nivel-global/, Accesat la 4. Februarie.2016
Save the Children, Save the Children Report. Children having children. State of World’s Mothers, 2004. http://www.barnaheill.is/media/PDF/SOWM_2004_FINAL.PDF, Accesat la 4. Ianuarie.2016
The Truth About Abstinence- Only Programs, http://www.advocatesforyouth.org/storage/advfy/documents/fsabstinenceonly.pdf, Accesat la 24. Aprile.2016.
Wilson, Jacque, Study: MTV's '16 and Pregnant' led to fewer teen births, http://edition.cnn.com/2014/01/13/health/16-pregnant-teens-childbirth/, Accesat la 05. Iunie.2016.
DECLARAȚIE
Subsemnata, Guță Ana-Maria, student(ă)/masterand(ă) la specializarea “Asistență Socială”, Facultatea de Științe Sociale, Universitatea din Craiova, declar prin prezenta că lucrarea de licență/disertație cu titlul “Asistența socială a mamelor adolescente” este elaboratădoar de mine, pe baza efortului personal de cercetare și redactare scrisă și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă specializare, facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că în cadrul lucrării am indicat sursa tuturor ideilor, datelor și formulărilor care nu îmi aparțin, conform normelor de citare a surselor. Declar că toate afirmațiile din lucrare referitoare la datele și informațiile analizate, la metodele prin care acestea au fost obținute și la sursele din care le-am obținut sunt adevărate. Înțeleg că falsificarea datelor si a informațiilor analizate în lucrare constituie fraudă și este sancționată prin respingerea lucrării. Înțeleg că atât susținerea publică a unei teze elaborate de altcineva, cât si inserarea în lucrarea proprie a unor formulări, date sau idei elaborate de altcineva, fără a preciza explicit sursa acestora conform normelor de citare, chiar dacă formulările din text sunt modificate, combinate cu idei proprii sau traduse din altă limbă, constituie plagiat și sunt sancționate prin respingerea lucrării.
Craiova
data
Studentă Ana-Maria Guță
………………..……………
(semnătura în original)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asistența Socială a Mamelor Adolescente (ID: 110274)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.