Asistenta Sociala a Familiei

“Familia este un grup de persoane legate direct prin relatii de rudenie, ai caraei adulti isi asuma responsabilitatea pentru cresterea copiilor. Legaturile de rudenie sunt relatii intre indivizi, stabilite fie prin casatoie, fie prin descentenda, care intemeiaza legaturile de sange (mama, tata, copii, bunici etc.).”

Din perspectiva sociologica “familia este grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, ce se caracterizeaza prin comunitate de viata, de sentimente, aspiratii si interese, aparand astfel ca o realitate sociala distinca, ca un grup ntural si social fundamental, characteristic tuturor societatilor, in care se manifesta multiple relatii, fundamentale fiind cele de casatorie si rudenie”

Schimbarile ce au avut loc in ultimele decenii din societatea occidentala au creeat ideea ca ne aflam in fata unei civilizatii noi, denumita postindustriala, postmoderna, diferita de cea industriala. Schimbarea majora are ca obiectiv trecerea de la modelul familiei nucleare la o varietate de modele familiale. Aceasta schimbare nu inseamna sfarsitul tipului nuclear, dupa cum nici impunerea acestuia nu a insemnat sfarsitul familiei traditionale extinse, doar ca inceteaza sa mai fie tipul ideal devenind doar unul din multitudinea de tipuri familiale existente.

“Voinea (1994, p.503) identifica cateva mecanisme cauzale esentiale in “restructurarea familiei” si care au condus la dezvoltarea unor modele alternative ale vietii de familie:

Angajarea femeilor in activitati extrafamiliale, cresterea gradului de ocupare a femeilor pe piata muncii si a dorintei lor de promovare sociala, care au afectat puternic functiile economice si socializatoare ale familiei, au condus la diminuarea autoritatii masculine, la scaderea fertilitatii si la cresterea probabilitatii de divort.

Mobilitatea teritoriala sub forma unei migratii, definitive sau temporare, care contribuie la modificarea modelelor traditionale, prin extinderea ariei de selectie a partenerului.

Procesele de urbanizare si modernizare care permit aparitia uniunilor consensuale, hetero- sau homosexual, a casatoriilor de proba etc.

Cresterea gradului de scolarizare a populatiei, a nivelului de instruire a femeii, care influenteaza atitudinea fata de casatorie, varsta la casatorie si chiar distribuirea rolurilor.”

Au fost identificate si alte transformarii importante precum cresterea generala a nivelului de trai si a independentei economice a tinerilor favorizand comportamentele familiale alternative si autonome. De asemenea, schimbarile valorice au avut un impact decisiv: cresterea diversitatii culturale, politice, religioase ; cresterea tolerantei generale, a permisivitatii sociale la diferente ( culturale, religioare, sexuale, familiale etc.).

“ Familia nu mai este considerata institutia fundamentala pentru supravietuirea indvidului si reproducerea societatii. Institutiile care se dezvoltasera inca din modernitate au continuat sa preia tot mai mult din functiile care odinioara erau asigurate de familia traditionala: educative, economica, culturala, chiar si de solidaritate. Dezvoltarea sferei serviciilor a promovat activitatea femeilor in afara domiciliului si a favorizat emanciparea femeii atat in plac social cat si familia. Femeile au continuat sa se afirme si sa isi dovedeasca competentele pe piata muncii, sa militeze pentru egalitatea intre sexe si sa infirme, “mitul superioritatii capitolului intellectual al barbatior (Vlasceanu, 2007, p. 189).”

Functiile familiei

A considera familia drept unitate functionala inseamna a o raporta in sens subordonat unei unitati superioare. Cu alte cuvinte, inseamna a-I nega o finalitate proprie pentru a o supunere unei finalitati externe. Aceasta entitate superioara fata de care familia se poate dovedi functionala sau disfunctionala nu poate fi decat societatea. Fata de societate, familia poate manifesta anumite functii, slujind unor finalitati globale, cum ar fi cea de reproducere biologica (functia reproductive a familiei), culturala (functia de socializare sau de educare a copiilor), normativa (functia etico-juridica a familiei) sau materiala (functia economica) a societatii. Paralel si fara deosebire, insa, sociologia familiei alatura astazi acestora si alte funcii precum cea recreativa, sexuala sau afectiva, care insa nu vizeaza finalitatea societatii ca entitate exterioara si superioara familiei, ci o finalitate precara, legata de individ ca entitate suprema.

Functia reproductiva. Functia de reproducere a fost considerate functia primara a unitatii familiale, fiind asimilata necesitatii primare de dezvoltare a societatiiglobale, necesitatea de perpetuare fizica, biologica. La nivel familial, ea este asimilata, in mod firesc, functiei sexuale, desi anumiti autori din sociologia americana fac distinctive intre functia reproductive si cea sexuala. Aceasta diferentiere se datoreaza tendintei actuale, mult mai pronuntate in tarile dezvoltate, de a ridica sexualitatea la rang de categorie sociala fundamental si de a o investi cu Valente explicative. Ea devine, astfel, o institutie fundamental, iar teoriile pe care le genereaza studierea vietii sexuale au ambitii tot mai mari. Actual, funcția de reproducere biologică a familiei este descrisă pe baza unor parametri de o simplitate aritmetică. Ea este influențată de o serie de factori cum ar fi: vârsta soției, sănătatea partenerilor, durata căsătoriei, distribuția rolurilor în familie, utilizarea mijloacelor contraceptive, nivelul de instrucție al soților și în mod special al soției, statutul profesional al femeii, dorința de a avea copii. De asemenea, se specifică factorii care influențează exercitarea funcției reproductive a familiei: factori economici, demografici, legislatici, politicile sociale etc. Indicii demografici care traduc în limbaj cantitativ eficacitatea ccare familia își îndeplinește această funcție sunt, de asemenea, enumerați: nupțialitatea (nr. de căsătorii/1.000 de locuitori), vârsta medie la prima căsătorie, indicele precocității căsătoriei (se măsoara la vârstele de 20-24 de ani pentru femei și de 25-29 de ani pentru bărbați) și indicele celibatului definitiv (care se măsoară la vârstele de 45-49 de ani).

Funcția economică. Familia traditională este o unitate de economie naturală (de subzistență).Încadrul ei existau trei dimensiuni de manifestare a funcției sale economice: dimensiunea productivă, administrativă (de gestionare a bugetului) și cea profesională. În ceea ce privește producția, familia era un atelier de lucru și o unitate agricolă: se produceau alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte, mobilier, tot ceea ce era necesar supraviețuirii membrilor săi. Toți aceștia erau implicați în activitățile productive, pe măsură abilităților și capacității fizice. Din acest punct de vedere, familia era o unitate socială în sine, ea putând exista autonom față de alte forme de organizare socială. 

Familiile din societatile contemporane, au suferit in ultimele decenii transformari profunde. Schimbarile care au intervenit in interiorul ei sunt atat de importante, incat si termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente. Familia este cea mai fidela posesoare a traditiilor si a valorilor nationale. Ea este una din cele mai conservatoare  (in sensul bun al cuvantului) segmente ale societatii. Contrar acestei idei,familia a devenit tot mai sensibila la toate transformarile petrecute in societate. De exemplu, una din functiile traditionale, cea de ingrijire a varstnicilor este pe cale de disparitie, iar functia de socializare a copiilor, este impartasita cu alte institutii sociale. Schimbarea statutului social al femeii prin implicarea ei in activitati profesionale extrafamiliale determina noi configuratii ale raporturilor dintre cei doi parteneri, in sensul unor redefiniri ale rolurilor acestora. Astfel, aparitia si proliferarea carierei profesionale si a traiectoriei sociale feminine au complicat destul de mult relatiile interpersonale, in general, cu partenerul de viata, in special.

 Modernitatea este diferita sau chiar opusa perceptiilor traditionale, referindu-se la produse ale culturii, institutii, forme de organizare sociala, moduri de comportare. Societatea moderna este mereu in schimbare, iar in momentul in care modul de viata traditional e inlocuit de unul mult mai complex, avansat tehnologic, modernitatea apare ca efect al acestor schimbari. Prin contrast, familia moderna se bazeaza pe individualism ca valoare (ceea ce explica cresterea spectaculoasa a numarului divorturilor si toleranta din ce in ce mai mare fata de acest fenomen social, femeia capata independenta economica, copiii au un mai mare control asupra propriului destin.). Pe langa avantajele aduse de modernitate, oamenii trebuie sa faca fata unor noi provocari, unor noi conflicte si dezavantaje.
Familia moderna se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide, atat in privinta hotararilor care vizeaza viata conjugala, cat si a celor care privesc relatia parentala, asa cum se intampla in traditionalitate. Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii, pe diferite nivele si in diferite intensitati, in contextul mai general al unui egalitarism afirmat si, tot mai des, pus in practica. Plecand de la aceste considerente si analizand actualele tendinte, ca o alternativa la aceste stiluri de viata, putem aprecia ca, in viitor, valoarea focala ar fi individualitatea, sustinuta de competitie, nonconformism, singuratate. Autoritatea si puterea in familia moderna se afla intr-un permanent proces de constructie si reconstructie, in functie de negocierile ce au loc intre parteneri, de atitudinile si comportamentele acestora vis-a-vis de rolurile pe care le indeplinesc in familie si de statusurile ocupate in afara ei.

Daca ar fi sa facem o clasificare a celor mai dificile “profesii”, fara indoiala ca “meseria de parinte” ar fi printre primele locuri. Unul dintre cele mai complicate roluri pe care si le poate asuma cineva este acela de a fi parinte.