Asistenta Sociala a Copiilor Ramasi Fara Supravegherea Parinteasca In Urma Migratiei
Asistența socială a copiilor rămași fără supravegherea părintească în urma migrației.
Cuprins:
Introducere
Capitolul I Abordarea problemei de investigație în literatura de specialitate
Fenomenul migrației părinților: delimitări conceptuale, cauze, efecte
Impactul migrației părinților asupra adolescenților
Posibilități de sprijinire comunitară a copiilor rămași fără îngrijirea părintească
Capitolul II Situația copiilor din familiile afectate de migrația părinților
2.1 Identificarea impactului migrației asupra relației părinți-copii. (Experimentul de constatare
2.2 Proiect de program pentru orele de direginție în clasele cu o pondere ridicată a părinților emigrați la serviciu peste hotare
2.3 Activități necesare utilizate de părinții împreună cu copiii înainte de a pleca peste hotare
Încheiere
Bibliografie
Anexe
Introducere
Actualitatea temei. Instituția familiei în R.Moldova este supusă pericolului, fiind grav afectată de migrația axcesivă a populației la muncă. Are loc deteriorarea relațiilor conjugale și destrămarea familiei, abandnarea unor funcții importante ale familiei cum ar fi cele de reproducere, educație, socializare a copiilor etc.
Familia rămîne a fi instituția pusă la mari încercări de către fenomenul migraționist deoarece au loc schimbări în modul de constituire, mărimea și structura familiei, funcțiile acesteia. Studiile arată că 60% din migranți divorțiază, astfel persoana care rămîne să îngrijească copii intră într-o stare de stres cronic în urma acestor situații frecvent
pierde încrederea în viitor și cade victimă a diferitor vicii sociale. Cei mai afectați în urma migrației sînt copiii care suferă de multiple traume în urma despărțirii de părinți. Copiii mici suferă din cauza lipsei de dragoste și a sentimentului de securitate pe care trebuie să-l ofere părinții, în special mama.
Fiecare al treilea copil sub 14 ani locuiește cu un părinte.
Fiecare al 14-lea copil sub 14 ani locuiește fără ambii părinți.
Apare un nou model de familie – „familia la distanță” care este acceptată de o parte importantă a societății. Acest model de familie intră în contradicție cu normele sociale și juridice, care reglementează responsabilitiățile membrilor familiei, deoarece nu se realizează susținerea sănătății fizice, stabilizarea emoțională, ca rezultat multe familie se înstrăinează, iar unele ajung chiar la divorț. Circa 35 de mii de copii de vârstă școlară au rămas fără îngrijirea ambilor părinți și mai mult de 75 de mii de copii au un părinte plecat la muncă peste hotare, se arată în studiul „Situația copiilor rămași fără îngrijirea părintească în urma migrației”, realizat de UNICEF.
Are loc dereglarea ciclului de viață a familiei care detrmină scăderea fertilității în rîndul populației căsătorite, deoarece tinerii însurăței „a doua zi după nuntă pleacă peste hotare”. În procesul de socializare copiii se confruntă cu anumit dificultăți, dar foarte mult suferă nivelzul de educație al copiilor. Copiii preiau modelul părinților sau riscă să adopte un comportament agresiv în lipsa supravegherii. Asistăm la o transformare esențială a valorilor familiale care nu mai pun accentul pe spiritualitate, scade moralitatea și se diminuiază spriginul acordat bătrînilor, dereglîndu-se relațiile dintre părinți-copii. Părinții rămîn la bîtrînețe singuri, disperați cu gîndul „voi muri și nici n-o să știe nimeni…”. Situația dată este determinată de cazurile tot mai frecvente cînd migranții nu vin la înmormîntarea soției, soțului, părinților și copiilor. Se micșorează controlul social din partea părinților asupra copiilor, de asemenea are loc slăbirea legăturilor dintre familie și alte instituții sociale.
Migrația părinților este un eveniment care produce stres, deaceea copiii trebuie ajutați, în caz contrar, anxietatea preia controlul asupra comportamentului lor. Dacă stresul se citește pe fața adolecentului în ceia ce spune sau face, dacă observați că se comportă altfel decît de obicei, îl puteți ajuta să facă față situației. Țineți minte, că este mai dificil să învețe din experiența dvs; ajutați-l să învețe din propria experiență. E necesar de discutat despre lucruril care provoacă stres. E necesar de spus, că există multe moduri de a face față stresului, dar nu este o soluție să te droghezi, să fumezi, sau să te îmbeți. Asta poate oferi o ușurare pe termen scurt, dar provoacă mai multe probleme decît rezolvăm.
Mirgația este înrădăcinată în istoria omenirii. Națiuni întregi au fost construite pe baza deschiderii ușilor lor către restul lumii. Magoritatea dintre țările bogate în prezent și-au văzut cetățenii plecînd în timpul dificultăților economice sau politice din trecut. În ciuda noii experiențe bogate, managementul migrației rămîne o problemă pentru toate societățile.
Migrația va continua atîta timp cît va exista cererea din partea țărilor de destinație și condițiile economice și sociale instabile în țara de origine. Luînd în considerație faptul, că migrația are efecte pozitive ca de exemplu: pentru economia țării care ăprovine din faptul că circa 21% din veniturile recepționare de la migranți sunt economisite în sistemul bancar. Și e veridic faptul că migrația se numără printre factorii principali care modelaeză evoluțiile economice, sociale și politice din R.Moldova și va rămîne la fel de importantă în viitorul previzibil.
O consecință dureroasă a migrației este dezintegrarea definitivă a multor familii prinn divorț formal sa neformal atunci cînd unul din soția a migrat pe termen lung ceia ce provoacă faptul că un număr mare de copii din țară au ajuns să trăiască fără unul sau ambii părinți care au plecat peste hotare Socializarea acestor copii este mult mai dificilă mai dureroasă decît a copiilor din familii complete. Calitatea inadecvată a asistenței și educației izoleză acești opii pe plan social și pune în pericol viitoarea lor abilitate de a găsi un serviciu decent și de a se integra reușit în comunitate. Aceaste îngrijorări au fost menționate de asemenea de Comitetul pntru Drepturile Copilului care a solicitat acțiuni urgente pentru dezvoltarea unor alternative la instituționalizarea, bazată pe familii. Dreptul copiilor de a crește în familie este garantat prin Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire De fapt, mediul familial este crucial pentru sănatate și dezvoltarea copiilor.
În context, problemele pe care le generează migrația adulților sunt foarte complexe și soluțiile lor nu pot fi simple. Cert este că acești copii au nevoie de ajutoul nostru astăzi. Este netăgăduit faptul că dinamica și complexitatea fenomenelor (migrația și copii rămași acasă) care afectează familia și societatea în ansamblu, sunt factorii care îngreunează și reduc capacitatea de cercetare și analiză a subiectului. Mai mult, dificultatea este dublată de lipsa datelor viabile și recente din alte surse, fapt ce este determinat de mecanisme de monitorizare slab dezvolate cu precădere la nivel local.
Scopul cercetării: determinarea și analiza impactului migrației asupra situației copilului și a familiei și elaborarea recomandărilor pentru practica de Asistență Socială.
Obiectul cercetării: asistența socială a copiilor rămași fără supravegherea părintească în urma migrației.
Subiectul cercetării: copii a căror părinți sunt plecați peste hotare.
Ipoteza: Presupunem că copiii a căror părinți sunt plecați peste hotare, sunt marcați de diverse probleme de ordin psihosocial, dacă va fi elaborat un program de asistență socială a acestor copii, aceasta va contribui la diminuarea problemelor cu care se confruntă familia, ceea ce va ameliora situația acesteia.
Obiectivele. Pe parcursul lucrării s-a urmărit atingerea următoarelor obiective:
Analiza literaturii de specialitate;
Diagnosticarea situației copiilor rămași fără grija părintească;
Elaborarea unui program de asistență socială a copiilor aflați în dificultate de pe urma migrației.
Metodele de cercetare : interviul, studiul de caz, chestionarul.
Eșantionul investigației l-au constituit: 50 de elevi, cu vîrsta cuprinsă între 8-15 ani din Gimnaziul din Cureșnița Veche, r. Soroca.
Valoarea teoretică a tezei reflectă acumularea informației științifice despre domeniul migrației și impactul plecării părinților peste hotare și asupra situației copiilor din familie.
Valoarea practică a lucrării constă în elaborarea unor recomandări științific argumentate orientate spre optimizarera asistenței și protecției sociale a copiilor rămași fără grija părintească.
Structura lucrării. Lucrarea cuprinde: introducere,capitolul teoretic și cel practic, încheiere, bibliografie și anexe.
Capitolul I Abordarea problemei de investigație în literatura de specialitate.
1.1 Fenomenul migrației părinților: delimitări conceptuale, cauze, efecte.
Migrațiune din punct de vedere a Legii Republicii Moldova nr. 1518-XV din 6. 12. 2002 este permutare teritorială a persoanelor, însoțită de schimbarea locului de trai.
Migrația din punct de vedere internațional este schimbarea locului de trai a persoanelor ori a grupurilor de persoane aparte, indiferent de motivul și cauza schimbării locului de trai.
MIGRAȚIUNE, migrațiuni, s.f. 1. Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populații de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali; migrare, analizînd fenomenul migrației, putem observa că acest fenomen a existat din totdeauna, dar din diverse forme, ca de exemplu: invaziile, colonizările și crucialele, sub forma atracției axercitate de regiunile mai bogate asupra populațiilor mai sărace – DEX/98[4, p.78].
În zilele noastre, acest fenomen se petrece în mare măsură, tot din nevoia populației sărace de a-și îmbunătăți condiția de viașă, dar trebuie avut în vedere faptul că migrația reprezintă un risc în producerea unor crize la nivel local, comunitar, statal, continental, global, care ar putea influinșa în mod negativ ordinea socială.Se poate observa nemulșumirea comunităților din afara țării, asupra faptului că există foarte multe persoane pe teritoriu țării, iar aceasta reprezintă pentru ei o reală ameninșare, întrucît sunt priviți ca fiind hoți care tulbură ordinea socială.
Migrația de muncă afectează profundat dezvoltarea economică și socială a Moldovei. Începând cu mijlocul anului 2006, aproximativ un sfert din populația economic activă a fost angajată în străinătate. Numărul de migranți, precum și cel al remitențelor, a crescut constant din 1999 fără a indica la momentul dat că această tendință poate schimba situația.
Conceptul de migrație este definit ca fiind „procesul de deplasare a persoanelor dintr-o localitate în alta, acompaniată cu schimbarea domicililui”. Cînd vorbim despre migrație, avem în vedere dimensiuni cum sunt cea economica, cea socială, politică, formativă și culturală, turistică etc.
Conceptul de migrație se particulează în alte două subconcepte complementare; cel de emigrant și de imigrant. Emigrarea reprezintă „o formă de mișcare migratorie cu caracter definitiv care presupune obligatoriu schimbarea reședinței domiciliului și obțional renunțarea la cetățenie.”
Imigrarea „presupune plecarea definitivă din țara de origine sau de rezidență”. Pentru mulți moldoveni, procesul de migrație include diverse aspecte ilegale, ca de exemplu trecerea ilegală a hotarelor sau angajarea în câmpul muncii sau reședință în străinătate fără permisele corespunzătoare [4, p.67].
La sfîrșitul secolului XX și începutul secolului XXI alături de migrația definitivă, apare și se dezvoltă o formă mai nouă de migrație – migrația temporară pentru muncă sau studii. Migrația temporară poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Migrația (pe termen scurt) „reprezintă deplasarea persoanelor într-o țară străină pe o perioadă de cel puțin 3 luni, dar nu mai mult de un an”.
În contextul prezentat, conceptul de migrație (pe termen lung), ar reprezenta cazul de „persoane care se deplasează într-o țară, alta decît cea proprie, pe o rerioadă de cel puțin un anlude diverse aspecte ilegale, ca de exemplu trecerea ilegală a hotarelor sau angajarea în câmpul muncii sau reședință în străinătate fără permisele corespunzătoare [4, p.67].
La sfîrșitul secolului XX și începutul secolului XXI alături de migrația definitivă, apare și se dezvoltă o formă mai nouă de migrație – migrația temporară pentru muncă sau studii. Migrația temporară poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Migrația (pe termen scurt) „reprezintă deplasarea persoanelor într-o țară străină pe o perioadă de cel puțin 3 luni, dar nu mai mult de un an”.
În contextul prezentat, conceptul de migrație (pe termen lung), ar reprezenta cazul de „persoane care se deplasează într-o țară, alta decît cea proprie, pe o rerioadă de cel puțin un an, astfel încît țara de detinație devine în mod afectiv pentru acestea noua țară de reședință. Din punct de vedere a țării de plecare, persoana respecticvă va fi emigrant pe termen lung, iar din punct de vedere a țării de sosțire, persoana va fi imigrant pe termen lung”.
Astăzi, conform unor date statistice și sondaje sociologice efectuate, fiecare al treilea dintre moldovenii apți de muncă lucrează peste hotare, peste 90 la sută dintre care sunt clandestini. Cifra estimativă a celora ce muncesc în strainatate este de peste 600 mii.
Migrația forței de muncă constituie una din forțele principale care determină dezvoltarea economică și socială a Republicii Moldova, iar semnificația acesteia nu pare a se diminua în viitorul apropiat. Numărul migranților și volumul remitențelor a crescut constant de la sfârșitul anilor 1990 fără careva indicii de inversare a acestei tendințe. Aproximativ un sfert din populația economic activă a Moldovei muncește peste hotare, în timp ce remitențele trimise în țară deja au depășit 1 miliard USD potrivit balanței de plăți întocmită de Banca Națională a Moldovei. Abordând acest fenomen, această broșură se axează pe modelele migrației forței de muncă din Moldova și repercusiunile sale multilaterale pentru migranți, familiile acestora și societatea moldovenească la modul general.
La nivelul țării noastre există numeroase cazuri de persoane, care emigrează pe termn lung sau pe termen scurt pentru a munci, spre a-și îmbunătăți nivelui veniturilor. Cu banii cîștigați se reîntorc în țară și investesc ce au cîștigat în familie și gospodărie. Migrația teporară pentru muncă se realizează în baza acordurilor bilateralșe dintre statul natal și alte state. Acestă formă se derulează prin Oficiul pentru Migrarea Forței de Muncă. Migrarea pentru muncă se deriâulează și prin firme specializate acreditate de MMSSF, firme care fac servicii de recrutare și de mediere a angajării și închirierii contractelor de muncă în străinătate. Acestă formă de migrație se realizează și într-un mod ilegal. Persoanele care ua decis să migreze, în mare parte reprezintă pătuira de populație săracă, care nu reușește la noi în țară să-și acopere necesitățile elementare de viață. Din acest motiv, soluția găsită de către o parte a populației sărace, pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții o reprezintă găsirea și ocuparea unui loc de muncă pe piața externă a forțelor de muncă [18, p.56].
În anul 2006 s-a emis Ordinul 219 /15.06.2006, privind activitățile de identificare, intrevenție și monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrigirea copiilor pe perioada în care aceștea se află la muncă în străinătate. Prevederile acestui ordin se aplică copilului lipsit de grija ambilor părinți în situația în care aceștea sunt plecați la muncă în străinătate, părintelui în cazul familiilor monoparentale.
Un efect negativ este separarea familiilor, avîndu-se în vedere modificarea structurii, dinamicii și funcționalității acesteia. Ca suport al afirmațiilor poate fi invocată rata scăzută a nașterilor (unei femei din Moldova îi revine 1,7 nașteri), rata înaltă a divorțurilor și faptul că majoritatea emigranților sînt tineri la vîrsta fertilității. Un studiu al UNFPA arată că în cazul în care situația prezentă va persista, populația Republicii Moldova va scădea în următorii 50 de ani cu 20%.
Plecarea părinților este dictată de dorința de a le asigura copiilor un viitor mai bun. Cu toate că acestea, riscurile la care sunt expuși copii din respectiva categoriei sînt multiple, iar lipsa comunicării și afectivității părintești nu pot fi compensate cu nimic.
Analiza unor studii realizate în R.M. cu privire la această categorie de copii arată că ei sînt lăsați în grija bunicilor, a rudelor și chiar a fraților sau a surorilor mai mari.Casele de copii sînt, de asemenea, o opțiune pentru părinții care nu pot conta pe ajutorul celor apropiați.În marea parte a cazurilor, părintele plecat este mama, iar acest lucru poate marca profund copilul căruia îi lipsește dragostea și îndrumarea maternă exact în perioada creșterii și formării. Studiile relevă că lecarea părinților este cel mai frecvent întîlnită în familiile ai căror copii au vîrste cuprinse între 13 și 17 ani.
Circa 35 de mii de copii de vârstă școlară au rămas fără îngrijirea ambilor părinți și mai mult de 75 de mii de copii au un părinte plecat la muncă peste hotare, se arată în studiul „Situația copiilor rămași fără îngrijirea părintească în urma migrației”, realizat de UNICEF.
Studiul arată că migrația moldovenilor contribuie la destrămarea familiilor și la creșterea numărului de copii lipsiți de îngrijire părintească.
La nivelul familiei, cea mai gravă consecință este destrămarea acestora. Divorțurile apar de obicei pe fondul problemelor preexistente sau din cauza despărțirii pe perioade foarte lungi. Copii au de suferit nu numai din cauza formalizării despărțirii, ci și din cauza conflictelor ce apar atunci cînd se dispută custodia acestora [18, p.72].
În cazurile în care copilul este separat temporar de mamă, controlul asupra acestuia este cu mult mai slab, astfel că în 5% din cazuri adulții care îl au în grijă afirmă că se întămplă des să nu șstie exact cum ăși petrece copilul timpul în afara casei.
Deși percerția adulților din gospădăriil de migranți referitoare la efectele globale al plecării părinților asupra comortamntelor copiilor acreditează mai degrabă ipoeza efectelor pozitive prin responsabilitatea acestora, identificara unor siuații concrete susțin ipoteza unor efecte negative c apar în cazul unor copii mai vulnerabili: sufernța foarte mare a copiilor din cauza plecării părinților (39% dintre mențiunile părinților); efecte la nivel emoțional, copilul devenind mai închis în sine (10%); copiii au începutcă piardă mai mult pimp în fața calculatorului sau televizorului (10%), să fie mai obraznici, mai neascultători (7%) sau au început să negligeze școala (7%).
Cauzele plecării părințior la muncă în străinătate
Perspectiva teoretică a noii economii a migrației forței de muncă afirmă că deciziile de a migra nu sunt luate de actori individuali izolați,ci de către unități mai mari de tipul familiei, gospodăriei și uneori chiar comunității, în cadrul cărora oamenii acționează colectiv nu doar pentru a maximiza cîștigul așteptat, dar și pentru aminimiza riscurile și a diminua constrîngerile asociate cu diverse tipuri de disfuncționalități ale piețelor, în afara celor de pe piața muncii. Absența unor piețe de capital și de creditare funcționale creeză o presiune puternică spre migrație internațională ca strategie de acumulare de capital. În afară de disfuncționalitățile piețelor, un factor important pentru teoria noii economii a migrației este cel al deprivării relative. Gospodăriile își trimit lucrători în străinătate nu doar pentru a-și crește veniturile în termeni absoluți, ci și pentru ale crește raportat la celelalte gospodării din comunitate, și astfel să-și reducă deprivarea relativă în comparație cu un anumit grup de referință [31,p.56].
În ce privește migrația părinților asociația cu lăsarea în țară a unuia sau mai multor copii, întrebarea de ce migrează implică întrebarea cum de-și lasă „copiii singuri” și pleacă? Această întrebare nu este una justificată decît în puține cazuri, întrucît am arătat mai înainte, copilul rămîne fie în grija unuia dintre părinți, fie al familiei extinse. Potențialul părinte migrant face înainte de a lua decizia de a imigra o analiză de tip cost-beneficiu. Suportul familiei extinse este în mod evident o resursă necesară în cazul migrării ambilor părinți și este foarte plauzibil ca în lipsa acestui suport, probabilitatea ca ambii părinți să migreze să fie mult redusă.
Cauzele primare ale fenomenului, indentificate de specialiștii care lucrează direct cu copiii, sunt cele ce țin de dezvoltarea economică și de fenomenul migrației, în general. Deși în ultimii ani rata șomajului a scăzut, dinamica pieții muncii este cea care încă determină persoane active să caute un loc de muncă mai bine plătit în alte țări. Mai precis, nu lipsa totală a locurilor de muncă este cauza, ci creșterea așteptărilor față de condițiile oferite de un loc de muncă, și în special de salariile oferite.
,,Lipsa locurilor de muncă la noi în țară. Practic lipsa locurilor de muncă, dar nu sunt bine plătite astfel încît ei consideră că nu-i pot asigura copilului strictul necesar sau și pretențiile au crescut atîta timp cît au eșit în afară.”
Pentru o parte din migranți, plecarea rezolvă probleme stringente, pentru alții o garanție că vor putea să asigure familiei tot ce-și dorește.
,,Unii consideră că dacă se rezolvă problema economică se rezolvă și cea socială, cum ar fi o locuință sau o asistență medicală mai bună sau lucruri de acest gen.”
În cele mai multe cazuri, intenția la început este de apleca pentru o perioadă limitată de timp și de a reveni în localitate. Diferența între cei cu probleme economice ce preferă să-și încerce norocul într-o altă țară și cei care nu pleacă, în opinia specialiștilor,de curajul și atitudinea față de risc:
,,Cei care pleacă au curajul s-o ia de la zero. De la început. …Idealul lor este să meargă să-și facă un venit încît să poată veni în localitate, să-și facă o casă sau cumva o mică afacere, dar toți tind să revină în localitate.”
Nu în ultimul rînd, specialiștii au menționat lipsa informațiilor cu privire la riscurile pe care le prezintă lipsa unui părinte din gospodărie sau a ambilor, asupra dezvoltării copilului.
De asemenea, publicul larg are o opinie formată și cu privire la motivele care îi determină pe părinți să plece la muncă în străinătate. Aceste motive se referă la lipsa veniturilor familiei, la lipsa locurilor de muncă, dar și la situații în care familiile își doresc mai mult decît le pot oferi oportunitățile de la nivel local.
Acesta motive se înscriu în cauzele generale asociate plecării la muncă a prsoanelor din localitate, unde primele 3 locuri se regăsesc salariile prea mici, lipsa locurilor de muncă și lipsa perspectivelor de ase realiza în Moldova.
Două treimi din familiile de actuali și foști migranți au menționat că au plecat să muncească în străinătate pentru a cîștiga mai mulți bani cu care să se poată întreține și doar 23% au făcut referire la acumularea de capital în vederea realizării anumitor achiziții sau investiții. Dintre aceștia din urmă, cei mai mulți aveau un plan înainte de a pleca în străinătate să strîngă bani pentru dotarea gospodăriei cu bunuri de folosință îndelungată, pentru modernizarea locuinței, pentru cumpărarea unui autoturism, precum și pentru cumpărarea sau construirea unei locuințe. Doar 13% au menționat că intenționau să strîngă bani pentru începerea unei afaceri.
Ceea ce este mai interesant constă în modul efectiv în care au folosit o parte din acești bani și de asemenea în faptul că nuexistă diferențe între familiile de migranți cu copii și familiile de non-migranți cu copii. Practic ponderi similare din cele două categorii de familii au realizat acelați tipuri de chltuieli/achiziții în ultimii doi ani. Cele mai frecvent cheltuili realizate în ultimii ani sunt cele legate de achiziționarea de bunuri electrocasnice și de îmbunătățirea condițiilor de locuit.
Referitor la caracterul tmporar al migrații pentru muncă a părinților, studiu arată, că în aproape 80% din cazuri nu xistă un plan de stabilire definitivă în țară de destinație. Totodată în 20% din cazurile de părinți actual migrați a fost xprimată intenția de a lua copilul în țara în care lșucrează în prezent, ponderea fiind semnificativ mai mare în cazul în care ambii părinți lucrează în prezent în străinătate (33% cu intenția de a lua copilul în țara de destinație nu se asociază semnificativ cu vărsta copilului).
Tranziția Republicii Moldova spre economie de piață a contribuit a crearea unei situații economice în care șomajul și sărăcia favorizează fenomenul migrației prin căutarea unui loc de muncă. Plecarea membrilor familiilor către piețele muncii din alte țări și existența din sursele câștigate de aceștia a devenit un mod normal de viață pentru multe familii de moldoveni. În ultimii ani, acest fenomen a crescut în intensitate. Fiind una din cele mai populare modalități de a scăpa de sărăcie, migrația este responsabilă și pentru multe consecințe negative în sferele economice și sociale. În scopul obținerii unor câștiguri cât mai mari, dar și din cauza că se află, de cele mai multe ori, ilegal în țara de destinație, migranții se rețin acolo pentru perioade îndelungate. Astfel aceștia lipsesc ani buni din viața copilului, comunicând cu el prin intermediul telefonului și al colefelor cu bani, alimentelor sau îmbrăcăminte [4, p.45].
Copiii au fost și au rămas cei mai afectați de fenomenele și crizele prin care trece societatea. De cele mai dese ori, crizele și fenomenele sociale dezirabile distrug mediul protector pe care familia și societatea îl crează în jurul copiilor, lăsându-i expuși riscurilor abuzului, exploatării, diminuându-le încrederea în forțele proprii și în viitor. Chiar dacă în ultimii ani au fost lansate reforme importante în sectorul public, cu scopul de a accelera creșterea economică, de a fortifica serviciile de stat și de a promova drepturile sociale, sărăcia rămâne un fenomen răspândit.
Migrația în căutarea unui loc de muncă este unul dintre aspectele acestor crize și schimbări. Conform datelor Biroului Național de statistică, în anul 2000, circa 138.000 erau plecați peste hotare pentru a-și găsi o slujbă, iar în 2004 cifra acestora ajungea la 367.000.
Sărăcia și migrația conduce la destrămarea familiilor și la creșterea numărului copiilor lipsiți de îngrijirea părintească. Datele Ministerului Educației și Tineretului, pentru 1 septembrie 2005 prezintă un număr de 35.000 de copii de vârstă școlară rămași fără îngrijirea ambilor părinți și nu mai puțin de 75.000 având un părinte plecat la muncă peste hotare. Condițiile de viață a acestor copii sunt precare. De regulă copii sunt lăsați în grija rudelor apropiate sau a vecinilor, dar aceștia nu le pot oferi dragostea, afecțiunea și sprijinul necesar pentru creșterea și dezvoltarea lor.
În unele cazuri acești copii sunt expuși la violență, trafic, delicventă și abandon școlar. În prezent nu există servicii la nivel de instituție sau comunitate care să-i ajute să evite aceste pericole.
Consecințele migrației de muncă a părinților pentru personalitatea copiilor.
Sfîrșitul secolului XX a fost marcat de transformări globale în toate domeniile vieții sociale (economică, politică, spirituală), care au avut un impact semnificativ asupra evoluției institutului familiei, a valorilor, a normelor și a comportamentelor din această sferă.
Familia, ca element natural și fundamental al societății, a suferiî în ultimele decenii schimbări esențiale. La etapa actuală, dezvoltarea institutului familiei în Republica Moldova este influențată de două procese majore, care se derulează în paralel, avînd numeroase puncte de tangență: amploarea modernizării, liberalizarea comportamentelor și a valorilor familiale și tranziția la economia de piață, însoțită de criza socio-economică profundă și de lungă durată.
În ultimii ani, în societate s-au acumulat o mulțime de probleme, ce țin de sănătate fizică și morală a familiei, de condițțile social-economice și ecologice dezastruoase în care ea funcționează și se dezvoltă. Scimbări economice ca ocupația forței de muncă, politica în domeniile locuinței, învățămîntului, asistenței medicale etc. au drept consecințe înrăutățirea calșității vieții familiei contemporane [34, p.51].
Descreșterea veniturilor reale al populației impune familia să-si revadă planurile de viață, curente sau de perspectivă, săți reducă cheltuielile, să găsească posibilități noi pentru a-și cîștiga existența. Familia, ca tip de grup uman, participă la aceste procese, adaptîndu-se la scimbări și modificîndu-și strategiile de supravețuire, modelele culturale, practicile cotidiene. Una dintre stategiile vrecvent adoptate este migrația forței de muncă.
Fenomenul migrației, una dintre marele drame ale timpurilor moderne este favotrizat de posibilitățile mari de transport, de circulația informațiilor, de tensiunile sociale și situațiile economce precare. Conform rezultatelor studiilor sociologice, actualmente, peste 60% din poipulația Republicii Moldova se află la muncă peste hotare. Migrația duce la modificări socio-economice și culturale, ceia ce determină schimbări temporare sau definitive ale relației umane, ale modului de viați și ale personalității celor care pleacă dar și ale celor rămați acasă. Astfel, migrația afectează în primul rind familia, schimbîndu-I atît structura, cîît și funcționalitatea. Familia temporar dezintegrată a devenit una dintre formele către care se îăndreaptă evoluția familiei, ridicînd o multitudine de probleme, vizînd un nou stil de viață și de interacțione, noi solicitări pe linia ajustării și acomodării atît întrafamilial, cît și extrafamilial. Devcenind o relație incontestabilă, familia temporar dezintegrată atrage atenția tot mai multor cercetători, în special a celor din domeniul științelor sociale. Concluziile formulate nu sînt însă întotdeauna concordante. Astfel, se trag semnale de alarmă privind riscurile pe care le prezintă acest tip de familie pentru copil, în sensul, căatunci cînd unul dintre părinți este absent pentru o perioadă mare de timp, familia își perde abilitatea de a funcționa într-o manieră sănătoasă. Dacă în cazul unei famili cu ambii părinți există o distribuire a resposabilităților, rolurile parentale exercitîndu-se în direcție complementară și compensatory, în cazul familiei conduse numai de un părinte tensiunea și încordarea în adoptarea rolululi parental cresc, întrucît obligațiile ce revin ambilor părinți trec în sarcina unuia. Situația este mai gravă atunci cînd toate aceste resposabilități cad pe umerii copiilor sau ai bunicilor, rudelor etc.
“Bățul are două capete…”, spune proverbul. Dacă în familiile în care un părinte pleacăla muncă în străinătate veniturile cresc, atunci apar probleme în relațiile dintre soî și în cele cu copiii. Viața de fanmilist la distanță duce la destrămarea cuplurilor, la pierderea controlului asupra copiilor lăsați în seama rudelor, la răbufnirea unor conflicte.
De obicei, pleacă bărbatul, iar femeia rămîne în țară, asumîndu-și singurătatea, izolîndu-se de grupul de prieteni și refîzînd orice alte relații. Ea este și mamă, și tată pentru copii, ține casa, merge și la serviciu. Studiile arată, că în ceia ce privește relaționarea cu copiii, în cazul mamelor care îi educă singure în urma migrației soților, apar serioase schimări comportamentale. Este posibil ca limitele părinte-copil să se estompeze în sensul că pe de o parte, mama, în special, dacă are mai mulți copii, poate manifesta tendința de a abdica de la rolul ei de părinte, devenind un fel de partener a celui mai mare dintre copii și, pede altă patre, de a pterinde copiilor să fie mult mai mature decît sunt în realitate. În multe privințe, mama tinde să se sprigine de copil, considerîndu-l un suport emoțional, în felul acesta implicîndu-l în structuri interacționale mature pentru care nu este sufficient pregătit. Fiind antrenați în asmenea situații, copiii nu pot să-și exprime sentimentele și trăirile tensional-conflictuale, însă pot demonstra în timp diferite forme “mascate” de reacție cum ar fi cazul unor somatizări sau conduite nevrotice [8,p.23].
Referitor la familia condusă de tată ca singur părinte îngrijitor (cazuri mai puțin frecvente în raport cu familial conduse numai de mamă), în ultimii ani la noi în republică, numărul acestora este în creștere. Spre deosebire mde mamă, tatăl în calitate de singur părinte prezintă caracteristice diferite pe linia adoptării și exercitării rolului parental, deși, și în acest caz apar elemente tensive adiționale rolului specific tatălui. El este onștient de faptul că trebuie să fie pentru copil și tată, și mamă. În acest sns, se conturează noi resposabilități, cum ar fi, mai ales, cele legate de treburile casnice și gospodărști.
Privind în ansamblu, după cum arată rezultatele direritelor investigații, tații, în calitate de singur părinte adoptă și își exrcită rolul parental într-o manieră competentă, cu efecte pozitive asupra profilului psiho-comportamental al copilului. Astfel, de exemplu, ei satisfac, în mare măsură nevoile emoționale ale copiilor, oferindu-le, în maniera compensatoare, răspunsuri comportamentale specifice rolului matern. După cum evidențiază unele cercetări copiii din fanmilii cu tată ca singur părinte apreciază și evaluează gradul de invenție afectivă a acestuia într-un mod superior față de cei din familii cu ambii părinți. Cu toate acestea, ezistă și unele dosebiri:
Tatăl ca singur părinte solicită copilului mult mai multă independență;
În asumarea noului rol parental, tatăl, de regulă, își schimbă unele atitudini și practice folosite în creștere și educarea copilului;
Tații mai “slăbesc” în spiritual lor autoritar, devin mai productivi și mai grigulii acordînd o mai mare atenție nu atît aspectelor disciplinare, cît celor educaționale;
Este mai frecvent apelul la diferite forme de sprigin extrafamilial (bunicii, rude, cadre medicale etc.).
Cele mai grave consecințe ale migrației femeilor peste hotare suportate de
familii sînt: alcoolismul tatălui, implicarea în activități hipertrofe (jocuri de hazard, consum de droguri etc.), violența fașă de copii, renunțarea la funcțiile parental și găspodărești, destrămarea familiilor, traumatizarea copiilor.
În literature de specialitate din ultimii ani s atestă un interes sporit fașă de problemele legate de conscințele în plan psihologic sînt grave și depind mult de vîrsta copiilor în momentul depărțirii. Cercetările au demonstrat, că la copiii de vărstă mici, în special la cei din mediul rural se instalează tulburări moționale, aceștea devin anormal de fricoși și timizi, au somnul agitate și coșmaruri. La cei mai mari de 10 ani (mai ales din mediul urban), s-au observat tulburări de conduită care se manifestă prin agresivitatea fizică și verbală, minciună, abuz de alcool, fumat, absențe și rezultate slabe la învățătură. Părinții plecați la lucru în străinătate le dau sume mari de bani de buzunar, ceea ce îi propulsează în grupuri de copii cu problem de comortament și chiar de delecvență infantilă.
O mare parte dintre copiii și tinerii care locuiesc separat de părinți, din cauza că aceștia au plecat la muncă peste hotare, trăiesc emoții neplăcute de dor, tristeșe, nesiguranță.
Copiii simt lipsa sprijinului emoțional pe care îl ofereau părinții și au un sentiment de singurătate. Dorul de părinți îi face pe unii copii și tineri să-și revizuiasă atăt relațiile cu părinții cît și comportamentul pe care îl aveau pînă la plecarea lor. Deseori, ei ajung să aprecieze mai mult tot ce le oferă viața în familia unită. Totodată, mulți dintre acești adolscenți au sentimente de regrete și vină legate de diferite situații din trecut, în care ei cred, că ar fi trebuit să procedeze altfel. Aceste trăiri îi frămîntă și le fac viața și mai dificilă.
Copiii se simt cel mult afectați în prima perioadă după plecarea părinților sau atunci cînd părinții pleacă pentru prima dată. Depășirea acestor trăiri emoționale negative se datorează pregătirii copiilor de a trăi și a se descurca independent și susținerii pe care o primesc din partea altor persoane.
Cu toate acestea, mulți copii nu vor ca ceilalți să stie că ei se confruntă cu dificultăți. Tendința lor are la bază mai mulți factori:
Dorința de a părea maturi și independenți.
Doprința ca părinții să nu afle despre dificultățile cu care se confrunță
pentru a nu-i întrista.
Toate acestea conduc la faptul că persoanele din anturajul adolescenților nuci nu observă că ei ajung în situații dificile și se simt rău. O parte din oamenii din anturajul copiilor de migranți consideră că aceștea se simt superiori semenilor lor, datorită banilor și lucrurilor pe care le primesc de la părinții de peste hotare. Este cunoscut faptul, că persoana care se află în situații neplăcute tinde să compenseze într-un mod oarecare dificultățile prin care trece. Acest lucru se întîmplă și în cazul multor adolescenți ca o modalitate de a micșora efectele lipsei de afecțiune pe care o simt, ei posibilitățile materiale pe care le asigură părinții.
1.2 Impactul migrației părinților asupra adolescenților.
În literatura psihologică, separarea pe termen lung reprezintă un traumatizm sever cu implicații imediate sau tardive asupra dezvoltării intrapsihice a copilului asupra procesului de integrare a acestuia. Prin separare se înțelege nu numai desparțirea dureroasă de mamă, dar și orice întrerupere a legăturii dintre copil și ambianța socială.Separarea este rezultatul distrugerii legăturii reciproce, ea se reflectă atît asupra copilului, cît și asupra părinților. Dacă durează mult timp, aceasta trece în izolare socială.
J.J. Lunch,director științifc la clinica psihosomatică de of Maryland School of Medicine, a realizat un studiu amplu asupra relației dintre singurătate și sănătate. Întrebat cît de strînsă este relația dintre însingurare și sănătate, acesta a răspuns: „Este ca și cum ai întreba care este legătura între aer și sănătatea cuiva”. Izolarea socială, pierderea neașteptată a părinților,copiilor, partenerului sau a iubirii și însingurarea cronică contribuie semnificativ la apariția de boli și la moarte prematuă.Singurătatea și separarea nu ne pun în pericol doar dezvoltarea dar și sănătatea.
Lidia Cunicovschi, psihiatru principal netitular pentru copii , într-un interviu acordat cotidianului Flux a menționat că: în ultimii 4-5 ani, a crescut înspăimător procentul tulburărilor nevrotice la copii crescuți în cele mai bune condiții, iubiți și răsfățați – copii persoanelor plecate la muncă în străinătate. Din ce în ce mai mulți moldoveni decid să plece să muncească în străinătate, gândindu-se mai mult la partea financiară consistentă și mai puțin la copiii pe care îi lasă acasă.
Relația pe care părinții plecați o stabilesc cu copiii rămași acasă a fost este, atât de către copii cât și de către cei care rămân cu aceștia, ca având o importanță deosebită în atitudinea și comportamentul copiilor: o relație apropiată, constantă, bazată pe încredere și sinceritate îi ajută pe copii să accepte mai ușor lipsa lor, să fie în continuare implicați în viața socială și să aibă un comportament dezirabil social pe când lipsa relației cu părinții s-a dovedit a avea efecte de izolare, scădere a încrederii în sine, scădere a rezultatelor școlare, absenteism și chiar abandon școlar, lipsa implicării și a participării la acțiuni extra-școlare ajungând chiar la comportamente și atitudini indezirabile social (ca infracționalitate, violență etc).
Veniturile pe care le au moldovenii în țară sunt incomparabile cu ceea ce pot câștiga în străinătate, dar prețul pe care îl plătesc familiile este mult prea mare.
Este cunoscut faptul că majoritatea copiilor care, odată cu dispariția figurilor parentale de lângă ei, au șanse foarte mari să dezvolte tulburări de comportament, care le pot afecta atât viața socială, învățătura, cât și sănătatea. În aceste cazuri se regăsesc majoritatea adolescenților care sunt lăsați fie singuri, fie în grija bunicilor.
Aceștia au vârste curpinse între 14 și 18 ani și predomină fetele.
Odată cu lăsarea adolescentelor în grija taților, acestea încep să aibe tulburări de comportament. Astfel: tinerele chiulesc de la orele de curs, se apucă de fumat, încep să consume alcool și lipsesc nopțile de acasă. Ca să împiedice dezvoltarea rapidă a acestor tulburări de comportament, tații iau decizia de a-și interna fetele în centre specializate, unde pot primi ajutor din partea psihologilor, care fac ore de consiliere pentru identificarea problemelor și ameliorarea comportamentului adolescentelor. Rămași singuri acasă, de multe ori chiar abandonați de părinții plecați în străinătate cei mici fac uneori gesturi disperate.
Adolescenții rămași singuri acasă își pierd așa-zisa „valoare” în fața celor ce-i înconjoară și se consideră neputincioși în fața situație create, aceasta avînd un impact negativ asupra stimei față de sine. Ei manifestă un grad mai înalt de suspiciune, supărare, negativizm, iritare decît sămașii lor educați în familii complete. Aceste momente pot fi explicate prin faptul că la adolescenți ai căror părinți sunt plecați pe termen lung se atestă denaturări în dezvoltarea sferei afective, în reglarea și autoreglarea emoțională, în comunicare cu adulții. Ei se simt neajutorați nu atît din punct de vedere material, cît spiritual. Spre deosebire de semeni, adolescenții din familii temporar dezintagrate, fie că învinuiesc pe cineva, fie că se consideră vinovați de situațiile frustrante, asumîndu-și responsabilitatea pentru rezolvare lor. Reacția la frustrare este orientată în interior, ei demonstrînd emoții negative, lipsa capacității de evaluare adecvată a situațiilor critice, grad scăzut de toleranță și comportament neadecvat.
Din toate comentariile copiilor”abandonați” acasă se desprinde o dorință arzătoare de căldură sufletească, necesitatea coeziunii între toți membrii familiei, se proiectează vise ascunse, realități care, de fapt, nu există, dar la care rîvnesc…Un tablou deosebit de trist al copiilor ”abandonați” acasă. Astfel, flagelul famiilor temporar dezintegrate riscă să producă modificări, uneori dstul de grave, în relațiile părinți-copii, dereglări în comportamentul și în personalitatea acestora.
Pentru a minimaliza consecințele eventualei plecări a plecări a părinților la muncă în străinătate, se recomandă pregătirea psihologică a copiilor către evenimentul ce va urma.Această pregătire este inevitabilă.
Cîteva recomandări care ar facilita despărțire părinților de copii:
Încurajați muncă independentă a copilului.Spuneți-i că sînteți mîndri și veți fi mîndri de el chiar și atunci cînd nu veți fi alături;
Fiți atenți la interesele copilului și asigurați-vă că este încadrat în una sau două activități extracurriculare;
Exprimați temerile legate de momentul plecării fără să le audă copilul.În caz contrar, el va manifesta aceleași sentimente;
Evitați impunerea ideilor și punctele dvs. de vedere privind eventuala plecare în străinătate.Țineți cont de părerea,sentimentele și gîndurile copilului;
Fiți uniți în familie.Astfel copilul simte siguranță și protecție.
Consolidați legătura cu școala.Informați învățătoarea sau dirigintele despre plecare, ceea ce poate preveni apariția unor probleme;
Chiar dacă perioada înainte de plecare este tensionată, străduiți-vă să demonstrați o atitudine binevoitoare, satfel în familie să existe o ambianță favorabilă.Aceasta exclude riscul de a-l face pe copil să creadă că poartă vină vina pentru decizia dvs.;
Evitați amenințările de tipul: îl părăsiți, nu mai vreți să locuiți alături de el, chiar dacă a greșit cu ceva;
Explicați motivele pentru care sunteți nevoiți să plecați la muncă în străinătate. Acest fapt îl va face să înțeleagă mai bine evenimentul ce se va produce, iar despărțirea va fi mai puțin dureroasă;
Începeți discuția despre plecare cît mai devreme. Astfel îl veți ajuta să accepte mai ușor realitatea,despărțirea va fi interpretată ca un eviniment iminent, iar perioada de singurătate nu va decurge atît de greu;
Explicați-i copilului intențiile dvs. privind timpul cît veți fi separati; nu-l mințiți că vă veți întoarce repede.Nu uitați:copilul are încredere în dvs. și vă așteaptă,nutrind speranțe deșarte, ceea ce îl va face să sufere și mai mult;
Este bine să cunoașteți cercul lui de prieteni.
Iar atunci cînd sînteți plecat:
Avenți încredere în copil, apreciați-i eforturile și el va reuși să facă față situașiei;
Întrețineți o comunicare sistematică cu copill dvs., ceea ce îi va atinua sentimentul de singurătate;
Susțineți-l, chiar și de la distanță,atunci cînd se confruntă cu probleme.
Dacă adolescentul nu vorbește despre grijile sale, se poate de ajutat prin fraze cum ar fi:
Ce te îngrijorează? Poți vorbi despre asta?
Indiferent ce te deranjează, ai să te simți mai bine dacă vorbești despre acel lucru.
Nu-i nimic dacă nu vrei să vorbești acum, sunt dispus să t ascult cînd alegi tu.
Poți să scrii problema pe hîrtie și să-mi dai să cutesc.
Știu că-ți făceai griji în legătură cu…? S-a rezolvat sau încă te mai deranjează?
Cînd vorbești, știu că s-a întîmplat cva. Vrei să vorbim despte asta?
Dacă adolescentul vrea să vorbască, lăsați-l . Nu-i dați sfaturi pînă nu le cere
el. Pentru început, încurajați-l sî se exprime:
Povestește-mi tot.
Înțeleg.
Spune mai departe.
S-a mai întîmplat și altceva?
De ce crezi asta?
Încercați să-i diminuați din nelinișie și să vă arătați spriginul:
Ți s-a mai întîmplat să simți așa ceva? Ce ai făcut atunci?
Cum te pot ajuta să depășești situația?
Care este cel mai rău lucru care se poate întîmpla? Nu-i ciar așa de goaznic, ce zici?
Hai să punem pe hîrti datele problemei. Așa problema este mai ușor de rezolvat.
Ce am putea face să schimbăm situația?
Hai să scrim căteva soluții, apoi vom vedea care e cea mai bună.
Hai să analizăm problema, furia, supărarea asta, să vedem ce a provocat-o și apoi să ne gîndim ce putem face.
Odată cu vîrsta, copii ajung tot mai des în situații în care trebuie să facă alegeri și să ia decizii independent. Este binecunoscut faptul că adulții nu pot face mereu acest lucru în locul copiilor. Abilitățile de soluționare a problemelor sunt esențiale pentru a face față multor experiențe stresante, în special, avînd în vedere faptul, că în adolescență devin destul de frecvente situațiile de influență și presiune, ca și comportamentele de risc. Desigur, nu toate problemele pot vi rezolvate independent, dar majoritatea, totoți, pot fi depășite prin exersarea unor deprnderi [4,p.71].
Problemele care rămîn nerezolvare pot afecta echlibrul persoanei. O dificulatete se poate transforma într-o problemă mai serioasă și datorită faptului, că nu am reuși s-o soluționăm. În timp, devenim mai nesiguri de forțele proprii, ne simțim stresați și dependenți de ăpersoanele care se descură mai bine cu aceste dificultăți. Studiile au demonstrat că abilitatea de a soluționa probleme are mai multe beneficii:
Asigură o funcționare mai bună la școală și serviciu.
Contribuie la stabilirea unor relații mai bune cu colegii, prietenii, familia, alte persoane.
Consolidează stima de sine.
Accentuiază senimentul de contol asupra vieții proprii.
Inspiră optimism în legătură cu viitorul.
Reduce disperarea în alte situații dificile.
Pentru a dezvolta abilitatea de soluționare a problemelor este imporant: să
percepi problemele ca pe o parte normală a vieții, să-ți cunoști stilul obișnuit de abordare a situațiilor dicile și să înveți să aplici strategii eficinte în diferite situații. Deseori, în acest proces oamenii se rezumă la căile comune, cnuoscute de a acționa, iar atunci cînd aceste modalități se dovedesc a fi ineficiente, sunt descurajați. Examinarea locică, fără grabă și creativă a situației de problemă pate genera mai multe soluții posibile. Prietenii, familia, profesorii și alte persoane pot fi niște surse de idei noi.
Există mai multe tehnici de abordare a situațiilor de problemă. Toate au în bază aceleași aspecte, care pot fi examinate cu ajutorul întrebărilor prezentate în continuare. Răspunzînd în scris la aceste înttebări, ne clarificăm mai ușor ideile și putem observa propriile reacții.
Care este problema ce solicită rezolvarea ?
Este extrem de important că poblma să fie definită complet și corect. Anumite
aspecte ascunse ale problemei trebuie la fel examinate, deoarece ignorarea lor ar putea conduce la situația în care nici una din soluții să nu ie potrivită. Uneori, anume dfinirea clară a problemei constituie ceia spre soluționarea acesteia.
Ce soluțe există?
La această etapă, sunt generate cît mai multe idei pentru rezolvarea problemei.
Nu supuneți nimic criticii, apelați mai degrabă la imaginație. Stabilirea celei mai potrivite soluții este un exercițiu care poate să dureze mult și să fie obositor, dar foare util pentru proces. Cu cît mai multe alternative sunt găsite, cu atît este mai bine.Care este obiectivul? Cum vrem să arăte situația? Cunoașterea imaginii ideale pe care o avem despre soluționarea problemei ne va ajuta să lucrăm asupra ideilor care sunt cît mai aproape de această soluție.
Ce consecințe ar avea soluțiile identivicare?
Care este decizia?
Separarea îl afectează pe copil pentru o durată îndelungată de timp. Eul său suferă mult. Dacă se învinovățesc de cele întimplale în familie, adolescenții pot fi ușor influențați de părerea celor din jur. S-a observat că pentru restabilirea respectului de sine, zdruncinat în rezultatul separării de părinți, și pentru învingerea stresului, ci, mai des decît semenii lor din familii cu nucleu puternic, recurg la consumul de alcool, droguri, tutun, sînt insuficient dezvoltați, labili, indiferenți, îmîmpină dificultăți în adaptare, sînt expuși riscurilor, abandonului școlar, traficului, violenței, vagabondajului.
Pierderea ființelor apropiate înseamnă pentru ei pierderea mediului familial stabil, a atașamentului, a dragostei și sprijinului părintesc, a siguranței zilei de mîine. Rezultatele relevă că starea psihică a adolescenților râmași singuri temporara conștiința separării influențează autoaprecierea lor.
Tabloul descris ne face să deducem că separarea de părinți poate condiționa tulburări de ordin psihosomatic. Lipsa mamei este mai des și mai intens resimțită de majoritatea copiilor, atât pentru că aceasta este cea care se ocupă de majoritatea treburilor gospodărești, care în lipsa acesteia, revin în grija copiilor, cât și pentru că mamele reușesc mai bine să aibă o relație apropiată și o comunicare deschisă cu copiii.
Un aspect foarte important este comunicarea și înțelegerea care se stabilește între copii și adulții cu care locuiesc. În mod special adolescenții resimt nevoia unei comunicări constante și apropiate cu un părinte sau cu o rudă apropiată în care să găsească un sprijin în cazul în care trebuie să ia anumite decizii considerate a fi foarte importante pentru viața lor. Sunt evidențiate probleme de comunicare între copii și bunici, cauzate de înțelegerea diferită a priorităților și responsabilităților în familie și societate, problemele de comunicare devin și mai accentuate în cazul tinerilor adolescenți, asupra cărora bunicii nu mai au nici un control, adolescentele par a se adapta mai ușor la relația cu bunicii; însă, opinia lor este că ar avea nevoie de o comunicare mai strânsă și mai deschisă cu ei așa cum o aveau cu mama.
În Republica Moldova, plecarea populației în străinătate la muncă sau la studii a căpătat amploare în perioada de tranziție la economia de piață. Astfel, la data Recensămîntului – 5 octombrie 2004, un număr de 273 mii persoane cu domiciliul în Republica Moldova erau absente, fiind declarate de alți membri ai gospodăriei casnice ca plecate în străinătate pentru diferite perioade. Din numărul celor plecați peste hotare, 130 mii sau 47,7% lipseau mai mult de un an. Ponderea cea mai însemnată din rîndul acestora o dețineau persoanele cu vîrsta cuprinsă între 20 și 29 ani (38%), urmați de cei cu vîrsta între 30 și 39 ani (23,1%). Printre persoanele temporar absente, 76% aveau nivelul de instruire secundar general sau general obligatoriu.
Din numărul total al populației recenzate, ponderea persoanelor temporar absente constituia 8,1%, iar în 12 raioane ale țării numărul persoanelor plecate peste hotare constituia 10 – 12%. Cea mai mare pondere a fost înregistrată în raionul Cimișlia – 12,6% din numărul total al populației raionului [4,67].
Majoritatea persoanelor temporar absente erau plecate peste hotare la muncă sau în căutarea unui loc de muncă – 88,7%, la studii – 6,5%, din alt motiv – 4,8%.
Bărbații emigranți au înregistrat performanțe față de femeile emigrante, reprezentînd 57% din total.
Raportînd populația plecată la țara de destinație, se constată că 56,2% erau plecați în Rusia, 19,4% – în Italia, 3,9% – în România, 3,5% – în Portugalia, 3,1% – în Ucraina, 3,0% – în Turcia. Ponderea celor plecați într-o altă țară decît cele enumerate era de 10,3%, iar a celor care n-au dorit să indice țara de destinație – de 0,6%.
Repartizarea populației stabile a Republicii Moldova după domiciliul actual relevă că 2479,6 mii persoane (73,3%) locuiau în localitatea de recenzare de la naștere. În mediul urban, în localitatea de recenzare locuia de la naștere 55,4% din populație, iar în mediul rural – 84,5%.
Din rîndul populației stabile, 903,7 mii persoane (26,7%) și-au schimbat domiciliul cel puțin o dată în viață, plasîndu-se astfel în categoria de migranți. Cel mai des și-au schimbat domiciliul locuitorii urbelor (44,6%), față de locuitorii satelor (15,5%). Din rîndul acestora, marea majoritate (80%) sînt locuitori ai satelor și orașelor din interiorul țării, constituind migrația internă. Din numărul total de migranți, 180,3 mii persoane (20%) au sosit, în diferite perioade, din alte state pentru a se stabili cu domiciliul în Republica Moldova, constituind migrația externă.
Migranții externi după țara de origine se repartizează după cum urmează: din Ucraina au sosit 78,8 mii persoane (43,7%), din Rusia – 76,3 mii persoane (42,3%), din Kazahstan – 6,8 mii persoane (3,8%), din Belorusia -3,8 mii persoane (2,1%), din România – 2,0 mii persoane (1,1%), din Germania – 1,5 mii persoane (0,8%) și din alte state -11,1 mii persoane (6,2%).
Analiza datelor migrației populației între raioanele și municipiile din țară, pe ultimii doi ani înainte de Recensămîntul populației din 2004, mărturisim că în majoritatea unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi numărul persoanelor plecate din localitatea domiciliului stabil prevalează numărul persoanelor sosite pentru a se stabili cu domiciliul, formînd astfel un sold migrațional negativ. Un sold migrațional pozitiv s-a creat doar în municipiile Chișinău, Bălți și raionul Cahul. În municipiul Chișinău, în ultimii doi ani s-au strămutat cu traiul 44,4 mii persoane din diferite orașe și sate ale țării, dar au plecat din municipiu cu traiul în alte localități 5,6 mii persoane. Astfel, numărul celor sosiți depășea de 7,9 ori numărul celor plecați. În municipiul Bălți numărul persoanelor sosite depășea de 3,3 ori numărul persoanelor plecate, iar în raionul Cahul – de 1,6 ori [8, p.67].
În celelalte raioane numărul persoanelor plecate depășea numărul persoanelor sosite de la 1,4 ori pînă la 4,6 ori. Cea mai mică depășire s-a înregistrat în raioanele Anenii Noi și Basarabeasca – de 1,4 ori, Briceni, Soroca și Strășeni – de 1,7 ori, în raioanele Ocnița și Orhei – de 1,9 ori. O depășire de peste 3 ori s-a înregistrat în raioanele Cantemir, Călărași, Cimișlia, Fălești, Glodeni, Hîncești, Nisporeni, Sîngerei și Șoldănești, iar în raionul Telenești – de 4,6 ori.
Așadar, în rezultatul migrației interne din țară, 3 unități administrativ – teritoriale de nivelul doi primesc populație, iar 32 unități furnizează populație.
Caracteristica populației după locul nașterii, obținută în cadrul Recensămîntului din 2004, pune în evidență că din numărul total al populației recenzate, 3201,8 mii persoane (94,6%) sînt născute în Republica Moldova (în 1989 acest indicator constituia 86,2%). Numărul total al persoanelor născute în municipiile Chișinău și Bălți constituie respectiv 12,1% și 2,4% din totalul populației născute în țară, iar ponderea numărului locuitorilor acestor urbe – respectiv 21,1% și 3,8% în total locuitori pe țară. În majoritatea raioanelor (27) și U.T.A. Găgăuzia s-au născut mai multe persoane decît locuiau la data recensămîntului, fapt care demonstrează mobilitatea intensă a populației în interiorul țării. În profil etnic predomină originarii moldoveni – 98,9%, urmați de originarii găgăuzi – 97,9%, bulgari – 90,6%, ucraineni – 80,6% și originarii ruși – 64,4%.
Timp de aproape 15 ani din momentul căderii Imperiului Sovietic, Moldova
continuă să lupte pentru supraviețuire în plan economic. Lipsa unei dezvoltări economice durabile, rata înaltă a șomajului, datoria externă considerabilă și corupția, toate acestea contribuie la crearea unei situații social economice dificile.
Regiunea separatistă Transnistria, pare integrantă a Moldovei, reprezintă un focar de activitate ilegală, inclusiv contrabandă de arme, droguri, țigări, petrol și alcool. În plus, capacitățile instituționale reduse ale autorităților moldovenești de a gestiona migrația, lipsa legislației, precum și corupția persistentă, toate au contribuit la transformarea Republicii Moldova într-o rută convenabilă de tranzit, atât pentru migrația legală, cât și pentru cea ilegală.
În general, moldovenii pleacă peste hotare fiind împinși de factorii economici, cum ar fi șomajul și salariile comparativ mici (totodată, alegerea țării de destinație depinde, predominant, de factori de natură socială care atrag imigranții). Asimetria acută între cerere și ofertă, în ceea ce ține de canalele reglementate de autorități pentru emigrarea legală în scopul muncii, creează un gol, care este utilizat de structuri neautorizate, agenți criminali, contrabandiști și traficanți, dând naștere mișcării necontrolate a persoanelor.
După proclamarea independenței, Moldova a adoptat în 1990 prima Lege cu privire la migrație, deși o abordare exhaustivă în managementul migrației nu a fost formulată până la adoptarea de către Parlament a „Concepției Politicii Migraționale a Republicii Moldova” (Decizia nr. 1386-XXV din 11 octombrie 2002) și a Legii cu privire (nr. 1518-XV din 6 decembrie 2002). Din perspectivă instituțională, fostul Birou Național pentru Migrațiune, a căutat, în mod activ, îndrumare și suport, atât în interiorul țării, cât și în afara ei, ca să facă față cu succes problemelor Moldovei legate de migrație.
În lumina acestor modificări, sporirea capacității autorităților moldovenești din domeniul managementului migrației, de colectare, analiză și împărtășire a datelor sigure privind migrația, precum și de stabilire a unei strategii de reacție în cadrul politicilor de stat, este considerabil sub nivelul dorit. Deși Guvernul a recunoscut la o etapă timpurie că pentru a gestiona și planifica evoluția politicii în domeniul migrației sunt necesare date sigure și autentice privind tipurile migrației, fluxurile și tendințele în acest sens, cât și de a desfășura cercetări și de a face pronosticuri periodice, dată fiind dorința exprimată a Moldovei de integrare Europeană.
Dezvoltarea acestor abilități a fost identificată ca prioritate de către comunitatea internațională în general, mult mai înainte, iar de către UE și Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională (SIDA/ASDI) în special, dată fiind importanța incontestabilă a acesteia pentru economia și societatea moldovenească, inclusiv din punct de vedere legal și al protecției drepturilor omului, ceea ce impune acordarea unei atenții sporite statutului emigranților: o
optime din moldovenii care trăiesc în calitate de emigranți, imigranții ilegali în Moldova, și persoanele în căutare de azil. În acest sens, funcțiile de reglementare coordonare ale organelor naționale relevante (Ministerul Afacerilor Interne și În consecință, OIM și Guvernul Moldovei au accentuat ulterior necesitatea unui sistem transparent, flexibil și comprehensiv de colectare a datelor la nivelnațional, care va servi organelor naționale relevante (Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Economiei și Comerțului, Serviciului de Grăniceri, Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Biroului Național de Statistică, etc.), cât și țărilor vecine, inclusiv UE, în scopul de formula reacții coordonate la problemele migrației interne și transfrontaliere.
Desprinderea de fosta URSS în 1991 și accederea la independență a Republicii Moldova a afectat nu doar raporturile politice ale acesteia cu fosta metropolă, ci în primul rând cele economice, la cea dată puternic interdependente. În asemenea situație, au avut de suferit sectoare determinante ale economiei naționale, mai întâi de toate, industria și agricultura. Or, această stare de lucruri a accelerat și mai mult ritmul galopant al creșterii șomajului atât la nivelul localităților urbane, cât mai ales la nivelul celor rurale, în care locuiește cea mai mare parte a populației țării.
Actualmente, Republica Moldova parcurge o etapă caracterizată prin diverse disfuncții ce se caracterizată prin diverse disfuncții: echilibrul psihologic al familiilor, puternic afectate de scăderea veniturilor, de creșterea șomajului, de agravarea sărăciei și aflate sub influența focului creai de dificultățile economice.
Astfel, în societate au loc fenomene ce provoacă „înbolnăvirea familiei” din punct de vedere intrerpersonal, deteriorînd eficiența, stabilitatea, coerența și echilibrul psihoemoțional al membrilor acesteia [14,p.52].
Pe de o parte, obligațiile parentale sînt ignorate de numeroși părinți cărora le lipsesc abilitățile de educare sau care au înrădăcina cu o bună îngrijire a propriilor copii. Pe de alta parte, tot mai frecvent este semnalată o nouă formă de abandun și anume abandonul copiilor acasă. Este vorba despre părinții care sînt atrași de mirajul străinătății șl absentează din „cuibul” familial în favoarea bunăstării financiare și în detrimentul bunăstării sufletului fragil al copilului pe care-l lasă să fie întreținut de bunici sau de alte rude. Mai grave sînt carurile celor lăsați în grija mahalalei, crescuți de tot satul și de nimeni în același timp.
Relația pe care părinții plecați o stabilesc cu copiii rămași acasă a fost este, atât de către copii cât și de către cei care rămân cu aceștia, ca având o importanță deosebită în atitudinea și comportamentul copiilor: o relație apropiată, constantă, bazată pe încredere și sinceritate îi ajută pe copii să accepte mai ușor lipsa lor, să fie în continuare implicați în viața socială și să aibă un comportament dezirabil social pe când lipsa relației cu părinții s-a dovedit a avea efecte de izolare, scădere a încrederii în sine, scădere a rezultatelor școlare, absenteism și chiar abandon școlar, lipsa implicării și a participării la acțiuni extra-școlare ajungând chiar la comportamente și atitudini indezirabile social (ca infracționalitate, violență etc).
Separarea este foarte periculoasă, în special atunci cînd coincide cu vîrsta preadolescentă și adolescentă. Studiile arată câ lipsa unuia dintre părinți duce la deteriorarea imaginii de sine, adolescenții dcmonstrînd o autopercepție lacunară, caracterizată pnn predominarea eului fizic sau psihologic și, în multe cazuri, a celui filozofic, aceste rezultate denotînd inaccepfarea statutului social și dificultăți de integrare socială, precum și o autocunoaștere fragmentari, asociată unei tensiuni interne puternice.
1.3 Posibilități de sprijinire comunitară a copiilor rămași fără îngrijirea părintească
După P. Osterrieth (1973), familia îi livrează copilului sentimentul de siguranță, care îi permite să se emancipeze și să-și dezvolte personalitatea.
Sentimentul de siguranță se instaurează și se menține în următoarel condiții:
protecția de pericole și agresiunile pe cale le poate provoca ambianța (naturală și socială);
satisfacerea trebuințelor bazale-fiziologice, de securitate, de dragost și apartenență, de respect și recunoaștere;
coerența și stabilitatea cadrului social de dezvoltare;
sentimental de a fi accptat ca membru al amilii, de fi iubit, de a i se aproba caracteristicile individuale, de a avea posibilitatea de acțiune și de a dobîndi experiența personală.
Aceste condiții se pot realize doar într-un mediu familial echilibrat și afectuos, care asigură funcțiile de securizare afectivă și se prezintă ca factor socializator și individualizator [4,p.79].
Statutul familiei, în contextual social actual, comportă semnale îngrijorătoare de degradare calitativă, de diminuare a rolului educativ ca urmare a instabilitiții crescînde a cuplului, a scăderii interesului părinților fașă de preocupările copiilor datorită, în mare parte, grijilor materiale. Din punct de vedere sociologic familia contemporană se caracterizează prin destrămarea structurală, prin dezicerea de funcțiile sale educative, prin degradare continuă a autorității, implicit a calității mediului educativ. Aceste procese contraproductive sub raport educativ se constituie în factori de risc de proveniență familială, grupați de D. Banciu, S.M.Rădulescu, M.Voicu (1997) în trei categorii:
Factori care reflectă ansamblul și principalele tendințe de evoluție a condițiilor economice și sociale generale.
Situația economico-socială precară: venituri mici, părinți în șomaj, spațiu locativ restrîns sau inadecvat, starea de inadaptare, dezrădăcinare ca urmare a stămutării în altă localitate sau în altă zonă georgafică a generat în ultimele două decenii o creștere bruscă a famililor dezavantajate. Condițiile indecente de trai, lipsa de siguranță în ziua de mine creează tensiuni între părinți, între părinți și copii, ceea ce lezează grav atmosvera afectivă din familie. Copiii din familiide dezoranizate sau din cele ce se confruntă cu probleme economico-sociale dificile sînt tentați să evadeze de acasă să să-și caute securitatea afectivă în grupul stradal, între semeni, prienteni de ocazie, în medii microsociale dubioase ,,inițiindu-se și angajîndu-se în aventuri ce pot lesne provoca acte antisociale (distrugeri de bunuri, furturi, bătăi, agresiuni, tîlhării”).
Factori care țin de structura familiei.
Primtre carențele de proviniența din structura familiala, frecvent întîlnite în timpul pe care-l traversăm, se desting asocieri (deces, boala, detenția a unuia sau a ambilor parinți, divorț și, cu o frecvență sporită, plecarea unuia sau a ambilor părinți peste hotare), abandonarea copiilor de catre părinți, adopțiile și refacerea ultirioara a famliei etc. Aceste cazuri comporta riscuri grave în educația copiilor, care pot ajunge la comportamente dezadaptate. În mod evident se profileaza problema absenței temporare a unuia dintre părinți,situație frecvent întîlnită ăn R. Moldova, condiție generatoare de dezintegrarea raportului părinte-părinte în efortul educațional și a relației părinte-copil.
Factori care privesc deficitul educativ al familiei.
În cazul unor frecvente divergențe între cei doi părinți, soldate cu certuri și tratamente discriminatorii, preferențiale, copilul învață să speculeze, să profite, de pe urma ezitărilor și neînțelegirilor, cu repercusiuni în conduita sa.
Literatura de specialitate, precum și observația cotidiană, reliefează diverse disfuncții privind deficitul capacităților educative ale părinților. Astfel, după M.Petcu (1999), principalele disfuncționalități familiale generatoare de devieri de comportament la copil sînt:
divergența metodelor educative(copilul este prmanent derutat, descumpănit și tentat să-și caute modele de comportament în afara familiei);
atitudinea hiperprotectoare, axcesiv de afectuasă (duce la iritarea copilului și frînează maturizarea psihică);
atitudinea indiferentă (determină dezvoltarea unei agresivități latente, copilul devenind emotiv, instabil, iritabil, cu efecte negative la nivelul microgrupului);
atitudinea hiperautoritară (induce copilului stări de inhibiție, frică, instabilitate, timiditate, provoacă acumulări de tensiuni care se pot manifesta mai tîrziu într-un comportament rebel, descărcarea facîndu-se pe alte persoane din anturaj);
părinți „demisionari”(care nu pot fi deranjați, indiferența lor conducînd la un comportament apatic sau agresiv al copilului).
Reieșind din această situație reală se cere o implicare considerabilă a taților în educația copiilor. Cu atât mai mult, cu cât, copiii au nevoie de grija și atenția ambilor părinți. Comunicarea tatălui cu copilul nu poate fi substituită cu cea a mamei, chiar dacă unele mame se străduiesc mult, acest lucru nu le va reuși. Ceea ce poate oferi tatăl copilului nu va reuși să facă o altă persoană, chiar fiind foarte apropiată, spre exemplu: bunelul, unchiul etc.
Un tată este nu numai părinte. El are responsabilități mai mari în fața copilului decât în fața partenerei, soției sale. Responsabilitatea tatălui față de educația copilului nu poate fi substituită cu cea a mamei. Chiar dacă prezența ambilor părinți în familie depinde de mai mulți factori, totuși, este important să fie asigurat echilibrul și siguranța de care au nevoie copiii pentru o dezvoltare normală și o copilărie fericită.
Viața este de așa natură, încât nu toți părinții au posibilitatea de a-și împărți viața cotidiană cu copiii lor, așa cum și-ar dori. Dar și în aceste cazuri există multiple posibilități de a nu vă îndepărta de copii, de a vă asuma pe deplin rolul de părinte, diminuând, cât mai mult posibil, distanța sau timpul care vă despart.
Pentru aceasta este suficient să dați dovadă, ambii părinți, de înțelepciune și dorință de a face tot ce vă stă în puteri pentru ca copilul să simtă mai puțin lipsa unuia dintre voi. Fiul sau fiica dumneavoastră are dreptul să se bucure, ca și toți ceilalți copii, de grija și dragostea ambilor părinți. Copilul nu poartă nici o vină pentru problemele pe care nu la puteți soluționa voi maturii.
Tăta este cel care:
oferă copilului sentimentul că este protejat, că este apărat de orice pericol;
deschide copilul spre lume, scoțându-l din relația mamă-copil, îi oferă posibilități de a-și manifesta independența;
permite copilului să învețe a ocoli, depăși obstacolele, să fie puternic, învingător;
Un rol deosebit îi revine familiei în cadrul socializării secundare, care are loc la vîrsta adolescenței. Ea reprezintă condiția definitivării procesului de formare a identitatii. Erick Erickson a caracterizat adolescența ca o perioadă critică în îndelungatul proces de formare a identității. Dificultatea pe care o întîmpină adolescenții atunci cînd încearcă să pună bazele identității personale este desemnată prin noțiunea de criză de identitate,finalizarea acesteia manifestîndu-se prin atingerea identității sau printr-o stare de confuzie a rolului.
Criza de identitate,caracterizată ca o căutare de către adolescent a răspunsului la întrebarea „Cine sunt eu?”, surprinde momente dificile inunivoce, dihotomice: capacitatea de rezolvare autonomă a situațiilor de viață sau luarea de decizii necorespunzătoare;proiectarea reușita de perspective sau adoptarea de planuri ulterior abandonate, autoaprecierea adecvată a potențialului individual sau incapacitatea de evaluare corecta a valorii personale. Este etapa în care adolescentul se autodifinește ca elev, fiu sau fiică,prieten sau om, își stabilește cadrul de aptitudine și potențialul de dezvoltare ulterioară.Conceptul de identitate, precum și însuși fenomenul, nu poate fi observat cu ușurință,cu atît mai mult comportînd influențele mediului,în primul rînd al celui familial.
După cum menționează P. Iluț, identitatea se prezintă ca un „sistem uman responsabil de orientarea acțiunilor noastre complexe și de evaluarea integralității persoanei în lume, în general, și în cea socială, în special”. Geneza acestui sistem este se orientează pe tre coordonate principale: de la biologic-inconștient la reflexiv-intențional; de la comportamente ce stau sub incidența directă și imidiată a recompensei ăi pedepsei la morala autonomă bazată pe principii axiologice, de la feedback-ul relațiilor interpersonale la factori macrosociali, în ultimul timp tot mai mult de natură global – planetară, care au determinații profunde asupra gîndurilor și conduitelor noastre cotidiene și, prin urmare, asupra proceselor de identificare și de reconstrucție a sinelui”. Astfel se formează o întreagă gamă de opinii despre sine, care vin din autoobservări și din receptări ale informației livrate din afară. Nu toți adolescenții ating cu succes un sens al identității. În opinia lui Erickson, cei care eșuează în rezolvarea situațiilor dihotomice, parcurg acest stadiu de dezvoltare a personalității ineficient,menținînd o stare predominată de confuzie a rolului sau de confuzie a identității. Conceptul de sine este neclar, persoana nu cunoaște pe deplin locul și rostul ce și-l dorește în prezent și pentru viitor [18,p.55].
Începând cu anul 1993, migrația moldovenilor spre Europa, dar și în est, în Federația Rusă și alte state ale CSI, a căpătat proporții din ce în ce mai mari. De regulă, această migrație poartă un caracter de muncă. Criza social-economică, dar și lipsa unor programe de stat bine articulate privind politica internă de ocupare a forței de muncă, a accentuat și mai mult tendințele migraționiste ale unei bune părți din populația țării, în special, ale tineretului. În același timp, migrația clandestină de muncă este o consecință directă a pronunțatelor disparități existente între nivelul de trai și remunerare din R. Moldova, Europa Occidentală sau Centrală.
Deși către anul 2001 exista un Departament Migrațiune în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, în toată această perioadă a fost resimțită lipsa unei structuri guvernamentale viabile și eficiente în materie de migrație.
Totodată, trebuie să accentuăm, că lipsa unui control adecvat la frontiera de est a țării, efectuat de autoritățile legale ale R.M. este un impediment serios în calea soluționării multor probleme legate de migrație. Faptul dat generează instabilitate și favorizează traficului de ființe umane și fluxurile ilegale de migranți, orientat în direcția Europei Occidentale.
Caracterul clandestin al migrației – consecințe
Sunt deja frecvente cazurile, când cei ce muncesc ilegal peste hotare, suportă importante discriminări și devin în scurt timp victime ale rețelelor internaționale de trafic cu ființe umane, contrabandă cu migranți, prostituție etc., fenomene sociale, care sunt rezultatul unei migrații ilegale de muncă, necontrolate și dezordonate. Potrivit biroului a OIM, începând cu anul 2002 și până în prezent au fost repatriate în Moldova peste 1000 de victime ale traficului de femei. Astăzi, conform unor estimări, numărul total al femeilor originare din Moldova ce practică prostituția în străinătate, variază între 20 și 30 mii. Într-un foarte recent raport al Departamentului de Stat al SUA, Moldova a fost menționată principalele surse mondiale ale traficului de femei.
Migrația de muncă a cetățenilor Republicii Moldova
Astăzi, conform unor date statistice și sondaje sociologice efectuate, fiecare al treilea dintre moldovenii apți de muncă lucrează peste hotare, peste 90 la sută dintre care sunt clandestini. Cifra estimativă a celora ce muncesc în străinătate este de peste 600 mii. Astăzi, cetățenii Republicii Moldova muncesc în țări ca Federația Rusă – 240-270 mii (dintre care în orașul și regiunea Moscova – 220 mii; Sankt-Petersburg și regiunile Tiumen, Oriol, Breansk, ținutul Krasnodar), Italia – circa 150 mii (dintre care către data de 10.10.2002, 115 mii de moldoveni au depus actele pentru legalizare, iar în primul trimestru al anului curent peste 15 mii dintre aceștia au beneficiat deja de permis de ședere permanentă în această țară). Totodată, potrivit Ambasadei RM , în perioada ianuarie-mai 2003, autoritățile italiene au emis mandate de expulzare pentru peste 130 de cetățeni ai R. Moldova, motivul fiind încălcarea regimului de intrare și ședere a străinilor. În Portugalia sunt circa 80 mii de moldoveni, în Grecia de la 30 la 100 mii (potrivit estimărilor Institutului muncii al Confederației sindicatelor din Grecia, numărul moldovenilor din Grecia este de nu mai puțin de 100 mii. Din circa 1,2 mln de lucrători migranți din Grecia, numărul moldovenilor este cel mai important în raport cu alte naționalități). În Cehia sunt aproximativ 40 mii, în Turcia între 20-50 mii, Spania-20 mii, Israel – 15-20 mii, Franța – 15 mii, Germania 10-15 mii, Cipru 5-7 mii.
Procesul de imigrare și repatriere
Procesul de imigrare și repatriere în RM se realizează în baza Legii R.M. cu privire statutul juridic al cetățenilor străini și apatrizilor. Aceasta stabilește o cotă de imigrare anuală de 0,05 la sută raportată la numărul total al locuitorilor R. M. Dacă urmărim statisticile Departamentului Migrațiune pentru perioada 01.01.2003-31.05.2003, vedem, că după țara de origine 20.1 la sută sunt cetățeni ai Ucrainei, 12,8 ai Turciei, 11,4 la sută ai Siriei și 8,7 la sută ai Rusiei la un total de 421 imigranți. După motivul imigrării, imigrației de familie îi revine 36.58 la sută; de muncă îi revine 34.44 la sută și de studii 28.98 la sută.
Pentru perioada ianuarie-aprilie a.c., la capitolul repatriați după țara de origine, din totalul de 378 persoane, avem: 186 din Rusia, 86 din Ucraina și 103 din alte state.
Crearea Departamentului Migrațiune
Complexitatea problemelor migrației în contextul Republicii Moldova și necesitatea unor soluții neîntârziate, au impus guvernul R.M. crearea unei structuri guvernamentale, care să administreze mai eficient acest domeniu. Astfel, în anul 2001, Departamentul Migrațiune (structură la acea dată puțin eficientă) din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale a fost reorganizat în Serviciul de stat Migrațiune, structură deja autonomă pe lângă guvernul R.M. Adoptarea de către parlament în anul Concepției Republicii Moldova cu privire la politica migrațională și a noii Legi a R.M. cu privire la migrațiune au constituit premisele și în același timp baza legală pentru instituirea Departamentului Migrațiune, cu funcții cu mult mai lărgite, de această dată, structură de stat autonomă în cadrul guvernului R.M. Astăzi, Departamentul Migrațiune este structura de stat de specialitate, abilitată să elaboreze și să promoveze o politică unică de stat în domeniul migrației populației.
Încheierea acordurilor interguvernamentale cu statele unde astăzi muncesc cei mai mulți dintre cetățenii R.M. este una dintre prioritățile actuale ale DM în plan extern. Prin asta se urmărește reglementarea forței de muncă între R.M. și aceste state, stabilirea unor cote de muncă anuale pentru moldoveni și, mai important, protecția protecția socială a lucrătorilor migranți, conform standardelor și normelor aplicate lucrătorilor-cetățeni ai acestor state. Totodată, miza unor asemenea acorduri este crearea de alternative legale de muncă pentru solicitanții din R.M. de a munci în străinătate.
La momentul creării SSM, Republica Moldova avea semnate acorduri privind reglementarea migrației de muncă și protecția socială a lucrătorilor migranți doar cu Federația Rusă, Ucraina și Belarus, faptul dat, însă, nu a ameliorat prea mult situația lucrătorilor moldoveni din aceste state. Marea majoritate a acestora muncesc în continuare fără contracte ferme de muncă și, respectiv fără garanții de oarecare protecție socială. Cât privește alte state, atunci la nivelul UE a fost deja parafat acordul interguvernamental cu Italia și care ar putea fi semnat în curând. În fază înaintată de negocieri se află acordul similar cu Portugalia. În prezent au fost inițiate negocieri cu Spania și Grecia. Mai sunt încă multe de făcut la nivelul relațiilor cu Israel și Turcia.
Deși, la această oră au fost încheiate mai multe acorduri la nivel regional privind plasarea forței de muncă din Republica Moldova în străinătate, în special cu Italia, rezultatele rămân în continuare destul de modeste. Modeste rămân și rezultatele firmelor moldovenești cu licență pentru acest gen de activitate. Spre exemplu, de la începutul anului curent și până în prezent, cele circa 50 firme au plasat la muncă legal în străinătate doar 20 de persoane. Faptul dat se poate explica și prin realitatea, că ofertele de locuri de muncă în Europa, sunt strâns legate atât de deschiderea spre dialog al acestor țări, cât și de posibilitățile existente pe piețele forței de muncă ale acestora. În același timp, trebuie să nu subestimăm și importanța factorului politic (guverne de dreapta sau stânga), cu amprente notabile, în special când este vorba de problemele imigrației.
În domeniul reglementării migrației de muncă și protecției sociale a lucrătorilor migranți, în iulie 2002, R. Moldova a semnat Convenția europeană privind statutul juridic al lucrătorilor migranți, urmând ca aceasta să fie ratificată (ratificarea este o prevedere a programului președinției R. Moldova de Miniștri al CE). În această sens se cooperează intens cu experții DG-III Coeziune socială și Comitetul pentru migrație al Consiliului Europei.
Concluzie și unele obiective pe termen scurt
Astăzi, putem afirma, că Moldova a devenit un cap de pod pentru migrația ilegală, care este direcționată spre Occident. Lipsa unor instrumente administrative eficiente de reglementare și contracarare a migrației ilegale este o provocare directă atât la adresa securității regionale, cât și la securitatea Europei întregi.
Reieșind din aceasta este necesar sprijinul Comunității Europene în vederea întăririi capacităților instituționale ale R.M. privind gestionarea fluxurilor migraționale, ceea În lumea contemporană fenomenul migrației legale a populației este unul firesc, este și în interesul acesteia.
La fel în fiecare unitate școlară în cadrul studierii geografiei, istoriei, educației civice se pun în discuție diverse probleme ce apar în urma deplasării persoanelor peste hotare, precum și modalitărți de soluționare a situațiilor dificile. Cadrele didactice se străduie să țină sub control situația absolvenților gimnaziilor, care deseori sunt dezorientați și încântați de promisiuni și nimeresc în situații stupide. Deci, adolescenților și tinerilor li se explică cauzele răspândirii traficului de persoane, li se sugerează doar căi legale de traversare a frontierelor. Atunci de ce, se întreabă profesorii, ne întrebăm și noi, fenomenul traficării continuă în Republica Moldova, ba chiar capătă proporții? După mine, răspunsul la această întrebare este pe cât de complicat, pe atât de simplu, dar dureros. Oamenii pornesc pe calea pribegiei din lipsa locurilor de muncă, a surselor de existență, suportă greutăți, le îndură pe toate stoic pentru că nu au altă ieșire. În asemenea condiții poți vorbi mult despre riscul migrației ilegale și… înzadar. Altceva este că organele competente ar trebui să întreprindă acțiuni mai insistente de depistare a a persoanelor, care se fac vinovate de înșelăciune la trimiterea persoanelor la munci slab remunerate, iar în cazul depistării traficanților – să contribuie la pedepsirea lor după merit. Spre regret, situația în această privință în raion nu este îmbucurătoare. Astfel, din informația în cadrul ședinței a reprezentantului comisariatului de poliție Andrei Guțu, pe parcursul trimestrului IV al anului 2008 din cele 4 materiale în problema dată au fost intentate 2 cauze penale. În trimestrul I al anului curent dosare penale nu au fost intentate.
Adolescenții, în mod normal, se caracterizeză prin detașarea treptată de părinți și atașarea la grupul de prieteni, de semeni.Pentru a-și dezvolta sentimentul responsabilității, a se simți siguri, a judeca corect, aceștia au nevoie de independență. Concomitent, ei manifestă atașament fașă de părinți, de la care învață arta comunicării interpersonale și de rezolvare a situației de apartenență,autonomia. Anume părinții le pot oferi susținere în formarea identității, pe măsură ce aceștia se adaptează social în afara familiei. Independența, autonomia se manifestă indisolubil de atașamentul de familie. În cazul carenților familiale (afective, educaționale, materiale sau de alta natură), adolescenții se atașează emotional de familie, devenind vulnerabili. S-a constatat în nenumărate cercetări ca cei care sunt mai apropiați de familiile lor dau dovadă de mai multă încredere în sine, de capacitatea de rezolvări autonome, de solitudine creativă, de rînd cu abilități sociale – de comunicare și interrelaționare eficientă.
Capitolul II Situația copiilor din familiile afectate de migrația părinților
2.1 Identificarea impactului migrației asupra relației părinți-copii. (Experimentul de constatare)
Studiul experimental a fost realizat pe un eșantion 50 de elevi, cu vîrsta cuprinsă între 8-15 ani din Gimnaziul din Cureșnița Veche, r. Soroca.
În urma interviului realizat am constatat că: după plecarea părinților, copiii se confruntă cu stări emoționale dificile și neplăcute. Dorul, tristețea, singurătatea și sentimentele de insecuritate îi fac pe copii să-și piardă abilitățile de a-și controla și exprima emoțiile în diferite situații.
Aproape toți copiii intervievați au afirmat că banii nu le pot compensa suferința cauzată de despărțirea de părinți. „În trecut nu aveam posibilitățile pe care le am acum… situația s-a schimbat.” „Nu am aceeași dispoziție ca înainte, mă uit la alți copii și mi-e trist. Nu-mi trebuie bani și plâng.” „Deși am obținut mai mult confort material și libertate, mama îmi lipsește foarte mult.”
Gama de emoții prin care copiii își descriu viața este predominată de culori cenușii. Dorul și tristețea sunt stările cele mai frecvent amintite. Copiii de vârstă mai mică au menționat că plâng des. O parte din ei relatează stări de apatie pe care nu le pot explica: „Acum sunt tristă. Inima mea nu mai este întreagă.” „La început am fost în depresie, vara mi-a fost rău.” „Înainte eram veselă, aveam poftă de viață. Acum simt lipsa lor.”
Potrivit cercetării, unii copii ajung să-și facă griji pentru rudele în supravegherea cărora au rămas, ori se tem că părinților li se poate întâmpla ceva rău. Ei se simt vinovați că din cauza lor au plecat părinții peste hotare.
Potrivit experților OIM, sentimentul de vină poate afecta extrem de mult dezvoltarea copiilor, deoarece acționează ca un complex de inferioritate. „Înainte vroiam libertate. După ce au plecat ambii părinți am atâta libertate, încât m-am săturat de ea. Libertatea a devenit închisoare…”
Adolescenții spun că li se întâmplă să aștepte cu nerăbdare revenirea părinților, vizitele lor, iar după o săptămână de trai împreună, își doresc ca ei să plece înapoi. „De multe ori ajung chiar să-și urască, inconștient, părinții, care găsesc niște copii înstrăinați de ei…”.
În ceea ce privește hrana, îngrijirea personală, starea de sănătate a copiilor care au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, cercetarea calitativă a relevat următoarele:
O parte din copiii aflați în această situație s-a dovedit a se hrăni mai puțin
sănătos. În această situație de află:
aceștia nu reușesc să își prepare o hrană corespunzătoare zi de zi;
copiii de diferite vârste care rămân în grija bunicilor și cu care părinții nu mai păstrează nici un fel de legătură – aceștia nu beneficiază de suficiente resurse materiale necesare pentru hrană și o stare bună de sănătate;
pregătirea hranei revine de cele mai multe ori în grija adolescentelor, tinerelor fete, activitate ce le consumă din timpul de școală și pregătire a temelor, cât și din timpul liber (aspect abordat în detaliu la capitolul despre timp liber);
Copiii care rămân fără ambii părinți în urma migrației în căutarea unui loc de muncă prezintă, într-o măsură mai mare, următoarele nevoi:
Accesul la o hrană de calitate prin asigurarea nevoilor materiale corespunzătoare;
Accesul la o hrană de calitate prin pregătirea corespunzătoare a meselor de zi de zi;
Nevoia de îngrijirea medicală primară și orientare către serviciile medicale
corespunzătoare;
Asigurarea accesului la servicii medicale.
În ceea ce privește educația, rezultatele interviurilor au pus în evidență următoarele aspecte:
Printre adolescenții, mai ales printre băieții care au ambii părinți plecați la muncă în străinătate, există tendința de a abandona școala;
De asemenea, printre adolescenții cu părinții plecați, atât fete cât și băieți, se manifestă tendința de absenteism. Există cazuri de tineri cu părinți plecați la muncă în străinătate care acumulează foarte multe absențe la școală, fiind chiar în prag de exmatriculare;
Absenteismul apare, în anumite situații, și la cei mici din ciclul primar și gimnazial;
Atât la cei mici cât și cei mari se observă o scădere a interesului acordat școlii și temelor pentru acasă pe fondul unei lipse de control și supraveghere din partea unui adult cu autoritate asupra lor;
Cei mici, uneori si adolescenții, întâmpină dificultăți în realizarea temelor acasă și a înțelegerii materiei predate la școală. În acest sens, ei resimt nevoia de a avea o persoana adultă (părinte, învățător sau profesor) care să îi ajute și să susțină în activitatea școlară.
În familiile unde mama este cea plecată, fetele consumă o mare parte din timpul lor cu activitățile de îngrijire a gospodăriei, uneori în detrimentul programului școlar și pregătirii temelor;
Programele și activitățile extrașcolare au un impact pozitiv asupra copiilor (în special din ciclul primar și gimnazial) în ceea ce privește motivația de a veni la școală;
La nivelul școlilor nu există un sistem de monitorizare și asistență pentru copiii (cu părinți plecați la muncă în străinătate) care manifestă o scădere a motivației pentru școală.
Dreptul la opinie și participare (Anexa nr.1)
Opinia copilului în ceea ce privește decizia pe care o i-au părinții (în legătură cu plecarea în străinătate pentru o perioadă de timp) nu este luată în considerare; de cele mai multe ori aceștia nu sunt nici măcar întrebați care este părerea lor;
Cei mici, copii până în 12-13 ani, nu numai că nu sunt consultați în decizia părinților de a pleca de acasă pentru o anumită perioadă dar de cele mai multe ori aceștia nu sunt nici măcar informați despre plecare decât în momentul în care aceasta se întâmplă;
Copilul resimte atât lipsa informării cât și a lipsei participării la decizie, într-un mod negativ, cu consecințe asupra atitudinii și comportamentului în lipsa părinților, acest lucru se evidențiazî în următorul studiu de caz:
Ionel P. și Mihaele P. sunt elevi în casa a șaptea și a noua, în Gimnaziul din Cureșnița Veche, r. Soroca, părinții lor sunt plecați de lîngă ei încă de 6 an în urmă, ei stau cu bunica din partea mamei. Ea îi conduce vizual la școală, îi intilnește cu mîncare, încearcă să-i verifice temele, dar totuși nu poate nici cum să- i înlocuiască pe părinți. De cînd sunt plecați ceilalți membri ai familiei la servicui Ionel are ulcer stomacal și dureri în regiunea abdomenului ș.a. Cu părinții comuncau din start mai des, iar acum doar mesaje scurte, cu puține detalii de la ei, în special de cînd Mihaela s-a schimbat radical din punct de vedere al reușitei slabe, comunicării necenzurate stradale, și atitudinea față de propria familie și personalitate.
Copiii care provin din familii unde mama este plecată sunt implicați în multiple activități gospodărești ocupându-le o mare parte din timpul lor liber;
Posibilitățile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii sunt reduse din cauza lipsei disponibilității acestora pe de o parte pentru activitatea de joc și pe de altă parte pentru activitățile ce presupun mișcare ca mersul la iarbă verde, în excursii etc.
Posibilitățile de petrecere a timpului liber au fost percepute de către majoritatea copiilor ca fiind reduse în general atît de preșcolari cît și de copii din gimnaziu.
Campanii necesare de informare și conștientizare adresate părinților.
Organizarea, atât de către instituțiile publice cât și de către ONG-uri, a unor
campanii de informare a părinților în vederea conștientizării riscurilor asumate
prin plecarea la muncă în străinătate;
Organizarea unor campanii de informare pentru părinți privind aspectele
importante de care trebuie să țină cont pe timpul lipsei temporare de acasă (cum trebuie să comunice cu copiii, cum trebuie menținută legătura cu aceștia, importanța acordării dreptului copilului de a participa la deciziile ce îl privesc
etc.) – prin afișe, pliante distribuite în locuri publice și mai ales în apropierea centrelor de primire a cererilor de muncă în străinătate;
în cadrul ședințelor cu părinții;
prin organizarea de training-uri cu părinții;
activități de consiliere a părinților;
Dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu ambii părinți plecați;
Asigurarea serviciilor de consiliere pentru cât mai multe persoane care au în
îngrijire copii a căror părinți plecați la muncă în străinătate în vederea facilitării
comunicării dintre ei și copii;
Crearea unui mecanism de monitorizare și comunicare cu adulții în grija cărora rămân copiii.
Aceste măsuri propuse necesită implicarea și în special colaborarea cât mai multor actori sociali – atât a ONG-urilor, autorităților centrale și locale (cu implicarea serviciilor sociale, inspectoratelor școlare și a poliției) cât și a cadrelor didactice, angajatorilor sau mass-media. Corelarea și unificarea eforturilor reprezintă un pas esențial în asigurarea respectării drepturilor care le sunt garantate, prin Convenția Drepturilor Copilului, tuturor copiilor indiferent dacă aceștia beneficiază sau nu de prezența părinților.
În urma realizării cercetării am constatat următoarele momente:
Unii copii ajung să-și facă griji pentru rudele în supravegherea cărora au rămas, ori se tem că părinților li se poate întâmpla ceva rău.
Ei se simt vinovați că din cauza lor au plecat părinții peste hotare.
Efecte la nivel emoțional, copilul devenind mai închis în sine (10%);
Copiii au începutcă piardă mai mult pimp în fața calculatorului sau televizorului (10%),
Să fie mai obraznici, mai neascultători (7%) sau au început să negligeze școala (7%).
2.2 Proiect de program pentru orele de direginție în clasele cu o pondere ridicată a părinților emigrați la serviciu peste hotare.
Acest proiect poate fi realizat cu copii de vîrsta între 9 – 16 ani, la orele de diriginție, planificate timp de aproximtiv de jumătate de an, cu o fracvență de o dată la două săptămîni.
Plimbarea pe nour
Strategia: Formarea deprinderilor sociale în grupul de sprijin
Obiectiv: Asigurarea securității psihologice
Scopul: pregătirea copiilor pentru activitate înainte de începerea ocupației.
Vârsta: 6 -11 ani.
Durata: 10 minute.
Materiale: muzică instrumentală liniștită.
Desfășurare:
„Așează-te comod și închide ochii. Inspiră și expiră adânc de două-trei ori. Vreau să te invit la o plimbare pe nori. Sari pe un nouraș alb și pufos, care seamănă cu un munte moale din pernuțe. Încercă-să simți, cum picioarele tale, spatele și-au găsit loc pe această pernă mare. Acum începe plimbarea. Nourul tău se ridică încet spre cerul azuriu. Simți cum vântul îți răcorește fața? Aici, în cerul înalt, totul este liniștit și calm. Fie ca nourul tău să te ducă într-un așa loc, unde să fii fericit. încearcă să „vezi” în gând acest loc cât se poate de clar. Aici te simți foarte liniștit și fericit. Aici se poate întâmpla ceva fantastic. (30 sec.)
Iarăși ești pe nouraș și el te duce înapoi, la locul tău. Coboară de pe nouraș, mulțumește-i, că te-a plimbat atât de bine. Acum observă, cum el se topește încetișor în aer. întinde-te, îndreaptâ-te și fii din nou puternic, energic, atent.”
PÂNZA DE PĂIANJEN
Scopurile: cunoașterea cu membrii grupului; ocuparea locului propriu în grup pe parcursul unei comunicări vesele și plăcute.
Vârsta: 11-12 ani.
Durata: 15 min.
Materiale: ghem de ață.
Desfășurare:
Așezați-vă într-un cerc. Acum fiecare dintre voi va avea posibilitatea să ne spună numele și să ne povestească ceva despre sine. Poate cineva va dori să ne povestească despre jucăria preferată, despre ceea ce poate face mai bine, ori despre ce preferă să facă în timpul liber. Aveți un minut la dispoziție să vă gândiți, ce doriți să ne povestiți despre voi.
Liderul ia ghemul în mână și începe jocul de la sine. Povestește despre el, apoi cu o mână ține capătul aței, iar cu alta aruncă ghemul celui care stă în fața lui. „Dacă dorești, poți să ne spui numele și ceva despre tine, dacă nu, atunci ține de ață și aruncă ghemulețul celui care stă în fața ta. În așa mod pînă nu se țese o pînză de păianjen. Urmează „depanarea” aței ghem: fiecare întoarce ghemul persoanei de la care 1-a primit, spunându-i numele și povestind ceva despre ea. Se continuă în așa mod, până când ghemul se întoarce la lider.
Cum credeți, de ce noi am construit o astfel de pânză de păianjen?
Toți au vorbit pe parcursul jocului?
Cum vă simțiți acum?
Vă simțiți altfel, decât la începutul jocului?
V-a fost greu să memorizați numele celorlalți?
Care povestiri v-au cointeresat cel mai mult?
Cine din grupă îți provoacă curiozitate?
Prezintă-te
Scopul: prezentarea printr-un procedeu neobișnuit, care oferă posibilitatea participantului de a se privi pe sine altfel.
Vârsta: 15-17 ani
Durata: 40 min.
Desfășurarea:
Participanții se împart în perechi.
Fiecare participant trebuie să alcătuiască o istorie din viața sa, care ar putea să se întâmple, dacă el ar alege altă cale în viață, ar lua alte decizii în situațiile dificile ale vieții, s-ar baza pe alte calități personale.
Istoria trebuie să pară adevărată, povestitorul – foarte sincer. Poate să-și modifice biografia sa cum dorește: activitatea, condițiile de viață, relațiile interpersonale etc.
Fiecare trebuie să vorbească timp de 10 minute.
Cel care a ascultat își împărtășește impresiile despre cele auzite. (5 minute)
Participanții povestesc istoria reală a vieții lor.
Evaluare:
-Cum vă simțiți?
-Acceptați ideea ca aceste istorii ar putea deveni realitate?
-V-ați regăsit în istoriile inventate?
-Vă sunt caracteristice unele decizii, acțiuni pe care le-ați relatat?
O ISTORIE DIN VIAȚĂ
Scopurile: conștientizarea faptului, că există diferite atitudini față de unele și aceleași trăiri emoționale; dezvoltarea capacității de familiarizare cu experiența altora și de înțelegere a particularităților trăirilor emoționale ale lor; dezvoltarea capacității de a asculta atent și cu răbdare și înțelegerea faptului, că ascultarea reprezintă în sine una din posibilitățile de manifestare a stimei și compătimirii față de altul.
Vârsta: 9-11 ani.
Durata: 20-30 minute.
Materiale: „Piatra povestitoare”, de culoare aprinsă, de mărimea unui pumn, pe care copiii o vor ține în mână ca pe ceva prețios, deosebit.
Desfășurare:
La început fiecare copil va vorbi 2-3 minute. Copiii care nu s-au decis încă să vorbească, pot utiliza timpul lor altă dată. Apoi timpul poate să se mărească. Copiii de la 12 ani pot comunica fără participarea adultului, în grupuri mici de 6-10 persoane, dacă ei deja cunosc acest joc.
„Acum vom povesti unul altuia istorii din viața proprie. Fiecare, cine dorește, poate să ne povestească ceva. Priviți această piatră. Este „Piatra povestitoare”… Doar cel care o ține în mână are dreptul să vorbească la temele propuse. Ceilalți ascultă atent. Încercați să povestiți istorioara timp de două minute. Eu voi fixa timpul. Tema de astăzi: „Unde te-ai născut și care sunt cele mai timpurii amintiri ale tale?” Următoarele teme pentru povestiri:
Câți frați și surori ai? Ce au fiecare dintre ei deosebit?
Povestește despre tradițiile din familie.
Povestește ce-ți place cel mai mult în familia ta.
Ce-ai fi dorit foarte mult să faci împreună cu familia ta, ceva care încă până acum nu ați făcut?
Cum părinții tăi asigură familia?
Ai fost vreo dată la serviciul mamei, al tatălui? Cum a fost?
Povestește despre realizările tale, cu care te mândrești.
Povestește ceva despre animalele tale domestice.
Evaluare:
Ai avut senzația, că cineva te ascultă foarte atent?
Ce ai simțit în timp ce povesteai?
Ce ai simțit când ascultai?
Ai trăit și tu ceva asemănător?
îi înțelegi acum mai bine pe cineva dintre colegi?
Roata vieții
Scopul: oferă posibilitatea de a vorbi despre schimbările din viața proprie.
Vârsta: 11 -14 ani.
Durata: 30 min.
Materiale: Foi de hârtie și creioane pentru fiecare participant.
Desfășurare:
„Imaginați-vă roata vieții voastre. Desenați pe foaie un cerc mare, care simbolizează viața. În centrul cercului desensți un punct, care vă reprezintă.
Când roata se învârte, părțile ei, care sunt mai aproape de centru, se rotesc mai repede, decât cele care sunt mai departe de centru. Ce ai în viață stabil, permanent, de o perioadă îndelungată? Dar ce este mai mobil, schimbător? Scrie denumirea acestor categorii pe roata vieții tale” (10 minute).
Participanții se împart în perechi, demonstrează unul altuia desenele și comentează. (10 minute).
Evaluare:
La discuție participă întreaga grupă. Fiecare își prezintă partenerul său și povestește, ce are el în viață stabil și ce se află în proces de schimbare.
Pescuitul
Scopul: ridicarea nivelului de autoconștiință, continuând propozițiile în glas, în fața grupei fără
pregătire prealabilă.
Vârsta: 11-14 ani.
Durata: 30 min.
Materialele: O cutie sau un coșuleț, fișa-resursă.
Desfășurare:.
Fiecare participant pe rând prinde „pește”, luând o foiță cu o propoziție neterminată din coșuleț (fișa-resursă). Se întoarce la locul lui și citește în glas propoziția, alcătuindu-i sfârșitul. Apoi se discută. După care următorul participant prinde alt „pește”.
Notă: Copiii de obicei reacționează binevoitor la efecte teatrale și va fi amuzant de inventat ceva interesant cu coșulețul cu propoziții. De exemplu, puteți pune coșulețul pe scaunul, aflat pe masa din centrul cercului, ori să-1 puneți jos și să-1 acoperiți cu o eșarfă albastră, care simbolizează apa, pentru ca să fie mai captivant de prins peștele. Deasemenea coșulețul se poate decora și transmite din mână în mână. Evaluare:
Liderul provoacă discuții prin întrebări după fiecare propoziție continuată. De exemplu: „Ce simți tu Ana, în legătură cu aceasta?”, „Svetlana, te miră răspunsul lui Ion?”, „Vrea cineva să spună ceva în legătură cu răspunsul lui Mihai?”. Invită participanții să formuleze și să adreseze întrebări.
Balonul negru: identificarea problemei
Scopurile: identificarea unor probleme personale; delimitarea problemelor care pot fi controlate și rezolvate fără ajutor și rezolvarea căror necesită ajutor
Vârsta: 14-16 ani.
Durata: 30 min.
Materiale:
Câte un balon (dezumflat) negru pentru fiecare participant.
Fișe, pentru a scrie numele, pentru fiecare.
Lipici.
Marchere.
Ace.
Desfășurare:
Rugați participanții să-și pregătească fișe cu nume. Stimulați creativitatea. împărțiți baloanele
Rugați participanții să se gândească la problemele, pe care le au în viața lor. Pot fi probleme cu părinții, frații, prietenii, posibile chiar probleme cu legea.
Vorbiți despre două tipuri de probleme: acele, pe care le puteți soluționa, și acele pe care nu le puteți. De exemplu, preadolescentul cu reacții emoționale acute, poate să se învețe a-și controla comportamentul; dar copilul nu este în stare să influențeze decizia părinților de a divorța.
Trebuie să ne învățăm să deosebim aceste două tipuri de probleme. Rugați participanții să vă răspundă la întrebarea: „Cu care probleme din viața voastră vă puteți isprăvi, și cu care nu?”
Propuneți-le să umfle baloanele, în așa mod, încât fiecare „expirație” în balon să reprezinte o oarecare problemă. Cu fiecare respirație în balon intră o problemă. Dacă sunt puține probleme, rugați copiii să le „arunce” în balon de două-trei ori. După ce toți au umflat baloanele, ele se leagă la gât. Acum fiecare are câte un balon negru propriu cu probleme.
Evaluare:
Spuneți participanților, că acum fiecare are o alegere. Ei pot lucra asupra problemelor, cu care se pot isprăvi și să încerce să le uite pe celelalte, dar pot și să nu facă nimic. Decizia le aparține. Dacă vor dori să continuie să balonul plin cu probleme, pot face alegerea corespunzătoare. Dar dacă vor decide să înceapă a acționa (să-și asume responsabilitate pentru probleme ori să se dezică de ele), ei pot sparge cu acul balonul.
Speranțe luminoase, temeri întunecoase
Scopurile: dezvoltarea capacităților empatice, intensificarea sentimentului de apartenență.
Vârsta: 10 – 14 ani
Durata: 30 min.
Materiale:
fișa-resursă „Speranțe luminoase, temeri întunecoase”pentru fiecare participant,
creioane,
pixuri.
Desfășurare:
Participanții lucrează independent, determinând pe fișa de lucru cele mai virtuale vise și cele mai serioase temeri. Apoi, când toți se isprăvesc cu sarcina, se împart în perechi și discută împreună notițele făcute. După acesta se întorc în cerc și fiecare povestește despre partenerul său. Se încurajează și se susține feed-back-ul. Trebuie să urmărim, ca întrebările și comentariile să fie adresate celui care prezintă lucrul partenerului, dar nu autorului lui. Apoi autorul lucrării are posibilitatea să spună, cât de bine a fost înțeles de partener.
Evaluare:
Cât de mult se aseamănă speranțele și temerile?
Cît de diferite sunt?
De ce?
Ce ne face să fim diferiți?
Ce avem în comun?
Ce ne apropie și ce ne îndepărtează?
Este mai ușor atunci cînd cineva îți împărtășește gîndurile sau cînd ești ascultat?
Lucrurile preferate
Scopul: dezvoltarea abilităților de comunicare; consolidarea grupului Vârsta: 9-11 ani.
Durata: 10 min.
Desfășurarea:
„Formați grupuri mici a cîte trei membri. Fiecare, pe rând va povesti celorlalți despre un lucru, la care ține foarte mult. Poate fi o jucărie, o carte, masa de la bucătărie etc. Trebuie să explicați de ce anume acest lucru este foarte important. Ascultați atent și memorizați ce vă spun partenerii, ca apoi să puteți povesti altora.”
Evaluarea:
Sunt lucruri, care-s la fel de importante pentru mai mulți copii?
Care sunt lucrurile preferate ale mamei?
Ale prietenului tău cel mai apropiat?
Care lucru îți era în trecut foarte scump, iar acum a pierdut semnificația?
Ce simți, când poți povesti altora despre lucrul tău important?
Covorul păcii
Scopul: soluționarea conflictelor cu ajutorul discuției și tratativelor. Vârsta: 9-14 ani.
Durata: 30 min.
Materiale:
un covoraș mic,
clei,
materiale pentru decorarea covorului (biser, paiete)
Desfășurarea
Liderul întreabă elevii care de cele mai dese ori sunt cauzele conflictelor între ei și alte persoane. Apoi propune, ca în cazurile când în grup va apărea vreun conflict între colegi, ei pot să se așeze pe covoraș, să ducă tratative, pentru a găsi calea spre soluționare. Apoi propune o situație de conflict. (De exemplu, doi copii se ceartă de la o carte.) Doi participanți se așează pe covoraș, iar ceilalți din grup propun soluții.
După discuție, liderul propune participanților să înfrumusețeze „covorul păcii”. Scrie pe covor numele tuturor participanților, iar copiii îl decorează cu materialele, pe care le au la dispoziție. Covorul trebuie utilizat doar în scopul soluționării conflictelor. „Covorul” le dă copiilor încredere și liniște, îi ajută să-și concentreze puterile la căutarea unei soluții eficiente a situției-problemă.
Evaluare:
Pentru ce ne este atât de necesar „covorul păcii”?
Ce se întâmplă când în conflict câștigă cel puternic?
De ce nu se permite utilizarea violenței?
Tablouri abstracte
Scopul: este important ca inițiativa unui jucător să fie susținută de întreaga grapă. Vârsta: 10-16 ani.
Durata: 20 min.
Materiale:
foi de vatman
carioci
creioane colorate
Desfășurare.
Participanții se împart în grupuri a câte 6 membri. Fiecare grup se adună în fața foii de vatman. Membrii grupului trebuie toți împreună să deseneze un tablou. Se permite utilizarea numai a anumitor figuri geometrice ori linii drepte. Fiecare trebuie să decidă, care v-a fi contribuția lui în compoziția comună. Jucătorii desenează pe rând, fiecare „pictor” nou trebuie să se orienteze la ceea ce deja a desenat predecesorul lui. Nu se permit discuțiile. Se propune participanților să îndeplinească aceiași însărcinare, dar deja au voie să comunice între ei.
Analiza:
Care este deosebirea dintre aceste două experimente artistice?
Care variantă de lucru v-a plăcut mai mult?
Cât de dificil au lucrat membrii echipei voastre?
Care desen este mai frumos?
Ce veți face altfel, dacă veți mai participa la astfel de exerciții?
Privire în viitor
Scopul: acordarea ajutorului copiilor în a elabora, prin vizualizare, imaginea viitorului propriu, în care li se vor îndeplini visele.
Vârsta: 9-11 ani.
Durata: 30 min.
Materiale: foi și creioane pentru fiecare.
Desfășurarea:
„V-ați gândit vreo dată ce veți face în acest an….peste cinci ani peste zece ani? Cui cine discutați despre aceste lucruri? Vă propun să vă puneți în funcție imaginația și să vă închipuiți cât de frumoasă va deveni viața voastră.
Imaginați-vă, că noaptea visați un vis foarte frumos. Vă vedeți peste 5 ani (15 sec.) Atrageți atenție, cum arătați peste cinci ani… unde trăiți… ce faceți…. (15 sec), închipuiți-vă, că sunteți foarte satisfăcut de propria viață. Continuați să mergeți la școală, ori deja lucrați? Ce puteți face din ceea ce acum la moment nu puteți? (30 sec).
Gândiți-vă ce a trebuit să faceți, ca să obțineți asemenea rezultate? (1 min.)
Acum întoarceți-vă înapoi, în prezent, memorizați bine ce ați văzut. Scrieți.”(15 minute).
Evaluare:
Ești satisfăcut de imaginea viitorului tău?
Ce ți-a plăcut cel mai mult?
Este ceva, care nu-ți place?
Dacă nu ești întru totul mulțumit, ce ai dori să schimbi?
Ce pași ar trebuie să faci pentru aceasta?
LĂUDÂROȘII
Scopul: oferirea posibilității copiilor de a duce un monolog pozitiv intern, în special în momentele dificile.
Vârsta: 12-14 ani.
Durata: 15 min.
Fiecare participant demonstrează întregului grup foaia sa și citește cu glas tare cele scrise.
Evaluare:
Cum vă simțiți?
A fost greu să identificați aceste trei lucruri?
Aveți încrederea că le veți realiza?
NE ASUMĂM RESPOSABILITĂȚI…
Scopul: a monta copiii spre o atitudine responsabilă, activă față de soarta proprie. Vârsta: 111-16 ani;
Durata: 15 min.
Desfășurarea:
„Vom vorbi acum despre faptul, de ce poartă răspundere fiecare din noi în viață. Probabil, sunteți de acord, că omul devine personalitate doar atunci, când el de sine stătător și conștient își asumă responsabilitatea proprie. Dacă nu se întâmplă asta, atunci noi așa și rămânem copii mici, indiferent de vârsta pe care o împlinim. Deci, de ce voi purtați răspundere? De cumpărarea pâinii ori de curățenia în odaie? De temele de acasă a surorii, ori de întoarcerea frățiorului de la grădiniță? Gândiți-vă și scrieți tot ce vă veți aminti. Aveți la dispoziție 5 minute.
Apoi participanții discută cele scrise în grupuri mici a câte 3-4 persoane. Ei trebuie să identifice în grupul său pe cel mai responsabil, adică acel, care va putea să argumenteze, că el cu adevărat și-a asumat unele responsabilități.
Evaluare:.
Ce însemnă pentru voi responsabilitate?
Puteți lua singur o decizie seroasă?
Resposabilitățile pe care vi le asumați sunt grele?
Ce vă face să vă asumați aceste responsabilități?
Sfaturi pentru bunei — Cum să educăm încre derea în sine la copil:
În fi ecare zi îndepliniți o muncă obișnuită împreună cu copilul.
Oferiți copilului mai multe posibilități pentru joacă.
Oferiți copilului posibilitatea de a găsi soluții la probleme.
Dați copilului să îndeplinească însărcinări.
În Republica Moldova persoanele în etate reprezintă o sursă importantă de îngrijire și educare a copiilor rămași fără grija părintească și un mecanism eficient de prevenire a instituționalizării.
Îndrumări pentru bunei: copilul se dezvoltă diferit, în funcție de vârsta lui: – anume joaca reprezintă activitatea de bază a copilului de vârstă fragedă,
– ea contribuie la dezvoltarea perceperii, gândirii, emoțiilor, comunicării, imaginației și conștiinței copilului;
– copilul trebuie ascultat, indiferent de ai afirmațiile care le face;
– în funcție de comportamentul pe care îl vede la persoanele apropiate, el își determină comportamentul propriu pe viitor;
– copilul lipsit de atenție și comunicare caută refugiu în stradă sau în lucruri negative (fumat, alcool, huliganism etc.);
– lăudați și apreciați copilul chiar și pentru cele mai neînsemnate fapte;
– susțineți copilul în încercarea lui de a soluționa problema în care întâmpină greutăți.
2.3 Activități necesare utilizate de părinții împreună cu copiii înainte de a pleca peste hotare.
Să inițieze discuții la subiectele, stabilind împreună:
Motivul plecării și decizia că pleacă mama și/sau tată.
Modul în care copiii vor avea grija de frații care ramîn acasă.
În grija cui rămine copilul,care va fi relația cu ingrijitorul și ce atitudine să aiba față de aceasta.
Cum sa facă mîncare, să se alimenteze corect, să fie atent la termenul de valabilitate al produselor.
Care sunt regulile de igienă și cum să le respecte cum să procedeze în caz de boală, cum sa administreze medicamente.
Reguli de securitate (calamități naturale, electricitatea, focul, reguli de circulație).
Modul de pregîtire și purtare a îmbracamintei de sezon.
Cum să distribute banii și sa a economisească resursele materiale.
Cum să gestioneze timpul și să-și organizeze timpul liber.
Modul de întreținere a gospodariei și de repartizare a însarcinărilor între membrii familiei, între copil și îngrijitor.
Cum să se comporte în situații neprevăzute sau de risc (gășci droguri, raporturi sexuale, relații cu persone străine, trafic de ființe umane.
Cui să se adreseze atunci cînd au nevoie de ajutor (rude, profesori, psiholog școlar, medic).
O lista de numere de telefon ale diferitelor servicii din comunitate.
Să-i asigure:
Despre menținerea legăturii cu membrii familiei ramași acasă pe durata plecarii.
Că parintele plecat va trimite copilului resursele necesare.
Că are încredere în capacitatea copilului de a face față vieții independente.
Că orice dificultate poate fi depășită.
Recomandări orientate spre optimizarea relațiilor
copii-părinți
Intercomunicarea va fi mai eficientă dacă adultul va ocupa poziția “Alături de copil”.
Relațiile de colaborare trebuie să predomine în familie, deoarece ele înlesnesc formarea sistemului de reprezentări și comportamentul sociocentric a părinților și al adolescenților. E necesar să aplicăm consecvent în activitatea și viața familiei formulele de tipul:
“Noi facem”
“Noi decidem”
“Noi dorim”
“Noi realizăm”
“Noi tindem”
“Noi continuăm”
“Noi ambii nu avem dreptate”, etc.
În intesificarea autocontrolului și combaterea fermă a emoțiilor și sentimentelor astenice cu caracter distrectiv (în primul rînd, eliminarea sau transformarea celor mai periculoase emoții:invidia, răzbunarea și gelozia ) s-au dovedit a fi eficiente următoarele remedii:
– Afirmațiile pozirive (autosugestiile) de tipul “Eu sînt bun, calm , obiectiv”,“Eu mă respect, fiindcă nu doresc să fac nimănul nici un rău”, “Eu sînt mărinimos”, “Eu sînt în stare să fac multe lucruri bune”.
– Dezvoltarea capacităților de control și autocontrol prin însuțirea execițiulțui “stop-acțiune”, ce constă în stoparea mintală a lanțului de evenimente, acțiuni în corelație cu sine, estimarea lor minuțioasă prin intermediul autochestionării (adică ne punem singuri un șir de întrebări) de tipul: “Ce faci?”, “Cum faci?”, “De ce ?”, “Faci bine?”, “Cum reacționează cei din jurul tău?”, “Cum ar proceda o altă persoană în locul tău ?.”
– Formarea capacității de a te privi de la o parte, “cu ochi străini”, în
scopul autodeterminării în acțiuni și comportament.
Însușirea căilor psihofiziologice de canalizare a stării de tensionare afectivă prin intermediul culturii fizice (antrenamentului fizic): alergări ușoare. plimbări, jocuri în grup sau în perechi: ping-pong, fotbal, volei, etc. Este necesar să știm mișcarea, activitatea fizică nu numai că este fundamental sănătății somatice, ci și contribuie la relaxarea emoțională. Sub
influența exerciților fizice și mișcării active se produce în creer o anumită
cantitate de substanță ce acționează asupra tonusului vital, făcînu-ne calmi,
vioi, energici, rezistenți, și , prin urnâmare, canalizîndu-ne iritarea. Totodată,
trebuie să reținem că iritarea poate fi depățită doar prin intermediul autoreglării fiziologiuce, cum cred cei care își concentrează forțele asupra perfecționării fizice.
Cultivarea sentimentului de empatie, orientat spre formarea unui climat familial cordial, binevoitor și stabil.
Studierea literaturii de specialitate pentru acumularea cunoștințelor respective.
Încurajare
Copilul să fie convins că nu a fost vina lui că părinții au plecat peste hotare.
Să i se reconfirme dragostea ambilor părinți față de el.
Să i se precizeze că este normal să fie trist, în urma părăsirii căminului de către părinte.
Organizarea rațională și interesantă a vieții de familie, ce include următoarele exigențe:
– Stima și ajutorul reciproc;
– Repartizarea obligațiunilor (ținînd cont de starea sănătății, vîrstă, jen, ocupație, interese și aspirații ale mebrilor familiei):
– Organizarea sărbătorilor, călătoriilor cu familia.
– Relaxarea emoțională prin intermdiul exteriorizării emoțiilor și sentimentelor astenice (zîmbet, bucurie, umor, veselie etc.) în baza procedeelor cunoscute: glume, bancuri, diminuări sau exagerări intenționate;
Formarea atitudinei positive față de viață.
Diferențierea situației de conflict, ce constă în necoordonarea sau necoincidența intereselor, de conflictul propriu-zis, care conține reproșuri, ofense, ciartă, etc.
Cunoașterea și conștientizarea mecanismului de declanșare a conflictelor.
De reținut ca inițiatorul conselierii este persoana care poseda bogație și curaj la acela la care sistemul reprezentării sociocentrice deja funcționează exteriorizinduse într-un comportament sociocentric constructiv, socio-afectiv.
Dezvațațiva “să cautați vinovatul în situații dificile, de intercomunicare și alte acțiuni și evinimente familiale.
Concilierea poate avea loc pe doua cai:
-Directa-presupune o discuție sincera deschisa;
-Indirecta-prin utilizarea diverselor pretexte (întrebari cu caracter practice,invitatii).
13. De reținut ca egalitatea de familie este întotdeauna relative deoarece
omul ste o ființa biopsihosocială, cu particularitați respective, care
centreaza funcțiile și activitatea.Căminul familial și colaborarea
adevărată se poate realize numai datorită eforturilor tuturor
membrilor famuiliei.
14. Devitarea diferitelor structuri de gîndire distosionată, privitoare la
exercitarea rolului de părinte de tipul:” totul sau nimic”, cînd lucrurile
sunt văzute în categoria “alb-negru”. Dacă scopul acțiunii nu este atins
în totralitate, există tendința de a aconsidera acțiunea un eșec total.
Evitarea generalizărilor exagerate: tendința de a vedea un singur
eveniment negative ca fiind reprezentativ pentru întreg
comportamentul individului.
Accentuarea elementelor positive, evitînd subestimarea individului și a comportamentului acestuia.
Evitarea “salturilor” directe spre concluzii, evitarea interpretărilor negative, ciar dacă nu există fapte sigure care să susțină convingător o anumită concluzie sau decizie.
Evitarea etichetării și etichetării eronate, care ste o formă extremă de generalizări exaggerate. În locul explicației propriei erori se atașează o etăchetă negativă de tipul: “sînt un ratat”, “sînt un fricos”, sînt un învins” etc.
Este necesar ca și părinții, și adolescenții să rețină: comportamentul este orientat spre un scop, este motivate și trebuie să fie înțeles în contextual său social; adolescenții își dezvoltă un plan al vieții, care ghidează deciziile lor comportamentale și care deseori nu orespunde cu viziunea părinților.
Comportamentul ngativ și conflictele pot fi manipulate mai efficient disutînd problema, ceea,ce presupune familiarizarea adolescenților și părinților cu un ansamblu de cunoștințe ce vizează cultura intrecomunicării.
Analiza relațiilor adolescenți-părinți au permis depistarea a trei aspecte importante ce trebuie reținute :
Atît părinții, cît și adolescenții nu rosedă cultura discuției și nu delimitează hotarul dintre discuție și ciartă;
Ficare parte se consideră nevinovată în declanșarea conflictului;
La baza conflictelor familiale se observă unul și același mechanism, pe care l-am numit generalizarea și reactualizarea trecutului, care nu este conștientizat la timp de ambele părți.
Primul aspect ne obligă să diferențiem discuția de certă.
Sfaturi pentru părinți și copii
Nu fi inconsecvent. Asta mă pune în încurcătură și mă face să încerc să scap nepedepsit.
Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poți ține. Asta mă face să-mi pierd încrederea în tine.
Nu mă face să mă simt mai mic decît sunt. Voi încerca să-ți dovedesc contrariul, purtîndu-mă ca o persoană importantă.
Nu face în locul meu nimic din ceea ceas putea face singur.
Nu-mi menaja „relele obiceiuri”.
Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă îmi vei vorbi blînd între patru ochi.
Nu mă răsfăța. Știu foarte bine că nu mi se cuvine ceea ce cer. Dar încerc totuși.
Nu-țifie teamă să fii ferm cu mine. Asta mă disciplinează.
Nu folosi forța înpotriva mea. Asta mă obșnuiește cu ideea că numai forța contează.
Nu încerca să discuți comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu este prea bun în acel moment, iar cooperarea din partea mea – minimă.
Nu încerca să-mi ții predici. Vei fi surprins să constați cît de bine știu ce e bine și ce e rău.
Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă apăr prin apărea surd.
Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii ușor și atunci s-ar putea să spun minciuni.
Nu uita că îmi place să experimentez.
Nu lua prea mult în seamă indispozițiile mele.
Nu mă respinge cîndpun întrebări directe. Vei constata că nu te mai întreb și caut informații în altă parte.
Nu-țifie teamă să petrecem puțin timp împreună. Contează cum îl petrecem.
Comportă-te cu mine cum te comporți cu prietenul tău.
Ține minte: învăț mai mult de la un model, decît de la un critic.
Nu uita că nu pot crește fără încurajări și încredere.
Și afară de aceasta, te iubesc foarte mult. Te rog, iubește-mă Și tu.
Migrația de muncă afectează profundat dezvoltarea economică și socială a Moldovei. Începând cu mijlocul anului 2006, aproximativ un sfert din populația economic activă a fost angajată în străinătate. Numărul de migranți, precum și cel al remitențelor, a crescut constant din 1999 fără a indica la momentul dat că această tendință poate schimba situația.
Discuția este un scimb reciproc constructive de informații, impresii, opinii,
aprecirei critice, propuneri orientate spre realizarea unui scop. Deci, discuția vizează pocedeile de atingere a unui scop comun pentru părinți și adolescenți, constituind un depaliu al intercomunicării. Este o modalitate eficientă de a influența gîndurile, atitudinele și conduita partenerilor.
Cearta constituie o ciocnire a scopurilor, intereselor, valorilor și calităților unor personae. Discuția evită aprecierile negatine, pe cînd cearta presupune acuzarea , desconsoderarea și chiar înjosirea persoanei. Cultivarea abilităților și deprinderilor de comunicare începe în famili. Analșiza unor disxcuții înregistrate ne demonstrează că schimbul reciproc de opinii și convivgeri se desfășoară într-o formă amabilă, chiar și în cazul prezenței controverselor.
Cearta denotă o contestare a motivelor, scopurilor, valorilor în situațiile tensionate însoțite de izbucniri ale emoțiilor egocentrice, oamenii își concentrează atenția asupra lor, uitînd de partener. Nici părinții, nici adolescenții, în astfel de sinuații, nu fac exepții.
În situațiile conflictuale ambele părț se gîndesc numai la sine, țin cont doar de propriile dificultăți, nu iau în ceamă ctarea și emoțiiile celuilat. Adulții (pedagogii și părinții) trebuie să țină minte că forma, stilul și conținutul raporturilor familiale determină formarea unor trăsături de caracter la copii.
O sinteză a observației permite să menționăm, că atît părinții, cît și adolescenții percep acut necesitatea de a cunoaște arta comunicării, de a se antrena în dialoguri și discuții. În grija cui rămân copiii, părinții cărora pleacă peste hotare?
Familia extinsă – bunei/rude sau singuri.
Casele de copii de tip familial SAU, în ultima instanță, în internate sau în case de copii.
În cazul când părinții pleacă peste hotare, copilul rămâne fără ocrotire și grijă părintească, ce poate i înlocuită cel mai bine de bunei sau rude.
Autoritatea tutelară identii că copiii rămași fără ocrotirea părintească și aleg forma de plasament:
a) prin adopție,
b) prin instituirea tutelei/curatelei,
c) prin plasarea în casele de copii de tip familial,
În Moldova aproape 177,000 copii sunt afectați de migrația părinților lor peste hotare. În ultimii ani s-a dublat numărul copiilor care cresc fără unul sau fără ambii părinți, astăzi ajungând la 31% din numărul total de minori.
Situația familiilor migrante se îmbunătățește pe termen scurt, dar plecarea lor la muncă peste hotare afectează starea psiho-emoțională a copilului cu ef ect de durată.
d) prin plasarea în instituții de tip rezidențial ca ultimă formă de protecție. De ce internatul nu este cea mai bună soluție pentru copil?
Instituțiile de tip rezidențial sunt locul în care copilul ar trebui să ajungă în ultimă instanță. Studiile recente demonstrează că deseori impactul asupra copiilor din instituții este:
Cu cât mai mic este copilul și cu cât mai mult dureazã instituționalizarea lui, cu atât mai mare este impactul adus dezvoltãrii lui. Deseori copiii pot avea rețineri în dezvoltarea intelectuală, emoțională și fizică. Neputința de a judeca critic față de sine, impulsivitate.
Copiii instituționalizați se confruntă cu nesiguranța viitorului lor. Lipsa oportunităților de învățare a rolurilor și deprinderilor necesare vieții adulte. Șanse minime de a se adapta cu succes în societate.
Tutela se instituie asupra minorilor în vârstă de până la 14 ani, rămași fără ocrotire părinteas că. Odată cu atingerea vârstei de 14 ani a copilului rămas fără ocrotire părintească, tutorele devine curator până la vârstă de 18 ani și este reprezentantul legal al copilului.
Cine/ce este autoritatea tutelară?
autoritatea centrală – Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului.
organele executive ale autorităților administrației publice locale de nivelul II – direcțiile (secțiile) de învățământ.
Autoritățile din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul I – consiliile locale. De ce este nevoie de instituirea tutelei/curatelei?
Tutorele/curatorul este reprezentantul legal al copilului și încheie acte juridice fără mandat în numele și în interesul minorului. administrează și dispune ei cient de bunurile celui pus sub tutelă, în numele acestuia; pentru ei care copilul luat sub tutelă/curatelă statul alocă 200 de lei lunar familiilor în al căror plasament se al minorul.
Bunicii pot fi adaptatori? Da, dar numai sub vârsta de 50 ani.
Ambele părți înțeleg că:
Capacitatea de a se menține în limitele disuției nui poate substitui structura complexă a culturii comunicării și că adevartata artă psihologică a intercomunicării presupune susținerea partenetului în vederea respectării acestor limite;
Spiritul de obsrvație, atenția, reținerea și tactul reăprezintă calitățile umane ce determină eficiențța și controlul comunicării, constituind și baza psihoprofilaxiei conflictelor;
Este necesar de conștientizat mecanizmul conflictului în scopul dirigării lui (evitării, soluționării și transformării caracterului distructiv al acestuia în unul constructiv);
Simetria relațiilor interpersonale diminuiază simțitor capacitatea partenerilor de a asculta, de a se auzi și de a se înțelege reciproc;
Procedeul cedărilor se bazează pe un sistem de imagini monocentrice și nu duce la rezultate stabile, fiincă partea care cedează consideră, că a făcut totul pentru a evita conflictul și nu învață a înțelege partenerul, iar partea care se folosește de cedare se obișnuește a ține cont numai de emoțiile și sentimentele proprii;
Relațiile afective, mecanizmul și scenariul situațiilor conflictuale se repetă și se consolidează pe parcursul anilor. Potrivit Studiului de Demograi e și Sănătate 2005:
Așadar, părinții și adolescenții obțin rezultate positive în cultura comunicării numai dacă înțeleg și conștientizează necesitatea de a refuza elementele, mecanismul și scenariul conflictelor, de a cunoaște și a practica un nou stil de comunicare, bazat pe stimă reciprocă și empatie.
În procesul de socializare copiii se confruntă cu anumit dificultăți, dar foarte mult suferă nivelzul de educație al copiilor. Copiii preiau modelul părinților sau riscă să adopte un comportament agresiv în lipsa supravegherii. Asistăm la o transformare esențială a valorilor familiale care nu mai pun accentul pe spiritualitate, scade moralitatea și se diminuiază spriginul acordat bătrînilor, dereglîndu-se relațiil dintre părinți-copii. Părinții rămîn la bîtrînețe singuri, disperați cu gîndul „oi muri și nici n-o să știe nimeni…”. Situația dată este determinată de cazurile tot mai frecvente cînd migranții nu vin la înmormîntarea soției, soțului, părinților și copiilor. Se micșorează controlul social din partea părinților asupra copiilor, de asemenea are loc slăbirea legăturilor dintre familie și alte instituții sociale.
Conluzie: În context, problemele pe care le generează migrația adulților sunt foarte complexe și soluțiile lor nu pot fi simple. Cert este că acești copii au nevoie de ajutoul nostru astăzi. Este netăgăduit faptul că dinamica și complexitatea fenomenelor (migrația și copii rămași acasă) care afectează familia și societatea în ansamblu. Mai mult, dificultatea este dublată de lipsa datelor viabile și recente din alte surse, fapt ce este determinat de mecanisme de monitorizare slab dezvolate cu precădere la nivel local
Încheiere:
Este de necontestat faptul că atît migrația cît și efectele asupra copiilor prin plecarea la muncă în străinătate a părinților sunt două fenomene extrem de complexe, afectînd atît familia cît și societatea.
Problema de față pune în evidență cîteva tendințe generale cu privire la fenomenul copiilor rămași acasă în urma plecării părinților lor la muncă în străinătate. Dincolo de cifrele reprezentînd estimări naționale asupra numărului de copii afectați de acest fenomen rămîne realitatea concretă a acestor familii, în cătare de resurse mai multe și mai bune, care să le asugure dezvoltarea – în unele cazuri sau să l permită eșirea din sărăcie – în alte cazuri.
Dacă părinții migrează peste hotare, cel mai bun loc pentru creșterea copilului este lângă bunei sau rude Fiecare copil are dreptul la viață, creștere și dezvoltare sănă toasă
Fiecare copil are dreptul la familie. Nici – o instituție, oricât de amenajată ar fi ea, nu poate înlocui familia.
În ceia ce privește activitatea la nivel de comunitate, trebuie de menționat faptul că Serviciile Publice de Asistenței Socială, se confruntă de multe ori cu lipsa de resurse umane și materiale. Mai mult, stadiul implementării reformei în domeniul protecției copilului este avansat spre deosebire de cel al altor domenii cum ar fi sănătate și educația, fiind necesar să se dezvolte un mecanism spcific și explicit de colaborare și interrelaționare instituțională pentru asigurarea coerenței intervențiilor.
În fine, copiii afectați de migrația părinților lor se află într-un sistem de condiționări specifice cadrului familial, comunității și societății în care trăim. Situațiile în care riscuril de natură socială și economică sunt dublate de lipsa părinților, care nu pot răsnunde nevoilor de îngrijire, creștere și educare a copiilor, pot conduce la o vulnerabilitate crescută. Trebuie de menționat însă că aceste riscuri se regăsesc și în alte situații (familiale, comunitare și societale) față de care trebuie să se intervină la nivelul statului în ideea prevenirii anumitor efecte, care pot dăuna dezvoltării armonioase a noilor generații.
Bibliografie:
„Adolescentul – copilul meu” Campbel R. Editura Logos, Clug, 1995.
„Adolescenții și familia” Banciu D., Rădulescu S.M., Voicu M. București 1997.
„Ghit pentru – profesioniștii care lucrează cu copiii migranților.” Unicef-2007.
„Republica Moldova – problemele migrației”, editată su spriginul I.M.S.M. și I.M.G.S.E. Grecia., 105 p.
Adolescenții –o problemă, părinții – un necaz”. Bauman L. Riche R. Editura Antet, București 1995.
Bocancea C, Neamțu G. Asistența socială: elemente de teorie și strategii de mediere. -Iași, 1999.
Bulgaru M., Dilion M. Concepte fundamentale ale asistenței sociale. – Chișinău, 2000.
Buzducea D. Aspecte contemporane în aistența socială. – Iași, 2005.
Carte pentru profesioniști care lucrează cu părinții. – București, 2005.
Cazacu A. Sociologia educației.București 1992, 263 p.
Cojocaru Ștefan, Miftode Vasile, Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare.- Iași, 2002.
Cooper M.David, Ball David Abuzul asupra copilului. – București, 1993.
Copiii în situație de risc: Crearea serviciilor sociale comunitare. – Chișinău, 2004.
Coulshed V. Practica asistenței sociale. – București, 1993.
Cristea Sorin Dicționar de pedagogie. Ch. Ed. București: Grupul editorial
Litera-Internațional. 2000
Cuplu conjugal:armonie și disarmonie. București 1989 127p.
Evaluarea Comună din țară” Chișinău 2005.
Experiența pierderii și a durerii la copil”. Mitrofan I., Buzducea D.,Editura Polirom, Iași 2003, 90 p.
Fără Tabu” 2007. Ediția Nr.56 pag. 7.
Formarea imaginii de sine la adolescenți”. Gonța V., UPS „I.Creangă»,Сhișinău 2004.
Gabriel Albu. În căutarea educației autentice. – Iași: Polirom, 2002.- 199 p.
Goody, Jack. Familia europeană o încercare de antropologie.Iași 2003 201p.
Ion Mihăilescu. Familia în societățile europene, Editura Universității din București, 1999, București;
Mana Bulgaru. Aspecte teoretice și practice ale asistenței sociale. Chișinâu: CE USM, 2003.-400 p.
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universității din București, 1996, București
Miftode Vasilie. Teorie și metodă în asistența socială. Elemente introductive. Iași Ed.Polirom 1999.
Miftode V., Rahmania N. Acțiune socială în perspectiva interdisciplinară. – Baia Mare, 1998.
Mitrofan I. Ciupercă C. Incursiune în psihosociologie și psihosexologia familiei. București 1998, 312 p.
Morand de Jouffrez P. Psihologia copilului.- București 1998
Moroșanu C, Achiței C. Protecția copilului și practicianul social. – Iași, 1998.
Politici Migraționale a Republicii Moldov, 163 p.
Raport Național de Dezvoltare Umană 2006.
Rădulescu S. Divianță criminalitate, și patologie socială. București 1999, p.287
Rășcanu R. Psihologie medicală și asistență socială. – București, 1996.
Remedii de formare a abilităților de comunicare.Chișinău. CNPAC. Centru pentru copii social-vulnerabili. 2003, p.46.
Situația copilului și familiei în R.M. // Raport de evaluarea și analiză. Chișiinău. UNICEF- Chișinău. 2004, p.78.
Sociologia educației familiale,. Stănciulescu E. Vol.1 București 2004, 167p.
Sorin M. Rădulescu. Sociologia problemelor sociale ale vîrstelor. – București: Lumina Lex, – 438 p.
Spânu M. Introducere în asistența socială a familiei și protecția copilului. – Chișinău, 1998.
Strategii educative ale familiilor contemporane, Iași 1997 , 83p.
Tratat de Asistență Socială. Coord. Gh Neamțu. Iași 2003, 592 p.
Zamfir E. Psihologie socială. Texte alese. – Iași, 1997.
Zamfir, Elena. Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară. Ed. Expert, 2000. pag.- 106.
Андреева Л. Попытка вернуться к нормальной жизни // Воспитание школьников, 2000, №7, с. 35.
Гедзь, Е. Профилактика девиантного поведения подростков. «Психологический тренинг внутригруппового взаимоденйствия// Школьный психолог, 2004, №29, с.9.
Колесов Д.В. Не допускать беду, педагогика родителям. – Москва: Педагогика, 1988, – 160 с.
Anexa – 1
Ancheta copilului rămas singur în urma migrației părinților:
Cine te ajută mai mult să-ți faci temele pentru acasă?
Cum s-a schimbat alimentația ta în urma plecării părinților peste hotare?
Cît a crescut sau a scăzut reușita ta școlară în urma plecării părinților la muncă peste hotare?
Tu ai participat la luarea deciziei de a pleca la muncă peste hotare de către părinții tăi?
Cum îți petreci timpul liber?
Ce schimbări în viață ai observat de cînd părinții tăi nu sînt acasă?
S- au modificat cumva relațiile dintre tine și părinți de cînd nu sunt alături?
“E GREU SĂ ȘTII CĂ EȘTI IAR SINGUR,
Ș-I SINGUR LUMEA S-O PRIVEȘTI,
S-A N-AI NICI POFTĂ DE NIMICURI,
ȘI EȘTI PREA MARE CA S-ȚI SPUN POVEȘTI.
ȘI VREI SĂ CREZI CĂ TOȚI SUNT SINGURI,
SÎNT, AȘA CUM EȘTI.
CÎND PUI SPERANȚELE ÎN PLICURI,
ORICUM RĂSPUNSURI NU PRIMEȘTI.”
(IGOR GUZUN)
Anexa – 2
Răspunsul societății la problema copiilor rămași fară îngrijirea părintească.
Bibliografie:
„Adolescentul – copilul meu” Campbel R. Editura Logos, Clug, 1995.
„Adolescenții și familia” Banciu D., Rădulescu S.M., Voicu M. București 1997.
„Ghit pentru – profesioniștii care lucrează cu copiii migranților.” Unicef-2007.
„Republica Moldova – problemele migrației”, editată su spriginul I.M.S.M. și I.M.G.S.E. Grecia., 105 p.
Adolescenții –o problemă, părinții – un necaz”. Bauman L. Riche R. Editura Antet, București 1995.
Bocancea C, Neamțu G. Asistența socială: elemente de teorie și strategii de mediere. -Iași, 1999.
Bulgaru M., Dilion M. Concepte fundamentale ale asistenței sociale. – Chișinău, 2000.
Buzducea D. Aspecte contemporane în aistența socială. – Iași, 2005.
Carte pentru profesioniști care lucrează cu părinții. – București, 2005.
Cazacu A. Sociologia educației.București 1992, 263 p.
Cojocaru Ștefan, Miftode Vasile, Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare.- Iași, 2002.
Cooper M.David, Ball David Abuzul asupra copilului. – București, 1993.
Copiii în situație de risc: Crearea serviciilor sociale comunitare. – Chișinău, 2004.
Coulshed V. Practica asistenței sociale. – București, 1993.
Cristea Sorin Dicționar de pedagogie. Ch. Ed. București: Grupul editorial
Litera-Internațional. 2000
Cuplu conjugal:armonie și disarmonie. București 1989 127p.
Evaluarea Comună din țară” Chișinău 2005.
Experiența pierderii și a durerii la copil”. Mitrofan I., Buzducea D.,Editura Polirom, Iași 2003, 90 p.
Fără Tabu” 2007. Ediția Nr.56 pag. 7.
Formarea imaginii de sine la adolescenți”. Gonța V., UPS „I.Creangă»,Сhișinău 2004.
Gabriel Albu. În căutarea educației autentice. – Iași: Polirom, 2002.- 199 p.
Goody, Jack. Familia europeană o încercare de antropologie.Iași 2003 201p.
Ion Mihăilescu. Familia în societățile europene, Editura Universității din București, 1999, București;
Mana Bulgaru. Aspecte teoretice și practice ale asistenței sociale. Chișinâu: CE USM, 2003.-400 p.
Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universității din București, 1996, București
Miftode Vasilie. Teorie și metodă în asistența socială. Elemente introductive. Iași Ed.Polirom 1999.
Miftode V., Rahmania N. Acțiune socială în perspectiva interdisciplinară. – Baia Mare, 1998.
Mitrofan I. Ciupercă C. Incursiune în psihosociologie și psihosexologia familiei. București 1998, 312 p.
Morand de Jouffrez P. Psihologia copilului.- București 1998
Moroșanu C, Achiței C. Protecția copilului și practicianul social. – Iași, 1998.
Politici Migraționale a Republicii Moldov, 163 p.
Raport Național de Dezvoltare Umană 2006.
Rădulescu S. Divianță criminalitate, și patologie socială. București 1999, p.287
Rășcanu R. Psihologie medicală și asistență socială. – București, 1996.
Remedii de formare a abilităților de comunicare.Chișinău. CNPAC. Centru pentru copii social-vulnerabili. 2003, p.46.
Situația copilului și familiei în R.M. // Raport de evaluarea și analiză. Chișiinău. UNICEF- Chișinău. 2004, p.78.
Sociologia educației familiale,. Stănciulescu E. Vol.1 București 2004, 167p.
Sorin M. Rădulescu. Sociologia problemelor sociale ale vîrstelor. – București: Lumina Lex, – 438 p.
Spânu M. Introducere în asistența socială a familiei și protecția copilului. – Chișinău, 1998.
Strategii educative ale familiilor contemporane, Iași 1997 , 83p.
Tratat de Asistență Socială. Coord. Gh Neamțu. Iași 2003, 592 p.
Zamfir E. Psihologie socială. Texte alese. – Iași, 1997.
Zamfir, Elena. Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară. Ed. Expert, 2000. pag.- 106.
Андреева Л. Попытка вернуться к нормальной жизни // Воспитание школьников, 2000, №7, с. 35.
Гедзь, Е. Профилактика девиантного поведения подростков. «Психологический тренинг внутригруппового взаимоденйствия// Школьный психолог, 2004, №29, с.9.
Колесов Д.В. Не допускать беду, педагогика родителям. – Москва: Педагогика, 1988, – 160 с.
Anexa – 1
Ancheta copilului rămas singur în urma migrației părinților:
Cine te ajută mai mult să-ți faci temele pentru acasă?
Cum s-a schimbat alimentația ta în urma plecării părinților peste hotare?
Cît a crescut sau a scăzut reușita ta școlară în urma plecării părinților la muncă peste hotare?
Tu ai participat la luarea deciziei de a pleca la muncă peste hotare de către părinții tăi?
Cum îți petreci timpul liber?
Ce schimbări în viață ai observat de cînd părinții tăi nu sînt acasă?
S- au modificat cumva relațiile dintre tine și părinți de cînd nu sunt alături?
“E GREU SĂ ȘTII CĂ EȘTI IAR SINGUR,
Ș-I SINGUR LUMEA S-O PRIVEȘTI,
S-A N-AI NICI POFTĂ DE NIMICURI,
ȘI EȘTI PREA MARE CA S-ȚI SPUN POVEȘTI.
ȘI VREI SĂ CREZI CĂ TOȚI SUNT SINGURI,
SÎNT, AȘA CUM EȘTI.
CÎND PUI SPERANȚELE ÎN PLICURI,
ORICUM RĂSPUNSURI NU PRIMEȘTI.”
(IGOR GUZUN)
Anexa – 2
Răspunsul societății la problema copiilor rămași fară îngrijirea părintească.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asistenta Sociala a Copiilor Ramasi Fara Supravegherea Parinteasca In Urma Migratiei (ID: 110256)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.