Asistență social ă – învățământ la distanță [611199]

1
Student: [anonimizat] 3

a) Cum poate fi schimbat comportamentul prin normele de grup?

În context social, oam enii nu pot avea numai un comportament biologic. Ei
interacționează unii cu alții, cu grupuri sau instituții, cu societatea în ansamblu, astfel
încât stabilesc relații sociale. În cadrul acestor relații, oamenii sunt afectați de presiuni
reale sau imaginar e din partea celorlalți, manifestându -se astfel influența socială.
Incertitudinea și ambiguitatea (absența unui cadru personal de referință) îi determină pe
oameni să se conformeze normei. Ei au tendința de a -și schimba opiniile, atitudinile și
comportamen tul așa încât să fie în concordanță cu nornmele și modelelel grupului. Cand
un individ este membru al unul grup, el este influențat de acel grup, în funcție de modul
în care acesta răspunde la stimuli.1
Teama de dezaprobare și anxietate îi face pe indivizi să se conformeze. Există 2 tipuri
diferite de influență care determină indivizii să se conformeze:2
– Influența informați onală – când ceilalți oameni din grup asigură o sursă de
informații, în caz de ambiguitate și nicertitudine . Dorind să judece corect,
oamenii consideră că o judecată comună este mai clară dec ât cea proprie,
singulară
– Influența normativă – ambiguitatea este redusă, dar normele de grup și o
presiune socială puternică determină oamenii să se conformeze. Ei simt nevoia
să aparțină grupului și nu vor să para diferiți sau devianți.
Normalizarea exprimă presiunea ce se exercită pe parcursul unei interacțiuni în vederea
adoptării unei poziții acceptabile pentru toți indivizii. In orice fenomen de normalizare,
există o reducere a diferențelor, iar i nteracțiunea are ca rezultat un consens ce determină
perceperea oricărei probleme noi într -un sistem de referință comun. Putem vorbi despre
normalizare de fiecare dată când grupul este confruntat cu o problemă căreia nimeni,

1 Malim, Tony – Psiholo gie socială , București, Editura Tehnică, 2003, p. 244
2 Malim, Tony – Psihologie socială , București, Editura Tehnică, 2003, p. 247

2
având în vedere experiența, com petența sau statutul său, nu -i poate găsi o rezolvare gata
concepută și c ând membrii grupului interacționează pentru a găsi o soluție comună.3
Norma este un proces de reducere a incertitudinii. O poziție comună, adoptată plecând
de la un anumit consens, ar e un efect mai securizant decât perceperea unor diferite
abateri. Odată stabilită norma grupului, devine dificilă distanțarea: individul trebuie să i
se conformeze4. Gradul de conformitate depinde de mărimea grupului, diferențele
interindividuale, gen.
Vorbim despre conformitate atunci când ne referim la răspunsurile comportamentale la
presiunea indirectă și despre complianța ca răspuns la cererile directe.

b) Aplicați o tehnică de manipulare într -o situație concretă
Tehnica „the door in the face” – adică „ușa în față sau ușa în nas”. Această tehnică de
manipulare cuprinde 2 cerințe: p rima cerință este atât de exagerată încât este aproape
întotdeauna respinsă; apoi se prezintă o a doua cerință, care prin comparație este mult
mai rezonabilă , și acceptată.
Exemplu 1:
Directorul unei companii dorește reducerea cheltuielilor cu personalul. Echipa de
consilieri îii propune aplicarea acestei tehnici de manipulare. Astfel, se organizează o
ședință cu personalul în care , pe fondul unor probleme financiare și a li psei de comenzi,
se anunță perspectiva unor restructurări de posturi și, imp licit, concedieri. Angajații sunt
rugați să facă nominalizări, pentru fiecare departament. Trece un interval de timp, în
care, evident, angajații sunt nemulțumi ți, îngrijorați și nu reacționează în sensul cerut de
conducere. Se convoacă o a doua ședință, în care directorul companiei prezintă o solutie
găsită între timp, respectiv renunțarea la concedieri, în schimb ul scăderii salariilor cu
10% p entru to ți angajații. Aceștia acceptă soluția bucuroși, având impresia că directorul
este interesat sincer de soarta lor, prin găsirea acestei soluții.
Exemplu 2:
Doresc să împrumut o suma de bani, de la prietena mea, să zicem 1000 lei. Nu e o sumă
pe care să o pot obține ușor, oricât de bun e prietene am fi. Mă pregătesc să fiu
convingătoare și o rog pe prietena mea să -mi împrumute suma de 3000 de lei, pe motiv
că trebuie să achit taxa de școlarizare la facultate pe tot anul. Prietena mea nu mă refuză
pe loc, dar cere un timp de gândire, avân d în vedere că suma cerută este mare. Discut a
doua zi cu ea șii transmit bucuroasă că am reușit să fac rost de cea mai mare parte din

3 Amado, Gilles – Psihologia comunicarii în grupuri , Iași, Editura Polirom, 2007, p. 112
4 Amado, Gilles – Psihologia comunic arii în grupuri , Iași, Editura Polirom, 2007, p. 113

3
sumă de la părinți, dar mai am nevoie de 1000 lei, pe care îi pot restituit în maxim o
lună. In virtutea prieteniei noast re și a seriozității de care am dat dovada până acum, în
cazuri de bani împrumutați, dar mai ales, considerând că suma de 1000 lei este de 3 ori
mai mică decât suma cerută inițial, cel mai probabil voi primi ajutorul cerut.

c) Analiza ți teoria nevoilor a lui A. Maslow la un grup în dificultate din domeniul
asistenței sociale.

Nevoile copilului instituționalizat
Pornind de la piramida nevoilor umane concepută de Abraham Maslow, observăm că
acestea sunt ierarhizate dinspre cele fundamentale, de bază, spre cele superioare, astfel:
1. Nevoi fiziologice – acestea sunt nevoile care trebuie satisfăcute pentru ca
persoana să poată supraviețui, cum ar fi hrana, apa, oxigenul și adăpostul.
2. Nevoi de siguranță –acestea includ nevoi de securitate, stabilitate, eliberare de
anxietate, un mediu structurat și ordonat ;
3. Nevoi de apartenență – acestea includ nevoi de interacțiune socială, afecțiune,
dragoste, companie și prietenie;
4. Nevoi de stimă – acestea includ nevoia sentimentului de a fi potrivit, competent,
independent, p uternic și încrezător ca și aprecierea și recunoașterea acestora de
către alții ;
5. Nevoi de autoîmplinire – aceste nevoi sunt cel mai greu de definit. Ele implică
dorința de a dezvolta potențialul real al persoanei până la posibilitățile lui
maxime exprimând abilitățile, talentele și emoțiile acesteia într -un mod care să o
mulțumească cât mai mult.5
La prima vedere, nevoile ce trebuie asigurate copilului instituționalizat se referă la
asigurarea hranei, a adăpostului, a starii de sănatate, a apartenenței la g rupul de colegi
(atât la școală, cât și în centrul în care se află). La o privire mai atentă, particularitățile
acestui copil necesită diferențierea nevoilor specific e6, pentru dezvoltarea lor ca adulți
capabili și încrezători în propria persoană, după cum urmează:
Nevoia de dragoste este împlinită de relații calde și afectuoase ce se formează imediat
după naștere. Prin aceste relații – inițial cu mama și treptat cu un cerc tot mai mare de
persoane – copilul își conturează identitatea și devine conștient de sine. În dragostea

5 Nistor, Gheorghița, Comportament și mediu social , suport de curs nepublicat. Facultatea de Sociologie
și Asistență Socială, Universitatea București, 2018, pg. 76
6 Șoitu, Laurențiu -Conțiu (2003) “ Copilul instituționalizat – perspective psihosociale”. În I. Neamțu,
George (coord.). Tratat de asistență socială, p. 799, Iași, Editura Polirom

4
părinților, copilul este acceptat și valorizat necondiționat, indiferent de sex, aparențe,
abilități sau personalitate. Această dragoste este dăruită fără solicitarea unei
compensații, unei reciprocități. Cel mai puternic impact al acest ei relații de afecțiune se
produce asupra sinelui . Aprobarea și acceptarea din partea celorlalți sunt esențiale
pentru dezvoltarea autoacceptării și autoaprobării.
In cazul copiilor instituționalizați, în lipsa dragostei din familie, se observ ă cu ușurinț ă
nevoia de acceptare, de a fi iubit de alții, de a aparține unui grup de fete sau de băieți,
nevoia de a i se acorda atenție din partea personalului.
Nevoia de securitate se împlinește prin stabilitatea relațiilor familiale, prin atitudini și
comportamen te constante și predictibile din partea părinților. Securitatea este oferită de
un spațiu și figuri familiare, precum și de o rutină bine cunoscută. Imediat după naștere,
ceea ce este nou, necunoscut, neașteptat (și aproape totul intră în această categorie )
poate fi considerat înspăimântător sau periculos. Nevoile siguranței pot începe să se
activeze numai după ce toate nevoile fiziologice sunt satisfăcute. Avem nevoie de
securitatea casei și familiei iar în cazul nostru, copiii instituționalizați au nevoie de
siguranța instituției , ei trebuie să știe că sunt în siguranță aici. În plus, nevoile siguranței
uneori motivează oamenii să devină religioși, poate că acesta este unul dintre motivele
care determină o bună parte dintre copii să frecventeze cu regulari tate diferite biserici.
Religia ne oferă confortul unei promisiuni de siguranță a unui loc după ce murim și
părăsim insecuritatea acestei lumi. Nevoile siguranței sunt cruciale pentru copii.
Nevoia de noi experiențe se referă capacitatea copilului de a ex plora, de a descoperi, de
a cunoaște, de a înțelege. O dată apărut interesul pentru ceea ce este nou, el devine sursa
de motivare a altor explorări și astfel a învățării. Jocul și limbajul sunt principalele
modalități prin care copilul poate să -și satisfac ă această nevoie, de aceea educatorii din
centrele de plasament sunt încurajați în a iniția cât mai multe jocuri, pentru a -i mobiliza
pe copii. Descoperind jocul și participând activ la el, copilul descoperă lumea și învață
să se adapteze la ea. Demersul e ste aplicabil atât pentru lumea obiectivă (exterioară), cât
și pentru lumea subiectivă, pentru autodescoperirea interioară.
Nevoia de încurajare și apreciere . Trecerea de la copilul neajutorat la adultul
autodeterminat se realizează și prin cunoașterea bu curiei și apoi trăirea nevoii de succes.
Se realizează un proces de auto -modelare pornind de la exemplele pe care copilul le
identifică/alege din rândul persoanelor importante pentru el. Educatorii (profesorii)
joacă un rol deosebit de important.

5
Nevoia d e responsabilitate . Copilul are nevoie de câștigarea și recunoașterea treptată de
către ceilalți a independenței sale. Școala are și de această dată un rol important. Nevoia
de stimă se referă la atenția și recunoștința care vin de la ceilalți. 7
d) Analiz ați fazele dezvoltării unei echipe sau a unui grup de muncă din domeniul
asistenței sociale.

Grupul reprezintă un număr de persoane care interacționează, sub conducerea unui
lider, pentru atingerea unui obiectiv comun și care împărtășesc sentimentul unei
identități comune.
Principalele caracteristici ale grupului:
• scopul comun – nu există grup daca nu există cel puțin un scop comun;
• structura de statut – poziția, rangul și prestigiul fiecărui membru în grup – și structura
de rol – modelele de comporta ment așteptate de la fiecare membru;
• conducerea ("leadership") – activitatea liderului
• coeziunea – abilitatea membrilor de a gândi și acționa ca o entitate și rezistența la
forțele de ruptură;
• comunicarea – intre membrii grupului
• motivația și interesele personale ale membrilor;
• normele de grup – modelele de comportament acceptate de către membrii grupului
• natura sarcinii și mediul în care grupul își desfășoară activitatea.

Fazele dezvoltării unui grup de muncă
Să presupunem că pentru rezolvar ea unui caz social ce are ca subiect un copil, este
necesară constituirea unei echipe de specialiști, formată din a sistent social, psiholog,
medic, logoped, educator ș.a. Etapele dezvoltării acestui grup de munca sunt:
• Formarea – în această prima etapă ar e loc stabilirea sarcinilor, a regulilor și a
metodelor de bază, obținerea informației și a resurselor, emergența liderului și
construirea încrederii în acesta. Membrii echipei în formare sunt politicoși dar
neîncrezători, retrași. Competențele legate de s arcină trebuie dezvoltate cu precădere.
• Furtuna – este faza de dezvoltare a unor conflicte inter -personale și rezistența, în plan
emoțional, a membrilor grupului față de sarcină. Unii membri încearcă să -și impună
influența și controlul, conflictul este dominant , dar progresul în realizarea sarcinii este
nesemnificativ.

7 Șoitu, Laurențiu -Conțiu (2003) “ Copilul instituționalizat – perspective psihosociale”. În I. Neamțu,
George (coord.). Tratat de asistență socială, p. 799, Iași, Editura Polirom

6
• Normarea – este perioada de aplanare a conflictelor, cooperare și dezvoltarea unui
nou cadru normativ privind modalitățile de lucru și de decizie. Oamenii încep să se
înțeleagă și să se sprijine reciproc. Ideile celorlalți nu mai sunt puse la îndoială.
• Performanța (realizarea) – grupul devine performant prin găsirea și implementarea
unor soluții optime, obținute pe baza unor strategii clare și, totodată, flexibile. Rolurile
în grup au fost împărțite, iar fiecare membru al echipei este preocupat atât de sarcină cât
și de ceea ce simt ceilalți. Grupul este eficient și productiv.
• Încheierea acțiunii – grupul și -a completat sarcinile, misiunea pentru care a fost creat
s-a terminat . Urmea ză dezintegrarea lui .
În cazul în care un membru al grupului se va alătura acestuia pe parcurs, el nu va mai
parcurge toate aceste stadii de formare a grupului, ci va trebui să se supună/adapteze
normelor existente deja în grupul format.

Referin țe bibliog rafice

Amado, Gilles – Psihologia comunicarii în grupuri , Iași, Editura Polirom, 2007
Malim, Tony – Psihologie socială , București, Editura Tehnică, 2003
Nistor, Gheorghița, Comportament și mediu social , suport de curs nepublicat. Facultatea
de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, 2018
Șoitu, Laurențiu -Conțiu (2003) “ Copilul instituționalizat – perspective psihosociale ”. În
George I. Neamțu, (coord.). Tratat de asistență socială, p. 799,Iași, Editura Polirom