Asistență și Tratamentul Dependentei de Droguri în Comunitatea Terapeutica

=== fba537d37d9d7b6966b4061f0b6fd202852773d9_397530_1 ===

CAPITOLUL IV

Cercetare privind cauzele consumului de droguri halucinogene

Stabilirea temei de cercetare

Deși în momentul de față nu se poate afirma că traficul și consumul de droguri depășește stadiul de simplu fenomen, se poate spune totuși că reprezintă un proces ce a depășit nivelul de toleranță rezonabilă față de înțelegerea și standardele actuale ale umanității iar tendințele în ceea ce privește consumul de droguri la nivel mondial, cu precădere în rândul tinerilor, devin din ce în ce mai convergente și au efecte ce se resimt atât pe plan individual cât și pe plan social.

Am ales această temă de cercetare deoarece fenomenul drogurilor reprezintă o problemă socială întâlnită destul de frecvent în ultima perioadă și în România, unde se observă atât o tendință de creștere a numărului de dependenți, cât și, poate chiar mai înfricoșător, o scădere a vârstei la care debutează consumul de droguri.

Se pare că indiferent de vârstă, culoare sau gen, oamenii tind să se refugieze în ceva, care să îi elibereze de tensiunea zilnică și care să îi ajute să reziste în fața grijilor, a stresului, a diverselor probleme cotidiene ce se ivesc. Unii dintre aceștia aleg alcoolul, alții tutunul, alții sportul, alții drogurile, ș.a.m.d.

Obiectivul general: al acestei cercetări este de a identifica posibilele cauze ce duc la consumarea acestui tip de drog halucinogen, propagat din ce în ce mai des în rândul tinerilor, dar și de a obține indicații folositoare în prevenirea consumului.

Obiectivele particulare: sunt cunoașterea relației tinerilor cu familia și cunoașterea unor obiceiuri de consum.

Pentru atingerea acestor obiective, voi realiza un sondaj de opinie, iar instrumentul va fi chestionarul.

Documentarea prealabilă: va consta în apelarea la cele trei categorii de surse de informare: populația, realitatea socială, documentele sociale, dezvoltând pentru fiecare sursă de informare cel puțin o metodă și mai multe tehnici și procedee de cercetare. Populația va fi întrebată, observată și implicată în experimente sociale (Mărginean, 2000, p.106).

Centrul către care îmi voi îndrepta atenția este Centrul de Evaluare și Tratament a Toxicodependeților pentru Tineri „Sf. Stelian”. Realitatea socială poate fi observată analizând comportamentele oamenilor din jur din cadrul unor evenimente în plină desfășurare, iar după documentarea a acestui subiect, voi consulta și diverse studii de specialitate realizate de către „Agenția Națională Anti-Drog” precum “Repere științifice ale consumului de droguri în societatea românească”, „Prevalența consumului de droguri în România” și „Raportul Național privind situația drogurilor în România”.

Dezvoltarea cadrului teoretic:

,,Drogurile sunt substanțe chimice, dar totodată constituie simboluri puternice. Trebuie să înțelegem modul în care drogurile își produc efectele caracteristice asupra creierului, însă indiferent de substanță, există posibilitatea ca societatea să-i atribuie sensuri simbolice, să o transforme într-un concept social și, în consecință, într-un obiect benefic și prețuit sau, dimpotrivă , nociv și disprețuit.” (Edwards, 2004, 33)

Semnificația primară a fost aceea de substanță medicamentoasă , de unde și numele de «drugstore» folosit în engleza americană pentru «farmacie». Sensul a evoluat, în limbajul comun de astăzi, cuvântul drog semnificând o substanță de natură a produce modificarea funcțiilor cognitive sau motrice ale organismului și care, de asemenea, poate crea dependență (Dr. Abraham P., 2005, p.27).

Ross Campbell definește drogul ca fiind o substanță care odată folosită, se transformă în dependență și afectează direct atât creierul cât și aparatul nervos, modifică dispoziția, percepția sau starea de conștiență. (Campbell, 2001, 10)

„În viziunea socială, cuvântul drog este asimilat cu un produs dăunător, cu o activitate intensă asupra sistemului nervos (psihotoxicitate acută crescută) și în special ilegal.” (G. Cicu, D. Georgescu, A. M. Moldovan, 2007, p. 1)

Este indicată încercarea de delimitare a conceptelor de consum, obicei, abuz și dependență.

Consumul unei substanțe are doar semnificația simplă de utilizare, uz, neavând implicații medicale, sociale, familiale, etc. Acest consum fără alte specificații, este unul izolat, episodic fără dependență. (G. Cicu,D. Georgescu, A. M. Moldovan, 2007, p. 3)

Obișnuința intervine atunci când este format un obicei din a consuma o substanță datorită adaptării la efectele sale. Deși există o dorință față de substanță, nu au loc manifestări fizice sau psihologice atunci când nu se mai obține aceasta. Există o căutare a substanței, limitată dealtfel, însă niciodată nu vine ca o tulburare a comportamentului. (G. Cicu, D. Georgescu, A. M. Moldovan, 2007, p.3)

Abuzul nu reprezintă altceva decât un consum excesiv, care dăunează sau amenință cu deteriorarea sănătății mintale sau fizice, fiind inadecvat atât în ceea ce privește cantitatea utilizată cât și în ceea ce privește frecvența repetării. Abuzul, care conține implicații sociale și medicale prin consecințe negative semnificative, reprezintă o circumstanță cu risc evolutiv spre următorul pas reprezentat de dependență. (G. Cicu, D. Georgescu, A. M. Moldovan, 2007, p.4).

Dependența reprezintă o stare de intoxicare periodică sau cronică ce se produce prin repetarea consumului unui drog natural sau sintetic. Aceasta se manifestă prin dorința puternică de a continua consumul respectivului drog și de a-l procura indiferent de mijloace. Pe lângă aceasta, apare o tendință de a crește doza intervenind dependența fizică. Odată ce consumul este întrerupt, apare sindromul de abstinență cu puternice efecte nocive atât pentru individ cât și pentru societate.(G. Cicu, D. Georgescu, A. M. Moldovan, 2007, pp.7-8)

Există două tipuri reprezentative de dependență: una fizică și una psihică, cărora li se adaugă o a treia: socială. La nivel psihic, persoana resimte impulsul folosirii drogului cu scopul de a obține o plăcere imediată ori de a se detensiona. La nivel fizic, intervine o necesitate a organismului, care pentru a se putea echilibra și a-și menține acest echilibru, necesită o substanță chimică din exterior. (G. Cicu, D. Georgescu, A. M. Moldovan, 2007, p. 8)

Toleranța se evidențiază odată cu diminuarea progresivă a răspunsului, în situațiile în care o anumită substanță psihoactivă este administrată deseori, făcând necesară creșterea dozei pentru a putea obține efectul dorit. (R.Rășcanu, 2004, p.51)

Termenul halucinogen, care sugerează producerea de halucinații, este considerat inexact pentru că halucinațiile propriu-zise sunt rare. Frecvente sunt fenomentele iluzorii, în care percepția unui stimul din mediu este distorsionată. De aceea, drogurile care provoacă astfel de fenomene au fost numite de către unii specialiști iluziogene.

Halucinogenele mai poartă denumirea și de psihodisleptice, fiind droguri de sinteză sau naturale, care determină senzațiile și percepțiile celor care le consumă, afectând, în particular, percepția vizuală și provocând dificultăți în distingerea realului de imaginar. Se pare că acestea provoacă o deviație delirantă a judecăți, cu distorsiuni în aprecierea valorilor realității și sunt generatoare de iluzii, stări onirice, stări de confuzie, stări de personlizare, ori halucinații.

Halucinogenele sunt substanțe de origine naturală sau sintetică. Cele de origine naturală sunt încă puțin utilizate în Franța (mescalina, psilocibina); produsul de sinteză LSD a cunoscut în schimb o epocă de glorie acum aproape cincisprezece ani. Activ în doze infime, o picătură de soluție sau aceeași cantitate sub formă uscată, consumată pe orice fel de suport și putând fi suptă, este de ajuns ca să provoace efectele așteptate, În mod progresiv, efectul de modă a trecut, iar consumul este în continuă diminuare, contrar cu ceea ce zvonurile încearcă să ne facă să credem. (Gilles Ferreol, 2000, p.209)

Multe dintre halucinogene pot fi folosite și în aromoterapie, ca droguri recreative, măcinate în vin. De exmplu, nymphaea caerulea, în această formă, după unii medici ar avea efect apropiat de cel al Viagrei, substanța activă a acestei plante fiint alcaloidul niciferina.

Psihodislepticele au structuri moleculare asemănătoare cu ale neurotransmițătorilor cerebrali din grupa mnoaminelor. Astfel, LSD are o structură moleculară asemănătoare cu a serotoninei, mescalina – o structură apropiată de a andrenalinei, iar fenciclidina un antagonist al anumitor receptori ai dopaminei. Aceste structuri sunt cele care permit halucinogenilor să intervină în procesele biochimice regulatoare de funcțiuni psihice. Pericolele LSD sunt în principal de ordin psihic. În timpul «călătoriei», consumatorul poate avea, fără să-și dea seama, conduite periculoase: tendința de a se arunca în gol, etc. Fapte trecute apar pentru scurt timp necontrolabil, chiar fără consum de drog, chiar după luni de zile de la o singură doză.

La subiecții instabili sau imaturi, aceste destructurări experimentale repetate ale psihismului pot favoriza apariția unor tuluburări psihice grave. În plus, femeia însărcinată care consumă halucinogene la începutul sarcinii poate da naștere unui copil cu malformații.

Aceste substanțe, prezentate ca benigne, s-au dovedit a fi extrem de periculoase, chiar dacă nu duc la dependență sau toleranță. După drogare, consumatorul vede, aude și simte lucruri care par reale, dar care în realitate nu există. Halucinogenele sunt atractive ca droguri reacreaționale deoarece induc dependență minimă fără simptome de sevraj de la oprirea consumui, produc puține efecte adverse sau debilitate psihică, produc euforie care dă iluzia creșterii creativității, empatiei sau atenției, nu produc pierderea memoriei sau folosirea ocazională, sunt ușor de procurat, iar decesele provocate de supradoză sunt destul de rale.

Halucinogenele pot provoca agravarea tulburărilor psihiatrice, ca anxietatea, depresi a și psihoza. de asemenea pot provoca paranoia, pirderea memoriei pe termen lung, tulburări de personalitate și dependență psihologică. Halucinogenele nu induc dependență fizică, dar duc la toleranță. Același drog folosit după câteva zile de la prima folosire nu mai are aceleași efecte, cu aceeași intensitate sau nu mai are niciun efect. De aceea doza de drog este mărită de la un consum la altul.

Tipurile de ciuperci halucinogene și efectele lor asupra omului:

Amanita muscaria, cunoscută și ca buretele muștelor sau buretele pestriț, este o ciupercă halucinogenă care aparține familiei Agariceae. Este larg răspândită în emisfera nordică la altitudini de până la 2100 m, dar s-a răspândt neintenționat și în unele regiuni din emisfera sudică. Crește în simbioză sub mesteceni și conifere, găsindu-se în Europa de este de la sfârșitul lui august și până la sfârșitul lunii noiembrie. Este ușor de identificat după pălăria sa roșie-purpurie convexă, acoperită cu «negi» albi.

Omul a folosit din timpuri imemoriale proprietățile ei halucinogene în ritualuri șamanice. Intoxicația cu buretele muștelor este foarte rar mortală. Se cunosc îndeosebi proprietățile ei halucinogene. Conține mai mulți alcaloizi.

Primul alcaloid identificat în 1869 a fost muscarina, ce nu are efect psihotrop la concentrația în care se găsește în ciupercă, însă este un agonist al unor receptori de acetilcolină din care cauză aceștia se numesc muscarinici. (Mircea Iovu, 2013, p. 420)

Efectele asupra omului sunt toxice datorită muscarinei; halucinogenă cauzată de muscinol și acid ibotenic; sedativă și hipnotică, provocată de muscazonă, un alt alcaloid. Simptomele care urmează după consumul ei sunt asemănătoare simptomelor gastrointestinale benigne și ale unei stări de beție însoțită de halucinații și agitare. Efectele secundare se produc după 1,5 – 2 ore de la consumul ciupercii și pot dura 5 – 10 ore. Deseori, efectele includ greață, vomă, modificarea percepțiilor, transpirație puternică, dilatarea pupilelor, tremor sau convulsii, lipsa de coordonare motrică, halucinații(după trezire), adormirea pentru câteva ore. Majoritatea consumatorilor se simt energici, entuziaști și într-o stare de euforie, cu dorința de a dansa, își pierd cunoștința, reflexele și ajung în comă. Dependența este de natură psihică și mai rar fizică.

Amanita pantherina, sau buretele panterei, este o ciupercă halucinogenă care aparține familiei Amanitaceae. Numele provine din latină, patntherinus, relativ la panteră, după aspectul pălăriei. Este răspândită în Europa și Asia de Vest, în pădurile de foioase și de conifere, la câmpie și la munte, vara și toamna.

Pălăria ciupercii cu diametrul de 6-10 cm, convexă, la maturitate este plană, cu marginea striată. Suprafața este netedă, acoperită cu solzișori albi în relief, care cad repede. Are o culoase ce variază de la brun-deschis la ocru-măsliniu sau cenușiu, Piciorul de culoare albă are o înălțime de 6-12 cm, un diametru de 2 cm și este cilindric.

Conține aceiași principii activi ca și Amanita muscaria descrisă anterior, muscarina, muscinol și acid ibotenic, ale căror proprietăți o fac potrivită pentru utilizarea șamanică.

Consumată provoacă «sindromul panterian», constând din tulburări digestive urmate de tulburări psihomotorii, ca agitație, delir, halucinații. Urmeaă o stare de euforie extraordinară, furie aproape de nebunie și confuzie, care durează câteva ore. După aceea se instalează o comă de 2-8 ore din care intoxicatul se trezește spontan, puțin confuz și cu ușoare halucinații. Dacă nu survine decesul, revenirea totală are loc după cca 24 de ore. Concentrația în alcoizi activi este mai mare decât la Amanita muscaria, descrisă anterior, iar intoxicația este mai gravă. Amanita pantherina provoacă convulsii la copii.

Psilocybele sunt ciuperci din familia Strophariaceae care nu prezintă interes alimentar, ci recreativ. Sunt răspândite aproape în întreaga lume și se cunosc circa 80 de specii halucinogene care conțin alcoizii psihoactivi psilocibilnul și psilocinul. Acestea au dimensiuni reduse, de culoare galben- maroniu, fiind aflate sub formă de grup. Sunt destul de cunoscute pentru efectele lor asupra SNC. Au fost folosite încă din timpuri străvechi în ritualurile semireligioase, ele cauzând halucinații vizuale și auditive, ca și perturbări în percepția spațiului și a timpului. Cantitatea administrată pentru obținerea acestor efecte diferă în funcție de specie și varietate, de concentrația în psihocibin, de metabolismul propriu al individului și de predispozițiile sale psihice. Sunt trei tipuri: Psilocybe mexicana, Psilocybe Cubens și Psilocybe semilanceata. Alcanoizii halucinogeni psilocybin și psilocin se mai găsesc totuși și în alte varietăți de psilocybe.

În ceea ce priveste Psilocibinul, aceasta se prezintă sub forma unei pulberi cristaline, solubile în apă, ce se poate obține și prin sinteză. La doze de 3-5 mg, oral, se produc efecte simpatomimetice fără cele halucinogene, iar de la doze de 8-25 mg se produc efectele psilocibinului în totalitate. Ele încep după 10-40 de minute de la ingestia ciupercii și se termină după 2-6 ore în funție de doză, specia și metabolizare individuală. O doză obișnuită de agrement este 10-50 ms psilocybin. Excreția se face renal, iar biotransformarea se produce în ficat și constă în desforilarea psilocibinului în psilocin. La doze de 10-20 ms se produc efecte secundare ca: alterarea stării de conștiență, alterarea perceperii timpului și spațiului, dilatarea pupilelor, modificarea pulsului și presiunii alteriale, greață, tremor.

Psilocinul, este alcaloid rezultat la desfoforilarea psilocibinului. Are o structură moleculară apropiată de cea a serotoninei. Timpul de înjumătățire este de 2-3 ore, fiind un agent activ farmacologic după ingestia psilocibinului sau ciupercilor psihedelice. Efectele provocate după digestie includ: astenie musculară, tahicardie, dificultăți în articularea cuvintelor, euforie, dureri de cap, dureri ale corpului, transpirație, creșterea temperaturii corpului.

Delimitarea universului cercetării

Am ales orientarea acestei cercetări către tinerii din Municipiul București, cu vârste între 16 și 24 de ani, consumatori de droguri cu efecte halucinogene care sunt internați la Centrul de Evaluare și Tratament a Toxicodependenților „Sf. Stelian”.

Consider că adolescența este una dintre cele mai frumoase, dar și mai importante perioade pentru dezvoltarea personalității noastre. Odată cu începerea liceului sau cu plecarea la facultate intervin și diverse anturaje în viața tinerilor iar fluxul tentațiilor este destul de mare, mai ales în cazul tinerilor care nu se regăsesc în familie. Mulți dintre acești tineri cad pradă tentațiilor și pot deveni dependenți de droguri.

Definirea unităților de analiză și înregistrare

Unitatea de analiză în această cercetare este reprezentată de tinerii care consumă droguri, în special consumatorii de ciuperci halucinogene, cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani. Am ales spre studiere 50 de persoane care se încadrează în criteriile mai sus menționate.

Unitatea de înregistrare va fi constituită din tinerii care se încadrează în limitele de vârstă mai sus menționate, din Centrul de Evaluare și Tratament a Toxicodependenților „Sf. Stelian”. La acestea se adaugă și personalul care activează în centrul de tratament spre care m-am orientat.

Selectarea surselor de informare

Documentarea aleasă este una de tip livresc, analizând diverse cărți la Biblioteca Central Universitară și la Biblioteca Facultății de Sociologie și Asistență Socială. M-am informat din lucrări de specialitate unde am găsit diverse informații cu privire la cauzele și efectele consumului de droguri. În aceste lucrări am găsit informații atât în ceea ce privește clasificarea drogurilor și dependența de acestea cât și despre legislația în vigoare cu privire la producerea, traficul și consumul de droguri.

De asemenea, am ales ca sursă de informare și interacțiunea directă cu subiecții, dar și colaborarea cu conducerea centrului pentru a-mi putea facilita accesul la dosarele pacienților care conțin informații importante pentru cercetarea făcută.

Specificarea unităților(populației) studiate:

Populația pe care o voi studia este formată din tineri, atât de sex masculin cât și de sex feminin, cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani, care se află în Centrul de Evaluare și Tratament a Toxicodependenților „Sf. Stelian” și au ajuns să consume ocazional droguri halucinogene. Eșantionarea se va realiza pe un număr de 50 de tineri. Aceștia vor fi aleși în funcție de disponibilitatea lor, iar chestionarele auto-administrate, oferindu-se explicații atunci când există nelămuriri.

Elaborarea ipotezelor:

1. Cu cât anturajul tânărului este mai negativ, cu atât mai mare este riscul de a consuma ciuperci halucinogene.

2. Dacă adolescentul provine dintr-o familie cu disfuncționalități, atunci adolescentul va consuma droguri.

3. Dacă o persoană consumă droguri frecvent, în scurt timp va încerca și alte substante.

Întrebări de cercetare:

1. Care sunt principalele cauze care duc la consumul de ciuperci halucinogene?

2. Care este mediul în care a crescut tânărul consumator?

3. Care sunt șansele ca tinerii consumatori de droguri să încerce și alte tipuri de substante?

Operaționalizarea conceptelor:

Dimensiunea socială:

Adolescent

Definiția nominală: „persoană care este la vârsta adolescenței” (DEX, 2009)

Definiția operațională: persoană ajunsă la vârsta dintre copilărie și tinerețe

Indicatori: școală, facultate, dezvoltare.

Familie

Definiția nominală: formă socială de bază formată prin căsătorie și care constă din soț și soție și din descendenții acestora

Definiția operațională: grup social format prin căsătorie care își asumă responsabilitatea pentru creșterea copiilor

Indicatori: încredere, sprijin, afiliere

Anturaj

Definiția nominală: Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară ăn mod obișnuit pe cineva. (DEX, 2009)

Definiția operațională: mediul în care trăiește un individ

Indicatori: imitarea comportamentelor, mediu, apartenența la un grup

Dimensiunea economică:

Procurare

Definiția nominală: a face rost de ceva, a obține ceva, a produce. (DEX, 2009)

Definiția operațională: achiziționare

Indicatori: bani, cumpărare

Consumator

Definiția nominală: persoană care consumă bunuri materiale pentru satisfacerea necesităților sale. (NODEX 2002)

Definiția operațională: persoană care utilizează adesea un anumit produs

Indicatori: abuz, frecvență

Dependență

Definiția nominală: stare patologică datorată obișnuinței de a consuma alcool, stupefiante, medicamente. (DEX, 2009)

Definiția operațională: necesitate fizică sau psihică intensă

Indicatori: obișnuință, dopaj

Metode de colectare a datelor

Cercetarea aceasta este una de tip cantitativ, deoarece sunt de părere că este cel mai indicat tip pentru studierea temei alese. Ca metodă de colectare a datelor, am ales ancheta sociologică deoarece prin aceasta se pot obține răspunsuri valide într-o perioadă de timp destul de scurtă.

Elaborarea instrumentului de cercetare

Tehnica de obținere a datelor pe care am ales-o este chestionarul, luând în calcul faptul că cercetarea pe care o să o realizez este una de tip cantitativ. Pe lângă aceasta, chestionarul pare cel mai potrivit fiind și ușor de aplicat în studiul ales, mai ales pentru varianta auto-administrării și deoarece prin intermediul chestionarului îmi pot crea categorii de respondenți și pot vedea tendința generală. În cadrul chestionarului am ales întrebări închise cu o singură variantă de răspuns pentru ca respondenții să îmi poată oferi răspunsuri cât mai exacte.

Analiza și interpretarea datelor:

Cercetarea cantitativă

Această parte a studiului se axează pe cercetarea de tip cantitativ, fiind realizate un număr de 50 de chestionare, cu scopul de a identifica categoriile în care se regăsesc respondenții.

O primă întrebare din cadrul chestionarului a constat în determinarea familiei din care face parte fiecare respondent. Cele patru categorii sunt următoarele: persoane fără familie, persoane din familii monoparentale, persoane cu ambii părinți alături de ei dar fără frați/surori, persoane cu părinți dar cu frați/surori.

Având în vedere faptul că mai mult de jumătate dintre respondenți provin din familii (fie cu frați/surori, fie fără), acest criteriu (al familiei), devine foarte important în comportamentul și obiceiurile lor, și când spun asta mă refer la prezența unor modele ce ar fi putut fi identificate de tineri în mediul familial.

Putem identifica din răspunsurile la această întrebare o tendință a tinerilor respondenți de a nu comunica cu familia la parametri normali. Din cauza faptului că 38 % dintre aceștia au răspuns că relația cu familia este slabă, iar 34% – foarte slabă, dar și a vârstei lor, putem remarca faptul că aceștia nu au dezvoltat o rețea de sprijin în cadrul familiei, nu au găsit un mediu în care să își poată exprima dorințele, obiceiurile, și nici nu și-au creat o bază de susținere psihologică în cadrul familiei.

Acest dezechilibru familial poate conduce tânărul către un mediu nefavorabil dezvoltării lui și acesta poate cădea ușor în capcana viciilor, fiind ușor vulnerabil.

Prezența certurilor și a tensiunilor din familie pot cauza probleme de comunicare, de încredere și de afiliere, motive pentru care un adolescent va simți nevoia să se regăsească într-un alt mediu. Neavând sprijin din partea familiei, anturajul va deveni mediul în care el își va exprima toate aceste nervozitați prin obiceiuri dăunătoare.

Plecând de la vârsta lor și de la vulnerabilitatea specifică acestei perioade, tinerii își vor găsi sau crea cercuri de prieteni în care să-și poată acoperi toate nevoile nesatisfăcute în familie.

Mai mult de jumătate dintre adolescenții analizați se identifică în anturajul lor, ceea ce înseamnă că acum depind de anturaj, au preluat obiceiurile, comportamentul, dorințele celorlalți membri ai grupului din care fac parte și nu doar că se identifică dar le preiau și le duc mai departe. Spune acest lucru deoarece am observat în comunicarea mea cu tinerii chestionați o hotărâre și o precizie în răspuns, deși se despărțiseră de anturaj. Deci, chiar dacă o idee nu le-a aparținut la început, ei au preluat-o, și-au însușit-o și acum o conștientizează ca fiind proprie.

Am observat, de asemenea, că unii dintre acești tineri respondenți nu se regăseau întru totul în anturajul din care făceau parte, însă îl preferau deoarece acolo se puteau exprima mult mai liber și mai degajati decât ar fi putut-o face în familie.

Am adresat această întrebare pentru a determina cât de puternică este influența membrilor în care tinerii consumă droguri, cât de mult se integrează tinerii în grupul lor, până unde poate merge această integrare și cât de dispuși sunt ei să semene celor din jurul lor. Având în vedere faptul că există și tineri în al căror grup consumatori sunt doar un sfert, putem identifica vulnerabilitatea acestei vârste, puterea de convingere a celor din jur, dar și importanța mediului în care alegem să ne dezvoltăm.

De asemenea, s-a evidențiat faptul că specificitatea consumului acestor tipuri de droguri, vine din cadrul anturajului, dat fiind fapătul că 98 % dintre cei chestionați au răspuns că ar consuma ciuperci halucinogene alături de prietenii săi. Aceștia au preferat un drog care se procură mai ușor, în sensul că e mai accesibil financiar pentru vârsta lor.

Această întrebare vizează exact mediul în care tineri au început consumul de droguri și din răspunsurile lor putem evidenția faptul că, de cele mai multe ori, tinerii se aflau destul de aproape de familie, într-un anturaj format la scara blocului, un prim consum fiind poate cauzat de tensiunea creată în familie, și poate nevoia de refulare față de aceasta.

De asemenea, o altă mare parte dintre cei analizați au specificat faptul că primul lor contact cu drogurile a avut loc într-un anturaj creat la liceu/facultate, loc în care ei își petrec mai mult de jumătate din timpul unei zile. Un număr semnificativ de răspunsuri vizează și pub-urile/cluburile, suprafețe destul de populate de tineri în care ispitele sunt foarte mari. Prin urmare, vulnerabilitatea subiecților le-a cauzat o imposibilitate de a refuza tentațiile dăunătorare.

Întrebarea a 7-a ne certifică scăderea incidenței consumului de droguri raportat la vârsta împlinită. Din lotul pe care l-am selectat, jumătate nu trecuse de vârsta majoratului când au luat contact cu drogurile.

Alarmant este faptul că, familia și anturajul influențează tabieturile tinerilor încă de la vârste fragede, în care aceștia își formează obiceiuri de viață. Am ales această limită de vârstă: 16-24, tocmai pentru că această etapă are în mare parte un specific în care familia, școala, prietenii reprezintă mediul propice și mereu prezent în viața tânărului.

Ținând cont de faptul că doar 7 % dintre indivizii chestionați au avut drept motiv curiozitatea, deci o alegere propre ce satisfăcea o dorință personală, putem remarca din nou puternica influență pe care o are mediul în care tânărul își desfășoară activitățile fie că acesta este reprezentat de prieteni, fie că este reprezentat de familie.

Din răspunsurile ce oferă un procent de 55 % – anturajului, putem remarca faptul că tinerii sunt mult mai inflențabili în cadrul mediului reprezentat de prieteni, decât în cadrul mediului reprezentat de o familie fie ea funcțională sau disfuncțională.

Această întrebare vizează exact modalitatea prin care tinerii intră în posesia drogurilor. Am adresat această întrebare pentru a observa implicarea directă a fiecărui respondent în achiziționarea de halucinogene, iar cele trei variante de răspuns create ne determină exact gradul de implicare al tânărului în mediul respectiv. Răspunsul «le cumpăr eu» vizează un aport ce nu depinde neapărat de grup fiind o «responsabilitate» asumată, răspunsul «le cumpără prietenii» evidențiază puterea de influență creată la nivelul grupului din care fac parte, iar varianta a treia, aceea în care «e cumpără alte persoane», ne determină mediul vicios la care iau parte tinerii chestionați.

Mai mult de 90 % dintre tinerii care au răspuns acestui chestionar aveau la momentul chestionării un istoric de consum specific dependenței. 50% dintre aceștia își administrau substanța halucinogenă de mai multe ori pe săptămână, motiv ce ne determină să încadrăm acest consum nu doar ca eliberare, detașare, refulare, etc ci să îl atribuim unei obișnuințe.

Consumul era prezent la fiecare întâlnire cu prietenii pentru 44 % dintre cei chestionați, ceea ce înseamnă că în anturaj consumul nu se mai rezumă la curiozitate ci devine un obicei de sine stătător.

Conform răspunsurilor la această întrebare, putem remarca faptul că vulnerabilitatea tinerilor ce consumă ciuperci halucinogene îi poate determina să încerce și alte tipuri de droguri. De asemenea, problemele, dezechilibrul, instabilitatea au atins cote atât de mari încât consumul unei substanțe cu efect halucinogen nu mai este suficient. Atât curiozitatea cât și nevoia de a se simți mai bine îi face pe tineri să apeleze la droguri din ce în ce mai diversificate.

Deși aparent instabili în ceea ce privește consumul de droguri, tinerii din Centrul de Dezintoxicare chestionați exclud posibilitatea unei dependențe de un drog nou. 50% dintre aceștia au specificat faptul că nu vor consuma alt drog, iar pentru 28% dintre respondenți o dependență de un alt drog nu este posibilă. Doar 14 % văd posibilitatea unei noi dependențe, în timp ce 8% consideră că nu ar putea stopa instalarea dependenței unui alt drog ceea ne ce induce ideea că aceștia din urmă sunt încă destul de vulnerabili.

Concluzii și recomandări

În urma acestei cercetări, putem concluziona faptul că tinerii, în mare parte, se lasă puternic influențați de anturajul lor, pe fondul unei instabilități începute în familie. Vârsta aleasă 16-24 de ani reprezintă o etapă din viața în care tinerii, ar avea în mod normal mai mult de jumătate din timp ocupat de familie și de prieteni, acasă, la liceu/facultate și în timpul liber.

Într-o familie disfuncțională, tinerii dezvoltă frustări, probleme de comunicare, de încredere, de afiliere, de exprimare pe care încearcă să le acopere apoi preluând obiceiurile altora. Într-un astfel de context, anturajul sau grupul de prieteni, devine locul în care toate nemulțumirile se rezolvă, măcare temporar și se recurge și la metode din exterior care odată administrate, oferă relaxare și liniște. Dacă problemele persistă, atunci obiceiul ce părea a le rezolva pe toate se poate trasforma în dependență.

Vulnerabilitatea și instabilitatea din fața obiceiurile dăunătoare, reprezintă punctele de plecare în încercarea de a rezolva aceste probleme de consum și dependență de droguri. O primă recomandare în acest sens este aceea de a îi consilia pe tineri în găsirea unor modele pozitive. Exercițiul de imaginație a unei ore fără griji de acoperit, de rezolvat pe care să o transforme apoi într-o oră care să devină zi, săptămână și-apoi lună poate fi aplicat în acest caz.

Recomand o reintegrare din punct de vedere emoțional a tânărului în familia sa. Crearea unui context în care să fie exersată comunicarea, încrederea, atașamentul, va favoriza această apropiere.

Familia trebuie antrenată în activități de zi cu zi împreună cu tânărul dependent. Recomand sesiuni de consiliere individuale cu tânărul, dar și de grup cu familia precum și cu aceștia împreună, pentru a determina lucruri comune, posibil de realizat, ca într-o echipă bazată pe ascultare, încredere și colaborare.

Importantă, de asemenea, este și detașarea individului de mediul ce a favorizat dobândirea dependenței de droguri, adică de anturajul neprielnic. Tânărul dependent trebuie ajutat, sprijinit și consiliat pentru a-și găsi puterea și stăpânirea de sine, necesare pentru a rezista și a se îndepărta de mediul vicios prin forțe proprii.

BIBLIOGRAFIE

Dicționarul explicativ al limbii române, 2009, București: Editura Academiei Române, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan”.

ABRAHAM, P., 2005, Capcana drogurilor, București: Editura Detectiv.

ABRAHAM, Dr. P., 2008, Repere științifice ale consumului de droguri în societatea românească, Cluj-Napoca: Editura Napoca Star.

ABRAHAM, Dr. P., 2005 Justiția terapeutică. O nouă abordare în tratamentul consumatorului de droguri, Suport de Curs, București: Editura Detectiv

ABRAHAM, Dr. P. și Roncov, A.L., 2004, Drogurile, aspecte juridice și psihosociale, Timișoara: Editura Mirton.

AGAPIE, M., 2005, Mortalitatea ca urmare a consumului de droguri în România, Info-Drog, Buletin de Informare și Documentare, nr.2.

BANCIU, D., 2000, Elemente de sociologie juridică, București: Editura Lumina Lex.

BĂICAN, E., 2007, „Prevenție și recuperare a persoanelor dependente de alcool și alte droguri”, Cluj Napoca .

BLUME, Arthur W., 2011,“ Consumul și dependența de droguri”, București: Editura Polirom.

BUCUR, G.E. și Popescu, O., 1999, Educația pentru sănătate în școală ediția a II-a, București: Editura „Fiat Lux”.

CAMPBELL, R., 2001, Copiii noștrii și drogurile, București: Editura Curtea veche.

CICU Dr., G., Georgescu Psih, D. și Moldovan A.M., 2007, Concepte de bază privind tulburările datorate consumului de substanței, București: Editura Agenția Națională Antidrog.

COJOCARU, D., 2008, Copilăria și construcția parentalității, București: Editura Polirom.

CHELCEA, S., 2007, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative si calitative, Bucuresti: Editura Economică.

DRĂGAN, J., 1997, Aproape totul despre droguri, București: Editura Militară.

EDWARDS, G., 2006, Drogurile – o tentație ucigașă, Pitești: Editura Paralela 45.

GABRIEL, C., Georgescu, D., Moldovan, A., 2007, Concepte de bază privind tulburările datorate consumului de substanțe, Agenția Națională Antidrog, București.

GILLES FERREOL, 2000, Adolescenții și toximania, Polirom, București.

MĂRGINEAN, I., 2004, Proiectarea cercetarii sociologice, Editura Polirom, Iași.

POPESCU, O., Achim V., Popescu A. L., 2004, Viața în hexagonul morții: tutunul, alcoolul, drogurile, SIDA, poluarea, malnutriția, București: Ed. Fiat Lux.

RĂȘCANU, R., 2004, Alcool si droguri:”virtuti și capcane pentru tineri'', Editura Universității din București.

RICHARD, D. și Senon, J. L., 1999, Dicționar de droguri, toxicomanii și dependențe, București: Editura Larousse.

RICHARD, F. și Mack, A. H., 2011, Clinical Textbook of Addictive Disorders, București: Editura Guilford Press.

RĂDULESCU, E., 2004, Adio, țigări!, București: Editura Viață și Sănătate.

SS

SÂNTEA, I., 1996, Victime și infractori, București:Editura Niculescu SRL.

STANCU, E., 1999, Criminalistică, Volumul II, București: Editura Actami.

Usaci, D., 2003, Imunodeficiența Psihoafectivă și comportamentală în raport cu HIV/SIDA, București: Editura Polirom.

Agenția Națională Antidrog (A.N.A.), Raportul de Evaluare al planului de acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale Antidrog 2005-2008.

Agenția Națională Antidrog, Raport Național Privind Situația Drogurilor în 2012, București 2012.

Eurydice Report, 2012, Developing Key Competences at School in Europe: Challenges and Opportunities for Policy, Agenția Executivă pentru Educație Cultură și Audiovizual, Comisia Europeană.

Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, 2013, Situația Drogurilor în Europa, Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene.

Website-uri

http://www.ana.gov.ro/doc_strategice/documente%20strategice%20nationale/strategie%20ANA%20ok/HG%2073-2005%20-%20STRAT%20ANTIDROG.pdf, Strategia Națională Antidrog 2005-2012 referitoare la prevenirea comunitară a consumului de droguri, Guvernul României – HOTĂRÂRE Nr.73 din 27 ianuarie 2005 accesat la 11-04-2016

http://www.antidrog.winnity.ro/etnobotanice.html Titlu articol: Substanțe cu proprietăți psihoactive, Autor: Asociația de Luptă Antidrog A.M.A. accesat la 06-04-2016

http://www.clr.ro/Rep_dil_2002/..%5Crep_htm%5CL522_2004.htm. Parlamentul României – Camera Deputaților și Senatul – LEGE pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri accesat la 06-04-2016

http://www.helpguide.org/mental/drug_abuse_addiction_rehab_treatment.htm Titlu articol: Overcoming drug addiction, Autori: Smith, Melinda; Ph.D. Segal, Jeanne accesat la 08-04-2016

ANEXE

Chestionar privind cauzele consumului de droguri

Drog specific – ciuperci halucinogene

Nr. Chestionar _______ Data __/__/_____

Sexul ____ Vârsta _____ Ocupația _______

Bună ziua, numele meu este Petroiu Cosmin Ionuț și sunt student la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Realizez un studiu pentru lucrarea de licență despre consumul de droguri halucinogene în rândul tinerilor din București. Scopul principal al acestui chestionar este de a afla, în primul rând, care sunt din punctul dumneavoastră de vedere motivele pentru care ați început să consumați aceste droguri, modul de procurare a acestor droguri, dar și împrejurările internării în acest centru (inițiativa părinților, prietenilor, proprie, etc). Nu există răspunsuri corecte sau greșite și toate informațiile pe care mi le veți oferi vor rămâne confidențiale. Vă mulțumesc!

Q1. Care este componența familiei dumneavoastră?

Nu am familie

Familie cu 1 părinte

Familie cu 2 părinți

Familie cu părinți și frați

Q2. Cum apreciați relația cu familia?

Foarte slabă

Slabă

Bună

Foarte bună

Q3. Având în vedere relația cu familia unde considerați că vă încadrați?

Certuri

Tensiune

Sprijin

Afiliere

Q4. Vă identificați în anturajul dumneavoastră?

Rar

Câteodată

Frecvent

Des

Q5. Câți membri din anturajul dumneavoastră consumă ciuperci halucinogene?

Doar eu

Un sfert dintre aceștia

Jumătate dintre aceștia

Mai mult de jumătate dintre aceștia

Q6. Unde vă aflați când ați consumat prima oară droguri?

Într-un pub/club

La liceu/facultate

La bloc/acasă

În alte locuri

Q7. Care este vârsta la care ați început să consumați droguri?

16-18

18-20

Mai mare de 20

Q8. Care sunt motivele ce v-au determinat să consumați droguri?

Anturajul

Curiozitatea

Problemele cu familia

Q9. Cum vă procurați drogurile?

Le cumpăr eu

Le cumpără prietenii

Le cumpără alte persoane

Q10. Când te întâlnești cu prietenii din anturajul tău care este frecvența consumului?

Consumăm o dată pe lună

Consumăm săptămânal

Consumăm de mai multe ori pe săptămână

Consumăm de fiecare dată când ne întâlnim

Q11. Ați fost tentați să consumați și alt drog?

Nu

Mi-a trecut prin minte

Da

NS/NR

Q12. Credeți că ați putea deveni dependent și de alt drog?

Nu

Nu o să încerc alte droguri

Posbil

Da

=== fba537d37d9d7b6966b4061f0b6fd202852773d9_397806_1 ===

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Consumul de droguri

1.1 Considerații generale privind drogurile

1.2 Tipuri de droguri

1.2.1 Tutunul ca anticipator al halucinogenelor

1.2.2 Etnobotanicele, precursoarele drogurilor halucinogene

1.2.3 Droguri de mare risc

1.3 Cauzele consumului

1.3.1 Comportamente ale consumatorilor

1.3.2 Comportamente cu consumatorii

Capitolul II. Dependența și soluțiile

2.1 Ce este dependența

2.2 Prevenirea

2.2.1 Tipurile de prevenție

2.3 Tratamente

2.3.1 Rolul parental

2.3.2 Rolul educației școlare

2.3.3 Evaluare și consiliere

Capitolul III. Efectele consumului de substanțe halucinogene

3.1 Efecte fizice

3.2 Efecte psihice

3.3 Efecte sociale

Capitolul IV. Cercetare

5.1 Cauzele consumului de droguri

Concluzii

Bibliografie

Anexe

=== fba537d37d9d7b6966b4061f0b6fd202852773d9_397806_2 ===

INTRODUCERE

Dependența de droguri este considerată de unii specialiști o boală a creierului. Dacă într-o primă instanță consumul de astfel de substanțe poate fi un gest voluntar, drogurile modifică în timp atât mecanismele expresiei genetice precum și circuitele cerebrale, care astfel afectează comportamentul uman.

Ipoteza lucrării mele vizează consecințele consumului de droguri, în special al celor halucinogene atât în climatul legislativ actual, cât și în contextul legalizării la nivel național. Cercetarea pe care o voi realiza cu privire la acest subiect dorește să demonstreze următoarele: efectul nociv al consumului de droguri în societatea modernă, la nivel național și internațional și mai ales în rândul tinerilor, precum și faptul că legalizarea drogurilor va spori considerabil numărul consumatorilor și, implicit, pe cel al victimelor, ceea ce va facilita formarea unui trend și va alimenta teribilismul tinerilor, afectând comportamentele sociale și dăunând relațiilor interumane.

De asemenea, un alt aspect pe care îl urmăresc este legat de observarea nivelului de implicare al autorităților în problema consumului de droguri pe teritoriul românesc. Voi face o analiză a măsurilor luate de Guvernul României, dar și asupra centrelor de informare și recuperare. În demersul verificării ipotezelor, voi face o trecere teoretică prin conceptele esențiale care vizează tema aleasă.

Capitolul I cuprinde elemente introductive, cu privire la tipurile de droguri în general, iar cauzele și situația dependenței se reflectă în capitolul doi al lucrării. Important de observat este linia teoretică a rolului pe care educația îl are în prezentarea informației, respectiv avertizarea vis-a-vis de consum, aici fiind relevante de cele mai multe ori educația familială, dar și cea școlară.

Toate mediile cu care interacționează în special tinerii trebuie să prezinte clar efectele consumului de droguri, fapt ce va fi conspectat în capitolul III. În capitolul IV voi prezenta cadrul legislativ românesc în problema consumului și a traficului de droguri. Cât de responsabilă este România cu privire la a informa cetățenii despre gravitatea și pericolul consumului de droguri, dar mai ales cu privire la pedepsele aplicate celor care fac trafic de substanțe interzise.

În ultimul capitol, voi observa câteva cazuri concrete, care prin intervenție s-au soluționat prin tratament, dar și cazuri care au avut rezultate fatale pentru consumatori. Este util de aflat care este perioada optimă de intervenție pentru salvarea a unui dependent și cine este în măsură să intervină pentru a convinge un consumator să renunțe la droguri și a-l ajuta să urmeze un tratament de dezintoxicare și reabilitare.