Asistenta Maternala Pentru Copiii cu Dizabilitati
CUPRINS:
I. PARTE CERCETARE TEORETICĂ:
1. Introducere……………………………………………………………………………5
2. Contextul general, național al asistenței sociale în protecția copilului…………….7
Reforma în domeniul protecției copilului instituționalizat din Romania. Contextul specific al alternativelor la instituționalizare………………………………7
3. Asistența Maternală Profesionistă pentru copiii cu dizabilități…………………….9
Asistența Maternală Profesionistă – profesie, formare, D.G.A.S.P.C…………..9
Asistența Maternală Profesionistă pentru copiii cu dizabilități din cadrul D.G.A.S.P.C. Satu Mare……………………………………………….. …….10
Rețeaua de asistenți maternali profesioniști pentru copiii cu dizabilități
din cadrul D.G.A.S.P.C Satu Mare……………………………………………..16
4. Asistența Maternală ca alternativă la instituționalizare…………………………18
1. Asistentul Social al Asistentului Maternal Profesionist……………………………..18
2. Asistentul Social al copilului cu dizabilități aflat în plasament la AMP………18
3. Ce înseamnă să fii asistent maternal la un copil cu dizabilități…………………..19
4. Metode și tehnici în implicarea beneficiarilor în activitățile desfășurate……20
4.1. P.I.P. – Planul Individualizat de Protecție al copilului…………………..20
4.2. P.I.S. – Planul Individualizat de Servicii al copilului…………………….21
4.3. Prestații, drepturi și obligații ale Asistentului Maternal
Profesionist………………………………………………………………………………22
4.4. Grupuri de suport, întâlnire și consiliere pentru asistenții
maternali profesioniști…………………………………………………25
4.5. Supervizarea calități serviciilor oferite de către asistenții
maternali profesioniști………………………………………………………………25
II. PARTEA DE CERCETARE :
Ipoteze și obiective ale cercetării…………………………………………….28
Metode și tehnici de cercetare………………………………………………..30
Descrierea cercetării și interpretarea datelor…………………………………34
Studii de caz………………………………………………………………….38
Concluziile ghidului de interviu aplicat la AMP………………..……………75
Concluziile cercetării și propuneri………………………………………………………….91
III. PARTEA DE INTERVENȚIE:
Scop, obiectivele , populația țintă și beneficiarii…………………………….91
Metode și tehnici folosite în intervenție………………………………………92
Desfășurarea intervenției…………………………………………………….93
3.1. Prima fază……………………………………………………………94
3.2. A doua fază…………………………………………………………..98
3.3. A treia fază…………………………………………………………102
4. Concluzii finale ale cercetării………………………………………………..104
5. Propuneri și recomandări……………………………………………………………………..105
IV. CONCLUZII FINALE :……………………………………………………………………………..106
ANEXE: 1. Ghidul de interviu (ANEXA 1)
2. Ghiduri de interviu aplicate (ANEXA 2)
VI. Bibliografie:………………………………………………………………………107
ASISTENȚĂ MATERNALĂ PENTRU COPIII CU
DIZABILITĂȚI DIN SATU MARE
– I. PARTEA DE CERCETARE TEORETICĂ –
1. Introducere :
1. 1. Actualitatea temei
Instituțiile de protecție, în special cele mari, sunt medii care favorizează nașterea unor efecte care indică imposibilitatea copiilor și a tinerilor de a se adapta elementelor unei dezvoltări armonioase. Institutionalizarea crează dependență atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Când vine vorba de copii cu dizabilități, stimularea senzorială, cognitivă și socială adecvată compenseaza enorm deficiențele moștenite sau dobândite. Eficiența crește mai ales printr-o intervenție timpurie în viața copilului, într-un mediu familial, nu instituționalizat.
Cu toate că pregătirea profesională și o rețea specializată de ajutorare pot duce la creșterea costurilor, interesul superior al copilului este o prioritate pentru orice măsură de protecție, prin oferirea unui model și a unui mediu familial. O cale modernă de a forma adulți este schimbul de experiență.
Asistenții sociali, își desfășoară activitatea conform principiului care spune că “fiecare copil are dreptul la o familie permanentă, iar atunci când acest lucru nu este posibil, fiecare copil are dreptul la o familie substitute”( Guvernul României, Comitetul Național pentru Protecția Copilului (1994). „Convenția ONU cu privire la drepturile copilului – stadiul plicării în Romania” Departamentul Informațiilor Publice, Buletin nr. 4 (18)). Acest principiu este în acord atât cu Convenția Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului cât și cu legislația română actuală și cu strategia națională și locală.
1.2. Motivație
În 2004 am participat la cursurile de formare a Asistenților Maternali Profesioniști organizate de Asociația Asistenților Sociali Profesioniști “ProSocial”, în colaborare cu World Vision Romania. Acest parteneriat răspunde în mod direct Obiectivului Strategic al USAID de a îmbunătății bunăstarea copiilor din românia și rezultatului intermediar de reducere a dependenței față de utilizarea instituțiilor pentru copii.
Eu am participat la cursurile de formare ale asistenților maternali profesioniști din Satu Mare, cursurile s-au ținut lângă Cluj, într-o locație foarte bine aleasă și a durat o săptămână. Proiectul și-a propus crearea unei rețele pilot de asistenți maternali specializați în îngrijirea și recuperarea copiilor cu dizabilități. Scopul proiectului a fost atins prin pregătirea și supervizarea asistenților maternali specializați, creându-se o rețea de sprijin social pentru parinții înlocuitori și formându-se un grup de voluntari care să sprijine activitățile asistenților maternali profesioniști.
În concordanță cu obiectivele ChidNet, proiectul la care am participat a avut ca scop:
Scoaterea a unui număr de 60 de copii care trăiesc în instituții clasice, administrate de către stat și plasarea lor la asistenți maternali profesioniști;
Ca urmare a scoaterii copiilor din centrele de plasament un alt scop al proiectului a fost închiderea a 2 instituții clasice administrate de către stat;
Creștere cu 60 a numărului de copii care beneficiază de servicii comunitare de protecție a copilului.
Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție sprijină aceleași ținte și obiective. Mai jos sunt prezentate obiectivele Autorității Naționale, în legătură directă cu obiectivele acestui proiect:
reducerea numărului de copii instituționalizați
reducerea numărului de instituții conduse de stat
județele întrunesc țintele vizate cu privire la reformarea condiției copilului prin parteneriate publice / private cu ONG-uri locale ca furnizori de servicii.
Protecția de tip familial va oferi fiecărui copil șansa de a se integra în comunitate. Prin adăugarea activității de recuperare la integrarea în sistemul public de educare, se asigură premisele pentru stimularea adecvată și dezvoltarea potențialului fiecărui copil. Astfel, șansele de integrare socială pentru copiii cu dizabilități care acum sunt instituționalizați se vor mări substanțial.
Practica din ultimul timp arată o schimbare de priorități dinspre serviciile de tip instituțional către serviciile comunitare.
Proiectul la care am participat și eu în 2004 și în urma căruia am decis să realizez lucrarea mea de licență pe tema asistenței maternale s-a desfășurat în două județe: Alba și Satu Mare. În timp ce în Satu Mare există deja 16 asistenți maternali specializați în îngrijirea și recuperarea copiilor cu dizabilitați, în județul Alba nu există astfel de specialiști. În instituțiile de protecție de tip rezidențial numărul copiilor cu dizabilități este mare.
2. Contextul general, național al asistenței sociale în protecția copilului
Reforma în domeniul protecției copilului instituționalizat din România și efectele acesteia asupra copiilor cu dizabilități. Contextul specific al alternativelor la instituționalizare.
Prevenirea instituționalizării, a abandonului și dezinstituționalizarea unei categorii importante de copii aflați în sistemul rezidențial de îngrijire a fost și este un obiectiv realizat prin: programe de interes național și prin programe cu finanțare externă. Atingerea acestui obiectiv a vizat: reducerea numărului de copii protejați în instituțiile de tip vechi urmată de închiderea acestor instituții. Acestea urmând a fi înlocuite de rețele de asistenți maternali profesioniști, iar paleta de servicii alternative va fi în timp mult mai diversificată.
Procesul de reducere a numărului de copii protejați în instituții de tip vechi a fost inițiat in 1997-1998, luând amploare în 2001-2002. Nivelul național al copiilor instituționalizați a scăzut cu 24,39% în perioada ianuarie 2001 – decembrie 2002. Are loc o scădere importantă a numărului de copii cu vărstă până la 10 ani, ajungând ca în present 51% din copiii aflați în plasament la asistenți maternali profesioniști să fie adolescenți și tineri, comparativ cu un procent de 43% în ianuarie 2001.
Tot în timpul acestui proces a scăzut numărul instituțiilor mari care aveau peste 100 de copii în îngrijire, numărul acestora scăzând mult de la 205 instituții în ianuarie 2001 la 131 în decembrie 2002. Datorită acestui proces a crescut și numărul copiilor din mediul familial, acesta însemnând: familie biologică, familie lărgită sau asistent maternal, de la 20% în 1997 la 50% în decembrie 2002.
Conform statisticii Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, sursa fiind Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, la 31.03.2005, numărul persoanelor cu handicap este de 432.438 (56.324 copii și 376.114 adulți), dintre care se află în instituții 18.225 persoane, iar 414.213 sunt în îngrijirea familiei și/sau trăiesc independent. Din numărul total de persoane, pe tipuri de handicap, enumerăm: handicapul mintal – 21,6%, handicapul vizual – 20,7%, handicapul fizic – 16,8%, handicapul neuropsihic – 15,8%, handicapul somatic – 13,6%, handicapul auditiv – 4%, handicapul asociat – 5,4%, HIV-SIDA – 1%, boli rare – 1,1%.
Ponderea persoanelor cu handicap în populația României este de 1,98%. În comparație, ponderea medie la nivelul țărilor din Uniunea Europeană este de 10%.
Următorul obiectiv propus a fost închiderea instituțiilor de tip vechi, astfel încât la sfârșitul anului 2002, 93 de instituții de tip vechi au fost închise, dintre care 27 foste internate ale școlii speciale, 5 cămine spital, 4 instituții transferate de la Ministerul Sănătății și 57 de Centre de Plasament.
Soluțiile identificate și promovate ca și alternative la instituționalizare au fost: reintegrarea copiilor în familia naturală, asistența maternală sau case de tip familial. Scopul final al asistenței maternale este reintegrarea în familia naturală sau adopția în cazurile în care aceasta este posibilă, și mai ales în cazurile în care reintegrarea în familie este imposibilă din anumite motive foarte bine definite.
Dezvoltarea rețelei de asistenți maternali profesioniști s-a manifestat printr-o creștere a numărului de asistenți maternali de la 3228 în 2001 la 9170 în 2002. Dezvoltarea rețelei de asistenți maternali a fost sustinută de sume de la Bugetul de Stat prin 2 programe de interes național derulate în 2001 și prin Programul Phare din 1999 “Copiii mai întâi”. Rezultatele acestor programe au fost: creșterea numărului de asistenți maternali cu aproximativ 3000 de persoane ,, specializarea asistenților maternali pentru a răspunde nevoilor copiilor cu dizabilități (1000 de asistenți maternali, la aproximativ 1216 copii). În cadrul Programului Phare din 1999 “Copiii mai întâi” până în decembrie 2002 au fost recrutați 725 de asistenți maternali pentru 775 copii pe care-i au în grijă, rezultând că mai mult de 95% din copiii plasați la asistenți maternali provin din centre de plasament.
În decembrie 2002 existau 394 de servicii alternative destinate prevenirii separării copiilor de familiedin copiii aflați în plasament la asistenți maternali profesioniști să fie adolescenți și tineri, comparativ cu un procent de 43% în ianuarie 2001.
Tot în timpul acestui proces a scăzut numărul instituțiilor mari care aveau peste 100 de copii în îngrijire, numărul acestora scăzând mult de la 205 instituții în ianuarie 2001 la 131 în decembrie 2002. Datorită acestui proces a crescut și numărul copiilor din mediul familial, acesta însemnând: familie biologică, familie lărgită sau asistent maternal, de la 20% în 1997 la 50% în decembrie 2002.
Conform statisticii Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, sursa fiind Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, la 31.03.2005, numărul persoanelor cu handicap este de 432.438 (56.324 copii și 376.114 adulți), dintre care se află în instituții 18.225 persoane, iar 414.213 sunt în îngrijirea familiei și/sau trăiesc independent. Din numărul total de persoane, pe tipuri de handicap, enumerăm: handicapul mintal – 21,6%, handicapul vizual – 20,7%, handicapul fizic – 16,8%, handicapul neuropsihic – 15,8%, handicapul somatic – 13,6%, handicapul auditiv – 4%, handicapul asociat – 5,4%, HIV-SIDA – 1%, boli rare – 1,1%.
Ponderea persoanelor cu handicap în populația României este de 1,98%. În comparație, ponderea medie la nivelul țărilor din Uniunea Europeană este de 10%.
Următorul obiectiv propus a fost închiderea instituțiilor de tip vechi, astfel încât la sfârșitul anului 2002, 93 de instituții de tip vechi au fost închise, dintre care 27 foste internate ale școlii speciale, 5 cămine spital, 4 instituții transferate de la Ministerul Sănătății și 57 de Centre de Plasament.
Soluțiile identificate și promovate ca și alternative la instituționalizare au fost: reintegrarea copiilor în familia naturală, asistența maternală sau case de tip familial. Scopul final al asistenței maternale este reintegrarea în familia naturală sau adopția în cazurile în care aceasta este posibilă, și mai ales în cazurile în care reintegrarea în familie este imposibilă din anumite motive foarte bine definite.
Dezvoltarea rețelei de asistenți maternali profesioniști s-a manifestat printr-o creștere a numărului de asistenți maternali de la 3228 în 2001 la 9170 în 2002. Dezvoltarea rețelei de asistenți maternali a fost sustinută de sume de la Bugetul de Stat prin 2 programe de interes național derulate în 2001 și prin Programul Phare din 1999 “Copiii mai întâi”. Rezultatele acestor programe au fost: creșterea numărului de asistenți maternali cu aproximativ 3000 de persoane ,, specializarea asistenților maternali pentru a răspunde nevoilor copiilor cu dizabilități (1000 de asistenți maternali, la aproximativ 1216 copii). În cadrul Programului Phare din 1999 “Copiii mai întâi” până în decembrie 2002 au fost recrutați 725 de asistenți maternali pentru 775 copii pe care-i au în grijă, rezultând că mai mult de 95% din copiii plasați la asistenți maternali provin din centre de plasament.
În decembrie 2002 existau 394 de servicii alternative destinate prevenirii separării copiilor de familie, precum și pentru susținerea reintegrării copilului în familia biologică sau în familia largită (ex.: centru maternal, centru de zi, centru de consiliere și sprijin pentru părinți, etc.) Tot în decembrie 2002 s-au mai înființat 543 de servicii alternative de tip familial destinate protecției copilului separat de familie, dintre care 402 căsuțe de tip familial, 141 de apartamente, dintre care 301 fiind ale Organizațiilor Neguvernamentale.
Un efect major al etapelor de reformă din 1990-2000, au dus la crearea unei adevărate prapăstii în sistem datorită schimbărilor majore produse în sistemul de protecție al copilului.
Procesul de reformare legislativă, instituțională și organizatoric-managerială s-a produs extrem de lent, sinuos, confuz, etc., rezultatul fiind un sistem relativ incapabil să asigure o protecție socială eficientă a copilului aflat în dificultate și să genereze o reformă rapidă și coerentă a propriilor structuri centrale și locale.
(http://www.drepturilecopiilor.ro/downloads/presskit/3_statistici_comparate.pdf)
(http://www.drepturilecopiilor.ro/downloads/presskit/4_Statistici_final.pdf)
3. Asistența Maternală Profesionistă pentru copiii cu dizabilități
Prezentarea asistenței maternale ca și o soluție de bază.
Asistența Maternală Profesionistă– profesie, formare, D.G.A.S.P.C.
Plasamentul copilului reprezintă măsura de protecție specială cu caracter temporar, la o persoană, familie, la un asistent maternal profesionist sau în cadrul unui centru de tip rezidențial, unde acesta să beneficieze de servicii care asigură protecția, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv de părinții săi.
Asistența maternală este o alternativă preferată la ocrotirea rezidențială datorită importanței mediului familial pentru dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a copilului. Aceasta dă posibilitatea dezvoltării sentimentului de securitate și apartenență.
Asistentul maternal profesionist este o persoană atestată în condițiile legii, care asigură, prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său, creșterea, îngrijirea, educarea copiilor pe care îi primește în plasament. Atestarea se face conf. Hot. nr. 679/ 12.06.2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist.
Alternativa aleasă în urma închiderii centrelor de plasament ca urmare a legii 272/2005 privind protecția copilului, a fost dezvoltarea unei rețele de asistenți maternali profesioniști pentru internarea în regim de urgența a copiilor abandonați în secțiile de maternitate sau a copiilor aflați în dificultate pentru care există riscul instituționalizării. Astfel, s-au format și atestat 100 de asistenți maternali.
S-au desfăsurat mai multe proiecte în acest sens, unele cu finanțare de la Bugetul de Stat, iar altele organizate de ONG-uri cu finanțari Phare, printre care și proiectul Asociației Asistenților Sociali Profesioniști PROSOCIAL în parteneriat cu Direcția Generală de Asistența Socială și Protecția Copilului Satu Mare a implementat proiectul “ Formarea și specializarea asistenților maternali profesioniști pentru îngrijirea copiilor cu dizabilitați“, proiect desfășurat pe perioada : 23 Septembrie, 2004 – 31 Martie 2006, proiect care și-a propus crearea unei rețele pilot de asistenți maternali specializați în îngrijirea și recuperarea copiilor cu dizabilitați în județul Satu Mare.
Scopul proiectului a fost atins prin formarea și supervizarea asistenților maternali specializați, creându-se o rețea de sprijin social pentru părinții înlocuitori și formându-se un grup de voluntari care să sprijine activitățile asistenților maternali profesioniști.
Pot fi atestate ca asistenți maternali profesioniști numai persoanele care îndeplinesc următoarele condiții: au capacitate deplină de exercițiu; prin comportamentul lor în societate, starea sănătății și profilul lor psihologic prezintă îndeplinirea corectă a obligațiilor care revin unui părinte, referitoare la creșterea îngrijirea și educația copiilor săi. Persoanele care au în folosință o locuință care acoperă necesitățile de preparare a hranei, igienă, educație și odihnă ale utilizatorilor săi, inclusiv cele ale copiilor care urmează a fi primiți în plasament. Persoanele care au urmat cursul de formare profesională organizate de serviciul public specializat pentru protecția copilului sau organismul privat autorizat care efectuează evaluarea pentru acordarea atestatului de asistent maternal profesionist. (legea privind protecția copilului 272/2004)
Atestatul de AMP – în urma procesului de evaluare și la recomandarea asistentului social, Comisia pentru Protecția Copilului eliberează atestatul de asistent maternal profesionist pe o durată de 3 ani. Atestatul poate fi reînnoit, suspendat sau retras la propunerea motivată a Serviciului Evaluare și Monitorizare Asistenți Maternali Profesioniști sau a organismului privat care supraveghează activitatea:
Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului cu Dizabilități.
Asistența Maternală Profesionistă pentru copiii cu dizabilități din cadrul D.G.A.S.P.C. Satu Mare
Etapele plasamentului la asistentul maternal profesionist:
Prima etapa a plasamentului copiilor cu dizabilități la un asistent maternal profesionist este: Procesul de potrivire, acesta cuprinde, pe lângă potrivirea teoretică și un proces de acomodare a copilului cu AMP și familia acestuia. Procesul de potrivire se realizează prin întâlniri ale copilului cu AMP-ul și familia acestuia la domiciliul copilului, în prima fază, iar apoi urmează întâlniri pe teren neutru și întâlniri la domiciliul AMP.
Familia asistentului maternal profesionist este cea care insuflă valorile morale unui copil. Sistemul relațional din familie contribuie la formarea caracterului și la evoluția copilului, acesta fiind bazat pe încredere, dragoste și respect reciproc, iar cea mai buna metodă de a învăța un copil toate aceste lucruri este de a fi chiar ei un model.
Trăsăturile și abilitățile de personalitate necesare unei persoane pentru a deveni asistent maternal profesionist sunt: responsabilitate, seriozitate, afectivitate, răbdare, înțelegere, capacitate de comunicare și relaționare, începând cu responsabilitatea și seriozitatea, dar în aceeași măsură cu afectivitatea și înțelegerea.
A doua etapă a plasamentului copiilor cu dizabilități la un asistent maternal profesionist este: Hotărârea de plasament care are loc dacă procesul de acomodare are o evoluție favorabilă, în urma căruia Comisia pentru Protecția Copilului sau Instanța Judecătorească, după caz, vor emite hotărârea de plasament la propunerea asistentului social. Activitatea asistentului maternal se desfășoară în baza unui contract individual de muncă încheiat cu DGASPC. Pentru fiecare copil primit în plasament asistentul maternal încheie o convenție care constituie o anexă la contractul individual de muncă.
A treia etapă a plasamentului copiilor cu dizabilități la un asistent maternal profesionist este: Mutarea propriu-zisă a copilului la AMP care se realizează imediat după ce autoritatea competentă a luat hotărârea de plasament, urmând ca în fazele următoare să se realizeze: Monitorizarea plasamentului care se va desfășura pe toată durata plasamentului și constă în vizite lunare din partea asistentului social și a psihologului responsabil de caz, la domiciliul asistentului maternal profesionist. Scopul supervizării activității este determinat pe de-o parte de evaluarea activității pe care o desfășoară asistentul maternal profesionist în creșterea și îngrijirea copiilor precum și a susținerii și acordării unor sugestii, suport când se reclamă acest lucru. Asistenții maternali au obligația să răspundă și să participe la întâlnirile programate și să colaboreze cu specialiștii care se ocupă de activitatea de monitorizare.
Încetarea plasamentului este o etapă care are loc în primul rând în momentul în care familia biologică a depășit perioada de criză, care a dus la stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru copilul lor și poate fi reintegrat în familia sa sau dacă i s-a identificat o altă masură mai potrivită, ținând cont de cerințele lui de dezvoltare (ex. adopția). Plecarea copilului din familia AMP trebuie să fie un proces gradual, ca și cel de acomodare.
Serviciul de asistența maternală asigură protecția copilului care necesită stabilirea unei măsuri de protecție ce impune creșterea, îngrijirea, educarea copilului de către un asistent maternal profesionist, denumit în continuare AMP; această protecție include și plasarea copilului în regim de urgența, plasarea copilului cu nevoi speciale (ex: copil cu deficiență, copil abuzat, copil cu tulburări de comportament, copil cu HIV/SIDA) în vederea recuperării sale. Serviciul de Asistență Maternală reprezintă cea mai viabilă alternativă la instituționalizare și a fost înființat la DGASPC Satu Mare, începând cu anul 1998 prin selectarea, formarea, atestarea și angajarea primilor 12 asistenți maternali profesioniști. Respectarea drepturilor copilului prin oferirea unui mediu de viață familial tradițional și costurile relativ scăzute în comparație cu cele din instituție au dus la creșterea numărului de asistenți maternali și crearea unei rețele județene.
Astăzi, rețeaua de asistenți maternali profesioniști a ajuns la un număr de 302 de asistenți care au în plasament un număr de 419 copii dintre care 73 sunt cu dizabilițăți. Prin asistență maternală s-a asigurat și se asigură: dezinstituționalizarea; prevenirea instituționalizării; creștere, dezvoltare în mediul familial; menținerea legăturii cu comunitatea.
Responsabilitățile asistentului maternal profesionist includ: realizarea obligațiilor și responsabilităților prevăzute în convenția de plasament pentru fiecare copil; respectarea procedurilor, metodologiilor și a regulamentelor interne elaborate de angajator; participarea la programe de pregătire, în funcție de recomandarea asistentului social al AMP întocmită în urma identificării nevoilor de formare; asigurarea îngrijirii copilului, conform standardelor minime obligatorii privind protecția copilului; sprijinirea copilului în menținerea și dezvoltarea relaților cu familia sa, cu prietenii și cu orice alte persoane relevante în viața copilului, dacă acestea nu contravin interesului superior al copilului. (legea privind protecția copilului 272/2004)
Caracterul special al profesiei, condiți minime de locuit impuse de Standardele Minime Obligatorii presupun: locuința asistentului maternal trebuie să fie confortabilă pentru toți cei care locuiesc acolo. Aceasta trebuie să fie bine întreținută și să fie menținute permanent curățenia și igiena. Copilul plasat la un asistent maternal profesionist trebuie să dispună de propriul pat și de propriul dulap, iar casa să corespundă din punct de vedere al nevoilor de intimitate și spațiu ale copilului. Casa, curtea și împrejurimile nu expun copilul la riscuri de accidente, locurile periculoase fiind clar marcate și asigurate tinându-se cont de vârsta copilului.
Asistentul maternal, în prezența asistentului social al copilului, prezintă acestuia potențialele surse de risc, echipamentele electrice și cele provocatoare de incendii. Asistentul maternal asigură copilului dreptul la intimitate, spațiu personal și confidențialitate într-un mod cât mai apropiat de mediul familial.
Copii beneficiază de siguranță, încredere și respect în toate aspectele vieții lor pe tot parcursul șederii lor la asistentul maternal profesionist. Asistentul maternal asigură copilului o alimentație corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, tinând cont de vârsta, nevoile, preferințele acestora, în conformitate cu legislația în vigoare. Totodată, le oferă copiilor posibilitatea de a participa la alegerea alimentelor și a meniurilor zilnice, precum și în activitățile de pregătire și servire a mesei, conform programului de intervenție pentru dezvoltarea deprinderilor pentru viața independentă.
Asistentul maternal asigură copilului necesarul de îmbrăcăminte, încăltăminte, rechizite și alte echipamente, precum și bani de buzunar, în conformitate cu legislația în vigoare și respectând individualitatea și nevoile specifice ale fiecărui copil. (legea privind protecția copilului 272/2004)
Asistentul maternal asigură copilului oportunități multiple de petrecere a timpului liber, de recreere și șocializare, care contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională a copilului. Copilul beneficiază de timp liber în care se poate odihni, relaxa sau participa la activități de recreere și socializare conform vârstei, potențialului de dezvoltare, intereselor și opțiunilor personale.
Orice copil care are instituită o măsură de protecție specială, are dreptul de a beneficia de serviciul unui asistent maternal, dacă se impune acest lucru; serviciul de asistență maternală are ca valori principale acceptarea diversității și promovarea egalității. Asistența maternală recunoaște nevoile individuale ale copiilor și răspunde acestora tinând cont de religie, origine etnică, limbă, cultură, dizabilități și sexualitate.
Copilul cu dizabilități beneficiază de servicii specifice de sprijin și recuperare în vederea maximizării potențialului său, pentru o mai bună adaptare la o viață normală; copilului i se asigură echipament adecvat și, acolo unde este posibil, adaptarea casei sau a mașinii asistentului maternal.
Copilul este încurajat și are acces în aceiași măsură la oportunități de dezvoltare a talentului, intereselor sau pasiunilor lui. Fiecare copil este încurajat să-și dezvolte pasiunile în strânsă legătură cu domenii de interes corespunzătoare vârstei și abilităților personale. Copilul participă la luarea deciziilor cu privire la îngrijirea și planurile lor de viitor în funcție de vârsta, experiența și capacitatea de înțelegere și are dreptul la sprijin și asistență în exercitarea acestui drept.
Evaluarea nevoilor copilului este realizată înainte de a decide măsura de plasare la asistentul maternal, este comunicată tuturor părților interesate și este revizuită periodic. Decizia de plasare a copilului la asistentul maternal profesionist se face pe baza evaluării nevoilor sale, luând în considerare interesul superior al copilului. Decizia de plasare va lua în considerare nevoile de dezvoltare ale copilului, dizabilitățile și sexualitatea. Procesul de identificare a asistentului maternal va urmări ca acesta să aibă deprinderile, cunostințele, abilitățile și contextul social și personal cel mai adecvat satisfacerii nevoilor copilului.
Asistentul maternal este pregătit cu privire la problemele legate de sănătate și igienă, fiindu-i furnizate materiale referitoare la sănătatea și igiena personală și, respectiv, a copilului. Responsabilitatea pentru aceasta pregătire specifica revine asistentului social al copilului.
SPPC/OPA asigură pentru fiecare copil echipament, cazarmament, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite școlare, materiale cultural sportive, precum și echipamente specifice pentru copilul cu dizabilități.
Copilul aflat în plasament beneficiază de o evaluare medicală completă cel puțin odata pe an.
Copilul aflat în plasament are un plan de prevenire, intervenție și recuperare, realizat cu consultarea profesioniștilor în domeniul medical; planul este revizuit din perspectiva analizelor medicale. ( Angela Achiței, Manuela Iftimoaie, etc., Iasi.)
Acomodarea copilului cu AMP
Acomodarea se realizează pe parcursul unui număr de întâlniri între copil și AMP și familia acestuia, întălniri coordonate de către asistentul social al copilului.
Numărul de vizite necesare diferă de la o situație la alta, fiind condiționat numai de ritmul impus de copil în desfășurarea acestui proces.
Singura excepție de la desfășurarea graduală a procesului de acomodare o reprezintă plasamentul copilului în regim de urgență. Prin natura lui, plasamentul în regim de urgență nu permite parcurgerea fazelor de acomodare și are drept scop asigurarea imediată a securității grav amenințate a copilului.
Supervizarea vizitelor se realizează de către cei 2 asistenți sociali ( asistentul social al AMP și asistentul social al copilului ) concomitent sau separat, în funcție de evoluția favorabilă sau nefavorabilă a relației copil-AMP (și familie biologice, acolo unde este necesară implicarea acestora). Este esențială și obligatorie implicarea tuturor membrilor familiei AMP și persoanelor care locuiesc împreună cu acesta, încă de la debutul procesului de acomodare și pe toată perioada lui de desfășurare.
Dificultățile majore apărute în cursul etapei de acomodare și imposibilitatea soluționării lor au drept consecință oprirea înregului proces de potrivire și identificarea unui alt AMP pentru acel copil.
Rolul AMP-ului în dezvoltarea și integrarea copilului cu dizabilități
Persoana care are în îngrijire, supraveghere și întretinere un copil sau adult cu handicap are
următoarele obligații principale:
a) să asigure creșterea și îngrijirea corespunzatoare a persoanei cu handicap;
b) să respecte și/sau să urmeze activitățile și serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în planul individual de servicii al adultului cu handicap;
c) să însoțească persoana cu handicap, la termenul necesar sau la solicitare, pentru evaluare și reevaluare, la comisiile cu competență în domeniu;
d) să se prezinte la solicitarea direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București;
e) să colaboreze cu asistenții sociali și specialiștii care au ca scop recuperarea, reabilitarea, orientarea profesională și integrarea socială;
f) să comunice direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoștință, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau reședința, starea materială, precum și alte situații de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege. Lege privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, 448/2006, art.59)
Există mai mulți factori care pot influența integrarea socială sau profesională a persoanelor cu dizabilități. Cei care sunt considerați cei mai importanți sunt: familia, instituțiile, organizațiile neguvernamentale, școala, societatea.
Primul și poate cel mai important factor este familia, indiferent dacă vorbim de familia naturală sau de familia AMP-ului, pentru că ea este în relație aproape permanentă cu copilul, și poate fi un model pentru acesta. În funcție de cum tratează familia dizabilitatea, copilul va depăși mai ușor sau mai greu această problemă.
Pentru integrarea persoanei cu dizabilități, familia va trebui să caute și să accepte oportunități pentru copilul ei. Acestea pot lua forma unor centre de zi, centre sociale, centre de recuperare, servicii specializate, unități de educație specială, unități școlare promotoare a educației incluzive.
Totodată cu cât va exista o colaborare mai strânsă cu instituțiile și specialiștii (școală, alte instituții, societate), șansele de integrare socială sau profesională sunt mai mari.
În cadrul serviciului de asistență maternală fiecare copil/tânar este ocrotit în baza unui plan individualizat de protecție, care este dezvoltat în programe de intervenție specifică pentru următoarele aspecte: nevoile de sănătate și promovare a sănătății; nevoile de îngrijire, inclusiv de securitate și promovare a bunăstării; nevoile fizice și emoționale; nevoile educaționale și urmărirea obținerii rezultatelor școlare corespunzatoare potențialului de dezvoltare a copilului; nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile de socializare, inclusiv modalitățile de menținere a legăturilor, după caz, cu părinții, familia lărgită, prietenii și alte persoane importante sau apropiate față de copil și modul de satisfacere a tuturor acestor nevoi.
Fiecare copil beneficiază de o intervenție personalizată în funcție de nevoile identificate la admiterea în serviciul de asistență maternală și adaptată evoluției sale ulterioare și, totodată, își cunoaște conținutul planului individualizat de protecție, în funcție de gradul său de maturitate.
În procesul de revizuire a planului individualizat de protecție, asistentul social al copilului implică familia copilului, asistentul maternal, copilul și supervizorul asistentului social al copilului; asistentul social al copilului poate implica în acest proces și alți specialiști care pot fi consultați cu privire la îngrijirea, protecția și dezvoltarea copilului (medici, psihologi, psihiatrii, neuropsihiatrii, educatori, învățători, specialiști ai serviciului de evaluare complexă etc.)
Re-evaluarea PIP-ului se recomandă a se efectua o dată la 3 luni, însă momentul este adecvat situației copilului și nu se suprapune situației, care, legal se efectuează în mod obligatoriu o dată la 3 luni. Aceasta presupune nu numai analiza îndeplinirii obiectivelor cuprinse în PIP, ci la nevoie, și re-evaluarea situației copilului în context și din perspectivele scopului PIP-ului. Desigur, în cadrul PIS-ului are loc evaluarea permanentă a copilului de către profesioniștii responsabili de caz desemnați și consemnați în PIP și care pot anunța responsabilului de caz diverse situații ( ex: îmbolnăvirea copilului, schimbarea școlii, etc). Profesioniștii menționați anterior sunt obligați să întocmească rapoarte de monitorizare pe care le transmit responsabilului de caz pentru sinteza tuturor datelor cu privire la copil în orice moment. În afara re-evaluării trimestriale, ocazie cu care se completează și se transmit obligatoriu rapoartele de monitorizare, se recomandă responsabilului de caz să contacteze lunar profesioniștii responsabili de caz pentru a se informa cu privire la evoluția copilului. Modul de comunicare dintre responsabilul de caz și ceilalți responsabili de caz trebuie stabilit de la început și consemnat în PIP. (Strategia județeană privind protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu handicap, Satu Mare, 2004.)
Rețeaua de asistenți maternali profesioniști pentru copiii cu dizabilități din cadrul D.G.A.S.P.C Satu Mare
Rețeaua de asistenți maternali răspunde nevoilor grupului țintă, grupul țintă fiind copii instituționalizați și copii predispuși spre abandon/instituționalizarea prin: oferirea posibilității copilului de a avea o familie, fie ea si substitut, oferirea unei îngrijiri de calitate, prin implemetarea celui mai adecvat plan individual de permanență, dar și menținerea legăturii cu comunitatea.
Respectarea drepturilor copilului prin oferirea unui mediu de viață familial tradițional și costurile relativ scăzute în comparație cu cele din instituție au dus la creșterea numărului de asistenți maternali și crearea unei rețele județene. Astfel încât din anul 2002 când în Satu Mare erau doar 16 asistenți maternali profesioniști care puteau avea grijă de copiii aflați în dificultate, s-a ajuns ca în timp de 5 ani să existe un număr total de 302 asistenți maternali profesioniști pregătiți pentru a avea grijă de copiii aflați în dificultate, crescând astfel și numărul copiilor care beneficiază de protecție în cadrul unei familii, numărul acestora ajungând la un total de 419 dintre care 73 sunt copii CH (dizabilități). (date obtinute din baza de date statistice ale DGASPC Satu Mare, 2007)
Rezultatele preconizate ale activității asistenților maternali în cadrul unei rețele de AMP-iști:
Prin intermediul rețelei s-a realizat în luna septembrie 2003 închiderea Centrului de Plasament sistându-se astfel instituționalizarea copilului mic fapt interzis ulterior și prin noua legea a copilului ce a intrat în vigoare din ianuarie 2005. (legea privind protecția copilului 272/2004)
Rețeaua joacă în continuare un rol important în prevenirea abandonului și instituționalizării copilului mic prin asistenți maternali profesioniști în “stand-by” care sunt folosiți pentru preluarea în regim de urgență a copiilor aflați în dificultate (copii abandonați în maternitate pentru care este imposibilă identificarea familiei, copii proveniți din comunitate a căror securitate și dezvoltare este pusă în pericol datorită condițiilor materiale precare, condițiilor de locuit insalubre, neglijenței grave a părinților, abuz sau maltratare).
Rezultatele preconizate ale activității Serviciului de Asistență Matrenală conform cu obiectivele propuse sunt următoarele: reintegrarea copilului în familia naturală sau în familia largită; integrarea socială, adopția, ca ultimă soluție.
Rezultatele cantitative ale activității sunt măsurate prin atingerea obiectivelor formulate în strategia privind protecția copilului în sistemul de asistență maternală și anume eficiență și calitate în furnizarea serviciilor. Rezultatele calitative pot fi măsurate prin realizarea obiectivelor PIP-ului pentru fiecare copil.
Efectele benefice ale activității la nivelul comunității:
Intervenția acestui serviciu, se bazează pe respectarea drepturilor copilului și oferirea unui model de menținere a acestora în mediul familial, pentru prevenirea abandonului, în cadrul comunității. De asemenea, există și o componență informativă, în cadrul activităților de prevenire sau a intervențiilor directe pe caz.
Problemele plasamentului copiilor la asistenți maternali profesioniști sunt de cele mai multe ori foarte complexe și implică intervenție multidimensională a echipei de specialiști (psihoterapie, îngrijire medicală, terapie de grup și de suport, sevicii concrete de ordin material, etc). Aceste
servicii trebuie să fie accesibile comunității pentru a ajuta familiile naturale să se schimbe, și să își rezolve problemele care au generat problema socială.
4. Asistența Maternală ca alternativă la instituționalizare
1. Asistentul Social al Asistentului Maternal Profesionist.
Responsabilitățile asistenților sociali din cadrul Serviciului de Asistență Maternală sunt: evaluarea capacității solicitanților, în vederea atestării ca asistent maternal profesionist, de a oferi îngrijire potrivită copilului care necesită acest tip de protecție; participarea la pregătirea solicitantului în calitate de formator sau în vederea sprijinirii pe parcursul pregătirii; întocmirea, păstrarea și actualizarea dosarului asistentului maternal; sprijinirea și monitorizarea activității asistentului maternal profesionist, asigurându-se că acesta este informat în scris, acceptă și acționează în conformitate cu standardele, procedurile și metodologia promovate de către autoritatea competentă. Participarea la procesul de potrivire a copilului cu asistentul maternal profesionist este o altă responsabilitate a asistentului social, la fel ca și evaluarea anuală a activității fiecărui asistent maternal profesionist, sau participarea la programe de pregătire specifică, în funcție de nevoile de formare identificate de către supervizor. Revizuirea evaluării nevoilor copilului, întocmirea și revizuirea planului de permanență pentru copil, monitorizarea și înregistrarea evoluției planului de permanență, organizarea, coordonarea și monitorizarea activităților în care sunt implicați speciliaști, atunci cănd nevoile copilului impun aceste intervenții sunt de asemenea responsabilități ale asistentului social care lucrează în serviciul de plasament.
2. Asistentul Social al copilului cu dizabilități aflat în plasament la AMP
Responsabilitățile asistentului social al copilului cu dizabilități plasat la asistent maternal profesionist, așa cum am putut observa și eu de pe teren, dar și conform legislației în vigoare, sunt următoarele: asistentul social al copilului cu dizabilități evaluează, în urma sesizării, nevoile copilului care necesită o măsură de protecție. În această evaluare analizează nevoile și cauzele care au dus la necesitatea unui plasament în regim normal sau în regim de urgență, apoi această evaluare va fi revizuită, urmând ca mai apoi să se întocmească planul de permanență pentru copil. Pe parcursul aplicării planului de permanență a copilului și pe parcursul desfășurării Planului Individualizat de Protecție, a acestuia, toată activitatea va fi monitorizată și se va înregistra evoluția copilului ca urmare a aplicării planului de permanență.
Forma de protecție a copilului aflat în dificultate, cel mai des folosită în cadrul D.G.A.S.P.C. Satu Mare este plasarea copilului la asistent maternal profesionist, care este instruit de către asistenții sociali ai copiilor cu dizabilități ai direcției, cu privire la nevoile copilului, înainte ca acest copil să fie efectiv plasat la AMP. AMP-ul este informat în scris cu privire la drepturile și obligațiile legale ce îi revin acestuia cu privire la persoana copilului pe durata plasării, înainte de mutarea copilului.
Asistentul social mai are atribuția de a coordona procesul de potrivire a copilului cu AMP, consilier pentru copil, asistent maternal, familia acestuia, dar se ocupa și de întocmirea convenției de plasament, coordonarea activităților privind mutarea copilului la AMP, întocmirea, păstrarea și actualizarea dosarului copilului, dar și organizarea, coordonarea și monitorizarea activităților în care sunt implicați alți specialiști, atunci când nevoile copilului impun aceste intervenții; asigurarea menținerii relațiilor copilului cu familia sa sau cu orice alte persoane relevante pentru viața sa.
Asistenții sociali participă la programe de pregătire specifică, în funcție de nevoile de formare identificate de supervizor, pentru a deține capacitățile necesare activității de recrutare, selecție și atestare a asistenților maternali profesioniști, dar și pentru a putea susține cursuri de formare inițială și continuă a asistenților maternali.
Asistenții sociali responsabili de cazurile copiilor cu dizabilități aflați în plasament la AMP, sunt cei care monitorizează relația dintre copii și asistenții maternali, monitorizează activitățile asistenților maternali. Re-evaluarea măsurilor de protecție stabilite de către Comisia pentru Protecția Copilului și realizarea potrivirii practice a copiilor cu asistenții maternali în vederea plasării efective sunt tot atribuții ale asistentului social, ca de asemenea și realizarea demersurilor necesare reintegrării copiilor în familiile naturale și extinsă, dar si clarificarea situației juridice a acestora.
3. Ce înseamnă să fii asistent maternal la un copil cu dizabilități:
Să fii asistent maternal la un copil cu dizabilități însemnă un plus de răbdare, o implicare mult mai mare, dar și satisfacții pe măsură. Meseria de asistent în sine este frumoasă deoarece vezi cum datorită eforturilor tale, un copil care până în momentul în care a intrat în plasament la AMP era un copil cu șanse minime de reușită în viață, poate deveni o persoană realizată și intergrată social. Satisfacția e mult mai mare atunci când vezi un copil cu dizabilități care nu mai avea de mult nici o șansă să reușească în viață și să ajungă o persoană într-o oarecare măsură independentă, în urma eforturilor tale poate ajunge o persoană cu șanse mult mai mari de reuiștă în viață. Satisfacția e mult mai mare și datorită faptului că poți vedea că dacă dai dovadă de foarte multa răbdare și înțelegere , dar mai ales dacă ai încredere în tine și în cel/cea de lângă tine poți realiza chiar și acest lucru, acela de a integra în societate un om cu dizabilități pentru care societatea a renunțat de mult săa mai facă ceva.
4. Metode și tehnici în implicarea beneficiarilor în activitățile desfășurate
4.1. P.I.P. – Planul Individualizat de Protecție al copilului
În cadrul serviciilor oferite de DGASPC Satu Mare, pentru toți copiii care au stabilită o măsură de protecție, se întocmește de către asistentul social titular (responsabil) de caz, un plan individualizat de protecție. În serviciul de asistență maternală fiecare copil/tânăr este ocrotit în baza unui asemenea plan individualizat de protecție, care este dezvoltat în programe de intervenție specifică bazat pe următoarele nevoi generale: nevoile de sănătate și promovare a sănătății; nevoile de îngrijire, inclusiv de securitate și promovare a bunăstării; nevoile fizice și emoționale; nevoile educaționale și urmărirea obținerii rezultatelor școlare corespunzătoare potențialului de dezvoltare a copilului; nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile de socializare, inclusiv modalitățile de menținere a legăturilor, după caz, cu părinții, familia lărgită, prietenii și alte persoane importante sau apropiate față de copil și modul de satisfacere a tuturor acestor nevoi.
Fiecare copil beneficiază de o intervenție personalizată în funcție de nevoile identificate la admiterea în serviciul de asistență maternală și adaptată evoluției sale ulterioare și, totodată, își cunoaște conținutul planului individualizat de protecție, în funcție de gradul său de maturitate.
Atunci când este necesar, se oferă servicii de specialitate pentru a-i ajuta pe copii să-și dezvolte identitatea personală în funcție de sex, dizabilitate, apartenență religioasă, rasială, culturală sau lingvistică ori de orientare sexuală, precum și alte servicii de specialitate, în funcție de situație.
Elaborarea și re-evaluarea planului individualizat de protecție se realizează cu consultarea copilului, în funcție de gradul său de maturitate, a părinților, a asistenților maternali, după caz, și dacă nu există prevederi contrarii de ordin legislativ, a altor persoane importante pentru copil (apartinători) și programul respectiv. În procesul de revizuire a planului individualizat de protecție, asistentul social al copilului implică în mod direct familia naturală a copilului (dacă se poate), asistentul maternal, copilul și supervizorul asistentului social al copilului. Asistentul social al copilului poate implica în acest proces și alți specialiști care pot fi consultați cu privire la îngrijirea, protecția și dezvoltarea copilului. (Legea 448/2006), (legea 272/2004).
P.I.S. – Planul Individualizat de Servicii al copilului
„Plan individual de servicii este documentul care fixează obiective pe termen scurt, mediu și lung, precizând modalitațile de intervenție și sprijin pentru adulții cu handicap, prin care se realizează activitățile și serviciile precizate în programul individual de reabilitare și integrare sociala.
Planul Individualizat de Servicii al copilului cuprinde totalitatea serviciilor la care are dreptul un copil cu dizabilități și de care beneficiază în timpul implementării Planului Individualizat de Protecție după cum urmează: servicii educative, servicii de integrare socială, servicii medicale și medicamentație prescrisă și lista medicamentelor gratuite, servicii de consiliere psihologică, terapeutică, dar și alte tipuri de servicii de recuperare și reabilitare necesare pentru dezvoltarea copilului cu dizabilități.” (Lege privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, 448/2006).
Fișa psihologică este realizată de către psihologul direcției și ea este o evaluare complectă a dezvoltării psihice a fiecărui copil în parte. În fișa psihologică sunt cuprinse: dizabilități asociate, gradul de dezvoltare senzorial perceptivă, nivelul dezvoltării psiho-motricității, gândirea (dificultăți de înțelegere a mesajului, activism redus în fața sarcinilor, etc.), memoria, atenția, imaginația, limbajul și comunicarea (vocabular, unii înțeleg un mesaj numai în context cunoscut), afectivitatea (imaturitate/maturitate afectivă, trăiri afective neadecvate/adecvate la stimuli, expresivitate bogată/scăzută), motivație, temperament, voință (reglaj voluntar primar/secundar), atitudini (marcate de nesiguranță/teamă/frustrare/agresivitate/ etc.), aptitudini, nivelul maturizării psiho-sociale (deprinderi minime/medii de autonomie personală, dependență de sprijinul adulților), profilul psihologic (imaturitate/maturitate afectivă, tulburări în sfera proceselor cognitive).
Programul Individual de Reabilitare și Integrare Socială este documentul elaborat de o echipă multidisciplinară, cu participarea beneficiarului/reprezentantului său legal, în care sunt precizate activitățile și serviciile de care persoana cu handicap are nevoie în procesul de integrare socială.
Prestații, drepturi și obligații ale Asistentului Maternal Profesionist
A fi părinte profesionist e o meserie remunerată. Asistentul maternal e recompensat cu un salariu de bază (brut, echivalent cu cel al unui asistent social cu studii medii) de cca 2.200.000 de lei, la care se adaugă 15% – spor de stres și spor de vechime în muncă. Pentru fiecare copil, se primește alocația de plasament (500.000 lei) și alocația de stat (210.000 lei). Uneori e posibil ca, din donații și sponsorizări pentru copiii luați în îngrijire, asistenții să primească ajutoare (îmbrăcăminte, încălțăminte, mobilier pentru copii, rechizite). Asistentul maternal e remunerat doar pe perioada cât are un copil în îngrijire. Ca orice salariat bugetar, el își poate lua transferul dacă între timp găsește un loc de muncă. Nu are dreptul la spor de noapte și nici la concediu în sensul clasic. Oriunde pleacă, trebuie să ia copilul cu el, prin contract neavând voie să-l lase în grija altcuiva. Dacă un asistent maternal are în plasament un copil cu dizabilități atunci acesta primește în plus față de un asistent maternal indemnizațiile pe care le primește orice persoană care are în îngrijire un copil cu dizabilități.
Tipul de facilități la care au dreptul și de care beneficiază copilul cu dizabilități și persoana care are în îngrijire copii cu dizabilități sunt după cum urmează:
alocație majorată 100%;
gratuitatea transportului urban cu mijloc de transport în comun;
gratuitatea transportului interurban, cu tren de persoane clasa a II a, cu autobuzele – 6 călătorii dus-întors, pentru copii și însoțitorii acestora;
prioritate la instalarea postului telefonic și scutire la plata abonamentului telefonic cu 100 impulsuri incluse;
locuri de odihnă gratuite în tabere pentru copii preșcolari, elevi, o dată pe an;
alocația de plasament pentru copii cu handicap, aflați în plasament familial majorat cu 50 %;
spitalizare gratuită.
dispozitive de protezare
servicii gratuite de cazare și masă și pentru însoțitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat în unitățile sanitare cu paturi, sanatorii și stațiuni balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului specialist.
un bilet gratuit de tratament balnear, în cursul unui an (Legea 448/2006, art. 11, (1) ; legea 272/2004)
Asistentul maternal care îngrijește copilul cu handicap grav sau accentuat până la vârsta majoratului poate opta să devină asistent personal profesionist. (Lega 448/2006, art. 44, (6))
Persoana care are în îngrijire, supraveghere și întreținere un copil cu handicap beneficiază de următoarele drepturi:
a) concediu plătit pentru creșterea copilului cu handicap până la împlinirea de către acesta a vârstei de 7 ani și program de lucru redus la 4 ore pentru părintele care are în îngrijire copilul cu handicap care necesită tratament pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani;
b) concedii medicale pentru îngrijirea copilului cu handicap care necesită internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani;
c) indemnizație, prin Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, pentru creșterea copilului cu handicap, acordată femeii mamă deținătoare de certificat de persoana cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 7 ani;
d) alocație de întreținere pentru copiii cu handicap, aflați în plasament familial sau încredințați, potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii, în cuantumul prevăzut de lege, majorat cu 50%.
De aceste drepturi beneficiază, la cerere, unul dintre părinți, tutorele, persoanele care au adoptat un copil cu handicap sau cărora li s-au încredințat copii cu handicap spre creștere și educare ori în plasament familial, dacă sunt asigurați pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Aceștia pot beneficia de aceste drepturi în situația în care nu au în același timp și calitatea de asistent personal. Sumele cuvenite drepturilor se suportă din bugetul de stat, respectiv din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii. (Legea 448/2006, art. 12, (1),(2),(3),(4))
Copilul cu handicap, precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate la bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice și sportive. (Legea 448/2006, art.19 (3))
Pe perioada îngrijirii și protecției copilului cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi:
a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii;
b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână;
c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice;
d) transport urban gratuit, în condițiile prevăzute la art. 21;
e) transport interurban, în condițiile prevăzute la art. 22.
Pe perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal, inclusiv în cazul în care asistentul personal este rudă până la gradul al IV-lea inclusiv a acesteia. În situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal sau găzduirea într-un centru de tip respiro. (Legea 448/2006, art.36, (1),(2),(3))
Asistentul personal al copilului cu handicap are următoarele obligații principale:
a) să participe, o dată la 2 ani, la instruirea organizată de angajator;
b) să semneze un angajament, ca act adițional la contractul individual de muncă, prin care își asumă răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
c) să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitățile și serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fișa postului și în planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv în planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;
d) să trateze cu respect, bună-credință și înțelegere persoana cu handicap grav și să nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;
e) să comunice direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoștință, orice modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei cu handicap grav și alte situații de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege. (Legea 448/2006, art.37)
Buget personal complementar lunar, indiferent de venituri:
1. în cuantum de 80 lei, pentru adultul cu handicap grav;
2. în cuantum de 60 lei, pentru adultul cu handicap accentuat;
3. în cuantum de 30 lei, pentru adultul cu handicap mediu. (Legea 448/2006, art.57, (4b)). De prestația socială prevazută la alin.(4) lit. b) beneficiază și familia sau reprezentantul legal al copilului cu handicap grav, accentuat ori mediu pe perioadă în care îl are în îngrijire, supraveghere și întreținere. (Legea 448/2006, art.57, (5))
4.4. Grupuri de suport, întâlnire și consiliere pentru asistenții maternali profesioniști
În cadrul grupurilor de suport cu asistenții maternali profesioniști și la întălnirile zonale se aplică chestionare de către asistenții sociali cu scopul de a identifica problemele cu care se confruntă în activitatea pe care o desfășoara și de asemenea există discușii libere în care AMP dezbat problemele apărute și modul de soluționare. Se discută problemele cu care ei se confruntă. Problemele se discută și se caută soluții. Au ca un prim obiectiv dezvoltarea sentimentului de apartenență la grup, și astfel ei constientizează că nu sunt singuri și că mai sunt și alții care se confruntă cu aceleași probleme sau care au probleme asemănătoare.
4.5. Supervizarea calități serviciilor oferite de către asistenții maternali profesioniști.
Asistentul social al asistentului maternal profesionist este responsabil de monitorizarea activității acestuia. Asistentul social are întâlniri cu asistentul maternal și cu membrii familiei acestuia în vederea identificării problemelor și nevoilor AMP. În acest sens, asistentul social monitorizează activitatea acestuia și face propuneri referitoare la instruirea acestuia.
La sfărșitul perioadei menționate în atestat, referitoare la prima evaluare anuală, asistentul social întocmește raportul de evaluare anuală. Pentru aceasta, asistentul social al AMP are întâlniri și consemneză opiniile asistenților sociali ai copiilor care au fost plasați la AMP, opiniile familiilor copiilor, opiniile copiilor, precum și ale oricăror persoane sau specialiști.
Raportul de evaluare anuală conține informații despre nivelul de pregătire și nevoile identificate de instruire ale AMP. (vezi anexe 3) Dacă situația impune, asistentul social al AMP poate propune retragerea sau suspendarea atestatului eliberat.
Evaluarea AMP-iștilor se mai realizează și prin:
Ședințe ordinare și extraordinare de supervizare individuală și de grup;
Vizitele de evaluare și monitorizare la domiciliul asistentului maternal;
Grupuri de suport cu asistenții maternali profesioniști.
Monitorizarea cazurilor se realizează prin rapoarte de vizită, care se întocmesc la finalul fiecărei vizite de către asistentul social responsabil de caz. În aceste rapoarte de vizită se vor menționa observațiile asistentului social cu privire la situația copilului în cadrul familiei AMP-ului. Frecvența vizitelor, prin lege, este obligatorie o vizită pe lună a asistentului social acasă la asistentul maternal, dar și trimestrial sau ori de câte ori este nevoie pentru evaluări. Rapoartele de vizită se pot întocmi o dată pe lună, pot fi rapoarte trimestriale, sau se pot realiza ori de câte ori este nevoie. Cert este că în urma fiecărei vizite a asistentului social acasă la asistentul maternal, dar și în urma vizitelor AMP-iștilor la DGASPC se întocmește un raport de vizită.
În cadrul grupurilor de suport cu asistenții maternali profesioniști și la întâlnirile zonale se aplică chestionare de identificare a problemelor cu care se confruntă în activitatea pe care o desfășoară și de asemenea există discuții libere în care AMP-iștii dezbat problemele apărute și modul de soluționare.
Monitorizarea plasamentului – se desfășoară pe toată durata plasamentului și constă în vizite lunare din partea asistentului social și a psihologului responsabil de caz, la domiciliul asistentului maternal profesionist. Scopul supervizării activității este determinat pe de-o parte de evaluarea activității pe care o desfășoară asistentul maternal profesionist în creșterea și îngrijirea copiilor precum și a susținerii și acordării unor sugestii, suport când se reclamă acest lucru. Asistenții maternali au obligația să răspundă și să participe la întâlnirile programate și să colaboreze cu specialiștii care se ocupă de activitatea de monitorizare.
Supervizarea vizitelor se realizează de către cei 2 asistenți sociali (as.soc. al AMP și as.soc. al copilului) concomitent sau separat, în funcție de evoluția favorabilă sau nefavorabilă a relației copil-AMP (și familie biologică, acolo unde este necesară implicarea acestora ).
ASISTENȚĂ MATERNALĂ PENTRU COPIII CU
DIZABILITĂȚI DIN SATU MARE
– II. PARTEA DE CERCETARE –
1. Ipoteze și obiective ale cercetării:
În momentul preluării copiilor aceștia aveau dizabilități severe, prezentau retard accentuat în dezvoltare.
S-au obținut progrese remarcabile în dezvoltarea copiilor de când aceștia se află în plasament la AMP-iști.
Asistența Maternală Profesionistă poate oferi condiții de dezvoltare copiilor cu dizabilități.
Accesibilitatea serviciilor de recuperare cresc eficiența asistenților maternali în relația lor cu copiii cu dizabilități pe care-i au în plasament.
Colaborarea pe termen lung dintre asistenți maternali duce la dezvoltarea și creșterea sentimentelor de apartenență la grup, simte că are suport din partea altor persoane care se confruntă cu aceleași probleme, simt încurajare, înțelegere.
În concluzie presupunem că asistența maternală profesionistă este o alternativă viabila la ocrotirea rezidențială datorită oferirii unui mediu familial pentru dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a copilului, dând posibilitatea dezvoltării sentimentului de securitate si apartenență.
Obiectiv general:
Cunoașterea caracteristicilor procesului de lucru de plasament a copiilor cu dizabilități aflați la AMP.
Obiective specifice:
Pentru a demonstra ipotezele cercetării, am stabilit următoarele obiective:
Identificarea numărului de copii aflați în asistență maternală profesionistă din Satu Mare.
Identificarea numărului de AMP-iști care au în plasament copii cu dizabilități;
Identificarea numărului de copii cu dizabilități mintal, din Satu Mare, aflați în plasament la asistenți maternali profesioniști.
Identificarea gradului de acomodare a copiilor cu dizabilități în familiile asistenților maternali.
Identificarea gradului de evoluție a copilului din momentul plasării lui la AMP și până în present.
Identificarea gradului de satisfacție al AMP-iștilor față de asistenții sociali responsabili de caz, D.G.A.S.P.C., și alți specialiști.
Identificarea condițiilor de trai de la asistenții maternali.
Dacă AMP-iștii fac față la presiunile dificile ale îngrijirii unui copil cu dizabilități și în ce condiții fac față cu success.
Metode și tehnici de cercetare
Cercetarea din lucrarea mea de licență este una calitativă.
Teoria sistemelor, care a reușit să fie un reper pentru explicarea fenomenelor naturale într-o maniera completă și complexă, contribuind la dezvoltarea asistenței sociale. Contribuția acesteia fiind formată din: asigurarea bazelor unei profesii unitare, asigurarea unei teorii complete și adecvate practicii, dar și integrarea diverselor tradiții de până atunci.
Conform acestei teorii sistemul social este un complex de elemente sau componente, legate între ele de cel puțin alte câteva, într-o anumită perioadă de timp.
Pincus și Minahan au fost cei care au pus bazele teoriei sistemelor, și au clasificat îndemânările specifice fiecarei etape a asistenței sociale, în funcție de necesitățile fiecărei etape după cum am folosit și eu în lucrarea mea.
În partea de cercetare a lucrării mele am folosit îndemânări specifice etapei de culegere de date conform teoriei sistemelor, și anume: – observația
– interviul
– ascultarea
– comunicarea.
Tehnicile colectării datelor folosite de către mine în partea de cercetare sunt:
– întrebările = sunt un instrument => interviul = tehnica de punere a
întrebarilor (direct și
verbal)
– observarea în ambele sale sensuri: – observația comportamentului și
(studiu de caz) interactiunilor sociale, realizată prin:
a.)observație participativă
b.)observație nonparticipativă
– observația obiectelor neînsuflețite
– utilizarea materialului scris existent: – dosare ale cazurilor
– date cu situații similare
– informații legislative
– cărți de specialitate
Documentele pot fi clasificate din punct de vedere al analizei sistematice, după natura, conținutul sau destinatarul acestuia. Prin studiul de caz se cercetează un fragment de realitate din exterior, utilizând și metoda observației. Studiul de caz este o metodă calitativă, abordând o entitate socială.
Interviul cunoaște o mare varietate de forme, începând de la teme mai generale, până la altele cu o listă de subiecte și teme specifice, astfel el poate fi structurat sau semistructurat.
Îndemânările învățate în facultate și pe care eu le-am pus în practică în etapa de analiză a datelor sunt: – am ordonat informațiile obținute în urma interviurilor, studiului
dosarelor și în urma documentării mele pe tema studiată
(legislativ și teorii)
– am stabilit criterii pe care le-am folosit în partea de cercetare
– am tras concluzii în urma interviurilor, observației participative,
și a obiectelor neînsuflețite, dar și concluzii legate de partea
legislativă
– am folosit teorii pentru a da sens informațiilor culese, studiindu-
le în prealabil
– am luat decizii atât în ceea ce privește stabilirea scopurilor pentru
intervenție, cât și decizii legate de alte probleme sau situații
întâlnite pe parcursul cercetării
Observația folosită a fost cea participativă și non-participativă. Observația constituie tehnica principală de investigație sociologică întrucât ne oferă informații cu valoare de fapte, care constituie materialul cel mai bogat, divers și nuanțat, susceptibil de analize calitative, caracteristice științei sociologice. Volumul de date cules prin observații de teren constituie baza oricărei cercetări și analize sociologice, acesta fiind și motivul pentru care am folosit observația atât în partea de cercetare cât și în de intervenție a lucrării mele.
Repere metodologice ale studiului de caz:
Studiul de caz este considerat o tehnică specială a culegerii, stocării și prelucrării informației referitoare la caracterul evolutiv și complex al fenomenelor vieții psihosociale. Acesta constă în analiza unei situații real-contextuale cu scopul de a evalua modul de manifestare și evoluția fenomenelor supuse cercetării. Studiul de caz este considerat un sistem integrat, chiar dacă aparent componentele sale nu funcționează perfect (Yin, 1984).
Deși poate fi supus aparatului statistico-matematic, studiul de caz își propune să cerceteze mai mult legăturile operațional-funcționale dintre evenimente în locul frecvențelor. În practica studiului de caz se disting trei momente esențiale:
a) cadrul general, care corespunde poziției epistemice a cercetătorului;
b) culegerea și prelucrarea informațiilor pe două niveluri de comprehensiune care presupun, în primă fază, descrierea cazului ca o retrasare a evenimentelor, iar în a doua fază, demersul explicativ pentru descoperirea interacțiunilor dintre evenimente. Pentru aceasta, cercetătorul va respecta regula triangulării în utilizarea informațiilor multiple (documente, arhive, discuții, observația directă, observația participativă, produse ale activității), va crea o bază de date și informații accesibile documentării și va supune subiecților/actorilor implicați spre autentificare, corectare sau îmbogățire problematica sintetizată;
c) analiza cazului nu prezintă formule prestabilite, dar, de regulă, se adoptă fie o strategie deductivă bazată pe o logică a comparației fenomenelor empirice cu cele anticipate, fie o strategie inductivă pornind de la un model teoretic către fenomenele recurente observate; în ambele situații se recomandă utilizarea unei grile de analiză, care trebuie să fie bine structurată pentru cercetarea de tip inductiv și progresiv-structurantă pentru cercetarea de tip inductiv (Huberman & Miles, 1991).
Interviul în asistență socială:
Interviul este o o tehnică de adresare a întrebărilor cu scopul de a obține cât mai multe detalii legate de problema interlocutorului nostru. Interviul cunoaște o mare varietate de forme, începând de la teme mai generale, până la altele cu o listă de subiecte și teme specifice, astfel el poate fi structurat sau semistructurat. Interviul calitativ poate fi centrat pe problemă, narativ, sau biografic. Interviul calitativ ne așează în universul factual, afectiv și cognitiv al individului prin intermediul relatărilor clientului nostru. Rezultatele unui interviu calitativ sunt punctul de vedere al clientului, dar și o perspectivă asupra cunoașterii și asupra socialului.
Trăsăturile interviului calitativ sunt: comprehensiunea care se realizează prin încurajare. Interviul calitativ include o relație specifică între client și asistentul social care presupune obligații din ambele părți, bazată pe încredere reciprocă. Interviul explorează teme, evenimente, întâmplări, acțiuni, dar și schimbări de o avengură mult mai mare decât cele de la nivel individual.
A fost folosit pentru prima dată în 1945 de către R. Merton pentru a studia efectele mass-media asupra comunității. Interviul centrat pe problema este o combinație integratoare de metode (analiză de caz, metoda biografică, analiză de conținut și discuțiile de grup).
Interviul centrat pe problema este semistructurat, permițând centrarea interviului pe problema cea mai gravă și importantă a clientului. Are un caracter deschis. Este eficient pentru că evită întrebările de tatonare. Este asemănător cu discuțiile cotidiene, dar are câteva note distincte. Este interesat de înțelegerea și cunoașterea elementelor de personalitate ale clientului, dar nu etichetează, putând fi schimbat în funcție de client, ghidul de interviu nefiind unul rigid. Interviul pe care eu l-am aplicat asistenților maternali din Satu Mare a avut la bază un ghid de interviu, care m-a ajutat să direcționez discuția. Am evitat să folosesc întrebări închise care ar fi putut duce la tatonarea duscuției. Am folosit întrebări deschise care au avut ca scop sondarea problemelor dorite. Am dorit să aflu cât mai multe despre relația dintre asistenții maternali cu alți profesioniști, cu care ei colaborează în munca de asistență maternală profesionistă, dar mai ales am dorit să aflu dacă aceste relații influențează, sau afectează în vreun fel, dezvoltarea copiilor aflați în plasament la AMP.
Înainte de al folosi trebuie să înțelegem cât mai bine direcția în care trebuie să mergem pentru rezolvarea problemelor clientului, dar mai ales să înțelegem care este problema cea mai gravă a lui.
Formularea și analiza problemei urmărite se face înainte de interviul propriu-zis, asistentul social nefiind la prima întâlnire cu clientul, ei având deja o relație profesională bazată pe încredere reciprocă. Interviul are la bază un ghid de interviu care are menirea de a direcționa discuția pentru atingerea scopurilor dorite, dar și pentru a evita devierile de la subiect. Fiecare ghid de interviu se verifică în prealabil, dar nu pe client ci pe o altă persoană (coleg, prieten, etc.). Ghidul de interviu va cuprinde întrebări de sondare, de ghidare, dar și ad-hoc, nu se vor folosi însă întrebările închise, scopul ghidului fiind acela de al determina pe client să ne dea cât mai multe informații. Uneori cu acordul clientului se înregistrează interviul, dacă însă nu avem acordul lui vom realiza la finalul interviului un protocol de interviu unde vom concluziona discuția avută cu clientul.
Interviul poate fi transcris cuvânt cu cuvânt, transcris comentat, sau sub formă de protocol sintetic. Indiferent de metoda de transcriere aleasă este obligatorie transcrierea interviului. (suport de curs IDD, an II)
Descrierea cercetării și interpretarea datelor
Partea practică pentru această lucrare am realizat-o în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului din Satu Mare, la “Serviciul de Alternative la Plasament” în perioada octombrie 2006-aprilie 2007. În această perioadă am lucrat împreună cu asistenții sociali: A. C. și N. M., sub coordonarea șefei de serviciu A.M..
Prima parte a cercetării s-a desfășurat în perioada 14 octombrie-30 octombrie, perioadă în care am studiat documentele existente pe tema propusă, am studiat și analizat dosarele copiilor aflați în plasament la asistenți maternali profesioniști, dar și dosarele asistenților maternali, din Jud. Satu Mare. Dintr-un eșantion 419 de copii aflați în plasament la asistenți maternali din Jud. S.M., un număr de 73 sunt copii cu handicap. După analiza dosarelor și ținând cont de sfaturile primite din partea celor din S.M., am ales un număr de 11 copii cu handicap mintal și fizic, aflați în plasament la asistenții maternali profesioniști, aceștia făcând și obiectul cercetării mele, dar în același timp sunt și beneficiarii direcți ai intervenției mele.
Am folosi termenul de “handicap” atunci când m-am referit la informațiile din dosare, deoarece așa este folosit de către cei care le-au întocmit pentru a se referii la dizabilitățile copiilor. S-a folosit acest termen în dosare deoarece acesta este folosit în legislație pentru a definii persoanele cu dizabilități.
Criteriile de selecție a eșantionului cercetării:
– vârste diferite
– handicapuri diferite: – handicap mediu (E.S.), handicap grav , necesitând
asistent personal (C.A.D),handicap accentuat
– surdomutitate și retard (nivel de dezvoltare psihică = 2ani)
– IQ = 44-100
– hidrocefalie (nivel de dezvoltare psihică = 18 luni), (V.C.)
– autism (nivel de dezvoltare psihică = 2,6 ani).
– studii ale asistenților maternali:
– studii superioare psiholog – (Soția AMP-ului)
– pedagog la școala specială – (Soția AMP-ului)
– muncitor (agricultor)
– studii medii – șomer (10 clase)
– 8 clase
– copii abandonați din punct de vedere juridic.
Tot în perioada octombrie 2006-aprilie 2007, m-am documentat din punct de vedere teoretic, pregătindu-mă pentru a cunoaște cât mai bine problema pe care urma să o cerceteze ulterior pe teren. În prima fază de cercetare am analizat și am ordonat informațiile obținute în urma studiului dosarelor și în urma documentării mele pe tema studiată (legislativ și teorii), dar și informațiile pe care le-am primit de la cei din DGASPC Satu Mare.
Am stabilit criterii pe care le-am folosit în partea de cercetare. Am avut ocazia să văd cum se realizează o evaluare dar și o re-evaluare a unui dosar privind PIP-ul dar și PIS-ul, am putut vedea de asemenea cum se lucreză într-un dosar: ce acte sunt necesare la un dosar pentru plasarea unui copil cu dizabilități la AMP.
Partea de cercetare și cea de intervenție le-am desfașurat în aceeași perioadă de timp, deoarece eu în octombrie când am mers pe teren la Satu Mare am participat la grupul de suport zonal la care au participat asistenții maternali care au domiciliul în Satu Mare, și am avut norocul ca marea majoritate a celor prezenți atunci să fie și cei care fac obiectul cercetării mele și sunt beneficiarii intervenției mele. Bineînțeles participând la acest grup, am profitat de pauze pentru a putea discuta cu cei prezenți încercând să stabilesc o relație bazată pe încredere cu aceștia.
PROGRAMUL DE TEREN
15-19 APRILIE 2007-04-28
Luni 16 aprilie 2007
Am mers pe teren împreună cu 3 asistenți sociali de la direcție, în 2 sate din Jud. S.M. unde am căutat 2 femei, care au copii în plasament la asistenți maternali în Jud. S.M. printre care și pe mama unuia dintre copiii care fac obiectul cercetării mele, care în momentul de față se afla în plasament la AMP.
Scopul deplasării a fost identificarea familiilor biologice a 2 copii aflați în asistență maternală, evaluarea părerii acestora cu privire la copii, dacă vor s-au nu să-i ia acasă și evaluarea condițiilor de locuit. Scop: reintegrare familială / accord pentru adopție.
Marți 17 aprilie 2007
Am mers pe teren la 4 AMP-iști: – copil C.A.D. – AMP (C.R.I.)
– copil M.V. – AMP (D.M.V.)
– copil E.S. – AMP (A.M.)
– copil V.C. – AMP (M.M.)
Am comunicat cu copiii, fără însă a avea un ghid de interviu deoarece nu cunoșteam gradul lor dezvoltare real, care oricum diferă de la copil la copil, însă am folosit un set de întrebări ad-hoc, care m-au ajutat să-mi formez o părere despre situația lor și despre cât de bine s-au acomodat sau nu în familia AMP.
“Îți place la școală?"
“Cum te simți la școală?”
“Ce rezultate ai la școală?”
“Cu cine discuți mai mult la școală?”
“Povestește-mi despre învățătoare, profesorul preferat?”
"Ce-ți place cel mai mult la școală?"
"Care este poezia pe care ai învățat-o ultima dată la școală?”
"Cu ce-îți place să te joci?"
“Care sunt jocurile tale preferate?”
"Cum te înțelegi cu ceilalți membrii ai familiei AMP-ului?"
“Din familia ta, cu cine te înțelegi mai bine?”
“Cu cine nu te înțelegi așa de bine? Poți să îmi explici?”
– Cu AMP-iștii am discutat pe baza ghidului de interviu anexat.
– Am observat condițiile pe care le oferă AMP-iștii copiilor: casa, cum era îmbrăcat
Copilul, cât de mult s-a dezvoltat acesta, etc.
Miercuri 18 aprilie 2007
Am mers pe teren la 4 AMP-iști: – copil L.E. si L.I. – AMP (M.N.)
– copil C.L. – AMP (M.A.)
– copil V.A. – AMP (K.A.)
– copil C.G. – AMP (B.E.)
Activitățile au avut același scop și șir al desfășurării ca și în ziua precedentă.
Joi 19 aprilie 2007
Am mers pe teren la 2 AMP-iști: – copil R.M – AMP (P.E.I.)
– copil K.C.C. – AMP (V.L.)
Activitățile au avut același scop și șir al desfășurării ca și în ziua precedentă.
Țin să menționez că la fiecare întâlnire cu AMP-iștii și cu copiii aflați în plasament la aceștia, am fost asistată de către asistentul social A.C. În urma fiecărei vizite asistentul social A.C. a întocmit rapoarte de vizită conform cu normele muncii de asistent social pentru serviciul de plasament la asistenți maternali profesioniști, dar nu numai.
Studii de caz.
În realizarea studiilor de caz am folosit ca și materiale: Raportul social nr….privind re/evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist, Rapoartele de vizită încheiate de către asistentul social responsabil de caz, datele obținute de mine, în urma aplicării ghidului de interviu asistenților maternali, dar și observațiile personale adunate în urma vizitelor la domiciliul asistentului maternal și în urma întâlnirilor avute cu aceștia în cadrul grupurilor de suport pentru asistenții maternali profesioniști organizate lunar de către D.G.A.S.P.C. Satu Mare.
STUDIU DE CAZ NR. 1
Copil C.A.D în vârstă de 8 ani
1. Cum s-a ajuns în această situație
Copilul provine dintr-o familie cu probleme, ea fiind părăsită de mama naturală, aceasta rămânând în grija tatălui natural. Copilul rămas în grija tatălui, primea îngrijirile necesare de la bunica paternă, tatăl ne având grijă de aceasta.
Datorită faptului că fetița a prezentat grave probleme de sănătate, fiind diagnosticată cu hipotrofie staturoponderală, deficiență în dezvoltare neuropsihică, mers îngreunat, lipsa limbajului, a fost internata în repetate rânduri la secția pediatrie a spitalului din orașul T., din județul Satu Mare unde a primit îngrijirile necesare. Însă având nevoie de o îngrijire specializată și recuperatorie tatăl a solicitat instituționalizarea fetiței, considerând că într-un centru de plasament aceasta va putea primii îngrijirile speciale de care avea atâta nevoie.
2. Relația cu familia naturală
Din ultimele informații se presupune că mama naturală a fetiței ar locui într-un oraș din Banat, unde întreține relații de concubinaj cu diferite persoane, neprezentând interes față de copilul pe care l-a lăsat în grija tatălui, fetița nefiind vizitată până în prezent de nici un membru al familiei până la gradul IV de rudenie. În prezent tatăl natural locuiește în conscubinaj cu o alta persoană de sex feminin cu care mai are 2 fete gemene, pe care le are în întreținere, acestea locuind împreună cu părinții.
3. Rezultatul evaluării – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială.
Conform Cretificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială emis de Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare în anul 2005, fetița C.A.D este încadrată în gradul de handicap grav, necesitând asistent personal cu diagnosticul: Deficiență mintală severă, Gatism.
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copilul a fost dat în plasament de către tatăl natural, aceasta a trecut prin mai multe forme de plasament ca de exemplu: Case de Tip Familial, până în momentul în care a fost plasată în regim de urgență la asistentul maternal profesionist, domnul C.R.I. unde se află și în momentul de față.
Date despre AMP:
C.R.I este căsătorit cu C.M., iar din căsătoria acestora au rezultat C.C.L. și C.R.I. Nici unul dintre fii soților C. nu locuiesc împreună cu familia, aceștia fiind căsătoriți și locuind în locuințe proprietate personală.
Soții C. dețin un apartament în municipiul Satu Mare compus din trei camere și dependințe. Copilul aflat în plasament la asistentul maternal profesionist dispune de pat și dulap propriu, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003.
De educația copilului se ocupă atât asistentul maternal profesionist cât și soția acestuia, având în vedere și faptul că, aceasta este profesoară și psiholog la Școala Specială, pentru copii cu dizabilități, încadrați într-o categorie de persoane care necesită protecție specială.
Familia asistentului maternal profesionist stimulează participarea copilului la întreaga viață a familiei cu toate evenimentele ei, astfel încat să se simtă integrată în structura familială.
Totodată, este considerată ca un membru al familiei participând la toate evenimentele, sărbătorile din familie, petrecându-și toate concediile, drumețiile, excursiile, împreună. Anul trecut a avut loc căsătoria unuia dintre cei 2 copii naturali ai soților C. unde C.A.D. s-a aflat în centrul atenției.
Familia asistentului maternal profesionist doreste să o vadă pe fetiță cum evoluează, să o vadă că ajunge o persoană responsabilă de încredere și plină de compasiune față de ceilalți oameni. O învatță valorile morale iar cea mai bună metodă din punctul lor de vedere de a o învăța aceste lucruri este de a fi ei înșiși un model.
Familia AMP dă dovadă de dragoste necondiționată ceea ce reprezintă baza conceptului de parinte. Își arată iubirea față de copil prin afecțiune, alintat, prin modul în care înțeleg nevoile copilului legate de fiecare stadiu al vieții sale și prin modul prin care le satisfac. Pentru fetiță înseamnă securitate, încurajare constanță, o persoana care-o inspiră pozitiv în legatură cu lecțiile de viață, sfaturi bune și la timp.
Domnul C.R.I. este asistent maternal profesionist conform atestatului primit în urma cererii depuse de către dânsul la D.G.A.S.P.C. Satu Mare. Pe toată durata profesiei exercitate de domnul C.R.I., acesta a fost calificat ca asistent maternal desăvârșit, receptiv, care și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin ca salariat, dar și față de copilul aflat în plasament, acest fapt reflectând implicarea activă, interesul pentru această profesie.
Totodată, are o pregătire adecvată, pentru o abordare profesionistă a funcțiilor de îngrijire, educare și socializare a copiilor în plasament; având propriul aport la un proiect complex de ocrotire a copilului aflat în dificultate. Domnul C.R.I. participând la mai multe cursuri de specializare privind profesia de asistent maternal profesionist. (conform Raportului social nr….privind re-evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist domunului C.R.I.)
În urma celor observate de mine, dar și pe baza rapoartelor de vizită de până atunci ale asistenților sociali, consider că domunl C.R.I., se implică activ în stimularea și dezvoltarea capacității copilului pe care îl are în plasament, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359/27.05.2003.
5. PIS (plan individualizat de servicii)
Fetița este în clasa întâi la Școala Specială din localitate unde domiciliază împreună cu familia AMP. Din punct de vedere al dezvoltării sociale, în PIS s-a prevăzut plasamentul copilului la asistent maternal profesionist, lucru care se și respectă. Din punct de vedere medical copilul este înscris la un medic de familie, beneficiază de logopedie, kinetoterapie, terapie ocupațională. Alimentația este cea menționată în PIS fiind una hipercalorică rezultatele fiind evidente, copilul a crescut în înălțime 10 cm. în 2 ani. Partea de terapie ocupațională, alimentație hipercalorică și supraveghere permanentă revin asistentului matenal și soției acestuia. De problemele legate de partea psihologică așa cum am mai spus se ocupă soția asistentului maternal care este de profesie psiholog.
Din punct de vedere al dezvoltării psihologice copilul prezintă: tulburări de limbă; vocabular sărac, întelege un mesaj numai în context cunoscut; câmp perceptiv îngust, dificultăți de diferențiere a obiectului de fond; nivelul dezvoltării psiho-motricității fiind caracterizat prin imprecizie a mișcărilor, tulburări de orientare; Gândirea este mult mai bine dezvoltată comparativ cu felul în care era înainte de a intra în familia AMP, însă prezintă chiar și acum dificultăți de întelegere a mesajului, activism redus în fața sarcinilor. Memorarea este mecanică necesitând un număr mare de repetiții, nedeținând procedee de fixare intenționată. Atenția este voluntară, dar de foarte scurtă durată. Are un volum scăzut al reprezentărilor, imitând în mod spontan;
Dă dovadă de imaturitate afectivă, trăiri afective neadecvate la stimuli, expresivitate bogată. Motivația poate fi impulsionată mai mult prin recompense materiale; dovedește elemente ale temperamentului sangvinic. Atitudinea față de tot ce este străin este marcată de nesiguranță. Nivelul maturizării psiho-sociale este reprezentat prin deprinderi minime de autonomie personală, dependență de sprijinul adulților. (conform Raportului de Evaluare Psihologică, PIS-ului atașat la dosarul copilului, dar și parerile și observațiile mele personale)
6. Momentul actual
În momentul actual copilul se află în plasament la AMP-ul C.R.I., fiind într-o stare îmbucurator de bună, copilul având o evoluție remarcabilă de când se află la AMP. Copilul nu a fost căutat până în prezent de nici un membru al familiei.
7. Obiectivul propus
Obiectivul propus este rămânerea în plasament la AMP până când se va soluționa în vreun fel situația familială, din familia naturală. Momentan se propune rămânerea ei în plasament, timp în care asistenții sociali responsabili de caz vor încerca să realizeze reintegrarea copilului în familia naturală, iar dacă acest lucru nu va fi posibil din anumite motive, atunci se va încerca adopția acestuia, ca și o ultimă variantă. Varianta cea mai bună din punctul meu de vedere este, în afara faptului că dezvoltarea optimă copilului se poate realiza în familia naturală, care consider ca este soluția ideală, o altă alternativă este cu siguranță asistența maternală profesionistă.
STUDIU DE CAZ NR. 2
Copilul E.S. în vârstă de 11 ani
Cum s-a ajuns în această situație
Copilul provine dintr-o familie cu probleme, el fiind părăsit de mama naturală în spital imediat după naștere însă după 4 zile a fost dus acasă de către părinșii naturali, unde a rămas pentru o scurtă perioadă de timp. Datorită neînțelegerilor din familie și condițiilor de trai deloc adecvate creșterii unui copil și cu atât mai puțin potrivite pentru un nou născut, acesta s-a îmbolnăvit ajungând în spital din nou. În anul 1997 băiatul a fost internat într-un leagăn de copii din Județul Satu Mare, din acel an ne mai fiind vizitat de către mama naturală sau alte rude până la gradul IV inclusiv.
2. Relația cu familia naturală
Copilul nu a fost vizitat niciodată de nici un membru al familiei naturale până la gradul IV de rudenie, inclusiv, până în luna aprilie a acestui an când mama naturală s-a prezentat la DGASPC Satu Mare, spunând că-și caută copilul pe care l-a dat în plasament. Aceasta a specificat faptul că dorește să-și cunoască copilul și chiar că vrea să-l ia acasă. A depus o cerere în acest sens, iar după ce toate documentele și toți pași au fost urmați, printre care și evaluarea condițiilor actuale de trai, după o perioadă de proximativ 2-3 săptămâni s-a stabilit o întâlnire între mama naturală, copil, AMP, psihologul direcției și asistentul social responsabil de caz. La această întâlnire am participat și eu. Se știe că parinții lui E.S. locuiesc în continuare împreună, având în îngrijire încă 6 copii, frați ai lui E.S.
Reacția copilului a fost una normală, având în vedere faptul că nu și-a văzut mama timp de 11 ani, acesta nu a vorbit la început din diverse motive, destul de ușor de înțeles. I-a adus mamei un cadou, o ciocolată și o poza cu el, rugând-oa tunci când i le-a oferit să nu le rupă și să păstreze poza într-o ramă. După o perioadă scurtă de timp a început să vorbească cu mama sa fiind foarte curios să afle cât mai multe informații legate de familia sa naturală. Mama ia spus că vrea să-l ia acasă, deoarece ea sustine că nu ea este de vină că el a crescut departe de familia sa naturală, ci că bunica sa maternă l-a dat în plasament. Mama susține că: „Cum am crescut 6 copii, puteam să te cresc și pe tine!” mama susține că ea nu a știut că bunica l-a dat la centru. Când a văzut că băiatul este curios și întreabă dacă mama are cai, vaci, animale în general, copilul fiind crescut la AMP la țară, acesta dezvoltând o pasiune pentru agricultură, mama naturală ia spus copilului exeact ce acesta dorea să audă: că are de toate în timp ce ea nu are nici un animal pe langă casă. Când copilul și-a dat seama că mama a încercat să-l mintă s-a închis în el și nu a mai comunicat la fel ca și până atunci.
3. Rezultatul evaluării – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială
Conform Cretificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială emis de Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare în anul 2004, copilul E.S. a fost încadrat în gradul de handicap mediu, cu diagnosticul: Deficiență mintală ușoară, I.Q. 60. Tulburări anxioase – crize de afect.
Conform adeverinței medicale eliberată în anul 2006 de către medicul specialist în psihiatrie pediatrică, Dr. T.C. , băiatul suferă de retard mental ușor cu tulburari de comportament, epilepsie în antecedente. Astfel, pentru mai multe investigații AMP-ul împreună cu copilul au fost duși de către asistenții sociali responsabili de caz la Spitalul Clinic de Copii Cluj-Napoca, diagnosticul la externare fiind : retard psihic ușor cu tulburări de comportament, dismorfism cranio-facial, epilepsie în antecedente.
Totodată i-a fost prescris și un tratament medicamentos precum și pedagogie specială și dispensarizare psihiatrică, toate acestea fiind respectate de către AMP, copilul beneficiind de toate acestea.
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copilul a fost plasat în regim de urgență de către D.G.A.S.P.C. Satu Mare , acesta a trecut prin mai multe forme de plasament ca de exemplu: leagăn de copii, centru de plasament, iar în momentul de față începând din anul 2001 copilul se afla în plasment la asistentul maternal profesionist, doamna A.M..
Date despre AMP:
D-na A.M. care îl are în plasament pe baiatul E.S. în varsta de 11 ani ( încadrat in gradul de handicap mediu, tipul 5.M) dat în plasament conform Hotărârii nr….. a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare.
D-na A.M. este căsătorită cu d-nul A.N., iar din căsătoria acestora au rezultat copiii (o fata și 2 baieți).
Soții A. dețin o casă proprietate personală, situată într-o comună din Jud. Satu Mare. Casa este mobilată și întreținută foarte curat, corespunzator din punct de vedere igienico-sanitar. Copilul aflat în plasament la familia A. dispune de pat și dulap propriu, conform condițiilor prevazute de standardele minime obligatorii pentru asigurarea protecției copilului la asistentul maternal profesionist. Venitul familie este asigurat din salarul d-nei A.M. ca și angajat al direcției și salarul D-nului A.N.( Standardelor Minime Obligatorii pentru Protectia Copilului prevazute in Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003).
D-na A.M. a frecventat cursul de Asistenți Maternali Profesioniști din sesiunea septembrie 2001. Ea iubește foarte mult copiii și doreste să ofere în continuare condiții materiale și garanții morale unui copil aflat în dificultate.
De educația copilului se ocupă atât asistentul maternal profesionist cât și soțul acesteia atunci când este acasă, dar și copiii naturali ai d-nei A.M. cu care se înțelege foarte bine. Familia asistentului maternal profesionist stimulează participarea copilului la întreaga viață a familiei cu toate evenimentele ei, astfel încât să se simtă integrat în structura familială. Baiatului îi place să participe la activitățile gospodarești pe care le întreprind ceilalți memrii ai familiei AMP-ului. Băiatul este o fire extrem de timidă și emotivă. Sistemul relațional din familie este unul bun, bazat pe dragoste, înredere și respect reciproc. Familia asistentului maternal profesionist dorește să-l vadă pe baiat cum evoluează, să vadă că ajunge o persoană responsabilă, dar mai ales independentă și integrat în societate.
Singura problemă este că, asistența maternală fiind ea însăși o fire extrem de emotivă și anxioasă îi transmite și copilului starea ei, copilul devenind ca ea. Cei doi se deplasează ocazional în Cluj, pentru investigații medicale. (conform Raportului social nr….privind re-evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist doamnei A.M.)
Asistentul Maternal profesionist cât și familia acestuia îl ocrotesc pe copilul E.S.., asigurându-i un loc în caminul lor, și creându-i condiții corespunzatoare de dezvoltare optime; îi asigură educație respectându-i istoria și personalitatea, familia biologică, tradiția, toate acestea având drept obiectiv principal asigurarea unei dezvoltări corespunzatoare, sub toate aspectele.
5. PIS (plan individualizat de servicii)
Se observă apariția unui comportament deviant în timpul activităților școlare: vorbește în timpul orelor, se plimbă, strigă, se agită și chiar face crize epileptice. Nu se poate adapta sub nici o formă la cerințele activităților școlare, atenția fiind una de scurtă durată, instabilă, nedistributivă, cu mari dificultăți de concentrare. Motivația de învățare este de natură extrinsecă, învătând doar dacă este stimulat și recompensat.Receptivitatea de învățare este predominată de o modalitate de percepție vizuală a informației, însă e superficială, difuză. Se implică și participă la activități foarte puțin și doar la activitațile care insemnă muzică, desen, sport.
Este în relații destul de bune cu învățătoarea și cu colegii de clasă, uneori însă intră în conflict cu doi dintre ei. Problema legată de școlă este dată și de faptul că nu este capabil să-și pregătească singur temele, având nevoie de sprijin în permanență.
În afara școlii deseori are un comportament deviant manifestându-se ciudat: râde-plânge; se ascunde; cade fără știință, având manifestări epileptice, accese de furie, crize nervoase. Din punctul de vedere al dezvoltării sociale și cognitive s-a recomandat și se aplică plasamentul la asistent maternal profesionist. Din punct de vedere medical copilul este înscris la un medic de familie, beneficiază de logopedie, kinetoterapie, terapie ocupațională. Alimentația este cea menționată în PIS fiind una hipercalorică rezultatele fiind evidente, de acestea dar și de supravegherea permanentă a copilului se ocupă asistenta maternală și familia acesteia.
Din punctul de vedere al dezvoltării psihologice se observă o întârziere mintală lejeră; tulburări anxioase, dislexie. Are o dezvoltarea senzorial perceptivă normală; nivelul dezvoltării psiho-motricității fiind caracterizat printr-un deficit de structură perceptiv-mobil și orientare spațio-temporală; I.Q. 60. Gândirea este concretă cu stereotipii, memoria fiind preponderent mecanică, atenția este labilă, instabilă, deficit de concentrare, are un vocabular sărac, cu forme grave de disgramatism. Dă dovadă de afecte și emoții impulsiv explozive, negative. Motivația pentru a realiza ceva este extrinsecă, având un temperament cu tendințe colerice. Autocontrolul pentru voință este slab, caracterizat de impulsivitate, se mobilizează pentru sarcini imediate. Are dificultate de adaptare. (conform Raportului de Evaluare Psihologică, PIS-ului atașat la dosarul copilului, dar și parerile și observațiile mele personale)
6. Momentul actual
În octombrie 2006 asistentul maternal profesionist care-l are în plasament pe băiat, doamna A.M., s-a prezentat la Serviciul de Asistență Maternală cu o declarație conform căreia îi înstiința pe cei de la direcție despre comportamentul deviant al băiatului solicitând în același timp sprijin și consiliere.
În ultimul timp băiatul se ascunde în timpul orelor în toaleta școlii toți cei resposabili căutându-l cu disperare. Deși se află sub tratament medicamentos ( pentru epilepsie) face destul de des crize, distruge lucruri din casă, obiecte, mobilă, lenjerii, este agresiv cu ceilalți copii din familie, omoară animalele din gospodarie, minte.
7. Obiectivul propus
Atât băiatul cât și asistentul maternal urmează acum consiliere psihologică din partea psihologului Serviciului de Asistență Maternală, pentru a întelege și a depăși aceste probleme.
În cazul în care situația nu evoluează înspre bine, se va impune transferul copilului la un alt asistent maternal profesionist. Având în vedere că mama naturală a arătat interes pentru băiat, dacă aceasta va dovedi că într-adevăr dorește să se ocupe de copil atunci se vor urma toate formalitățile necesare pentru ca baiatul să se întoarcă în familia naturală.
STUDIU DE CAZ NR. 3
Copilul M.V. în vârstă de 9 ani
1. Cum s-a ajuns în această situație
Copilul provine dintr-o familie cu probleme de organizare și numeroasă, familia având mai mulți copii. Ambii părinți sunt consumatori de băuturi alcoolice, fiind dezinteresați de creșterea și educarea copilului împreună cu frații lui. Băiatul a fost abandonat de către mama la spital imediat după nașterea lui. În anul 1996 băiatul a fost internat într-un leagăn de copii din Județul Satu Mare, din acel an ne mai fiind vizitat de către mamă sau alte rude până la gradul IV inclusiv. Pe parcursul anilor copilul a fost plasat în mai multe forme de protecție, ajungând în anul 2004 în plasament la asistentul maternal D.V.M., unde se află și în prezent, simțindu-se și dezvoltându-se foarte mult în acest timp.
2. Relația cu familia naturală
Copilul nu a fost vizitat niciodată de nici un membru al familiei naturale până la gradul IV de rudenie, inclusiv. Nu se cunoaște situația celorlalți copii ai familiei și nici situația părinților având în vedere că mama și-a abandonat copilul în spital imediat după naștere, lăsând date foarte puține cu privire la identitatea ei. Toate datele prezentate mai sus fiind obținute din cele relatate de către cadrele medicale care s-au ocupat de mama la naștere.
3. Rezultatul evaluarii – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială
Conform Cetificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială emis de Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare în anul 2003, copilul M.V. a fost încadrat în gradul de handicap mediu, cu diagnosticul: Deficiență mintală ușoară, enurezis nocturn. I.Q. 50. Până în anul 2004 când copilul a fost dat în plasament gradul de handicap al acestuia s-a accentuat conform Cretificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială emis de Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare în anul 2004, diagnosticul modificându-se, astfel: gradul de handicap accentuat, cu diagnosticul : Deficiență mintală ușoară. I.Q. 50, Instabilitate psihomotorie accentuată, retard al limbajului expresiv.
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copilul a fost plasat în regim de urgență de către D.G.A.S.P.C. Satu Mare, acesta a trecut prin mai multe forme de plasament ca de exemplu: leagăn de copii, centru de plasament, case de tip familial, iar în momentul de față începând din anul 2004, copilul se află în plasment la asistentul maternal profesionist, domnul D.V.M.
Date despre AMP:
D.V.M. care îl are în plasament pe copilul M.V. în vârstă de 11 ani ( încadrat în gradul de handicap accentuat, tipul 5.Ne), din anul 2004, dat în plasament conform Hotarârii nr. …/.. . .. .2004 a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare.
Domnul D.V.M. născut în comuna S. din jud. Satu Mare, cu domiciliul stabil în Satu Mare, absolvent a 12 clase, căsătorit cu doamna D.E.H., de naționalitate română, cetățenie română, deține atestat de asistent maternal profesionist din anul 2004 eliberat de către Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare, acesta prezentând garanțiile morale necesare pentru a deveni asistent maternal și pentru a primii în plasament copii cu dizabilități, fiind deci angajat al direcției.
Din căsătoria soților D. au rezultat doi copii. Familia D. locuiește în casa părinților domnului D., situată în Municipiul Satu Mare. Casa este compusa din patru camere și patru dependințe, mobilată și întreținută foarte curat.
Copilul care este în plasament la asistentul maternal profesionist dispune de pat și dulap propriu locuind în aceeași cameră cu fii soților D., conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003.
De educația băiatului se ocupă atât asistentul maternal profesionist cât și soția acestuia, având în vedere și faptul că, aceasta este profesoară la Școala Specială. Familia asistentului maternal profesionist stimulează participarea copilului la întreaga viață a familiei cu toate evenimentele ei, astfel încât să se simtă integrat în structura familială. Este considerat un membru al familiei participând la toate evenimentele, sărbătorile din familie. Familia asistentului maternal profesionist dorește să-l vadă cum evoluează, sperând că educația și atenția pe care le primește în familia lor îl vor ajuta să se integreze în societate și declară că indiferent de ce se va întâmpla în viitor, dacă el va mai fi sau nu în familia AMP, ei vor continua să-l ajute pe cât posibil. Familia AMP, își arată iubirea față de copil prin afecțiune, alint și locul în familia lor, dar mai ales sentimentul de apartenență la familie. (conform Raportului social nr….privind re/evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist domunului D.V.M., Raportului de Evaluare Psihologică, PIS-ului atașat la dosarul copilului, dar și parerile și observațiile mele personale)
5. PIS (plan individualizat de servicii)
Copilul M.V. merge la Școala Specială, unde are programă de învățământ specială cu scopul de a i se forma autonomia personală. Atenția este de scurtă durată, nedistributivă, cu unele dificultăți de concentrare. Îi place să învețe, dar dacă este stimulat sau recompensat, plăcerea de a învăța este mult mai mare. În ceea ce privește receptivitatea de învățare, predomină modalitatea de percepție vizuală a informației.
Se implică și participă la activități foarte puțin, având o deschidere mai mare față de activitățile care însemnă muzică, desen, sport și religie. Este în relații bune cu învățătoarea și colegii de clasă. Nivelul de adaptare la cerințele activității școlare este unul mediu. Are nevoie de sprijin atunci când își face temele, de multe ori fiind ajutat chiar de copiii naturali ai AMP-istului. În afara școlii îi place să se joace în parc cu copiii AMP-istului, dar și cu alți copii. Are o atracție față de jocurile pe calculator unde reactionează destul de prompt. Din punct de vedere al dezvoltării sociale PIS-ul prevede: plasament la asistent maternal profesionist, frecventarea Centrului de Reabilitare, unde beneficiază de: terapie comportamentală, logoterapie, kinetoterapie, învață să socializeze acest lucru fixându-se mult mai bine acasă sub supravegherea AMP-istului. PIS-ul mai prevede și: implicare în activități ludice, suport afectiv, îngrijire. Toate aceste lucruri din cadrul PIS-ului sunt realizate și respectate. În oferirea lor colaborează mai mulți specialiști, fie din cadrul direcției, fie de la centrul de reabilitare.
Băiatul este extrem de sociabil, pune foarte multe întrebări, este curios, înțelege sarcinile pe care i le dă asistentul maternal dar nu le aplică, are o pasiune pentru jocurile pe calculator. Când va fi mare, vrea să devină polițist, după cum spune el: „Vreau să fiu polițist ca să prind hoții din bănci!”
Și-a însușit deprinderile igienice și bunele deprinderi de bază, ne mai având probleme cu enurezisus nocturn. Mănâncă singur, se îmbracă singur, etc. Este dezvoltat normal conform vârstei sale, este foarte activ.
Din punctul de vedere al dezvoltării psihologice se poate observa o întârziere mintală ușoară; dezvoltarea senzorial perceptivă , normală; un nivel al dezvoltării psiho-motricității caracterizat de instabilitate psihomotorie accentuată. I.Q. 50. Gândirea este concretă. Memoria este preponderent mecanică. Băiatul are un vocabular sărac, dar și un retard al limbajului expresiv. Afectivitatea este prezentă prin afecte și emoții impulsiv explozive, negative. Temperamentul este uneori coleric, dar mai mult sangvinic. Voința bazată pe o dorință de a progresa destul de mare, vrea să devină polițist ca să prindă hoții din bănci. Denotă o dificultate de adaptare la început. (conform Raportului de Evaluare Psihologică, PIS-ului atașat la dosarul copilului, dar și parerile și observațiile mele personale)
6. Momentul actual
În momentul actual copilul se află în continuare în plasament la asistentul maternal, doamnul D.V.M., unde se află de 3 ani și în familia căruia copilul s-a integrat foarte bine, fiind considerat de ceilalți membrii ai familiei un membru al acesteia.
De la data plasamentului și până în prezent acesta a progresat mult, fiind capabil să învețe o poezie, vorbește coerent,, comunică bine, având însă unele greutăți în a fi atent și a menține ideea de la o proproziție la alta, ca să nu piardă ideea.
7. Obiectivul propus
În baza celor spuse mai sus se consideră că domnul D.V.M.., prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și educării unui copil aflat în dificultate.
Obiectivul propus este rămânerea în plasament la AMP până când se va soluționa în vreun fel situația din familia naturală. Momentan se propune rămânerea lui în plasament la asistentul maternal D.M.V.
STUDIU DE CAZ NR. 4
Copilul V.C. în vârstă de 5 ani
1. Cum s-a ajuns în această situație
Copilul provine din relația de concubinaj dintrei, domunul M.M. doamna V.M., relație din care au mai provenit încă 6 copii, dintre care 3 nu sunt recunoscuți de tată, aceștia au fost dați în plasament, iar datorită faptului că familia naturală nu a dorit să-i ia acasă și a fost de acord cu adopția lor, ei au fost adoptați de către familii internaționale. Datorită situației financiare, dar și sociale cu care s-a confruntat familia, mama l-a abandonat și pe copilul V.C. imediat după naștere. Astfel prin declarația nr. …./.. . .. .200…, mama a consimțit adopția fiului, iar prin Hotărârea nr, …./.. . .. .200…, copilul V.C. a fost internat într-un centru de plasament din jud. Satu Mare.
Copilul a fost prima dată vizitat de către mama naturală, doar anul trecut, după 5 ani, întâlnire care a avut loc la sediul D.G.A.S.P.C. Satu Mare, în prezența asistentulului social responsabil de caz, într-un spațiu special amenajat. Copilul nu și-a recunoscut mama, deoarece așa cum am mai spus nu a vazut-o niciodată până în acel moment, însă datorită faptului că este un copil deschis și sociabil a conversat cu aceasta, întâlnirea decurgând în parametri normali situației de față fără a avea loc evenimente deosebite.
Mama a venit la D.G.A.S.P.C. la invitația asistentului maternal și a asistentului social responsabil de caz, pentru ca aceasta să-și dea acordul pentru a i se putea întocmi un pasaport copilului. Asistentul maternal dorind ca acesta să o însoțească în străinătate pentru a-și vizita rudele. Ea dorește ca copilul să o urmeze peste tot, în toate vacanțele, fiind considerat un membru al familiei. Asistentul maternal, considerând că aceste vizite la rudele din străinătate sunt benefice copilului. Mama a fost de acord cu acest lucru, motiv pentru care s-a și prezentat la D.G.A.S.P.C., însă în fața notarului public, mama a refuzat să semneze, cerând (pretinzând) asistentului maternal, o sumă considerabilă de bani în schimbul semnării acordului, și totodată o suma lunară de bani. Asistentul maternal a anunțat imediat D.G.A.S.P.C. Satu Mare despre situația produsă.
De la aceea dată copilul nu a mai fost vizitat de către mama sau alte rude până la gradul IV inclusiv. Fapt ce denotă lipsă de interes total al mamei naturale față de soarta copilului ei, și față de soarta acestuia.
2. Relația cu familia naturală
Vizita pe care mama naturală a făcut-o ca urmare a solicitării asistentului social, a fost și prima vizită a acesteia din momentul în care și-a lăsat copilul în plasament, dar și ultima până în momentul de față. De la aceea dată copilul nu a mai fost vizitat de către mama sau alte rude până la gradul IV inclusiv.
3. Rezultatul evaluării – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială
Conform Cretificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială nr. …/200… a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare copilul V.C. este încadrat în gradul de handicap grav, cu diagnosticul : Sindrom Hic Benign. Atrofie Cervicală F-P, Retard Psihomotor Grav, necesitând asistent personal.
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copilul a fost dat în plasament, acesta s-a aflat în plasament într-un centru de plasament din jud. Satu Mare, până în momentul în care a fost plasat la asistentul maternal profesionist, doamna M.M., conform Hotărârii nr. … din anul 200… a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare, măsură care este activă și în acest moment.
Recomandările asistentului social responsabil de caz în PIP sunt: supraveghere permanentă din partea asistentului maternal și a familiei acestuia în timpul activităților extrașcolare; dezvoltarea abilităților de relaționare; stimularea limbajului nonverbal; dezvoltarea abilităților de exprimare emoțională; joc de rol; terapie comportamentală;
Date despre AMP:
Doamna M.M., cu domiciliul în localitatea S., jud. Satu Mare, este asistent maternal profesionist conform atestatului nr. ……/.. . .. . 200…, acordat de către comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare.
Doamna M.M. este căsătorită cu domnul M.L. în locuința acestora nu mai locuiesc alte persoane, altele decât cei doi soți și copilul V.C.
De la data angajării și până în prezent doamna M.M. îl are în plasament pe copilul V.C. În urma plasamentului copilul are asigurat un climat familial sănătos, sigur, stimulativ, necesar creșterii și educării lui. Doamna M.M., stimulează participarea copilului la întreaga viață a familiei cu toate evenimentele ei, astfel încât să se simtă integrat în structura familială. De asemenea a reușit integrarea copilului în comunitate, propunând vecinilor o atitudine de înțelegere și sprijin față de acesta.
Atât doamna M.M. cât și soțul acesteia, sunt foarte atașați de copil, oferindu-i atenția cuvenită, aceștia se implică activ în stimularea și dezvoltarea capacității lui, în cunoașterea nevoilor, tratându-l pe acesta cu afecțiune.
Sistemul relațional din familia AMP-ului este unul bun, bazat pe încredere și respect reciproc. Doamna implică copilul în toate activitățile și la viața familială. Cei doi soți au o familie respectată în comunitate.
Soții M. dețin o locuință proprietate personală, compusă din trei camere și alte dependințe. Locuința este mobilată modest, dar întretinută corespunzator din punct de vedere igienico-sanitar. Copilul aflat în plasament la asistentul maternal profesionist dispune de pat și dulap propriu, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevazute în Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003. Veniturile familiei sunt în cuantum de 780 Ron/lună, fiind asigurate din salariul doamnei M.M. (conform Raportului social nr….privind re-evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist doamnei M.M..)
Depășind situația de copil cu deficiență, AMP a reușit integrarea copilului în familia sa, oferindu-i tratament egal cu cel al celorlalți membrii ai familiei. Băiatul este foarte atașat de cei doi soți având încredere în ei și simțindu-se protejat în prezența lor. De educația copilului se ocupă atât asistentul maternal profesionist cât și soțul și copiii acesteia. Trăsăturile și abilitatile de personalitate ale asistentului maternal profesionist: responsabilitate, seriozitate, afectivitate, răbdare, înțelegere, capacitate de comunicare și relaționare, începând cu responsabilitatea și seriozitatea, dar în aceeași măsură cu afectivitatea și înțelegerea, toate aceste se doresc a fi transmise copilului. (conform Raportului social nr….privind reevaluarea anuala a situatiei asistentului maternal profesionist doamnei M.M.)
5. PIS (plan individualizat de servicii)
Copilul C.L. este încadrat în gradul de handicap grav, necesitând sprijin afectiv din partea familiei AMP-ului. Planul educațional sau de cunoaștere și învâțare se realizează în mare parte în familie pe baza unor pași bine stabiliți împreună cu asistentul social, dar și cu copilul. Elemente principle ale planului educațional îl constituie: educația pentru sănătate, comunicare cu cei din jur, atât cu cei din familie cât și cu persoane străine lui; terapie comportamentală; recuperarea controlului sfincterelor; ludoterapie; logopedie; consiliere de suport pentru familie și copil. Toate acestea fiind realizate de către asistentul maternal în colaborare cu asistentul social responsabil de caz dar și cu alți profesioniști, ca de exemplu: logoped, educator, psiholog, etc.
Educație primește și la gradinița cu program normal din localitatea în care locuiește la familia asistentului maternal unde este in grupa mijlocie. S-a acomodat cu mersul la gradiniță copilului făcîndu-i plăcere să meargă. Asistentul maternal îi acorda o atenție deosebită privind recuperarea lui, băiatul înregistrând o serie de progrese. Băiatul este extrem de sociabil, spune multe poezii, pune foarte multe întrebări, este curios, înțelege sarcinile pe care i le dă asistentul maternal dar nu le aplică, are o pasiune pentru mașini. Și-a însusit deprinderile igienice și bunele deprinderi de bază, mănânc singur, se îmbracă singur, etc. Este dezvoltat normal conform vârstei sale, este foarte activ.
Din punct de vedere medical, în decembrie 2004 a fost diagnosticat cu pneumonie urmând un tratament medicamentos cu Zinnat recomandat pentru infecții ale tractului respirator, cu Tanakan și soluție NA de concentrație 2% pentru calmare, recomandat de către medicul specialist neuropsihiatru. În data de .. . .. .200… ia fost recomandat asistentului marternal efectuarea unei operații de scoatere a polipilor. Copilul este înscris la un medic de familie din localitatea unde locuiește cu AMP. Urmeaza ședințe de terapie logopedică, terapie comportamentală, orientare în spațiu (circulație rutieră), educația pentru sănătate, ludoterapie, logopedie.
În PIS este cuprins și un plan de recuperare care cuprinde: asistență psihopedagogică complexă; socializare; sprijin afectiv, recuperarea controlului sfincterelor; consiliere de suport pentru familie și copil.
Din punct de vedere al dezvoltării psihologice se poate observa o deficiență senzorială auditivă bilaterală, instabilitate psihomotorie și dezvoltare senzorial perceptivă lacunară. I.Q. 100 – proba aplicată fiind Goodenough. Gândirea este una intuitivă, operațiile gândirii sunt concrete, abstractizarea și generalizarea sunt mai slab dezvoltate. Am observat că memoria este voluntar prezentă, memoria de scurtă durată este mai bine dezvoltată. Atenția este fluctuantă, fiind însă prezent spiritul de observație iar capacitatea de concentrare a atenției a crescut. Imaginația este creatoare, tehnico – constructivă. Comunicarea se realizează prin gesturi, aflându-se la începutul procesului de demutizare. Am reușit să observ că copilul prezintă un vocabular restrâns, exprimându-se greu, dar e bine că acum o face, deoarece înainte de a intra în familia AMP nu putea să-și exprime nevoile și sentimentele. Denotă o labilitate afectiv – emoțională, uneori manifestă afecte situaționale. Temperamentul este unul coleric. Voința este prezentă, copilul având interes pentru activități independente, inițiativă proprie și dă dovadă de impulsivitate și posesivitate, nu împarte cu nimeni jucăriile sale. (conform Raportului de Evaluare Psihologică, PIS-ului atașat la dosarul copilului, dar și parerile și observațiile mele personale)
6. Momentul actual
Având în vedere faptul că copilul nu a mai fost vizitat de familia naturală aceștia neprezentând interesul de al lua pe acesta acasă, copilul aflându-se în continuare în plasament la asistentul maternal, doamna M.M.
De la data plasamentului și până în prezent acesta a progresat mult, fiind capabil să învețe o poezie, vorbește greu dar destul de inteligibil, dar încă se mai pot face multe pentru el având toate șansele să seapropie de gradul de dezvoltare pe care acesta ar trebuie să-l aibă în conformitate cu vârsta sa. Așa cum am mai spus, băiatul a înregistrat o serie de progrese, atenția și spiritul de observație fiind într-o continuă creștere.
7. Obiectivul propus
În baza celor spuse mai sus se consideră că doamna M.M., prezintă condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și educării unui copil aflat în dificultate. Ca și obiectiv propus pentru viitor este menținerea copilului în plasament la asistenta maternală M.A.
Momentan se propune rămânerea lui în plasament, timp în care asistenții sociali responsabili de caz vor încerca să soluționeze problema copilului. Un prim obiectiv propus, dar și unul dintre cele mai imporatnte pentru copil este ca acesta să continue ședințele de logopedie pentru a reuși demutizarea sa, acesta fiind un prim succes pentru toți cei implicați în îngrijirea lui, dar mai ales un succes real pentru copil.
STUDIU DE CAZ NR. 5
COPIL C.L. în vârsta de 9 ani
1. Cum s-a ajuns în această situație
Copilul C.L s-a născut în localitatea M., din jud. Bihor. Părinții copilului nu au fost căsătoriți legitim, ei au trăit în concubinaj. Mama copilului avea vârsta de 18 ani când l-a născut pe acesta. Aceasta a mai dat naștere unei fete al cărei tată natural, nu este același cu tatăl băiatului, fetița provenind dintr-o altă relație de concubinaj. Mama și-a abandonat cei doi copii, pe fată lăsând-o în grija bunicii materne. Bunicii materni mai aveau în întreținere încă doi copii minori, frații mamei lui C.L., astfel fetița ajungând în plasament.
În anul 199… băiatul C.L. a fost internat la Spitalul Municipal, jud. Satu Mare. În aceea perioadă (1 lună ) copilul nu a fost vizitat niciodată de către mama sau alte rude până la gradul IV inclusiv.
Tatăl copilului urma să fie încorporat în armată. Din discuțiile purtate de către asistenții sociali cu mama copilului rezultă faptul că, este de acord să-l interneze pe băiat la un leagăn de copii, neavând condiții materiale. Spera ca în viitor, după ce tatăl copilului își va termina armata să-și poată lua copilul acasă. Datorită faptului că nici o altă persoană din familia naturală până la gradul IV nu a venit să ia copilul acasă, chiar dacă acesta era lăsat în grija bunicilor materni, Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare a hotărât plasarea băiatului la Leagănul de copii, conform Hotarârii nr….X… din anul ..199….. Conform Hotarârii nr. …..Y…. din anul 200… a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare băiatul este dat in plasament asistentului maternal profesionist, doamna M.A., măsură care este activă și în acest moment, unde urma să rămână până la liberarea tatălui, după cum a declarat mama, însă, în anul 200… mama copilului a decedat.
Doamna M.A. mai are în plasament o fetiță în vârstă de 10 ani.
2. Relația cu familia naturală
Din ultimele informații se presupune că tatăl natural locuiește în concubinaj cu o altă persoană de sex feminin, neprezentând interes față de copilul pe care l-a lăsat în plasament, copilul nefiind vizitat de nici un membru al familiei până la gradul IV de rudenie până în momentul de față .
3. Rezultatul evaluării – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială.
Conform Cretificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială emis de Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare în anul 2003, copilul C.L. este încadrat în gradul de handicap accentuat, cu diagnosticul: de surdomutitate. Cofoză bilaterală (sub 90 de decibeli). Intelect normal. Nedezvoltarea capacității de comunciare verbală (necesitând proteză auditivă).
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copilul a fost dat în plasament de către tatăl natural, acesta a trecut prin mai multe forme de plasament ca de exemplu: case de tip familial, până în momentul în care a fost plasat în regim de urgență la asistentul maternal profesionist, doamna M.A., măsură care este activă și în acest moment.
Recomandările asistentului social sunt: supraveghere permanentă din partea asistentului maternal și a familiei acestuia în timpul activităților extrașcolare; dezvoltarea abilităților de relaționare; stimularea limbajului nonverbal; dezvoltarea abilităților de exprimare emoțională; ludoterapie; joc de rol; terapie comportamentală; demutizarea cu ajutorul specialiștilor. Toate aceste se realizează și se respectă, copilulbeneficiind de suport în dezvoltare din partea mai multor specialiști.
La începutul plasamentului la AMP, copilul s-a integrat mai greu în noua familie datorită handicapului său. Soțul doamnei AMP este foarte atent în îngrijirea copilului, mergând cu el în fiecare zi la școala. Băiatul este foarte atașat de fetița pe care AMP o mai are în plasament, sunt ca 2 frați și se susțin reciproc.
Date despre AMP:
Doamna M.A. este căsătorită cu M.D., iar din căsătoria acestora au rezultat șase copii, dintre care patru sunt căsătoriți, iar ceilalți doi, respectiv M.V.M. și M.F.E, locuiesc împreună cu părinții.
Soții M. dețin un apartament în municipiul Satu Mare compus din trei camere și dependințe, apartament mobilat modern și întreținut corespunzator din punct de vedere igienico-sanitar. Copilul aflat în plasament la asistentul maternal profesionist dispune de pat și dulap propriu, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003.
De educația copilului se ocupă atât asistentul maternal profesionist cât și soțul și copiii acesteia. Familia asistentului maternal profesionist stimulează participarea copilului la întreaga viață a familiei cu toate evenimentele ei, astfel încât să se simtă integrat în structura familială.
Doamna M.A. desfășoară o activitate similară cu a unei mamei naturale, dar este o activitate cu caracter profesional, care presupune ca orice altă profesie activități și comportamente bine definite, un cod al comportamentului specific, relații de colaborare bine stabilite, drepturi și îndatoriri contractuale, formare și perfecționare permanentă. Pentru a crește mari și sănătoși, cei doi copii pe care familia îi are în plasament, au nevoie de iubire și de atenție zi de zi, atenție pe care numai în sânul unei familii o pot primi. (conform Raportului social nr….privind reevaluarea anuala a situatiei asistentului maternal profesionist doamnei M.A.)
5. PIS (plan individualizat de servicii)
Conform Certificatului de Expertiză și Orientare Școlară copilul este orientat către: Școala Speciala din Satu Mare urmând cursurile ataptate la programa învățământului special. El este elev în clasa a III-a, dar datorită afecțiunilor pe care le prezintă, nu s-a putut integra perfect în colectivul de la școală. PIS-ul din punct de vedere a dezvoltării sociale cuprinde: plasament la asistentul maternal profesionist, dar și integrarea și includerea socială a copilului. Din punct de vedere medical s-au propus și se realizează următoarele: copilul a fost înscris la un medic de familie, merge împreună cu AMP-istul la consultații periodice la ORL. S-a mai prescris și se realizează și ședințe de terapie logopedică cu scopul de a reuși demutizarea acestuia. Un alt obiectiv al PIS-ului este ca băiatul să învețe să se orienteze în spațiu (circulație rutieră). În anul 2001 printr-o donație copilul a primit un aparat auditiv, corespunzător gradului de deficiență. În cadrul PIS-ului este cuprins și un plan de recuperare prin accesul la diverse servicii după cum urmează: asistență psihopedagogică complexă și socializare, acestea fiind învățate de copil în prezența unui specialist, urmând a fi fixate în cadrul familiei AMP, dar și la școală.
Din punctul de vedere al dezvoltării psihologice se poate observa o deficiență senzorială auditivă bilaterală, instabilitate psihomotorie. Dezvoltarea senzorial perceptivă este una lacunară, sub aspectul senzațiilor și percepțiilor auditive, iar I.Q. 100, proba aplicată fiind Goodenough. Operațiile găndirii sunt concrete, abstractizarea și generalizarea fiind mai slab dezvoltate. Memoria voluntară este prezentă, având însă memoria de scurtă durată mult mai bine dezvoltată. Atenția este fluctuantă, fiind însă prezent spiritul de observație crescând astfel capacitatea de concentrare a atenției. Deține un vocabular restrâns. Temperamentul este unul coleric. Conform celor spuse de către asistentul social, dar și în conformitate cu observațiile mele personale, doamna M.A. se implică activ în stimularea și dezvoltarea capacității copiilor pe care îi are în plasament. Doamna M.A. îî ocrotește pe copii, asigurându-le un loc în căminul său și egalitatea în drepturi cu ceilalți copii din familie și le creează condiții optime de dezvoltare. (conform Raportului de Evaluare Psihologică, PIS-ului atașat la dosarul copilului, dar și parerile și observațiile mele personale)
6. Momentul actual
În momentul actual copilul se află în plasament la doamna M.A.., fiind într-o stare îmbucurător de bună, copilul având o evoluție remarcabilă de când se află în plasament la dânsa. Copilul nu a fost căutat până în prezent de nici un membru al fimiliei.
7. Obiectivul propus
Obiectivul propus este rămânerea în plasament la AMP până când se va soluționa în vreun fel situația din familia naturală, dacă acest lucru este posibil. Toate cele enunțate mai sus privind PIP-ul și PIS-ul sunt respectate în momentul de față de către toți cei implicați în suportul și protecția copilului, iar ca și obiectiv pe viitor este chiar continuarea realizării obiectivelor propuse care până acum au dat rezultate foarte bune.
STUDIU DE CAZ NR. 6
COPIII L.E. și L.I. în vârstă de 12 ani
1. Cum s-a ajuns în această situație
Gemenele L.E și L.I s-au născut în județul Satu Mare. Fetițele provin dintr-o familie cu multiple probleme de componență, economice, morale, dar și sociale.
Tatăl fetelor este pensionar de boală, fiind încadrat în gradul trei de invaliditate. Mama, nu este încadrată în câmpul muncii, nu are un domiciliu stabil, a divorțat de 9 ani de tatăl fetelor, după ce au fost căsătoriți timp de 20 de ani. Mama naturală și-a părăsit atât copii cât și domiciliul, trăind în concubinaj cu diferite persoane de sex opus. De la data instituționalizării fetelor, mama nu le-a vizitat niciodată.
Fetele mai au 8 frați, dintre care niciunul nu se afla în acest moment în familia naturală.
După divorț, apartamenul pe care l-au avut în comun, situat în municipiul Satu Mare a fost vândut, mama mutându-se la o adresa necunoscută, iar tatăl împreună cu cei 10 copii mutându-se la bunicii paterni, într-o casă situată la țară, compusă dintr-o singura camera și o bucătărie de vară, mobilată extrem de modest, condițiile de trai fiind nepotrivite pentru creșterea și educarea copiilor în condiții decente.
După 4 zile de la nașterea lor, fetițele au fost părăsite de către mamă în secția de pediatrie a Spitalului Județean Satu Mare. Datorită faptului că nu a mers nimeni din familie (rude până la gradul IV de rudenie) să le ia acasă pe fete, acestea au fost internate într-un leagăn de copii din Satu Mare. Conform Hotărârii nr. … și … din anul 1994 a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare, unde au rămas până la împlinirea vârstei de 4 ani, când Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare a hotărât transferul lor la o casă de copii din Satu Mare. Pe parcursul timpului gemenele au fost transferate de mai multe ori, ultima măsură instituită față de aceste fetițe este plasamentul lor la asistentul maternal profesionist, doamna M.N., cu domiciliul în localitatea S., județul Satu Mare conform Hotărârii nr. … și … din data de .. . .. . 2004 a a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare, unde se află și în prezent.
2. Relația cu familia naturală
Până în prezent nici un membru al familiei până la gradul IV de rudenie, nu a vizitat copiii, ne prezentând interes față de acestea și soarta lor .
3. Rezultatul evaluării – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială
În anul 1998 conform Certificatului de expertiză și orientare școlară și profesională nr. … fetele sunt orientate spre Grădinița Specială din localitatea AMP.
În anul 2003 conform Certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială nr. … a Comisiei pentru Protecția Copilului fetițele sunt încadrate în gradul de handicap mediu, cu diagnosticul : Deficiență Mintală Ușoară, Microcefalie.
În anul 2006 conform Certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială nr. … a Comisiei pentru Protecția Copilului fetițele sunt încadrate în gradul de handicap accentuat, cu diagnosticul : Microcranie. Deficiență Mintală Moderată. Q.I. 44. Instabilitate Emoțională.
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copiii au fost dați în plasament de către familia naturală, aceștia au trecut prin mai multe forme de plasament ca de exemplu: leagăne de copii, case de tip familial, acum fiind în plasament la asistent maternal profesionist unde se simt foarte bine. Pe parcursul timpului copiii au fost transferați de mai multe ori, ultima măsură instituită față de aceste fetițe este plasamentul lor la asistentul maternal profesionist, doamna M.N., cu domiciliul în localitatea S., județul Satu Mare conform Hotărârii nr. … și … din data de .. . .. . 2004 a a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare, unde se află și în prezent.
Recomandările asistentului social responsabil de caz sunt: necesitatea supravegherii permanente din partea asistentului maternal și a familiei acestuia în timpul activităților extrașcolare. Este necesară și la recomandarea asistentului social fetele beneficiază de consiliere profesionistă care constă în: desfășurarea unor activități pentru a stimula și dezvolta abilități de relaționare, stimularea limbajului nonverbal, de demutizare cu ajutorul unui logoped, dar și de dezvoltarea abilităților de exprimare emoțională, ludoterapie, joc de rol, terapie comportamentală. În tot acest proces este respectat ritmul personal de achiziții a copiilor.
Acum, conform adeverințelor medicale anexate la dosar, eliberate de către medicul de familie, fetițele nu se confruntă cu probleme deosebite de sănătate.
Un mare salt realizat de fete este că, au reușit să se integreze cu succes în programa învățământului de masă, ele pornind de la Școala specială și totodată se observă, conform caracterizării făcute de către învățătoare, un progres.
Pentru a ajunge la școală, care se află la 3 km de la domiciliul lor, ele parcurg această distanță cu bicicleta, neavând nevoie de compania asistentului maternal, dezvoltându-și pe parcursul celor 2 ani la asistentul maternal autonomia personală, independența, încrederea în ele.
Date despre AMP:
Doamna M.N. este căsătorită cu M.I, din anul 2003. Doamna M.N. are 3 copii dintr-o căsătorie anterioară. M.M copilul cel mai mare este căsătorit și plecat din localitate, iar ceilalți doi M.S. și M. I. sunt elevi și studiază unul în Baia Mare, iar celalalt la Alba Iulia.
Soții M. dețin locință proprietate personală, situată în loc. S., jud. Satu Mare compusă din trei camere și dependințe, mobilată și întreținută corespunzator din punct de vedere igienico-sanitar. Copilul aflat în plasament la asistentul maternal profesionist dispune de pat și dulap propriu, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003.
De educația copilului se ocupă atât asistentul maternal profesionist cât și copiii acesteia. Familia asistentului maternal profesionist stimulează participarea copilului la întreaga viață a familiei cu toate evenimentele ei, astfel încât să se simtă integrata în structura familială. Fetele sunt considerate ca membri ai familiei participând la toate evenimentele, sărbătorile din familie.
Doamna M.N. este angajata D.G.A.S.P.C. Satu Mare în calitate de asistent maternal profesionist din anul 2004, conform atestatului nr. ….., eliberat de Comisia pentru Protecția Copilului a Judetului Satu Mare.
Trăsăturile și abilitățile de personalitate necesare unei persoane pentru a deveni asistent maternal profesionist: sunt: seriozitate, afectivitate, responsabilitate, multă răbdare și înțelegere. Doamna M.N. a dovedit și pe parcursul activității desfășurate că deține toate aceste trăsături și abilități atât de importante pentru a putea ajuta un copil să se dezvolte normal și cu atât mai mult când este vorba de un copil cu dizabilități.
Doamna M.N. dovedește trăsături pozitive de caracter și relații sociale bune în comunitate și familie. Asistentul maternal urmărește îndeaproape ca, copiii să aibă deprinderile, cunoștiințele, abilitățile și contextul social și personal adecvat satisfacerii nevoilor lor. Conform celor spuse de către asistentul social, dar și conform cu observațiile mele, doamna M.N. se implica activ în stimularea și dezvoltarea capacității copiilor pe care îi are în plasament, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. …/ .. .. 200… Doamna M.N. le ocrotește pe fete, asigurându-le un loc în căminul său și egalitatea în drepturi cu ceilalți copii din familie și creându-le condiții corespunzătoare de dezvoltare fizică și psihică. (conform Raportului social nr….privind re-evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist doamnei M.N..)
5. PIS (plan individualizat de servicii).
Conform Certificatului de Expertiză și Orientare Școlară/Profesională Nr. …/2006 se recomandă ca fetele să urmeze școala cu clasele I-VIII din localitate, programa învățământului de masă adaptată la materiile de bază, ciclu primar, dar și școlarizare în regim extern, însemnând a le ajuta la teme, sau atunci când e cazul repetarea lecțiilor pentru a putea fi învățate de către ele. Partea de școlarizare în regim extern revine AMP-istului care beneficiază de ajutor specializat dacă este cazul.
Planul de Recuperare a Copilului cu Dizabilități cuprinde paleta de servicii de care trebuie și de care de fapt beneficiază acești copii în parte, acest plan fiind individualizat în funcție de resursele și capacitatea de acomodare și asimilare a fiecărui copil în parte.
Pentru copiii L.I. și L.E. Planul Individualizat de servicii cuprinde și modul de protecție a acestora, și anume: beneficiază de serviciile Serviciului de Asistență Maternală și protecția copilului, prin plasamentul lor la asistentul maternal profesionist, doamna M.N.. PIS-ul mai are ca și obiectiv principal și integrarea și includerea socială copiilor L.I. și L.E.
Din punct de vedere medical fetele au fost înscrise la un medic de familie, merg la sedințe de terapie logopedică și terapie comportamentală. Fișa medicală sintetică a fetei L.I.: prezintă evoluția și problemele de sănătate ale copilului într-o anumită perioadă de timp, după cum urmează: în anul 1997 fata a fost diagnosticată cu encefalopatie inf.sechelară, fiind internată la Spitalul de boli contagioase unde a primit îngrijirile necesare. În 1998 a fost internată la Spitalul de boil contagioase unde a fost diagnosticată cu hepatită cronică ag. HBS pozitiv. Medicamentele prescrise de către medicul de specialitate în conformitate cu diagnosticul ei este format din: antibiotice, antianemice, roborante și Romener. În privința antecedentelor personale patologice se menționează faptul că este al II- lea copil născut din sarcina gemelară cu sechele Inf.resp. recurente (rinoadenoide, bronșite, pneumonii ), dar și că fetița a avut pe durata copilăriei boli specifice vârstei și anume: varicelă. Ea suferă și de anemie, pentru care ia tratament medicamentos compus din vitamine prescrise de medicul de specialitate.
Din punct de vedere al dezvoltării psihologice se menționeaza faptul că fetița nu are dezvoltat limbajul verbal și denotă un retard psiho-motor.
Fișa medicală sintetică a fetei L.E.: prezintă evoluția și problemele de sănătate ale copilului într-o anumită perioadă de timp, după cum urmează: în anul 1998 a avut un debut de Hepatita icterică acută cu HBS și HBC pozitiv și a fost internată la Spitalul de boli contagioase. În privința antecedentelor personale patologice se menționează faptu că ea este prima născută din sarcina gemelară. Pe parcursul copilăriei a suferit de: infecții respiratorii ( rinoadenoide, pneumonii, angine), Stomatită, Sechele de encefalopatie inf., hipotrofie staturo ponderală, Hepatită cronică cu HBS și HBC pozitiv și anemie. Tratamentul prescris de către medicul de specialitate cuprinde: vitaminoterapie, tratament cu antibiotice și antianemice. Din punct de vedere al dezvoltării psihologice se menționează faptul că fetița suferă de un retard neuropsihic.
Planul de recuperare prescris și efectuat de către fete cu suportul AMP cuprinde: stimulare cognitivă, suport afectiv oferit de către familie AMP. Stimularea dezvoltării limbajului se realizeză prin jocuri care le determină să vorbească, să se exprime cât mai corect având la baza ședințele de la medicul logoped.
6. Momentul actual
În momentul actual fetele se simt foarte bine în familia asistentului maternal profesionist, unde primesc toată dragostea și toate îngrijirile necesare dezvoltării lor normale și armonioase, rezultatele evoluției lor fiind cele care confirmă acest lucru. Fetele nu au mai avut problemne de sănătate de o bună perioadă de timp, problemele din trecut fiind rezolvate în măsura în care acest lucru este posibil, iar bolile care nu se vindecă sunt corect ținute sub control cu tratament și îngrijire adecată. Până în prezent nici un membru al familiei până la gradul IV de rudenie, nu a vizitat copiii, ne prezentând interes față de acestea și soarta lor .
7. Obiectivul propus
În baza celor spuse mai sus consider că doamna M.N., prezintă garanțiile morale necesare creșterii și educării unui copil aflat în dificultate, dar mai ales am putut sesiza dragostea și dorința de a le ajuta ale asistentului maternal față de fete. De asemenea consider că poate asigura copiilor pe care îi are în plasament toate resursele necesare stisfacerii nevoilor lor conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. …/.. .. 200…, iar ca și obiectiv propus pentru viitor este menținerea copiilor în plasament la asistenta maternală M.N, unde se vor respecta toate cele prevăzute în planul de protecție și servicii ale fiecărui copil în parte în funcție de posibilitățile lor de asimilare de noi informații, dar nu numai.
STUDIU DE CAZ NR. 7
Fetita K.C.C în vârstă de 10 ani
1. Cum s-a ajuns în această situație
Fetița provine dintr-o familie numeroasă, dezorganizată, care întâmpină mari probleme financiare, datorită faptului că mama nu are un loc de munca stabil, ea lucrând cu ziua pe la vecini sau apelând la cerșit pentru a supraviețui, neavând astfel posibilități financiare pentru a-și crește copii . Mama locuiește într-o colibă fără acoperiș aceasta fiind plină de șobolani, condițiile de trai fiind mult sub minimul acceptat de normele igienico-sanitare necasare creșterii unor copii. Ea ne având din păcate condiții măcar minime în care să poată crește doi copii, risca ca aceștia să se îmbolnăveasca foarte grav. Astfel, neputând să le ofere creșterea și educarea într-un climat familial sănătos, sigur, stimulativ mama a solicitat instituționalizarea fetiței, dar și a fratelui ei. Fetița K.C.C. mai are un frate care și el beneficiază de o măsură de protecție prin plasament la asistent maternal profesionist, dar aceștia nu locuiesc împreună la același asistent maternal din diferite motive.
2. Relația cu familia naturală
Până în prezent mama nu a prezentat interes față de copil, nearătând dorința de a o lua acasă, fetița nefiind vizitată până în prezent de nici un membru al familiei până la gradul IV de rudenie.
3. Rezultatul evaluării – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială.
Conform Cetificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială nr. …/200… a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare fetița este încadrată în gradul de handicap accentuat, cu diagnosticul: Surditate profundă bilaterală. AA sub 90 DB. Surdomutitate. Retard psihic secundar. Nivelul dezvoltării mintal fiind echivalent cu a unui copil de 2 ani.
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copilul a fost dat în plasament de către mama naturală, copilul a trecut prin mai multe centre de plasament, până în momentul în care a fost plasată la asistentul maternal profesionist, doamna V.L., conform Hotarârii nr…. din 200… a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare, măsură care este activă și în prezent.
Date despre AMP:
Doamna V.L., domiciliată în jud. Satu Mare, este angajata DGASPC, în calitate de asistent maternal profesionist din anul 2001, cu atestatul nr. ……, eliberat de către Comisia pentre Protecția Copilului S.M., reînnoit conform hotărârii nr. …/.. .. …. Până când a primit-o în plasament pe K.C.C., d-na V.L. a mai avut în îngrijire încă doi copii care au fost reintegrați cu succes în familiile lor naturale.
D-na V.L. este necăsătorită și nu are copii naturali. Locuiește împreună cu o altă asistentă maternală care are la rândul ei un copil în plasament, într-un apartement cu doua camere și dependințe. Acestea se ocupă foarte bine de dezvoltarea copiilor. În vacanțe doamna învățătoare a fetei K.C.C. se ocupă de ea lucrând la demutizare, acasă la AMP.
D-na V.L. deție un apartament în jud. Satu Mare, dar care este dat în chirie. Apartamentul în care stă împreună cu cealaltă asistentă maternală și cu cei doi copii este mobilat și întreținut foarte curat, corespunzător din punct de vedere igienico-sanitar. Copilul aflat în plasament la asistentul maternal profesionist dispune de pat și dulap propriu, iar casa corespunde din punct de vedere ale nevoilor de spatiu si intimitate ale copilului, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003.
De educația copilului se ocupă asistentul maternal profesionist fiind de multe ori ajutată după programul școlar de către învățătoarea fetei.
D-na V.L. a frecventat cursul de AMP-iști în anul 2000. Motivația alegerii acestei profesii este aceea de a oferi un mediu stabil de creștere și îngrijire copiilor aflați în dificultate și față de care se ia măsura de plasament la AMP. D-na V.L. însoțește fetița zilnic la școală, de asemenea o așteaptă la încheierea programului școlar, fiind foarte grijulie cu aceasta, deoarece ea necesită o atenție sporită și multă dragoste, răbdare și înțelegere. (conform Raportului social nr….privind re-evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist doamna V.L.)
În urma celor observate de mine, dar și pe baza rapoartelor de vizită de până atunci ale asistenților sociali, consider că d-na V.L., se implică activ în stimularea și dezvoltarea capacității copilului pe care îl are în plasament, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359/27.05.2003.
5. PIS (plan individualizat de servicii)
Copilul urmează cursurile de la Școala Specială la recomandarea asistentului social în colaborare cu psihologul direcției, dar și cu ajutorul unui logoped. Aceștia au evaluat gradul de dezvoltare a copilului și în funcție de rezultatul evaluării au propus învățare pe baza programei specifice învățământului special, dorindu-se astfel stimularea corespunzatoare pentru a corecta deficiența, dar și pentru a continua astfel educarea sa formală, demutizarea, dar mai ales dezvoltarea abilităților necesare pentru o socializarea mai bună.
Din punct de vedere al dezvoltării sociale sa mai propus și se realizează: menținerea măsurii de protecție la asistent maternal profesionist, unde copilul beneficiază de educarea, îngrijirea și protecția necesare pentru o evoluție bună.
Medical copilu a fost înscris la un medic de familie unde AMP-ista o duce periodic pentru control, recomandări și bilete de trimitere la alți specialiști, dacă este cazul.
K.C.C. este o fetiță foarte veselă, foarte creativă, sociabilă, pedantă și este foarte ambițioasă. Chiar dacă suferă de surdomutitate ea este ajutată și susținută de către asistentul maternal profesionist care cunoaște limbajul și semnele limbajului surdo-mut.
Cu ajutorul unui ONG urmează ca asistentul maternal profesionist împreună cu fetița să se deplaseze la București pentru a i se efectua investigații mult mai aprofundate și cu aparatură de ultimă generație, pentru ca ulterior să beneficieze de un aparat auditiv, pe care-l va primi ca și donație din partea aceluiași ONG. (conform Raportului de Evaluare Psihologică, PIS-ului atașat la dosarul copilului, dar și parerile și observațiile mele personale)
6. Momentul actual
În momentul actual copilul se află în plasament la d-na AMP V.L., unde s-a integrat foarte bine și unde are parte de tot suportul și afecțiune de care are atâta nevoie pentru a se dezvolta armonios, dar ce e mai important cunoaște sentimentul de apartenență la o familie copilul având o evoluție remarcabilă de când se află la AMP. Copilul nu a fost căutat până în prezent de nici un membru al fimiliei.
7. Obiectivul propus
Obiectivul propus este rămânerea în plasament la AMP până când se va soluționa în vreun fel situația familială, din familia naturală. Obiectivul imediat propus este deplasarea copilului împreună cu AMP-ul la București pentru investigații aprofundate și obținerea prin donație de la ONG a unui aparat auditiv în funcție de necesitatea ei, care va îmbunătății considerabil viața copilului dar și relația acesteia cu cei din jur.
STUDIU DE CAZ NR. 8
Copil R.M. în vârstă de 7 ani
1. Cum s-a ajuns în această situație
Fetița provine dintr-o relație întâmplatoare a mamei, ne fiind recunoscută de tată. Fetița a fost internată la Spitalul din localitatea unde a locuit mama naturală cu multiple infecții ale pielii, unde a și fost abandonată de către aceasta. Asistenșii sociali au încercat reintegrarea familială naturală dar acest lucru nu a fost posibil, datorită motivului că nici mama, dar nici alte rude până la gradul IV de rudenie nu doresc să aibă grijă de ea.
2. Relația cu familia naturală
Din ultimele informații se presupune că mama naturală a fetiței ar locui în concubinaj cu o persoană de sex masculin, neprezentând interes față de copilul pe care l-a lăsat abandonat în spitalul în care aceasta a fost internată cu multiple infecții ale pielii. Fetița nu a fost vizitată până în prezent de nici un membru al familiei până la gradul IV de rudenie. Nu se cunosc date despre tatăl natural sau despre familia acestuia pentru a se putea încerca reintegrarea copilului în familia paternă.
3. Rezultatul evaluării – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială.
Conform Cetificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu dizabilități care necesită protecție specială nr. …/200… a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare copilul R.M. este încadrat în gradul de handicap grav, cu diagnosticul: Note autiste grefate cu comportament hiperkinetic. Retard Psihomotor ușor echivalent cu al unui copil cu vârsta de 2,6 ani.
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copilul a fost dat abandonat de către mama naturală în spital, aceasta a fost internată într-un centru de plasament, până în momentul în care a fost plasată la asistentul maternal profesionist, doamna P.E.I unde se află și în momentul de față.
Date despre AMP:
D-na P.E.I este căsătoriă cu d-nul P.G., iar din căsătoria acestora au rezultat doi copii : P.M.I. și P.A.H., aceștia locuind în casa părintească și sunt de acord cu faptul că mai au un membru de familie, cu care au relații de prietenie, fiind ca și frații.
Soții C. dețin casa proprietate personala în jud. Satu Mare compus din trei camere și dependințe, fiind mobilată și utilată corespunzator, ne prezentând un posibil pericol pentru R.M. Copilul aflat în plasament la asistentul maternal profesionist dispune de pat și dulap propriu, aceasta locuind în aceeași cameră cu ceilalți copii ai familiei, respectând Standardele Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003.
De educația copilului se ocupă atât asistentul maternal profesionist cât și copiii acesteia si ocazional soțul doamnei P.E.I. Familia asistentului maternal profesionist stimulează participarea fetei R.M. la întreaga viață a familiei cu toate evenimentele ei, astfel încat să se simtă integrată în structura familială, fiind considerată un membru al familiei participând la toate evenimentele care au loc în familie și însoțiindu-i pe aceștia în toate deplasările lor. Familia asistentului maternal profesionist dorește să o vadă că ajunge o persoană responsabilă de încredere atât cât se poate, dar și plină de compasiune față de ceilalți oameni. O învață valorile morale, ea primind același tratament ca și ceilalți copii ai familiei, d-na P.E.I., ne făcând diferențieri între copii. Familia AMP dă dovadă de dragoste necondiționată ceea ce reprezintă baza conceptului de parinte. Își arată iubirea față de copil prin afecțiune, alint, prin modul în care înțeleg nevoile copilului legate de fiecare stadiu al vieții sale și prin modul prin care le satisfac. Pentru fetiță înseamnă securitate, încurajare constantă, o persoană care-o inspiră pozitiv în legatură cu lecțiile de viață, sfaturi bune și la timp.
Doamna P.E.I. este asistent maternal profesionist conform atestatului primit în urma cererii depuse de către dânsa la D.G.A.S.P.C. Satu Mare. Pe toată durata profesiei exercitate de ea, acesta a fost calificată ca asistent maternal desăvârșit, receptiv, care și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin ca salariat, dar și față de copilul aflat în plasament, acest fapt reflectând implicarea activă, interesul pentru această profesie.
D-na P.E.I. are o pregătire adecvată, pentru o abordare profesionistă a funcțiilor de îngrijire, educare și socializare a copiilor în plasament, având propriul aport la proiectul complex de ocrotire a copilului pe care dânsa îl are în îngrijire. (conform Raportului social nr….privind re-evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist doamnei P.E.I.)
5. PIS (plan individualizat de servicii)
Planul de Servicii Individualizat al copilului R.M. prevede din punctul de vedere educațional/cunoaștere și învățare ca aceasta să frecventeze Grădinița cu program special unde este în grupa specială, cu programa învățământului preșcolar și terapii specifice deficienței unde s-a integrat foarte bine. Copilul este un copil hiperkinetic, însă familia în care se află în plasament manifestă un atașament puternic față de copil, contribuind din toate punctele de vedere la creșterea și îngrijirea acestuia. Aici mai desfășoară sub supravegherea educatorului activități de art terapie, ergoterapie, ludoterapie.
Din punct de vedere al dezvoltării sociale se recomandă și se menține ca măsură de protecție a copilului cu dizabilități plasamentul la d-na AMP, P.E.I., unde ea primește atât din partea asistentului maternal cât și din partea familiei acesteia suport afectiv, îngrijire supraveghere dar mai ales cunoaște sentimentul de protecție, apartenență și siguranță.
Medical s-au propus sedițe de terapie ocupațională în familie și colectiv, realizându-se atunci când asistenta maternală vine cu copilul la Satu Mare. Tratamentul medicamentos propus fiind cel prescris de medicul specialist NPI. În momentul de față se află sub tratament ambulatoriu, administrându-i-se calmante și Tanacan. Partea de consiliere și psihoterapie se realizează în cadrul unui centru de reabilitare, unde sub supravegherea specialiștilor ea urmează ședințe de ergoterapie, terapii comportamentale și socializare. Programul ei este unul fix de somn, masă, plimbări în aer liber și programul de reabilitare de la centru. (conform Raportului de Evaluare Psihologică, PIS-ului atașat la dosarul copilului, dar și parerile și observațiile mele personale)
6. Momentul actual
În momentul actual copilul se află în plasament la d-na AMP P.E.I., fiind într-o stare de dezvoltare mult mai bună, comparativ cu gradul de dezvoltare pe care aceasta îl avea atunci când a fost plasată la AMP. Copilul nu a fost căutat până în prezent de nici un membru al fimiliei până la gradul IV de rudenie.
7. Obiectivul propus
Obiectivul propus este rămânerea în plasament la AMP până când se va soluționa în vreun fel situația familială, din familia naturală sau găsirea unei alte alternative care să fie mai bună și care mai ales să respecte dreptul superior al copilului. Se recomandă continuarea ședintelor din cadrul centrului de reabilitare pe care ea le urmează și care au dus la evoluția de până acum.
STUDIU DE CAZ NR. 9
Fetița C.G. în vârstă de 8 ani
1. Cum s-a ajuns în această situație
Fetița provine dintr-o relație de a mamei de concubinaj, ne fiind recunoscută de către tatăl natural. Mama, locuiește momentan nelegitim cu un alt individ cu care mai are 4 copii. Niciunul dintre aceștia nu a fost înregistrat la Serviciul de stare civilă, ne fiind recunoscuți de către tatăl lor natural. Femeia mai are totodată în îngrijire și pe copilul bărbatuluicu care ea trăiște, copil pe care acesta îl are dintr-o altă relație. Fetița C.G. a fost internată la Centrul de plasament al copilului din Satu Mare, mama refuzând să-și asume responsabilitatea creșterii și îngrijirii fetiței, dorind totodată să renunțe la ea. Din declarațiile făcute de medicul generalist din localitate, mama copilului are dizabilitate mintală. Fetița a suferit un retard instituțional cauzat de abandonul ei la Spitalul de Pediatrie din localitatea T., județul Satu Mare.
2. Relația cu familia naturală
Din ultimele informații se știe că mama naturală a fetiței locuiește nelegitim cu o persoană de sex masculin cu care mai are încă 5 copii de crescut, 4 sunt copiii lor, dar nerecunoscuți de către tatăl natural, iar unul provine dintr-o relație anterioară a tatălui cu o altă femeie. Fetița nu a fost vizitată de nici un membru al familiei până la gradul IV de rudenie . Nu se cunosc informații legate de identitatea tatălui natural, dar nici unde anume locuiește el, sau cum și cu cine.
3. Rezultatul evaluării – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială
Conform Cretificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială nr. …/200… a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare copilul C.G. este încadrat în gradul de handicap grav, cu diagnosticul : Deficiență mintală severă. Instabilitate psihomotorie accentuată. Autism atipic grefat.
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copilul a fost dat în plasament de către mama naturală, acesta a trecut prin mai multe forme de plasament, mai exact a fost într-o casă de tip familial, până în momentul în care a fost plasată în regim de urgență la asistentul maternal profesionist, doamna B.E. unde se află și în momentul de față.
Date despre AMP:
Doamna B.E. este căsătorită cu B.M.. ei au un copil B.I. care este căsătorit și locuiește împreună cu familia lui în jud. Satu Mare într-o locuință proprietate personală.
Soții B. dețin o locuință într-un sat de lângă Satu Mare compusă din două camere și dependințe. Ei au foarte multe animale de care au grijă, familia B. Locuind la casă, copilul C.G. a dezvoltat o atracție foarte mare față de animalele familiei B. Îi place să ajute la îngrijirea animalelor, îndrăgindu-le. Copilul aflat în plasament la asistentul maternal profesionist dispune de pat și dulap propriu, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003.
De educația copilului se ocupă asistentul maternal profesionist. Până în prezent, copilul a evoluat foarte mult comparativ cu stadiul sau de dezvoltare de dinainte de a fi dat în plasament la doamna B.E. Chiar dacă dânsa nu are studii superioare în domeniu a reușit prin multă dregoste și înțelegere să ofere suportul și siguranța de care copilu C.G. avea atâta nevoie. Asistentului maternal profesionist, dar și familia acestuia, stimulează participarea copilului la întreaga viață a familiei cu toate evenimentele ei, astfel încât să se simtă integrată în structura familială. Copilul este considerat ca un membru al familiei cu drepturi depline.
Asistententa maternală, d-na B.E. dorește să o vadă pe fetiță cum evoluează, să o vadă că ajunge o persoană responsabilă de încredere, dar mai ales iși dorește ca ea să devină o persoană integrată social. O învață valorile morale fiindu-i ea însăși model.
Doamna B.E. dovedește trăsături pozitive de caracter și relații sociale bune cu comunitatea și familia. Asistentul Maternal urmărește în de aproape ca, copilul să aibă deprinderile, cunoștiințele, abilitățile și contextul social și personal adecvat satisfacerii nevoilor sale.” (conform Raportului social nr….privind re-evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist doamnei B.E..)
Consider ca d-na B.E., se implică activ în stimularea și dezvoltarea capacității copilului pe care îl are în plasament, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359/27.05.2003. Asistentul Maternal profesionist cât și familia acestuia o ocrotesc pe fetița C.G., asigurându-i un loc în căminul lor, și creându-i condiții corespunzătoare de dezvoltare fizică și psihică. Îi asigură educație respectându-i istoria și personalitatea, familia biologica, tradiția, toate acestea având drept obiectiv principal asigurarea unei dezvoltări corespunzătoare, sub toate aspectele.
5. PIS (plan individualizat de servicii)
Starea psihologică a copilul C.G. constă în grad de handicap grav, retard psihic sever, comportament autistic; câmp perceptiv restrâns, reacționare selectivă la stimuli; recunoaște numai persoanele din familie; atenția este involuntară; limbajul și comunicarea sunt foarte slabe: stereotipii, pronunță 3-5 cuvinte izolate. Din punct de vedere afectiv, sfera este restrânsă; motivația este extrinsecă. Atitudinile cele mai des întâlnite sunt: absență, pasivitate, indiferență față de mediul social; recomandându-se în planul de intervenție individualizat: programa curiculara adaptată gradului ei de handicap, dezvoltarea limbajului, socilalizare, mărirea gradului de atenție, etc.
Din punct de vedere al orientării educative copilul C.G. este orientat spre Gradinița cu program Normal din localitatea AMP, unde merge în fiecare zi, dar unde din pacate nu s-a integrat, fiind foarte retrasă, în ciuda faptului că are o programă curiculară adaptată. În familie primește educația informală, învață să socializeze, dar și educație pentru sănătate. PIS-ul prevede: consiliere pentru integrarea și includerea socială a copilului, terapie ocupațională, kinetoterapie, ludoterapie, socializare și nu în ultimul rând consiliere de suport pentru familia AMP-ului.
Fetița prezintă anumite mișcări stereotipe, este retrasă, tăcută. Se manifestă într-un mod incompatibil cu sistemul de desfășurare a activităților în grădiniță. Nu se integrează în grupul social din care face parte. Nu comunică cu ceilalți copii, nu înțelege ce i se spune, nu reacționeaza ca atare. Atenția este foarte slab dezvoltată. Mișcările viu colorate sau cele care produc zgomote îi atrag atenția. Nu manifestă motivație de învățare, receptivitatea de învățare. Nu participă la activitățile educative propuse și nu participă activ și constient la jocurile propuse, nu comunică cu persoanele din jurul său.
Din punct de vedere medical, copilul este înscris la un medic de familie de unde primește îngrijirile și consultațiile periodică. Conform adeverinței medicale eliberată de către medicul de familie din localitatea AMP-ului, eliberată în anul 2006 fetița suferă de tertrapareză spastică; deficit sechelar psihic. Conform fișei medicale sintetice, în urma tratamentelor medicametoase prescrise de către medicul neuropsihiatru infantil se observă o ameliorare, stadiul actual al bolii fiind stabilizat.
6. Momentul actual
În momentul actual copilul beneficiază de toate serviciile prescrise în Planul Individualizat de Servicii, cu speranța că în timp se va dezvolta și va reuși să-și îmbunătățească situația. Nu a fost căutată de nici o persoană din familia naturală, până la gradul IV de rudenie.
7. Obiectivul propus
Atât copilul cât și asistentul maternal urmează acum consiliere psihologică din partea psihologului Serviciului de Asistență Maternală, pentru a îmbunătății gradul de dezvoltare al copilului, dar și pentru a o ajuta pe doamna B.E. să poată să înțeleagă care sunt nevoile copilului și cum anume o poate ajuta în continuare.
Obiectivul propus pentru moment, este rămânerea în plasament la doamna AMP, B.E., până când se va soluționa în vreun fel situația din familia naturală.
STUDIU DE CAZ NR. 10
Fetița G.F. în vârstă de 3 ani
1. Cum s-a ajuns în această situație
Fetița provine dintr-o familie care întâmpină dificultăți de ordin moral și material. În urma unei sesizări cu privire la situația fetiței și a fratelui acesteia emisă de către medicul de familie din localitatea unde își aveau domiciliul s-a constatat că, mama este consumatoare de băututri alcoolice, este suferindă de TBC, dar și că își părăsește domiciliul întreținând relații cu alți indivizi, lăsând copii încuiați și singuri în casă, nesuravegheați, mereu foarte murdari. Erau lăsați să stea în mizerie și frig, înfometați și de multe ori erau chiar agresați fizic. În aceste condiții s-a decis plasarea copiilor în regim de urgență la asistenți maternali profesioniști.
2. Relația cu familia naturală
Din ultimele informații se știe că mama naturală a fetiței locuiește nelegitim cu o persoană de sex masculin. Fetița nu a fost vizitată de nici un membru al familiei până la gradul IV de rudenie. Nu se cunosc informații legate de identitatea tatălui natural și nici de familia acestuia pentru a se putea vedea dacă nu vor ei să ia copilul acasă.
3. Rezultatul evaluării – Încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială
Conform Cretificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială nr. …/200… a Comisiei pentru Protecția Copilului Satu Mare fata G.F. este încadrată în gradul de handicap grav, necesitând asistent personal.
4. PIP (plan individualizat de protecție)
Din momentul în care copilul a fost dat în plasament de către mama naturală, acesta a mai fost în plasament la un AMP, dar de unde a fost luată pe motive de neadaptere a copilului în familia AMP, fiind plasată în regim de urgență la asistentul maternal profesionist, doamna P.F. unde se află și în momentul de față.
Date despre AMP:
Doamna P.F este căsătorită cu P.R. ei au un copil P.C., care locuiește împreună cu soția sa P.E., într-o casă proprietate personală, formată din șase camere plus dependințe, mobilată și întreținută curat, corespunzător din punct de vedere igienico-sanitar. Copilul aflat în plasament la asistentul maternal profesionist dispune de pat și dulap propriu, conform Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359 / 27.05.2003.
De educația copilului se ocupă asistentul maternal profesionist, cât și ceilalți membrii ai familiei. Până în prezent, copilul a evoluat foarte mult comparativ cu stadiul său de dezvoltare de dinainte de a fi dat în plasament la doamna P.F. Doamna P.F., împreună cu familia sa au reușit prin multă dragoste și înțelegere, să ofere suportul și siguranța de care copilu G.F. avea atâta nevoie. Asistentului maternal profesionist, dar și familia acestuia, stimulează participarea copilului la întreaga viață a familiei cu toate evenimentele ei, astfel încât să se simtă integrată în structura familială. Copilul este considerat ca un membru al familiei cu drepturi depline.
Doamna P.F. dorește să creeze copilului aflat în plasament un mediu de viață adecvat dezvoltării acestuia. Având în vedere ca G.F. aflată în plasament este încadrată într-o categorie de persoane cu handicap, AMP consideră că este apt să-i asigure copilului o existență cât mai normal posibil. Aceasta spune că va face toate eforturile posibile necesare pentru ai acorda accesibilitatea situațiilor cotidiene, în așa fel încât aceasta să trăiască conform standardelor după care trăiesc majoritatea membrilor normali ai societății.
Doamna P.F. a reușit să asigure integrarea copilului G.F. în familia sa, în ciuda eșecurilor din trecut ale copilului, aplicându-i un tratament egal cu ceilalți membrii ai familiei. Mediul din cadrul familiei asistentului maternal profesionist este bazat pe afecțiune, respect reciproc și înțelegere.
D-na P.F. este asistent maternal profesionist conform atestatului nr. ……/.. .. …., reînnoit prin hotărârea nr. …/ .. .. …., perioadă în care activitatea d-nei AMP s-a profundat, fiind calificată ca un asistent maternal desăvârșit.
Aceasta a participat în anul 2004 la un „Curs de specializare a asistenților maternali profesioniști pentru plasamente în regim de urgență și copii cu dizabilități”, organizat de DGASPC în colaborare cu Asociația Asistenților Sociali Profesioniști Prosocial, unde a fost instruită cu privire la strategii și metode speciale de satisfacere a nevoilor copiilor cu dizabilități. În urma cursului d-na P.F. și-a întărit convingerea că toți copii cu dizabilități au aceleași nevoi ca și copiii obisnuiți și anume: să comunice cu ceilalți, să se joace, să fie acceptați și iubiți de ceilalți, să se simtă în siguranță și să-și exerseze diferitele abilități prin joc.
5. PIS (plan individualizat de servicii)
Starea psihologică a copilul G.F. constă într-un grad de handicap grav, necesitând asistent personal. Din punct de vedere afectiv, sfera este restrânsă. Recomandându-se în Planul Individualizat de Servicii: dezvoltarea limbajului prin logopedie, socilalizare, mărirea gradului de atenție, etc., toate acestea s-au realizat încă de la început, de când este la Amp și se poate observa o evoluție îmbucurătoare. PIS-ul prevede: consiliere pentru integrarea și includerea socială a copilului, terapie ocupațională, kinetoterapie, ludoterapie, socializare și nu în ultimul rând consiliere de suport pentru familia AMP-ului.
Din punct de vedere medical, copilul este înscris la un medic de familie de unde primește îngrijirile și consultațiile periodice necesare. Conform fișei medicale sintetice, în urma tratamentelor medicametoase prescrise de către medicul neuropsihiatru infantil se observă o ameliorare.
6. Momentul actual
În momentul actual copilul beneficiază de toate serviciile prescrise în Planul Individualizat de Servicii, cu speranța că în timp se va dezvolta și va reuși să-și îmbunătățească situația. Nu a fost căutată de nici o persoană din familia naturală, până la gradul IV de rudenie.
7. Obiectivul propus
Atât copilul cât și asistentul maternal urmează acum consiliere psihologică din partea psihologului Serviciului de Asistență Maternală, pentru a îmbunătății gradul de dezvoltare al copilului, dar și pentru a o ajuta pe doamna B.E. să poată să înțeleagă care sunt nevoile copilului și cum anume o poate ajuta în continuare.
Obiectivul propus pentru moment, este rămânerea în plasament la doamna AMP, B.E., până când se va soluționa în vreun fel situația din familia naturală.
5. CONCLUZIILE GHIDULUI DE INTERVIU APLICAT LA AMP-IȘTI
Scopul interviului aplicat asistenților maternali profesioniști este de a afla care sunt relațiile lor cu ceilalți profesioniști (medici, psihologi, logopezi, dar și cu conducerea DGASPC, sau alți asistenți sociali ai direcției) cu care colaborează pentru satisfacerea nevoilor și pentru dezvoltarea copiilor pe care-i au în plasament, dar mai ales am dorit să aflu cât de mult influențează aceste relații viața acestor copii, dar și relația dintre asistent maternal și copilul/copiii pe care-l/i are în plasament. Am folosit întrebări de sondare, deschise, pentru a putea afla cât mai multe despre problemele cu care se confruntă.
1. Considerați că Programul de Asistență Maternală la copiii cu dizabilități are avantaje, este necesar? Dacă da, de ce?
Întrebarea are rolul de a surprinde opinia asistenților maternali cu privire la utilitatea și eficiența programului de asistență maternală. Astfel, 100% dintre cei chestionați au recunoscut și apreciat importanța programului deoarece în familie copilul se dezvoltă mai bine, se înregistrează o vizibilă îmbunătățire a stării de sănătate a copilului, a condițiilor de viață, sunt integrați mai ușor în familie și societate, crește speranța de viață.
Răspunsuri ale AMP-iștilor:
în familie copiii învață mult mai multe decât într-un centru de plasament.
în familia AMP-ului cunoaște sentimente de apartenență, are frați, surori, mamă, tată, bunici, unchi, etc.
acești copii au nevoi speciale și nu se pot dezvolta ca și unii normali, prin normal înțelegându-se persoana care funcționează din punct de vedere social, și cu atât mai puțin dacă nu primesc ajutor special și îngrijire continuă.
în familia AMP, aceștia au în grijă numai un/doi copii aflați în plasament => timp, posibilitate de a se ocupa intens de dezvoltarea lor.
Ex.: C.A.D.
– nu vorbea de loc, înainte de a intra în familia AMP;
– nu știa să-și exprime corect și normal teama și nevoile, teama și-o exprima făcând pe ea;
– de când e în plasament la C.R.I. copilul s-a dezvoltat:
– a luat în greutate
– a crescut aproximativ 10 cm;
– își exprimă nevoile verbal, greu dar o face, pronunția fiind una destul de greoaie,
se înțelege ce spune, dar trebuie să fi foarte atent;
– nici acum nu știe să-și exprime supărarea, furia, când plânge îi curg lacrimile și
îi tremură bărbia.
– are sentimente de protecție foarte bine dezvoltate, când îi este teamă fuge la
AMP sau la soția lui simțindu-se protejată în prezența lor.
– iese singură în fața blocului, dar nu pleacă din spațiul verde unde știe că este
permis și sigur pentru ea să stea.
– spune poezii (3-4 strofe), fiind puțin ajutată de către soția AMP-ului;
– este foarte atașată de AMP, acesta fiind cel care-i satisface toate poftele, în timp
ce soția acestuia este cea care impune regulile în casă și e văzută altfel, dar este
la fel de îndrăgită de copil.
– este un copil foarte cuminte și ascultător.
2. Considerați că Programul de Asistență Maternală la copiii cu dizabilități are dezavantaje? Dacă da, care ar fi acestea?
După cum bine știm orice lucru are atât avantaje cât și dezavantaje, scopul acestei întrebări fiind acela de a afla dacă asistenții maternali consideră că acest program are dezavantaje, și dacă da, care anume ar fi acestea din punctul lor de vedere.
9 dintre respondenți sunt de părere că mediul cel mai bun pentru creșterea și educarea unui copil este mediul oferit de familia naturală, dar acest lucru numai atunci când interesul superior al copilului este respectat. Și tot un dezavantaj într-o oarecare măsură este considerat, faptul că copilul va fi separat de familia AMP-ului, după o perioadă în care s-a acomodat și s-a atașat de această familie, pentru a fi reintegrat în familia naturală. Le e teamă de “despărțire”, de fapt le este teamă de un posibil regres al copilului cu handicap, ca și rezultat al condițiilor de acasă, deoarece de cele mai multe ori acestea nu sunt nici pe departe asemănătoare cu cele de la AMP. (Ex: E.S.)
Răspunsuri ale AMP-iștilor:
nu consideră că sunt dezavantaje – 1 respondent.
copilul nu crește în familia lui naturală, acesta fiind considerat un dezavantaj de către 5 dintre respondenți, aceștia considerând că mediul cel mai bun pentru creșterea și educarea unui copil este mediul oferit de familia naturală, dar acest lucru numai atunci când interesul superior al copilului este respectat.
faptul că copilul va fi separat de familia AMP-ului, după o perioadă în care s-a acomodat și s-a atașat de membrii acesteia, pentru a fi reintegrat în familia naturală, reprezintă un motiv de teamă, o teamă de “despărțire”, 4 dintre respondenți, având astfel de temeri, deoarece ei consideră că acest lucru poate duce la un posibil regres al copilului cu dizabilități, ca și rezultat al condițiilor de acasă, deoarece de cele mai multe ori acestea nu sunt nici pe departe asemanatoare cu cele de la AMP. (Ex: E.S.)
3. Ați avut temeri atunci când ați aflat că veți primi în plasament un copil cu dizabilități? Dacă da, care au fost acestea?
La acest item subiecții au fost rugați să specifice care au fost temerile lor legate de faptul că vor primi în plasament un copil cu dizabilități care după cum bine știm necesit îngrijire specială și mult mai multă intenție. Doresc să aflu dacă le-a fost teama de ceva anume, că poate nu se vor descurca, sau că nu se vor adapta. Astfel, am constatat că majoritatea respondenților nu au avut nici o temere deoarece s-au informat foarte bine înainte de a face acest pas. Unii aveau temeri legate de reacția comunității la aflarea diagnosticului copilului sau temeri legate de, perioada de adaptare a copilului.
Răspunsuri ale AMP-iștilor:
În unele cazuri ca de exemplu: (M.V., si C.A.D., AMP: D.M.V., și respectiv C.R) chiar dacă soțiile acestora sunt pedagog și respectiv psiholog la școala specială, au avut oarecare temeri legate de faptul că vor primii în plasament copii cu dizabilități, dar știau că pot conta în orice moment pe sprijinul unui profesionist, care-i poate și îi va ajuta de fiecare dată când vor întâmpina greutăți. – 2 respondenți
În cazul M.V. (D.M.V.) nu au avut temeri prea mari, deoarece copilul era deja elev la școala unde lucrează soția AMP-ului, aceasta cunoscându-l pe baiat dinainte de a-l primii în asistență maternală. Temerile pe care le-au avut au fost legate de cum se va acomoda copilul în familia lor și care va fi evoluția acestuia pe perioada plasamentului.
În cazul C.A.D. (C.R.), aceștia au avut temeri legate de acomodarea copilului în familia și în casa lor, acesta având un coeficient de dezvoltare psihică și educațională foarte redusă. Copilul nu știa vorbi, nu știa spune ce vrea, ce simte, temerile fiind astfel legate de modul în care vor reuși să o înțeleagă. Temerile nu au fost însă atât de mari, deoarece d-nul C.R.I. se baza pe ajutorul unui profesionist.
Nu-i era teamă de nimic când a aflat de handicapul copilului, deoarece a fost pregătită de către asistentul social și a ajutat-o și faptul că în familia sa lărgită există o persoană cu handicap. Știa că oricând are nevoie poate apela la ajutorul asistentului social și/sau a psihologului direcției. (E.S.)
Ceilalți respondenți (8) afirmă că au avut anumite temeri legate:
– de acomodarea copilului
– de problemele de dizabilitate a acestora, de cum se va comporta, cum se
va manifesta
– de relația care se va stabili între copil și familia AMP-ului (dacă va
accepta familia AMP-ului)
– de idea că se vor atașa unii de alții și la un moment dat copilul va trebui
să fie reintegrat în familia sa naturală, sau va fi dat în adopție (acesta
find de altfel și scopul final al asistenței maternale)
– plasarea copilului în familii până la rezolvarea într-un fel sau altul a
problemei acestora).
– dacă copilul va evolua pe parcursul plasamentului în familia lor din toate
punctele de vedere, dar mai ales în plan educațional, psihologic și social.
Toți indiferent de temerile cu care s-au confruntat la început știau că oricând pot apela la ajutorul și suportul asistenților sociali pentru a trece mai ușor peste probleme, dar nu numai.
4. Care sunt speranțele și așteptările dumneavoastră în ceea ce privește viitorul copilului, pe care-l aveți în plasament după împlinirea vârstei de 18 ani?
După cum se vede și din detalierile de mai jos, 9 dintre asistenții maternali care au în plasament copii cu dizabilități și fac obiectul cerecetării mele își văd viitorul alături de copilul pe care îl au în plasament indiferent de forma în care îl vor ajuta pe viitor și doar 1 singur asistent maternal, dorește ca copiii să fie reintegrați în familiile lor naturale, considerând că doar în sânul familiei se vor putea dezvolta normal, dar asta nu înseamnă că dacă acest lucru nu va fi posibil ei nu vor avea grijă de copil și după 18 ani.
Răspunsuri ale AMP-iștilor:
Toți cei 10 AMP-iști au afirmat că vor face tot posibilul să-i ajute pe copii și după ce vor împlinii 18 ani.
4 dintre respondenți au anumite temeri legate de capacitatea copiilor de a se descurca în viitor ca și persoane adulte, având în vedere că se integrează destul de greu în societate. Sunt vulnerabili. Ei încearcă să-i ajute și să-i învețe sau să-i pregătească pentru ce urmează să vină. Dar sunt destul de sceptici în ceea ce privește capacitatea lor de a se descurca în societatea în care trăim, fără ajutor din partea unei persoane de încredere lor .
alți 3 speră că vor reuși să se descurce, dar spun că familia lor, chiar și copiii lor nu-i vor abandona și îi vor ajuta în continuare, chiar și atunci când vor fi persoane adulte.
2 dintre respondenți speră că se vor scimba lucrurile la noi în țară și că vor exista organizații care să le ofere suport însemnând: un loc de muncă unde să-și poată câștiga existența, ca sa nu devină niște poveri pentru o societate mult prea ocupată și grăbită, mult prea materialistă; exempul: centre de zi unde să se întâlnească și unde să socializeze, etc.
1 dorește ca copiii să fie reintegrați în familiile naturale, unde consideră că le este locul.
5. Au apărut schimbări la copil, din punct de vedere al stării de sănătate fizică, de când se află acesta în plasament la dumneavoastră?
Dar din punct de vedere al dezvoltării psihice?
Dar educativ sau social?
Întrebarea are rolul de a observa modificările apărute după plasament în dezvoltarea fizică și a stării de sănătate a copilului, dar și dezvoltarea sa din punctul de vedere al dezvoltării psihice, sociale și educative.
Răspunsuri ale AMP-iștilor:
Dezvoltare Fizică: – au crescut în înălțime
– au luat în greutate
– și-au îmbunătățit coordonarea mișcărilor (ex: C.A.D.)
– hidrocefalia a stagnat în dezvoltare (caz: V.C.)
Dezvoltare Psihică: – nu mai au temeri sau stări anxioase din orice (ex: M.V.,
C.A.D)
– sunt mult mai calzi, mai deschiși, mai fericiți
– unii nu știu nici acum să-și exprime sentimentele
negative, (ex: C.A.D., nu știe plânge, se manifestă prin
lacrimi și îi tremură bărbia)
– sunt foarte atașați de AMP-iști și de familiile acestora
Dezvoltare Socială: – s-au acomodat în familia Amp-ului, sunt considerați un alt membru al familiei
– marea majoritate a celor care merg la școală au prieteni
– le place la școală (M.V., C.A.D., E.S., L.I.și L.E.)
– sunt foarte atașați de AMP-iști și de familiile acestora
– îi place să fie în centru atenției (E.S.)
Dezvoltare Educativă: – evoluție la școală (majoritatea)
-vorbesc mult mai corect, se exprimă (majoritatea)
– recunoaște membrii familiei AMP-ului, chiar și pe cei
care nu locuiesc în casă (C.A.D., L.I. și L.E)
– nu există adresare directă, individuală, in cele mai multe
cazuri
– există limbaj, vocabular, dar se exprimă destul de greu
(unii au un limbaj destul de bine dezvoltat dar au
probleme de exprimare)
– spun poezii, memorează și reproduc, dar nu pot
asocia/relaționa ceva deja învățat cu ceva nou.
După cum se poate observa în cele de mai sus, dar și din datele prezentate în studiile de caz care cuprind evoluția amănunțită a acestor copii, reiese că aceștia au evoluat foarte mult de când se află în plasament la asistentul maternal, din toate punctele de vedere și acest lucru se datorează muncii pe care au depus-o asistenții maternali și familiile lor, dar nu numai.
6. Care considerați că ar fi fost evoluția copilului, dacă acesta ar fi rămas în centrul de plasament?
Răspunsuri ale AMP-iștilor:
Toți cei care au fost intervievați au afirmat că sunt convinși că evoluția acestor copii ar fi fost “incontestabil mai redusă”. Dezvoltarea lor ar fi fost una minimă, deoarece în centru de plasament nu se folosește adresarea directă, individuală, limbajul și vocabularul de adresare fiind foarte sărace în expresii noi, etc. Mulți copii când au fost luați din centre nu înțelegeau nici mesajele cele mai simple, nu știau să-și exteriorizeze nevoile și când se raportau la ei ca persoană nu știau că ei sunt “X”, spuneau “copilul”, deci nu știau ce înseamna adresare directă și persoană individuală.
7. Cum apreciați adaptarea copilului în familia dumneavoastră? (întrebări ajutătoare):
a. A fost copilul acceptat de ceilalți membrii ai familiei?
b. Au existat probleme în adaptarea copilului în familia
dumneavoastră? Dacă da, îmi puteți da câteva exemple?
Întrebarea are rolul de a observa modificările apărute după plasament în comportamentul copilului pentru a sesiza dacă s-a realizat integrarea acestuia în familie, dar și cum a evoluat aceasta relație într-o perioadă de 1-3 ani de la plasament. Scopul acestei întrebări este și de a sesiza posibilele probleme de adaptare ale membrilor familiei asistentului maternal.
Răspunsuri ale AMP-iștilor:
Familiile AMP-iștilor erau pregătite și știau că vor mai avea un membru în familie, de fapt una dintre condițiile pentru a fi atestat ca și asistent maternal este ca familia ta (a AMP-ului) să fie de acord cu acest lucru. Bineînțeles că au apărut oarecare modificări în viața lor cotidiană deoarece a mai apărut un membru în familia lor și mai ales că acesta este un copil cu dizabilități, deci necesită o atenție mult mai mare din partea celorlalți. Unii asistenți maternali locuiesc numai cu soțul/soția, dar alții mai au în îngrijire și copiii lor naturali care sunt minori și deci necesită în continuare atenția și suportul parinților. În familiile care au în grijă și pe copiii lor naturali nu au existat probleme de acomodare, din cauza celorlalți membrii de familie, aceștia acceptându-i foarte bine, fiind de cele mai multe ori considerați ca și frați.
Au existat oarecare probleme de acomodare în două cazuri (C.A.D. și E.S.), dar aceste probleme nu au fost cauzate de ceilalți membrii ai familiei, prin neacceptarea lor, ci au fost cauzate de problemele de sănătate ale copiilor aflați în plasament. E.S. s-a acomodat destul de greu deoarece este un copil retras are un grad de dizabilitate accentuat, iar caracterul său este ușor agresiv. Atunci când avea crize se manifesta prin a sparge diferite obiecte din locuința AMP-ului, dar aceste probleme au fost rezolvate, mai precis, sunt controlate prin ședințe de consiliere, realizate de psihologul direcției și de asistentul social responsabil de caz. În cazul C.A.D. problemele au apărut tot din cauza dizabilității sale, deoarece acesta nu știa să vorbească, să-și exprime nevoile, și problemele erau legate de “cum vor reuși să comunice și cum o vor putea înțelege, pentru ai satisface nevoile?”. În scurt timp însă fetița a început să se exprime, foarte greu dar era oricum un progres remarcabil pe care a reușit să-l realizeze cu ajutorul AMP-ului și a soției acestuia care este de profesie psiholog. Acum (după 2 ani) copilul vorbește destul de corect, spune poezi râde, se bucură de tot ce o înconjoară, este foarte atasată de AMP și de familia acestuia.
8. Dacă este cazul, puteți menționa 3 lucruri pe care asistenții sociali responsabili de caz ar trebui să le facă pentru ca relația dumneavoastră cu copilul/copiii pe care-l/i aveți în plasament să se dezvolte?
Am adresat această întrebare asistenților maternali pentru a putea sesiza dacă ei consideră că asistenții sociali ar trebui să mai facă ceva în plus pentru ca relațiile dintre ei să fie mai bune.
9 dintre respondenți afirmă că relația cu asistenții sociali responsabili de caz este una foarte bună și că nu ar trebui să se schimbe nimic, ci doar să încerce să-i viziteze mai des, dar înțeleg volumul mare de muncă pe care aceștia îl au, înțelegând astfel de ce nu îi vizitează mai des.
Răspunsuri ale AMP-iștilor:
9 dintre respondenți afirmă că relația cu asistenții sociali responsabili de caz este una foarte bună și că nu ar trebui să se schimbe nimic, ci doar să încerce să-i viziteze mai des. Un asistent social trebuie să lucreze cu mult mai mic de copii decât cel cu care ei lucrează în realitate, copii plasați la asistenți maternali, pentru a putea respecta prevederile legale, în vigoare, care spun că asistentul social responsabil de caz trebuie să viziteze fiecare copil măcar o dată pe lună, lucru care în realitate este imposibil, deoarece un asistent social are de multe ori un număr dublu de copii în portofoliul său, decât numărul prevăzut de lege.
1 respondent consideră că relațiile dintre ei și asistenții sociali sunt mulțumitoare, considerând însă că unii asistenți sociali chiar dacă nu este vorba despre asistentul social responsabil de caz, ar trebui să fie mai deschiși față de AMP-iști, să fie mai calmi, mai calzi, etc. Între aceste două părți care colaborează pentru bunăstarea copilului să existe o relație de prietenie bazată pe încredere reciprocă și nu o relație șef-angajat.
9. În procesul de ajutor oferit de dumneavoastră și de familia dumneavoastră, în colaborare cu asistentul social, mai primiți ajutor și de la alți profesioniști (medici, psihologi, profesori)? Dacă da , sunteți mulțumit/ă de gradul de implicare a acestora?
Prin acest item doresc să aflu care este gradul de accesibilitate la serviciile de recuperarea ale copiilor și dacă relația profesională dintre specialiști și asistentul maternal influențează în vreun fel eficiența asistenților maternali în relația lor cu copiii cu dizabilități pe care-i au în plasament.
Răspunsuri ale AMP-iștilor:
În procesul de ajutor oferit copiilor, AMP-iștii mai colaborează și cu:
– medicul de familie – consultații, rețete, bilete de trimitere – 10
– neuropsihologul – sfaturi și indicații – 10
– psihologul – consiliere – 10
– cadrele didactice – profesori, educatori – 10
– alți specialiști în funcție de nevoie – logopedul – 10
Din discuția avută cu cei 10 respondenți a rezultat faptul că sunt multumiți de gradul de implicare al celorlalți profesioniști care-i ajută în procesul de ajutor oferit copiilor cu dizabilități pe care-i au în plasament.
Din punctul dumneavoastră de vedere considerați că asistenții sociali responsabili de caz se implică suficient, oferindu-vă suportul necesar?
Am adresat această întrebare pentru a vedea cât de mulțumiți sau cât de nemulțumiți sunt asistenții maternali de munca și de gradul de implicare a asistenților sociali responsabili de caz.
Pe parcursul interviului toți cei 10 asistenți maternali au afirmat în nenumărate rânduri că sunt foarte multumiți de gradul de implicare al asistenților sociali, că au o relație profesională excelentă și că în mare parte evoluția copilului li se datorează.
11. În prezent, întâmpinați greutăți în relația dumneavoastră cu copilul? Dacă da, care ar fi acestea? Enumerați, va rog.
Situația actuală m-a interesat în mod special, motiv pentru care am și formulat și adresat acestă întrebare.
Toți respondenții la acest ghid de interviu afirmă că la început au existat anumite probleme, dar care s-au rezolvat, cu ajutorul specialiștilor care s-au implicat (asistenți sociali, psiholog, medic, etc.), așa cum au mai spus, dar în prezent, aproximativ după 2-3 ani, nu mai au nici un fel de probleme în relația lor cu copilul, acesta/aceștia acomodându-se foarte bine.
12. Care este relația dumneavoastră cu ceilați angajați ai D.G.A.S.P.C.?
Am adresat aceasă îintrebare cu scopul de afla cât de muțumiți sunt asistenții maternali de implicarea și de modul în care-i tratează cei de la direcție, în mod special cei de la conducere.
6 din cei 10 respondenți au afirmat că au o relație satisfăcătoare asta și datorită faptului că nu prea au contact cu alți angajați ai direcției. Acest lucru se datorează faptului că au foarte rar tangeță cu cei din conducere și acest lucru se întâmplă numai atunci când au de discutat probleme legislative, privind drepturile lor, dar mai ales ale copiilor pe care-i au în plasament. Se mai întâlnesc și atunci când au nevoie de bani în plus pentru a satisface anumite nevoi speciale ale copiilor și realizarea acestui lucru necesită aprobarea direcțiunii DGASPC. Mai des colaborează, atunci când e nevoie cu psihologul direcției și cu șefa serviciului, cu care au o relație profesională bună, fiind multumiți de ajutorul și implicarea lor în relația cu copilul. În timp ce 4 dintre cei 10 respondenți spun că au întâmpinat unele greutăți cu cei din conducere și că au avut anumite discuții în contradictoriu pe baza problemelor financiare, pe tema deconturilor și cu privire la probleme legislative așa cum am mai specificat. De exemplu li s-au prezentat numai obligațiile, drepturile fiind lăsate la latitudinea curiozității lor de a le citi.
13. În ceea ce privește înțelegerea normelor legislative, sunteți multumiți de ajutorul pe care-l primiți? Vă sunt acestea suficient de clar explicate?
Prin aceast item doresc să aflu care este gradul de implicare a altor profesioniști (juristul, avocatul) ai direcței atunci când este necesară intervenția lor și dacă relația profesională dintre ceilalți specialiști și asistentul maternal influențează în vreun fel eficiența asistentilor maternali în relația lor cu copiii cu dizabilități pe care-i au în plasament.
Toți cei 10 respondenți afirmă că li s-au prezentat normele legislative legate de situația și protecția copiilor cu dizabilități, drepturile copiilor și obligațiile asistenților maternali, dar nu și drepturile lor ca și angajați.
Programul de lucru, conform legii privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, 448/2006, art.36, (1), prevede că programul de muncă nu trebuie să depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, iar ei “lucrează” conform legii peste program și sunt plătiți ca și cum ar lucra 8 ore/zi. Tot în această lege se mai specifică faptul că ei sunt angajați cu program de luni și până vineri, ori copilul/copiii rămân în familia asistentului maternal 24 de ore din 24, acesta ne plecând în week-end din familia AMP, lucru care se potrivește și în situația concediilor, copiii aflați în plasament însoțind familia AMP-ului în toate călătoriile acestora, fapt pe care ei îl contestă și consideră că nu este corect, dar nu din cauză că sunt însoțiți de către copii, nu asta este problema, ei chiar consideră benefică pentru dezvoltarea armonioasă a lor deplasarea în concedii împreună cu familia asistentului maternal. Ei contestă faptul că nu primesc un salar suplimentar care să le permită să meargă în concediu însoțiți de copii, sub motivul că acești copii au aceleași nevoi care trebuiesc satisfăcute și în timpul vacanței. Lipsa acestor bani afectând relația lor cu copii deoarece ei se simt frustrați, respinși de către familia AMP dacă sunt lasăți în grija altcuiva.
O altă problemă pe care ei au amintit-o și o contestă este regăsită tot în partea legislativă și anume: în legislația în vigoare, mai sus amintită se prevede faptul că pe perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal, inclusiv în cazul în care asistentul personal este rudă până la gradul al IV-lea inclusiv a acesteia.
Care este valoarea ajutorului financiar pe care-l primiți pentru că aveți în plasament copii cu dizabilități? Este acesta suficient pentru a satisface nevoile copilului?
După cum bine se știe copiii cu dizabilități au și nevoi speciale, care sunt destul de costisitoare, dacă ne referim numai la costul medicamentelor de care ei au nevoie, iar motivul acestei întrebări este de afla dacă banii pe care asistenții maternali îi primesc pentru îngrijirea copiilor sunt suficienți pentru toate cheltuielile care sunt necesare într-o lună.
Asistenții maternali care fac obiectul studiului meu declară că având în vedere costurile ridicate ale produselor de la noi din țară, comparativ cu nevoile pe care ei trebuie să le satisfacă acestor copii, valoarea prestațiilor de care beneficiază asistentul maternal și copilul pe care-l are în plasament este undeva sub limita normală, toți considerând că ar trebui crescută valoarea acestor prestații.
O parte dintre respondenți afirmă că ei nici nu au folosit acei bani de foarte mult timp, având venituri suplimentare care provin fie din agricultură, fie din salariul soțului/soției asistentului maternal profesionist, dar trebuie să ținem cont că doar o mică parte dintre AMP-iști au posibilitatea de ai crește pe copiii pe care-i au în plasament din resursele lor proprii. Dar chiar și ei au declarat că dacă ar fi să satisfacă nevoile copiilor numai din prestațiile primite de la Stat, ar fi undeva sub limita normalului.
Dacă ați fi în măsură să modificați, sau să schimbați ceva, care ar fi primul lucru pe care l-ați face, pentru a îmbunătății viața acestor copii?
Întrebarea a fost pusă pentru a observa ce ar trebui făcut pentru a îmbunătăți calitatea vieții copilului aflat în asistență maternală.
Toți cei 10 respondenți consideră că ei fac tot ce le stă în putință pentru a-i îndeplini copilului toate nevoile, doar că mai este nevoie și de suport suplimentar, însemnând că noi (societatea):
ar trebui să oferim acestor copii o îngrijire medicală mai consistentă (medicamente gratuite în farmacii, îngrijire de specialitate pentru deficiențele de care suferă copiii) – 2
să încercăm să schimbăm mentalitatea comunității – 2;
să oferim copiilor mai multe ocazii de a se bucura: excursii, cadouri; să oferim consiliere și sprijin material – 4
susținere morală a copilului și asistentului maternal – 2.
Considerați că este necesară continuitatea instruirii dumneavoastră în domeniul protecție și îngrijirii copilului cu dizabilități?
Această întrebare urmărește să evidențize nevoia de instruire în domeniul îngrijirii și protecției copilului cu dizabilități a asistenților maternali, care au în plasament astfel de copii.
Toți cei care au fost intervievați consideră că pregătirea lor constantă în domeniul protecție și îngrijirii copilului cu dizabilități este un factor important pentru evoluția copiilor pe care-i au în plasament, deoarece în viață apar situații noi la care trebuie să le facă față în moduri cât mai noi, iar pentru a putea face față provocărilor vieții trebuie să cunoască în amănunt problemele cu care s-ar putea confrunta.
Din punctul dumneavoastră de vedere considerați că, colaborarea pe termen lung dintre asistenți maternali poate fi un lucru benefic pentru copii?
Întrebarea are rolul de a surprinde părerea asistenților maternali cu privire la utilitatea și eficiența organizării întâlnirilor lunare între copiii aflați în plasament și asistenții maternali din program. Astfel, 10 dintre cei chestionați au recunoscut și apreciat importanța întâlnirilor lunare deoarece au ocazia să cunoască și alți asistenți maternali, să-și facă mai mulți prieteni, să schimbe impresii despre adaptarea copilului în familie, să povestească despre problemele cu care se confruntă.
Acest lucru se explică și prin faptul că, în cadrul discuțiilor de grup, fiecare persoană a luat contact cu atitudini și credințe diferite față de aceeași problemă comună, constatând astfel că nu se mai află singuri în fața durerii. În cadrul grupurilor de terapie și suport, părinții și-au putut exprima sentimentele de anxietate, furie, regret, având loc o defulare a stărilor negative. Cu sprijinul psihologului, aceste descărcări emoționale i-a ajutat pe părinți să facă apel la propriile capacități și resurse pentru a face față situațiilor neprevăzute și de a găsi metode de ameliorare a problemelor personale.
Unitatea dintre ei le-ar putea oferi o putere de a influența autoritățile locale, dar nu numai, cu scopul de a obține cât mai multe beneficii, rezultate și resurse necesare acestor copii, pentru a se putea dezvolta normal.
6. Concluziile cercetării și propuneri
Plasamentul copilului reprezintă măsură de protecție specială cu caracter temporar, la un asistent maternal profesionist sau în cadrul unui centru de tip rezidențial, unde acesta beneficieză de servicii care-i asigură protecția, creșterea și îngrijirea, deoarece se află separat, temporar sau definitiv de părinții săi.
Asistența maternală este o alternativă preferată la ocrotirea rezidențială datorită importanței mediului familial pentru dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a copilului, lucru care reiese și din cercetarea pe care eu am realizat-o în cadrul DGASPC Satu Mare. Asistența maternală dă posibilitatea dezvoltării sentimentului de securitate și apartenență, copiilor care nu au parte de aceste lucruri în cadrul familiei lor naturale.
Din partea de cercetare reiese că asistenții maternali care fac obiectul studiului meu au trăsăturile și abilitățile de personalitate necesare unei persoane, pentru a deveni asistent maternal profesionist și anume ei sunt: responsabili, dau dovadă de seriozitate în tot ceea ce fac, dovedesc afectivitate, răbdare, înțelegere, dar și o capacitate de comunicare și relaționare foarte bine dezvoltate în relația lor cu copiii pe care-i au în plasament.
În momentul preluării copiilor aceștia aveau dizabilități severe, prezentau retard accentuat în dezvoltare, dar așa cum a reieșit din studiul meu toți aceștia, au avut o evoluție foarte bună pe perioada de plasament la asistenții maternali profesioniști. Ei s-au dezvoltat atât fizic cât și psihic, social și educațional, iar acest lucru se datorează în mare parte muncii și devotamentului asistenților maternali profesioniști care s-au implicat activ în planul de protecție, dar de asemene au respectat și etapele planului de servicii propuse de către asistenții sociali responsabili de caz, având din partea acestora tot suportul necesar. Unii copii au avut oarecare probleme de integrare în familia AMP, cauza fiind gradul lor de dizabilitate, dar mai ales problemele de socializare și comunicare cu care aceștia au venit din centrele de plasament.
După cum se poate observa în toate cele spuse mai sus asistența maternală profesionistă poate oferii și oferă într-adevăr condiții optime de dezvoltare copiilor cu dizabilități, respectând toate prevederile legislative cu privire la drepturile și nevoile acestora, respectându-se cel mai bine și dreptul superior al copilului.
Accesibilitatea mult mai ușoară la serviciile de recuperare necesare unui copil cu dizabilități, cresc eficiența asistenților maternali în relația lor cu copiii cu dizabilități pe care-i au în plasament, deoarece așa cum bine se poate observa în cele de mai sus, de multe ori asistenții maternali au nevoie de ajutor și suport din partea altor profesioniști. Din păcate gradul de accesibilitate la acestea există, dar toți cei intervievați consideră că s-ar putea și mai bine. Dacă cei care trebuie să se implice în a le oferii suport lor și copiilor, ar fi mai deschiși și mai dornici să-i ajute; dacă nu iar mai privii ca pe niște persoane inferioare lor, ci ca pe niște colegi ai unei echipe care lucrează împreună pentru a îmbunătății viața acestor copii.
Orice persoană funcțională din punct de vedere social aparține unui grup, fie el de prieteni sau de orice altă natură, motiv pentru care colaborarea pe termen lung dintre asistenții maternali duce la o dezvoltare și o creștere a sentimentelor de apartenență la grup, simțind astfel că au suport din partea altor persoane care se confruntă cu aceleași probleme, simțind că sunt încurajati și înțeleși.
În urma celor spuse și analizate pe parcursul cercetării mele am ajuns la concluzia că într-adevăr asistența maternală profesionistă este o alternativă viabilă la ocrotirea rezidențială datorită oferirii unui mediu familial pentru dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a copilului, dând posibilitatea dezvoltării sentimentului de securitate si apartenență. Ca și urmare a celor obținute în partea de cercetare am ajuns la concluzia că înființarea unui sindicat al asistenților maternali profesioniști este soluția ideală pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care ei se confruntă, dar mai ales este o bună metodă prin care ei pot lupta pentru a obține beneficii și servicii noi pentru o dezvoltare optimă a copiilor cu sau fără dizabilități aflați în plasament la asistenți maternali, dar și pentru a crește șansele lor de intergarere și funcționare socială.
ASISTENȚĂ MATERNALĂ PENTRU COPIII CU
DIZABILITĂȚI DIN SATU MARE
– III. PARTEA DE INTERVENȚIE –
1. Scop, obiectivele , populația țintă și beneficiarii:
Scopul intervenției este de a inființa un sindicat al asistenților maternali profesioniști din Satu Mare pe baza unor grupuri de suport.
Obiective: 1. Identificarea asistenților maternali care vor să participe la grupurile de
întâlnire.(faza 1)
2. Identificarea problemelor cu care se confruntă asistenții maternali, prin
intermediul discuțiilor din cadrul grupurilor de întâlnire. (faza 1,2)
3. Îmbunătățirea relațiilor dintre asistenții maternali profesioniști.(faza 2,3)
4. Identificarea posibililor lideri care îi vor reprezenta pe membrii
sindicatului asistenților maternali profesioniști. (faza 2)
5. Colaborarea cu cei implicați în înființarea unui sindicat al asistenților
maternali profesioniști din Satu Mare. (faza 3)
6. Colaborarea cu cei implicați în întocmirea dosarului și obținerea tuturor
documentelor necesare înființării acestui sindicat.(faza 3)
Populație țintă: – asistenții maternali care doresc să participe la grupurile de întâlnire, grupuri care au ca scop înfiintarea unui sindicat al asistentilor maternali.
Beneficiari direcți: – asistenții maternali care participă la grupurile de întâlnire (printre
care și asistenții maternali care sunt obiectul cercetării mele);
– copiii cu dizabilități aflați în plasament la AMP și care sunt obiectul
cercetării mele; (73 de copii cu dizabilități)
– toți ceilalți copii aflați în plasament la AMP din Satu Mare, copii
care se află în plasament la AMP-iștii care participă în mod
constant la grupurile de întâlnire; (346 de copii fară dizabilități)
Beneficiari indirecți: – toți asistenții maternali din cadrul DGASPC Satu Mare (302 de
AMP-iști);
– copiii aflați la AMP-iștii care nu participă la grupurile de întâlnire
sau care participă ocazional la acestea;
– familiile asistenților maternali;
2. Metode și tehnici folosite în intervenție
Grupul de suport pentru asistenții maternali din cadrul DGASPC Satu Mare a fost metodă folosită în partea de intervenție. Grupurile de suport favorizează cunoașterea și încrederea interpersonală prin conștientizarea elemetelor comune sau diferite, sensibilizarea celor prezenți față de o anumită temă, dar și facilitarea comunicării directe.
Au ca scop oferirea de sprijin mutual pentru atingerea anumitor scopuri, dar și rezolvarea anumitor probleme. Aceste grupuri au presupus și presupun în continuare o relaționare a memebrilor interpersonală foarte apropiată, bazată pe încredere, sinceritate și deschidere personală. În cadrul grupurilor de suport s-au folosit de către asistenții sociali dar și de către mine, tehnici de facilitare a comunicării, ca: tehnica ascultării active, tehnica răspunsurilor empatice, încurajările, parafrazările, dar și sumarea și mai ales întrebările directive, care ne-au ajutat să facem să sporească gradul de conguență a comunicării. Am încercat să evităm apariția barierelor non-verbale dar mai ales a celor verbale. Am ales un loc de desfășuare în care toți participanții să se simtă confortabil, să avem o distanță fizică adecvată unii față de alții, vocea să fie una fluctuantă cu intensificări și scăderi ale tonalității vocii pentru a evita ca cei prezenți să se plictisească. Am evitat de asemenea barierele verbale, ca de exemplu: nu am moralizat, nu am dat sfaturi și soluții premature, nu am judecat pe nimeni pentru actele sale, nu am etichetat comportamentul nimanui, etc. Pe parcursul întâlnirilor pe care le-am avut cu ei am folosit și observația, deoarece prin expresia feței dar și prin comportamentul în sine se exprimă lucruri care sunt ascunse sau mai puțin scoase în evidență de către interlocutorii noștri. Scopul folosirii observației este de a înțelege mult mai bine cât de mult îi afectează pe aceștia problemele lor.
Grupurile de suport au avut ca scop înțelegerea în profunzime a problemelor cu care se confruntă participanții la aceste grupuri.
Metoda folosită de către noi a fost metoda centrării pe sarcină, o variantă a modelului rezolvării de probleme sau “Problem Solving”. Am încercat să avem un punct de plecare a discuțiilor, bazându-ne pe cerecetarea realizată de mine în cadrul direcției. Apoi, am dorit să vedem care sunt resursele lor, rețeaua lor de suport; am formulat direcțiile de intervenție (în partea a doua și a treia a acesteia) după ce am cunoscut și stabilit scopul și obiectivele activității noastre, deci aveam un plan de intervenție bazat pe pași de acțiune, participanți la acțiune, dar mai ales știam care sunt sarcinile și rolurile fiecăruia în parte, având totul pregătit pentru a acționa. Urmând ca în fazele următoare să se supervizeze eforturile lor de a-și realiza sarcinile (în partea a treia a intervenției). După atingerea obiectivelor și a scopurilor se vor analiza progresele realizate și se vor face planuri de consolidare a rezultatelor chiar și după încheierea procesului de suport. Ei vor continua să se întâlnească în cadrul ședințelor sindicatului unde vor continua munca pe care am început-o noi, având ca scop principal oferirea de suport participanților.(suport de curs IDD, MAS an II, 2005)
3. Desfășurarea intervenției
Intervenția mea s-a desfășurat în perioada octombrie 2006 – mai 2007 în trei faze.
DGASPC organizează lunar întâlniri cu asistenții maternali, iar datorită faptului că numărul acestora este forte mare și deoarece direcția nu dispune de suficiente fonduri pentru a putea realiza întâlniri cu toți asistenții maternali o dată, au hotărât să se organizeze întâlniri zonale, în fiecare lună. Aceste întâlniri se realizeză în cadrul DGASPC. La aceste întâlniri participă doi asistenți sociali, unul dintre ei fiind șefa serviciului de alternative la plasament, iar după caz mai participă și alți profesioniști, care sunt aleși în funcție de problemele care se doresc a fi abordate de către asistenții sociali, dar și în funcție de problemele ridicate în discuțiile anterioare și bineînțeles asistenții maternali.
În cadrul grupurilor de suport cu asistenții maternali profesioniști și la întâlnirile zonale organizate de către DGASPC, asistenții sociali aplică chestionare de identificare a problemelor cu care se confruntă în activitatea pe care o desfășoară asistenții maternali, dar există de asemenea și discuții libere, pe teme abordate de AMP-iști.
Un grup de suport reciproc reprezintă o adunare de oameni, al cărui scop este ca membrii să se sprijine între ei în depășirea unor probleme cu care se confruntă. Ei pot să facă față acestor probleme, mult mai bine dacă reușesc să împărtășească și celorlalți sentimentele și experiențele lor. Dacă își împărtășesc experiențele cu alți, află astfel mai multe despre problemele lor prin comunicare. Pe cei care participă la astfel de grupuri îi ajută să interacționeze cu persoane care trăiesc aceleași sentimente și experiențe, deoarece pot să vadă ce anume au făcut ei, ce soluți au găsit. La rândul lor ei îi pot ajuta pe alții, împărtășindu-și idei și informații, propriile experiențe, dar și oferindu-le suport. Participând la astfel de grupuri ei obțin informații clare și precise, dar mai ales soluți care ar putea funcționa chiar și în cazul lor.
Grupurile de suport nu reprezintă un substitut pentru psihoterapie și consiliere. Un grup de suport diferă de un grup terapeutic condus de un profesionist, deoarece sprijinul este dat de membri grupului și nu de terapeut. Chiar dacă grupurile de suport lucrează și cu profesioniști, rolul acestora este mai mult de informatori decât de terapeuți. Aceasta înseamnă că se poate primi ajutor din afară atunci când este nevoie, fiind chiar indicat ca liderii de grup să propună invitarea altor specialiști la întâlnirile lor, discuțiile fiind purtate pe teme alese de către asistenții maternali.
Grupurile de suport trebuie să aibă stabilite de la bun început scopurile și obiectivele acelui grup, ce anume doresc ei să realizeze, să se întâmple în timpul grupurilor de suport. Obiectivele se vor stabili fie în cadrul grupului, de către toți membrii, decizia fiind luată prin vot, fie vor fi propuse de către un lider și supuse mai apoi la vot. De menționat este faptul că aceste scopuri și obiective stabilite de comun accord trebuie să fie respectate și luate în serios pentru ca rezultatele să fie cele scontate, motiv pentru care fiecare membru va trebui să realizeze toate sarcinile cei revin în mod serios.
Toate grupurile trebuie să ajungă la un final. Participanții decid când grupul nu mai oferă beneficii membrilor. Nu este un semn că aceste grupuri au eșuat, ci doar un angajament de viitor. Tot participanți hotărăsc ce anume trebuie schimbat, sau modificat pentru ca grupurile să ofere în continuare suport membrilor lor.
3.1. Prima fază
Prima fază s-a desfășurat în luna octombrie 2006, unde am participat la grupul de suport organizat de DGASPC cu asistenții maternali care urmau să participe în acea lună. Am discutat cu aistenții sociali din cadrul serviciului în care am realizat activitatea practică, pentru a afla cât mai multe informații legate de munca lor și de ce anume trebuie să se facă pentru ca acești copii aflați în plasament la AMP, să ducă o viața mai bună, dar și ce s-a realizat până în momentul acela.
Am primit acordul conducerii DGASPC Satu Mare pentru a participa la întâlnirea programată pentru asistenții maternali din acea lună. În cadrul acestei prime întâlniri am reușit să-i cunosc pe cei prezenți, în număr de 40. Au mai fost de față și șefa seviciului, asistentul social care a coordonat întâlnirea, dar și psihologul direcției. Mi s-a dat posibilitatea de a interveni, acolo unde consider eu că este necesar și am putut adresa unele întrebări, pentru a-mi clarifica nelămuririle legate de munca de asistent maternal, de situația copiilor pe care aceștia îi au în plasament, despre evoluția lor, dar și despre multe alte lucruri.
În cadrul discuțiilor am constatat că în general un asistent maternal care are în plasament un copil cu dizabilități primește în total (salariul său, plus prestațiile de care beneficiază copilul cu dizabilități) lunar suma de 950 Ron, în timp ce un asistent social care răspunde de soarta a minim 20 de copii aflați fie la AMP, fie în centrele de plasament, etc., primește un salar de aproximativ 500 Ron, în multe cazuri salariul fiind mai mic de această valoare. Acest lucru s-a discutat deoarece unele probleme abordate au avut legatură cu câștigul asistenților maternali comparativ cu cel al asistenților sociali, deoarece conform legislației în vigoare salarul unui asistent maternal profesionist este același cu salarul unui asistent maternal cu studii medii.
Părerea mea obținută în urma discuțiilor avute cu aceștia, este că, cei care fac munca de asistent social în prezent, o fac mai mult din plăcere, dar și din cauza lipsei unui loc de muncă mai bun. Însă de multe ori satisfacțiile sufletești întrec insatisfacțiile materiale. Satisfacțiile de care au parte prin această muncă, sunt extraordinare, deoarece te simți într-adevăr bine și împlinit atunci când vezi că un copil care nu putea nici măcar să spună că îi este foame, sau că un copil cu dizabilități pe care comunitatea l-a exclus de mult din ea, considerându-l neintergabil social, este acum o persoană cu șanse mari de integrare socială datorită eforturilor depuse de el dar și de cei din jur.. Este inexprimabil sentimentul pe care atât eu cât și mulți alții l-am avut sau îl avem atunci când vedem un copil cu dizabilități care nu știa să spună: “mi-e foame”, “mi-e frig”, care nu știa că el/ea este o persoană independentă, care indiferent de ce au decis parinții lui/ei naturali are dreptul la o viața de famile, are dreptul să primească dragoste, suport și protecție. Sentimentele de securitate și apartenență sunt foarte importante în dezvoltarea unui copil sentimente pe care prin asistență maternală profesionistă acești copii ajung să le simtă, să le trăiască, având evoluții uluitoare după o perioadă de 1-3 ani.
Asistenții sociali, își desfășură activitatea în protecția copilului respectând drepturile internaționale ale acestora, iar cel mai important fapt care este menționat și în Convenția ONU privind drepturile copilului, precizând faptul că “fiecare copil are dreptul la o familie, iar atunci când acest lucru nu este posibil în familia naturală, fiecare copil are dreptul la o familie substitut”. Acest principiu este în acord cu legislația română actuală, dar și cu strategia națională și locală.
Importanța faptului că în familia asistentului maternal copilul cunoaște ce însemnă mediul familial, un factor important în dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a copilului, dar și importanța dată de faptul că asistența maternală dă posibilitatea dezvoltării sentimentului de securitate și apartenență, sunt cauzele care fac din asistența maternală, o alternativă preferată de ocrotire rezidențială.
Rolul AMP-ului în dezvoltarea și integrarea copilului cu dizabilități este unul primordial deoarece el este cel care își petrece 24 de ore pe zi cu acesta și el este cel care poate într-adevăr să inducă schimbarea în comportamentul copilului, să determine și să realizeze activitățile necesare pentru evoluția în dezvoltarea acestor copii.
Așa cum bine știm și cum am prezentat în partea de cerecetare teoretică, există mai mulți factori care pot influența reintegrarea în familia naturală, adopția sau integrarea socială și profesională a persoanelor cu dizabilități, dar cei mai importanți din punctul de vedere al asistenței sociale, dar și din punctul meu de vedere, sunt: familia, instituțiile guvernamentale, organizațiile neguvernamentale, școala, societatea.
Primul și poate cel mai important factor este familia, indiferent dacă vorbim de familia naturală sau de familia AMP-ului, pentru că ea este în relație aproape permanentă cu copilul, și poate să devină un model pentru acesta. În funcție de cum tratează familia dizabilitatea, copilul va depăși mai ușor sau mai greu această problemă.
În cadrul serviciului de asistență maternală fiecare copil/tânăr este ocrotit în baza unui plan individualizat de protecție, care este dezvoltat în programe de intervenție specifică pentru aspecte legate de: nevoile de sănătate și promovare a sănătății; nevoile de îngrijire, inclusiv de securitate și promovare a bunăstării; nevoile fizice și emoționale; nevoile educaționale și urmărirea obținerii rezultatelor școlare corespunzătoare potențialului de dezvoltare a copilului și corespunzatoare gradului de handicap; nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile de socializare, inclusiv modalitățile de menținere a legăturilor, după caz, cu părinții, familia lărgită, prietenii și alte persoane importante sau apropiate față de copil și modul de satisfacere a tuturor acestor nevoi. Toate acestea sunt respectate de către cei implicați în protecția copilului.
Așa cum am putut observa pe teren, fiecare copil beneficiază de o intervenție personalizată în funcție de nevoile identificate la admiterea în serviciul de asistență maternală și adaptată evoluției sale ulterioare, această intervenție fiind explicată și familiei de AMP.
Tot în această primă fază a intervenției mele, am avut ocazia să văd cum se realizează o re-evaluare a PIP-ului, dar și a PIS-ului, unui copil cu dizabilități aflat în plasament la AMP.
Re-evaluarea PIP așa cum am putut observa, presupune nu numai analiza îndeplinirii obiectivelor cuprinse în PIP, ci la nevoie, și re-evaluarea situației copilului în context și din perspectivele scopului PIP-ului. Desigur, în cadrul PIS are loc evaluarea permanentă a copilului de către profesioniștii responsabili de caz desemnați și consemnați în PIP. Aceștia sunt obligți să anunțe responsabilul de caz și să întocmească rapoarte de monitorizare cu privire la diverse situații care pot aparea și care pot modifica evoluția copilului ( ex: îmbolnăvirea copilului, schimbarea școlii, etc), pe care le transmit responsabilului de caz pentru sinteza tuturor datelor. În afara re-evaluării trimestriale, ocazie cu care se complectează și se transmit obligatoriu rapoartele de monitorizare, responsabilul de caz mai poate să contacteze lunar profesioniștii responsabili de caz pentru a se informa cu privire la evoluția copilului. Modul de comunicare dintre responsabilul de caz și ceilalți responsabili de caz trebuie stabilit de la început și consemnat în PIP.
Fiecare copil este o persoană unică care are dreptul și care beneficiază în cadrul serviciului de plasament din Satu Mare de o intervenție personalizată în funcție de nevoile identificate la admiterea în serviciul de asistență maternală și adaptată evoluției sale ulterioare și, totodată, își cunoaște conținutul planului individualizat de protecție, în funcție de gradul său de maturitate, dar și în funcție de gradul său de dizabilitate, acest lucru fiind valabil în cazul copiilor cu dizabilități. Atunci când este necesar, se oferă servicii de specialitate pentru a-i ajuta pe copii să-si dezvolte identitatea personală în funcție de sex, dizabilitate, apartenență religioasă, rasială, culturală sau lingvistică ori de orientare sexuală, precum și alte servicii de specialitate, în funcție de situație, în mare parte acestea fiind realizate de către psihologul DGASPC Satu Mare.
În procesul de revizuire a planului individualizat de protecție, asistentul social al copilului implică în mod direct familia naturală a acestuia, asistentul maternal, copilul și supervizorul asistentului social al copilului. Asistentul social al copilului poate implica în acest proces și alți specialiști care pot fi consultați cu privire la îngrijirea, protecția și dezvoltarea copilului.
Planul Individualizat de Servicii al copilului cuprinde totalitatea serviciilor la care are dreptul un copil cu dizabilități și de care beneficiază în timpul implementării Planului Individualizat de Protecție. Toate acestea sunt cuprinse în PIS, și în majoritatea cazurilor se și realizează, cu ajutorul altor specialiști, rezultatele scontate fiind de cele mai multe ori și cele dorite și sperate la început. Așa cum am putut observa pe teren relația dintre profesioniștii implicați în oferirea de servicii copiilor cu dizabilitati aflați în plasament la AMP este una bazată pe încredere și respect reciproc, având ca scop comun îmbunătățirea situației copiilor.
CONCLUZII
Ca și concluziile primei faze de intervenție, am constatat că în cadrul acestor grupuri, se discută liber, atât despre realizări personale (laudă), privind evoluția copiilor, cât și despre neajunsurile pe care practicarea acestei meserii le are! Atunci am înțeles că este nevoie de mai multe întâlniri, că DGASPC nu are resursele necesare pentru a le organiza, că AMP-iștilor le place să participe activ la aceste intalniri și că este un bun prilej să comunice! De asemenea, am observat faptul că nu îngrijirea copiilor este o problemă, ci contractul pe care îl au cu DGASPC, modul de încadrare, concediile, vechimea, etc., probleme legate de angajat/angajator, și nici de cum de probleme date de copii!
3.2. A doua fază
Faza a doua s-a desfășurat în luna aprilie 2007. În timpul celei de-a doua faze a intervenției la Satu Mare, am participat din nou la grupurile de întâlnire zonale cu asistenții maternali, printre care au fost prezenți și asistenții maternali care au în plasament copii cu dizabiliatăți și care fac obiectul studiului meu.
Această întâlnire a avut o durată de 2 ore cu o pauză de 15 minute, de care eu am profitat din plin, încercând să mă apropii de asistenții maternali, să le câștig încrederea, dar și ca să aflu cât mai multe lucruri legate de viața lor și a copiilor pe care-i au în plasament, am pregătit în pauze și terenul pentru a putea intra în familia lor pentru a realiza partea de cercetare a acestei lucrări, dar și pentru a putea cunoaște cât mai bine situația copiilor.
Coordonatorul acestei întâlniri a fost tot un asistent social, dar la această întâlnire au participat pe lângă asistenții maternali prezenți în numar de 30-40 și șefa serviciului de alternative la plasament, psihologul direcției și un medic care urma să le vorbească despre importanța controlului periodic, dar și despre apariția bolilor specifice copiilor, care sunt mult mai periculoase pentru copiii care au prescris și un alt tratament medicamentos. Cum se manifestă acestea și ce anume trebuie să facă când descoperă că, copilul are pojar, de exemplu. Eu am intervenit în discuție în mod ad-hoc, neavând pregătit un ghid de interviu, dar aveam trasați câțiva pași pe care vroiam să-i urmez, dar și câteva teme pe care vroiam să le propun spre discuție. Nu mi-am pregătit un ghid de interviu concret, deoarece cei de la direcție au considerat că nu am toate cunosțiintele practice necesare acestui lucru, fapt cu care sunt și eu de acord, deoarece pentru a putea conduce un astfel de grup e nevoie de mult mai multe cunoștiințe decât cele teoretice, dobândite în școală.
Așa cum am specificat și mai sus nu am avut un ghid de interviu concret, dar am avut o listă de obiective cu ajutorul cărora am vizat mai multe aspecte, asistentul social abordând multe dintre temele pe care doream eu să le discut cu ei, „ridicându-mi mingea la fileu” și oferindu-mi astfel ocazia de a intervenii.
OBIECTIVELE ASISTENȚILOR SOCIALI:
Transmiterea de informații privind aplicarea unor hotărâri legislative;
Transmiterea de informații privind aplicarea unor hotărâri interne ale DGASPC;
Informare medicală;
Date despre evaluări, întâlniri, resurse;
Informări despre cursuri, tabere, excursii;
OBIECTIVELE MELE:
Cunoașterea mai aprofundată a problemelor asistenților maternali profesioniști ;
Dezvoltarea sentimentului de apartenență la grup a asistenților maternali;
Imbunătățirea colaborării dintre aceștia cu scopul îmbunătățirii relațiilor dintre copii și AMP-iști, schimb de experiență, realizat prin discuții libere;
Discuții libere în care AMP-iștii dezbat problemele apărute și modul de soluționare;
Am fost plăcut surprinsă să constat că ei nu consideră că se confruntă cu probleme, în relația lor cu copiii, recunoscând că într-adevăr au fost unele dificultăți de adaptare la început, dar peste care au trecut, acum totul fiind în regulă. Problemele de care ei se plâng sunt legate de legislație, de partea financiară a muncii de AMP, de comunicarea și colaborarea cu instituțiile administrației locale și centrale, cu care sunt în relații complzență. Trebuie menționat faptul că copiii dar și unii asistenți maternali au avut probleme de adaptare la început, dar toate acestea au fost rezolvate cu ajutorul asistenților sociali responsabili de caz, cu ajutorul psihologului direcției, și bineînțeles și nu în ultimul rând aceste probleme au fost rezolvate datorită asistenților maternali și familiilor.
Și în această fază a intervenției mele am avut ocazia să văd cum se re-evaluează PIP-ul, PIS-ul unui copil cu dizabilități aflat în plasament la un asistent maternal profesionist, dar și cum se comunică între profesioniști. Concluzia la care am ajuns este ca relațiile profesionale dintre profesioniști trebuie să fie directe și permanente, pentru ca interesul superior al copilului să fie respectat și îndeplinit.
Problemele ridicate de către AMP-iști în cadrul grupului de intâlnire nr. 2:
Probleme legate de legislație:
Motivul pentru care AMP-iștii au adus în discuție probleme de natură legislativă este tocmai faptul că ei nu beneficiază de toate aceste drepturi prevăzute în legislația în vigoare. Mulți susțin că atunci când au fost la cursurile de formare li s-au comunicat în mare detaliu drepturile copiilor și obligațiile lor cu privire la protecția acestuia, ne acordându-se mare importanță drepturilor lor ca și angajați cu carte de munca, dar nici ca și persoane care au în îngrijire copii cu dizabilități.
De aceste drepturi beneficiază conform legii în vigoare (Legea, 448/2006, art. 12, (1),(2),(3)), la cerere, unul dintre parinți, tutorele, persoanele care au adoptat un copil cu handicap sau cărora li s-au încredințat copii cu handicap spre creștere și educare ori în plasament familial, dacă sunt asigurați pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Aceștia pot beneficia de aceste drepturi în situația în care nu au în același timp și calitatea de asistent personal. Sumele cuvenite drepturilor se suportă din bugetul de stat, respectiv din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, potrivit legii.
O problemă ridicată de AMP-iști este legată de legislație și de respectarea drepturilor lor și anume: “Pe perioada îngrijirii și protecției copilului cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi:
a) program de lucru care să nu depăsească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, de luni și până vineri, în timp ce în realitate copilul rămâne în plasament la asistentul maternal 24 de ore din 24, pe toată durata săptămânii. Ei sunt plătiți la program de 8 ore/zi ca și asistenții sociali, dar ei „lucrează” tot timpul, copiilul fiind sub răspunderea și îngrijirea lui în permanență.
b) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice, este o altă problemă care a fost ridicată din punct de vedre legal, care nu este respectată. Să ținem cont de faptul că copilul rămâne în permanență în grija AMP-ului, chiar și atunci când acesta merge în concediu, dar nemulțumirea lor nu este legată de faptul că ar vrea să le fie luați copiii în această perioadă și dați în îngrijire la alte persoane, așa cum prevede (legea 448/2006), ei dorind să-i ia pe aceștia cu ei și cu familia lor în concedii, fiind considerați membrii ai familiei AMP-ului. Cerința AMP-iștilor este legată de plata unui concediu, o dată pe an, sumă care să fie egală cu salarul lor pe o lună, sub motivul că în acea lună copiii au aceleași nevoi ca și în restul anului, bani necesari pentru a satisface nevoile copiilor rămânând aceiași. Dacă ei nu primesc un alt salar pentru concediu și nu au venituri suplimentare, nu au nici posibilitate să ia copiii cu ei în concediu, astfel involuntar copil este exclus din familia AMP-ului, este marginalizat. Acest fapt este un minus pentru sistemul de Asistență Maternală de la noi din țară.
Probleme ridicate de către asistenții maternali profesioniști în relația lor cu copiii dar și cu ceilalți profesioniști cu care colaborează:
Majoritatea participanților afirmă că relația cu asistenții sociali responsabili de caz este una foarte bună și că nu ar trebui să se schimbe nimic în această privință, ci doar să încerce să-i viziteze mai des, dar în același timp ei înțeleg volumul mare de muncă pe care aceștia îl au, înțelegând astfel de ce nu îi vizitează mai des.
Părerea AMP-iștilor este că, ar trebui să se ofere acestor copii o îngrijire medicală mai consistentă (medicamente gratuite în farmacii, îngrijire de specialitate pentru deficiențele de care suferă copiii).
Alte probleme ridicate de către asistenții maternali au fost :
– să încercăm cu toții să schimbăm mentalitatea comunității, în ceea ce privește copiii cu dizabilități;
– să oferim copiilor mai multe ocazii de a se bucura: excursii, cadouri; să oferim consiliere și sprijin material;
Soluția pe care împreună am identificat-o ca fiind cea mai bună pentru rezolvarea problemelor cu care ei se confruntă și a căror rezolvare ar putea duce la o îmbunătățire a situației acestor copii, ar fi înființarea unui sindicat care să le ofere un cuvânt mult mai puternic în fața autorităților locale și nu numai. Asistenții maternali sunt angajați ai D.G.A.S.P.C., dar aceasta este la rândul său subordonată Consiliului Județean Satu Mare. Oricât de mult ar vrea cei de la direcție să-i ajute mult mai mult, decizia finală aparține Consilului Județean, care bineînțeles obține bani de la Stat fiind în subordinea Statului.
Înființarea unui sindicat ar fi o cale foarte bună de rezolvare a problemelor lor.
CONCLUZII
După încheierea acestei întâlniri am avut o discuție cu asistenții sociali și cu toții am hotărât să-i ajutăm să-și înființeze propriul lor sindicat pentru a-și putea apăra drepturile lor, dar mai ales pentru a putea apăra mult mai bine drepturile copiilor.
Concluzia mea este că toate problemele cu care se confruntă asistenții maternali sunt cauzate de nelămurile în ceea ce privește legislația în vigoare. O concluzie care mă bucură enorm de tare este aceea că : din fericire problemele cu care ei se confruntă nu sunt cauzate de relația dintre copii și asistenții maternali la care sunt în plasament și nici de dizabilitățile lor. Ce m-a surprins cel mai mult este faptul că asistenții maternali nu mai fac această meserie ca și la început doar de dragul de avea o carte de muncă și un salar suplimentar, ci că au ajuns să o practice din dragoste și devotament față de acești copii. Problemele sunt toate direcționate direct sau indirect spre copii ei având în multe cazuri cel mai mult de suferit de pe urma lor.
Ca și în cadrul celuilalt grup de întâlnire la care am participat am putut constata că în cadrul grupurilor, se discută liber, este o relație de amiciție sau chiar de prietenie între participanții la aceste cursuri, vorbindu-se deschis, sincer, fără ocolișuri inutile, cu toții fiind foarte dornici să realizeze ceva bun pentru acești copii.
Astfel am reușit să înțeleg mult mai bine necesitatea înființării unui sindicat care să-i ajute să rezolve problemele lor dar mai ales ale copiilor pe care-i au în plasament, probleme cu care se confruntă tot mai des și care îi afectează în mod direct pe copiii aflați în plasament la asistenți matenali profesioniști indiferent dacă sunt sau nu copii cu dizabilități. Atunci am înțeles că trebuie să facem tot ce este uman posibil pentru a realiza ce cu toții ne-am propus. Înființarea acestui sindicat fiind și obiectivul nostru pentru etapa următoare.
Disuțiile pe care noi le-am avut în cadrul acestei întâlniri și concluziile la care am ajuns au fost mai apoi prezentate și celorlalte grupuri de asistenți maternali profesioniști, de către reprezentanții acestui grup, care vor fi și parte din liderii de sindicat. De decizia luată a fost înștiițată și conducerea DGASPC Satu Mare, în cadrul căreia s-au desfășurat și întâlnirile următoare. În urma discuțiilor pe care le-au purtat ulterior reprezentanții grupului inițiator, cu membrii celorlalte grupuri, aceasta fiind și obiectivul lor până la următoarea întâlnire. Ca urmare acestei informări a celorlalte grupuri, s-a întocmit o listă cu cei care sunt de acord, dar și cu cei care doresc să devină membrii ai acestui sindicat, deoarece una dintre conditiile impuse de lege pentru a putea înființa un sindicat este ca acesta sa aiba un număr de minim15 persoane. (Legea 54/2003, art. 14.)
3.3. A treia fază
La cea de-a treia întâlnire am oferit am oferit consultantață privind demersurile necesare pentru întocmirea actelor de înființare a acestui sindicat. Am explicat încă de la început cât de important este să aibe reprezentanți, să fie uniți și să lupte împreună pentru drepturile copiilor aflați în plasament la asistenți maternali profesioniști, pentru respectarea interesului superior al copilului și pentru drepturile lor ca și angajați pentru 8 ore/zi, dar care lucrează 24 ore pe zi.
Am explicat de ce este important și necesar să se înființeze un sindicat al lor.
Necesitatea înființării unui sindicat :
Deși cea mai mare parte a asistenților maternali profesioniști au resurse proprii, am constatat că acest lucru nu îi caracterizează pe toți și nu este normal să fie plătiți pentru 8 ore/zi, dacă în realitate ei au în îngrijire copiii 24 ore/zi;
Ca și orice angajat, au și ei nevoie de concediu de odihnă, dar mai ales copiii pe care-i au în plasament au dreptul de a merge în vacanță cu asistenții maternali și cu familia acestora, dacă aceștia sunt de acord;
Acces egal la cursurile de formare, ca și ceilalți angajați ai direcției;
Aceleași posibilități de înaintare în grade salariale, ca și ceilalți angajați ai direcției;
Obținerea unor drepturi suplimentare/complementare pentru copiii aflați în plasament;
Siguranța în ceea ce privește locul de muncă;
Accesul la resursele DGASPC.
Cu ajutorul asistenților sociali, am apelat la serviciile unui avocat care să le explice AMP-iștilor rolul unui sindicat, limitele și competențele acestuia. În cadrul acestor grupuri de suport, avocatul a intervenit incusiv pentru rezolvarea unor litigii existente și a făcut recomandări privind acțiunile ulterioare.
Pornind de la acest exemplu, asistenții sociali ai DGASPC au hotărât ca, în funcție de nevoile constatate, să invite și alți specialiști care să le ofere consultanță specializată de care este nevoie.
Al doilea pas, a fost acela de a identifica acei asistenți maternali profesioniști care au abilități de lideri și care au și voința de a reprezenta breasla în relația cu terți. Deoarece grupurile de întâlnire, dar și cele de suport, se organizau zonal, am identificat persoane în fiecare zonă care au dorit să își asume această responsabilitate și, de comun acord cu ceilalți asistenți maternali, într-un caz chiar prin vot, au fost aleși și au devenit astfel acei lideri nominalizați și care urmau să reprezinte comunitatea Asistenților Maternali profesioniști din Satu Mare.
Următoarele întâlniri, după încheierea intervenției mele, organizate de către asistenții maternali profesioniști au avut ca și scop demararea procedurilor pentru înființarea sindicatului, au fost în numar de 3 și au fost parcurși cu ajutorul specialiștilor care s-au implicat în această activitate încă din perioada intervenției mele, parcurgându-se astfel toți pașii necesari pentru a putea înființa Sindicatul Asistenților Maternali Profesioniști din Satu Mare . În toată această perioadă, la toate întâlnirile, asistenții maternali au fost supervizați de avocatul și de juriștii DGASPC.
CONCLUZII :
În urma celorlalte faze, distanța până la a avea un sindicat al lor, adică al asistenților maternali profesioniști, este mult mai mică. În această parte am reușit să facem lucrurile să fie mult mai clare pentru toată lumea, datorită intervenției juristului direcției, care a explicat condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru a se putea înființa efectiv sindicatul. Tot în urma acestei faze au fost aleși și reprezentanții sindicaliștilor, în funcție de abilitățile de lider ale fiecăruia, alegându-se acei oameni despre care s-a considerat că sunt cei mai potriviți pentru a apăra drepturile asistenților maternali, dar mai ales cele ale copiilor aflați în plasament la asistentul maternal profesionist.
În această intervenție s-a stabilit clar care sunt atribuțiile reprezentanților și ce anume trebuie făcut în continuare, adică s-au stabilit scopuri, obiective și sarcini de grup dar și individuale, urmând ca acestea să se realizeze în continuare după plecarea mea.
4. Concluzii finale ale cercetării:
Ca și prime concluzii în urma participarii mele la grupurile de suport organizate de către DGASPC, am constatat că în cadrul acestor grupuri, se discută liber, atât despre realizări personale, cât și despre neajunsurile pe care practicarea acestei meserii le are. Atunci am înțeles că este nevoie de mai multe întâlniri, că DGASPC nu are resursele necesare pentru a le organiza, că AMP-iștilor le place să participe activ la aceste întâlniri și că este un bun prilej pentru ei să-și dezvolte sentimentul de apartenență la grup dar și pentru a simți că nu sunt singuri și că pot apela la ajutorul și suportul grupului ori de câte ori e nevoie. De asemenea, am observat faptul că nu îngrijirea copiilor este o problemă, ci că problemele lor sunt legate de relația angajat-angajator, probleme legislative, organizatorice, etc..
Concluzia mea este că toate problemele cu care se confruntă asistenții maternali sunt cauzate de nelămuririle lor în ceea ce privește legislația în vigoare. Am putut observa de asemenea un lucru îmbucurator, și anume că asistenții maternali nu mai fac această meserie ca și la început doar de dragul de avea o carte de muncă, ci au ajuns să o practice din dragoste față de acești copii și din dorința de ai ajuta să devină persoane funcționale social. Problemele cu care se confruntă asistenții maternali chiar dacă nu sunt legate de dizabilitatea copiilor, efectează direct sau indirect copiii, ei având în multe cazuri cel mai mult de suferit de pe urma acestora, iar ca și exemplu aș dori să reamintesc problema ridicată de către asistenții maternali cu privire la concediul plătit la care, conform legislației în vigoare, au dreptul, dar și programul de lucru de 8 ore/zi în situația în care ei au grijă de copii 24 de ore pe zi.
Este un lucru bun ca în cadrul grupurilor se discută liber, că grupurile se bazează pe o relație de prietenie între participanți, vorbindu-se deschis, sincer, fără ocolișuri, cu toții fiind foarte dornici să realizeze ceva bun pentru acesti copii.
În urma primei întâlniri am reușit să înțeleg mult mai bine necesitatea înființării unui sindicat care să-i ajute să rezolve problemele lor, dar mai ales ale copiilor pe care-i au în plasament, probleme cu care se confruntă tot mai des și care îi afectează pe copii, indiferent dacă sunt sau nu copii cu dizabilități. Înființarea acestui sindicat a ajuns să fie obiectivul principal al nostru, al tuturor celor care ne-am implicat activ în îmbunătățirea situației existente.
Am observat un grad crescut de receptivitate față de această problemă și din partea celorlalți asistenți maternali, deoarece au fost de acord și au semnat pentru, în urma informării lor despre dorința de a înființa un sindicat, aceștia alăturându-se cauzei.
În timpul ultimei întâlniri la care eu am participat, s-a stabilit obiectivul etapei următoare, la care eu nu am mai participat, și anume întocmirea dosarului pentru înființarea sindicatului, precum și sarcinile fiecărui reprezentant în parte.
5. Propuneri și recomandări :
În continuare am propus să se continue munca pentru obținerea drepturilor copiilor cu dizabilități dar și a lor ca și angajați, pentru a duce la bun sfârșit activitatea începută de noi. Recomand să continue să se întâlnească ca și până acum, dar nu numai pentru a discuta probleme legale, ci mai ales pentru a discuta problemele și satisfacțiile muncii de asistent maternal profesionist. Rezultatele acestor grupuri sunt așa cum de poate observa unele calitative și nu cantitative, iar în viitor îmi doresc și am propus să se găsească soluții ca măcar o dată la 3 luni să se întâlnească toți asistenții maternali, care doresc bineînțeles să participe, dar nu pentru a discuta probleme legale, financiare și nici măcar probleme legate de copii, ci să discute pe tema evoluției copiilor pe care-i au în plasament, să discute despre realizările lor, scopul fiind acela de a mării sau menține gradul de motivație crescut al asistenților maternali profesioniști.
CONCLUZII FINALE :
Acesta este rezultatul unei munci de aproape 7 luni într-o colaborare foarte bună cu specialiștii implicați în această activitate. Consider că am realizat un prim pas în îmbunătățirea traiului acestor copii, dar mai ales mă bucur că am avut parte de o asemenea experiență în care am învățat atât de multe lucruri și în timpul căreia am cunoscut atât de mulți oameni minunați care doresc să facă atât de multe lucruri bune pentru acești copii, care practic nu au nici o vină de soarta ce le-a fost scrisă.
În urmă cu două săptămâni reprezentanții sindicatului au depus dosarul la Judecătoria Satu Mare, aceasta fiind obligată ca în termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii să examineze dacă sunt depuse toate actele necesare, dar și dacă sunt conforme cu prevederile legale în vigoare. După soluționarea cererii și pronunțarea hotărârii motivate în termen de maxim 15 zile de la pronunțare aceasta trebuie comunicată sindicatului. Hotărârea pronunțată este supusă recursului în termen de 15 zile de la pronunțare pentru procuror și în termen de 15 zile de la comunicare pentru sindicat.
Odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de acordare a personalității juridice, sindicatul este înregistrat în registrul special al persoanelor juridice. Copiile actelor depuse vor rămâne la judecătorie, iar originalele vor fi restituite sindicatului după ce în prealabil au fost certificate (stampilate). Legea 54/2003 în art. 20,(1) instituie obligativitatea sindicatului de a aduce la cunostință judecătoriei orice modificare intervenită în cadrul statutului sau în cadrul organelor de conducere în 30 de zile de când aceasta a intervenit. (Legea 54/2003) (publicată in M.Of. 73/05.02.2003) stabilește cadrul legal al tuturor activităților sindicatelor de la constituire și până la dizolvare.)
Săptămâna trecută a fost oficial înființat Sindicatul Asistenților Maternali Profesioniști din Satu Mare, acesta fiind rezultatul colaborării mele cu cei din Satu Mare pentru îmbunătățirea situației copiilor cu dizabilități care se află în plasament la AMP.
VI. BIBLIOGRAFIE:
Angela Achiței, Manuela Iftimoaiei, Mirela Ivan, Alina Paduret, Ștefania Rădulescu, Cristina Vameșu- “Asistență Maternală pentru copilul seropozitiv HIV” Ed. PIM, Iași.
“Anuarul Statistic al României”, (1996) Editat de Comisia Națională de Statistică București,
C.R., Smith, (1993), “Adopție și plasament familial. Cum și de ce?„ , Ed. Alternative, București
Convenția cu privire la drepturile copilului. Adoptată de ONU la 20 noiembrie 1989. Ratificată de Parlamentul României la 25 septembrie 1990.
Filipescu, I., (1997), “Adopția și protecția copilului aflat în dificultate”, Ed. All Educational S.A., Timișoara.
Huberman A.M. & Miles M.B., (1981) “Analyse des donnees qualitatives”, Bruxelles.
Livius Manea, (2000), “Protecția Socială a persoanelor cu handicap”, București, p.75.
Lupșan, G. (2003). “Instituții juridice în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului”, în G. Neamțu, Tratat de asistență socială, Iași: Polirom, p. 723-767.
Reader-ul depus la biblioteca Facultății de Sociologie și Asistență Socială, special pentru cursul de „Adopție și plasament familial”
Roth, Maria (2003), “Perspective teoretice și practice ale asistenței sociale”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pp. 27-71, 119-139.
Roth, Maria (1999), “Protecția copilului diele, concepții și metode”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pp. 217-255.
Visscher, De Pierre & Neculau, Adrian, (2001), “Dinamica grupurilor”, Ed. Polirom, Iași, pp. 331-358, 592-614.
Yin, R.K. (1984), Case Study Research, Design and Methods, London, Sage.
Documente din dosarele copiilor, dar și din dorarele AMP (modele):
Raportului social privind re-evaluarea anuală a situației asistentului maternal profesionist.
Raportului de Evaluare Psihologică a copilului aflat în plasament la AMP
Cretificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială emis de Comisia pentru Protecția Copilului Satu Mare
PIS-ul (Planul Individualizat de Servicii) atașat la dosarul copilului aflat în plasament la AMP
PIP-ul (Planul Individualizat de Protecție) atașat la dosarul copilului aflat în plasament la AMP
Standardelor Minime Obligatorii pentru Protecția Copilului prevăzute în Monitorul Oficial nr. 359/27.05.2003.
Reviste și articole
Strategia județeană privind protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu handicap, Satu Mare, 2004.
Documente și pliante obtinute de la DGASPC Satu Mare, 2004.
Suport de curs IDD, TMAS “Teorie și metodă în asistnță socială”, 2004, an I, sem II
Suport de curs IDD, “Metode de asistență socială”, 2005, an II, S. Poledna
Legislație:
Legislația în domeniul asistenței sociale, București 2003
Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, adoptată de Parlamentul României cu nr. 487/2002 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 589 din 8 august 2002.
Legilația privind adopția: 273 /21 iunie 2004
Legea 272/21 iunie 2004 intrată în vigoare în 1 ianuarie 2005
G.H. 679/12 iunie 2003
Guvernul României, Comitetul Național pentru Protecția Copilului (1994). „Convenția ONU cu privire la drepturile copilului – stadiul plicării în Romania” Departamentul Informațiilor Publice, Buletin nr. 4 (18)
Hot. nr. 679/ 12.06.2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist.
Legea 54/2003, publicată în M.Of. 73/05.02.2003 stabilește cadrul legal al tuturor activităților sindicatelor de la constituire și până la dizolvare.
Hotarâre nr. 331, din 22 martie 2001 privind indexarea cuantumului alocației de întretinere pentru copiii încredințați sau dați în plasament. Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 151 din 28 martie 2001
Hotărâre nr. 217, din 9 aprilie 1998 cu privire la condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesist. Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 152 din 16 aprilie 1998
Legea nr. 53/1992 privind protecția specială a persoanelor handicapate (publicată în Monitorul Oficial nr. 119 din 4 iunie 1992)
Lege nr.145 din 24 iulie 1997, legea asigurărilor sociale de sănătate. Publicat în M.Of. nr. 178/31 iulie 1997
Date ale ANPCA: www.copii.ro
http://www.mimmc.ro/files//pos_competitivitate/POR.pdf
http://www.child.net/
http://www.drepturilecopiilor.ro/downloads/presskit/3_statistici_comparate.pdf
http://www.drepturilecopiilor.ro/downloads/presskit/4_Statistici_final.pdf
=== ASISTENŢĂ MATERNALĂ ===
– I. PARTEA DE CERCETARE TEORETICĂ –
1. Introducere
Motivație
Ca și angajat al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu Mare având funcția de asistent social în cadrul serviciului Asistență Maternală, am avut ca și debutant atribuții de asistent social în cadrul unui proiect PHARE, care a avut ca scop inchiderea Centrului de Plasament al Copilului nr 1 Satu Mare (cu copii sub 3 ani) și să dezvolte un serviciu alternativ la instituționalizare, respectiv înfințarea unei rețele de 100 de asistenți maternali profesionisti;
Promovarea măsurii de plasament la Asistenți Maternali Profesioniști ca și alternativă modernă la instituționalizare, respectarea și promovarea drepturilor copilului prin acest model familial și rezultatele/progresele spectaculoase pe care le au copiii în această situație, m-au determinat să abordez/studiez această tema.
În concordanță cu obiectivele proiectului Phare, și-a a propus ca prin închiderea Centrului de plasament al Copilului nr. 1 să se devolte următorul pachet de servicii alternative:
rețea de 100 de asistenți maternali profesionișiti, pentru 100 de copii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani; 41 din fostul leagan de copii și 59 din comunitate;
Un Centru de îngrijire de zi, pentru 25 copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani din care 12 din fostul leagăn de copii și 13 din comunitate;
Un Centru maternal, pentru 5 cupluri mama-copil aflați în dificultate;
Serviciul Rețea de Asistenți Maternali Profesioniști
În acel moment, rețeaua de asistenți matemali profesioniști era formată din 83 de persoane care au avut în plasament un număr de 98 de copii . Astfel prin intermediul rețelei s-a realizat în luna septembrie 2003 închiderea leagănului, sistandu-se astfel instituționalizarea copilului mic, fapt interzis ulterior și prin noua lege a copilului care a intrat în vigoare din ianuarie 2005.
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului sprijină aceleași scopuri și obiective. Mai jos sunt prezentate obiectivele Autorității Naționale, în legătură directă cu obiectivele acestui proiect:
reducerea numărului de copii instituționalizați
reducerea numărului de instituții conduse de stat
Județele întrunesc țintele vizate cu privire la reformarea condiției copilului prin parteneriate publice / private cu ONG-uri locale ca furnizori de servicii.
Protecția de tip familial va oferi fiecărui copil șansa de a se integra în comunitate. Prin adăugarea activității de recuperare la integrarea în sistemul public de educare, se asigură premisele pentru stimularea adecvată și dezvoltarea potențialului fiecărui copil. Astfel, șansele de integrare socială pentru copiii cu dizabilități care acum sunt instituționalizați se vor mări substanțial. Practica din ultimul timp arată o schimbare de priorități dinspre serviciile de tip instituțional către serviciile comunitare.
Concept:
Experiența europeană privind asistența socială a copilului aflat în dificultate a parcurs și etapa instituționalizării copiilor orfani, abandonați, cu dizabilități fizice și psihice. În urma unor cercetări s-a constatat că instituționalizarea copiilor a dus la manifestarea tuturor trăsăturilor negative ale acestei măsuri. Copiii erau simple elemente, „obiecte ale muncii” asupra cărora se exercita acțiunea de educare, formare și dezvoltare (bibliografie Cerasela Porumb, Supervizarea în Asistența Socială-master UN BM)
Instituțiile de ocrotire a copiilor creează un spațiu distinct și închis față de mediul social specific, o lume aparte care trăiește după reguli și standarde de multe ori fără nici o legătură cu viața reală. În cadrul acestor instituții copiilor li se ofereau toate condițiile de baza necesare vietii ( hrană, educație, adăpost), ei obișnuindu-se cu ideea că nu sunt necesare eforturi pentru a-și asigura existența atunci când vor deveni adulți. Istoria a demonstrat că la sfârșitul perioadei de instituționalizare (18 ani) când statul nu mai are obligația de ai proteja, tinerii, nu au reușit în majoritatea lor să se integreze social ceea ce a făcut ca ei să îngroașe rândul șomerilor, a delicvenților, a marginalizaților social. S-a impus astfel găsirea unei alternative care să elimine aceste consecințe ale instituționalizării asupra copiilor. Cea mai la îndemână structură pentru realizarea acestui deziderat este familia sau structuri care să conțină elemente specifice unei familii (număr mic, proximitate fizică, spațiu afectiv).
Ideal este ca toți copiii să-și găsească o familie. Primele etape în acest deziderat reprezentând-o casele de tip familial, apoi asistența maternală, forme de plasament în familie și adopția ca ultimă soluție. Instituțiile de protecție socială, în special cele mari, sunt medii care favorizează nașterea unor efecte care indică imposibilitatea copiilor și a tinerilor de a se adapta elementelor unei dezvoltări armonioase. Instituționalizarea crează dependență atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Când vine vorba de copiii cu dizabilități, stimularea senzorială, cognitivă și socială adecvată compensează enorm deficiențele moștenite sau dobândite. Eficiența crește mai ales printr-o intervenție timpurie în viața copilului, într-un mediu familial, nu instituționalizat (Conventia privind Dreprurile Copilului și Legea 272/2004, 273/2004)
Asistenții sociali, își desfășoară activitatea conform principiului care spune că “fiecare copil are dreptul la o familie permanentă, iar atunci când acest lucru nu este posibil, fiecare copil are dreptul la o familie substitut” (Guvernul României, Comitetul Național pentru Protecția Copilului, Conventia Dreprurilor Copilului și Legea 272/2004, 273/2004)
2. Contextul general, național al asistenței sociale în protecția copilului
Reforma în domeniul protecției copilului instituționalizat din România și efectele acesteia asupra copiilor. Contextul specific al alternativelor la instituționalizare.
Prevenirea instituționalizării, a abandonului și dezinstituționalizarea unei categorii importante de copii aflați în sistemul rezidențial de îngrijire a fost și este un obiectiv realizat prin: programe de interes național și prin programe cu finanțare externă. Atingerea acestui obiectiv a vizat: reducerea numărului de copii protejați în instituțiile de tip vechi urmată de închiderea acestor instituții. Acestea urmând a fi înlocuite de rețele de asistenți maternali profesioniști, iar paleta de servicii alternative va fi în timp mult mai diversificată.
Procesul de reducere a numărului de copii protejați în instituții de tip vechi a fost inițiat în 1997-1998, luând amploare în 2001-2002. Nivelul național al copiilor instituționalizați a scăzut cu 24,39% în perioada ianuarie 2001 – decembrie 2002. Are loc o scădere importantă a numărului de copii cu vărstă până la 10 ani, ajungând ca în prezent 51% din copiii aflați în plasament la asistenți maternali profesioniști să fie adolescenți și tineri, comparativ cu un procent de 43% în ianuarie 2001.
Tot în timpul acestui proces a scăzut numărul instituțiilor mari care aveau peste 100 de copii în îngrijire, numărul acestora scăzând mult de la 205 instituții în ianuarie 2001 la 131 în decembrie 2002. Datorită acestui proces a crescut și numărul copiilor din mediul familial, acesta însemnând: familie biologică, familie lărgită sau asistent maternal, de la 20% în 1997 la 50% în decembrie 2002.
Soluțiile identificate și promovate ca și alternative la instituționalizare au fost: reintegrarea copiilor în familia naturală, asistența maternală sau case de tip familial. Scopul final al asistenței maternale este reintegrarea în familia naturală sau adopția în cazurile în care aceasta este posibilă, și mai ales în cazurile în care reintegrarea în familie este imposibilă din anumite motive foarte bine definite.
Dezvoltarea rețelei de asistenți maternali profesioniști s-a manifestat printr-o creștere a numărului de asistenți maternali de la 3.228 în 2001 la 9.170 în 2007(www.copii.ro.). Aceasta dezvoltare a rețelei de asistenți maternali a fost susținută de sume de la Bugetul de Stat prin 2 programe de interes național derulate în 2001 și prin Programul Phare din 1999 “Copiii mai întâi”. Rezultatele acestor programe au fost: creșterea numărului de asistenți maternali cu aproximativ 3000 de persoane ,, specializarea asistenților maternali pentru a răspunde nevoilor copiilor cu dizabilități (1000 de asistenți maternali, la aproximativ 1216 copii). În cadrul Programului Phare din 1999 “Copiii mai întâi” până în decembrie 2002 au fost recrutați 725 de asistenți maternali pentru 775 copii pe care-i au în grijă, rezultând că mai mult de 95% din copiii plasați la asistenți maternali provin din centre de plasament.
În decembrie 2002 existau 394 de servicii alternative destinate prevenirii separării copiilor de familie, precum și pentru susținerea reintegrării copilului în familia biologică sau în familia largită (ex.: centru maternal, centru de zi, centru de consiliere și sprijin pentru părinți, etc.) Tot în decembrie 2002 s-au mai înființat 543 de servicii alternative de tip familial destinate protecției copilului separat de familie, dintre care 402 căsuțe de tip familial, 141 de apartamente, dintre care 301 fiind ale Organizațiilor Neguvernamentale.
Un efect major al etapelor de reformă din 1990-2000, au dus la crearea unei adevărate prăpăstii în sistem datorită schimbărilor majore produse în sistemul de protecție al copilului.
Procesul de reformare legislativă, instituțională și organizatoric-managerială s-a produs extrem de lent, sinuos, confuz, etc., rezultatul fiind un sistem relativ incapabil să asigure o protecție socială eficientă a copilului aflat în dificultate și să genereze o reformă rapidă și coerentă a propriilor structuri centrale și locale aparitia 272/2004, 273/2004, standardele în domeniu (http://www.drepturilecopiilor.ro
http://www.drepturilecopiilor.ro)
Pentru o mai buna înțelegere a fenomenului tratat în această lucrare și a funcționării/colaborării serviciilor DGASPC în ceea ce privește plasamentul copiilor la ASISTENTUL MATERNAL PROFESIONIST, prezentăm în paginile următoare atribuțiile și specificul serviciilor direct implicate.
3. Serviciul protecție de tip rezidențial
Prezentarea serviciului de tip rezidențial ca și o soluție interimara la instituționalizare.
3.1. Descrierea serviciului de tip rezidențial din cadrul DGASPC Satu Mare
Activități desfășurate și metodologii de lucru utilizate:
Serviciul Protecție de Tip Rezidențial funcționează în cadrul DGASPC Satu Mare, începând cu anul 1997 a fost anul de cotitură în reforma sistemului de protecție a copilului moment în care s-a trecut la descentralizarea responsabilităților la nivel județean și trecerea la dezvoltarea unor servicii de calitate centrate pe copil.
Sistemul de protectie a copilului creat în 1997 a inclus în strategiile generale obiective precum reducerea numărului copiilor instituționalizați, desfințarea instituțiilor de tip vechi, promovarea plasamentului familial și a asistenței maternale.
Instituțiile rezidențiale pentru protecția copilului, reprezintă o moștenire deosebit de grea pentru copilul aflat în dificultate din cauza efectelor pe care viața în instituție o lasă asupra copilului protejat aici, atât pe termen lung cât și pe termen scurt. Instituțiile rezidențiale pentru protecția copilului sunt structuri publice sau private care ofera copilului în dificultate, protecție și găzduire pe o perioada determinată de timp, în afara familiei sale.
În Satu Mare la 31 august 1998, 10 case de copii din județul Satu Mare și complexul de leagăne au intrat în responsabilitatea Consiliului Județean. Aceste case denumite ulterior Centre de Plasament al Copilului găzduiau un număr de 1603 copii și aveau un personal de 725 angajati.
Ulterior în anul 20006 centre pentru copilul eu nevoi speciale au fost preluate de Direcție cu un număr de 1169 eopii. (2800 total) Serviciile dezvoltate au vizat în principal restructurarea și diversificarea instituțiilor rezidențiale prin transformarea centrelor de plasament în unități familiale:
Aceste servicii oferă :
un model de îngrijire familial,
accesul la servicii educaționale și recuperatorii de specialitate în baza unui PIP,
posibilitatea planificării reintegrării în timp a copilului cu nevoi speciale în familia naturală/largită,
posibilitatea de a-și manifesta capacitatea decizională,
socializare, integrare în comunitate a acestor copii conform principiului incluziunii și al egalizării șanselor pentru copilul instituționalizat cu nevoi speciale;
In tabelul de mai joi sunt prezentate evidența Caselor de tip familial/ centrelor de plasament aflate în sistemul rezidențial de protecție a județului Satu Mare, la data 14.01.2008
Descrierea activităților desfășurate și a metodologiilor de lucru utilizate:
Activități de instruire a personalului care va lucra în casele de tip familial pe subiecte specifice:
Evaluarea nevoilor de dezvoltare a copilului;
Elaborarea planului individualizat de protecție și a planului individualizat de servicii;
Metode de lucru cu copilul cu dizabilități într-o ambianță familială;
Metode specifice de evaluare și monitorizare
Activități de primire și găzduire a copiilor separați, temporar sau definitiv de părinții lor și a celor cu dizabilități;
Activități de aprovizionare, întreținere a caselor de tip familial;
Activități de supraveghere, îngrijire și întreținere zilnică a copiilor într-un cadru ambiental și după un program asemanător celui din familie;
Activități de asistență medicală generală adaptată permanent nevoilor individuale ale copiilor (beneficiarilor);
Activități de pregătire a beneficiarilor pentru o viața independentă.
Metodologia utilizată de serviciu denumită în continuare MOF este Metodologia de organizare și funcționare a casei de tip familial, are durată nedeterminată. Aria de desfășurare a activității: furnizarea de servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum și a celor de protecție specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, iar categoria de persoane beneficiare un număr de 12 copii/ tineri cu/ fără nevoi speciale lipsiți temporar sau definitiv de părinților lor.
Modalitatea de selectare a beneficiarilor:
identificarea beneficiarilor cu dizabilități lipsiti temporar sau definitiv de ocrotirea părinților
evaluarea inițială a beneficiarilor;
posibilitatea din partea serviciului de a le asigura nevoile și serviciile necesare în funcție de gradul de handicap și posibilitatea de școlarizare a beneficiarilor;
locurile disponibile;
respectarea grupurilor de frați;
consultarea familiei și/ sau reprezentantului legal al beneficiarilor;
Hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului;
Modalitățile de implicare a beneficiarilor în activitățile desfășurate:
aflarea punctului de vedere al copilului (beneficiarului) precum și angajamentul său în deciziile zilnice care-l afectează reprezintă o modalitate a serviciului de a-i oferi acestuia sentimentul apartenenței plasamentului și-l ajută să participe activ la activitățile desfășurate;
serviciul desfășoara o gamă largă de activități atât în interior cât și în comunitate care promovează și susțin interesele și talentele beneficiarilor; de ex. sporturi, cultură, artă, muzică, festivități, tabere/ excursii, vizite la familie/ prieteni, etc.
activitățile trebuie să fie disponibile tuturor copiilor (beneficiarilor) de toate vârstele, abilitățile și aptitudinile;
beneficiarii sunt informați asupra activităților disponibile lor în cadrul serviciului, în limbajul adecvat vârstei lor, aptitudinilor și abilităților lor;
beneficiarii sunt informați asupra mijloacelor de participare la aceste activități.
beneficiarii sunt consultați asupra dorințelor și preferințelor lor legate de organizarea și participarea la aceste activități.
trebuie alocat timp suficient pentru activitățile din timpul liber și de socializare în cadrul programului zilnic, având în vedere alte activități și perioadele pentru somn și odihnă.
beneficiarii trebuie sprijiniți să participe la aceste activități prin alocarea resurselor pentru achiziționarea de echipamente suplimentare, pentru transport, condiții, etc.
sunt asigurate spații special amenajate, sigure, funcționale și accesibile pentru activitățile din timpul liber.
Modalitățile de control periodic al calității serviciului:
elaborarea unui proiect instituțional;
este important, ca personalul specializat să evalueze și analizeze situația curentă din cadrul serviciului. Această evaluare inițială identifică realizările și nerealizările din cadrul serviciului în procesul de conformare cu și implementare a SMO, factorii care cauzează sau contribuie la problemele curente sau la succese;
proiectul instituțional va stabili misiunea și principiile în conformitate cu care își va realiza misiunea, obiectivele de dezvoltare instituțională, activitățile, clienții și nevoile lor speciale, precum și resursele sale disponibile umane, materiale și financiare, va explica cum se va folosi de acestea pentru a îmbunătăți serviciile și a-și mări capacitatea de a răspunde nevoilor copiilor (beneficiarilor) din cadrul serviciului;
proiectul institutional trebuie reevaluat și revizuit anual sau când este nevoie;
monitorizarea continuă a implementarii PI pentru îmbunătățirea calității serviciului prin analiza documentelor și prin intermediul interviurilor, personalul și beneficiarii serviciului, se vor identifica realizările și dificultățile și se vor face comentări și recomandări.
3.2. Activități desfășurate în cadrul serviciului protecție de tip rezidențial:
Evalueaza permanent situația copiilor în vederea revenirii acestora în familia naturală și lărgită.
Reevaluează și efectuează anchete sociale în teren, în colaborare cu alte servicii comunitare, toti copiii aflați în sistemul rezidențial ( centre de plasament, case de tip familial)
Intocmește dosarele copiilor din CPC/CTF pentru Serviciul Evaluare Complexă copii în vederea orientării școlare și încadrarea acestora într-un grad de persoane cu handicap.
Intocmește planurile personalizate de protecție
Colaborează cu alte instituții în vederea obținerii de acte sau pentru rezolvarea unor probleme medicale sau sociale ( spitale, politie, primarii, etc)
Colaborează cu alte Direcții și instituții din alte județe în vederea stabilirii și rezolvării situației copiilor proveniți din județele respective.
Participă la soluționarea sesizărilor primite din partea persoanelor fizice sau juridice care solicită o măsură de protecție pentru diverse cazuri de copii aflați în dificultate.
Participă la implementarea proiectelor care se desfășoară în cadrul DGASPC
Asigură consiliere părinților în vederea reintegrării copiilor din CPC/CTF în familie
Asigură consiliere copiilor/ tinerilor ieșiți din sistem, contribuie la găsirea unui loc de muncă pentru aceștia
Asigură consiliere (pshiholog, asistent social ) copiilor din CPC/CTF care prezintă probleme afective
Efectuează vizite în CPC/CTF în vederea evaluării, monitorizării acivității acestora
Participă împreuna cu personalul din CPC/CTF la organizarea unor activități în beneficiul copiilor
Participă în colaborare cu serviciul juridic la anchete disciplinare pentru personalul din centre care au săvârșit abateri.
Asigurarea menținerii relațiilor copilului cu familia sa sau cu orice alte persoane relevante pentru viața acestuia
Participarea la programe de pregătire specifică în funcție de nevoile de formare, identificate de supervizor.
Coordonează/supervizează activitatea de asistență socială din unitățile rezidențiale destinate copiilor.
Identifică domiciliul copilului sau persoanei asistate inclusiv la rude pâna la gradul IV.
Metode și instrumente de lucru folosite în analiza dosarelor situației copiilor
sesizare/solicitare;
raport privind ancheta socială inițială;
raport de evaluare a nevoilor copilului;
hotărâre/decizie de stabilire a măsurii de protecție;
hotărâre de stabilire a gradului de handicap sau/ și a orientării școlare
plan individualizat de protecție;
raport de revizuire a evaluării nevoilor;
raport de revizuire a planului individualizat de protecție;
rapoarte de vizită/ urmărire a evoluției copilului;
rapoarte psiho-socio-juridice.
Atribuții ale personalului din cadrul CTF
Scopul postului: îngrijirea, educarea și socializarea copiilor din casa de tip familial, coordonarea activității în casa de tip familial
a. atribuții și responsabilități față de copii și familiile acestora:
coordonează, îndrumă și controlează activitățile desfășurate în casă;
răspunde de buna desfășurare a activității în casa de tip familial;
răspunde de integritatea fizică și morală a copiilor din casă;
este persoană de referință pentru unul sau mai mulți copii din casă, în cazul în care se impune;
întocmește împreuna cu managerul de caz / responsabilul de caz și persoana de referința Programul de adaptare pentru copilul nou plasat în casă.
desemnează persoana de referință pentru fiecare copil rezident în casa de tip familial, consemnând acest lucru într-un proces verbal.
monitorizează gradul de îndeplinire a obiectivelor, precum și desfășurarea activităților cuprinse în Programele de Intervenție Specifică pentru sănătate, educație, menținerea legăturilor cu familia la nivelul medierii contactului dintre beneficiar și familia acestuia etc, întocmite pentru toți beneficiarii din casa de tip familial;
verifică programul de activități întocmite de către referenții din casă, precum și alte documente care sunt întocmite pentru buna desfășurare a activității casei;
participă la lectoratele cu părinții organizate de către unitățile de învățământ pe care le frecventează beneficiarii casei, în cazul în care lipsește persoana de referință din motive obiective;
urmărește permanent starea psihică și fizică a copiilor și sesizează șeful serviciului rezidențial din cadrul DGASPC Satu Mare sau consilierul responsabil de monitorizarea activității casei din D.G.A.S.P.C. de orice situație deosebită;
verifică și supraveghează modul de gestionare a echipamentului alocat copiilor de către angajații casei;
întocmește împreună cu angajații casei Proiectul instituțional al casei, Metodologia de organizare și funcționare a casei, Normele Interne de funcționare a casei precum și alte documente impuse de standardele minime obligatorii prevăzute pentru seviciile de tip rezidențial;
reactualizează ori de câte ori se impune procedurile de lucru ale casei în vederea eficientizării activității casei;
organizează ședinte de lucru/ întâlniri săptămânale sau de câte ori se impune cu toți angajații casei, în baza unei ordini de zi, măsuri și propuneri care sunt luate precum și luarea la cunoștinta de fiecare angajat.
păstrează confidențialitatea informațiilor despre copii și familiile acestora;
respectă și promovează drepturile copilului, așa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 272/2004;
verifică mesajele din Registrul de predare – primire a turelor/Caietul de mesaje al casei (numărul de copii prezenți în casă, numele celor absenți, neregulile sau schimbările survenite , disfuncționalitățile apărute și măsurile care s-au luat pentru remedierea lor.
întocmește listele zilnice de alimente pentru pregătirea hranei copiilor, ținând cont de regimurile alimentare, preferințele copiilor, aportul de calorii, stocul de alimente din magazie;
întocmește meniul zilnic pentru copiii din casă și urmărește respectarea acestuia de către fiecare angajat din casă;
verifică periodic registrul în care se consemnează fiecare vizită a părinților, rudelor sau familiei lărgite a copilului din casă, registrul de activități al casei, de evenimente deosebite, de sugestii și opinii ale copiilor, precum și alte documente în care operează personalul.
îi este interzis să aplice măsuri disciplinare excesive sau iraționale copiilor din centru cum ar fi:
pedeapsa corporală, deprivarea de hrană, apă sau somn, penalitățile financiare, orice examinare intimă a copilului dacă nu are o rațiune medicală și nu e efectuată de personal medico-sanitar, confiscarea echipamentelor copilului, privarea de medicație sau tratament medical, pedepsirea unui grup de copii pentru comportamentul unui copil din grup, implicarea unui copil în pedepsirea altui copil, orice restricționare a contactului cu familia dacă nu există o hotărâre în acest sens, conform legii.
b. atribuții și responsabilități față de colegi și unitate:
colaborează cu managerul de caz/ responsabilul de caz pentru integrarea socio-famililă și profesională a copiilor și tinerilor din casă pe care o coordonează;
colaborează cu specialiștii (psiholog/psihopedagog) pentru corectarea/remedierea tulburărilor de comportament ale copiilor din casă în vederea restabilirii echilibrului psihic și emoțional al acestora;
anunță în termen de 1 oră șeful serviciului rezidențial, directorul adjunct pe probleme sociale sau directorul executiv al Direcției de orice eveniment deosebit apărut în casă și consemnează acest lucru în Registrul de evenimente deosebite conform procedurilor de lucru privind înregistrarea acestor tipuri de evenimente;
organizează în mod periodic ședințe de lucru cu angajații casei;
întocmește împreună cu angajații casei, la fiecare sfârșit de săptămână programul zilnic de activități, program în care este specificată organizarea și desfășurarea activităților cuprinse în Programele de Interventie Specifica pentru fiecare copil din casă;
dovedește corectitudine și punctualitate în executarea atribuțiilor;
răspunde material, civil, penal, contravențional pentru încălcarea/ neîndeplinirea la timp și la parametrii stabiliți a sarcinilor de serviciu și pentru orice prejudicii aduse unității din culpa sa;
îndeplinește și alte atribuții stabilite de șeful ierarhic;
cunoaște și respectă normele interne de funcționare a casei;
are obligația de a efectua controlul medical preventiv conform legislației în vigoare;
răspunde de aplicarea măsurilor de igienă, protecția muncii, P.S.I., și educația pentru sănătate la locul de muncă;
respectă codul etic al D.G.A.S.P.C. Satu Mare;
semnalează șeful serviciului rezidențial în termen de 1 oră orice formă de abuz asupra copilului, respectând procedurile de lucru privind semnalarea cazurilor de abuz.
face propuneri pentru acordarea salariilor de merit;
răspunde direct de calitatea serviciilor oferite copiilor și propune sancționarea personalului care nu-și îndeplinește atribuțiile prevăzute de fișa postului;
verifică prezența angajaților și avizează lunar fișa de pontaj a personalului din subordine;
stabilește și acordă concediile de odihnă ale personalului, pe tot parcursul anului, ținând seama de buna desfășurare a activității în casă;
verifică preluarea alimentelor de la magazie conform normelor de igienă și cu respectarea listei de alimente zilnice din punct de vedere cantitativ și calitativ;
verifică termenul de valabilitate a produselor alimentare.
are în vedere ca la primirea alimentelor și a materialelor în magazie să se respecte concordanța dintre datele înscrise în documentele de însoțire și cantitățile existente;
semnează documentele de primire a mărfii în magazie;
verifică zilnic starea fizică a alimentelor ușor alterabile și ia măsuri de separare a celor degradate;
înregistrează zilnic în fișele de magazie atât cantitățile eliberate cât și cele intrate în magazie;
sortează și aranjează bunurile materiale cu asigurarea normelor igenico- sanitare și ținând cont de caracteristicile fizico-chimice ale acestora;
răspunde disciplinar, material și penal pentru lipsurile de materiale, alimente, mijloace fixe și obiecte de inventar pe care le are în gestiune;
c. atribuții și responsabilități față de patrimoniu:
răspunde de păstrarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar din dotare precum și a documentelor pe care le folosește;
întreține în bună stare baza materială existentă;
raportează Serviciului Rezidențial si Serviciului Administrativ din cadrul D.G..S.P.C. Satu Mare orice deteriorare, dispariție de bunuri materiale din casă;
conduce și gestionează patrimoniul casei de tip familial;
răspunde de întocmirea corectă și la timp a lucrărilor de evidență contabilă;
răspunde de desfășurarea operațiunilor de inventariere, casare conform dispozițiilor legale;
gestionează eficient fondurile alocate casei și bunurile obținute din donații;
evaluează necesarul de materiale pentru dotarea casei și face demersurile necesare pentru achiziționarea lor.
d. atribuții și responsabilități față de D.G.A.S.P.C. Satu Mare
elaborează împreună cu specialiștii din domeniul educației, sănătății, asistenței sociale proiecte sau programe de socializare, petrecere a timpului liber, integrare socio-profesionala pentru copiii/tinerii rezidenți în casă;
întocmește orice situație solicitată de serviciile/ compartimentele din cadrul D.G.A.S.P.C. Satu Mare;
cunoaște legislația din domeniul protecției drepturilor copilului și se informează continuu asupra modificărilor legislative ce survin;
participă la cursuri de pregătire profesională, specializare – se informează în domeniul său de specialitate prin toate mijloacele.
3.3. Rolul asistentului social în activitatea serviciului protecție de tip rezidențial
Asistenții sociali au rolul de a-și utiliza cunostințele obiective și disciplinate, precum și capacitățile în scopul ajutării indivizilor, grupurilor, comunităților și societăților în evoluția lor cu scopul soluționării, atât a conflictelor lor personale, sociale cât și a consecințelor acestora.
Aceștia trebuie să ofere ajutorul sau consilierea cea mai bună oricărei persoane care are nevoie de acestea, fără discriminari în funcție de gen, vârsta, capacitate fizică sau mentală, categorie socială, religie, limbă. Asistenții sociali în activitatea lor trebuie să respecte principiile vieții private ale confidențialității și ale responsabilității în utilizarea informațiilor din domeniul profesional. Asistenții sociali acționează atât pentru a ajuta, cât și pentru a controla: relația dintre aceste două aspecte opuse ale asistenței sociale, impune o clarificare bazată pe o obțiune explicită de valori pentru a se evita neclaritatea motivelor, a acțiunilor și consecințelor.
Instituțiile și organizmele abilitate prin lege trebuie să ofere serviciile de asistență socială, asigurând în permanență exercitarea calificată a profesiei, organizând în mod corespunzător pregătirea asistenților sociali pentru ridicarea nivelului profesional și respectarea strictă a deontologiei și disciplinei profesionale.
Asistența Maternală Profesionistă
Prezentarea asistenței maternale ca și o soluție de bază.
4.1. Asistența Maternală Profesionistă– profesie, formare, D.G.A.S.P.C.
Plasamentul copilului reprezintă măsura de protecție specială cu caracter temporar, la o persoană, familie, la un asistent maternal profesionist sau în cadrul unui centru de tip rezidențial, unde acesta să beneficieze de servicii care asigură protecția, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv de părinții săi. ( Legea privind protecția copilului 272/2004 )
Asistența maternală este o alternativă preferată la ocrotirea rezidențială datorită importanței mediului familial pentru dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a copilului. Aceasta dă posibilitatea dezvoltării sentimentului de securitate și apartenență. Asistentul maternal profesionist este o persoană atestată în condițiile legii, care asigură, prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său, creșterea, îngrijirea, educarea copiilor pe care îi primește în plasament. Atestarea se face conf. Hot. nr. 679/ 12.06.2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist.
Alternativa aleasă în urma închiderii centrelor de plasament ca urmare a Legii 272/2005 privind protecția copilului, a fost dezvoltarea unei rețele de asistenți maternali profesioniști pentru internarea în regim de urgența a copiilor abandonați în secțiile de maternitate sau a copiilor aflați în dificultate pentru care există riscul instituționalizării. Pot fi atestați ca asistenți maternali profesioniști numai persoanele care îndeplinesc următoarele condiții: au capacitate deplină de exercițiu; prin comportamentul lor în societate, starea sănătății și profilul lor psihologic prezintă îndeplinirea corectă a obligațiilor care revin unui părinte, referitoare la creșterea îngrijirea și educația copiilor săi. Persoanele care au în folosință o locuință care acoperă necesitățile de preparare a hranei, igienă, educație și odihnă ale utilizatorilor săi, inclusiv cele ale copiilor care urmează a fi primiți în plasament. Persoanele care au urmat cursul de formare profesională organizate de serviciul public specializat pentru protecția copilului sau organismul privat autorizat care efectuează evaluarea pentru acordarea atestatului de asistent maternal profesionist. (legea privind protecția copilului 272/2004).
Atestatul de AMP – în urma procesului de evaluare și la recomandarea asistentului social, Comisia pentru Protecția Copilului eliberează atestatul de asistent maternal profesionist pe o durată de 3 ani. Atestatul poate fi reînnoit, suspendat sau retras la propunerea motivată a Serviciului Evaluare și Monitorizare Asistenți Maternali Profesioniști sau a organismului privat care supraveghează activitatea:
4.2. Asistența Maternală Profesionistă din cadrul D.G.A.S.P.C. Satu Mare
Etapele plasamentului la asistentul maternal profesionist:
Prima etapa a plasamentului copiilor la un asistent maternal profesionist este Procesul de potrivire, care cuprinde, pe lângă potrivirea teoretică și un proces de acomodare a copilului cu AMP și familia acestuia.
Procesul de potrivire se realizează prin întâlniri ale copilului cu AMP-ul și familia acestuia la domiciliul copilului, în prima fază, iar apoi urmează întâlniri pe teren neutru și întâlniri la domiciliul AMP. Familia asistentului maternal profesionist este cea care insuflă valorile morale unui copil. Sistemul relațional din familie contribuie la formarea caracterului și la evoluția copilului, acesta fiind bazat pe încredere, dragoste și respect reciproc, iar cea mai buna metodă de a învăța un copil toate aceste lucruri este de a fi chiar ei un model.
Trăsăturile și abilitățile de personalitate necesare unei persoane pentru a deveni asistent maternal profesionist sunt: responsabilitate, seriozitate, afectivitate, răbdare, înțelegere, capacitate de comunicare și relaționare, începând cu responsabilitatea și seriozitatea, dar în aceeași măsură cu afectivitatea și înțelegerea.
b. a doua etapă a plasamentului copiilor la un asistent maternal profesionist este: Hotărârea de plasament care are loc dacă procesul de acomodare are o evoluție favorabilă, în urma căruia Comisia pentru Protecția Copilului sau Instanța Judecătorească, după caz, vor emite hotărârea de plasament la propunerea asistentului social. Activitatea asistentului maternal se desfășoară în baza unui contract individual de muncă încheiat cu DGASPC. Pentru fiecare copil primit în plasament asistentul maternal încheie o convenție care constituie o anexă la contractul individual de muncă.
c. a treia etapă a plasamentului copiilor la un asistent maternal profesionist este: Mutarea propriu-zisă a copilului la AMP care se realizează imediat după ce autoritatea competentă a luat hotărârea de plasament, urmând ca în fazele următoare să se realizeze: Monitorizarea plasamentului care se va desfășura pe toată durata plasamentului și constă în vizite lunare din partea asistentului social și a psihologului responsabil de caz, la domiciliul asistentului maternal profesionist. Scopul supervizării activității este determinat pe de-o parte de evaluarea activității pe care o desfășoară asistentul maternal profesionist în creșterea și îngrijirea copiilor precum și a susținerii și acordării unor sugestii, suport când se reclamă acest lucru. Asistenții maternali au obligația să răspundă și să participe la întâlnirile programate și să colaboreze cu specialiștii care se ocupă de activitatea de monitorizare.
d. Încetarea plasamentului este o etapă care are loc în primul rând în momentul în care familia biologică a depășit perioada de criză, care a dus la stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru copilul lor și poate fi reintegrat în familia sa sau dacă i s-a identificat o altă masură mai potrivită, ținând cont de cerințele lui de dezvoltare (ex. adopția). Plecarea copilului din familia AMP trebuie să fie un proces gradual, ca și cel de acomodare.
Serviciul de asistența maternală asigură protecția copilului care necesită stabilirea unei măsuri de protecție ce impune creșterea, îngrijirea, educarea copilului de către un asistent maternal profesionist, denumit în continuare AMP; această protecție include și plasarea copilului în regim de urgența, plasarea copilului cu nevoi speciale (ex: copil cu deficiență, copil abuzat, copil cu tulburări de comportament, copil cu HIV/SIDA) în vederea recuperării sale. Serviciul de Asistență Maternală reprezintă cea mai viabilă alternativă la instituționalizare și a fost înființat la DGASPC Satu Mare, începând cu anul 1998 prin selectarea, formarea, atestarea și angajarea primilor 12 asistenți maternali profesioniști. Respectarea drepturilor copilului prin oferirea unui mediu de viață familial tradițional și costurile relativ scăzute în comparație cu cele din instituție au dus la creșterea numărului de asistenți maternali și crearea unei rețele județene.
Astăzi, rețeaua de asistenți maternali profesioniști a ajuns la un număr de 302 de asistenți care au în plasament un număr de 419 copii dintre care 73 sunt cu dizabilițăți. Prin asistență maternală s-a asigurat și se asigură: dezinstituționalizarea; prevenirea instituționalizării; creștere, dezvoltare în mediul familial; menținerea legăturii cu comunitatea.
Responsabilitățile asistentului maternal profesionist includ:
realizarea obligațiilor și responsabilităților prevăzute în convenția de plasament pentru fiecare copil;
respectarea procedurilor, metodologiilor și a regulamentelor interne elaborate de angajator;
participarea la programe de pregătire, în funcție de recomandarea asistentului social al AMP întocmită în urma identificării nevoilor de formare;
asigurarea îngrijirii copilului, conform standardelor minime obligatorii privind protecția copilului; sprijinirea copilului în menținerea și dezvoltarea relaților cu familia sa, cu prietenii și cu orice alte persoane relevante în viața copilului, dacă acestea nu contravin interesului superior al copilului. (legea privind protecția copilului 272/2004).
Caracterul special al profesiei, condiți minime de locuit impuse de Standardele Minime Obligatorii presupun: locuința asistentului maternal trebuie să fie confortabilă pentru toți cei care locuiesc acolo. Aceasta trebuie să fie bine întreținută și să fie menținute permanent curățenia și igiena. Copilul plasat la un asistent maternal profesionist trebuie să dispună de propriul pat și de propriul dulap, iar casa să corespundă din punct de vedere al nevoilor de intimitate și spațiu ale copilului. Casa, curtea și împrejurimile nu expun copilul la riscuri de accidente, locurile periculoase fiind clar marcate și asigurate tinându-se cont de vârsta copilului.
Asistentul maternal, în prezența asistentului social al copilului, prezintă acestuia potențialele surse de risc, echipamentele electrice și cele provocatoare de incendii. Asistentul maternal asigură copilului dreptul la intimitate, spațiu personal și confidențialitate într-un mod cât mai apropiat de mediul familial. Copii beneficiază de siguranță, încredere și respect în toate aspectele vieții lor pe tot parcursul șederii lor la asistentul maternal profesionist. Asistentul maternal asigură copilului o alimentație corespunzătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ, tinând cont de vârsta, nevoile, preferințele acestora, în conformitate cu legislația în vigoare. Totodată, le oferă copiilor posibilitatea de a participa la alegerea alimentelor și a meniurilor zilnice, precum și în activitățile de pregătire și servire a mesei, conform programului de intervenție pentru dezvoltarea deprinderilor pentru viața independentă.
Asistentul maternal asigură copilului necesarul de îmbrăcăminte, încăltăminte, rechizite și alte echipamente, precum și bani de buzunar, în conformitate cu legislația în vigoare și respectând individualitatea și nevoile specifice ale fiecărui copil. ( Legea privind protecția copilului 272/2004)
Asistentul maternal asigură copilului oportunități multiple de petrecere a timpului liber, de recreere și șocializare, care contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională a copilului. Copilul beneficiază de timp liber în care se poate odihni, relaxa sau participa la activități de recreere și socializare conform vârstei, potențialului de dezvoltare, intereselor și opțiunilor personale.
Orice copil care are instituită o măsură de protecție specială, are dreptul de a beneficia de serviciul unui asistent maternal, dacă se impune acest lucru; serviciul de asistență maternală are ca valori principale acceptarea diversității și promovarea egalității. Asistența maternală recunoaște nevoile individuale ale copiilor și răspunde acestora tinând cont de religie, origine etnică, limbă, cultură, dizabilități și sexualitate.
Copilul este încurajat și are acces în aceiași măsură la oportunități de dezvoltare a talentului, intereselor sau pasiunilor lui. Fiecare copil este încurajat să-și dezvolte pasiunile în strânsă legătură cu domenii de interes corespunzătoare vârstei și abilităților personale. Copilul participă la luarea deciziilor cu privire la îngrijirea și planurile lor de viitor în funcție de vârsta, experiența și capacitatea de înțelegere și are dreptul la sprijin și asistență în exercitarea acestui drept.
Evaluarea nevoilor copilului este realizată înainte de a decide măsura de plasare la asistentul maternal, este comunicată tuturor părților interesate și este revizuită periodic. Decizia de plasare a copilului la asistentul maternal profesionist se face pe baza evaluării nevoilor sale, luând în considerare interesul superior al copilului. Decizia de plasare va lua în considerare nevoile de dezvoltare ale copilului, dizabilitățile și sexualitatea. Procesul de identificare a asistentului maternal va urmări ca acesta să aibă deprinderile, cunostințele, abilitățile și contextul social și personal cel mai adecvat satisfacerii nevoilor copilului.
Asistentul maternal este pregătit cu privire la problemele legate de sănătate și igienă, fiindu-i furnizate materiale referitoare la sănătatea și igiena personală și, respectiv, a copilului. Responsabilitatea pentru aceasta pregătire specifica revine asistentului social al copilului.
SPPC/OPA asigură pentru fiecare copil echipament, cazarmament, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite școlare, materiale cultural sportive, precum și echipamente specifice pentru copilul cu dizabilități. Copilul aflat în plasament beneficiază de o evaluare medicală completă cel puțin odata pe an.
Copilul aflat în plasament are un plan de prevenire, intervenție și recuperare, realizat cu consultarea profesioniștilor în domeniul medical; planul este revizuit din perspectiva analizelor medicale. ( Angela Achiței, Manuela Iftimoaie, etc., Iasi.)
e. Acomodarea copilului cu AMP
Acomodarea se realizează pe parcursul unui număr de întâlniri între copil și AMP și familia acestuia, întălniri coordonate de către asistentul social al copilului. Numărul de vizite necesare diferă de la o situație la alta, fiind condiționat numai de ritmul impus de copil în desfășurarea acestui proces.
Singura excepție de la desfășurarea graduală a procesului de acomodare o reprezintă plasamentul copilului în regim de urgență. Prin natura lui, plasamentul în regim de urgență nu permite parcurgerea fazelor de acomodare și are drept scop asigurarea imediată a securității grav amenințate a copilului.
Supervizarea vizitelor se realizează de către cei 2 asistenți sociali ( asistentul social al AMP și asistentul social al copilului ) concomitent sau separat, în funcție de evoluția favorabilă sau nefavorabilă a relației copil-AMP (și familie biologice, acolo unde este necesară implicarea acestora). Este esențială și obligatorie implicarea tuturor membrilor familiei AMP și persoanelor care locuiesc împreună cu acesta, încă de la debutul procesului de acomodare și pe toată perioada lui de desfășurare. Dificultățile majore apărute în cursul etapei de acomodare și imposibilitatea soluționării lor au drept consecință oprirea înregului proces de potrivire și identificarea unui alt AMP pentru acel copil.
Fiecare copil beneficiază de o intervenție personalizată în funcție de nevoile identificate la admiterea în serviciul de asistență maternală și adaptată evoluției sale ulterioare și, totodată, își cunoaște conținutul planului individualizat de protecție, în funcție de gradul său de maturitate. În procesul de revizuire a planului individualizat de protecție, asistentul social al copilului implică familia copilului, asistentul maternal, copilul și supervizorul asistentului social al copilului; asistentul social al copilului poate implica în acest proces și alți specialiști care pot fi consultați cu privire la îngrijirea, protecția și dezvoltarea copilului (medici, psihologi, psihiatrii, neuropsihiatrii, educatori, învățători, specialiști ai serviciului de evaluare complexă etc.)
Reevaluarea PIP-ului se recomandă a se efectua o dată la 3 luni, însă momentul este adecvat situației copilului și nu se suprapune situației, care, legal se efectuează în mod obligatoriu o dată la 3 luni. Aceasta presupune nu numai analiza îndeplinirii obiectivelor cuprinse în PIP, ci la nevoie, și re-evaluarea situației copilului în context și din perspectivele scopului PIP-ului. Desigur, în cadrul PIS-ului are loc evaluarea permanentă a copilului de către profesioniștii responsabili de caz desemnați și consemnați în PIP și care pot anunța responsabilului de caz diverse situații ( ex: îmbolnăvirea copilului, schimbarea școlii, etc). Profesioniștii menționați anterior sunt obligați să întocmească rapoarte de monitorizare pe care le transmit responsabilului de caz pentru sinteza tuturor datelor cu privire la copil în orice moment. În afara reevaluării trimestriale, ocazie cu care se completează și se transmit obligatoriu rapoartele de monitorizare, se recomandă responsabilului de caz să contacteze lunar profesioniștii responsabili de caz pentru a se informa despre evoluția copilului. Modul de comunicare dintre responsabilii de caz trebuie stabilit de la început și consemnat în PIP. (Strategia județeană privind protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu handicap, Satu Mare, 2004.)
4.3. Rețeaua de asistenți maternali profesioniști din cadrul D.G.A.S.P.C Satu Mare
Rețeaua de asistenți maternali răspunde nevoilor grupului țintă, grupul țintă fiind copii instituționalizați și copii predispuși spre abandon/ instituționalizarea prin: oferirea posibilității copilului de a avea o familie, fie ea si substitut, oferirea unei îngrijiri de calitate, prin implemetarea celui mai adecvat plan individual de permanență, dar și menținerea legăturii cu comunitatea.
Respectarea drepturilor copilului prin oferirea unui mediu de viață familial tradițional și costurile relativ scăzute în comparație cu cele din instituție au dus la creșterea numărului de asistenți maternali și crearea unei rețele județene. Astfel încât din anul 2002 când în Satu Mare erau doar 16 asistenți maternali profesioniști care puteau avea grijă de copiii aflați în dificultate, s-a ajuns ca în timp de 5 ani să existe un număr total de 302 asistenți maternali profesioniști pregătiți pentru a avea grijă de copiii aflați în dificultate, crescând astfel și numărul copiilor care beneficiază de protecție în cadrul unei familii, numărul acestora ajungând la un total de 419 dintre care 73 sunt copii CH (dizabilități). (date obtinute din baza de date statistice ale DGASPC Satu Mare, 2007).
Rezultatele preconizate ale activității asistenților maternali în cadrul unei rețele de AMP-iști:
Prin intermediul rețelei s-a realizat în luna septembrie 2003 închiderea Centrului de Plasament sistându-se astfel instituționalizarea copilului mic fapt interzis ulterior și prin noua legea a copilului ce a intrat în vigoare din ianuarie 2005. ( Legea privind protecția copilului 272/2004)
Rețeaua joacă în continuare un rol important în prevenirea abandonului și instituționalizării copilului mic prin asistenți maternali profesioniști în “stand-by” care sunt folosiți pentru preluarea în regim de urgență a copiilor aflați în dificultate (copii abandonați în maternitate pentru care este imposibilă identificarea familiei, copii proveniți din comunitate a căror securitate și dezvoltare este pusă în pericol datorită condițiilor materiale precare, condițiilor de locuit insalubre, neglijenței grave a părinților, abuz sau maltratare). Rezultatele preconizate ale activității Serviciului de Asistență Matrenală conform cu obiectivele propuse sunt următoarele: reintegrarea copilului în familia naturală sau în familia largită; integrarea socială, adopția, ca ultimă soluție. Rezultatele cantitative ale activității sunt măsurate prin atingerea obiectivelor formulate în strategia privind protecția copilului în sistemul de asistență maternală și anume eficiență și calitate în furnizarea serviciilor. Rezultatele calitative pot fi măsurate prin realizarea obiectivelor PIP-ului pentru fiecare copil.
4.4. Efectele benefice ale activității la nivelul comunității:
Intervenția acestui serviciu, se bazează pe respectarea drepturilor copilului și oferirea unui model de menținere a acestora în mediul familial, pentru prevenirea abandonului, în cadrul comunității. De asemenea, există și o componență informativă, în cadrul activităților de prevenire sau a intervențiilor directe pe caz. Problemele plasamentului copiilor la asistenți maternali profesioniști sunt de cele mai multe ori foarte complexe și implică intervenție multidimensională a echipei de specialiști (psihoterapie, îngrijire medicală, terapie de grup și de suport, sevicii concrete de ordin material, etc). Aceste servicii trebuie să fie accesibile comunității pentru a ajuta familiile naturale să se schimbe, și să își rezolve problemele care au generat problema socială.
5. Asistența Maternală ca alternativă la instituționalizare
5.1. Asistentul Social al Asistentului Maternal Profesionist.
Responsabilitățile asistenților sociali din cadrul Serviciului de Asistență Maternală sunt: evaluarea capacității solicitanților, în vederea atestării ca asistent maternal profesionist, de a oferi îngrijire potrivită copilului care necesită acest tip de protecție; participarea la pregătirea solicitantului în calitate de formator sau în vederea sprijinirii pe parcursul pregătirii; întocmirea, păstrarea și actualizarea dosarului asistentului maternal; sprijinirea și monitorizarea activității asistentului maternal profesionist, asigurându-se că acesta este informat în scris, acceptă și acționează în conformitate cu standardele, procedurile și metodologia promovate de către autoritatea competentă. Participarea la procesul de potrivire a copilului cu asistentul maternal profesionist este o altă responsabilitate a asistentului social, la fel ca și evaluarea anuală a activității fiecărui asistent maternal profesionist, sau participarea la programe de pregătire specifică, în funcție de nevoile de formare identificate de către supervizor. Revizuirea evaluării nevoilor copilului, întocmirea și revizuirea planului de permanență pentru copil, monitorizarea și înregistrarea evoluției planului de permanență, organizarea, coordonarea și monitorizarea activităților în care sunt implicați speciliaști, atunci cănd nevoile copilului impun aceste intervenții sunt de asemenea responsabilități ale asistentului social care lucrează în serviciul de plasament.
Asistentul Social al copilului aflat în plasament la AMP
Responsabilitățile asistentului social al copilului plasat la asistent maternal profesionist, așa cum am putut observa și eu de pe teren, dar și conform legislației în vigoare, sunt următoarele: asistentul social al copilului evaluează, în urma sesizării, nevoile copilului care necesită o măsură de protecție. În această evaluare analizează nevoile și cauzele care au dus la necesitatea unui plasament în regim normal sau în regim de urgență, apoi această evaluare va fi revizuită, urmând ca mai apoi să se întocmească planul de permanență pentru copil. Pe parcursul aplicării planului de permanență a copilului și pe parcursul esfășurării Planului Individualizat de Protecție, a acestuia, toată activitatea va fi monitorizată și se va înregistra evoluția copilului ca urmare a aplicării planului de permanență.
Forma de protecție a copilului aflat în dificultate, cel mai des folosită în cadrul D.G.A.S.P.C. Satu Mare este plasarea copilului la asistent maternal profesionist, care este instruit de către asistenții sociali ai copiilor cu dizabilități ai direcției, cu privire la nevoile copilului, înainte ca acest copil să fie efectiv plasat la AMP. AMP-ul este informat în scris cu privire la drepturile și obligațiile legale ce îi revin acestuia cu privire la persoana copilului pe durata plasării, înainte de mutarea copilului.
Asistentul social mai are atribuția de a coordona procesul de potrivire a copilului cu AMP, consilier pentru copil, asistent maternal, familia acestuia, dar se ocupa și de întocmirea convenției de plasament, coordonarea activităților privind mutarea copilului la AMP, întocmirea, păstrarea și actualizarea dosarului copilului, dar și organizarea, coordonarea și monitorizarea activităților în care sunt implicați alți specialiști, atunci când nevoile copilului impun aceste intervenții; asigurarea menținerii relațiilor copilului cu familia sa sau cu orice alte persoane relevante pentru viața sa.
Asistenții sociali participă la programe de pregătire specifică, în funcție de nevoile de formare identificate de supervizor, pentru a deține capacitățile necesare activității de recrutare, selecție și atestare a asistenților maternali profesioniști, dar și pentru a putea susține cursuri de formare inițială și continuă a asistenților maternali. Asistenții sociali responsabili de cazurile copiilor cu dizabilități aflați în plasament la AMP, sunt cei care monitorizează relația dintre copii și asistenții maternali, monitorizează activitățile asistenților maternali. Reevaluarea măsurilor de protecție stabilite de către Comisia pentru Protecția Copilului și realizarea potrivirii practice a copiilor cu asistenții maternali în vederea plasării efective sunt tot atribuții ale asistentului social, ca de asemenea și realizarea demersurilor necesare reintegrării copiilor în familiile naturale și extinsă, dar si clarificarea situației juridice a acestora.
5.3. Ce înseamnă să fii asistent maternal:
Să fii asistent maternal însemnă un plus de răbdare, o implicare mult mai mare, dar și satisfacții pe măsură. Meseria de asistent în sine este frumoasă deoarece vezi cum datorită eforturilor tale, un copil care până în momentul în care a intrat în plasament la AMP era un copil cu șanse minime de reușită în viață, poate deveni o persoană realizată și intergrată social. Satisfacția e mult mai mare atunci când vezi un copil care nu mai avea de mult nici o șansă să reușească în viață și să ajungă o persoană într-o oarecare măsură independentă, în urma eforturilor tale poate ajunge o persoană cu șanse mult mai mari de reuiștă în viață. Satisfacția e mult mai mare și datorită faptului că poți vedea că dacă dai dovadă de foarte multa răbdare și înțelegere, dar mai ales dacă ai încredere în tine și în cel/ cea de lângă tine poți realiza chiar și acest lucru, acela de a integra în societate un om pentru care societatea a renunțat de mult săa mai facă ceva.
6. Metode și tehnici în implicarea beneficiarilor în activitățile desfășurate
6.1. P.I.P. – Planul Individualizat de Protecție al copilului
În cadrul serviciilor oferite de DGASPC Satu Mare, pentru toți copiii care au stabilită o măsură de protecție, se întocmește de către asistentul social titular (responsabil) de caz, un plan individualizat de protecție. În serviciul de asistență maternală fiecare copil/ tânăr este ocrotit în baza unui asemenea plan individualizat de protecție, care este dezvoltat în programe de intervenție specifică bazat pe următoarele nevoi generale: nevoile de sănătate și promovare a sănătății; nevoile de îngrijire, inclusiv de securitate și promovare a bunăstării; nevoile fizice și emoționale; nevoile educaționale și urmărirea obținerii rezultatelor școlare corespunzătoare potențialului de dezvoltare a copilului; nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile de socializare, inclusiv modalitățile de menținere a legăturilor, după caz, cu părinții, familia lărgită, prietenii și alte persoane importante sau apropiate față de copil și modul de satisfacere a tuturor acestor nevoi.
Fiecare copil beneficiază de o intervenție personalizată în funcție de nevoile identificate la admiterea în serviciul de asistență maternală și adaptată evoluției sale ulterioare și, totodată, își cunoaște conținutul planului individualizat de protecție, în funcție de gradul său de maturitate. Atunci când este necesar, se oferă servicii de specialitate pentru a-i ajuta pe copii să-și dezvolte identitatea personală în funcție de sex, dizabilitate, apartenență religioasă, rasială, culturală sau lingvistică ori de orientare sexuală, precum și alte servicii de specialitate, în funcție de situație.
Elaborarea și re-evaluarea planului individualizat de protecție se realizează cu consultarea copilului, în funcție de gradul său de maturitate, a părinților, a asistenților maternali, după caz, și dacă nu există prevederi contrarii de ordin legislativ, a altor persoane importante pentru copil (apartinători) și programul respectiv. În procesul de revizuire a planului individualizat de protecție, asistentul social al copilului implică în mod direct familia naturală a copilului (dacă se poate), asistentul maternal, copilul și supervizorul asistentului social al copilului. Asistentul social al copilului poate implica în acest proces și alți specialiști care pot fi consultați cu privire la îngrijirea, protecția și dezvoltarea copilului. (Legea 448/2006, Legea 272/2004).
6.2. P.I.S. – Planul Individualizat de Servicii al copilului
„Plan individual de servicii este documentul care fixează obiective pe termen scurt, mediu și lung, precizând modalitațile de intervenție și sprijin pentru adulții cu handicap, prin care se realizează activitățile și serviciile precizate în programul individual de reabilitare și integrare sociala.
Planul Individualizat de Servicii al copilului cuprinde totalitatea serviciilor la care are dreptul un copil cu dizabilități și de care beneficiază în timpul implementării Planului Individualizat de Protecție după cum urmează: servicii educative, servicii de integrare socială, servicii medicale și medicamentație prescrisă și lista medicamentelor gratuite, servicii de consiliere psihologică, terapeutică, dar și alte tipuri de servicii de recuperare și reabilitare necesare pentru dezvoltarea copilului cu dizabilități.” (Lege privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, 448/2006).
6.3. Fișa psihologică
Este realizată de către psihologul direcției și ea este o evaluare complectă a dezvoltării psihice a fiecărui copil în parte. În fișa psihologică sunt cuprinse: dizabilități asociate, gradul de dezvoltare senzorial perceptivă, nivelul dezvoltării psiho-motricității, gândirea (dificultăți de înțelegere a mesajului, activism redus în fața sarcinilor, etc.), memoria, atenția, imaginația, limbajul și comunicarea (vocabular, unii înțeleg un mesaj numai în context cunoscut), afectivitatea (imaturitate/maturitate afectivă, trăiri afective neadecvate/adecvate la stimuli, expresivitate bogată/scăzută), motivație, temperament, voință (reglaj voluntar primar/secundar), atitudini (marcate de nesiguranță/teamă/frustrare/agresivitate/ etc.), aptitudini, nivelul maturizării psiho-sociale (deprinderi minime/medii de autonomie personală, dependență de sprijinul adulților), profilul psihologic (imaturitate/maturitate afectivă, tulburări în sfera proceselor cognitive). Programul Individual de Reabilitare și Integrare Socială este documentul elaborat de o echipă multidisciplinară, cu participarea beneficiarului/reprezentantului său legal, în care sunt precizate serviciile de care persoana cu handicap are nevoie în procesul de integrare socială.
6.4. Prestații, drepturi și obligații ale Asistentului Maternal Profesionist
A fi părinte profesionist e o meserie remunerată. Asistentul maternal e recompensat cu un salariu de bază (brut, echivalent cu cel al unui asistent social cu studii medii) de cca 2.200.000 de lei, la care se adaugă 15% – spor de stres și spor de vechime în muncă. Pentru fiecare copil, se primește alocația de plasament (500.000 lei) și alocația de stat (210.000 lei). Uneori e posibil ca, din donații și sponsorizări pentru copiii luați în îngrijire, asistenții să primească ajutoare (îmbrăcăminte, încălțăminte, mobilier pentru copii, rechizite). Asistentul maternal e remunerat doar pe perioada cât are un copil în îngrijire. Ca orice salariat bugetar, el își poate lua transferul dacă între timp găsește un loc de muncă. Nu are dreptul la spor de noapte și nici la concediu în sensul clasic. Oriunde pleacă, trebuie să ia copilul cu el, prin contract neavând voie să-l lase în grija altcuiva. Dacă un asistent maternal are în plasament un copil cu dizabilități atunci acesta primește în plus față de un asistent maternal indemnizațiile pe care le primește orice persoană care are în îngrijire un copil cu dizabilități.
6.5. Drepturi si facilitati
A. Tipul de facilități la care au dreptul și de care beneficiază copilul și persoana care are în îngrijire copii, sunt după cum urmează:
alocație de stat;
locuri de odihnă gratuite în tabere pentru copii preșcolari, elevi, o dată pe an;
alocația de plasament pentru copii ;
spitalizare gratuită.
alocație de hrană, în cuantum de 50 RON/zi la copilul până în vârsta de 4 ani și 70 RON/zi la copii de peste 4 ani
B. În perioada îngrijirii și protecției copilului, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi:
salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii;
program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână;
concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice;
In perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligația de a asigura copilului un înlocuitor al asistentului maternal.
6.6. Grupuri de suport, întâlnire și consiliere pentru asistenții maternali profesioniști
În cadrul grupurilor de suport cu asistenții maternali profesioniști și la întălnirile zonale se aplică chestionare de către asistenții sociali cu scopul de a identifica problemele cu care se confruntă în activitatea pe care o desfășoara și de asemenea există discușii libere în care AMP dezbat problemele apărute și modul de soluționare. Se discută problemele cu care ei se confruntă. Problemele se discută și se caută soluții. Au ca un prim obiectiv dezvoltarea sentimentului de apartenență la grup, și astfel ei constientizează că nu sunt singuri și că mai sunt și alții care se confruntă cu aceleași probleme sau care au probleme asemănătoare.
6.7. Supervizarea calități serviciilor oferite de către asistenții maternali profesioniști.
Asistentul social al asistentului maternal profesionist este responsabil de monitorizarea activității acestuia. Asistentul social are întâlniri cu asistentul maternal și cu membrii familiei acestuia în vederea identificării problemelor și nevoilor AMP. În acest sens, asistentul social monitorizează activitatea acestuia și face propuneri referitoare la instruirea acestuia.
La sfărșitul perioadei menționate în atestat, referitoare la prima evaluare anuală, asistentul social întocmește raportul de evaluare anuală. Pentru aceasta, asistentul social al AMP are întâlniri și consemneză opiniile asistenților sociali ai copiilor care au fost plasați la AMP, opiniile familiilor copiilor, opiniile copiilor, precum și ale oricăror persoane sau specialiști. Raportul de evaluare anuală conține informații despre nivelul de pregătire și nevoile identificate de instruire ale AMP. (vezi anexe 3) Dacă situația impune, asistentul social al AMP poate propune retragerea sau suspendarea atestatului eliberat. Evaluarea AMP-iștilor se mai realizează și prin:
Ședințe ordinare și extraordinare de supervizare individuală și de grup;
Vizitele de evaluare și monitorizare la domiciliul asistentului maternal;
Grupuri de suport cu asistenții maternali profesioniști.
Monitorizarea cazurilor se realizează prin rapoarte de vizită, care se întocmesc la finalul fiecărei vizite de către asistentul social responsabil de caz. În aceste rapoarte de vizită se vor menționa observațiile asistentului social cu privire la situația copilului în cadrul familiei AMP-ului. Frecvența vizitelor, prin lege, este obligatorie o vizită pe lună a asistentului social acasă la asistentul maternal, dar și trimestrial sau ori de câte ori este nevoie pentru evaluări. Rapoartele de vizită se pot întocmi o dată pe lună, pot fi rapoarte trimestriale, sau se pot realiza ori de câte ori este nevoie. Cert este că în urma fiecărei vizite a asistentului social acasă la asistentul maternal, dar și în urma vizitelor AMP-iștilor la DGASPC se întocmește un raport de vizită. În cadrul grupurilor de suport cu asistenții maternali profesioniști și la întâlnirile zonale se aplică chestionare de identificare a problemelor cu care se confruntă în activitatea pe care o desfășoară și de asemenea există discuții libere în care AMP-iștii dezbat problemele apărute și modul de soluționare.
Monitorizarea plasamentului – se desfășoară pe toată durata plasamentului și constă în vizite lunare din partea asistentului social și a psihologului responsabil de caz, la domiciliul asistentului maternal profesionist. Scopul supervizării activității este determinat pe de-o parte de evaluarea activității pe care o desfășoară asistentul maternal profesionist în creșterea și îngrijirea copiilor precum și a susținerii și acordării unor sugestii, suport când se reclamă acest lucru. Asistenții maternali au obligația să răspundă și să participe la întâlnirile programate și să colaboreze cu specialiștii care se ocupă de activitatea de monitorizare. Supervizarea vizitelor se realizează de către cei 2 asistenți sociali (as.soc. al AMP și as.soc. al copilului) concomitent sau separat, în funcție de evoluția favorabilă sau nefavorabilă a relației copil-AMP (și familie biologică, acolo unde este necesară implicarea acestora).
CONTRIBUTIA ASISTENTEI MATERNALE LA REFORMA SISTEMULUI DE PROTECTIE A COPILULUI IN JUDETUL
SATU MARE
– II. PARTEA DE CERCETARE –
1. Reforma sistemului de protcetie a copilului din judetul Satu Mare
Anul 1997 a fost anul de cotitura in reforma sistemului de protectie cand s-a trecut la decentralizarea responsabilitatilor la nivel judetean si trecerea la dezvoltarea unor servicii de calitate centrate pe copil. Sistemul de protectie a copilului creat in 1997 a inclus in strategiile generale obiective precum reducerea numarului copiilor institutionalizati, desfiintarea institutiilor de tip vechi, promovarea plasamentului familial si a asistentei maternale, dar putine resurse au fost indreptate spre copiii care urmeaza sa paraseasca institutiile. Protectia copilului este domeniul in care reforma este cea mai avansata in Romania dintre toate domeniile. In prezent ne aflam intr-un moment in care strategiile guvernamentale si politicile de interventie vor suferi in continuare schimbari profunde, al carolr obiectiv final va fi descentralizarea totala a responsabilitatilor catre autoritatile locale. Este vorba de o schimbare nu numai institutionala si de mecanisme de interventie dar si de spirit de lucru in principal in acord cu Conventiile internationale pe care tara noastra le-a semnat.
In continuare o sa prezint pe scurt evolutia sistemului de protecie a copilului, tendintele si politicile de inteventie pentru a se vedea deunde a inceput, unde a ajuns si ce-si propune pentru viitor.
In Satu Mare la 31 august 1998, 10 case de copii din judetul Satu Mare si complexul de leagane au intrat in responsabilitatea Consiliului Judetean. Aceste case denumite ulterior centre de plasament al copilului gazduiau un numar de 1603 copii si aveau un personal de 725 angajati. In anul 2000, 6 centre pentru copilul eu nevoi speciale au fost preluate de Directie cu un numar de 1169 copii, (2800 total).
Serviciile dezvoltate au vizat in principal:
1. Restructurarea si diversificarca institutiilor rezidentiale prin transformarea centrelor de plasament in unitati familiale precum si inchiderea unor institutii rezidentiale clasice si infiintarea de case de tip familial.
In tabelul de mai jos este prezentata succint evolutia sistemului rezidential de protectie a judetului Satu Mare:
In diagrama urmatoare se poate observa dinamica Asistentei Maternale, a Serviciului Rezidential si acopiilor plasati la Asistenti Maternali Profesionisti, in ultimii 3 ani.
2. Prevenirea abandonului/institutionalizarii prin oferirea de servicii de suport familiilor aflate la risc de abandon pentru depasirea situatiei de risc.
Servicii dezvoltate in perioada 2003-2004:
Centru de zi « Prichindel » pentru copilul 0-3 ani;
Centru maternal "Lorena" pentru cuplul mama- copil;
Retea de asistenti maternali in regim de urgenta;
Echipa mobila de interventie pentru monitorizarea femeii gravide aflate la risc de abandon
Planificare familiala si contraceptie.
Punctele importante prevazute in strategia Directie din judetul Satu Mare in ultimii 3 ani:
Termeni cheie ai misiunii declarate:
Eficiență – obținerea unor beneficii cat mai mari la costuri cat mai mici (analiza cost beneficiu a serviciilor de protectie a copilului)prin: analiza, promovarea și implementarea eficienței în sistemul de protecție a copilului;
Transparență – accesibilitatea de a “privi” la resursele instituției (financiare și umane)necesare implementării serviciilor de protecție a copilului, precum și la modul de utilizare a acestora prin asigurarea și promovarea transparenței in ceea ce privește activitatea instituție noastre față de:
beneficiari si familiiile acestora,
comunitatea locală,
mass-media si alte instituții abilitate.
Flexibilitatea – capacitatea de a crea, implementa și ajusta serviciile de protecție existente la nevoile beneficiarilor prin analiza cerințelor și planificarea permanentă a resurselor financiare și umane;
Respect – șanse egale pentru toți copii în acord cu normele morale, prin asigurarea accesului egal la servicii.
3. Populatie/ Problemele comunitatii/ Somaj/ Situatia economica (ex. numarul familiilor care beneficiaza de venitul minim garantat, intreprinderi care au fost inchise recent)
Județul Satu Mare este situat în partea de nord-vest a țării, făcând parte din Euroregiunea Carpatică. Economia judetului Satu Mare poate fi caracterizata drept o economie industrial – agrara, specializata in constructii de masini, industrie usoara, productie de mobilier, industrie alimentara, comert, constructii si cu un sector al serviciilor in plina dezvoltare.
Populația totală a județului Satu mare este de 388.878 din care populația masculină este de 190.195, populația feminină este de 198.683, iar Populatia ocupata este de 164.400.
a) Numarul copiilor din judet: 75.000
b) Numarul copiilor aflati in sistemul de ingrijire si cei care beneficiaza de masuri preventive: 1852
45,35 % in ingrijire de tip rezidential (adica 840 de copii)
100% in institutii cu peste 12 copii/cladire (inclusiv institutii cu module de tip familial)
26,9% din copii aflati in ingrijire de tip rezidential se afla in institutii cu peste 100 de copii. (adică 226 de copii)
54,64% in servicii alternative adică 1012 copii din care:
0 in centre maternale
62 in case de tip familial
211 in asistenta maternala/ 683 plasament simplu
13 adoptii nationale
29 in centre de zi
0 servicii de prevenire
14 alte servicii ( in centru pentru copiii strazii)
c) Numarul copiilor declarati abandonati: 82
d) Numarul copiilor care pastreaza legaturi cu familia:558
e) Numarul cererilor de adoptie nationala:11
f) Structura pe grupe de v ârste a copiilor din sistemul rezidențial de îngrijire
g) Harta cu locatiile institutiilor/ serviciile existente/ numarul de locuri + locurile de provenienta a copiilor (Legenda)
Intrari/ iesiri – descriere pe scurt (1997-2001)
Incepănd cu 1997 situatia intrarilor și ieșirilor din sistem se prezintă in felul următor:
2042 ieșiri
680 intrări la care se adaugă in anul 2000, 1169 de copii preluati de la scolile speciale.
Prioritatea #1
Scăderea ponderii serviciilor rezidentiale de tip vechi (institutii cu numar de copii ) și oferirea unor servicii alternative corespunzătoare.
Acest fapt reprezinta o proritate pentru ca :
Serviciile de protectie rezidentială necesită costuri foarte mari iar beneficiile, eficiența lor este scăzută
Calitatea acestor servicii este necorespunzătoare, copii neînregistrând progrese în ceea ce privește planul realțional, cel al autonomie personale, afectiv, aptitudinal
Supraaglomerarea, lipsa unui plan de interventie personalizat, nu există un spațiu individualizat pentru copii
Prioritatea # 2
Conceperea unui plan de acțiune referitor la prevenție
Acest fapt reprezinta o prioritate pentru ca :
Nu există servicii similare în acest sens
Pentru a avea un pachet concret de măsuri, pentru cazurile de risc și de abandon
Necesitatea contolării, monotorizării intrărilor în sistem urmând ca intervenția in aceste situații să se realizeze în cadrul comunităților locale, cu implicarea acestora și nu în afara lor
Prioritatea # 3
Crearea unor servicii de protecție alternative viabile funcționale :
Acest fapt reprezinta o prioritate pentru ca :
Se resimte necesitatea ununi pachet de servicii cu care să vii în întâmpinarea nevoilor beneficiarilor
Pentru a crește calitatea/eficiența serviciilor prestate
Pentru a reduce costurile aferente
Prioritatea # 4
Crearea și dezvoltarea de servicii specializate și practici integrative pentru copii cu nevoi speciale în vederea îmbunătățirii șanselor acestora de dezvoltare deplină și armonioasă.
Obiective 2007
80 % din copiii aflati in sistemul rezidential de ingrijire sunt transferati in cadrul serviciilor alternative până în 2004 în județul Satu Mare
reducerea numarului de institutii de tip vechi cu 9 până în 2007 în județul Satu Mare
dezvoltarea serviciilor moderne de ingrijire prin:
a. case de tip familial (20) până în 2007 în județul Satu Mare
b. Centre de zi (18) până în 2007 în județul Satu Mare
reducerea cu un procent de 90% a intrărilor în sistemul de protectie a copilului până în 2007 în județul Satu Mare
Obiectivul op. 1
Inchiderea Centrului de plasament al copilului cu nevoi speciale ‘Nr 8’Apa pana in 2004 si inca 6 centre pana in 2007
Prin achizitionarea de case de tip familial în comunități locale
Prin reintegrarea copiilor in familia naturala sau in familia largita
Prin inființare de Centre de Zi
Obiectivul op. 2
Inchiderea Centrului de plasament al copilului ‘Nr 14’ Pomi pana in 2004 si inca 6 centre pana in 2007
Prin achizitionarea de case de tip familial în comunități locale
Prin reintegrarea copiilor in familia naturala sau in familia largita
Prin recrutarea si pregatirea profesionala a parintilor sociali
Obiectivul op. 3
Închiderea Centrului de Plasament al Copilului nr.1 Satu Mare pana în 2004 prin :
Inființarea unui complex de servicii comunitare pentru copilul cu vârsta între 0-3 ani.
Acest complex va cuprinde : 1 Centru de zi ; 1 Centru de primire în regim de urgență ; 1 Centru maternal, Rețea de asistenți maternali
Dezvoltarea masurilor de prevenire la nivelul comunitaților locale prin crearea, abilitarea, responsabilizarea unei rețele de lucrători sociali comunitari
Obiectivul op. 4
Inființarea a trei case de tip familial pentru copii cu handicap sever care în prezent se află în caminele- spitale din țară.
In prezent 79 de copii din județul Satu Mare se află în diferite camine spitale din diferite județe. Este de așteptat ca. În urma tendintei generale dedesfiintare a acestor locatii, judetlel respective sa-i decline completenta in ceea ce priveste acesti copii. Prin urmare trebuie gasita o solutie in vederea preintampinarii acestui fapt.
Obiectivul op. 5
Inchiderea a două Centre de plasament din Hurezu și Livada cu un numar de 79, respecti 62 de copii in cepând cu anul 2004 prin înființarea de Cemtre de zi în localitățile respective
Prin achizitionarea de apartamente, case
Prin reintegrarea copiilor in familia naturala sau in familia largita
Prin adoptie nationala, asistenta maternala
Prin adoptie nationala, asistenta maternala
Prin recrutarea si pregatirea profesionala a parintilor sociali
Prin inființare de Centre de Zi
Strategia judetului Satu Mare in domeniul protectiei copilului si-a propus ca misiune :
« Cresterea calitatii serviciilor de prolectie a copilului pentru ca aceastea sa fie bazate pe eficienta, flexibilitate, transparenta si respect prin:
dezinstitutionalizare;
revenirea abandonului /institutionalizarii;
promovarca alternativclor de tip familial;
preventie si educatie comunitara;
implicarea comunitatilor locale.
Pornind de la aceasta misiune declarata prioritatile, iudetene identiticate prin analiza nevoilor existente vizeaza:
Dezvoltarea de servicii de suport la nivel comunitar in vederea prevenirii abandonului prin crearea de retete de profesionisti interinstitutionale: medici/asistenti medicali, asistenti sociali, politie comunitara;
Promovarea si respectarea drepturilor copilului cu accent deosebit pe fenomcnul de trafic/migratie, exploatare prin munca cu copilului; monitorizarea respectarii dreptului copilului prin dezvoltarea de scrvieii complementare spre exemplu: « avocatul copilului » observator al drepturilor copilului;
Implicarea activa a comunitatii locale prin constientizarea rolului de prevenire pe care il au autoritatiile locale in dezvoltarea de servicii pentru prevenirea separarii copilului de familie;
Dezvoltare comunitara prin sprijin in vederea devenirii functiona1e a consiliilor consultative comunitare si transformarea acestora in adevarati ,.watchdog" pentru respcctarea drepturilor copilului de catre autoritati locale si responsabilizarea alesilor locali asupra rolului pe care il au in claborarea si implementarea politicilor publice locale in domeniu.
2. Ipoteze și obiective ale cercetării:
Se bazeaza pe progresele inregistrate/obtinute de copil, de la data plasamentului la AMP, respectiv CTF, in conformitate cu Planul Individual Personalizat.
Cercetarea are in general ca si subiecti, copiii aflati anterior cu masura de plasament in “Centru de plasament nr.1”
(fostul leagan de copii):
Urmarirea schimbarii obiectivelor din sistemul de protectie a copilului Satu Mare
Urmarirea efectelor asistentei maternale asupra copiilor;
compararea copiilor aflati in asistenta maternala cu cei aflati in case de tip familial
In urma plasamentului la AMP s-au obținut progrese remarcabile în dezvoltarea copiilor, aceste progrese nu au fost atat de eficiente si pentru copii plasati la CTF
În concluzie presupunem că asistența maternală profesionistă este o alternativă viabila la institutionalizare datorită oferirii unui mediu familial adecvat pentru dezvoltarea fizică, emoțională și intelectuală a copilului, dând posibilitatea dezvoltării sentimentului de securitate si apartenență.
Obiectiv general:
Studierea comparativa, pe ultimii 3 ani, a evolutiei copiilor proveniti din Centul de Plasament nr.1, aflati in asistenta maternala, cu evolutia copiilor aflati in case de tip familial.
Obiective specifice:
Pentru a demonstra ipotezele cercetării, am stabilit următoarele obiective:
Se evalueaza cate doi copii, unul din AMP cu unul din CTF dupa urmatorul algoritm:
sa aiba aceiasi varsta;
sa fie in aceiasi clasa;
sa fie separat de familia naturala de acelasi timp;
sa aiba aceiasi nationalitate;
sa aiba acelasi sex;
sa aiba aceasi situatie scolara;
sa aiba aceeasi religie.
Se evalueaza evolutia copiilor in ultimii 3 ani;
Evolutia cazului
Ipoteza:
Comparand evolutia copilului din AMP cu evolutia copilului din CTF, vom constata un progres substantial al copiilor din AMP sub raportul integrarii sociale, al dezvoltarii psihice, al afectivitatii si din perspectiva relatiilor cu parintii.
Selectarea subiectilor:
Identificarea numărului total de copii, iesiti din Centru de Plasament nr 1, aflati in plasament la asistenti maternali;
Identificarea numărului total de copii, iesiti din Centru de plasament nr.1 aflati in plasament la Case de tip familial;
Identificarea gradului de acomodare a copiilor în familiile asistenților maternali;
Identificarea gradului de acomodare a copiilor în casele de tip familial;
Identificarea gradului de evoluție a copilului din momentul plasării copilului la AMP și până în prezent;
Identificarea gradului de evoluție a copilului din momentul plasării lui la casa de tip familial și până în prezent;
Identificarea gradului de satisfacție al AMP-iștilor față de asistenții sociali responsabili de caz, D.G.A.S.P.C. și alți specialiști;
Identificarea condițiilor de trai a copiilor la asistenții maternali;
Identificarea condițiilor de trai a copiilor la case de tip familial;
Dacă AMP-iștii fac față la presiunile dificile ale îngrijirii unui copil aflat in plasament și în ce condiții fac față cu success.
Dacă ingrijitorii de la casele de tip familial fac față la presiunile dificile ale îngrijirii copilului aflat in plasament și în ce condiții fac față cu succes.
3. Metode și tehnici de cercetare
Cercetarea din lucrarea mea de licență este una calitativă.
Teoria sistemelor, a reușit să fie un reper pentru explicarea fenomenelor naturale într-o maniera completă și complexă, contribuind la dezvoltarea asistenței sociale. Contribuția acesteia fiind formată din: asigurarea bazelor unei profesii unitare, asigurarea unei teorii complete și adecvate practicii, dar și integrarea diverselor tradiții de până atunci.
Conform acestei teorii sistemul social este un complex de elemente sau componente, legate între ele de cel puțin alte câteva, într-o anumită perioadă de timp. Pincus și Minahan au fost cei care au pus bazele teoriei sistemelor, și au clasificat îndemânările specifice fiecarei etape a asistenței sociale, în funcție de necesitățile fiecărei etape după cum am folosit și eu în lucrarea mea.
În partea de cercetare a lucrării mele am folosit îndemânări specifice etapei de culegere de date conform teoriei sistemelor, și anume:
observația
interviul
ascultarea
comunicarea.
Tehnicile colectării datelor folosite de către mine în partea de cercetare sunt:
– întrebările = sunt un instrument => interviul = tehnica de punere a întrebarilor (direct si verbal)
– observarea în ambele sale sensuri: observația comportamentului și interactiunilor sociale:
a.)observație participativă
b)observație nonparticipativă
c)observația obiectelor neînsuflețite
– utilizarea materialului scris existent: – dosare ale cazurilor
– date cu situații similare
– informații legislative
– cărți de specialitate
Documentele pot fi clasificate din punct de vedere al analizei sistematice, după natura, conținutul sau destinatarul acestuia. Prin studiul de caz se cercetează un fragment de realitate din exterior, utilizând și metoda observației. Studiul de caz este o metodă calitativă, abordând o entitate socială.
Interviul cunoaște o mare varietate de forme, începând de la teme mai generale, până la altele cu o listă de subiecte și teme specifice, astfel el poate fi structurat sau semistructurat.
Îndemânările învățate în facultate și pe care eu le-am pus în practică în etapa de analiză a datelor sunt:
am ordonat informațiile obținute în urma interviurilor, studiului dosarelor și în urma documentării mele pe tema studiată (legislativ și teorii):
am stabilit criterii pe care le-am folosit în partea de cercetare
am tras concluzii în urma interviurilor, observației participative, și a obiectelor neînsuflețite, dar și concluzii legate de partea legislativă
am folosit teorii pentru a da sens informațiilor culese, studiindu-le în prealabil
Observația folosită a fost cea participativă și non-participativă. Observația constituie tehnica principală de investigație sociologică întrucât ne oferă informații cu valoare de fapte, care constituie materialul cel mai bogat, divers și nuanțat, susceptibil de analize calitative, caracteristice științei sociologice. Volumul de date cules prin observații de teren constituie baza oricărei cercetări și analize sociologice, acesta fiind și motivul pentru care am folosit observația atât în partea de cercetare cât și în de intervenție a lucrării mele.
Repere metodologice ale studiului de caz:
Studiul de caz este considerat o tehnică specială a culegerii, stocării și prelucrării informației referitoare la caracterul evolutiv și complex al fenomenelor vieții psihosociale. Acesta constă în analiza unei situații real-contextuale cu scopul de a evalua modul de manifestare și evoluția fenomenelor supuse cercetării. Studiul de caz este considerat un sistem integrat, chiar dacă aparent componentele sale nu funcționează perfect (Yin, 1984).
Deși poate fi supus aparatului statistico-matematic, studiul de caz își propune să cerceteze mai mult legăturile operațional-funcționale dintre evenimente în locul frecvențelor. În practica studiului de caz se disting trei momente esențiale:
a) cadrul general, care corespunde poziției epistemice a cercetătorului;
b) culegerea și prelucrarea informațiilor pe două niveluri de comprehensiune care presupun, în primă fază, descrierea cazului ca o retrasare a evenimentelor, iar în a doua fază, demersul explicativ pentru descoperirea interacțiunilor dintre evenimente. Pentru aceasta, cercetătorul va respecta regula triangulării în utilizarea informațiilor multiple (documente, arhive, discuții, observația directă, observația participativă, produse ale activității), va crea o bază de date și informații accesibile documentării și va supune subiecților/actorilor implicați spre autentificare, corectare sau îmbogățire problematica sintetizată;
c) analiza cazului nu prezintă formule prestabilite, dar, de regulă, se adoptă fie o strategie deductivă bazată pe o logică a comparației fenomenelor empirice cu cele anticipate, fie o strategie inductivă pornind de la un model teoretic către fenomenele recurente observate; în ambele situații se recomandă utilizarea unei grile de analiză, care trebuie să fie bine structurată pentru cercetarea de tip inductiv și progresiv-structurantă pentru cercetarea de tip inductiv (Huberman & Miles, 1991).
Interviul în asistență socială:
Interviul este o o tehnică de adresare a întrebărilor cu scopul de a obține cât mai multe detalii legate de problema interlocutorului nostru. Interviul cunoaște o mare varietate de forme, începând de la teme mai generale, până la altele cu o listă de subiecte și teme specifice, astfel el poate fi structurat sau semistructurat. Interviul calitativ poate fi centrat pe problemă, narativ, sau biografic. Interviul calitativ ne așează în universul factual, afectiv și cognitiv al individului prin intermediul relatărilor clientului nostru. Rezultatele unui interviu calitativ sunt punctul de vedere al clientului, dar și o perspectivă asupra cunoașterii și asupra socialului.
Trăsăturile interviului calitativ sunt: comprehensiunea care se realizează prin încurajare. Interviul calitativ include o relație specifică între client și asistentul social care presupune obligații din ambele părți, bazată pe încredere reciprocă. Interviul explorează teme, evenimente, întâmplări, acțiuni, dar și schimbări de o avengură mult mai mare decât cele de la nivel individual.
A fost folosit pentru prima dată în 1945 de către R. Merton pentru a studia efectele mass-media asupra comunității. Interviul centrat pe problema este o combinație integratoare de metode (analiză de caz, metoda biografică, analiză de conținut și discuțiile de grup).
Interviul centrat pe problema este semistructurat, permițând centrarea interviului pe problema cea mai gravă și importantă a clientului. Are un caracter deschis. Este eficient pentru că evită întrebările de tatonare. Este asemănător cu discuțiile cotidiene, dar are câteva note distincte. Este interesat de înțelegerea și cunoașterea elementelor de personalitate ale clientului, dar nu etichetează, putând fi schimbat în funcție de client, ghidul de interviu nefiind unul rigid. Interviul pe care eu l-am aplicat asistenților maternali din Satu Mare a avut la bază un ghid de interviu, care m-a ajutat să direcționez discuția. Am evitat să folosesc întrebări închise care ar fi putut duce la tatonarea duscuției. Am folosit întrebări deschise care au avut ca scop sondarea problemelor dorite. Am dorit să aflu cât mai multe despre relația dintre asistenții maternali cu alți profesioniști, cu care ei colaborează în munca de asistență maternală profesionistă, dar mai ales am dorit să aflu dacă aceste relații influențează, sau afectează în vreun fel, dezvoltarea copiilor aflați în plasament la AMP.
Înainte de al folosi trebuie să înțelegem cât mai bine direcția în care trebuie să mergem pentru rezolvarea problemelor clientului, dar mai ales să înțelegem care este problema cea mai gravă a lui.
Formularea și analiza problemei urmărite se face înainte de interviul propriu-zis, asistentul social nefiind la prima întâlnire cu clientul, ei având deja o relație profesională bazată pe încredere reciprocă. Interviul are la bază un ghid de interviu care are menirea de a direcționa discuția pentru atingerea scopurilor dorite, dar și pentru a evita devierile de la subiect. Fiecare ghid de interviu se verifică în prealabil, dar nu pe client ci pe o altă persoană (coleg, prieten, etc.). Ghidul de interviu va cuprinde întrebări de sondare, de ghidare, dar și ad-hoc, nu se vor folosi însă întrebările închise, scopul ghidului fiind acela de al determina pe client să ne dea cât mai multe informații. Uneori cu acordul clientului se înregistrează interviul, dacă însă nu avem acordul lui vom realiza la finalul interviului un protocol de interviu unde vom concluziona discuția avută cu clientul.
Interviul poate fi transcris cuvânt cu cuvânt, transcris comentat, sau sub formă de protocol sintetic. Indiferent de metoda de transcriere aleasă este obligatorie transcrierea interviului. (suport de curs IDD, an II)
4. Descrierea cercetării și interpretarea datelor
Cercetarea vizeaza :
identificarea numarului de copii proveniti din Centrul de Plasament al Copilului nr.1, ( fostul leagan de copii) , plasati in asistenta maternala respectiv in case de tip familial ;
progresele obtinute de catre acestia in urma plasamentului la AMP in comparatie cu copii plasati la CTF.
Ca si metoda de obtinere a datelor, am folosit:
analiza de dosare;
vizite la AMP-istii in cauza;
vizite la CTF in care se afla copii din CPC nr.1
observarea directa;
interviul.
Partea practică pentru această lucrare am realizat-o în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului din Satu Mare, la “Serviciul de asistenta maternala” respectiv « Serviciul Rezidential » în perioada octombrie 2007- decembrie 2007.
Prima parte a cercetării s-a desfășurat în perioada 10 octombrie-20 decembrie, perioadă în care am studiat documentele existente pentru tema propusă, am studiat și analizat dosarele copiilor aflați în plasament la asistenți maternali profesioniști, precum și dosarele copiilor aflati in plasament la CTF, din Jud. Satu Mare.
Dintr-un eșantion de 95 de copii proveniti din CPC nr.1 , un nr de 65 au ca masura de protectie plasament la AMP , un numar de 16 au ca masura de protectie plasament la CTF, iar un nr de 14 copii au revenit in familia biologica/ familia largita .
In esantionul cercetarii am avut in vedere urmatoarele criterii de selecție a copiilor :
Pentru punerea in aplicare a obiectivelor intr-un mod cat mai precis am recurs la comparatia a 20 de copii, luati cate doi, unul din AMP cu unul din CTF.
Comparatia intre cele doua grupe sa fie realizata pe copii cu aceleasi caracteristici:
Sex;
Varsta;
Nationalitate;
Religie;
Satut juritic;
Situatie scolara.
Tot în perioada octombrie – decembrie 2007, m-am documentat din punct de vedere teoretic, pregătindu-mă pentru a cunoaște cât mai bine problema pe care urma să o cerceteze ulterior pe teren.
În prima fază de cercetare am analizat și am ordonat informațiile obținute în urma studiului dosarelor și în urma documentării mele pe tema studiată (legislativ și teorii), dar și informațiile pe care le-am obtinut in urma experientei profesionale la DGASPC Satu Mare.
Pentru partea de cercetare m-am folosit cu succes si de informatiile acumulate pe parcursul experientei mele profesionale in cadrul proiectului Phare, astfel avand ocazia sa cunosc copii in cauza, ulterior conform fisei postului am avut ocazia sa urmaresc indeaproape evolutia copiilor din asistenta maternala, precum si atingerea progreselor prevazute in PIP –ul fiecarui copil.
In faza a doua am efectuat vizite la domiciliul AMP-lor si la CTF, unde se aflau in plasament copii care fac obiectul studiului meu.
Pe parcursul vizitelor am comunicat cu copiii, folosind un set de întrebări ad-hoc, care m-au ajutat să-mi formez o părere despre situația lor și despre gradul de acomodare în familia AMP precum si in CTF.
“Îți place la școală?"
“Cum te simți la școală?”
“Ce rezultate ai la școală?”
“Cu cine discuți mai mult la școală?”
“Povestește-mi despre învățătoare, profesorul preferat?”
"Ce-ți place cel mai mult la școală?"
"Care este poezia pe care ai învățat-o ultima dată la școală?”
"Cu ce-îți place să te joci?"
“Care sunt jocurile tale preferate?”
"Cum te înțelegi cu ceilalți membrii ai familiei AMP-ului?"
“Din familia ta, cu cine te înțelegi mai bine?”
“Cu cine nu te înțelegi așa de bine? Poți să îmi explici?”
Totodata cu AMP si cu personalul din CTF, am folosit un set de intrebari pe baza urmatorului ghid de interviu.
A. Intrebari care definesc starea de sanatate
Aceste intrebari urmaresc identificarea situatiilor in care este necesara accesarea serviciilor medicale in caz de urgenta(afectiuni grave, cronice/acute, sau in caz de accidente) si evaluarile periodice, in conformitate cu prevederile si drepturile legale:
Au existat probleme grave de sanatate pentru care a trebuit internat copilul in spital?
Are copilul deprinderi de ingrijire si igiena personala?
A beneficiat copilul de evaluari medicale periodice in vederea evaluarii starii de sanatate?
A beneficiat copilu de tratamente de specialitate?
Are copilul o dieta alimentara care sa fie adaptata la varsta si nevoile sale?
Beneficiaza copilu de odihna si repaus?
Este informat copilul de pericolele cauzate de consumul de alcool, tutun si drog?
B. Intrebari care definesc gradul de educatie si deprinderile de viata
Aceste intrebari urmaresc nivelul de accesare a serviciilor educative in conformitate cu nevoile beneficiarului si cu gradul de dezvoltare psihica a acestuia in conformitate cu prevederile si drepturile legale, precum si accesul la informatii educative in ceea ce priveste acumularea de informatii specifice si necesre vietii independente:
Urmeaza forme acreditate de invatamant? Care?
Este nivelul de cunoștințe și gradul de asimilare a acestora din programa școlară?
A fost nevoie sa apelati la specialisti pentru masuri de corectare a dificultatilor de invatare?
Manifesta copilul interes si aspiratii educational – profesionale?
Urmeaza cursurileUNITATII DE INVATAMANT conform varstei?
C. Intrebari care definesc gradul de socializare
Aceste intrebari urmaresc modul in care se cunoaste si acceseaza serviciile sociale, resursele comunitatii si colectivitatii locale si definesc gradul de socializare a beneficiarului prin usurinta in care acesta utilizeaza aceste servicii:
Tine legatura copilul cu ceilalti colegi de clasa si in afara orelor?
Exista posibilitatea ca in cazul in care doreste, copilul sa poat iesi din locuinta?
Copilu .poate participa la activitati si evenimente in afara locuintei?
Participa copilul la evenimentele religioase?
D. Intrebari care reflecta respectarea drepturilor copilului
Aceste intrebari urmaresc modul in care atat copilul, cat si personalul de ingrijire(AMP si CTF) cunosc si respecta prevederile legale in ceea ce priveste respectarea drepturilor copilului si protectia acestuia impotriva oricaror forme de abuz, neglijare, exploatare sau trafic:
Se aplica pedepse corporale copilului?
Este consultat copilul in legatura cu deciziile care il privesc?
Tine copilul legatura cu familia naturala?
Este informat copilul in legatura cu deciziile ce urmeaza sa fie luate?
Deasemenea am luat in considerare condițiile materiale pe care le au copii la AMP-iști in comparatie cu copii din CTF (nr. camere, imbracaminte, igiena personala).
Studii de caz.
În realizarea studiilor de caz am folosit ca și materiale:
Raportul social privind situatia copilului
Raportul social privind reevaluarea anuală a situației copilului,
Planul individualizat al copilului (PIP)
Rapoartele de vizită încheiate de către asistentul social responsabil de caz;
Ancheta sociala eliberata de catre primaria de unde-si are domiciliul copilul;
Datele obținute, în urma aplicării ghidului de interviu asistenților maternali si personalului din CTF;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asistenta Maternala Pentru Copiii cu Dizabilitati (ID: 155369)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.