Asistent univ. d rd. VODĂ OZANA Absolvent: LUPOIU EMANUEL TîRGU -MUREȘ 2017 2 UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ LUCRARE DE LICENȚĂ… [620503]
1
UNIVERSITATEA ,,PETRU MAIOR’’ DIN TîRGU -MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE
ȘI ADMINISTRATIVE
Specializarea: D REPT
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Asistent univ. d rd. VODĂ OZANA Absolvent: [anonimizat]
2017
2
UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ LUCRARE DE LICENȚĂ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, Candidat (a)
JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE LUPOIU EMANUEL
Specializarea : Drept
Anul absolvirii : 2012
Coordonator științific : Viza facultății
Asistent uni. drd. VODĂ OZANA
a) Tema lucrării de licență :
DEVOLUȚIUNEA LEGALĂ A MOȘTENIRII
b) Problemele principale tratate :
1. REGULILE GENERALE ALE DEVOLUȚ IUNII LEGALE A MOȘTENIRII
2. REGULILE SPECIALE APLICABILE DIFERITELOR CATEGORII DE MOȘTENITORI LEGALI
c) Bibliografia recomandată :
1. DEAK, Francisc, Tratat de drept succesoral , Ed. Universul Juridic, București, 2002;
2. DOGARU, Ion, STĂNESCU, Vasile, SOREAȚĂ, Maria, Marieta, Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni,
Ed. C.H.Beck, București, 2009;
3. FLORIAN, Emese, Dreptul familiei , Ediția a 3 -a, Ed. C.H. Beck, București, 2010;
4. SAB ĂU-POP, Ioan , Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității ”Petru Maior”, Târgu -Mureș, 2010;
5. STĂNCIULESCU, Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2012;
d) Termene obligatorii de consultații :
18.12.2011; 28.01.2012; 17.02.2012; 05.03.2012; 11.04.2012; 30.05.2012; 08.06.2012
Primit tema la data de :
17.11.2011
Termen de predare :
20.06.2012
Semnătura Director Departament Semnătura coordonatorului
Semnătura candidat: [anonimizat]
3
UNIVERSITATEA ,,PETRU MAIOR’’ DIN TîRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE
ȘI ADMINISTRATIVE
Specializarea: DREPT
DEVOLUȚIUNEA LEGALĂ
A MOȘTENIRII
Coordonator științific:
Asistent univ. drd. VODĂ OZANA Absolvent: [anonimizat]
2017
4
CUPRINS
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. …………………… 14
REGULILE GENERALE ALE DEVOLUȚIUNII ……………………….. 14
LEGALE A MOȘTENIRII ………………………….. ………………………….. …. 14
1.1. Moștenirea legală. Considerații generale ………………………….. ………………………….. …… 14
1.2. Condițiile devoluțiunii legale a moștenirii ………………………….. ………………………….. … 15
1.2.1. Vocația succes orală. Noțiune ………………………….. ………………………….. ……………. 15
1.2.2. Nedemnitatea succesorală ………………………….. ………………………….. …………………. 18
1.3. Principiile devoluțiunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 26
legale a moștenirii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 26
1.3.1. Principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 26
1.3.2. Principiul proximității gradului de rudenie ………………………….. ………………………. 29
1.3.3. Principiul egalității ………………………….. ………………………….. ………………………….. 30
1.4. Reprezentarea succesorală ………………………….. ………………………….. ………………………. 31
1.4.1. Noțiune și utilitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 31
1.4.2. Domeniu de aplicare ………………………….. ………………………….. ………………………… 32
1.4.3. Condiții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 33
1.4.4. Modul de operare a reprezentării ………………………….. ………………………….. ……….. 35
5
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………….. 42
REGULILE SPECIALE APL ICABILE DIFERITELOR …………….. 42
CATEGORII DE MOȘTENITORI LEGALI ………………………….. …… 42
2.1. Dreptul de moștenire al rudelor defunctului ………………………….. ………………………….. . 42
2.1.1. Clasa întâi de moștenitori legali: descendenții defunctului ………………………….. … 42
2.1.2. Clasa a doua de moștenitori legali: ascendenții privilegiați și colateralii privi legiați
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 45
2.1.3. Clasa a treia de moștenitori legali: ascendenții ordinari ………………………….. …….. 53
2.1.4. Clasa a patra de moștenitori legali: colateralii ordinari ………………………….. ……… 54
2.2. Drepturile succesorale ale ………………………….. ………………………….. ……………………….. 56
soțului supraviețuitor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 56
2.2.1. Condițiile cerute soțului supravietuitor pentru a putea moșteni ………………………. 56
2.2.2. Corelația dintre dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor și regimul
matrimonial ales ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 58
2.2.3. Enumerarea drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor ………………………… 58
2.2.4. Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor în concurs cu oricare din clasele de
moștenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase ………………………….. ………….. 59
2.2.5. Dreptul de moștenire special al soțului supraviețuitor asupra mobilierului și
obiectelor aparținând gospodăriei c asnice ………………………….. ………………………….. ……. 63
2.2.6. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor ………………………….. ……………………… 66
2.3. Dobândirea de drept a posesiunii moștenirii ………………………….. ………………………….. 70
de către moștenitorii legali sezinari ………………………….. ………………………….. ………………… 70
2.3.1. Noțiunea de sezină ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 70
2.3.2. Moștenitorii sezinari ………………………….. ………………………….. ………………………… 70
2.3.3. Efectele sezinei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 71
2.4. Dobândirea posesiunii moștenirii ………………………….. ………………………….. …………….. 74
de către moștenitorii nesezinari ………………………….. ………………………….. ……………………… 74
2.4.1. Considerații generale ………………………….. ………………………….. ……………………….. 74
2.4.2. Intrarea în posesiune a moștenitorilor legali nesez inari. Efectele sezinei …………. 74
2.5. Drepturile statului asupra ………………………….. ………………………….. ……………………….. 76
moștenirii vacante ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 76
2.5.1. Noțiunea de moștenire vacantă ………………………….. ………………………….. ………….. 76
2.5.2. Natura juridică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 76
2.5.3. Interesul practic al determinării naturii juridice a dreptului statului asupra
moștenirii vacante ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 77
6
2.5.4. Particularitățile drepturilor statului asupra moștenirilor vacante ……………………… 79
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ……………………… 86
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………… 93
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 97
7
INTRODUCERE
În această lucrare, intitulată „Devoluțiunea legală a moștenirii ”, vor face
obiectul studiului regulile generale ale moștenirii legale, d upă care vom aprofunda
regulile speciale aplicabile celor patru clase de moștenitori legali, vorbind totodată și
despre drepturile soțului supraviețuitor și ale statului. În ultima parte vom prezenta
limitele dreptului de a dispune asupra moștenirii. Dar, mai întai de a trece la cele
prezentate mai sus se impune a fi făcută o scurtă incursiune istorică cu privire la
drepturile succesorale.
Putem spune că dreptul la moștenire își are originea în comuna primitivă1. În
acea perioadă proprietatea privată nu ex ista, ci exista doar o stăpânire personală
asupra uneltelor de vânătoare, de pescuit (care aparțineau doar bărbaților) și de uz
casnic (care aparțineau doar femeilor).
Moștenirea a început să se dezvolte odată cu apariția familiei monogame.
Aceasta era co ndusă de bărbat, care era șeful familiei. Odată cu moartea acestuia locul
său era luat de următorul cap al familiei, deci era vorba de o transmitere a exercițiului
drepturilor asupra bunurilor ce aparțineau familiei (acestea erau casa, gospodăria
casnică, sclavii și animalele domestice) și nu era vorba de o transmitere a
universalității de drepturi și obligații de la un titular de patrimoniu la altul.
În Egiptul antic moștenirea se împărțea în mod egal între fii și fiice, dar fiul
mai mare lua ceva mai mul t deoarece el era cel care trebuia să se ocupe de funeraliile
tatălui.
În dreptul babilonian moștenirea se împărțea între copii. Dacă fetele primiseră
anterior o dotă ele erau excluse de la moștenire, iar dacă nu au primit dotă atunci
dobândeau doar drept ul de folosință asupra anumitor bunuri mobile ale defunctului, în
caz contrar frații erau obligați să le doteze2.
Vechiul drept indian era călăuzit de Legea lui Manu care prevedea că primul
născut avea dreptul să culeagă întrega avere părintească, iar cei lalți frați trebuiau să
trăiască sub tutela fratelui cel mare la fel cum au trăit sub tutela părintelui. Ulterior li
s-au recunoscut anumite drepturi și fraților mai mici. Soția nu avea nici un drept la
1 Ion DOGARU, Vasile STĂNESCU, Maria Marieta SOREAȚĂ, Bazele dreptului civil. Volumul V.
Succesiuni, Ed. C.H.Beck, București, 2009, p. 42
2 Ion DOGARU, Drept civil.Succesiunile , Ed. All Beck, București, 2003, p. 17
8
succesiunea soțului, dar fiul adoptiv avea aceleași d repturi succesorale ca și fiul
legitim.
În Grecia antică succesiunea era atât legală cât și testamentară. Succesiunea
testamentară a apărut destul de târziu și pentru ca defunctul să poată apela la ea
trebuia să nu aibă moștenitori legitimi de sex masculi n. Conform legilor lui Solon
dacă defunctul avea o fată putea să dispună prin testament în favoarea unei persoane
străine numai cu condiția ca aceasta să se casătorească cu fiica acestuia.
În vechiul drept evreiesc succesiunea prezenta trăsături ce decur geau din
caracterul familiei patriarhale3. La început, la moștenire veneau doar fiii mai târziu
venind și fiicele. În cazul în care defunctul nu avea copii moștenirea era culeasă de
părinți, iar dacă aceștia erau predecedați, de către frați. Ulterior s -a recunoscut dreptul
de moștenire între mamă și fii, precum și între soți.4
În China antică , în perioada Șan -In, moștenitor era fiul cel mic. Doar ulterior
bunurile au început să treacă de la tată la fiul cel mare al primei soții, care se numea
tunț. În caz ul în care defunctul nu avea copii moștenirea era preluată de rudele cele
mai apropiate și doar în lipsa acestora soția defunctului era moștenitoare.5
În vechiul drept românesc moștenirea era atât legală cât și testamentară.
Copiii adoptați aveau aceleaș i drepturi ca și copiii legali în ceea ce privește bunurile
de baștină (ocine, dedine), în schimb, cu privire la celelalte bunuri, copilul vitreg avea
aceleași drepturi ca și copilul legal dar numai la moștenirea părintelui bun, nu și la
moștenirea soțului acestuia. Soțul supravițuitor avea drept de moștenire la bunurile
defunctului în concurs cu copiii acestuia. Instituția succesiunii testamentare a îmbrăcat
două forme: prima era ”diata”, reprezenta un testament scris, cunoscut și sub
denumirea de scrisoar e, carte sau zapis, reprezenta un act ce exprima ultima voință a
testatorului, iar cea de -a doua formă era ”limba de moarte” ce reprezenta un
testament oral.
Exista o împărțire a succesiunii în moșteniri cu ”diată” sau ”fără diată”, după
cum transmiterea succesiunii se realiza prin testament sau în baza legii, și în Legiuirea
lui Caragea. De asemenea, Codul Calimach, apărut în 1817 în Iași, prevedea că:
„Dreptul moștenirii se întemeiază pe cea de pe urmă voință a testatorului, arătată după
3 Ion DOGARU, op. cit ., pp. 19 -20
4 Ion DOGARU, Vasile STĂNESCU, Maria Marieta SOREAȚĂ, op. cit ., p. 44
5 Ion DOGARU, op. cit ., p. 18
9
a legilor orând uială, sau pe lege”.6
În perioada în care oamenii erau grupați în obștii sătești, acestea exercitau un
drept de stăpânire superioară ( dominum eminens ) asupra întregului teritoriu ce
aparținea obștii respective. Acest teritoriu aprținea în proprietatea dev ălmașă a tuturor
membrilor obștii, totuși faceau excepție următoarele categorii de bunuri: casele,
terenurile proprietate individuală, delnițele (în Țara Românească), jirebiile (în
Moldova).
În momentul în care s -a putut vorbi despre familie în sensul res trâns, și anume
numai părinții și copiii neajunși la maturitate și în momentul în care a început să scadă
suprafața patrimoniului devălmaș până la dispariție, a început să apară dreptul
succesoral. Astfel, gospodăriile nu mai puteau fi întemeiate decât pri n înzestrări
facute copiilor. Datorită acestui fapt, se obișnuia să se acorde loturi egale tuturor
copiilor pentru a se evita neînțelegerile. Ultimul copil de sex masculin rămânea în
casa părintească pentru a -i îngriji pe bătrâni și pentru a -i înmormânta.7
În dreptul cutumiar român nu exista un sistem organizat al actelor civile.
Pentru ca o persoană să poată moșteni trebuia ca aceasta să nu fie nedemnă deorece de
cuius îi putea dezmoșteni și pe cei mai apropiați coerezi, dovada demnității făcându -se
cu ajutorul martorilor. Moștenitorii puteau să accepte moștenirea sau puteau să o
repudieze dacă era insolvabilă de asemenea, puteau alege să rămână în indiviziune sau
puteau să -și împartă bunurile prin bună învoială sau dacă nu ajungeau la un acord
comun se puteau adresa instanțelor judecătorești.8
În ceea ce privește dreptul succesoral roman , acesta a cunoscut trei sisteme de
transmitere a bunurior pentru cauză de moarte: moștenirea ab intestat (este moștenirea
legală), moștenirea testamentară și moștenirea diferită contra testamentului (este
strâns legată de moștenirea testamentară).9
Potrivit prevederilor Legii celor XII table, în ceea ce privește moștenirea ab
intestat , moștenitorii se împărțeau în trei categorii, și anume:
HEREDES SUI reprezintă moșten itorii care se aflau sub puterea lui pater
familias și care prin moartea acestuia deveneau independenți (sui iuris). Ceea ce conta
6 Ion DOGARU, op. cit ., pp. 20 -21
7 Ion DOGARU, Vasile STĂNESCU, Maria Marieta SOR EAȚĂ, op. cit, pp. 45-46
8 Ion DOGARU, op. cit ., p.20
9 Emil MOLCUȚ, Drept roman , Ediția a V -a, Ed. Edit Press Mihaela S.R.L., București, 1999, pp.
133-134
10
era raportul de subordonare față de pater familias și nu legătura de sânge.10 Deci, în
momentul morții capului familiei toți c ei care se aflau sub tutela acestuia aveau
capacitate succesorală. Dacă la moștenire veneau descendenți de același grad
împărțirea moștenirii se făcea pe cote părți egale cu numărul moștenitorilor. În cazul
în care la moștenire veneau moștenitori de grade diferite atunci împărțirea se făcea în
cote-părți egale pe tulpini.11
AGNATUS PROXIMUS reprezentă cea de -a doua categorie de moștenitori,
categorie formată din colateralii privilegiați, adică frații și surorile defunctului,
indiferent dacă erau frați buni sau cosângeni. Colateralii privilegiați erau chemați la
moștenire numai dacă nu existau moștenitori heredes sui. Moștenirea revenea
agnatului cel mai apropiat în grad. Dacă existau mai mulți agnați de același grad
împărțirea se făcea pe capete, iar dacă ag natul chemat la moștenire refuza să o
primească agnatul subsecvent nu putea să vină la moștenire deoarece nu era
considerat moștenitor. În această situație venea la moștenire următoarea categorie de
moștenitori.12
GENTILES reprezintă cea de -a treia categori e de moștenitori. Aceștia veneau
la moștenire în lipsa moștenitorilor din primele două categorii. În ceea ce îi privește
pe gentili este dicutabil dacă succesiunea revenea ginții în bloc sau dacă era divizată
pe capete, fiecărui gentil în parte.13
Odată c u dreptul pretorian s-a adus în discuție faptul de a se împărți
moștenirea ținându -se seama și de rudenia de sânge exculsă până în acel moment.
Noua reglementare pretoriană era cunoscută sub denumirea de bonorum possessio,
adică simpla posesie de bunuri. C lasele de moștenitori, conform dreptului pretorian,
erau următoarele:
UNDE LIBERI este categoria din care făceau parte toți descendenții lui de
cuius, indiferent dacă au rămas sub patria potestas ori s -au emancipat. În ceea ce îi
privește pe copiii adoptaț i aceștia veneau la moștenire numai dacă în momentul
decesului nu se mai aflau în familia adoptivă.
10 Romulus GIDRO , Drept roman , Volumul II, Ed. Risoprint, Cluj -Napoca, 2005, pp. 172 -173
11 Cristi nel MURZEA , Drept roman , Ed. All Beck, București, 2003, pp. 119 -124
12 Romulus GIDRO , op. cit., pp. 173 -174
13 Cristinel MURZEA, op. cit. , p. 131
11
UNDE LEGITIMI este categoria de moștenitori formată din agnați. În ceea ce
privește drepturile succesorale ale acestei categorii pretorul nu a făcut mari m odificări
față de regulile instituite de dreptul civil.
UNDE COGNATI este categoria moștenitorilor care sunt rude de sânge.
Pretorul cheama la moștenire cognați de până la gradul 6 sau uneori până la gradul 7.
Cei în grad mai apropiat îi excludeau pe cei î n grad mai depărtat. De asemenea,
cognatul în grad mai apropiat îl excludea pe agnatul ce mai îndepărtat.
UNDE VIR ET UXOR este categoria din care făceau parte soțul sau soția
supraviețuitoare. Deci, aceștia veneau la moștenire doar în lipsa celorlalte tre i
categorii anterioare, ceea ce se întâmpla foarte rar.14
În dreptul imperial la baza modificării instituției imperiale au stat două
senatus consulte (prima aprținând lui Hadrian iar cel de -al doilea lui Marc Aureliu)
precum și prevederile unor constituții imperiale. Aceste senatus consultum sunt:
Senatus consultum Tertullianum recunoștea dreptul de moștenire al mamei
față de copiii ei cu condițiile ca mama să fie o persoană liberă iar copiii trebuie să fie
sui iuris. Prin acest senatus consult s -a sta bilit faptul că mama venea la moștenire în
calitate de moștenitoare legitimă și nu ca până atunci în calitate de cognată.
Senatus consultum Orfitianum recunoștea dreptul de moștenire al copiilor, fie
legitimi fie nelegitimi, față de mama lor înaintea tuturor agnaților.15
Reforma lui Iustinian , realizată prin novela 118 din anul 543 și novela 127
din anul 548, a pus bazele unui nou drept succesoral bazat doar pe legătura de sânge
cu de cuius. În cazul în care succesiunea nu era acceptată de niciun moșt enitor, atunci
aceasta revenea statului.16
Iustinian a stabilit trei clase de moștenitori, și anume:
Descendenții, categorie din care făceau parte toți descendenții lui de cujus. În
cazul în care existau mai mulți moștenitori de același grad, moștenirea se împărțea pe
capete, iar dacă moștenitorii erau de grade diferite, moștenirea se împărțea pe tulpini.
Ascendenții, frații și surorile bune, precum și copii lor . În cadrul acestei grupe
dacă erau chemați la moștenire numai ascendenții, ascendenții în grad m ai apropiat îi
înlăturau de la moștenire pe cei în grad mai depărtat. Dacă la succesiune veneau
moștenitori de același grad (de exemplu, vin la moștenire doi frați și tatăl defunctului)
14 Mihai Vasile JAKOTĂ, Drept roman II , Ed. Fundației ”Chemarea”, Iași, 1993, pp. 516 -521
15 Emil MOLCUȚ, op. cit., p. 137
16 Mihai Vasile JAKOTĂ, op. cit. , p. 522
12
atunci moștenirea se împărțea pe capete. Se aplica în cadrul acestei g rupe și regula
împărțelii pe tulpini.
Frații și surorile ex uno latere este categoria din care făceau parte frații și
surorile uterine. Le era recunoscut dreptul la moștenire atât lor cât și descendenților
lor.
În privința celorlalți colaterali nu existau precizări până la ce grad pot veni la
moștenire. Se presupunea că ar fi rămas în vigoare regulile instituite de pretor, și
anume că puteau veni până la gradul 6 sau 7. În ceea ce o privește pe soția
supraviețuitoare regulile instituite de pretor, d e asemenea s -au menținut, singurele
modificări se refereau la văduva săracă care venea în concurs cu moștenitorii legali ai
soțului. Cota succesorală ce îi revenea era diferită în funcție de clasa de moștenitori cu
care venea în concurs, cota neputând depă și un sfert din totalul patrimoniului
succesoral.17
Codul civil român de la 1864 , elaborat după codul civil francez din 1804,
prevedea că există două feluri de succesiuni: cea legală și cea testamentară. Conform
codului, succesiunea era legală atunci cînd se transmitea patrimoniul mortis causa în
temeiul legii. De asemenea, moștenirea este legală și atunci când testamentul nu este
valabil, testamentul prevede alte chestiuni de ultimă voință a testatorului (de exemplu,
numește un executor testamentar), sau dacă legatarul nu a acceptat legatul. Codul
prevede și faptul că moștenirea legală poate coexista cu cea testamentară.
Până la intrarea în vigoare a Codului familiei, în 31 ianuarie 1954, era întâlnită
și instituția succesiunii anomale. Succesiunea anomal ă reprezenta situația în care
adoptatul deceda fără să fi avut descendenți. Această succesiune se referea la bunurile
determinate prin originea lor, pe care adoptatul le primea cu titlu gratuit de la
adoptator. Astfel, dacă adoptatul deceda fără a avea des cendenți aceste bunuri
reveneau adoptatorului sau descendenților acestuia.18
Codul civil, promulgat în 1864 și intrat în vigoare în 1 decembrie 1865, a fost
abrogat în 1 octombrie 2011 odată cu intrarea în vigoare a actualului cod civil (Legea
nr.287/20 09). Acest nou cod civil a adus o serie de modificări, inclusiv în materia
devoluțiunii legale. Câteva dintre modificările aduse succesiunilor sunt următoarele:
Nedemnitatea succesorală . În ceea ce privește această instituție a moștenirii
găsim modificări la clasificarea făcută cazurilor de nedemnitate. Vechiul cod civil, la
17 Romulus GIDRO , op. cit. , pp. 177 -180
18 Ion DOGARU, op. cit ., pp. 70 -71
13
art.655, prevedea trei cazuri de nedemnitate, și anume: 1.cel condamnat pentru că a
omorât sau a încercat să îl omoare pe defunct; 2.acuzația capitală calomnioasă
împotriva celui care l asă moștenirea; 3.moștenitorul major care, având cunoștință de
omorul defunctului, nu a denunțat aceasta justiției. Actualul cod clasifică
nedemnitatea ca fiind de drept și judiciară. Nedemnitatea de drept prevede două
situații: 1.persoana condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de
al ucide pe cel care lasă moștenirea; 2.persoana condamnată penal pentru săvârșirea,
înainte de deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a -l ucide pe un alt
succesibil care, dacă moștenir ea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi
înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului. Nedemnitatea judiciară
prevede următoarele cauze: 1.persoana condamnată penal pentru săvârșirea, cu
intenție, împotriva celui care la să moștenirea a unor fapte grave de violență, fizică sau
morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
2.persoana care, cu rea -credință a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat
testamentul defunctului; 3.persoana care, prin dol sau violență, l -a împiedicat pe cel
care lasă moștenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
Reprezentarea succesorală . Modificarea adusă de actualul cod civil se referă la
condițiile cerute unei persoane pentru a putea fi repr ezentată. Astfel, în vechiul cod se
cereau două condiții pentru ca o persoană să poată fi reprezentată, și anume: 1.cel
reprezentat să fie decedat la data deschiderii moștenirii (art.668); 2. Locul celui
reprezentat să fie util, adică să fi putut moșteni d acă ar fi fost în viață. În actualul cod,
la art.967, se prevede că poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a
moșteni, precum și nedemnul, chiar aflat în viață la data deschiderii moștenirii.
Moștenitorii sezinari . În actualul cod a avut loc o modificare în ceea ce îi
privește pe moștenitorii sezinari. Mai exact, la art. 1126 din actualul cod civil, se
prevede că moștenitorii sezinari sunt soțul supravițuitor, descendenții și ascendenții
privilegiați (părinții). În schimb, în vechiul cod n u era pervăzut printre moștenitorii
sezinari soțul supraviețuitor dar, erau prevăzuți ca fiind moștenitori sezinari
ascendenții ordinari (astfel, fiind înlăturați, în actualul cod, din această categorie).
Termenul de opțiune succesorală . În vechiul cod, la art.700alin.1, termenul era
de 6 luni calculat de la data deschiderii succesiunii. În actualul cod acest termen a fost
prelungit fiind de un an de la data deschiderii succesiunii, conform art.1103. Statul
intră în posesia moștenirii la un an și 6 luni de la deschiderea moștenirii (art.1139).
14
CAPITOLUL I
REGULILE GENERALE ALE DEVOLUȚIUNII
LEGALE A MOȘTENIRII
1.1. Moștenirea legală. Considerații generale
Prin „moștenire ” se înțelege determinarea persoanelor chemate să moștenească
patrimoniul unei persoan e decedate. Determinarea persoanelor chemate la moștenire
se poate face prin lege sau prin testament. Deci, moștenirea legală are loc atu nci când
transmiterea moștenirii se face în temeiul legii la persoanele, în ordinea și în cotele
stabilite de lege.19
Moștenirea legală intervine atunci când defunctul nu a lăsat un testament sau,
dacă a lăsat un testament, în caz ul în care prin testament de cuj us a stabilit dispoziții
de ultimă voință, altele decât numirea unor legatari. De exemplu, defunctul poate
stabil i prin testament dispoziții cu privire la funeralii, sau poate să re cunoască
paternitatea unui copil etc.. Moștenirea este legală și în cazul în care defunctul a
dispus prin testament exherendarea unui a sau mai multor moștenitori legali , fără ca
testamentu l să cuprindă legate, astfel încât la moștenire vor fi chemați tot moștenitori
legali, moștenitori care ar fi venit la moștenire împreună cu cei exherendați sau care ar
fi fost înlăturați de la moștenire de cei exherendați.
Moștenirea legală poate coexist a cu cea testamentară. Întâlnim această situație
dacă defunctul a dispus prin testament numai cu privire la o parte din moștenirea
lăsată sau dacă a dispus cu privire la întreaga moștenire dar există mo ștenitori
rezervatari.20
19 Liviu STĂNCIULESCU, Curs de drept civil. Succesiunile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 18
20 Ioan SABĂU -POP , Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității ”Petru Maior”, Târgu -Mureș, 2010,
pp. 41 -42
15
1.2. Condițiile devoluțiun ii legale a moștenirii
Pentru a putea moșteni o persoană trebuie să îndeplinească mai multe condiții.
Pe lângă condiția generală legală de a avea capacitate succesorală trebuie îndeplinite
alte trei condiții speciale, și anume:
a) Să aibă vocație succesora lă legală;
b) Să nu fie nedemn;
c) Să nu fie dezmoștenit.
Dacă sunt îndeplinite cele trei condiții cumulative transmiterea succesiunii se
va face în condițiile legii. Prin acest lucru nu trebuie să se înțeleagă faptul că acea
persoană care îndeplinește condiții le este obligată să accepte moștenirea.21
1.2.1. Vocația succesorală. Noțiune
Pentru ca o persoană să poată moșten i, în tot sau în parte, averea defunct ului
trebuie să fie chemată la moștenire în virtutea legii.
Legea cheamă la moștenire rudele defunc tului, în anumite limite. Legea
recunoaște acest drept atât rudelor firești cât și celor adoptați , chemând totodată pe
soțul supraviețuitor și statul.
Vocația succesorală legală este generală și concretă.22
1.2.1.1. Vocația legală generală
În sistemul nostru de drept legea cheamă la moștenire rudele defunctului (di n
căsătorie, din afara căsătoriei și din adopție), precum și soțul supraviețuitor.
Legea prevede că rudenia este legătura bazată pe descendența unei persoane
dintr -o altă persoană (r udenia pe linie dreaptă), precum și faptul că mai multe
persoane au un ascendent comun ( rudenia în linie colaterală). Rudenia în linie dre aptă
poate fi ascendentă sau descendentă.
21 Liviu STĂNCIULESCU, Drept civil. Partea sp ecială. Contracte și succesiuni , Ediția a 2 -a, Ed. All
Beck, București, 2004, p. 287
22 Ion DOGARU, op. cit ., p. 88
16
Deoarece stabilirea moștenitorilor se bazează pe sentimentele reale de
afecțiune reciprocă între rude și defunct, legea a limitat, pe linie colaterală, rudele care
pot veni la moștenire până la gradul IV inclusiv. Pe linie dreaptă nu se impune nicio
limitare, deoarece legea firii este cea care face limitarea necesară.23
De sub liniat este faptul că toate aceste rude în linie dreaptă și colaterală (până
la gradul IV) nu vor veni împreună și deodată la m oștenire, deoarece ele au doar
vocație generală, potențială de a culege moștenirea. Legea este cea care stabilește, în
concret, cine anume moștenește prin instituirea unei ordini de chemare la moștenire.24
Vocația succesorală legală este guvernată de principiul reciprocității, de aceea
urmează să fie analizat acest principiu.
– Principiul reciprocității vocației legale generale la mo ștenire.
Principiul reciprocității este întâlnit doar în cazul moștenirii legale nu și în
cazul moștenirii testamentare. Acest lucru este valabil chiar și în cazul în care două
persoane și -ar confer i prin actele lor separate de ultimă voință vocație succ esoral ă
testamentară reciprocă. Ace asta se întâmplă deoarece vocația succesorală testamentară
a legatarilor nu este interdependentă.25
De asemenea, principiul reciprocității nu este aplicabil statului și nici
persoanelor juridice deoarece acestea nu pot fi moștenite.
Acest principiu presupune că dacă o persoană are vocație generală legală la
moștenirea lăsată de o altă persoană, atunci ș i acea persoană are aceași vocaț ie în
raport cu prima persoană. În sensul negativ al principiului, dacă o persoană nu are
vocație legală generală la moștenirea unei alte persoane, atunci nici acea din urmă
persoană nu va avea vocație generală la moștenirea primei persoane.26
Există o singură excepție de la principiul reciprocității vocației generale legale.
Este cazul nulită ții sau anulării căsătoriei consta tată prin hotărâre judecătoarească
intervenită după decesul soților sau unuia din soți. Singura condiție care se cere este
ca unul din soți să fi fost de bună -credință la încheierea căsătoriei. Dacă soțul de
bună -credință a supraviețuit celuilalt va avea vocație succesorală legală, în schimb
dacă soțul supraviețuitor este de rea -credință, acesta nu va avea vocație legală
23 Bogdan TODORAN, Vocația succesorală , Ed. ….., Târgu -Mureș, 2007, pp. 45 -46
24 Liviu STĂNCIULESCU, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 44
25 Alexandru ȚICLEA, Drept civil. Curs pentru pregătirea examenului de licență, Ed. Lumina Lex,
Bucure ști, 1997, pp. 465 -466
26 Francisc DEAK, op. cit., p. 58
17
generală. Dacă ambii soți au fost de bună sau de rea -credință sensul pozitiv sau
negativ al principiului se va restabili.27
În literatura juridică se vorbește de o altă excepție de la acest principiu. Este
vorba despre ipoteza în care o persoană adoptă mai mulți copii, unii cu efecte depline
și alții cu efecte restrânse. În această situație nu ne referim la vocația succesorală
dintre adoptat și adoptator ci între adoptat și rudele adoptatorului. În ceea ce îi
privește pe adoptații cu efecte restrânse va funcționa sensul negativ al principiului.
Adoptații cu efecte restrânse nu vor avea vocație generală la moș tenirea lăsată de cei
adoptați cu efecte depline cum nici aceștia din urmă nu vor avea vocație generală la
moștenirea celor dintâi.28
Într-o speță reclamantul a introdus o acțiune î n constatarea calității de unic
moștenitor, acțiune respinsă de instanța co mpetentă datorită lipsei vocației
succesorale legale generale.
Reclamantul T.V. a solicitat instanței să se constate calitatea sa de unic
moștenitor al defunctului T.C.V., decedat la data de 17.04.1995. Raportat actelor de
stare civilă depuse instanța a r eținut că reclamantul T.V. este rudă de gradul V cu
autorul T.C.V., aceasta deoarece tatăl reclamantului este văr primar cu autorul.
Legea a limitat pe linie colaterală vocația succesorală la gradul al IV -lea inclusiv.
Conform prevederilor art. 676 Cod civ il (astfel cum a fost modificat prin art. 4 al
Legii asupra impozitului progresiv pe succesiuni din 1921, prin desființarea dreptului
de moștenire ab intestat de la al IV – lea grad în sus), rudele chemate la moștenire, în
linie colaterală, sunt până la gra dul IV inclusiv.
Deci, au vocație succesorală legală pe linie colaterală frații și surorile
defunctului, rude de gradul al II -lea, descendenții lor până la gradul al IV -lea (nepoți
și strănepoți de frate -soră, care sunt rude de gradul al III -lea, respectiv de gradul al
IV-lea cu defunctul), unchii și mătușile defunctului (rude colaterale de gradul al III –
lea) și copiii lor (veri primari ai defunctului, care sunt rude colaterale de gradul al
IV–lea) și frații și surorile bunicilor defunctului (rude colateral e tot de gradul al –IV-
lea).
Reclamantul este colateral ordinar de gradul V și prin urmare acesta nu are
vocație succesorală legală generală la moștenirea autorului T.C.V.. Doar tatăl
27 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de..”., op. cit., pp. 44 -45
28 Francisc DEAK, Tratat de drept succesoral , Ed. Universul Juridic, București, 2002, pp. 57 -59
18
reclamantului în calitatea sa de văr primar cu autorul T.C.V. , rudă de gradul IV cu
acesta, ar fi putut avea vocație succesorală legală generală.29
1.2.1.2. Vocația legală concretă
Pentru a putea moșteni, în concret, o persoană nu este suficient ca aceasta să
aibă vocație generală la moștenire, deoarece legea st abilește o anumită ordine de
chemare la moștenire. Pentru a putea moșteni o persoană trebuie să aibă vocație legală
concretă, efectivă, utilă la moștenire.
Motivul pentru care legea a stabilit vocația legală concretă este acela că, dacă
ar moșteni toate p ersoanele care au vocație generală, averile s -ar fărâmița într -atât
încât fi ecare moștenitor ar primi o parte atât de neînsemnată încât instituția moștenirii
și-ar pierde rostul ei social -economic și, de altfel, nu s -ar mai ține cont de legăturile
afective dintre defunct și rudele sale.30
Pentru a se evita asemenea consecințe legiutorul a stabilit o anumită ordine de
chemare concretă la moștenire a rudelor defunctului. Pentru a putea veni în concret la
moștenire trebuie îndeplinită și o altă condiție negati vă, și anume de a nu fi înlăturată
de la moștenire de o altă persoană cu vocație generală dar chemată de lege în rang
preferențial, deci care are și vocație concretă, utilă. Pentru a se putea stabili ordinea de
preferință între rudele defunctului cu vocați e generală legea stabilește două criterii
tehnico -juridice: clasa de moștenitori și gradul de rudenie.31
1.2.2 . Nedemnitatea succesorală
1.2.2.1. Noțiunea de nedemnitate succesor ală
Conform art. 958—961 C.civ. pentru ca o persoană să poată veni la moște nire,
nu este suficient să aibă vocație succesorală, generală și concretă, ea trebuie să
îndeplinească și o condiție negativă32 de a nu fi nedemnă de a moșteni.33
29 Judecătoria Vaslui, secția civilă, sentința civilă nr.69/2010, http://noulportal.just. ro/
Jurisprudenta Vizualizare.aspx?id_speta=16572&idInstitutie=333
30 Bogdan TODORAN, op. cit. , pp. 46 -47
31 Alexandru ȚICLEA, Drept civil. Curs de pregătire a examenului de licență , Ed. Lumina Lex,
București, 1997, pp. 466 -467
32 Nicolae GROFU, „Nedemnitatea succesorală. Propuneri de lege ferenda ”, în Dreptul , nr.
8/2004, p. 90
19
Nedemnitatea succesorală poate fi definită ca fiind decăderea moștenitorului
legal din dreptul de a moșteni deoarece este vinovat de o faptă gravă față de cel care
lasă moștenirea sau față de memoria acestuia.34
În literatura juridică se face distincție între nedemnitate și incapacitatea
succesorală. Nedemnitatea succesorală este o sancțiune civi lă35 care se aplică
nedemnului vinovat de săvârșirea unor fapte grave față de cel care lasă moștenir ea sau
față de memoria acestuia iar sancționara nedemnului este opera legii sau a instanței de
judecată și nu a voinței celui care lasă moștenirea.36
1.2.2. 2. Caractere juridice
Nedemnitatea succesorală se caracterizează prin următoarele:
a) Nedemnitatea privește atât moștenirea legală cât și legatele cu care nedemnul
a fost gratificat prin testament;
b) Nedemnitatea operează de drept sau poate fi judiciară ;
c) Efect ele nedemnității, fie că este de drept sau judiciară, pot fi înlăturate prin
testament sau prin act autentic notarial de către cel care lasă moștenirea;37
d) Nedemnitatea fiind o sancțiune se aplică și își produce efectele doar în
privința autorului faptei nu și față de alte persoane chemate la moștenirea defunctului
în nume propriu sau prin reprezentare;
e) Domeniul de aplicare al sancțiunii nu poate fi extins și la alte moșteniri ,
nedemnul fiind înlăturat doar de la moștenirea celui față de care se face vinovat de
fapte grave;
f) Sancțiunea nedemnității este prevăzută numai pentru fapte săvârșite cu
vinovăție, astfel moștenitorul trebuie să acționeze cu discernământ. În această situație
se vor aplica regulile de la răspunderea civilă delictuală.38
1.2.2.3. Felurile nedemnității succesorale
În funcție de sur sa lor putem distinge între nedemnitate de drept și nedemnitate
judiciară.
33 Liviu STĂNCIULESCU, Curs de drept civil. Succesiuni , Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 34
34 Francisc DEAK, op. cit ., pp. 5 9-60
35 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „Petru Maior”, Târgu -Mureș, 2010,
p. 31
36 Liviu STĂNCIULESCU, „Curs de…” , op. cit. , pp. 34 -35
37 Idem , p. 35
38 Alexandru ȚICLEA, op. cit. , p. 468
20
a) Nedemnitatea de drept. Potrivit art. 958 alin.1 C.civ., nedemnitatea de drept
operează în următoarele cazuri:
– În cazul persoanei condamnat e penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu
intenția de a -l ucide pe cel care lasă moștenirea;
– În cazul persoanei condamnate penal pentru săvârșirea, înainte de
deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a -l ucide pe un alt
succesibil care , dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei,
ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului.39
Sancțiunea se justifică în această situație deoarece ar fi injust și contrar
bunelor moravuri și ordinii publice ca o persoană care săvârșește asemenea fapte
grave să fie chemată la moștenirea celui pe care l -a ucis sau a încercat să -l ucidă. În
cea de -a doua situație ar fi injust ca o persoană care inițial nu a avut vocație legală
concretă să vină la moștenire prin uci derea succesibililor care ar fi avut rang
preferențial la moștenirea lăsată de defunct.40
Pentru a putea opera nedemnitatea succesorală trebuie ca moștenitorul să fi
omorât sau să fi pus în executare hotărârea de a omorâ pe defunct sau pe moștenitor .
El trebuie să fi acționat cu intenție, directă sau indi rectă, deoarece culpa nu atrage
această sancțiune. O altă condiție care trebuie în deplinită este ca moștenitorul să fi
fost condamnat definitiv pentru aceste fapte, pentru că sancțiunea nu va opera d acă
acesta a fost achitat, scos de sub urmări re penală, a decedat înainte de condamnare,
fapta a fost amnistiată antecondamnator sau dacă sancțiunea penală s -a prescris.41
În situația în care faptele au fost constatate printr -o hotărâre judecătorească
civilă definitivă, chiar dacă a intervenit decesul autorului faptei, amnistia sau
prescripția răspunderii penale înainte de condamnare, nedemnitatea va opera.
Nedemnitatea succesorală poate fi constata tă oricând la cererea oric ărei
persoane interesate, de căt re notarul public pe baza hotărârii judecătorești din care
rezultă nedemnitatea sau din oficiu de către instanța de judecată.42
b) Nedemnitatea judiciară. Potrivit art. 959 alin. 1 C.civ., poate fi declarată
nedemnă de a moșteni:
39 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit. , pp. 35 -36
40 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „Petru Maior”, Târgu -Mureș, 2010,
pp. 32 -33
41 Ion DOGARU, op. cit., pp. 90 -92
42 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 36
21
– Persoana condamnată penal pen tru săvârșirea, cu intenție, împotriva celui
care lasă moștenirea a unor fapte grave de violență, fizică sau morală, ori,
după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
– Persoana care, cu rea -credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau a f alsificat
testamentul defunctului;
– Persoana care, prin dol sau violență, l -a împiedicat pe cel care lasă
moștenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.43
Potrivit art. 959 alin. 2 și 6 C.civ., sub sancțiunea decăderii orice succesibil
poate cere instanței de judecată să declare nedemnitatea în termen de un an de la data
deschiderii moștenirii cu rezerva că introducerea acțiunii constituie un act de
acceptare tacită a succesiunii de către succesibilul reclamant. Aceasta poate fi
introdusă și de către comuna, orașul sau municipiul în a cărei rază teritorială se aflau
bunurile la data deschiderii moștenirii.
Dacă pronunțarea condamnării este î mpiedicată prin decesul autorului faptei,
prin amnistie sau prin prescripția răspunderii penale, ned emnitatea se poate declara
dacă faptele au fost constatate printr -o hotă râre judecătorească civilă definitivă. În
această situație termenul începe să curgă de la apariția cauzei care a împiedicat
condamnarea, dacă aceasta a intervenit după deschiderea succ esiunii.
În celelalte cazuri, potrivit art. 959 alin. 5 C. Civ., tremenul de un an curge de
la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este
ulterioară deschiderii succesiunii.44
1.2.2.4. Efectele nedemnității
Principal ul efect al nedemnității succesorale constă în decăderea,
moștenitorului nedemn, din dreptul de a moșteni. Titlul de moștenitor al acestuia se
desființează retroactiv, din momentul deschiderii moștenirii indiferent de momentul
săvârșirii faptei care atrage nedemnitatea. În consecință, hotărârea judecătorească prin
care se declară nedemnitatea operează retroactiv având caracter declarativ și nu
constituiv.45
De înlăturarea de la moștenire a nedemnului vor profita comoștenitorii legali
sau moștenitorii legal i subsecvenți. Dacă nedemnul a intrat în posesia bunurilor
43 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 36
44 Idem, pp. 36 -37
45 Francisc DEAK, op. cit ., p. 64
22
moștenirii înainte de constatarea nedemnității va fi obligat să le restituie persoanelor
îndreptățite.
Restituirea se face în principiu în natură iar dacă acest lucru nu mai este
posibil din cauza dispariției sau p ieirii bunurilor nedemnul va fi obligat la despăgubiri.
Nedemnul are dreptul să i se înapoieze sumele plătite pentru achitarea
datoriilor moștenirii, precum și cheltuielile necesare și utile.46
Efectele nedemnității prezintă particulari tăți după cum se produc față de
nedemn, față de urmașii săi sau față de terți.
a) Efectele nedemnității față de nedemn. Deoarece titlul de moștenitor al
nedemnulul este desființat de la data deschiderii moștenirii, acesta nu va mai putea
reclama partea sa di n moștenire, nici măcar rezerva.47
De partea ce i s -ar fi cuvenit acestuia vor profita ceilalți moștenitori legali sau
moștenitorii legali subsecvenți iar dacă nedemnul era moștenitor rezervatar de acest
fapt vor profita și legatarii sau donatarii.
Pe lân gă restituirea în natură a bunurilor (dacă a intrat în posesia lor înainte de
constatarea nedemnității), nedemnul va fi obligat și la restituirea fructelor naturale,
industriale sau civile (dacă nu este posibil în natură se va restitui valoarea lor)
deoare ce posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moștenirii este considerată
posesie de rea -credință.48
Drepturile și obligațiile nedemnului față de moștenire, care s -au stins prin
confuziune, vor renaște în urma excluderii nedemnului de la succesiune.49
Nedemnitate a produce efecte numai în privința drepturilor succesorale nu și în
privința altor drep turi ale nedemnului care nu au ca temei de dobândire succes iunea.
De exemplu, soția nedemnă nu are dreptul la cota sa parte din moștenire , în schimb
are dreptu l la cota -parte ce îi revine din bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu
defunctul.50
46 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010, p. 36
47 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 38
48 C. HAMANGIU, I. ROSETTI BĂLĂNE SCU, Al. BĂICOIANU, op. cit., p. 231
49 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., pp. 38 -39
50 Francisc DEAK, op. cit., p. 66
23
b) Efectele nedemnității față de descendenții defunctului. Descendenții
nedemnului pot veni fie în nume propriu la moștenire pentru a culege partea care li se
cuvine, fie prin reprezentarea succesorală.51
Conform art. 967 alin. 1 C. civ. Nedemnul, chiar aflat în viață la data
deschiderii moștenirii poate fi reprezentat. Prin urmare, fiii și fiicele nedemnului pot
veni la moștenirea defunctului și prin reprezentarea ascenden tului lor nedemn chiar
dacă acesta se află în viață la data deschiderii sucesiunii. Astfel, sancțiunea
nedemnității nu produce efecte și față de ei, nefiind vinovați de fapta părintelui lor.
De exemplu, dacă defunctul are un unic fiu care este nedemn, cop ilul
nedemnului va putea culege în nume propriu moștenirea lăsată de bunic deoarece nu
există alți moștenitori legali de grad mai apropiat. În această situație nedemnitatea
tatălui nu produce efecte asupra copilului. Însă, în situația în care defunctul a a vut doi
copii dintre care unul nedemn, cop ii nedemnului vor putea să cule agă moștenirea după
bunicul lo r prin reprezentare (indiferent dacă tatăl lor nedemn mai este sau nu în viață
la data deschiderii succesiunii), deoarece reprezentarea operează chiar da că
reprezentantul este nedemn față de reprezentat sau a renunțat la moștenire ori a fost
dezmoștenit.52
Soluțiile propuse cu privire la efectele nedemnității față de descendenții
nedemnului sunt valabile și în privința fraților sau ai surorilor defunctului .
Conform art. 965 C. civ. materia reprezentării succesorale vizează toți
moștenitorii legali de un grad mai îndepărtat și nu n umai pe descendenții nedemnului.
De exemplu, în această categorie este inclus strănepotul de frate al nedemnului. 53
c) Efectele ne demnității față de terți. Este posibil ca nedemnul să fi încheiat, în
perioada cuprinsă între deschiderea succesiunii și constatarea nedemnității sale, acte
juridice cu terțe persoane referitoare la bunurile moștenirii (acte de conservare, de
administrare sau de dispoziție). Problema ce se pune este de a ști care va fi soarta
acestor acte.
Întrucât titlul de moștenitor al nedemnului este desființat cu efect retroactiv,
aceste acte vor fi desființate și ele cu efect retroactiv. Acest lucru presupune că, în
principiu, nedemnitatea produce efecte și față de terți. Soluția este justificată față de
51 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010 , p. 37
52 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., pp. 38 -39
53 Idem, p.39
24
terții de rea -credință, care au cunoscut faptele săvârșite de nedemn, dar nu și în cazul
terților de bună -credință, care au crezut în valabilitatea titlului de moșten itor al
nedemnului.54
Astfel, conform art. 960 alin. 3 C.civ. , sunt valabile și se mențin:
– Actele de conservare, precum și actele de administrare în măsura în care
profită moștenitorilor, încheiate între nedemn și terți;
– Actele de dispoziție cu titlu oneros încheiate între nedemn și terții dobânditori
de bună -credință;
– Plata făcută cu bună -credință de debitor moștenitorului nedemn posesor al
creanței;55
În toate cazurile în care actul se menține, nedemnul va fi obligat să plătească
despăgubiri mo ștenitorilor adevărați ca posesor de rea -credință, iar dacă actul va fi
desființat cu efect retroactiv nedemnul va putea fi acționat de terț pentru evicțiune.
Aceste reguli se aplică și în cazul în care actul a fost încheiat cu terții nu de
către nedemn ci de către copii lui care au venit la moștenire prin reprezentare, ulterior
constatându -se nedemnitatea celui reprezentat.56 Profesorul Francisc Deak consideră
că, potrivit regulilor generale, copilul nedemnului ar trebui considerat posesor de bună
credinț ă cât timp nu se dovedește ca fiind moștenitor de rea -credință, tratându -l ca
moștenitor de rea -credință numai pe nedemn.
1.2.2.5. Î nlăturarea efectelor nedemnității
Cel care lasă moștenirea are posibilitatea de a înlătura efectele nedemnității, de
drept sau judicicare, expres prin testament sau printr -un act autentic notarial.
Înlăturarea efectelor nedemnității se face numai prin declarație expresă. Conform art.
961 alin. 1 C.civ., lipsa acesteia nu reprezintă o înlăturare a efectelor nedemnității
legatului lăsat nedemnului după săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea.
Efectele nedemnității nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie
intervenită după condamnare, grațiere sau prescripția executării pedepsei.57
54 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010, pp. 39 -40
55 Francisc DEAK, op. cit., p. 69
56 Idem, p. 71
57 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 40
25
1.2.2.6 . Invocarea nedem nității succesorale
Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată
(comoștenitorii legali, moștenitorii legali subsecvenți, legatarii sau donatarii în cazul
în care nedemnul ar fi fost un moștenitor rezervatar a cărui rezervă pute a determina
reducțiunea liberalității lor excesive). Nedemnitatea succesorală poate fi invocată și de
către creditorii acestor persoane pe calea acțiunii oblice, deoarece conform art. 1560
C.civ., dreptul de a invoca nu este exclusiv personal.
Nedemnitate a succesorală poate fi invocată și de procuror sau de către instanța
de judecată, din oficiu.58
În doctrina și practica judiciară s -a pus problema dacă nedemnul poate sau nu
invoca propria sa nedemnitate. Majoritatea autorilor susțin că este admisibilă
invocarea nedemnității de către nedemn, deoarece aceasta operează de drept,
nedemnul referindu -se doar la faptul consumat al îndepărtării sale de la moștenire prin
efectul legii.59
Instanța de judecată poate invoca și constata nedemnitatea numai după
deschide rea moștenirii și numai dacă vocația succesorală legală a nedemnului este
concretă, nefiind înlăturat de la moștenire prin prezența unor moștenitori în rang
preferabil.
Nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului cât timp acesta este în
viață, iar dacă după deschiderea succesiunii a intrat în stăpânirea bunurilor succesiunii
și a decedat înainte de constatarea nedemnității, împotriva moștenitorilor săi legali sau
testamentari care stăpânesc aceste bunuri.
Dacă decesul nedemnului a avut loc înainte de deschiderea moștenirii,
nedemnitatea poate fi invocată împotriva copiilor nedemnului, pentru a -i împiedica să
vină la moștenire prin reprezentare.60
58 Francisc DEAK, op. cit., p. 72
59 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., pp. 40 -41
60 Alexandru ȚICLEA, op. cit., pp. 475 – 476
26
1.3. Principiile devoluțiunii
legale a moștenirii
La moștenire sunt chemați rudele defunctului, so țul supraviețuitor sau , în lipsa
acestora , statul. Dar, rudele defunctului nu sunt chemate împreună și deodată la
moștenire deoarece legiuitorul a stabilit o ordine de chemare concretă la moștenire
prin instituirea a trei principii de bază ale devoluțiunii legale:
a) Principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori
legali;
b) Principiul proximității gradului de rudenie;
c) Principiul egalității.61
1.3.1 . Principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor
de moștenitori legal i
Print r-o clasă de moștenitori se înțelege o anumită categorie de rude, care în
mod colectiv va exclude sau este exclusă de o altă categorie, chiar dacă rudele din
categoria exclusă sunt în grad mai apropiat cu defunctul decât rudele din categoria
chemată . De exemplu, nepotul de fiu al defunctului (rudă de gradul II) exclude de la
moștenire pe părinții defunctului (rude de gradul I).62
Codul civil stabilește patru clase de moștenitori legali (schema 1) :
a) Clasa I – descendenții defunctului, este alcătuită din copii, nepoți, strănepoți
ș.a.m.d. ai defunctului până la infinit;
b) Clasa a II -a- ascendenții privilegiați (părinții) și colateralii privilegiați (frații
și surorile defunctului împreună cu descendenții acestora până la gradul IV inclusiv);
c) Clasa a III -a- ascendenții ordinari (bunicii, stră bunicii ș.a.m.d. ai defunctului
până la infinit);
61 Dan CHIRICĂ, Drept civil. Succesiuni , Ed.Lumina Lex, București, 1996, pp. 35 -36
62 Bogdan TODORAN, op. cit. , pp. 53 -54
27
d) Clasa a IV -a- colateralii ordinari (unchii, mătușile, verii primari și frații/
surorile bunicilor defunctului. 63
Deoarece rudele sunt chemate în funcție de clasa de moșt enitori din care fac
parte, în prezența fie și a unei singure persoane din clasa întâi vor fi înlăturați de la
moștenir e cei din clasele subsecvente. Î n sens contrar, rudele din clasa a II -a vor ve ni
la moștenire numai dacă nu există nicio rudă din prima c lasă sau, dacă acestea există,
dacă sunt renunțătoare sau au fost exherendate. Aceași regulă se aplică și claselor
subsecvente.64
Clasa a III -a
Sb1 Sb2 Sb3
Um B1 B2 B3
U1 U2 T M
Clasa a II -a
Clasa a IV -a
Vp1 Vp2 D F1 F2
Clasa I C1 C2 C3 Nf1 Nf2
N1 N2 Snf 1 Snf 2
Sn1 Sn2
Rsn 1
Schema 1
63 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 73 -76
64 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de …”, op. cit., pp. 46 -47
28
Soțul supraviețuitor nefiind rudă cu defunctul nu face parte din nicio clasă de
moștenitori d ar, acesta vine în concurs cu oricare clasă de moștenitori, deoarece acesta
nu înlătură pe nimeni dar nici nu este înlăturat de la moștenire.65
Prin cererea înre gistrată pe rolul instanței sub nr. 44/29/2009 reclamantul
P.P. a chemat în judecată pe pârâta P.E. solicitând ca prin hotărârea judecătorească
să se constate masa succesorală rămasă de pe urma defunctului P.F. decedat la data
de 21.11.2008 și calitatea de unic moștenitor a reclamantului. În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că el este fiul defunctului iar pârâta este mama lui P.F. De pe
urma defunctului au rămas ca moștenire o casă de locuit compusă din 2 camere, 2
holuri, iar ca anexe o altă cameră cu marchiză și un garaj, terenul aferent în
suprafață de 804, 81 mp situate în comuna M.K., precum și terenul intravilan în
suprafață de 330 mp situat tot în comuna M.K.
În ședința de judecată din 06.02.2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția
lipse i calității procesuale pasive a pârâtei, având în vedere că aceasta este mama
defunctului. Pentru ca o persoană să fie chemată efectiv la moștenire în temeiul legii,
deci să aibă vocație legală concretă, trebuie să nu fie înlăturată de la moștenire, de o
altă persoană cu vocație generală dar chemată de lege în rang preferabil. Rudele
sunt chemate la moștenire în ordinea claselor de moștenitori și în funcție de gradul de
rudenie. Printr -o clasă de moș tenitor se înț elege o categorie de rude care exclude o
altă categorie sau este exclusă de ea, chiar dacă rudele din categoria exclusă ar fi de
grad mai apropiat cu defunctul decât rudele din categoria chemată.
În cauză s -a constatat că reclamantul este fiul defunctului P.F. iar pârâta este
mama acestuia. P.P. f ace parte din clasa I de moștenitori iar P.E. din clasa a II -a.
Prin urmare, potrivit principiului chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor
de moștenitori legali, reclamantul, în calitate de descendent care fa ce parte din clasa
I, o înlă tură de la moștenire pe pârâtă (pe bunica sa), care are calitate de ascendent
privilegiat, făcând parte din clasa a II -a de moștenitori legali. Fiind înlăturată de la
moștenire, pârâta nu are cum să încalce dreptul de a moșteni al reclamantului și nici
nu are cum să îi recunoască acest drept. Ca atare, neavând calitatea de moștenitoare
a defunctului, pârâta nu justifică calitatea procesuală pasivă a sa. Prin urmare,
instanța a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.66
65 Bogdan TODORAN, op. cit., pp. 53 -54
66 Judecătoria Fetești, secția civilă, sentința civilă nr.331/2009, http://noulportal.just.ro /
Jurispruden taVizualizare.aspx?id_speta=11644&idInstitutie=229
29
1.3.2. Princip iul proximității gradului de rudenie
În cadrul aceleiași clase pot exista moștenitori cu grade mai apropiate sau mai
îndepărtate de defunct. Deoarece s -a ins tituit acest principiu, din aceleași considerente
enumerate mai sus, nu vor veni toate rudele din cadrul aceleiași clase ci cel mai
apropiat în grad îl va înlătura pe cel mai îndepărtat în grad. De ex emplu, copiii
defunctului îi înlătură pe nepoți , strănepoți etc.; frații și surorile defunctului pe nepoții
și strănepoții de frate sau soră; unchii și mă tușile pe verii primari etc. (schemele 2, 3,
4, 5).
Deci, vocația concretă la moștenire depinde de apropierea gradului de rudenie
cu defunctul a rudelor din cadrul aceleiași clase.67
D T+ Ssb
C1 C2 D F 1 F2 Sb1 Sb2
N1 N2 N3 Nf1 Nf2 Nf3 B1 B2+
Sn1 Snf 1 Snf 2 T+ M+
D
Schema 2 Schema 3 Schema 4
De la acest principiu legea prevede două excepții:
a) În cadrul clasei a doua, clasa mixtă formată din ascendenții privilegiați și
colateralii privilegiați, părinții defunctului (rude de gradul I) nu înlătură de la
moștenire pe frații și surorile defunctului (rude de gradul II -IV). 68Aceștia vin
împreună la mo ștenire, fiecare primind cota stabilită de lege;
b) Reprezentarea succesorală. Legea permite unor rude în grad mai îndepărtat cu
defunctul să urce în locul și în gradul unui ascendent predecedat pentru a primi cota ce
67 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010 , pp. 46
68 Francisc DEAK, op. cit., p. 77
30
se cuvine acestuia.69
1.3.3 . Principiu l egalității
Potrivit acestui principiu, dacă la moștenire vin rude din ace eași clasă și care
au același grad în raport cu defunctul, ele împart moștenirea în părți egale. De
exemplu, dacă defunctul are patru copii, care vin împreună la moștenire averea tatălui
se va împărți în mod egal, fiecare primind câte o cotă de ¼ din moștenire70 (schema
6).
Sb
B Um D
T U 1 U2 C1 C2 C3 C4
¼ ¼ ¼ ¼
D Vp1 Vp2 Vp3
Schema 5 Schema 6
Legea prevede două excepții de la acest principiu:71
a) Împărțirea pe tulpini a moștenirii în cazul reprezentării succesorale datorită
faptului că vor veni la moștenire rude de același grad;
b) În cazul î n care sunt chemați la moștenire doi sau mai mulți colater ali
privilegiați (frați sau surori) proveniți din părinți diferiți, indiferent dacă sunt din
căsătorii diferite, din afara căsătoriei sau din adpoția cu efecte depline, indiferent dacă
sunt frați buni, consangvini sau uterini cu defunctul și indiferent dac ă vin la moștenire
în nume propriu sau prin reprezentare, moștenirea nu se împarte în părți egale ci pe
linii, egalitatea păstrându -se numai între frații pe aceași linie. Fratele bun beneficiază
de o cotă -parte de pe ambele linii (privilegiul dublei legăt uri).72
69 Bogdan TODORAN, op. cit., pp. 55 -56
70 Ion DOGARU, op. cit. , pp. 101
71 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 48
31
1.4. Reprezentarea succesorală
1.4.1. Noțiune și utilitate
Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia , conform
art.965 C.civ., un moștenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă,
în virtutea legii , în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege
partea din moștenire ce i s -ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn față de
defunct sau decedat la data deschiderii succesiunii.
Utilitatea reprezentării succesorale este acela că înlătură consecințele injuste
ale principiului proximității gradului de rudenie și ale principiului egalității între
rudele de același grad73.
Acest nou Cod Civil, art. 965, dă posibilitatea reprezentării ascendentului
decedat, dar și a ascendentului n edemn față de defunct, decedat sau în viață.74
Dacă s -ar aplica principiul proximități gradului de rudenie, copilul defunctului
aflat în viață, la data deschiderii succes iunii, ar culege moștenirea lăs ată de defunct și
astfel ar înlătura de la moștenire pe nepotul de fiu al defunctului. Această soluție
nedreaptă este înlăturată prin instituția reprezentării succesorale deoarece legea
permite nepotului defunctului să urce în locul și în drepturile ascendentului său pentru
a culege partea ce i s -ar fi cuvenit acestuia la data deschiderii succesiunii (schema 7).
D D
C1 C2+ C1 C2 C3+
N N1 N2
Schema 7 Schema 8
72 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 77 -78
73 Bogdan DUMITRACHE și Marian NICOLAE , „Discuții privitoare la reprezentarea succesorală
(II)”, în Dreptul , nr. 4/1999, pp. 32 -33
74 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit ., p. 49
32
Un alt exemplu ar fi (s chema 8) acela că dacă nu ar exista instituția
reprezentării succesorale moștenirea ar fi fost culeasă în cote egale de C 1 și C 2. Dar ,
normal este ca partea ce i -ar fi revenit lui C 3 dacă ar fi fost în viață să fie culeasă de
N1 și N 2. Astfel, C 1 și C 2 vor culege câte 1/3 din moș tenire (adică fiecare câte 4/12) iar
cota de 4/12 ce i-ar fi revenit lui C 3 se va împărți în mod egal între N 1 și N 2 (fiecare va
primi câte 2/12).
În cazul reprezentării moștenitorul nu vine la moștenire în temeiul dreptului
său p ropriu, ci împrumută vocația ascendentului său (decedat la data deschiderii
moștenirii), urcând în locul și în gradul său. 75
În ceea ce privește natura juridică a reprezentării succesorale, vechea
reglementare (la art.664 C.civ.) o califica drept o ”ficți une a legii”. Această calificare
a fost criticată deoarece s -a apreciat că nu este necesar ca legea să recurgă la o ficțiune
pentru a cre ea anumite drepturi în favoarea unor moștenitori.
Literatura juridică a apreciat că reprezentarea succesorală este un beneficiu al
legii de care se bucură anumite categorii de moștenitori.76
Reprezentarea constituie o excepție de la principiile devolu țiunii legale și deci
dispozițiile care o prevă sunt de strictă interpretare. În consecință, nicio altă persoană
în afara c elor expres prevăzute de lege nu poate beneficia de efectele reprezentării
succesorale.77
1.4.2. Domeniu de aplicare
Conform art.966 C.civ. ”pot veni la moștenire prin reprezentare succesorală
numai descendenții copiilor defunctului și descendenții frați lor sau surorilor
defunctului ”. De asemenea, alin. 2 al aceluiași articol prevede că dacă sunt îndeplinite
condițiile reprezentării, aceasta va opera în toate cazurile fără a se ține cont de
numărul acestora, sau de gradul lor în raport cu defunctul.
75 Ioan SABĂU -POP , Drept civil.Succesiunile , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș, 2010 ,
pp. 47 -49
76 Dumitru MACOVEI, Drept civil. Contracte. Succesiuni , Ed. Junimea, Iași, 2000, p. 347
77 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…” , op. cit ., p. 50
33
Impo rtant este faptul că reprezentarea succesorală este o excepție de la
principiile de voluțiunii legale, iar pe cale de consecință dispozițiile care o prevăd sunt
de strictă interpretare. Deci, nicio altă persoană nu va putea beneficia de efectele
reprezentării decât cele prev ăzute de lege și doar cu respec tarea condițiilor legale.78
1.4.3. Condiții
Pentru ca descendenții copiilor defunctului și descendenții din frați și surori să
poată beneficia de reprezentare trebuie să îndeplinească mai multe co ndiții:
a) Cel reprezentat să fie nedemn sau de cedat la data deschiderii succes iunii.
Conform art. 967 alin. 3 C.civ., reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este
nedemn față de reprezentat, a renunțat la moștenirea lăsată de acesta sau a fost
dezmo ștenit de el. Pot fi reprezentate chiar și persoanele lipsite de capacitatea de a
moșteni, precum și nedemnul chiar aflat în viață la data deschiderii moștenirii.79
Trebuie analizat cazul reprezentării în raport cu situația în care reprezentatul ar
fi trăi t la deschiderea succesiunii pentru a verifica dacă cel care reprezintă l -ar fi
moștenit pe cel reprezentat, deoarece, în caz contrar, reprezentarea ar fi un mijloc de
eludare a legii. Dacă predecedatul ar fi fost în viață și nu l -ar fi putut moșteni pe
defunct nici moștenitorii predecedatului nu pot primi nimic prin reprezentare pentru
că aceasta ar însemna o inechitate față de ceilalți moștenitori. În primul rând, este
necesa r ca cel care este reprezentat s ă fi putut, dacă ar fi fost în viață, să moștenea scă
de la defunct și în al doilea rând, reprezentantul să -l poată moșteni pe cel
reprezentat.80
Această primă condiți e este îndeplinită chiar dacă cel reprezentat a decedat în
aceeași împrejurare cu cel care lasă moștenirea, deoarece sunt considerați că au murit
în același moment. Putem ajunge la concluzia că și persoanele dispărute pot fi
reprezentate deoarece până în momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești
definitive prin care să se constate decesul, cel dispărut este considerat a fi în viață
putând fi nedemn, renunțător sau exherendat.
78 Liviu STĂNCIULESCU, Drept civil. Partea s pecială. Contracte și succesiuni , op. cit. , p. 297
79 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 50
80 Clement NICOLAESCU, „Discuții privitoare la reprezentarea succesorală”, în Dreptul , nr.
4/1999, pp. 21 -22
34
Reprezentatntul nu poate să sară peste un ascendent care este în viață pentru a
ajunge la alt ascendent pe care s ă îl reprezinte, ci el trebuie să urce din grad în grad
vacant până la gradul cel mai apropiat de de funct.81
b) Reprezentan tul trebuie să indeplinească condițiile generale pentru a putea
moșteni. Conform art. 967 alin. 2 C.civ., reprezentantul urmează să îl moștenească pe
defunct, și nu pe cel reprezentat, de aceea trebuie să îndeplinească toate condițiile
pentru a putea veni la moștenirea legală a defunctului, el împrumutând doar locul și
gradul mai apropiat al ascendentului său.82
Aceste condiții sunt:
a. Să aibă capacitate succesorală. Spre deosebire de cel reprezentat,
reprezentantul trebuie să existe la dat a deschiderii moștenirii, el nu poate să fie
comorient sau codecedat.83
b. Să aibă vocație succesorală generală proprie la moștenirea lăsată de
defunct, deoarece o persoană care nu poate moșteni în nume propriu nu poate moșteni
nici prin reprezentare.
Descend enții din frați și surori pot veni la moștenire prin reprezentare numai
până la gradul IV inclusiv (strănepot de frate sau soră) deoarece, în linie colaterală,
legea conferă vocație succesorală legală generală numai până la acest grad.
O problemă aparte o reprezintă situația descendențiilor din adopție. În cazul
adopției cu efecte depline, deoarece adoptații devin rude atât cu adoptatorul cât și cu
rudele acestuia, pot beneficia de reprezentare întocmai ca și copiii din filiația firească.
În cazul adopției cu efecte restrânse, adoptatul și descendenții lui devin rude numai cu
adoptatorul nu și cu rudele acestuia, dar el își păstrează legătura de rudenie cu părinții
firești și cu rudele acestora.84
Dacă adopția s -a făcut cu efecte restrânse, descendenții ado ptatului pot veni la
moștenire prin reprezentare numai dacă adopția cu e fecte restrânse a fost făcută de de
cuius , el având calitatea de adoptator (schema 9).
În schimb, dacă adopția cu efecte restrânse a fost făcută de cel reprezentat,
respectiv de părin ții defunctului, reprezentarea nu mai poate avea loc, fiindcă
81 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 51
82 Francisc DEAK, op. cit., p. 83
83 C. HAMANGIU, I. ROSETTI BĂLĂNESCU, Al. BĂICOIANU, op. cit., p. 237
84 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universității „Petru -Maior”, T ârgu -Mureș,
2010 , pp. 51 -52
35
reprezentantul nu are vocație proprie la moștenirea lăsată de defunct. (schemele 10 și
11).85
D (adoptator) D T M
C1 +C2 (adoptat cu C1 +C2 (adoptator D F1 +F2 (adoptat
efecte restrânse decedat) cu efecte
decedat) restrânse)
N (poate veni N (adoptat cu efecte Nf (nu poate)
prin reprezentare) restrânse – nu poate)
Schema 9 Schema 10 Schema 11
c) Reprezentantul să nu fie nedemn față de defunct, să nu fi renunțat la
moștenirea acestuia și să nu fi fost exherendat de acesta.
Reprezentantul trebuie să îndeplinească condițiile necesare pentru a -l moșteni
exclusiv pe defunct și nu pe reprezentat. În ac est sens, reprezentantul poate fi nedemn
față de reprezentant întrucât nedemnitatea produce efecte numai în raport cu persoana
față de care s -a săvârșit fapta (de exemplu, el poate să renunțe la moștenirea acestuia
sau să fie exherendat).86
1.4.4. Modul de operare a reprezentării
Dacă sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege, re prezentarea va opera de
drept, în toate cazurile și la infinit.
85 Francisc DEAK, op. cit., pp. 85 -86
86 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…” , op. cit ., p. 52
36
a) Reprezentarea este admisă în toate cazurile .
În clasa I, nepoții, care sunt rude de gradul II, vor veni la moștenire prin
reprezentare atât în cazul în care ar exista și fii ai defunctului (descendenți de gradul
I), cât și în cazul în care ar veni la moștenire numai nepoți ai defunctului (schemele 12
și 13) .87
D D
C1 + C 2 + C 1 + C 2
N N 1 N2 N3
Schema 12 Schema 13
Asemănător, în clasa a II -a nepoții de frate și soră (rude de gradul III) vor veni
la moștenire prin reprezentare, atât în cazul în care ar veni și frații și surorile
defunctului, cât și în cazul în care ar veni la moștenire numai nepoți de frate sau
soră.88
În ceea ce le privește pe rudele de grad egal, reprezentarea se admite pentru ca
împărțirea moștenirii să se facă pe tulpini, cu respectarea principiului egalității între
moștenitorii de gradul cel mai apropiat cu defunctul și nu pe capete, în părți egale, în
raport cu numărul descendenților care vin efectiv la moștenire. De exemplu, dacă
defunctul are doi copii decedați la data deschiderii succesiunii, unul a lăsat un copil
iar celălalt trei copii, moștenirea se va impărți între nepoți ai defunctului , nu în părți
egale de câte ¼ pentru fiecare, ci în două părți, prima revenind unui nepot iar cealaltă
jumătate fiind împărțită între ceilalți trei nepoți câte 1/6 pentru fiecare (schema 14).89
b) Reprezentarea este admisă la infinit.
87 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010, p. 52
88 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de.. .”, op. cit ., pp. 52 -53
89 Francisc DEAK, op. cit., p. 88
37
Aceasta presupune că de reprezentare vor beneficia nu numai descendenții de
gradul al II -lea spre a reprezenta pe descendenții de gradul I, ci și descendenții de
gradul al III -lea spre a reprezenta pe descendenții de gradul al II -lea, precum și cei de
gradul al IV -lea pe cei d e gradul al III -lea ș.a.m.d..
De la această regulă există și o excepție și anume, în cazul descendenților din
frați sau surori, reprezentarea nu poate opera nemărginit ci doar până la gradul al IV –
lea inclusiv.90
D D
+ C 1 + C 2 +C1 +C2
N1 N2 N3 N4 N1 N2
½ 1/6 1/6 1/6
Schema 14 Schema 15
c) Reprezentarea operează de drept și imperativ.
În toate cazurile în care reprezentarea este admisă, pentru ca împărțirea să se
facă pe tulpini, ea operează de drept și imperativ, voința descendenților putând
influența regulile reprezentării numai prin renu nțare la moștenire, nu și prin
acceptarea ei cu efecte parțiale sau sub condiție.
Regulile reprezentării succesorale nu pot fi modificate nici prin voința
defunctului.91
În toate cazurile, voința defunctului exprimată prin testament va putea produce
efect e numai cu respectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari. De exemplu, dacă
defunctul a avut doi copii predecedați, unul a lăsat un copil iar celălalt doi copii
(schema 16), el poate dispune împărțirea moștenirii în cote egale între cei trei nepoți,
și nu pe tulpini, fiindcă rezerva primului nepot este de 1/3 și deci nu a fost atinsă prin
dispoziția testamentară. 92
90 Alexandru ȚICLEA, op. cit., p. 485
91 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 53
92 Francisc DEAK, op. cit., pp. 89 -90
38
1.4.5. Efecte
Principalul efect al reprezentării succesorale este reprezentat de urcarea
reprezentantului în drepturile ascendentului său, culegând moștenirea ce i s -ar fi
cuvenit acestuia, dacă nu ar fi fost nedemn față de defunct sau decedat.
Reprezentarea succesorală produce efecte generale și efecte paticulare.93
a) Efectul general.
Potrivit art. 968 alin. 1 C.civ., în toate cazurile în c are operează reprezentarea
succesorală, moștenirea se împarte pe tulpină. Reprezentanții, indiferent de numărul
lor vor lua partea de moștenire ce i s -ar fi cuvenit ascendentului lor. De exemplu, dacă
defunctul a avut doi copii predecedați, dintre care unu l a lăsat un copil iar celălalt doi
copii, acești nepoți ai defunctului nu vor moșteni părți egale, deoarece primul va lua ½
din moștenire, iar ceilalți doi câte ¼ fiecare (schema 16).94
Conform art. 968 alin. 2 C.civ., prin tulpină se înțelege:
– Înăuntrul clasei I, descendentul de gradul întâi care culege moște nirea sau este
reprezentat la mo ștenire;
– Înăuntrul clasei a II -a, colateralul privilegiat de gradul al II -lea care culege
moștenirea sau este reprezentat la moștenire.95
D D
+C1 +C2 +C1 +C2
N1 N2 N3 N1 N2 + N 3
½ ¼ ¼
Sn1 Sn2
1/8 1/8
Schema 16 Schema 17
93 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 54
94 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010, op. cit., pp. 54 -55
95 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 54
39
Dacă o tulpină a produs mai multe ramuri , subdivizia se face iarăși pe tulpină
în fiecare ramură, partea cuv enită descendenților din aceași ramură împărțindu -se
între ei în mod egal (schema 17).96
Moștenitorii prin reprezentare dobândesc nu numai drepturi ci și obligații în
raport cu vocația succesorală a fiecăruia, răspunzând pentru pasivul moștenirii numai
pentru limita activului reprezentantul care a acceptat moștenirea sub beneficiu de
inventar și peste aceste limite reprezentantul care a acceptat -o pur și simplu.97
Deși reprezentarea operează de drept și imperativ reprezentantul nu este
obligat să accepte mo ștenirea, iar în caz de pluralitate de reprezentanți fiecare
păstrează dreptul de opțiune succesorală, putând accepta pur și simplu sau sub
beneficiu de inventar, ori pot renunța la moștenire.98
b) Efectul particular.
Conform art. 969 alin. 1 C.civ., copiii nedemnului concepuți înainte de
deschiderea succesiunii de la care nedemnul a fost exclus sunt obligați să raporteze
bunurile pe care le -au primit prin reprezentarea nedemnului dacă vin la moștenire în
concurs cu alți copii ai nedemnului concepuți după des chiderea moștenirii de la care a
fost înlăturat nedemnul.
Raportul bunurilor moștenite prin reprezentarea nedemnului se va face numai
în cazul în care valoarea acestora a depășit valoarea pasivului succesoral pe care
reprezentantul a trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării .
Raportul acestor bunuri, moștenite prin reprezentarea nedemnului, se va face
potrivit regulilor de la raportul donațiilor.99
Într-o speță prin sentința civilă nr. 264 din 16 martie 2011 a Tribunalului Cluj
s-a respins excepția lipsei calității procesuale p asive a Municipiului Cluj -Napoca
invocată de acesta și s -a respins acțiunea civilă extinsă, formulată de reclamanta
C.L.L., în contradictoriu cu Municipiul Cluj -Napoca și Primarul Municipiului Cluj –
Napoca, având ca obiect Legea 10/2001.
96 Alexandru ȚICLEA, op. cit., pp. 486 -487
97 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile , Ed. Universi tății „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010 , pp. 55 -56
98 Ion DOGARU , op. cit ., p. 110
99 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…” , op. cit., p. 55
40
Potrivit extrasului CF nr.9589 Cluj asupra imobilului teren și construcție
înscris pe parcela cu nr. top 1662 proprietari tabulari sub B 1 și 2 au fost înscriși S.T.
și soția născută B.S..
Din actele de stare civilă depuse de reclamantă rezul tă că S.T. a decedat la
data de 4.06.1969. La data decesului acestuia a rămas în viață S.L., soție, decedată la
rândul său la data de 13.09.1970.
S.T. a avut ca soră pe S.E., căsătorită C., decedată în anul 1980. C.E. a avut o
singură fiică, reclamanta.
Reclamanta recunoștea calitatea de moștenitor doar a unchiului său S.T., nu și
a soției acestuia S.S., având în vedere regulile devoluțiunii legale reglementate de
Codul Civil.
Prin certificatul de moștenitor 867/1969 s -a stabilit calitatea de unic
moșt enitor a defunctului S.T. a soției S.S.A. soție supraviețuitoare și moștenitoare
testamentară reținându -se că prin declarații autentice notariale, inclusiv a lui C.E.,
frați și surorile defunctului au renunțat la moștenire.
Faptul că mama sa a renunțat l a succesiunea fratelui său, nu justifică
admiterea cererii chiar dacă dezbaterea succesiunii nu a avut loc și cu privire al
imobilul în litigiu.
Cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt
moștenitori, el neputând dovedi ac eastă calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba
de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil și care este doar
prezumat de lege ca renunțător, ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine (declarație
notarială) că nu este moștenit or, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune.
Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar
vocația sa succesorală este retroactiv desființată.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 26 din Legea nr.
10/2001, apreciind că reclamanta nu a făcut dovada calității sale cerută de
dispozițiile Legii nr.10/2001, a respins acțiunea civilă extinsă, formulată de
reclamanta C.L.L.. Împotriva acestei sentințe, reclamanta C.L.L. a declarat recurs.
În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta nu justifică calitatea de
moștenitor după defuncta S.S.A. deoarece descendenții renunțătorului pot veni la
moștenire în nume propriu în condițiile art. 698 C.civ., astfel încât în virtutea
dreptului d e acrescământ, partea renunțătorului profită coerezilor care au acceptat
succesiunea.
41
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 819/15.10.1971 emis de Notariatul de
Stat Județean Cluj, moștenitorii defunctei S.S.A. sunt: M.L., B.M. și O.M.L., în
calitate de legatari.
S.T. a fost fratele numitei S.E., căsătorită C., care a fost mama reclamantei și
care a decedat la data de 22.10.1980, așa cum reiese din actele de stare civilă.
Art. 696 C.civ. prevede că eredele ce renunță este considerat că nu a fost nicio dată
moștenitor.
Potrivit art. 698 C,.civ., eredele renunțător nu poate fi reprezentat niciodată.
Dacă renunțătorul este singur în gradul său, sau dacă coerezii săi renunță, copii lor
vin la succesiune în virtutea propriului lor drept, pentru părți egale.
Așa cum s -a arătat, soția defunctului S.T. a decedat la data de 13.09.1970,
ulterior decesului defunctului ei soț, iar potrivit regulilor devoluțiunii legale a
moștenirii, reclamanta nu justifică calitatea de moștenitoare a defunctei S.S.A.
întrucât nu a re vocație succesorală legală concretă și mai mult decât atât, conform
certificatului de moștenitor, moștenitorii acesteia sunt alte persoane fizice decât
reclamanta în calitate de legatari, astfel că soluția tribunalului este legală și corectă
din acest p unct de vedere.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea, în temeiul art. 312 alin.
1 și alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de
reclamanta C.L.L. împotriva sentinței civile nr. 264 din 16 marti e 2011 a Tribunalului
Cluj, pe care o va casa în parte cu privire la soluția dată plângerii reclamantei având
ca obiect calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri
reparatorii și, în aceste limite, va dispune trimiterea cauzei pen tru rejudecare pe fond
la Tribunalul Cluj, menținând restul dispozițiilor din sentință în ceea ce privește
respingerea plângerii reclamantei având ca obiect constatarea calității de persoană
îndreptățită după defuncta S.S.A.. 100
100 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, decizia civilă nr.1912/2011 , http://noulpo rtal.just.ro/
JurisprudentaVizualizare.aspx?id_speta=28948&idInstitutie=33
42
CAPITOLUL II
REGULILE SPECIALE APLICABILE DIFERITELOR
CATEGORII DE MOȘTENITORI LEGALI
2.1. Drept ul de moștenire al rudelor defunctului
2.1.1. Clasa întâi de moștenitori legali: descendenții defunctului
2.1.1.1. Noțiunea de descendent
Conform art.975 C.civ., prin descenden ți se înțelege copiii defunctului și
urmașii lor în linie dreaptă până la nesfârșit, fără a se face deosebire de sex și
indiferent dacă sunt din aceași căsătorie sau din căsătorii diferite. Anularea sau
declararea nulității căsătoriei nu produce efecte cu privire la copii, care își vor păstra
calitatea de copii din căsătorie. În cazul copilului născut după declararea nulității
căsătoriei acesta îl va avea ca tată pe fostul soț al mamei dacă sunt îndeplinite două
condiții cumulative:
a) Copilul să fi fost con ceput în timpul căsătoriei;
b) Nașterea copilului să fi avut loc înainte ca mama să intre într -o nouă
căsătorie.101
De asemenea, copiii din afara căsătoriei su nt considerați ca având aceleași
drepturi ca și copiii din căsătorie fiind necesar a fi îndeplinită o s ingură condiție , și
anume , filiația să fie stabilită conform legii.102
Din această clasă, alături de copiii din căsătorie și cei din afara căsătoriei, mai
fac parte și copiii adoptaț i. În această situație trebuie f ăcută distincția între adopția cu
efecte dep line și adopția cu efecte restrânse. Deosebirea între cele două adopții se
referă numai la raporturile adoptatului și a descendenților săi cu rudele lor firești și cu
rudele adoptatorului.103
101 Ion P.FILIPESCU, Tratat de dreptul familiei , Ed. Academiei RSR, București, 1989, p. 209
102 Rodica BOILĂ, Dreptul familiei și starea civilă , Ed. Universității ”Pentru Maior”, Târ gu-Mureș,
2009, pp. 30 -31
103 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 97 -98
43
În cazul adopției cu efecte restrânse adoptatul își păstrează legă turile cu
familia sa firească astfel încât acesta se va putea duce la moștenirea rudelor sale
firești. În schimb , adoptatul și descendenții săi vor deveni rude numai cu adoptatorul
nu și cu rudele acestuia , neputând să îi moștenească pe aceștia ci doar pe adoptator.104
În cazul adopției cu efecte depline legătura dintre adoptat și rudele sale firești
încetează, astfel încât adoptatul și urmașii săi nu se vor putea duce la moștenirea
acestora. Concomitent cu ruperea legăturii cu familia firească, adoptat ul și
descendenții săi, își consolidează legătura cu adoptatorul și rudele acestuia , situaț ie în
care îi vor putea moștenii pe aceștia.105
Odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 25/1997 s -a instituit o singură formă
a adopției, și anume , adopția cu efecte depline. În prezent, instituția adopției este
reglementată de Lege a nr. 106273/2004 intrată în vigoare la 1 ianuarie 2005. Adopț iile
încheiate anterior reglementării, care instituie o singură formă a adopției, sunt supuse
vechii reglementări cu toate consec ințele ce decurg din acestea.
Pentru a vedea în concret cum stau lucrurile în cazul adopției cu efecte
restrânse am să expun o decizie a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Prin acțiunea civilă reclamantul L.M. a chemat în judecată pe pârâții L.I.,
B.F., S.M., D.I. și P.V. pentru partajarea averii succesorale rămase de pe urma
defunctului L.M., mama lor, decedată la 11.05.1995.
Prin încheierea de admitere în principiu s -a constatat că, atât reclamatul cât
și pârâții, au calitatea de moștenitori ai defunct ului, iar prin sentința civilă s -a dispus
partajarea masei succesorale.
Împotriva încheierii de admitere în principiu cât și împotriva sentinței, pârâta
B.F. a declarat apel care a fost respins ca nefondat, iar împotriva deciziei de
respingere a apelului a declarat recurs aceeași pârâtă, care, de asemenea, a fost
respins ca nefondat.
Atât în motivarea apelului cât și în motivarea recursului pârâta B.F. a susținut
că s-a stabilit în mod greșit calitatea de moștenitor a reclamantei L.M. întrucât
aceasta a fos t adoptată în 1942 de unchiul lor L.S.
Apelul și recursul au fost respinse ca nefondate, menținându -se hotărârea
instanței de fond cu următoarea motivare:
104 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010 , p. 58
105 Emese FLORIAN, Dreptul familiei , Ediția a 3 -a, Ed. C.H.Beck, București, 2010, pp. 592 -594
106 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 57
44
Fostele adopții făcute înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei sunt
considerate înfieri cu efecte restrânse. De asemenea, legislația anterioară făcea o
distincție între adopție și înfiere, precizând că înfierea este o adopție cu efecte
depline.
S-a mai reținut că , prin intrarea în vigoare a Codului familiei , au fost
abrogate dispozițiile Decretu lui nr. 131/1949 și cele ale Decretului nr. 182/1951, și
că adopțiile făcute până la acea dată au devenit înfieri cu efecte restrânse.
S-a mai arătat că p entru transformarea vechilor adopții în înfieri cu efecte
depline s -a stabilit un termen de un an, con form art.4 din Legea nr. 4/1956, aceasta
făcându -se la cerere.
Dar nu s -a dovedit că s -a făcut o asemenea cerere de tra nsformare a dopției
în înfiere cu efecte depline și, deci, s -a stabilit că reclamantul vine la moștenirea
părinților firești, respectiv a defunctei sale mame.107
2.1.1.2. Împărțirea moștenirii între descendenți
Dacă descendenții vin singuri la moștenire aceștia au dreptul să culeagă
întreaga moștenire. În cazul în care există mai mulți descendenți de același grad
împărțirea se face pe capete108, fiecare primind câte o cotă parte egală din moștenire
(schema 1 8).
Dacă la moștenire vin descendenți cu grade diferite, prin reprezentare,
împărțirea se face pe tulpini și subtulpini, principi ul egalității aplicându -se numai între
ramurile din ace ași tulpină (schema 19 ).
În cazul în care la moștenire vin descendenții împreună cu soțul supraviețuitor
al defunctului, indiferent de numărul lor vor culege ¾ din moștenire , restul de ¼
revenind soțului supraviețuitor (schema 20 ).109
2.1.1.3. Caractere juridic e
Descendenții pot veni la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare .
Sunt moștenitori rezervatari , ceea ce presupune că liberalitățile, inter vivos sau m ortis
causa , făcute de defunct, care încalcă rezerva lor succesorală, vor fi supuse
107 Curtea de Apel Galați, secția civilă, decizia nr.475/2001, în Curierul Judiciar , nr.4/2002, pp.
53-54
108 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 58
109 Liviu STĂNCIULESCU, „Drept civil. Partea…”, op. cit., p. 303
45
reducțiunii110. De asemenea, ei sunt moștenitori sezinari având dreptul să intre în
posesia moștenirii fără atestarea prealabilă a calității de moștenitor. În cazul în care
vin la moștenire mai mulți descendenți ai defunctului sunt obligați să raporteze
donațiile primi te de la cel care lasă moștenirea, dacă donația nu a fost făcută cu
scutire de raport.111
C1 C2 C1 C2 C3 C1 C2
N1 N2 N3 N4
Schema 18 Schema 19 Schema 20
2.1.2. Clasa a doua de moștenitori legali: ascendenții privilegiați și
colateralii privilegiați
2.1.2.1. Precizări prealabile
În cazul în care defunctul nu are descendenți sau dacă are descendenți dar
aceștia sunt nedemni ori exherendați , culegând doar rezerva, sau renunțători la
moștenire vor veni ascendenții privilegiați (părinții) și/sau colateralii privilegiați (frații
și surorile defunctului precum și descendenții acestora). Aceștia se numesc privilegiați
deoarece înlătură de la moștenire pe ceilalți ascend enți și colaterali care se numesc
ordinari.112
Deoarece această clasă de moștenitori este mixtă urmează să se facă o analiză
separată a celor două subgupe.
110 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 58
111 Dan CHIRICĂ, op. cit. , p. 49
112 Marin POPA , Drept civil. Succesiunile , Ed. Oscar Print, București, 1995, pp. 42 -43 D
D D SS
46
2.1.2.2. Ascendenții privilegiați
2.1.2.3 . Noțiunea de ascendenți privilegiați
Conform art.976 C.civ. ascendenții privilegiați sunt părinții defunctului. Prin
părinți se înțelege cei din căsătorie dar și mama din afara căsătoriei. 113
2.1.2.4 . Vocația succesorală a tatălui c opilului din afara căsătoriei
Chiar dacă legea nu conferă expres tatălui din afara căsătoriei vocație la
moștenirea lăsată de copilul său, în prezent dreptul acestuia nu mai poate fi contestat,
deoarece copilul din afara căsătoriei este asimilat copilului din căsătorie, existând
principiul reciprocității vocației su ccesorale.114
Există posibilitatea stabilirii paternității copilului din afara căsătoriei prin
recunoaștere. Dacă se dovedește că recunoașterea a fost făcută doar în scopul de a
stabili vocația succesorală la moștenirea copilului recunoscut, recunoașterea este
lovită de nulitate absolută.115
2.1.2.5 . Problema vocației succesorale a părinților firești în cazul adopției .
Vocația succesorală a adoptatorului
În această situație trebuie să facem disticție după cum adopția este făcută cu
efecte restrânse sau c u efecte depline.
În cazul adopției cu efecte restânse vocația succesorală a ambilor părinți firești
se menține, neinteresând dacă adoptatorul este sau nu soțul unuia dintre părinții firești .
Acest lucru se datorează faptului că adopția cu efecte restrânse nu rupe legătura de
rudenie cu părinții firești.
Dacă adopția este cu efecte depline atunci părinții firești își pierd vocația
succesorală la moștenirea copilului lor, indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara
căsătoriei. O excepție de la această regulă ar fi ace a situație în care unul din soți
adoptă cu efecte depline pe copilul celuilalt soț, astfel soțul adoptatorului își păstrează
113 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universit ății „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010 , p. 60
114 Corneliu TURIANU, Curs de drept civil. Dreptul de moștenire , Ed. Fundației ”România de
mâine”, București, 2000, pp. 42 -43
115 Emese FLORIAN, op. cit., pp. 333 -335
47
raporturile de rudenie c u copilul firesc iar celă lalt părinte firesc își pierde vocația
succesorală.116
O situație si milară există și în ceea ce privește vocația succesorală a
adoptatorului la moștenirea lăsată de cel adoptat, în cazul în care nu sunt descendenți
sau aceștia au renunțat ori nu pot să vină la moștenire.
În cazul adopției cu efecte depline lucrurile sunt clare. Adoptatorul devine
rudă cu adoptatul, cel adoptat fiind asimilat copilului firesc al adoptatorului, pe cale
de consecință se naște vocația succesorală a adoptatorului la moștenirea pe care o lasă
adoptatul. Concomitent legăturile adoptatului cu pă rinții și rudele sale firești se sting,
aceștia pierdându -și calitatea de moștenitori la succesiune a pe care o lasă adoptatul.117
În ceea ce privește legătura dintre adoptat și adoptator nu se schimbă după
cum adopția este cu efecte depline sau cu efecte res trânse, în acestă situație între cele
două feluri de adopție nu există diferențe. Adoptatul este considerat copilul firesc al
adoptatorului, însă acestă rudenie nu se stabilește și între adoptat și rudele
adoptatorului , aceștia nedevenind rude și , pe cale de consecință , nu se vor putea
moșteni.118 De asemenea, adoptatul își păstreză legătura de rudenie cu rudele firești
existând vocație succesorală reciprocă între aceștia. Acest lucru se datorează faptului
că legea permite coexistența celor două rudenii, chia r și acum când legislația din
domeniu s -a schimbat, deoarece nu se mai poate adoptat cu efecte restrânse ci doar cu
efecte depline. Acest lucru este posibil deoarece acele adopții cu efecte restrânse
înfăptuite înainte de modificarea legislației sunt supus e vechii reglementări. Această
situație nu contravine intereselor adoptatului, deoarece dreptul de moștenire al
adoptatorului se naște la moartea lui.119
2.1.2.6 . Împărțirea moștenirii între ascendenții privilegiați și între aceștia
și colateralii privileg iați
Dacă sunt chemați la moștenire numai ascendenții privilegiați ai defunctului
moștenirea se împarte în mod egal, pe capete potrivit principiului e galității între
rudele din aceaș i clasă și de același grad chemate la moștenire. În cazul adopției cu
116 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Dreptul de moș tenire , Ed. Universității ”Petru Maior”, Târgu –
Mureș, 2005, pp. 60 -61
117 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 60
118 Ibidem
119 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 101 -102
48
efecte restânse la moștenire vor veni 2, 3 sau 4 părinți, moștenirea împărțindu -se în
funcție de numărul lor. Dacă la moștenire vine un singur părinte atunci el va prelua
întreaga moștenire.120
Dacă la moștenire vin ascendenții privilegiați în concurs cu colater alii
privilegiați cotele sunt următoarele:
Dacă vine un singur părinte , el va primi ¼ din moștenire, restul de ¾ revenind
colateralilor privilegiați indiferent de numărul lor (schema 21 );
Dacă vin la moștenire ambii părinți ei vor primi jumătate din moșten ire,
fiecăruia revenindu -i câte ½ din cotă, restul de ½ se împarte în mod egal între
colateralii privilegiați indiferent de numărul lor (schema 22 );121
În ca zul adopției cu efecte restânse, dacă vin la moștenire 2, 3 sau 4 părinți
acestora le va reveni tot o cotă de ¼ din moștenire care se va împărți în mod egal între
ei. Astfel, fiecare va primi o cotă de ¼, 1/6 sau 1/8.
În cazul în care la moștenire este chemată clasa a II -a de moșteni tori împ reună
cu soțul supraviețuitor al defunctului mai întâi se stabil ește cota ce îi revine acestuia
iar restul se împarte între moștenitorii din clasa a II -a, după regulile de mai sus.122
+
F1 F2 F3 F1 F2 F3 F4
Schema 21 Schema 22
2.1.2.7 . Caractere juridice
Ascendenții privilegiați pot veni la moștenire numai în nume propriu , nu pot
veni și prin reprezentare, sunt moștenitori sezinari și rezervatari , în schimb nu sunt
obligați la raportul donațiilor.123
120 Alexandru ȚICLEA, op. cit., p. 494
121 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010 , p.p. 61 -62
122 Alexandru ȚICLEA, op. cit. , p. 494 T M
D T M
D
49
2.1.2.8. Colateralii privilegiați
2.1.2.9 . Noțiunea de colaterali privilegiați
Această categorie a colateralilor privilegiați este alcătuită din frații și surori le
defunctului până la gradul IV inclusiv (adică, nepoții și strănepoții de frate/soră) ,
conform art.976 C .civ. Prin frați și surori înțelegem pe cei din căsătorie, din afara
căsătoriei, precum și cei adoptați cu efecte depline. În cazul adopției cu efecte
restrânse nu se stabilește legătura de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului. De
aceea în cazul în care, spre exemplu, defunctul ar avea un frate iar acesta ar adopta un
copil cu efecte restrânse iar adoptatorul ar predeceda nepotul defunctului nu ar putea
veni prin reprezentare sau chiar în nume propriu (dacă defunctul nu mai are alți frați
sau aceștia ar fi la rândul lor predecedați), deoarece nu există nicio legătură de rudenie
între ad optat și rudele adopta torului.124
O problemă specială se mai p une în cazul în care adoptatorul ar fi adoptat mai
mulți copii. Dacă toate adopț iile au fost făcute cu efecte depline va opera principiul
reciprocității vocației succesorale legale între frați și surori. Iar dacă toate adopț iile au
fost făcute cu efecte re strânse va exista sensul negativ al principiului reciprocității
vocației succesorale. În situația în care unele dintre adopții au fost făcute cu efecte
depline și altele cu efecte restrânse regulile vor fi cele prezentate mai sus, și anume
adoptații cu ef ecte depline vor moșteni iar cei cu efecte restrânse nu vor moșteni.125
2.1.2.10 . Împărțirea moștenirii între colateralii privilegiați
Dacă vin singuri la moștenire culeg întreaga moștenire. Dacă vin la moștenire
împreună cu un părinte vor culege ¾ din moșt enire, iar dacă vin în concurs cu doi
părinți vor primi ½ din moș tenire. În cazul în care vin în concurs cu soțul
supraviețuitor mai întâi se va stabili cota parte ce se cuvine acestuia iar partea ce
rămâne se va împărți între colateralii privilegiați. 126
Problema stabilirii masei succesorale a soțului supraviețuitor se pun e deoarece,
în afara bunurilor proprii care au aparținut defunctului (bunuri care intră în masa
succe sorală) și în afara bunurilor proprii ale soțului supraviețuitor (care nu intră în
123 Liviu STĂNCIULESCU, „ Drept civil. Contracte…” , Ed. All Beck, București, 2002, p. 405
124 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 62
125 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 103 -105
126 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Dreptul de moștenire, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu –
Mureș, 2005, pp. 63 -64
50
masa succesorală), există și bunuri comune ale soților (art.30 -35 C.fam.) care aparțin
în codevălmășie ambilor soți. Deoarece , la moartea unuia dintre soți comunitatea de
bunuri încetează astf el încât din acea com unitate codevălmașă trebui e mai întâi
stabil ită cota ce se cuvine soțului supraviețuitor, dar nu în calitate de moștenitor ci în
calitate de codevălmaș, adică de titular asupra comunității. Împărțirea se face conform
dispoziților din Codului familiei. De asemenea , soțului supraviețuitor îi mai revin și
mobilele și bunurile aparținând gospodăriei casnice și darurile de nuntă care se scad
din masa succesorală. Acestea se adaugă la masa succesorală numai în cazul în care
soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu descendenții defunctului.127
Regula generală este că moștenirea sau partea din moștenire care se cuvine
colateralilor privilegiați se împarte , între frații și sur orile defunctului , pe capete ,
potrivit principiului egalită ții între moștenitorii cu grad egal. Tot astfel , se împar te
moștenirea între descendenții din frați și surori dacă vin la moștenire în nume propriu,
iar dacă aceștia vin la moștenire prin reprezentare, chiar dacă sunt de grad egal ,
împărțirea se face pe tulpini și subtulpini (schema 23 ).
Împărțirea pe linii reprezintă o modalitate specială de împărțire a moștenirii
aplicabilă în cazul în care vin la moștenire frații și surorile defunctului care nu au
aceași părinți. Există trei categorii de frați și surori: frați buni , adică frați cu defunctul
și după mamă și du pă tată; frați consangvini , adică frați cu defunctul numai după tată;
frați uterini , adică frați cu defunctul numai după mamă.128
Dacă la moștenire sunt chemați frați și surori din aceași categorie, împărțirea
se va face pe capete în funcție de numărul moște nitorilor, conform regulii generale.
Iar dacă la moștenire vor veni frați și surori din categorii diferite moștenirea sau
partea din moștenire se va împărți în două părți egale corespunzătoare celor două linii.
Cele două linii sunt cea paternă și cea mate rnă, iar împărțirea moștenirii se face în
felul următor: jumătatea paternă se împarte între frații defunctului pe linia paternă, iar
jumătatea maternă între frații defunctului pe linie maternă. Frații buni, fiind frați cu
defunctul pe ambele linii, vor lua cota-parte corespunzătoare din ambele jumătăți.129
127 Francisc DEAK, „ Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenților privilegiați și colateralilor
privileg iați în concurs cu soțul supraviețuitor”, în Revista Română de Drept Privat , nr. 2/2011, pp. 11 –
14
128 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 64
129 Ioan SABĂU -POP , Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010 , pp. 63 -65
51
De exemplu, la moștenirea defunctului sunt chemați cei doi părinți ai
defunctului (M și T), un frate bun (F 1), un frate consa ngvin (F 2) și doi frați uterini (F 4
și F 5). Din moștenire părinții vor primii ½ ( fiecare părinte primind o cotă de ¼ ).
Cealaltă jumătate se va împărți în mod egal pe cele două linii, astfel încât cei doi frați
consang vini vor primi ¼ (fiecărui frate revenindu -i 1/8), iar celălalt sfert va reveni
fraților de pe linia maternă (fiecare p rimind câte 1/12) (schema 24 ).
Împărțirea pe linii se aplică descendenților din frați și surori indiferent dacă
vin la moștenire prin reprezentare sau în nume propriu.130
2.1.2.11 . Caractere juridice
Frații și surorile defunctului pot veni la moștenire numai în nume propriu , în
schimb, descendenții acestora pot veni atât în nume propriu cât și prin reprezentare .
Colateralii privilegiați nu sunt moștenitori sezinari , nici rezervatari și nu sunt obligați
la raportul donațiilor.131
+ +
D F1 + F2 F3 F2 F1 F3 F4
N1 N2 N3
Schema 23 Schema 24
Într-o speță pronunțând sentința civilă nr.8838/27.10.2009 Judecătoria Bacău
a admis în fond acțiunea formulată de reclamanta D.A. în contradictoriu cu pârâții
C.P., C.V., C.G., C.D., și a constatat că pârâții se găsesc în indiviziune cu privire la
averea succesorală rămasă de pe urma defunctului C.G. decedat la 5 mai 1998 cu
ultimul domiciliu î n municipiul Bacău, că de pe urma defunctului C.G. a rămas ca
bun succesoral cota indiviză de ½ din imobilul situat în Bacău, în valoare de 84.347
130 Francisc DEAK, op. cit., pp. 107 -108
131 Dan CHIRICĂ, op. cit. , pp. 53 -54 T M T M
D
52
lei, imobil la car e reclamanta a efectuat îmbunătățiri în valoare de 1.883 lei,
valoarea totală a bunului fiind de 86.230 lei, valoarea masei succesorale fiind de
42.173,50 lei și că au calitatea de moștenitori după defunct C.P. în calitate de
ascendent privilegiat, C.V., C .D. și C.G. în calitate de colaterali privilegiați, fiecăruia
dintre pârâți revenindu -i o cotă succesorală de ¼ (valoric de 10.543,375 lei).
Potrivit contractului de donație defunctul a primit prin donație de la
reclamantă cota indiviză de ½ din imobilul situat în Bacău, asupra cărora părțile se
găsesc în indiviziune.
Reclamanta susține – iar pârâții nu au contestat – că la acest imobil a efectuat
îmbunătățiri constând în închidere balcon și înlocuit ușă intrare.
În temeiul art. 728 Cod Civil, instanța a admis acțiunea și a dispus ieșirea
părților din indiviziune, având în vedere la atribuire faptul că posesia acestuia o are
reclamanta, restul cotei de ½ este bunul său propriu iar pârâții au fost de acord
cu
această atribuire.
Pentru întregire a valorică a loturilor pârâților, a fost obligată reclamanta să
plătească acestora sulte, cate ¼ din valoarea cotei indivize.
Împotriva acestei sentințe A.D. a declarat recurs prin care a solicitat
modificarea sentinței în ceea ce privește cheltuielile de judecată, cu motivarea că în
mod nejustificat prima instanță a cenzurat cuantumul cheltuielilor de judecată
solicitate.
Formulând întâmpinare, intimații -pârâți C.D., C.G. și C.V. au solicitat
respingerea recursului, considerând sentința judecătoriei tem einică și legală .
Recursul este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art.312 alin.(1) Cpc, în
mod corect apreciind prima instanță că suma solicitată de recurenta -reclamantă cu
titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, de 2500 le i, este
nejustificat de mare având în vederea complexitatea cauzei (obiectul cererii fiind
„ieșire din indiviziune”, masa succesorală constând doar în dreptul de proprietate
asupra unui imobil -apartament) , probatoriul administrat (înscrisuri și expertiză),
precum și poziția procesuală a intimaților -pârâți, dispozițiile art. 274 alin.(3) Cpc
fiind, deci, aplicate în mod corespunzător.132
132 Tribunalul Bacău, secția civilă, decizia civilă nr.450/R/2010 , http://noulportal.just.ro/
JurisprudentaVizualizare.aspx?id_speta=231 15&idInstitutie=110
53
2.1.3. Clasa a treia de moștenitori legali: ascendenții ordinari
2.1.3.1. Noțiunea de ascendenți ordinari
Dacă defunctul nu are moștenitori din primele două clase sau dacă sunt
nedemni sau renunțători vin la moștenire ascendenții ordinari. Aceștia sunt: bunicii,
străbunicii etc., până la infinit , conform art.982 C.civ. (schema 25 ). Ascendenții
ordinari pot fi din căsătorie sau din afara căsătoriei, iar în cazul adopției, aceasta
trebuie să fie deplină pentru a se stabili rudenia civilă.133
2.1.3.2. Împărțirea moștenirii între ascendenții ordinari
Împărțirea moștenirii între ascendenții ordinari se face conform proximității
gradu lui de rudenie, astfel de exemplu, bunicii fiind de grad II îi vor înlătura pe
străbunici care sunt de gradul III . Dacă vin la moștenire ascendenți ordinari de același
grad împărțirea moștenirii se face pe capete (schema 26 ).134
Dacă alături de ascendenții ordinari vin e la moștenire și soțul supraviețuitor al
defunctului, se va stabili mai întâi cota soțului supraviețuitor iar restul se va împărți
potrivit regulilor de mai sus.135
Ssb B
Sb
+T
B
+ T SS
Schema 25 Schema 26
133 Alexandru ȚICLEA, op. cit. , p. 498
134 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 65
135 Francisc DEAK, op. cit., pp. 109 -110 D D
54
2.1.3.3. Caractere juridice
Ascendenții ordinari pot veni la moștenire numai în nume propriu , nu și prin
reprezentare, nu sunt moștenitori rezervatari și nu sunt obligați la raportul
donațiilor.136
De asemenea, nu sunt moștenitori sezinari . În vechea reglementare aceștia
erau sezinari , dar odată cu intrarea în vigoare a actualului cod, conform art.1126
C.civ., și -au pierdut această calitate.
2.1.4. Clasa a patra de moștenitori legali: colateralii ordinari
2.1.4.1. Noțiunea de colaterali ordinari
Dacă defunctul nu are moștenitori din primele trei clase de moștenitori legali
sau dacă nu pot sau nu vor să vină la moștenire legea îi cheamă pe colateralii ordinari.
Aceștia sunt celelalte rude colaterale ale defunctului, până la gradul IV inclusiv, care
nu sunt frați sau surori ori descende nții acestora, și anume unchi, mătuși, veri primari
și frații sau surorile bunicilor defunctului , conform art.983 C.civ. (schema 27 ).137
Colateralii ordinari pot fi din căsătorie sau din afara căsătoriei iar în cazul adopției
aceasta trebuie să fi e cu efecte depline.138
2.1.4.2. Împărțirea moștenirii între colateralii ordinari
Colateralii ordinari vor fi chemați la moștenire în conformitate cu principiul
proximității gradului de rudenie (de exemplu, unchii și mătușile, rude de gradul III,
înlătură de la moșten ire pe verii primari ori pe frații sau surorile bunicilor defunctului,
rude de gradul IV). Între colateralii ordinari de același grad se aplică principiul
egalității.139
Dacă alături de colateralii ordinari vine la moștenire și soțul supraviețuitor al
defunc tului se stabilește mai întâi cota soțului supraviețuitor, iar restul se va împărți
între colateralii ordinari conform regulilor de mai sus (schema 28 ).
136 Anica MERIȘESCU, Nicolae DEACONU, Drept succesoral , Ed. Lumina Lex, București, 2002, p.
36
137 Alexandr u ȚICLEA, op. cit., p. 499
138 Francisc DEAK, op. cit., pp. 110 -111
139 Alexandru ȚICLEA, op. cit., pp. 499 -500
55
Sb Sb
B U 2 B U 2
+ T U 1 +T U 1
V SS V1 V2
Schema 27 Schema 28
2.1.4.3. Caractere juridice
Colateralii ordinari pot veni la moștenire numai în nume propriu , nu și prin
reprezentare, nu sunt rezervatari , nici sezinari și nici nu sunt obligați la raportul
donațiilor .140
140 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Dreptul de moștenire , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu –
Mureș, 20 05, pp. 66 -67 D D
56
2.2. Drepturile succesorale ale
soțului supraviețuitor
2.2.1. Condițiile cerute soțului suprav ietuitor pentru a putea moșteni
În trecut soțul supraviețuitor avea o condiție ingrată, acesta moștenind doar
după ultimul colateral de gradul al XII -lea. Ulterior această regulă a fost atenuată
acesta putând moșteni doar după ultimul colateral de gradul al IV -lea. În prezent ,
această instituție este guvernată de Decretul -Lege nr. 319/1994 care înlătură
inechitățile din vechile reglem entări prin acordarea soțului supraviețuitor dreptul de a
veni în concurs cu oricare clasă de moștenitori, astfel acesta nu înlătură de la
moștenire nicio clasă de moștenitori dar nici nu este înlăturat de la moștenire de nicio
clasă. Drepturile succesorale ale acestuia se stabilesc în func ție de clasa cu care vine
în concurs.141
Condițiile cerute soțului supraviețuitor pentru a putea moșteni sunt
următoarele:
a) Să aibă calitatea de soț la data deschiderii moștenirii . Soțul supraviețuitor nu
face parte din nicio clasă de moștenitori. Între acesta și defunct nu există nicio
legătură de rudenie. Cum căsătoria reprezintă un act juridic , poate fi desfăcută prin
divorț sau poate fi anulată. Dacă la data deschiderii succesiunii soțul supraviețuitor
îndeplinește această condiție specială acesta îl va moșteni pe defunct indiferent dacă
în căs ătorie există sau nu copii, dacă conviețuiau la da ta deschiderii succesiunii sau
dacă erau despărțiți în fapt.142
În caz de divorț căsătoria este considerată ca fiind desfăcută la data când
hotărârea judecătorească pronunțată a rămas irevocabilă. Până la acea dată căsătoria
este încă valabilă chiar dacă au fost înaintate actele de divorț. Astfel, dacă între
momentul introducerii actelor de divorț și momentul pronunțării divorțului survine
decesul, soțul supraviețuitor îl va moșteni pe defunct deoarece ei sunt considerați
141 Ilioara GENOIU, „ Drepturi le succesorale ale soțului supraviețuitor în reglementarea noului
cod civil”, în Dreptul , nr. 1/2011, pp. 76 -77
142 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 68
57
căsătoriți143. Dacă decesul survine după data pronunțării divorțului , celălalt soț își
pierde calitatea de soț supraviețuitor și nu va mai putea moșteni. Această regulă a fost
instituită deoarece pâ nă la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț nu se cunoaște
soarta raportului litigios, ori când pe parcursul divorțului părțile se pot răzgândi, se pot
împăca și astfel , pot renunța la decizia de a divorța.144
În caz de nulitate absolută sau relativă căsătoria se desființează cu efect
retroactiv. Acest lucru presupune faptul că se consideră că niciodată nu a fost
încheiată căsătoria astfel încât problema unor drepturi succesorale nu se mai pune,
chiar dacă decesul a survenit anterior constatării nulității sau anulării căsătoriei.
În mod excepț ional Codul familiei consacră in stituția căsătoriei putative .
Aceasta îl răsplătește pe soțul care a fost de bună -credință la data încheierii căsătoriei
declarată nulă sau anulabilă prin faptul că până la data când hotărârea instanței rămâne
definitivă acesta își păstrează calitatea de soț dintr -o căsătorie valabilă. Astfel, dacă
decesul un uia din soți survine până la data desfacerii căsătoriei soțul supraviețuitor,
dacă este de bună -credință, îl va moșteni pe defunct deoarece el își păstreză calitatea
de soț din căsătorie, calitate pe care o are la data des chiderii căsătoriei. În schimb ,
dacă nu este de bună -credință nu va moșteni pierzându -și calitatea de soț cu efect
retroactiv.145
b) Să nu fie nedemn față de defunct.
Conform art. 958 -961 C.civ., pentru ca o persoană să poată veni la moștenire,
nu este suf icient să aibă vocație succesorală, generală și concretă, ea trebuie să
îndeplinească și o condiție negativă146 de a nu fi nedemnă de a moșteni.147
Nedemnitatea succesorală poate fi definită ca fiind decăderea moștenitorului
legal din dreptul de a moșteni deo arece este vinovat de o faptă gravă față de cel care
lasă moștenirea sau față de memoria acestuia.148
Deoarece nedemnitatea a fost tratată într -un capitol anterior nu vom mai revei
asupra acestei instituții a dreptului civil.
143 Francisc DEAK, op. cit., p. 112
144 Ioan SABĂU -POP , Drept civil. Succesiunile , Ed. Univer sității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010, pp. 70 -71
145 Rodica BOILĂ, op. cit. , p. 13
146 Nicolae GROFU, „Nedemnitatea succesorală. Propuneri de lege ferenda ”, în Dreptul , nr.
8/2004, p. 90
147 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…” , p. 34
148 Francisc DEAK, op. cit ., pp. 59 -60
58
2.2.2. Corelația dintre dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor
și regimul matrimonial ales
Conform art.291 din noul Cod civil la momentul încheierii căsătoriei soții
trebuie să aleagă regimul matrimonial. Regimul matrimonial este de 3 feluri (art.312
alin.1 C.civ.): comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională.
Dacă viitori i soți optează pentru separația de bunuri lucrurile sunt clare.
Comunitatea legală este identică cu cea intâlnită până acum, adică bunurile dobândite
de soți pe parcursul căsătoriei s unt bunuri comune, intrând în proprietatea
codevălmașă a celor doi soți, bineînțeles cu excepțiile prevăzute de același cod.149
Comunitatea convențională reprezintă o derogare de la comunitatea legală și
presupune faptul că cei doi aleg ce bunuri vor intra în proprietatea codevălmașă a
soților și ce bunuri nu vor intra. Astfel, în cazul comunității convenționale, cu privire
la partea codevălmașă stabilită de soți, se aplică aceleași reguli ca și în cazul
comunității legale. Potrivit art. 357 alin.2 din C.civ . soțul supraviețuitor, și în această
situație, are dreptul la partea sa din comunitatea de bunuri și nu în calitate de
moștenitor ci în calitate de codevălmaș.
Noul C od civil a stabilit, în art.333, o clauză de preciput care reprezintă o
stipulație în co nvenția matrimonială care î i permite soțului supraviețuitor să preia fără
plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe bun uri comune, deținute în
devălmăș ie sau în coproprietate. Clauza de preciput nu este supusă raportului, ci
numai reducțiu nii în condițiile legii. Aceasta nu mai prezintă utilitate, devenind
caducă, dacă cei doi soți au decedat în același timp.150
2.2.3 . Enumerarea drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor
Categoriile de drepturi succesorale151 de care beneficiază soțul supraviețuitor,
conform dispozițiilor Legii nr.287/2009, sunt:
a) Un drept de moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori sau,
în lipsa acestora, un drept de moștenire exclusiv (art.971);
b) Un drept temporar de abitație asupra casei de l ocuit (art.973);
149 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., pp. 69 -70
150 Ilioara GENOIU, op. cit. , pp. 79 -81
151 Raul PETRESCU, Drept succesoral. Moștenirea. Devoluțiunea și împărțeala ei , …………………….,
pp. 132 -133
59
c) Un drept de moștenire special, asupra mobilierul ui și obiectelor de uz casnic
care au fost afectate folosinței comune a soților (art.974).
Noutate a adusă de noul C od civil ar fi acela că în categoria drepturilor
succesorale ale soțului su praviețuitor nu mai sunt incluse darurile de nuntă, însă acest
lucru este lipsit de utilitate practică.
2.2.4. Dreptul de moștenire al soțul ui supraviețuitor în concurs cu
oricare din clasele de moștenitori legali sau în lipsa rudelor din cele
patru cla se
2.2.4.1. Câtimea dreptului de moștenire al soțului supraviețuitor
Legea nr.287/2009 art.972 alin.1 acordă soțului supraviețuitor o cotă variabilă
în funcție de clasa cu care vine în concurs. După cum am mai spus, soțul
supraviețuitor nu este rudă cu defunctul și nu înlătură de la moștenire nicio clasă de
moștenitori legali dar nici nu este înlăturat de la moștenire de nicio clasă.152
Astfel drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor în funcție de clasa cu
care vine în concurs sunt următoarele:
a) Dacă vine în concurs cu clasa I cota acestuia este de ¼ din moștenire;
b) Dacă vine în concurs cu clasa a II -a de moșt enitori, atât cu ascendenții
privilegiați cât și cu colateralii privilegiați, cota acestuia este de 1/3 din moștenire;
c) Dacă vine la moștenire cu clasa a II -a de moștenitori, numai cu ascendenții
privilegiați sau numai cu colater alii privilegiați cota acestuia este de ½ din moștenire;
d) Dacă vine la moștenire cu clasa a III -a sau cu clasa a IV -a de moștenitori, cota
acestuia este de ¾ din moștenire ;
e) Dacă la moștenire nu vin moștenitori d in cele patru clase atunci soțul
supraviețuitor va culege întreaga moștenire.153
În toate cazurile , când soțul supraviețuitor vine în concurs cu una din clasele
de moștenitori, mai întâi se va stabili cota succesorală a soțului supraviețuitor și pe
152 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs d e…”, op. cit., p. 70
153 Emilia Claudia ALBULESCU, „ Discuții referitoare la cota succesorală a soțului supraviețuitor în
unele situații speciale”, în Dreptul , nr. 3/2007, p. 35
60
urmă se va stabili cota celorlalți moștenitori.154 Din acest motiv cota soțului
supraviețuitor se impută mai întâi asupra întregii moșteniri, micșorând cotele ce se
cuvin celorlalți moștenitori. Pentru a se face o stabilire co rectă a cotel or se va ț ine
seama numai de moștenitorii care vor veni în concret la moștenire ,155 adică nu sunt
nedemni sau renunțători. Lipsa lor influențează cota soțului supraviețuitor numai dacă
este totală în cadrul clasei sau subclasei de moștenitori. D e exemplu, dacă renunță sau
este nedemn unul dintre copiii defunctului profită celuilalt sau celorlalți copii, cota
soțului supraviețuitor de ¼ rămânând neafectată. Dar dacă renunță sau sunt nedemni
toți copiii cota soțului supraviețuitor se mărește în fun cție de clasa cu care va veni în
concurs , iar dacă nu există moștenitori î n nicio clasă atunci va culege întreaga
moștenire.156
2.2.4.2. Problemele speciale referitoare la cota succesorală a soțului
supraviețuitor
Cu privire la cota succesorală a soțulu i supraviețuitor se impun a fi lămurite
două probleme speciale :
a) Soțul supraviețuitor concurează cu două clase sau subclase de moștenitori.
Această problemă se pune numai în cazul exherendării moștenitorilor
rezervatari. Dacă moștenitorii nu sunt rezervat ari atunci problema nu se pune
deoarece aceștia nu vin la moștenire. În cazul moștenitorilor rezervatari legiuitorul a
urmărit să -i ferească pe aceștia de eventualele situații în care defunctul dorește să -i
înlăture de la moștenire. De exemplu, dacă sunt e xherendați părinții defunctului ,
aceștia vor veni totuși la moștenire pentru a culege rezerva ce li se cuvine , însă la
stabilirea cotei soțului supraviețuitor trebuie să se țină cont și de prezența lor. R ezultă
că soț ul supraviețuitor va culege 1/3 din moș tenire chiar dacă ascendenții privilegiați
au fost exherendați.157
Și din aceste motive este important ca și cota soțului supraviețuitor să se
calculeze cu întâietate, deoarece în cazul în care soțul supraviețuitor vine în concurs
cu clasa a II -a de moșteni tori, care este o clasă mixtă, ar exista dificultăți sau inechități
154 Anica MERIȘESCU, Nicolae DEACONU, op. cit. , p. 41
155 Stanciu CĂRPENARU, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moștenire ,
Ed. Universitatea București, București, 1983, p. 415
156 Liviu STĂNCIULESCU, „ Drept civil. Contracte…”, op. cit. , pp. 413 -114
157 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 71
61
în stabilirea cotei soțului supraviețuitor. Pentru a se înlătura aceste dificultăți s -a
stabilit la art.972 alin.3 C.civ. că în cazul în care soțul supraviețuitor vine în concurs
cu două c lase de moștenitori cota acestuia se va stabili în funcție de clasa cea mai
apropiată.158
Dacă soțul supraviețuitor va veni în concurs cu două clase de moștenitori,
legea stabilește că soțul supraviețuitor va primi cota mai mică, deoarece la stabilirea
cotei se va ține seama de ordinea claselor de moștenitori. În această situație specială
va trebui mai întâi împărțită moștenirea în cele două părți ale sale: rezerva și cotitatea
disponibilă. Această operațiune de împărțire se va realiza făcând abstracție, pentru
început, de drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor. Pe urmă se va aplica
asupra rezervei succesorale a descendentului cota succesorală a soțului supraviețuitor,
de ¼, care va lăsa neștirbită rezerva descendentului și se va aplica asupra c eleilalte
părți a moștenirii cota succesorală a soțului supraviețuitor în concurs cu părinții, de ½,
restul revenind părinților. Operația finală este de adunare a cotelor parțiale obținute de
soțul supraviețuitor stabilindu -se cota sa succesorală finală.159
b) Ipoteza în care există două sau mai multe persoane care pretind drepturi
succesorale în calitate de soți supraviețuitori (bigamie, poligamie).160
În caz de bigamie sau de poligamie, din moș tenirea lăsată de defunct, cota –
parte care revine soțului supravie țuitor se va împărți în mod egal între soțul din
căsătoria valabilă și soțul din căsătoria nulă sau anulabilă fiind de bună -credință.161
Soluția de a se atribui cota ce i se cuvine soțului supraviețuitor in tegral fiecărui
soț supraviețuitor nu ar fi aplicab ilă deoarece ar micșora fără temei cotele ce revin
moștenitorilor din clasele cu care vin în concurs, ceea ce nu este posibil.162
2.2.4.3. Caractere juridice
Soțul supraviețuitor poate veni la moștenire numai în nume propriu , el nu
beneficiază de repreze ntare și nici nu poate fi reprezentat, este moștenitor rezervatar ,
158 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 119 -121
159 Emilia Claudia ALBULESCU, op. cit. , pp. 36 -39
160 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 71
161 Idem , p. 72
162 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Dreptul de moștenire , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu –
Mureș, 2010 , pp. 74 -75
62
iar dacă vine la moștenire în concurs cu clasa I de moștenitori este obligat la raportul
donaț iilor primite de la soțul decedat.163
În vechea reglementare soțul supraviețuitor nu era moșten itor sezinar, dar
odată cu intrarea în vigoare a actualului cod acesta a fost inclus în categoria
moștenitorilor sezinari (art.1126 alin.1). Legiuitorul a recurs la această opțiune
deoarece de cele mai multe ori soțul supraviețuitor este cel mai apropiat d e defunct în
tot ceea ce întreprinde inclusiv în demersul de achiziționare de bunuri care ulterior vor
intra în masa succesorală.
Sinteza caracterelor juridice a celor IV clase de
Tabelul 2.1. moștenitori și a soțului supraviețuitor
Clasa Componență Cote Sezi-
nari Rezervatari Pot
veni
prin
repre –
zentare Rapor –
tul
dona –
țiilor
Clasa
I Descendenții Se împarte pe capete DA DA
Rezerva este:
½ – pentru un copil;
2/3 – pentru 2 copii;
¾ – pentru 3 sau mai
mulți copii. DA DA
Clasa
II Ascende nții
privilegiați/
Colateralii
privilegiați Dacă vin părinții singuri
la moștenire iau tot, pe
capete;
¼ – dacă vine un singur
părinte la moștenire
(restul de ¾ revine
colateralilor);
½ – pentru 2 părinți
(restul de ½ revenind
colateralilor);
Dacă vin cola teralii
singuri la moștenire iau
tot. DA/
NU DA/NU
Rezerva este:
½ – ambii părinți;
¼ – un părinte. NU/
DA NU/
NU
163 Marin POPA , op. cit. , p. 54
63
Clasa
III Ascendenții
ordinari Se împarte pe capete NU NU NU NU
Clasa
IV Colateralii
ordinari Se împarte pe capete NU NU NU NU
–- Soțul
supraviețuitor ½ – dacă vine în concurs
cu clasa a II -a (fie cu
ascendenții fie cu
colateralii);
1/
3 – dacă vine în concurs
cu clasa a II -a
(ascendenții +
colateralii);
¼ – dacă vine în concurs
cu clasa I;
¾ – dacă vine în concurs
cu clasa a III -a sau cu
clasa a IV -a. DA DA
Rezerva este:
½ ∙ ¼ = 1/8 (dacă
vine în concurs cu
clasa I);
½ ∙ 1/3 = 1/6 (dacă
vine în concurs cu
clasa a II -a cu
ascendenții +
colateralii);
½ ∙ ½ = ¼ (dacă
vine în concurs cu
clasa a II -a, fie cu
ascendenții fie cu
colateralii);
½ ∙ ¾ = 3/8 (dacă
vine în concurs cu
clasa a III -a sau cu
clasa a IV -a). NU DA
2.2.5. Dreptul de moștenire special al soțului supraviețuitor asupra
mobil ierului și obiectelor aparținând gospodăriei casnice
2.2.5 .1. Noțiunea de mobilier și obiecte aparținâ nd gospodăriei casnice
Conform art.974 C.civ., pentru ca soțul supraviețuitor să nu fie privat de
bunurile pe care le -a folosit împreună cu defunctul și pentru a nu i se modifica, fără o
justificare temeinică, condițiile sale de viață, pe lân gă cota ce i se cuvine acesta mai
primește și mobilierul și obiectele de uz casnic, care au fost afectate folosinței comune
a soților. 164
Printre bunurile care sunt considerate ca aparținând gospodăriei casnice se
înțeleg acele bunuri care serveau la mobilarea locuințe i soților (mobilier, televizor,
164 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Dreptul de moștenire, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu –
Mureș, 20 05, pp. 76 -77
64
covoare, perdele etc.) și obiectele care prin natura lor sunt destinate a servi în cadrul
gospodăriei casnice (obiecte de menaj, mașină de spălat vase și de spălat rufe,
frigider, aspirator etc.) și acele bunuri care au fost afectate, în concret, folosinței
comune a soților corespunzător nivelului lor de trai chiar dacă nu sat isfac o necesitate
ci doar o comoditate sau o plăcere a soților.165
Potrivit literaturii de specialitate, nu sunt considerate mobilier și bunuri de uz
casnic următoarele categorii de bunuri:
a) Bunuri care, potrivit naturii lor, nu pot fi folosite în cadrul gospodăriei casnice.
De exemplu: automobilul, pianul, bunuri destinate exercitării profesiei sau meseriei
defunctului, bunuri cu o valoare deosebită care depășesc înțelesul obișnuit de obiecte
de uz casnic etc.;
b) Bunuri care nu au fost destinate folosinței comune a soților, ci au fost
procurate în alt scop (de exemplu: pentru a fi donate) sau care au fost destinate uzului
personal și exclusiv al soțului;
c) Bunurile aparținând gospodăriei țărănești (de exemplu: animale, unelte etc.) .166
2.2.5 .2. Condiții speciale
Pentru a avea acest drept trebuie îndeplinite două condiții speciale:
a) Să nu vină la moștenire în concurs cu descendenții defunctului. Deci, în toate
celelate cazuri , când acesta vine în concurs cu oricare din clasele subsecvente clasei I ,
pe lângă cota stabilită de lege acesta va primi și mobilierul și bunurile aparținând
gospodăriei casnice. Dacă soțul supraviețuitor vine în concurs chiar și cu un si ngur
descendent aceste bunuri vor intra în masa succesorală și se împart ca și celelalte
bunuri. Dacă soțul supraviețuitor co ncurează cu alte clase atunci ace ste bunuri îi revin
lui și în mod exclusiv.167
b) Defunctul să nu fi dispu s de partea sa din aceste bu nuri prin liberalități inter
vivos sau mortis causa . De lege lata , soții au asupra acestor bunuri un drept de
proprietate în devălmășie. Acest lucru este posibil în cazul în care cei doi soți optează,
ca regim matrimonial, pentru comunitatea legală. Acest lucru este posibil și atunci
când soții optează pentru comunitatea convențională atunci când au dispus ca aceste
165 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 127 -128
166 Ilioara GENOIU, op. cit. , p. 88
167 Dan CHIRICĂ, op. cit ., p. 60 -62
65
bunuri să intre în proprietatea codevălmașă. În toate cazurile dreptul succesoral al
soțului supraviețuitor vizează doar partea defunctului cu privire la aceste bunuri sau
bunurile proprii ale acestuia. Partea soțului supraviețuitor din mobilier și bunurile de
uz casnic îi revin acestuia în calitate de proprietar și nu în calitate de moștenitor.168
Cu privire la aceste bunuri soțul supraviețuitor nu este rezervatar, el având
doar un drept special. În consecință, defunctul poate dispune, în mod liber, de partea
sa din aceste bunuri prin liberalități, fără ca aceste bunuri să fie supuse reducțiunii.
Soțul supraviețuitor nu va beneficia de aceste bunu ri în situația în care defunctul a
dispus prin liberalități cu privire la toate bunurile care intră în acestă categorie.169
În ceea ce privește căsătoria putativă, în cazul defunctului bigam, legea nu
reglementează aceast ă situaț ie în mod concret, dar prin interpretarea art.972 alin.3
C.civ. putem spune că soțul din căsătoria valabilă are un drept special asupra
mobilierului și obiectelor de uz casnic pe care le -a folosit cu defunctul, iar soțul
inocent din căsătoria putativă are dreptul la aceste bunuri pe care acesta le -a folosit
împreună cu defunctul, în cadrul gospodăriei lor. În mod excepțional, bunurile vor fi
împărțite, în mod egal, între soții supraviețuitori în situația în care aceste au fost
afectate folosinței comune în ambele gospodării.170
O modif icare dusă de actualul cod ar fi aceea că au fo st excluse din această
categorie darurile de nuntă, fapt ce nu îl neîndreptățește pe soțul supraviețuitor acest
lucru neavând utilitate practică. De asemenea, nici în acest nou cod, legiuitorul nu
stabilește c e bunuri intră în această categorie rămânând în sarcina doctrinei și a
jurisprudenței să stabilească înțelesul noțiunilor de ”mobilier” și de ”obiecte de uz
casnic”. Astfel, calificarea acestor bunuri are la bază două criterii: natura intrinsecă a
acestora și afecțiunea lor concretă. 171
2.2.5 .3. Natura juridică a dreptului special la moștenire al soțului
supraviețuitor
În literatura de specialitate și în practica judecătorească s -a considerat că soțul
supraviețuitor are acest drept special asupra mobili erului și bunurilor aparținând
gospodăriei casnice în virtutea unui lega t cu titlu particular prezumat, legea
168 Francisc DEAK, op. cit., pp. 125 -126
169 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de …”, op. cit., p. 74
170 Ioan SABĂU -POP , Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010 , p. 76
171 Dan CHIRICĂ, op. cit., pp. 62 -63
66
presupunâ nd că defunctul a dorit să lase aceste bunuri soțului supraviețuitor peste cota
sa succesorală. Fiind un legat acesta era supus regimului liberalităților testamentare.
În ceea ce privește dreptul de opțiune al soțului supraviețuitor cu privire la
acest drept de moștenire special, se prevede că dacă acest a acceptă moștenirea acceptă
și acest drept special iar dacă nu acceptă moștenirea nu v a beneficia nici de acest
drept, deoarece moștenirea nu poate fi acceptată în parte.172
O a doua teorie prevedea faptul că, deoarece sistemul nostru de drept stabilește
că există doar moștenirea legală și cea testamentară și nu există o a treia formă (cea a
legatului prezumat), atunci acest drept special de moștenire al soțului supraviețuitor
este tot un drept de moștenire legală dar care este afectat unei destinații speciale.173
Consider că natura juridică justă este aceea de d rept de moștenire legală
deoare ce soțul supraviețuitor nu poate fi conside rat moștenitor legal cu privire la
anumite bunuri și legatar cu privire la alte bunuri, mai ales datorită faptului că
legiuitorul consideră mai favorabilă moștenirea legală. Nu în ultimul rând această
teorie satis face s copul urmărit de legiuitor mai ales dacă soțul supraviețuitor vine în
concurs cu părinții defunctului iar rez erva acestora nu poa te fi satisfăcută din alte
bunu ri ale moștenirii.174
2.2.6 . Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor
2.2.6 .1. Noțiu ne și condiții
Art.973 din Legea nr.287/2009 conferă soțului supraviețuitor, întocmai ca și
vechea reglementare (Legea nr.319/1944), un drept de abitație asupra casei în care a
locuit cu defunctul, din momentul deschiderii succesiunii. Acest drept îl are soțul
supraviețuitor indiferent cu ce clasă de moștenitori vine în concurs.
Condițiile cerute soțului supraviețuitor pentru a putea dobândi ace st drept sunt
următoarele:
a) Acesta să fi locuit până la data deschiderii succesiunii în casa respectivă;
172 Francis c DEAK, op. cit., pp. 130 -132
173 Ion DOGARU, op. cit. , pp. 153 -154
174 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., pp. 75 -76
67
Pentru a fi îndeplinită această condiție , conform literaturii de spcialitate175,
trebuie ca persoana respectivă să fi locuit în casă în mod statornic, adică să fi avut
domiciliul acolo.
b) Soțul supraviețuitor nu este titularul niciunui drept real de folosință asupra
unei alte locuințe corespunzătoare nevoilor sale.
Noua reglementare în materie civilă face referire la ”dreptul de a folosi” o
locuință și nu, conform vechii reglementări, dreptul de proprietate asupra unei
locuințe. Astfel, conform noii reglementări soț ul supraviețuitor trebuie să nu aibă nici
un drept real asupra unei locuințe: drept de uz, drept de uzufruct sau drept de abitație.
c) Casa trebuie să facă parte din bunurile succesiunii .176
În ceea ce privește această condiție chiar dacă există și opinii cont rare,
majoritatea autorilor consideră just ca soțul supraviețuitor să dobândească acest drept
temporar i ndiferent dacă acea casă se află în proprietatea exclusivă a defunctului sau
indiferent dacă se află în coproprietate. Nu are importanță dacă proprietat ea comună
era între soțul supraviețuitor și defunct sau între defunct și alte persoane. Evident că
soțului supraviețuitor îi revine numai copropietatea care a aparținut defunctului.177
d) Nu devine prin moștenire proprietarul exclusiv al locuinței.
Pentru a se pune această problemă este necesar ca soțul supraviețuit or să vină
la moștenire în concurs cu alte clase legale. În cazul în care acesta devine proprietarul
exclusiv al locuinței nu se mai justifică solicitarea de către acesta a unui drept de
abitație.
e) Defunctul nu a dispus altfel , deoarece soțul supraviețuitor nu este rezervatar în
ceea ce privește acest drept, iar defunctul are dreptul să dispună după bunul plac cu
privire la bunurile pe care le deține.178
175 Dan CHIRICĂ, op. cit. , p. 105
176 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., pp. 76 -77
177 Stanciu CĂRPENARU, op. cit. , p. 420
178 Ilioara GENOIU, op. cit. , pp. 84 -85
68
2.2.6 .2. Caractere juridice
Dreptul de abitați e al soțului supraviețuitor este un drept real, temporar
179deoarece acesta durează până la ieșirea din indiviziune dar nu mai repede de un an
de la data deschiderii succesiunii. Legea nr.287/2009 a adus o noutate în sensul că în
vechea reglemetare se preved ea faptul că acest drept înceta înainte de un an în cazul în
care soțul supraviețuitor se recăsătorea, dar în noua reglementare se prevede că acest
drept se menține chiar dacă acesta se recăsătorește în perioada pâ nă la ieșirea din
indiviziune dar nu mai repede de un an. Acest drept este personal , deci nu poate fi
înstrăinat sau gravat de către soțul supraviețuitor în favoarea altei persoane și nu poate
fi urmărit de creditorii defunct ului. De asemnea, acest drept este cu titlu gratuit , în
sensul că soțul supraviețuitor nu plătește chirie moștenitorului care a dobândit
proprietatea locuinței.180
Acest drept de abitație al soțului supraviețuitor poate fi restrâns , dacă locuința
nu este necesară în întregime acestuia sau schimbarea locuinței într -una mai mică sau
mai mare conform necesităților acestuia.181
Pentru a vedea, în concret, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească soțul
supraviețuitor, pentru a avea acest drept de abitație, voi expune o hotărâre a Curții de
Apel București, secția a IV -a civilă.
În fapt, soțul supraviețuit or s-a căsătorit în interiorul t ermenului de un an,
prevăzut de art.4 din Legea nr.319/1944, fapt ce duce la stingerea dreptului său de
abitație (conform vechii regelementări). Ca urmare trebuie admisă acțiunea în
evacuare inte ntată de părinții defunctului, mai ales că a ceștia au posesia succesiunii
cosezinari, calitate pe care recurentul o poate primi numai cu permisiunea
justiției .
Astfel, reclamanții S.S., S.F. și S.V. au cerut evacuarea pârâtului M.P. din
imobilul dob ândit de fiica lor înainte de căsătorie, deoarece M.P. s -a recăsătorit și
locuiește cu actuala sa soție în acel imobil.
Judecătoria sectorului 1 s -a pronunțat prin sentința civilă nr.9618/2000 prin
care a respins ca neîntemeiată acțiunea. Instanța de fond a susținut că părțile dețin în
coproprietate apartamentul și până la dezbaterea succesorală, chiar dacă și -a
179 Francisc DEAK, op. cit., p. 137
180 Francisc DEAK, op. cit., pp. 137 -138
181 Ioan SABĂU -POP , Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010 , pp. 81 -82
69
pierdut dreptul de abitație, soțul supraviețuitor are dreptul la folosirea
apartamentului.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat ape l considetând -o
netemeinică și nelegală deoarece nu au fost corect interpretate dispozițiile legii.
Tribunalul București, secția a III -a civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința.
Împotriva acestei decizii pârâții au declarat apel. Un prim argum ent a fost
acela că niciuna din părți nu are calitate procesuală deoarece nu a fost dezbătută
succesiunea lui M.F. , fiecare având doar vocație succesorală. De asemenea, au fost
încălcate de către instanța de apel dispozițiile de drept subs tanțial în sensu l că niciun
coindivizar nu poate solicita evacuarea altui coindivizar.
Analizând motivele de recurs, Curtea a constatat că recursul este nefondat și a
dispus respingerea lui. Argumentele aduse de instanță au fost acelea că ambele părți
au calitate procesu ală activă și pasivă în cauză deoarece au vocație succesorală și
tocmai această vocație a permis promovarea acțiunii.
Nici cel de -al doilea argument invocat de recurenți nu poate fi reținut de
instanță. Conform legii, dacă soțul supraviețuitor nu are o lo cuință proprie are
dreptul temporar de abitație până la ieșirea din indiviziune, pentru cel puțin un an de
la deschiderea succesiunii. Dar, legea prevede că dacă în acest timp soțul
supraviețuitor se recăsătorește își va pierde acest drept. Aceste dispoziț ii au caracter
imperativ. De asemen ea, dreptul de abitație este un drept temporar și nu definitiv.
Acest drept nu se c onfundă cu dreptul de moștenire.
Instanța de apel a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legle reținând că
pârâții au pi erdut dr eptul de abitație, locuind în imobil în mod abuziv și nu au dreptul
la moștenire.
Constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală ,
Curtea a respins apelul ca fiind nefondat.182
182 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, decizia nr.181/2001, în Pandectele Române , nr.
1/2004, pp. 134 -135
70
2.3. Dobândirea de drept a posesiunii moșten irii
de către moștenitorii legali sezinari
2.3.1. Noțiunea de sezină
Spre deosebire de d repturile succesorale , pe care toți moștenitorii le dobândesc
de la data deschiderii succesiunii , dobândirea exercițiului acestor drepturi, denumită
”posesiunea moșt enirii” , se face distinct după cum moștenitorii sunt sezinari sau
nesezinari.183
Sezina este un beneficiu al legii în virtutea căruia anumiți moștenitori
dobândesc de drept posesiunea moștenirii din momentul decesului defunctului. În
esență, sezina presupun e posibilitatea juridică a moștenitorului de a intra în stăpânirea
bunurilor succesorale și de a exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct
sau intrate în moștenire ulterior fără a fi necesară atestarea prealabilă a calității de
moștenitor pe cale notarială sau judecătorească.184
2.3.2. Moștenitorii sezinari
2.3.2.1. Noțiune și condiții
Conform actualului Cod civil moștenitorii sezinari sunt ascendenții
preivilegiați, descendenții și soțul supraviețuitor, indiferent de clasa de moștenitori
legali din care fac parte și indiferent dacă sunt sau nu moștenitori rezervatari.
Calitatea de moștenitor sezinar este condiționată de vocația succesorală
concretă a lor la moștenire. Astfel, dacă este cineva înlăturat de la moștenire de o
clasă mai apropi ată sau dacă este nedemn sau renunțător nu poate avea calitatea de
moștenitor sezinar. Moștenitorul rezervatar exherendat își păstrează calitatea de
sezinar deoarece acesta va culege rezerva care îi revine potrivit legii.185
De cujus nu poate înlătura, atri bui sezină sau modifica efectele acesteia prin
testament. Există anumite cazuri izolate când acesta poate conferi un drept de sezină
183 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 201
184 C.HAMANGIU, I.ROSETTI BĂLĂNESCU, Al.BĂICOIANU, Tratat de drept civil român , Vol.III, Ed.
All Beck, București, p. 260
185 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 202
71
temporară, și anume poate acorda sezină temporară executorului testamentar asupra
bunurilor mobile din moștenire.
Fiind un beneficiu al legii moștenitorul poate renunța la sezină.186
2.3.2.2. Caractere juridice
Sezina are un caracter individual și succesiv deoarece se poate dobândi cu
efect retroactiv de la data deschiderii succesiunii de către moștenitorul subsecvent.
Cara cterul divizibil al sezinei presupune că dacă există mai mulți moștenitori sezinari
aceștia vor exercita fiecare drepturile și acțiunile defunctului numai pentru partea de
moștenire care revine fiecăruia. Sezina mai are și caracter imperativ deoarece
defun ctul nu poate modifica după cum dorește modul de atribuire al sezinei sau
efectele pe care acestea le produce.187
2.3.3. Efectele sezinei
a) Moștenitorul sezinar intră în stăpânirea de fapt a bunurilor succesorale
mobile sau imobile și le poate administra f ără să îndeplinească vreo formalitate
anterioară. Aceștia au drept ul și chiar obligația de a stăpâ nii și de a administra
patrimoniul succesoral fără a aștepta obținerea certificatului de moștenitor, putând
perce pe fructele naturale și civile încă din momen tul deschiderii succesiunii.188
Există anumite situații când și moștenitorii sezinari trebuie să facă dovada
drepturilor succesorale. Astfel de situații întâlnim în cazul depunerilor bănești la CEC
sau în alte unități bancare când titularul libretului (defu nctul) nu a prevăzut o clauză
testamentară.
În situația în care în momentul deschiderii succesiunii bunul ce revine
moștenitorului sezinar se află în posesia de fapt a unui alt moștenitor, care este
nesezinar, acest lucru nu poate fi considerat nelegitim chiar dacă moștenitorul
nesezinar nu a fost trimis în posesie. În acest sens practica judiciară a decis că
moștenitorul sezinar nu se poate prevala de sezină pentru a tulbura posesia
moștenitorului nesezinar, care se poate apăra pe calea acțiunilor poseso rii.189
186 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 468 -470
187 Ion DOGARU, Vasile STĂNESCU, Maria Marieta SOREAȚĂ, op. cit. , pp. 441-443
188 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 202
189 Ibidem
72
b) Mostenitorul sezinar poate să exercite drepturile și acțiunile patrimoniale
dobândite prin moștenire, inclusiv acțiunile posesorii chiar dacă nu a intrat în
stăpânirea faptică a bunurilor, el poate fi urmărit de creditorii moștenirii fără
atestarea p realabilă a calității de moștenitor.
Deoarece creanțele din activul și pasivul succesoral se divid de drept de la data
deschiderii succesiunii, între moștenitorii universali și cu titlu universal, proporțional
cu cota ce revine fi ecăruia, fiecare moștenit or poate acționa și poate fi acționat numai
pentru partea ce îi revine din creanță.190
Privitor la materia moștenitorului sezinar vom prezenta o decizie a CSJ, secț ia
civilă prin care se dispune n ecesitatea acceptării moștenirii de către moștenitorul
sezina r.
În fapt, B.V. a formulat o acțiune în revendicare și a cerut obligarea pârâților
să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul preluat de stat, în
condițiile legii, care a aparținut lui G.A. Totodată, Tribunalul București, secția a II I-a
civilă, prin sentința civilă nr.541/2000, a respins excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantului.
Această sentință a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III -a
civilă, care prin decizia nr.1/A/2001, a respins ca nefonda te apelurile declarate de
pârâți.
În privința calității procesuale a reclamantului, instanțele au rețiut că acesta
este moștenitor testamentar al numitei A.G. , care la rândul ei este moștenitoare
legală a defunctului ei soț G.M. în ceea ce -l privește pe G .M., fiul fostului proprietar
G.A., instanțele au reținut că a cesta, fiind moștenitor sezinar, avea de drept
posesiunea succesiunii, astfel încât nu se impunea dezbaterea succesiunii și
eliberarea unui certificat de moștenitor, fiind relevante actele de st are civilă prin care
s-a demonstrat gradul de rudenie.
Împotriva acestor hotărâri pârâții au declarat recurs, reiterând, printre altele,
lipsa calității procesuale a reclamantului.
Recursurile pârâților au fost fondate.
Printre argumentele aduse de inst anță se numără faptul că regula generală
este că orice moștenitor, afară de ascendenți și descendenți (după cum era în vechea
reglementare), trebuie să ceară trimiterea în posesiune pentru a se bucura de
190 Francisc DEAK, op. cit., pp. 470 -471
73
folosința efectivă a averii succesorale. Cât priveșt e proprietatea averii succesorale
trece asupra moștenitorului fără sezină în momentul decesului autorului său,
întocmai ca asupra moștenitorului care are sezină.
Descendenul sau ascendentul se bucură de sezină numai dacă a acceptat
succesiunea în termenu l prevăzut de lege, deoarece legea nu face distincție între după
cum moștenitorul este sezinar sau nesezinar.
Rezultă că este greșit punctul de vedere al instanțelor care au considerat că
nu este necesar să se facă dovada acceptării succesiunii defunctul ui G.A., pe motiv că
fiul său G.M. avea de drept posesiunea moștenirii.
În consecință, se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârilor
pronunțate și reluarea judecății în fața primei instanțe în vederea administrării de
probe cu privire la acceptare a succesiunii defunctului G.A. de către fiul său G.M.191
191 CSJ, secția civilă, decizia nr.5787/2001, în Curierul Judiciar , nr.4/2002, pp. 49 -50
74
2.4. Dobândirea posesiunii moștenirii
de către moștenitorii nesezinari
2.4.1. Considerații generale
După cum am văzut doar ascendenții privilegiați, descendenții și soțul
supravie țuitor au drept de sezină. Ceilalți moștenitori legali precum și cei testamentari
nu sunt sezinari, astfel încât pot intra în posesiunea moștenirii (intră în stăpânirea
bunurilor succesorale și pot exercita drepturile și acțiunile succesorale) numai prin
atestarea prealabilă a calității de moștenitor care se face, de regulă, de către notarul
public iar în caz de neînțelegeri între părți pe cale judecătorească.192
2.4.2. Intrarea în posesiune a moștenitorilor legali nesezinari . Efectele
sezinei
Moștenitorii nesezinari sunt ascendenții ordinari precum și colateralii ordinari
și cei pr ivilegiați. În vechea reglementare și soțul supravieț uitor era moștenitor
nesezinar. Legea spune că moștenitorii nesezinari ”intră în posesiunea succesiunii cu
permisiunea justiț iei”. Procedura succesorală notarială este cea la care apelează
moștenitorii nesezinari pentru a intra în posesiunea moștenirii. Este o procedură
necontencioasă care se realizează prin eliberarea certificatului de moștenitor de către
notarul public sesizat din circumscripția teritorială a judecătoriei de la locul dechiderii
moștenirii. Doar în cazul în care se ivesc neînțelegeri se apelează la instanța
judecătorească care se va pronunța printr -o hotărâre definitivă și irevocabilă.193
Până în momentul în care sunt trimiși în posesiunea moștenirii, moștenitorii
nesezinari nu pot exercita acțiunile dobândite prin moștenire, nu poate administra
patrimoniul succesoral dar nici nu pot fi urmăriți în calitate de moștenitori de către
creditorii succesiunii.194
De asem enea, faptul că nu sunt moștenitori sezinari nu afectează dobândirea
drepturilor, deoarece trimiterea în posesiune are efect retroactiv, socotit de la data
192 C.HAMANGIU, I.ROSETTI BĂLĂNESCU, Al.BĂICOIANU, op. cit. , p. 266
193 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 203
194 Idem , pp. 203 -204
75
deschiderii succesiunii. Astfel, aceștia pot să înstrăineze bunurile moștenite înainte de
a fi pus î n posesiune deoarece exercită un drept al său propriu. La fel, aceștia au
dreptul la fructe din momentul desch iderii succesiunii, deoarece tri miterea în posesie
echivalează sezinei pentru moștenitorii cărora legea le -o refuză195. Prin urmare
trimiterea în po sesie are aceleași efecte ca și sezina legală.
195 C.HAM ANGIU, I.ROSETTI BĂLĂNESCU, Al.BĂICOIANU, op. cit. , pp. 267 -269
76
2.5. Drepturile sta tului asupra
moștenirii vacante
2.5.1. Noțiunea de moștenire vacantă
Conform art.1135 C.civ. ”dacă nu sunt moștenitori legali sau testamentari,
moștenirea est e vacantă”. Dacă prin legat s -a atribuit numai o parte a moștenirii și nu
există moștenitori legali sau vocația acestora a fost restânsă ca efect al testamentului
lăsat de defunct, partea de moștenire rămasă este vacantă.196
Spre exemplu, în cazul în care p rin testament defunctul nu a desemnat nici un
legatar, în schimb a exherendat moștenitorii legali, aceia dintre moștenitorii
exherendați care sunt rezervatari vor veni totuși la moștenire pentru a culege rezerva,
restul patrimoniului succesoral revenind st atului. Deci , vocația succesorală a statului
poate coexista și cu drepturile moștenitorilor legali.
De asemenea, în cazul în care prin testament defunctul a instituit unul sau mai
mulți legatari cu titlu particular aceștia au un drept de moștenire doar as upra bunului
determinat sau bunurilor determinate care le revine prin testament. Restul moștenirii
(cotitatea desponibilă), în lipsă de alți moștenitori, va reveni statului.197
O altă situație în care coexistă drepturile statului cu cele ale moștenitorilor este
situația în care defunctul lasă un testament prin care dispune ca o parte din moștenire
să revină statului. În această situație statul are calitatea de legatar, având aceleași
drepturi ca și ceilalți legatari ai defunctului.
În concluzie, lipsa moșt enitorilor poate fi nu doar totală ci și parțială. 198
2.5.2. Natura juridică
Problema naturii juridice a drepturilor statului asupra moștenirilor vacante este
foarte controversată în literatura de specialitate.
Într-o primă opinie, statul culege moșteni rea vacantă în temeiul dreptului său
de suveranitate, întocmai cum culege orice bun fără stăpân aflat pe teritorilul său.
196 Alexandru ȚICLEA, op. cit., p. 516
197 Francisc DEAK , „Drepturile statului asupra moștenirilor vacante”, în Revista română de drept
privat , nr. 1/2011, pp. 19 -20
198 Francisc DEAK, op. cit., pp. 141 -142
77
Argumentele care au fost aduse de litateatura de specialitate în favoarea acestei opinii
sunt: 1. Codul civil prevede că moștenirile f ără stăpân intră în domeniul public al
statului; 2. Pentru a se constata vacanța succesorală notarul public eliberează
certificatul de vacanță succesorală, și nu eliberează organului financiar un certificat de
moștenitor; 3. Lipsa dreptului de opțiune succ esorală a statului denotă recunoașterea
calității sale de suveran.199
Potrivit celei de -a doua opinii, statul dobândește moștenirea vacantă în baza
unui drept de moștenire legală. Argumentele aduse în favoarea acestei opinii își au
izvorul atât în jurisprud ență cât și în literatura de specialitate. Acestea sunt: 1. Codul
civil prevede că ”statul devine moștenitor ”; 2. Statul dobândește o universalitate de
drepturi și obligații cu caracter patrimonial, fapt ce nu este posibil decât în virtutea
calității sale de moștenitor (statul răspunde pentru pasivu l moștenirii dar doar în limita
activului); 3. În virtutea calității sale de moștenitor, statul trebuie să ceară punerea sa
în posesie, deoarece nu este sezinar. Dacă s -ar considera că statul culege moștenirea în
temeiul suveranității sale nu ar mai fi nevoie de trimiterea în posesie.200
2.5.3. Interes ul practic al determinării naturii juridice a dreptului
statului asupra moștenirii vacante
Problema cunoașterii naturii juridice a dreptului statului asupra moș tenirii
vacante prezintă importanță practică atât în dreptul intern cât și în dreptul
internațional.
Cei care susțin că natura juridică a dreptului statului asupra moștenirii vacante
prezintă interes în dreptul intern susțin că în ipoteza în care prin tes tament de functul
exere dează toți moștenitorii (fără a lăsa vreun legatar) nu afectează cu nimic
drepturile statului dacă acesta este recunoscut ca și culegând moștenirea în calitate de
putere suverană. În schimb, dacă privim statul ca pe un moș tenitor lega l, clauza de
exhere dare ar trebui să i se aplice și lui, caz în care bunurile succesorale ar fi scoase
din circuitul civil. Majoritatea autorilor nu consideră acestă ipoteză ca fiind valabilă
deoarece defunctul are liber tatea de a exherenda moștenitorii le gali, dar această clauză
nu poate fi aplicată și în ceea ce privește statul. Dorința defunctului nu este aceea de a
199 Liviu STĂNCIULESCU, „ Drept civil. Partea …”, op. cit. , p. 321
200 Ioan SABĂU -POP , Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu -Mureș,
2010, pp. 83 -84
78
scoate din circuitul civil bunurile sale ci de a înlătura de la moștenire anumite rude ale
sale precum și pe soțul supraviețuitor.201
Dar, în cazul în care s -ar admite această ipoteză și clauza de exherendare ar fi
aplicabilă și statului, aceasta nu poate fi considerată nulă, ci valabilă cu efectul
culegerii bunurilor de către stat nu ca moștenitor ci ca bunuri fără stăpân.202
Cea de -a doua ipot eză este cea a interesului practic al dreptului statului asupra
moștenirii vacante în domeniul dreptului internațional privat . Această problemă se
pune doar în ipoteza în care, în cazul devoluțiunii succesorale legale, intervine un
element de extraneitate.
Este vorba de ipotezele în care un cetățean român decedează și lasă bunurile
mobile în străinătate (și nu are moștenitori) sau un cetățean străin, domiciliat în
România sau în străinătate, decedează fără a avea moștenitori și lasă bunurile mobile
pe teri toriul României.203
În această situație, dacă s-ar considera că statul culege moștenirea în calitate de
suveran, bunurile mobile vor fi culese de statul al cărui cetățean a fost defunctul. Dacă
se consideră că statul culege moștenirea în calitate de moș tenitor, bunurile
succesorale vor fi culese de statul pe al cărui teritoriu se află bunurile.204
Pentru rezolvarea acestei probleme se tinde să se considere că statul este
moștenitor, deoarece interesul este mai mare pentru un stat de a putea moșteni
succes iunile vacante ale cetățenilor străini de pe teritoriul său decât sensul negativ al
problemei, și anume ca un alt stat să nu poată moșteni bunurile cetățenilor săi care
domiciliază pe teritoriul țării noastre.
Datorită acestei situații pot exista con flicte cu statele ce recunosc principiul
suveranității statului, dar și cu aceste state este asigurat principiul reciprocității,
deoarece nerecunoașterea drepturilor statului român asupra bunurilor cetățenilor
români ce se află pe teritoriul statelor respective determină neputința statelor
respective de a pretinde recunoașterea vocației succesorale întemeiată pe
suveranitate.205
201 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., pp. 81 -82
202 Francisc D EAK, op. cit. , pp. 145 -147
203 Alexandru ȚICLEA, op. cit., pp. 519 -520
204 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., pp. 82 -83
205 Francisc DEAK, „ Drepturile statului …”, op. cit. , pp. 25 -26
79
2.5.4. Particularitățile drepturilor statului asupra moștenirilor
vacante
2.5.4.1. Certificatul de vaca nță a moștenirii. Momentul dobân dirii
moștenirii vacante de către stat
Art.1139 C.civ. prevede : ”Comuna, orașul sau, după caz, municipiul intră în
stăpânirea de fapt a moștenirii de îndată ce toți succesibilii cunoscuți au renunțat la
moștenire ori la împlinirea termenului prevăzut la a rt.1137, dacă niciun moștenitor nu
este cunoscut. Moștenirea se dobândește retroactiv de la data deschiderii sale.”.
Conform art.1137 C.civ. ”dacă în termen de un an și 6 luni de la data deschiderii
moștenirii nu s -a înfățișat niciun succesibil, notarul, l a cererea oricărei persoane
interesate, îi va soma pe toți succesibilii, printr -o publicație făcută la locul deschiderii
moștenirii, la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral, precum și într –
un ziar de largă circulație, pe cheltuiala moște nirii, să se înfățișeze la biroul său în
termen de cel mult două luni de la publicare. Dacă niciun succesibil nu se prezintă în
termenul fixat în publicație, notarul va constata că moștenirea este vacantă.”. 206
Există posibilitatea repunerii în termenul de opțiune succesorală. Această
instituție recunoaște posibilitatea succesibilului de a -și exercita dreptul de opțiune, în
cazul în care a fost împiedicat în termenul legal de un an, să -și exercite acest drept. Se
realizează prin suspendarea cursului prescri pției, adică este o modificare a cursului
prescripției, modificare care constă în o prirea de drept a cursului prescripției pe
perioada cât durează situațiile anume prevăzute de lege, care pun pe titularul dreptului
în imposibilitatea de a acționa.
Pentru a se admite cererea de repunere în termenul de opțiune succesorală,
evenimentul care a determinat imposibilitatea trebuie să fie imprevi zibil și
insurmontabil. De asem enea, mai trebuie îndeplinite două condiții cumulative:
împiedicarea să nu fie imputabilă succesibilului reclamant și împiedicarea să fie
temeinic justificată.207
În cazul în care succesibilul a renunțat la moștenire, acesta nu va mai fi repus
în termenul de opțiune succesorală. Astfel, acceptarea cererii este condiționată de
206 Francisc DEAk, op. cit., pp. 148 -149
207 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., pp. 83 -85
80
acceptare a moștenirii fie pur și simplu fie sub beneficiu de inventar. În doctrină208 s-a
susținut ideea că succesibilul ar trebui repus în termenul de opțiune succesorală chiar
dacă ar fi renunțat la moștenire în termenul de un an de la deschiderea succesiunii.209
Certificatul de vacanță succesorală se eliberază de către notarul public doar la
cererea organul ui financiar. În cazul în care organul financiar nu solicită eliberarea
certificatului, notarul are îndatorirea de a sesiza, fără întârziere, organul financiar
ierarhic superior pentru ca acesta să dea dispoziții organului respectiv. Dar, notarul
public are competența de a deschide procedura succesorală notarială și din oficiu în
cazul în care constată că moștenirea este vacantă.
Constatarea unei succesiuni vacant e și a componenței acesteia se poate face și
de către instanța judecătorească, în mod direct, în lipsa certificatului de vacanță
succesorală eliberat de notarul public.
Certificatul de vacanță succesorală ori hotărârea judecătorească pronunțată în
această materie, întocmai ca și certificatul de moștenitor sau hotărârea judecătorească
prin care se constată drepturile altor moștenitori , nu au efect constitutiv ci declarativ,
dobândirea operând retroactiv de la data deschiderii succesiunii.210
Două precizări î n legătură cu certificatul de vacanță a moștenirii:
După eliberarea certificatului de vacanță succesorală notarul public nu mai
poate elibera un alt certificat de moștenitor. Dacă există persoane care au pretenții la
moștenire sau care au fost prejudiciate în alt fel prin eliberarea sau cuprinsul
certificatului pot cere, în justiție, a nularea lui și stabilirea drepturilor lor, după care
notarul va elibera certificatul de moștenitor pe baza hotătârii judecătorești.211
Dacă moștenirea nu este vacantă, iar stat ul a fost gratificat prin testament,
urmează să i se elibereze certificat de moștenitor și nu certificat de vacanță
succesorală. În cazul în care statul a fost gratificat cu o parte din moștenire iar cealaltă
208 Dan CHIRICĂ, op. cit., pp. 68 -69; Alexandru OPROIU, „ Restabilirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor în condițiile diferite ale acceptării sau renunțării la succesiuni ori neexercitării
drepturilor succesorale” , în Dreptul , nr. 4/1994, p. 68
209 Ion TURCULEANU, „ Repunerea în termenul de opțiune succesorală a moștenitorilor”, în
Dreptul , nr. 5/2000, pp. 59 -64
210 Alexandru ȚICLEA, op. cit. , p. 521
211 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Drepul de moștenire, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu –
Mureș, 20 05, pp. 85 -86
81
parte este vacantă, atunci se vor elibera două certificate unul de moștenitor și unul de
vacanță succesorală.212
Într-o speță reclamanta a solicitat constatarea lipsei calității procesuale
pasive a Statului, acesta nedeclarând vacanța succesorală a moștenirii. Totodată,
reclamanta susține că este sing ura moștenitoare a întregii mase succesorale deoarece
este descendentă de gradul I a defunctului.
Prin sentința civilă nr.2171/2008, pronunțată de Judecătoria Caracal în
dosarul nr.1060/207/2008, s -a respins excepția privind lipsa calității procesuale
pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor. S -a admis acțiunea formulată de
reclamanta N.P. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor având
ca obiect acțiune în constatare. S -a constatat deschisă succesiunea defunctei S.F. la
data d e 13.08.1999, cu ultimul domiciliu în comuna Dobrosloveni, jud. Olt,
constatând u-se că masa succesorală ră masă de pe urma acesteia se compune din
suprafața de 2,8 9 ha teren, ca unic moștenitor rămânând reclamanta î n calitate de
descendent gradul I, careia îi revine întreaga masă succesorală .
Dispozițiile art.6732 C.Proc.civ. prevăd că reclamantul este obligat să arate
în cererea de partaj persoanele între care urmează a avea loc împărțeala, iar potrivit
art. 650 C.civ. , succesiunea se defera sau prin lege sau după voinț a omului p rin
testament, iar conform art.680 C.civ., „în lipsă de moș tenitori leg ali sau testamentari
bunurile lăsate de defunct trec î n proprietatea statului”.
Împotriva acestei sentinț e a declarat recurs D.G.F.P. Olt pentru Statul Român
prin Ministerul Finanțelor Publice, considerând -o netemeinică și nelegală întrucâ t
aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, instanța de fond făcâ nd o
interpretare eronată a dispozițiilor art.680 C.civ., conform cărora statul român are
vocație succesorală în cazul în care este declarată vacanța succesorală .
Instan ța de fond a rezolvat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată
de parâtă prin prisma dispozițiilor Legii 36/1995 constatând că termenul de
acceptare a succe siunii autoarei S.F. a expira t la 13 februarie 2000, astfel încât
acțiunea în constatare este îndreptată împotriva unui pârât care ar putea, eventual,
să-i conteste respectivul drept.
Tribunalul consideră că cele reținute de instanț a de fond nu sunt aplic abile în
speța de față atât timp cât din conț inutul cererii introductive la instanță ș i din
212 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 149 -150
82
sesizarea de deschider e a procedurii succesorale emisă de Primăria Dobrosloveni
rezultă faptul că N.P. este singura moștenitoare legală a autoarei S. F. în calitat e de
descendent de gradul I, moș tenitoare ce a a cceptat succesiunea autoarei , așa cum cer
dispozițiile art. 685 și următoarele din C.civ ..
Problema vacanței succesorale se năștea în momentul în care statul româ n ar
fi contestat dreptul r eclamantei, situați e ce nu rezultă din conținutul întâmpină rii
depuse la dosar, nefiind necesare î n aces t sens acte de acceptare expresă a
succesiunii deoarece l egiuitorul a dat posibilitatea în dispozițiile art.689 C.civ. a
acceptă rii tacite a acesteia .
Constatând as tfel că în speța dedusă judecății statul român prin Ministerul
Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, acesta neinvocând
pretenții asupra moș tenirii autoarei S.F., tribunalul în conformitate cu dispozițiile
art.312 C. Proc.civ. , va admit e recursul , va casa sentința ș i rejud ecând pe fond cauza
va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată .213
2.5.4.2. Răspunderea statului pentru pasivul moștenirii în limita activului
Deoarece statul dobândește prin moștenire un patrimoniu, acesta dobân dește
atât drepturile cât și obligațiil e, întocmai ca orice moștenitor , însă el răspunde pentru
pasivul moștenirii numai în limita activului.214
Din caracterul universal al dobândirii bunurilor de către stat decurg anumite
consecințe practice.
a) Deoarece stat ul dobândește un patrimoniu, fiin d succesorul în drepturi al
defunctului, el este obligat față de creditori în aceleași condiții în care este obligat
orice moștenitor legal sau legatar universal sau cu titlu universal acceptant al
moștenirii sub beneficiu de inventar.215
În practică, acestă problemă s -a pus în situația în care trebuie să se stabilească
cuantumul creanței fostei concubine a defunctului care a contribuit la edificarea unei
construcții, bun ce a intrat în masa succesorală, dobândită de către st at ca moștenire
vacantă. În acestă situație statul este obligat să plătească întreaga creanță la fel cum
213 Tribunalul Olt, secția civilă, decizia civilă nr.1310/2008, http://noulportal.just.ro/
Jurisprudenta Vizualizare .aspx?id_speta=6442&idInstitutie=104
214 Marin POPA , op. cit. , p. 62
215 Francisc DEAK, op. cit., pp. 150 -151
83
este obligat orice moștenitor, legal sau testamentar, în calitate de dobânditor al
patrimoniului succesoral.216
În doctrină s -a susținut că pentru stat ar putea fi mai avantajos lăsarea în
folosința gratuită a concubinei a cotei -părți corespunzătoare din construcție sau
transmiterea acestei părți în proprietatea ei, decât plata contravalorii de circulație a
construcției. Acest drept de opțiune trebuie ex ercitat de organul competent să
reprezinte statul, adică administrația financiară a județului.217
b) O problemă frecvent întâlnită în practică se referă la obligațiile asumate de cel
care lasă moștenirea prin antecontractul de vânzare. Deoarece obligația de a face
asumată prin antecontract este transmis ibilă mortis causa statul, întocmai ca orice alt
moștenitor, are obliga ția de a încheia contractul de vânzare. Cumpărătorul își
păstrează dreptul de a opta și pentru rezoluțiunea antecontractului și restituirea
prețului plătit.218
Dacă se pune invers problema și defunctul (moștenit de către stat) a avut
calitatea de cumpărător , statul are dreptul de a cere, prin hotărâre judecătorească, fie
încheierea contractului fie rezoluțiunea lui cu restituirea prețului plătit .
În toate cazurile este unanim acceptat faptul că statul răspunde pentru pasivul
moștenirii numai în l imita activului deoarece nu ar fi normal ca soci etatea să suporte
datoriile unei persoane fizice întocmai cum și ceilalți moștenitori nu sunt ținuți să
suporte moștenirea, având posibilitatea de a renunța la moștenire sau de o accepta sub
beneficiu de inventar.219
c) O altă problemă care se pune ar fi aceea dacă această restrângere a răspunderii
limitate a statului pentru pasiv este sau nu condiționată de înt ocmirea inventarului
bunurilor succesorale, cu consecința răspunderii nelimitate a statului pentru pasivul
moștenirii în lipsa acestui inventar.
În literatura de specialitate s -a susținut că rațiunile care justifică necesitatea
inventarului în cazul moște nitorilor persoane fizice nu sunt valabile și în cazul
statului.
216 TJ Hunedoara, decizia civilă nr.736/1985, în Revista română de drept , nr. 3/1986, p. 77
217 Francisc DEAK , „Drepturile statului …”, op. cit. , pp. 28-30
218 Francisc DEAK, op. cit., p. 151
219 Liviu STĂNCIULESCU, „ Curs de…”, op. cit., p. 84
84
În cazul moștenitorilor persoane fizice se impune existența inventarului în
cazul în care moștenirea este acceptată sub beneficiu de inventar. Dar, statul nu are
acest drept de opțiune succe sorală și, în plus, oricând se poate dovedi componența și
valoarea bunurilor succesiunii fără a fi necesar un inventar special.220
Notarul p oate oricând să facă inventarie rea bunurilor dacă consideră că acest
lucru este în favoarea statului. Dar, restrâ ngerea răspunderii statului pentru pasivul
moștenirii nu este condiționată de întocmirea inventarului.221
2.5.4 .3. Inexistența dreptului de opțiune succesorală
Spre deosebire de ceilalți moștenitori statul nu are drept de opțiune
succesorală. Acesta nu po ate renunța la moștenire deoarece bunurile succesorale ar
deveni bunuri fără stăpân și conform Codului civil acestea vor reveni tot statului. În
ceea ce privește acceptarea sub beneficiu de inventar, aceasta ar fi inutilă în cazul
statului deoarece oricum acesta răspunde pentru pasivul moștenirii numai în limita
activului. Deoarece statul nu are drept de opțiune succesorală temenul de 6 luni,
prevăzut de lege pentru exprimarea opțiunii succesorale, devine inaplicabil. Așadar,
organul financiar poate cere el iberare a certificatului de vacanță a moștenirii oricând
fără a avea o limită de timp, tot așa cum este imprescriptibil și dreptul statului de a
revendica bunurile moștenirii vacante de la moștenitorul aparent.222
2.5.4.4. Problema sezinei
O altă chestiune controversată în literatura de specialitate o r eprezintă dacă
statul are sau nu sezină.
Potrivit unei opinii , statul nu este sezinar. Pe cale de consecință, el va trebui să
ceară punerea sa în posesiune prin eliberarea, de către notarul public, a certifi catului
de vacanță succesorală .223
Într-o altă opinie se susține că, obligația statului de a răspunde pentru pasivul
moștenirii numai în limita activului nu poate fi legată de faptul că el înțelege sau nu
ceară punere a sa în posesie prin eliberare certifica tului de vacanță a moștenirii.
220 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Dreptul de moștenire, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu –
Mureș, 20 05, pp. 85 -86
221 Francisc DEAK, op. cit. , pp. 151 -152
222 Alexandru ȚICLEA, op. cit., pp. 521 -523
223 Ioan SABĂU -POP, Drept civil. Dreptul de moștenire, Ed. Universității „Petru -Maior”, Târgu –
Mureș, 20 05, p. 86
85
Această din urmă opinie ar fi cea viabilă deoarece este în concordanță cu
posibilitatea ca instanța să constate direct dobândirea succesiunii de către stat. De
asemenea, nu se exclude nici posibilitatea stăpânirii de fapt de către stat a bunurilor
succesorale înainte de eliberarea certificatului de vacanță succesorală, mai ales în
situația în care vacanța moștenirii este evidentă și orice întârziere, chiar și de un an, ar
putea prejudicia interesele statului.224
224 Francisc DEAK , „Drepturile statului …”, op. cit. , p. 32
86
CONCLUZI I
Dreptul civil cuprinde o gamă largă de institu ții care stabilesc o serie de reguli
care privesc cele trei mari evenimente din viața omului încă de la nașterea copilului ,
instituindu -se drepturi în favoarea acestuia chiar înainte de naștere, și până la moarte .
De exemplu, Codul civil reglementează ins tituția adopției în situația copiilor rămași
singuri pe lume din cauza împrejurării că părinții săi au decedat sau din cauza faptului
că părinții săi biologici l -au abandonat. Viața omului continuă cu alte activități, dintre
care cele mai importante sunt l ogodna și căsătoria.
Conform actualei reglementări, la încheierea căsătoriei, soții sunt obligați să
aleagă un regim matrimonial cu privire la bunurile pe care le deți ne fiecare până în
acel moment. Conform art. 312 alin. 1 C. civ., regimul matrimonial e ste de trei feluri:
comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională. Comunitatea
legală este identică cu cea intâlnită până acum, adică bunurile dobândite de soți pe
parcursul căsătoriei sunt bunuri comune, intrând în proprietatea cod evălmașă a celor
doi soți, bineînțeles cu excepțiile prevăzute de același cod. Comunitatea convențională
reprezintă o derogare de la comunitatea legală și presupune faptul că cei doi aleg ce
bunuri vor intra în proprietatea codevălmașă a soților și ce bunu ri nu vor intra. Dacă
viitorii soți optează pentru separația de bunuri lucrurile sunt clare.
În vechea reglementare, exista doar comunitatea legală de bunuri care se aplica
ope legis tuturor celor care se căsătoreau. Consider că vechea reglementare repre zenta
un dezavantaj pentru o parte din cupluri, mai ales pentru cele care dețineau averi
numeroase. Dacă o pesoană bogată se căsătorea cu o pesoană săracă, discuțiile și
contradicț iile, între ei și familile l or, ar fi fost inevitabile, deoarece există totdeauna
bănuiala că cel sărac s -a căsătorit cu cel bogat pentru averea sa și nu datorită afecțiunii
puternice față de acesta.
Acum, datorită noului cod, există trei tipuri de regimuri matrimoniale, fiecare
cuplu putând opta pentru cel mai potrivit astfel în cât să nu mai existe probleme în
familie. Dar, cu privire la bunurile dobândite pe parcursul căsătoriei lucrurile nu s -au
87
schimbat, acestea vor intra în proprietatea codevălmașă a celor doi soți, așa cum este
normal, cu excepțiile instituite de Codul famil iei (de exemplu, sunt bunuri proprii ale
unuia dintre soți bunurile folosite în exercitarea funcției sau profesiei, chiar dacă au
fost dobândite după încheierea căsătoriei).
Ținând cont că fiecare om deține un patrimoniu, mai mic sau mai mare, nu se
putea ca dreptul civil să nu instituie reglementări și cu privire la decesul și urmările
acestuia asupra patrimoniului său.
În această materie se face distincție între succesiune, care reglementează
consecințele morții asupra patrimoniului defunctului, și lib eralitățiile, care privesc
actele prin care persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale.
Această materie prezintă o importanță atât teoretică dar mai ales practică.
Orice persoană pe timpul vieții sale are un patrimoniu. În patrimoniul unei
perso ane pot intra terenuri, conturi bancare, imobile și alte asemenea bunuri sau
patrimoniul poate fi alcătuit doar din câteva haine și câțiva lei. Indiferent de valoarea
patrimoniului bunurile ce îl alcătuiesc nu se pot pierde la data decesului deținătorului.
Tocmai de aceea această materie ne arată ce se întâmplă cu aceste bunuri, cine are
dreptul să le dobândească. De asemenea, trebuie să existe anumite reguli care să
stabilească ordinea în care rudele defunctului vin la moștenire pentru ca acestea să nu
vină toate deodată și împreună.
Importanța practică a acestor reguli este de a proteja interesul economico –
social al acestei materii, și anume se încearcă evitarea sfărâmării patrimoniului într –
atât încât nu ar profita niciunei persoane.
De altfel, prin ace ste reguli se urmărește evitarea situațiilor în care de cujus ar
gratifica pe un terț prin liberalități excesive, inter vivos sau mortis causa , prin care să
epuizeze patrimoniul, astfel încât s -ar ajunge la situația injustă ca și copii defunctului,
părinți i acestuia sau soțul supraviețuitor să nu moștenească nimic și chiar să rămână
fără un acoperiș deasupra capului.
Legea a stabilit chiar și cazuri în care rudele defunctului nu pot moșteni. Este
vorba despre instituția nedemnității succesorale. Și cu priv ire la această materie, s -au
produs o serie de modificări în actuala reglementare.
În vechea reglementare, existau trei cazuri simple care atrăgeau nedemnitatea
celui care le săvârșea, și anume: atentatul la viața celui care lasă moștenirea; acuzația
capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moștenirea; nedenunțarea omorului a
cărui victimă a căzut cel care lasă moștenirea. Dintre acestea trei, conform opiniei
88
profesorului Francisc Deak, acuzația capitală calomnioasă nu își mai găsește aplicarea
în pe rioada actuală deoarece pedeapsa cu moartea a fost abolită. Există însă și opinii
conform cărora, pe vremea cât era în vigoare Codul de la 1864, fostul art. 655 pct. 2,
își găsea aplicarea în cazurile în care faptele erau sancționate cu detențiunea pe viaț ă.
Aceste trei cazuri menționate anterior operau de drept în toate situațiile când devenea
incidentă această sancțiune civilă.
Conform noului Cod civil, lucrurile sunt identice cu excepția cazurilor de
nedemnitate. Astfel, nedemnitatea nu mai operează, în toate cazurile de drept cauzele
fiind împărțite în două mari categorii: nedemnitate de drept și nedemnitate judiciară.
Nedemnitatea de drept este incidentă în doar două situații, și anume când fapta a fost
săvârșită cu intenția de a -l ucide pe cel care la să moștenirea, iar cea de -a doua situație
când se încearcă uciderea unui alt succesibil. Nedemnitatea este declarată de către
instanța de judecată în situația în care sunt săvârșite fapte grave de violență fizică sau
morală împotriva celui care lasă moșten irea, în situația în care s e ascunde, se
alterează, se distruge sau se falsifică, cu rea -credință, testamentul defunctului, precum
și în situația în care prin dol sau violență cel care lasă moștenirea este împiedicat să
întocmească, să modifice sau să revo ce testamentul.
Apreciem că acestă nouă reglementare este mult mai complexă și mai bine
definită. În vechea reglementare cazurile de nedemnitate erau vag enunțate putând
induce în eroare pe practicați și pe justițiabili, deoarece lăsa loc de interpretări. Numai
dacă ne gândim la cel de -al doilea caz de nedemnitate care a împărțit doctrina în două
deoarece unii susțineau că nu mai prezintă aplicabilitate datorită abolirii pedepsei cu
moartea iar o altă parte a susținut că această cauză se aplică detențiunii pe viață
datorită faptului că, în prezent, această din urmă pedeapsă se aplică acelor fapte,
deoasebit de grave, care atrăgeau anterior aplicarea pedepsei cu moartea. Eu mă raliez
opiniei potrivit căreia cauza de nedemnitate incidentă în Codul de la 1864 era
aplicabilă în cazul detențiunii pe viață, din momentul abolirii pedepsei cu moartea,
mai ales datorită faptului că eu nu sunt de acord, din varii motive, cu pedeapsa cu
moartea, crezând că detențiunea pe viață este pedeapsa justă ce trebuie aplicată în
cazul acelor fapte deosebit de grave.
Actuala reglementare face o clasificare mult mai complexă și mai bine definită
a cauzelor de nedemnitate, spunând în concret când se aplică aceste cauze, astfel încât
nu lasă portițe de interpretare contrară, ținând cont că în trecut fiecare inte rpreta
situțiile după cum dorea sau după cum îi era mai favorabil.
89
În privința faptului că nedemnitatea nu mai operează în toate cazurile de drept
consider că este just să se întâmple în acest mod deoarece cel presupus că a s ăvârșit
vreuna din aceste fapte să aibă dreptul să se apere, să demonstreze în fața instanței că
este nevinovat sau că nu acestea au fost intențiile sale. Este normal ca doar acele două
fapte garve să atragă operarea de drept a nedemnității lăsând portița demonstrării
contrariului în celelalte cazuri. Este evident că fiecare pesoană judecă faptele proprii
sau ale altor persoane trecându -le prin propriul filtru, fiecare judecă după cunoștiințele
pe care le are, după mediul în care a trăit, după idealurile și principiile pe care și le -a
stabilit pe parcursul vieții, dar aceste fapte trebuie judecate în concret, în fiecare caz în
parte pentru a se vedea condițiile care au existat în momentul și în locul respectiv.
O altă modificare importantă, având consecințe deosebit de importante, se
referă la instituția reprezentării succesorale. Modificarea survenită privește condițiile
care trebuie îndeplinite pentru a putea opera reprezentarea succesorală, iar ca o
consecință evidentă a acestor modificări au fost schimba te și anumite efecte ale
reprezentării succesorale.
În vechea reglementare, existau trei condiții care trebuiau îndeplinite în mod
cumulativ pentru ca reprezentarea să opereze, și anume: cel reprezentat să fie decedat
la data deschiderii moștenirii; loc ul celui reprezentat să fie util; reprezentantul să
îndeplinească toate condițiile necesare pentru a culege moștenirea lăsată de defunct.
Însă, conform actualei reglementări, trebuie îndeplinite două condiții pentru a putea
opera reprezentarea. Prima condi ție este prevăzută de art. 965 C.civ., care prevede că
cel reprezentat trebuie să fie nedemn sau decedat la data deschiderii moștenirii, iar cea
de-a doua se referă la faptul că reprezentantul trebuie să îndeplinească condițiile
generale pentru a putea moș teni (art. 967 alin. 2 C.civ.).
Codul de la 1864 conducea la consecințe injuste care privea cele două
categorii de moștenitori care pot veni prin reprezentare, și anume: descendenții (clasa
I) și colateralii privilegiați (clasa a II -a).
Din prima condiți e rezulta clar că puteau fi reprezentați doar persoanele
decedate la data deschiderii succesiunii. Noul Cod civil a instituit o altă primă
condiție care include în conținutul său nu doar posibilitatea de a reprezenta o persoană
nedemnă sau decedată la data deschiderii succesiunii ci oferă posibilitatea de a
reprezenta o persoană care a renunțat la moștenirea lăsată de defunct, a fost
dezmoștenit de el sau chiar persoana aflată în viață la data deschiderii moștenirii. Mai
mult decât atât, pe când în vechea r eglementare persoanele dispărute (fiind socotite în
90
viață până la pronunțarea hotărârii judecătorești declarative de moarte) nu puteau fi
reprezentate , însă în actuala reglementare pot fi reprezentate și persoanele dispărute.
În opinia noastră , actuala re glementare înlătură consecințele injuste ale fostei
reglementări. Dacă privim situația nedemnilor observăm că în trecut descendenții
nedemnului nu puteau să îl reprezinte deoarece ascendentul lor a săvârșit o faptă ce
intra în una di n cele trei categorii c are atrăgeau nedemnitatea succesorală. Astfel, dacă
defunctul a avut doi copii dintre care unul predecedat, copilul rămas în viață la data
deschiderii moștenirii va culege întreaga moștenire pe când nepoții defunctului de la
copilul predecedat nu vor moște ni nimic, ceea ce este total nedrept. Sau, într -o altă
ipoteză, defunctul are doi copii, ambii predecedați. De la fiecare copil defunctul are
câte un nepot dar, unul din copiii defunctului este nedemn. În această situație nepotul
de la copilul nedemn nu va moșteni nimic pe când celălalt nepot va moșteni întreaga
moștenire.
Tocmai în dorința de a înlătura aceste consecințe atât de injuste , prevăzute de
vechiul C od civil, în actuala reglementare se prevede posibilitatea de a reprezenta
persoanele nedemne, ch iar și cele aflate în viață la data deschiderii succesiunii.
Argumentele care stau la baza acestei modificări sunt acelea că nimeni altcineva în
afară de cel care săvârșește fapta care atrage operarea instituției nedemnității
succesorale nu poate fi tras l a răspundere pentru faptele persoanei respective. Nimeni
nu poate fi răspunzător pentru faptele altei persoane, chiar dacă se află în relații de
rudenie cu persoana respectivă, din moment ce aceasta nu se face cu nimic vino vată
de săvârșirea acelei fapte. Pe cale de consecință , acea persoană nu poate fi obligată să
suporte consecințele faptelor altei persoane. În această situație vor fi anihilate efectele
principiului proximității gradului de rudenie, urmașii nedemnului având șanse egale
cu cei demni și cu urmașii acestora. Împortant este faptul că în cazul reprezentării
succesorale împărțirea moștenirii se face întotdeauna pe tulpini și nu pe capete.
În privința persoanelor dispărute, de asemenea mi se pare că este just ca
acestea să poată fi reprezentate deoarece în cele mai multe cazuri acele persoane nu
mai sunt găsite deloc sau cel puțin nu în viață. De cele mai m ulte ori persoanele
dispărute sunt decedate chiar dacă legea le consideră în viață, acordând un termen de
patru ani pentru a putea fi găsite. În această situație rudele dispărutului pe lângă faptul
că suferă datorită faptului că nu știu ce sa întâmplat cu persoana dragă lor nici nu vor
beneficia de un mic ajutor constând în cota parte din moștenire care se cuvenea
persoanei dispărute.
91
După cum se poate observa a fost eliminată și condiția ca locul reprezentatului
să fie util adică, dacă ar fi fost în viață la data deschiderii succesiunii, ar fi putut
moșteni deoarece îndeplinea toate condițiile cerute de lege. Astfel, fiind eliminată
această co ndiție pot fi reprezentate, pe lângă persoanele nedemne, persoanele care au
renunțat la moștenire sau care au fost dezmoștenite. Aceste ultime două situații nu
cred că sunt tocmai juste pentru ceilalți moștenitor i care ar fi profitat de exhere dare
sau de r enunțarea la moștenire deoarece, de cale de consecință, cota parte ce le revine
va fi micșorată. Pot exista situaț ii în care defunctul să exhere denze pe unul dintre
copii datorită faptului că acesta din urmă nu s -a îngrijit de defunct la bătrânețe, în
schimb celălalt copil a avut grijă de el și l -a ajutat cu toate cele necesare întreținerii.
Poate părea o situație injustă pentru nepoții din partea copilului care nu și -a îngrijit
părintele, dar de cuius a știut când l -a exhere dat pe copil că îi va afecta și pe nepoți ,
iar dacă nu ar fi dorit acest lucru ar fi stabili legate în favoarea acestora. În pr ivința
renunțătorului consider că acesta, de asemenea , știa care sunt consecințele, prin
urmare și le -a asumat fiind singurul responsabil cu privire la cele întâ mplate.
În noul Cod civil, mai există o situație specială care privește posibilitatea ca
reprezentantul să îl reprezinte pe reprezentat chiar dacă reprezentantul este nedemn
față de acesta din urmă, a renunțat la moștenirea lăsată de acesta sau a fost
dezmoștenit de el. Situație pe care o consider justă, deoarece raporturile care au
existat între reprezentant și reprezentat nu prezintă importanță și nici nu au vreo
influență cu privire la raporturile dintre defunct și reprezentant sau dintre defunct și
reprezentat. Aceste raporturi nu trebuie confundate între ele și nici nu trebuie să se
influențeze unele pe altele datorită faptului că fiecare persoană are o anumită relație
cu altă persoană. De exemplu, poți să te înțelegi foarte bine cu o persoană chiar da că
familia ta nu se află în legături deloc bune cu acea pesoană sau invers, poți să te
înțelegi foarte bine cu o persoană dar să nu ai nicio tangență cu familia acesteia.
Actualul Cod civil, a adus modificări și cu privire la moștenitorii sezinari în
sensul că vechiul cod îi prevedea ca moștenitori pe descendenții defunctului,
ascendenții privilegiați și pe ascendenții ordinari. Acum, moștenitorii sezinari sunt,
conform art. 1126 C.civ., descendenții defunctului, ascendenții privilegiați și soțul
supravieț uitor.
Este posibil ca rațiunea modificărilor aduse să privească situația că ascendenții
ordinari sunt rude din clasa a III -a de moștenitori legali iar soțul supraviețuitor care
vine la moștenire în concurs cu orice clasă de moștenitori, nefiind înlăturat de niciuna
92
dintre ele, nu era prevăzut ca moștenitor sezinar. De menționat este faptul că au drept
de sezină acei moștenitori care vin efectiv la moștenire, deci cei care au vocație
succesorală concretă, ori ascendenții ordinari fiind rude din clasa a III -a este mai greu
să ajungă la moștenire, deoarece la moștenire vor veni mai repede decât ei rudele din
clasele I și II, în timp ce soțul supraviețuitor vine în concurs chiar și cu descendenții.
În opinia mea, soluția justă este ca soțul supraviețuitor să a ibă drept de sezină mai
curând decât ascendenții ordinari. Aceasta este soluția corectă chiar dacă ar fi să ținem
cont și de sentimentele pe care defunctul le are în raport cu fiecare categorie de
moștenitori legali.
O altă modificare adusă de noua reglem entare se referă termenul de opțiune
succesorală , acesta fiind mărit la perioada de un an față de cele șase luni prevăzute în
vechiul Cod civil. Această mărire a perioadei în care moștenitorii își pot exprima
opțiunea de acceptare a moștenirii, pur și simp lu sau sub beneficiu de inventar, sau de
renunțare la moștenire. Această perioadă este și în avantajul celor care acceptă
moștenirea în mod tacit, fiind o perioadă îndestulătoare pentru a săvârși fapte din care
să reiasă în mod evident că au accept at moște nirea sau pentru a retra cta renunțarea la
moștenire, bineînțeles cu respectarea condițiilor legale.
93
BIBLIOGRAFIE
Tratate și monografii
1. BOILĂ, Rodica, Dreptul familiei și starea civilă , Ed. Universității ”Petru
Maior”, Târgu -Mureș, 200 9;
2. CĂRPENARU, Stanciu, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor.
Dreptul de moștenire , Ed. Universitatea București, București, 1983;
3. CHIRICĂ, Dan, Drept civil. Succesiuni , Ed.Lumina Lex, București, 1996;
4. DEAK, Francisc, Tratat de drept succesoral , Ed. Universul Juridic, București,
2002;
5. DOGARU, Ion, Drept civil. Succesiunile , Ed. All Beck, București, 2003;
6. DOGARU, Ion, STĂNESCU, Vasile, SOREAȚĂ, Maria, Marieta, Bazele
dreptului civil. Volumul V. Succesiuni, Ed. C.H.Beck, București, 2009;
7. FILIPESCU, Ion P., Tratat de dreptul familiei , Ed. Academiei RSR, București,
1989;
8. FLORIAN, Emese, Dreptul familiei , Ediția a 3 -a, Ed. C.H. Beck, București,
2010;
9. GIDRO, Romulus , Drept roman , Volumul II, Ed. Risoprint, Cluj -Napoca,
2005;
10. HAMANGIU, C., ROSETTI BĂLĂNE SCU, BĂICOIANU, I., Al., Tratat de
drept civil român , Vol.III, Ed. All Beck, București, 1998;
11. JAKOTĂ, Mihai, Vasile, Drept roman II , Ed. Funda ției „ Chemarea”, Iași,
1993;
12. MACOVEI, Dumitru, Drept civil. Contracte. Succesiuni , Ed. Junimea, Iași,
2000;
13. MERIȘE SCU, Anica, DEACONU, Nicolae, Drept succesoral , Ed. Lumina
Lex, București, 2002;
14. MOLCUȚ, Emil, Drept roman , Ediția a V -a, Ed. Edit Press Mihaela S.R.L.,
București, 1999;
15. MURZEA, Cristinel, Drept roman , Ed. All Beck, București, 2003;
94
16. PETRESCU, Raul, Drept s uccesoral. Moștenirea. Devoluțiunea și împărțeala
ei, Ed. Oscar Print, București, 2004;
17. POPA, Marin , Drept civil. Succesiunile , Ed. Oscar Print, București, 1995;
18. SABĂU -POP, Ioan, Drept civil. Dreptul de moștenire , Ed. Universității „ Petru
Maior”, Târgu -Mureș, 2005;
19. SABĂU -POP, Ioan , Drept civil. Succesiunile , Ed. Universității „ Petru Maior”,
Târgu -Mureș, 2010;
20. STĂNCIULESCU, Liviu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2012;
21. STĂNCIULESCU, Liviu, Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni , Ed. All
Beck, București, 2002;
22. STĂNCIULESCU, Liviu, Drept civil. Partea specială. Contracte și
succesiuni , Ediția a 2 -a, Ed. All Beck, București, 2004;
23. TODORAN, Bogdan, Vocația succesorală , Ed. ….., Târgu -Mureș, 2007;
24. TURIANU, Corneliu, Curs de drept ci vil. Dreptul de moștenire , Ed. Fundației
„România de mâine”, București, 2000;
25. ȚICLEA, Alexandru, Drept civil. Curs de pregătire a examenului de licență ,
Ed. Lumina Lex, București, 1997;
Articole
26. ALBULESCU, Emilia, Claudia, „Discuții referitoare la cota succesorală a
soțului supraviețuitor în unele situații speciale”, în Dreptul , nr. 3/2007, p. 34;
27. DEAK, Francisc, „Drepturile statului asupra moștenirilor vacante”, în Revista
română de drept privat , nr. 1/2011, p. 19;
28. DEAK, Francisc, „Stabilirea drepturilo r succesorale ale ascendenților
privilegiați și colateralilor privilegiați în concurs cu soțul supraviețuitor”, în Revista
română de drept privat , nr. 2/2011, p. 9;
29. DEAK, Francisc, „Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendenților
privilegiați și colat eralilor privilegiați în concurs cu soțul supraviețuitor”, în Revista
română de drept privat , nr. 4/1989, p. 32;
95
30. DUMITRACHE, Bogdan și NICOLAE, Marian, „Discuții privitoare la
reprezentarea succesorală (II)”, în Dreptul , nr. 4/1999, p. 18;
31. GENOIU, Ilioara, „Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor în
reglementarea noului cod civil”, în Dreptul , nr. 1/2011, p. 76;
32. GROFU, Nicolae, „Nedemnitatea succesorală. Propuneri de lege ferenda ”, în
Dreptul , nr. 8/2004, p. 90;
33. NICOLAESCU, Clement, „Discuții priv itoare la reprezentarea succesorală”, în
Dreptul , nr. 4/1999, p. 18;
34. OPROIU, Alexandru, „Restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
în condițiile diferite ale acceptării sau renunțării la succesiuni ori neexercitării
drepturilor succesorale”, în Dreptul , nr. 4/1994, p. 66;
35. POPA, Ioan, „Rezerva succesorală și moștenitorii rezervatari în reglementarea
noului Cod civil”, în Dreptul , nr. 6/2011, p. 32;
36. POPA, Ioan, „Rezerva succesorală”, în Revista română de drept privat , nr.
5/2008, p. 104;
37. TURCUL EANU, Ion, „Repunerea în termenul de opțiune succesorală a
moștenitorilor”, în Dreptul , nr. 5/2000, p. 59;
Jurisprudență
38. CSJ, secția civilă, decizia nr. 5787/2001, în Curierul Judiciar , nr. 4/2002, p.
49;
39. Curtea de Ap el București, secția a IV -a civilă, decizia nr. 181/2001, în
Pandectele Române , nr. 1/2004, p. 134;
40. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
decizia civilă nr. 1472/2010, în Pandectele Române , nr. 2/2011, p. 205;
41. Curtea de Apel Galați, secția civilă, decizia nr. 475/2001, în Curierul Judiciar ,
nr. 4/2002, p. 53;
42. Tribunalul Hunedoara, decizia civilă nr. 736/1985, în Revista română de drept ,
nr. 3/1986, p.76;
43. Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 743/1985, în Revista română de
drept , nr. 3/1986, p. 75.
96
Link -uri internet:
44. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, decizia civilă nr. 1912/2011;
45. Curtea de Apel Oradea, secția civilă, decizia civilă nr. 649/2009;
46. Judecătoria Baia Mare, secția civilă, sentința civilă nr. 182/2007 ;
47. Judecătoria Fetești, secția civilă, sentința civilă nr. 331/2009 ;
48. Judecătoria sector 6 București, secția civilă, sentința civilă nr. 1666/2009;
49. Judecătoria Vaslui, secția civilă, sentința civilă nr. 69/2010 ;
50. Tribunalul Bacău, secția civilă, decizia civilă nr.450/R/2010;
51. Tribunalul Neamț, secția civilă, decizia civilă nr.305/C/2006;
52. Tribunalul Olt, secția civilă, decizia civilă nr. 1310/2008 ;
97
ANEXE
Anexa 1: Certificat de calitate de moștenitor
ROMÂNIA
BIROUL NOTARULUI PUBLIC………………….SEDIUL … ………………………………….
Dosar nr. ………../……………
Certificat de calitate de moștenitor1) nr. …
Anul ……. Luna …….. Ziua …..
Eu,…… ………………………………., notar public, cercetând piesele dosarului de mai
sus, precum și încheierea finală respectivă, în baza art.76 și 83 din Legea nr. 36/1995
certific următoarele:
De pe urma defunctului ………. ………… ……………., decedat la data de ……………..,
conform certificatului de deces seria ……………….. număr ………………………….. emis de
………………………, fost cu ultim domiciliu în ……………………………….. .., str. ……
……….. nr. ……, bloc ……, scara ….., etaj …., apart. …..,sector/județ ……………., au
rămas următoarele bunuri și următorii moștenitori, astfel:
I. MASA SUCCESORALĂ2):
a) Bunuri mobile: …………………. ……….. ………………………………………………………………..
b) Bunuri imobile: ………………… ………………………………………………………………………….
Natura succesiunii legală conform Legii nr.319/1944 și art.669 Cod civil.
II. MOȘTENITORI LEGALI:
1 ………………….., domiciliată în ……………., str. …………………. nr. ……, bloc ……, scara
….., etaj …., apart. ….., sector/județ …………………….., căreia, în calitate de s oție, îi
revine cota de ¼ din întreaga masă succesorală;
98
2 …………………., domiciliat î n ……………, str. ………………….. nr. ……, bloc ……, scara
….., etaj .. .., apart. ….., sector/județ ………………………., căruia, în calitate de fiu, îi
revine cota de ¾ din întreaga masă succesorală .
Au renunț at la succesiune: nu sunt.
Sunt stră ini de succesiun e prin neacceptare conform art. 700 Cod civil: nu sunt.
S-a taxat cu ………………. lei , taxa de timbr u conform chitanț ei nr. ………./…….. .
S-a aplicat timbru judiciar de ……….. lei.
S-a perceput onorariu î n suma d e ……… lei, conform chitanț ei nr. ………/………. .
Notă
Prezentul certificat stabilește doar numărul și calitatea moș tenitor ilor. Pentru
valorificarea oricăror drepturi pa trimoniale, se va cere e liberarea unui certificat de
moștenitor, cu plata taxelor legale aferente.
NOTAR PUBLIC
1. Se eliberează doar î n primele 6 luni de la deces.
1. Se înscriu toate bunurile mobile ș i imobile ce compun masa succesorală .
99
Anexa 2: Acceptarea expresă a succesiunii
DOMNULE NOTAR PUBLIC,
Subsemnatul(a) …………., domiciliat(ă) în ………………..
În temeiu l art. 689 C. civ., declar că
ACCEPT EXPRES SUCCESIUNEA
defunctului(ei) …………, decedat(ă) la data de …….., cu ultimul domiciliu în ……….., al
cărui moștenitor legal (sau testamentar) sunt.
Vă rog să înregistrați această cerere în reg istrul de acceptare a succesiunilor.
Data depunerii
……………………………. …….
Semnătura,
………………………………. …
DOMNULUI NOTAR PUBLIC ……………….. …………….
100
Anexa 3: Acceptare sub benefic iu de inventar de către
minorul sub 18 ani
DOMNULE NOTAR PUBLIC,
Subsemnatul(a) …………., fiul lui și al …………., născut(a) la data de ……….,
domiciliat(a) în ……………, în calitate de moștenitor legal sau testamentar al
defunctului (ei) ………. decedat(a) la …………….., în …………, cu ultimul domic iliu în
……….. declar că ACCEPT SUCCESIUNEA RESPECTIV SUB BENEFICIU DE
INVENTAR , declarație pe care o fac în prezenț a reprezentantului meu legal …………,
domiciliat î n ……………………………………………………………….
Anexăm următoarele acte: … ………… care stabilesc cal itatea mea de moș tenitor.
Data
………………………….
Semnă tura minorului,
………… …………………
Semnă tura reprezentantului legal,
…………………………………………….
101
DOMNULUI NOTAR PUBLIC ………………………….
Anexa 4: Act de partaj succesoral
Subsemnații .., domiciliatã în .. și .., domiciliatã în .., prima în calitate de ..,
iar secunda în calitate de .., a defunctului .., decedat la data de .., cu ultimul
domiciliu în .., declarãm cã: ……………………………………………………………………….
Masa succe soralã a susnumitului defunct se compune din: cota de .. parte din
imobilul înscris în CF nr. .. , cu nr.top. .. , de sub B. .., dobândit prin .., compus din
casa de locuit și construcțiile anexe, împreunã cu terenul aferent (cotei) în suprafațã
de .. mp din suprafața totalã de .. mp (diferența de .. mp fiind proprietatea statului sub
B. .., asupra cãreia se transmite folosința pe durata construcției, urmând a se atribui în
proprietatea moștenitorilor în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991), situat în perimetr ul
construibil al .., *** precum și cota de .. parte, respectiv suprafața de .. mp, din
suprafața totalã de .. mp, teren arabil – neevidențiat în CF, – dobândit prin
reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, conform Titlului de
proprietate nr. .., eliberat de Comisia județeanã pentru stabilirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole Arad, situatã pe teritoriul .., în tarlaua ..; parcela
.., cu suprafețele și vecinãtãțile descrise în titlul de proprietate, *** precum ș i cota de
.. parte din imobilul înscris în CF nr. .. , cu nr.top. .. , de sub B. .., dobândit prin ..,
constând din apartamentul nr. .., în suprafațã de .. mp, compus din .., cu cota de ..
parte din pãrțile comune și cota de .. parte din terenul proprietatea statului, înscris în
CF nr. .. , asupra cãruia se transmite folosința pe durata construcției, urmând a se
atribui în proprietatea moștenitorilor în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991).
Am hotãrât ca prin bunã înțelegere sã împãrțim între noi masa succeso ralã
descrisã mai sus, în temeiul art. 730 al. 1 și 969 C.civ., întocmind prezentul act de
partaj succesoral , potrivit cãruia:
102
1. Subsemnata .., declar cã primesc cota indivizã de .. parte – aparținând defunctului –
din .., descris mai sus, cerând întab ularea dreptului de proprietate în CF pe numele
meu, iar …
2. Subsemnata .., declar cã primesc .., descris mai sus, cerând întabularea dreptului
de proprietate în CF pe numele meu, atunci când legea o va permite.
Noi, pãrțile copartajante, declarãm cã nu avem nici o pretenție, de nici o
naturã, unul împotriva celuilalt ca urmare a acestui act, eu .., consimțind la
întabularea dreptului de proprietate în CF asupra .., în favoarea lui .., iar eu ..,
consimt la întabularea dreptului de proprietate î n CF – atunci când legea o va permite –
în favoarea lui …
Precizãm cã succesiunea defunctului .., formeazã obiectul dosarului
succesoral .., al acestui birou notarial, eliberându -se certificatul de moștenitor …
Tehnoredactat astãzi, data autent ificãrii, în 4 (patru) exemplare originale, la
Biroul Notarial Savin Luminița, cu sediul în Municipiul Arad, str. Țepeș Vodã nr. 5,
jud. Arad.
COPARTAJANȚI,
– autentificarea p e verso –
103
Anexa 5: Acțiunea pentru anularea certif icatului de moș tenitor
DOMNULE PREȘ EDINTE,
Subsemnatul …………….., domiciliat î n localitatea …………., județ ul …………., str.
…………, nr. ………, etajul .. …….., apart. ……., chem în judecată ș i personal la
interogatoriu pe ………… ……………., domicilia t în localitatea …………., județ ul …………,
str. ……………., nr. ………, etajul ………, apar t. …….., pentru ca prin ho tărârea ce veți
pronunța să anulați certificatul de moștenitor eliberat pârâ tului de ……………………… la
data de ………….., și să stabiliț i drepturile mele la succesiunea defunctei ……………….,
încetată din viață la data de …….. ……… cu ultimul domiciliu î n loca litatea ……………..,
județ ul ………….., str. ………………., nr. ………
Cer, de asemenea, cheltuieli de judecată ș i onorariu de avocat.
Motivele acțiunii sunt urmă toarele:
În fapt, la data d e ………… a încetat din viață sora mea, soția pârâtului. Îndată
după deschiderea succesiunii și î ntocmirea in ventarului, pârâtul a cerut și obț inut de la
Biroul notarial …. ………… certificatul de moștenitor a cărui anulare o cer, în care se
specifică că el est e singur succesor al defunctei în calitate de soț supraviețui or.
Potrivit dispoziț iilor cuprinse î n art.672 C. civ. în lipsă de descendenți și
părinți, fratele succede în concurs cu soțul supraviețuitor, urmează ca în mod greș it s-a
104
eliberat certificatul de moștenitor numai pârâtului……………… Adaug că eu am acceptat
în termen legal succesiunea.
În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziț iile art.672 C. Civ..
În dovedirea acțiunii mă folosesc de interogatoriul pârâ tului – care urmează a fi
citat cu această mențiune – de probă cu acte, și anume de certificatul de moș tenitor, de
certificatele de naștere ale defunctei și al meu ș i de c ertificatul doveditor al acceptării
de către mine a succesiunii, precum ș i de proba cu marto ri pentru care propun pe:
1. ………………………., din local itatea ………………, județ ul ……………, str. …………., nr.
……, etajul ……., apart. ……;
2. ………………………., din local itatea ……………… , județ ul ……………, str. …………., nr.
……, etajul ……., apart. ……;
3. ………………………., din local itatea ………………, județ ul ……………, str. …………., nr.
……, etajul ……., apart. ……;
Depun prezenta cerere, precum ș i cop ii certificate de pe actele sus menționate,
în dublu exemplar, dintre care unul pentru instanță și altul pentru a fi comunicat
pârâtului.
Semnă tura reclamantului,
……………………
DOMNULUI PREȘ EDINTE AL .. ………………..
105
Anexa 6: Cerere de introducere în cauză a moștenitorilor
DOMNULE PREȘ EDINTE,
Subsemnatul(a) ……………, domiciliat(a) î n ………………..
Reclamant(a) în acțiunea în pretenții introdusă împotriva pâr âtului(ei)
domiciliat(a) în …………, î n dosarul nr. ……… cu termen de judecată la data de …………
Pentru ca pârâ tul(a) a decedat la data de ………….., formulez:
CERERE DE INTRODUCERE ÎN CAUZĂ A MOȘ TENITORILOR
respectiv a pârâ tului(ei) …………. domiciliat(a) în ……….. ca unic moș tenito r (sau unici
moștenitori) ai defunctului(ei).
Vă rog să dispuneți amânarea judecării cauzei și citarea în proces, ca pârât(a),
a sus -numitului(ei) în calitate de moștenitor al pârâ tului(e i) decedat(a).
În drept îmi întemeiez cererea pe dispoziț iile art.243 alin.1 pct. 1 C. proc. civ.
Dovada o fa c cu certificatul de deces al pârâtului(ei) defunct(a) și cu
adeverinț a nr. … ……. din ………. eliberată de Primă ria ………., din care reiese că
………….. este moștenitorul(oarea) pârâ tului(ei) decedat(a).
Depun cererea î n dublu exempla r pentru a se comunica noului pârât(a) odată
cu citarea sa.
106
Data depunerii
………….. ……………………. ..
Semnă tura,
………………………… ……..
DOMNULUI PREȘ EDINTE AL …………… …………………….. ……….
Anexa 7: Cerere pentru deschiderea procedurii succesorale notariale
Domnule Notar,
Subsemnaț ii:
1. ……………., domicil iat în …………., județ ul ……….., str. ……….., nr. …, et. …, ap. ….,
posesor al buletinului de identitate seria … nr. ……, eliberat de …………… .
2. …………….., domiciliat în …….. ….., jud ețul……….., str. …………., nr. …., et. …, ap. …,
posesor al buletinului de identitate seria …. nr. ….., eliberat de ……….. .
Vă rugăm ca în conformitate cu dispoziț iile Legii nr.36 din 1995, să deschideți
procedura succesorală notarială asupra succesiunii defunctului …………, încetat din
viață la data de ………….., având ultimul său domiciliu în ………. ….., str. ……., nr. ……,
județ ul ………… .
De pe urma defunctului au rămas următorii moș tenitori:
Moștenitori majori
1. Subsemn atul ……………………. î n calitate de ………………..
2. Subsemn atul ……………………. î n calitate de ………………..
3. ………………., domiciliat în …………., județ ul ………………., str. ……. ……, nr. … , et.
…., ap. …, nr. …., în calitate de ……………, în vârstă de … ani.
4. ………………., domiciliat în ……… ….., județ ul …………. …….., str. …… ………, nr. …, et.
…., ap. …, nr. .. .., în calit ate de ………….., în vârstă de … ani.
107
Moștenitori minori
5. ………………., domiciliat în …………….., județ ul ………………, str. …………, nr. .. .., et.
…, ap. …, nr. …, în calitate de ………….., î n vârstă de … ani.
Bunurile ră mase de pe urma sus-numitului defunct sunt urmă toarele:
Bunuri mobile ……………………………………………………………
Bunuri imobile :
1. Imobilul situat în ……………. județ ul ……………, str. ….. …….., nr. …, care a fost
stăpâ nit de defunct în baza ………. ……………. sub nr. …… din ………….. ș i transcris sub
nr. …………… din …………. la …………. . Ace st imobil se compune din teren în suprafață
de … mp și o construcț ie care potrivit certificatului nr. ….. din …………. el iberat de
……………… are o valoare de asigurare de …………… lei
Pasivul succesoral
1. Creanțe ipotecate sau creanț e garantate cu gaj asupra produselor sau mărfurilor în
suma de ………. ………. lei.
2. Datoriile defunct ului din impozite, taxe, asigură ri obligatorii, cote obligatorii și
alte obligații față de stat în suma de ………. ……… lei.
3. Datorii certe garantate cu activ ul succesoral, conform le gilor în vigoare, la data
decesului, î n suma d e ………. ……….. lei.
4. Cheltuieli cu oca zia ultimei boli a defunctului în suma de ………. ……….. lei.
5. Cheltuieli cu înmormântarea defunctului, în suma de ……….. ……. lei.
Depunem urmă toarele acte:
Subsemnații declară m că am acceptat, în termen legal, partea de moș tenire
care ne revine de pe urma sus -numi tului defunct, fapt care rezultă din …………………..
și cerem să ni se elibereze certificatul de moș tenitor.
Semnă turile,
……………………………………
108
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Asistent univ. d rd. VODĂ OZANA Absolvent: LUPOIU EMANUEL TîRGU -MUREȘ 2017 2 UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” din TÎRGU MUREȘ LUCRARE DE LICENȚĂ… [620503] (ID: 620503)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.