Asist.dr.arh.Mihai Eugen Codreanu Stefan Bugalete Iasi 2018 Prefață Interesul pentru arhitectura flexibilă este cunoscut în întreaga lume. Acest tip… [629410]

Universitatea Tehnică ,,Gh.Asachi ‖ din Iași
Facultatea de Arhitectură „G.M.Cantacuzino ‖

ARHITECTURA FLEXIBILĂ PENTRU
SOCIETĂ Ț ILE DINAM ICE

Îndrumător Student: [anonimizat],
Asist.dr.arh.Mihai Eugen Codreanu Stefan Bugalete

Iasi
2018

Prefață

Interesul pentru arhitectura flexibilă este cunoscut în întreaga lume. Acest tip de arhitectură este
utilizat de secole. De la corturile in de ș ert ale bedouinilor ș i căminele mongoliene până la forme
distinctive ale rulotei argintii americane Airstream, arhitectura flexibilă a inspirat designeri din
întreaga lume. Având caracteristici unice precum o greutate redusă, temporaritate ș i practicabilitate,
posibilită ț ile sunt nenumărate pentru utilizarea acestor stucturi portabile, prefabricate, demontabile,
dinamice, adaptabile si mobile.

Lumea în jurul nostru se schimbă. Dezvoltarea accelerată a tehnologiei construc ț iilor ș i a noilor
materialele aduc schimbări revolu ț ionare în lumea arhitecturală, permi ț ând fanteziei să plutească
alături de imagina ț ie ș i astfel se produc rezultate unice. Ceea ce era de neconceput pana acum, începe
să prindă formă si se dezvoltă în fa ț a ochilor no ș tri, impingandu-ne să gândim diferit despre modul
nostru de via ț ă. Luând seamă de toate aceste aspecte ale lumii noastre, care este în continuă
schimbare, împreună cu viteza accelerată cu care se dezvoltă tehnologiile de vârf, putem concluziona
că interesul pentru arhitectura flexibilă este in continuă crestere.
Această teză investighează studiul diferitelor cercetari care studiază arhitectura flexibilă
contemporană, ș i vorbe ș te ș i despre perspectiva futuristă.

Pentru mine, student: [anonimizat], reprezinta un mare interes să explorez aspectele dominante ale rela ț iilor dintre
societatea urbană modernă ș i arhitectura flexibilă. Interesul meu real este de a urmări dezvoltarea
noilor idei arhitecturale în societatea modernă ș i să studiez faptele care au influen ț at modul de
interac ț iune dintre societate si arhitectură. De asemenea, este important pentru mine să analizez
provocările cu care se confruntă societă ț ile de astăzi ș i cele care ar putea face parte din viitor.

Con ț inut
Capitolul 1: Introducere ​ …………………………………………………………………………………………………… 4
Societăti in schimbare si globalizarea ……………………………………………………………………….. 5
Contextul pe care tema proiectului dore ș te să îl exploateze ……………………………………….. 7

Capitolul 2: Teorii si principii ale flexibilitatii in arhitectură ……………………….……….. 10
Teorii ale flexibilită ț ii în arhitectură ………………………………………………………………………. 10
Principiile arhitecturii flexibile ……………………….…………………….……………. 11
Adaptarea …………………………………………………………………………………………………………… 12
Mobilitate …………………………………………………………………………………………………………… 14
Transformarea …………………………………………………………………………………………………….. 15
Interac ț iunea ………………………………………………………………………………………………………. 17

Capitolul 3: Arhitectura portabilă …………………………………………………………………………………. 19
Loftcube – un refugiu pentru nomazii moderni ……………………………………………………… 19
Comunită ț i nomadice – compara ț ie în perspectiva timpului …………………………………….. 23

Capitolul 4: Arhitectura dinamică ………………………………………………………………………………… 28
Turnul dinamic – o noua dimensiune ……………………………………………………………… 28
Simbolismul turnurilor ……………………………………………………………………………………….. 34
Turnul lui Tatlin – simbol utopic al modernită ț ii ș i al socialismului………………… ….. 35

Capitolul 5: Arhitectura plutitoare ………………………………………………………………………………. 38
Casa plutitoare – trăind pe apă …………………………………………………………………………… 38
Adaptare sau migrare? ……………………………………………………………………………………… 39
Lilypad – un ora ș plutitor pentru refugia ț ii schimbărilor climatice …………………………. 43
Utopia reimaginata ………………………………………………………………………………………….. 48

Capitolul 6: Arhitectura instantanee …………………………………………………………………………… 54
Red+Housing – locuin ț e pentru situa ț ii urgente ……………………………………………. 54
Principii de prefabricare ………………………………………………………………………………….. 58

Capitolul 7: Concluzie ………………………………………………………………………………………………… 64
Arhitectura ș i viitorul ……………………………………………………………………………………… 64
Încotro? Sugestii pentru cercetări viitoare ………………………………………………………….. 65

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE
Impactul schimbării accelerate asupra formei fizice a ora ș ului este radicală. Institu ț iile au o durată de
via ț ă din ce în ce mai scurtă – sta ț iile de cale ferată sunt transformate în muzee, centrale electrice în
galerii de artă, bisericile în cluburi de noapte, depozitele în case – ș i este normal să anticipăm că o
clădire va supravie ț ui scopului pentru care a fost construită doar câteva decenii. Via ț a modernă nu mai
poate fi definită pe termen lung ș i, prin urmare, nu poate fi plasată într-un spa ț iu static al clădirilor.
Clădirile nu mai simbolizează o ordine ierarhică statică: în schimb, au devenit containere flexibile
pentru utilizarea de către o societate dinamică.

Discu ț iile legate de viitorul arhitecturii au generat un interes pe scară largă în ultimele decenii. În
decursul acestor ani, au fost produse o mul ț ime de idei privind arhitectura flexibilă. Termenul de
arhitectură flexibilă a fost în ț eles ca o arhitectură ce răspunde la schimbare, o "arhitectură fluidă care
devine completă odată ce oamenii locuiesc în ea ș i o utilizează." ​ 1 ​ Arhitectura flexibilă prime ș te din ce
în ce mai multă aten ț ie din partea arhitec ț ilor ș i designerilor. Aceasta cuprinde un spa ț iu în care
gândirea ș i designul î ț i captează imagina ț ia ș i continuă să se extindă, condusă de o serie de scopuri.

​ 1 ​ Cursul lui Kronenburg privind arhitectura flexibilă la Centrul de Construc ț ii ​ (Building Centre) ​ din
Londra, 5 martie 2011 sursa: http://vimeo.com/21803296

În ziua de azi, conceptul s-a consacrat ca unul de o importan ț ă deosebită ș i intră în lumea arhitecturală
contemporană cu mare încredere.

Unele idei legate de arhitectura flexibilă rămân pur experimentale, cu caracteristici utopice, în timp ce
multe altele sunt din ce în ce mai comandate de clien ț i – persoane particulare ș i diverse organiza ț ii.

Societăti in schimbare si globalizarea

În general, omenirea de ț ine valori care îi permit să se definească ca fiind dinamică. Aceste abilită ț i
sunt: transmiterea cuno ș tin ț ele acumulate de la o genera ț ie la alta, con ș tientizarea ș i rezolvarea
problemelor, curiozitatea de a explora, energia ș i dorin ț a de a atinge noi obiective. Toate evenimentele
istorice ș i culturale care s-au întâmplat ș i care se vor întâmpla se bazează pe aceste calită ț i. ​ 2
Revolu ț ionarul comunist rus ș i teoreticianul politic, Vladimir Lenin,a spus: "Să trăie ș ti într-o societate
ș i să fii liber de societate este imposibil." ​ 3

Într-adevăr, societă ț ile formează re ț eaua de ț ări ale lumii în care cetă ț enii sunt organiza ț i într-un
anumit mod de via ț ă, încadra ț i într-un set de reguli ș i legi. Dar, compar ​ â ​ nd cetă ț eanul dinamic cu cel
static, putem spune că tipul static este mul ț umit să trăiască într-un mediu neschimbător. Modul său de
via ț ă este determinat de tradi ț iile ș i credin ț ele sale, ș i de activită ț ile sale sociale ș i culturale. Astfel de
societă ț i pot fi societă ț i tribale retrase, care sunt ignorante la orice fel de inova ț ie, neavând nevoie sau
dorin ț ă pentru aceasta.

2 ​ Aceasta este propria mea defini ț ie, foarte scurtă, a omenirii dinamice bazată pe cunoa ș terea generală
3 ​ Vladimir Lenin, Partidnaia organizacija i partijnaja literatura (13 noiembrie 1905.) – a 5a edi ț ie
omnibus, volumul 12, p.104

Astăzi, cetă ț eanul dinamic modern se găse ș te într-un mediu dinamic, în continuă schimbare. Prin
natura sa, omul a fost întotdeauna a ​ ș ​ a. Ce s-a schimbat odată cu timpul, este viteza ș i amploarea cu
care aceasta agita ț ie ș i schimbare se întâmplă. Pentru ca arhitectura modernă să servească societă ț ii
contemporane, trebuie să îmbră ț i ș eze ș i să răspundă la starea de schimbare constantă, la relocare ș i
adaptare – calită ț i la care au evoluat societă ț ile contemporane.

Tehnologia a transformat lumea la nivel global. Timpul petrecut pentru a călători a scăzut dramatic în
ultimul secol. Călătorii care ar fi durat săptămâni acum un secol, au fost reduse la doar câteva ore.
Accesul la informa ț ie este în mâinile noastre datorită conexiunii la internet. Folosim capsule de metal
ș i plastic pentru a călători prin ș i peste pământ, aer ș i apă. Par ț i importante ale societă ț ii contemporane

sunt "nomazii" moderni – oameni ambi ț io ș i în căutarea unui job ș i a unei cariere, studen ț i, călători,
solda ț i, animatori, oameni de afaceri.

Globalizarea poate fi definită ca fiind "influen ț ele tehnologice ș i economice care ne for ț ează împreună
în întreaga lume " ​ 4 ​ . În timp globalizarea a însemnat drumul către îmbogă ț ire pentru mul ț i, globalizarea
aduce multe probleme ș i provocări. Un număr foarte mic de ț ări ș i companii multina ț ionalele domină
lumea din punct de vedere economic ș i tehnologic. Sărăcia încă există, în pofida prosperită ț ii vizibile.
Conform unor statistici din 2002, două miliarde de oameni din lume trăiesc sub limita sărăciei. 800 de
milioane de oameni suferă din cauza foametei ​ 5 ​ . Dorin ț a omului de a- ș i îmbunătă ț i condi ț iile de trai
duce deseori la migra ț ia acestora.

4 ​ Hubert-Jan Henket, & Hilde Heyen, Back from Utopia. The Challenge of the Modern Movement,
2002, p.14
5 ​ Idem, aceea ș i pagină
6 ​ Idem, aceea ș i pagină

Migra ț ia în masă lasă amprente pozitive ș i negative. Imigran ț ii ar putea să suplinească lipsa for ț ei de
muncă, dar migra ț ia lasă în ț ările natale cicatrici profunde ș i uneori provoacă tulburări sociale,
culturale ș i politice în ț ările gazdă. Consumul global ș i mobilitatea a oferit multora libertatea dorită,
însa încălzirea globală ș i schimbările climatice se dovedesc a fi destul de dramatice ​ 6 ​ . Realitatea se
dovede ș te a fi complicată. Cum corpora ț iile ș i comunită ț ile continuă să se extindă ș i să se contracteze,
să se relocheze, să iasă ș i să dispară, ș i nevoia lor de adaptare este în cre ș tere. Stilul de via ț ă nomad ș i
modul de lucru al societă ț ii noastre mobile, precum ș i alte consecin ț e ale globalizării, necesită noi
rezultate de la arhitectura moderna.

Arhitectura flexibilă vrea să servească într-un mod foarte eficient ș i durabil societatea contemporană.
Poate că ar fi o arhitectură func ț ională, cu abilitatea de a fi mobilă, adaptabilă, transformabilă ș i
capabilă de a se rupe ș i apoi de a se reasambla, ar putea tine pasul cu nevoia ocupan ț ilor ei, de a
sus ț ine mai multe activită ț i în acela ș i spa ț iu. Aceasta ar ajuta la men ț inerea economiei ș i pentru a
men ț ine utilizarea energiei ș i a resurselor sub control.

Contextul pe care tema proiectului dore ș te să îl exploateze

Pe baza contextului men ț ionat mai sus, întrebarea mea de cercetare evaluează arhitectura flexibilă în
secolul 21.
Cum diferă de încercarile secolelor trecute de a crea o formă de arhitectură flexibilă ș i ce au acestea în
comun?

În lucrarea mea, ilustrez ș i evaluez proiectele de arhitectură flexibile alese, bazate pe concepte
teoretice ș i studii de caz obiective. Ca materiale, voi folosi diferite tipuri de date, cum ar fi desene,
modele, texte ș i structuri construite. Cazurile ș i exemplele au fost alese strategic pentru a investiga
flexibilitatea în arhitectură.

În această teză, studiez principiile unificatoare ale arhitecturii flexibile identificate de-a lungul istoriei
(în intervalul de timp al secolului trecut), pentru a în ț elege factorii importan ț i ce sunt implica ț i în
dezvoltarea de medii noi. De aceea, tema aleasă se bazează pe analiza a 4 exemple selectate din
arhitectură flexibilă. Aten ț ia se va concentra pe patru proiecte contemporane, privite din perspectivă
istorică: ​ ​ Loftcube – casă pentru viitorii nomazi; Turnul dinamic – locuin ț ă a secolului XXI; Lilypad –
ora ș ul plutitor; Red + Housing – locuin ț ă pentru situa ț ii de urgenta.

Am ales aceste patru exemple, deoarece acestea reprezintă diferite tipuri de clădiri ș i sunt un răspuns
la diverse provocări – oferind astfel o bază largă pentru a răspunde la întrebările legate de această
problemă. Loca ț ia, spa ț iul, forma, func ț ia ș i utilizarea acestor exemple vor fi analizate în paralel cu
cazurile selectate din istoria arhitecturală din secolul al XIX-lea. Astfel de analize ș i interpretări
paralele creează loc de discu ț ie a teoriilor care stau la baza tezei mele.

Loftcube ​ este o entitate de sine stătătoare, proiectată de tânărul arhitect german, Werner Aisling, în
2003. Contextul proiectului a fost ideea arhitectului de a crea un element temporar, un spa ț iu minimal
de locuit, care să se potrivească unui anumit grup de oameni – nomazii urbani moderni. În opinia
arhitectului, Loftcube ar putea fi casa ideală pentru persoanele care au nevoie să rămână în ora ș e mari
pentru o perioadă scurtă de timp.

Aceasta idee este, în special, legată de utilizarea multor acoperi ​ ș ​ uri nefolosite în Berlin. Utilizarea
acestui spa ț iu neutilizat este considerat o solu ț ie realistă la problema lipsei de locuin ț e în marile ora ș e.
Arhitectul este foarte dornic să folosească cele mai recent descoperite materiale de construc ț ie ș i să le
combine intr-o abordare experimentală.

Turnul dinamic (Dynamic Tower) ​ este un zgârie-nori rotativ, un proiect al lui David Fisher din Israel.
El a studiat arhitectura la Universitatea din Floren ț a ș i a predat ulterior la aceea ș i universitate.

În acest proiect, el s-a axat pe două concepte: a) abordarea industrială cu elemente prefabricate într-un
proiect ș i b) arhitectura dinamică – conceptul în care, pe lângă cele trei dimensiuni deja stabilite, o
nouă dimensiune (timpul) intră în centrul aten ț iei. Arhitectura unui zgârie-nori nu este statică, se
mi ș că constant, se ​ "ajustează" ​ în rela ț ie cu soarele, vântul sau perspectiva vizuală. Fiecare etaj din
clădire poate fi rotit separat, creând o schimbare de formă impunătoare.

Lilypad ​ este proiectul urban plutitor, un design conceput de Vincent Callebaut. Acest proiect este o
extensie a proiectelor anterioare ale arhitectului, care s-au axat pe cre ș terea nivelului mării.
Ideea sa futuristă abordează problemele globale actuale de mediu ș i sugerează solu ț ii. Lilypad este
suficient de mare pentru 50.000 de locuitori ș i este proiectat ca o casă plutitoare cu emisii zero. Ora ș ul
plutitor folose ș te energie solară, eoliană, biomasă ș i maree să genereze energie pentru cetă ț enii lor. De
asemenea, are o suprafa ț ă de titan pentru a face fa ț ă cre ș terii cantită ț ii de CO2 din atmosferă. Acest
proiect pare a fi o fantezie astăzi. Dar având în vedere situa ț ia în se află omenirea, în care încălzirea
globală ș i cre ș terea nivelului mării sunt probleme reale, ar putea fi tentant să construim astfel de
mega-structuri în viitor.

Red + Housing ​ este proiectat de ORBA Architects, o firma de arhitectura din New York. Acest
proiect este definit ca o arhitectură de urgen ț ă. Proiectul a fost conceput pentru a marca aniversarea
cutremurului din Sichuan în 2008. Un prototip pe scară largă a fost construit ș i expus în Muzeul
Na ț ional de Artă din China, în timpul expozi ț iei "Case de ajutor" ("Aid Houses").

Cele patru proiecte alese reprezintă diferite tipuri de clădiri ș i servesc nevoilor diferite ale societă ț ii. În
acela ș i timp, ele exprimă libertatea de mi ș care a nomazilor globali, o formă particulară de flexibilitate
socială, metode flexibile de construc ț ie ș i un spa ț iu flexibil. De asemenea se preocupă de mediul

natural ș i sustenabilitate, au responsabilitate pentru consecin ț ele dezastrelor naturale ș i cele provocate
de om ș i au îndrăzneala propunerilor utopice care ar putea avea loc ș i în viitor.

CAPITOLUL 2
TEORII SI PRINCIPII ALE FLEXIBILITĂTII IN ARHITECTURĂ

Teorii ale flexibilită ț ii în arhitectură

Ora ș ele din întreaga lume sunt compuse din locuin ț e statice, care sunt un model dominant pentru
societă ț i ș i care se bazează pe principiul că locuin ț ele ar trebui să fie sta ț ionare. Atributele "vitruviene"
clasice ale arhitecturii identificate ca utilitas, firmitas ș i venustas (utilitate, soliditate ș i frumuse ț e)
confirmă acest lucru. ​ 7

7 ​ Kenneth Frampton, ​ “Modern Architecture” ​ (Arhitectura modernă), 2007,

Termenul de "flexibilitate" a intrat în terminologia arhitecturală la începutul anilor 1950. Walter
Gropius a declarat una dintre cele mai timpurii prezum ț ii de flexibilitate în 1954: "(1), arhitec ț ii
trebuie să conceapă clădirea nu ca monument, ci ca recipiente pentru fluxul vie ț ii ș i (2) că acestă
concep ț ie a lor ar trebui să fie suficient de flexibilă pentru a crea un cadru de bază pentru a absorbi
caracteristicile dinamice ale vie ț ii noastre moderne" ​ 8 ​ . Prin urmare, putem presupune că flexibilitatea
socială este în conformitate cu modernitatea.

Controversele critice asupra "flexibilită ț ii" din anii 1960 s-au dezvoltat în discu ț ii divizatoare. Pe de-o
parte, dacă arhitectul ar trebui să- ș i lase munca neterminată, astfel încât să ofere ocazia să se dezvolte
designul final în viitor sau dacă proiectarea clădirii ar trebui să fie finalizată, dar cu toate acestea să fie
flexibilă. Un arhitectul englez, John Weeks, a fost printre cei care au apărat “solu ț ia neterminată”,
motivând că toate institu ț iile mari, cum ar fi aeroporturile sau spitalele, nu sunt capabile să prezică
modificările de care clădirea ar avea nevoie după ce va fi fost dată în folosin ț ă. În opozi ț ia puternică
fa ț ă de această afirma ț ie a venit următorul contra argument "… mănu ș a care se potrive ș te tuturor
mâinilor ș i, prin urmare, devine nicio mână" ​ 9 ​ .

8 ​ Adrian Forty, ​ Words and Building. A Vocabulary of Modern Architecture ​ , 2000, p.142
9 ​ Idem

Adrian Forty, profesor de Istoria Arhitecturii, în "Cuvinte ș i clădiri. Un Vocabular al Arhitecturii
Moderne" ( ​ Words and Buildings. A Vocabulary of Modern Architecture ​ ) (2000) consideră
flexibilitatea un subiect care necesită o gândire pe termen lung în designul arhitectural. El sus ț ine că

flexibilitatea devine parte a unui regim de control mai aspru atunci când arhitec ț ii se confruntă cu
situa ț ia în care implicarea lor într-o clădire "A încetat chiar în momentul în care aceasta a început să
fie folosită. Încorporarea "flexibilită ț ii" în proiectare a permis arhitec ț ilor iluzia de a- ș i proiecta
controlul asupra clădirii ș i în viitor, dincolo de perioada de responsabilitate reală pentru aceasta."

Astfel de teorii care promovează flexibilitatea pe diferite niveluri (socială, geografică, func ț ională,
constructivă ș i planificare pentru viitor) vor fi în centrul tezei mele. Prin studiile de caz alese –
proiectele de arhitectură care au fost create în secolul trecut, a ș dori să subliniez diferitele aspecte care
conduc ideile dinamice ale arhitec ț ilor ș i designerilor ș i să vedem cum astăzi rena ș terea unei structuri
flexibile reflectă dinamica tot mai mare a timpurilor moderne.

Principiile arhitecturii flexibile

Fiin ț a umană este incredibil de flexibilă. Se mi ș că în voia sa, manipulează obiecte, ac ț ionează într-o
gamă largă de medii, determinată să- ș i îndeplinească dorin ț ele. Oamenii adaptează ș i adoptă spa ț ii ș i
doresc ca ș i clădirile să fie adaptabile. Clădirile sunt exploatate de diferite tipuri de oameni, fiecare în
moduri proprii.

"Pentru că lumea exterioară din zilele noastre ne afectează în cele mai intense ș i diferite moduri,
modul nostru de via ț ă se schimbă mai rapid ca niciodată. Este de la sine în ț eles că împrejurimile
noastre vor suferi schimbări corespunzătoare. Acest lucru conduce la amenajări, spa ț ii ș i clădiri din
care fiecare parte poate fi modificată, care sunt flexibile ș i care pot fi combinate în moduri diferite " ​ 10 ​ –
astfel a declarat Walter Benjamin necesitatea flexibilită ț ii în arhitectură.

Flexibilitatea a devenit unul dintre termenii moderni ș ti importan ț i. Conceptul de arhitectură flexibilă ​ 11
corespunde schimbărilor – în spa ț iu ș i timp, în dimensiune / formă ș i în scop, fără frontiere.

În defini ț ia lui Kronenburg, arhitectura flexibilă este o "arhitectură fluidă care devine completă odată
ce oamenii o locuiesc ș i o folosesc." ​ 12
Arhitectura flexibilă urmăre ș te să îmbră ț i ș eze schimbările ș i provocările lumii dinamice moderne.
Aceasta necesită un design care este modelat de atitudinea sa de a integra cerin ț ele prezentului cu
posibilele schimbări ale viitorului. Situa ț ii diferite, func ț ii, modele de utilizare, cerin ț e individuale ale
utilizatorilor din ziua de azi ș i cea de mâine – acestea sunt principalele criterii care subliniază
proiectarea unei arhitecturi flexibile. Kronenburg identifică patru factori cheie care caracterizează o

arhitectură flexibilă: Adaptarea, Mobilitatea, Transformarea, Interac ț iunea. Pentru ca voi folosi ace ș ti
patru factori mai departe, îi voi detalia în ​ ​ continuare.

10 11 12 ​ Conferin ț a lui Kronenburg privind arhitectura flexibilă la Centrul de Construc ț ii din Londra, 5
March 2011sursă: http://vimeo.com/21803296

Adaptare

Charles Darwin a spus: "Specia care supravie ț uie ș te nu este cea mai puternică specie, nici cea mai
inteligentă. Este cea care se adaptează la schimbare" ​ 13 ​ . Una dintre cele mai importante lec ț ii pe care le
putem învă ț a de la natură este adaptabilitatea, capacitatea de a te transforma în fa ț a schimbărilor sau
de a le schimba pentru a se potrivi circumstan ț elor actuale.

13 ​ http://littlegreenseed.wordpress.com/2012/04/22/adaptable-nature-adaptable-architecture/

Cameleon ș i crab, exemple de adaptabilitate în natură.

Adaptabilitatea în arhitectură este definită ca o abilitate de a recunoa ș te "(…) că viitorul nu este finit,
că schimbarea este inevitabilă, dar ș i cadrul este un element important în a permite schimbării să aibă
loc"

Cladirile adaptabile sunt concepute pentru a se adapta diferitelor func ț ii definite de activită ț ile
utilizatorilor. Clădirile, având un singur scop, pot func ț iona ș i pentru altele. Aceasta arhitectură este
denumită uneori construc ț ie deschisă. Prevede un spa ț iu disponibil, ce poate fi ajustat într-o etapa
ulterioară. Strategia construc ț iei deschise a luat în considerare cea mai formală strategie pentru
arhitectura adaptabilă. Procesul de schimbare poate fi continuu, deoarece implică diferi ț i participan ț i
să interac ț ioneze în proiectarea spa ț iului dorit ș i la momente diferite de existen ț ă ale clădirii. Acest

proces este considerat cel mai important atribut al arhitecturii adaptabile. Flexibilitatea posibilelor
machete oferă libertate utilizatorilor ș i al locuitorilor să- ș i aleagă propriul designer ș i libertatea
designerului de a crea spa ț iul dorit de care clientul are nevoie.

Schaulager (Art Store), Basel, Elve ț ia, Herzog ș i De Meuron, 2004, exterior ș i interior

Schlaulager (magazin de arta) din Basel este un exemplu de clădire adaptabilă cu diferite facilită ț i –
galerie, depozit ș i spa ț iu educa ț ional. Arhitectura adaptabilă face loc tuturor inova ț iilor tehnologice
care pot îmbunătă ț i instala ț iile anterioare ale clădirii. O astfel de actualizare flexibilă în sistemele de
comunica ț ii, securitate ș i alte servicii permite modificarea aspectului ș i a specifica ț iilor func ț ionale ale
clădirii. În acela ș i timp, progresele tehnologice permit crearea unor clădiri care se auto-optimizează,
înlocuind astfel compromisurile.

De asemenea, adaptabilitatea în arhitectură este recunoscută ca o componentă esen ț ială în crearea unei
arhitecturi durabile. Capacită ț ile unei clădiri, de conservare ș i de reutilizare, adaptându-se la noul
mediu, în loc să o demoleze ș i să se construiască una nouă, contribuie în mod semnificativ la
sustenabilitatea mediului.

Containerul de transport este transformat în casa de oaspe ț i de către Poteet Architects, USA, 2010

Clădirile cu sisteme adaptabile utilizează mai pu ț ină energie, oferă mai mult confort ocupan ț ilor ș i
oferă o mai bună eficien ț ă spa ț ială decât clădirea statică. Clădirile adaptabile sunt proiectate pentru a
fi schimbate, cu spa ț iu multifunc ț ional, având libertate de utilizare.

Mobilitate

"Vreau case portabile ș i mobilier nomad. Tot ceea ce nu po ț i împacheta ș i lua cu tine este o păcăleală
asupra mediului înconjurător ș i o insultă a libertă ț ii individuale." ​ 14 ​ Andrei Codrescu define ș te aici
arhitectura mobilă ca o arhitectură care reprezintă mi ș carea fizică, arhitectura care î ș i schimbă locul.
"Mobilitate" se referă la clădiri care se pot mută fizic dintr-un loc în altul. Kronenburg descrie
arhitectura mobilă ca o arhitectură care "se rostogole ș te, plute ș te sau zboară" ​ 15 ​ .

14 ​ Andrei Codrescu, Jenifer Siegal, ​ Mobile: the Art of Portable Architecture ​ , 2002, p.10
15 ​ Prelegerea lui Kronenburg despre arhitectura flexibila la Centrul de Constructii din Londra, 5 martie
2011 sursa: http://vimeo.com/21803296

Nu este nimic nou despre arhitectura mobilă. În zilele noastre există încă o mul ț ime de comunită ț i
nomade care î ș i iau locuin ț ele cu ei. Corturile mongole, corturile beduin ș i remorcile americane se
numără printre numeroasele exemple. Multe clădiri demontabile care sunt produse astăzi în comer ț
sunt deja utilizate pe scară largă într-o serie de domenii – comer ț , industrie, armată, educa ț ie, sănătate,
locuin ț e, unde î ș i îndeplinesc rolurile individuale.

Avantajul unor astfel de clădiri temporare constă în flexibilitatea ș i diversitatea scopurilor lor, precum
ș i faptului că pot fi refolosite. Simplul fapt că sunt reutilizabile "înseamnă că acestea poate fi o
utilizare eficientă a materialelor ș i resurselor, putând prin urmare să fie concepute cu grijă – produse
de înaltă calitate adaptate unei nevoi specifice dacă nu unei loca ț ii specifice".Poten ț ialul de reciclare
oferă posibilitatea de a experimenta schimbări în func ț ie de necesită ț i.

Relocarea în func ț ie de nevoile specifice este ideea de bază a structurilor mobile din întreaga lume.
Aceste structuri mobile ne permit să comparăm ș i să în ț elegem efectele diferitelor medii locale asupra
societă ț ii ș i modul în care acestea produc cerin ț e specifice în rândul oamenilor care trăiesc în ele.

Arhitectura mobilă, prin exemplul casei mobile, prezintă un efort curajos în promovarea mi ș cării ș i a
flexibilită ț ii. Casa mobilă întruchipează multe neajunsuri care de cele mai multe ori pun în umbră

avantajele sale. Comercializate ca op ț iuni de locuin ț e cu venituri reduse, casele mobile sunt de obicei
echivalate cu standarde scăzute de trai. După cum reiese din metoda tipică de consum a casei mobile –
prefabricarea, livrarea, plasarea permanentă – doar pentru că ceva se poate mi ș ca, nu înseamnă că o va
face. Arhitectura mobilă care rămâne statică este în cele din urmă imobilă ș i permanentă.

Sta ț ia de cercetare Halley VI Antarctica – Hugh Broughton Architects, proiect 2005.

Arhitectura mobilă este legată ș i de posibilitatea înfiin ț ării de locuin ț e temporare în situa ț ii de urgen ț ă.
Spre exemplu, în zonele de război ș i de conflict sau în cazul dezastrelor naturale. Această nouă
direc ț ie în arhitectură, axată pe crearea spa ț iilor de via ț ă futuriste în medii neobi ș nuite, adesea afectate
de schimbările climatice, are poten ț ialul de a incita proiecte ș i idei care au fost de neimaginat până în
acum.

Transformare

"Vreau să reinventez mediul construit pentru a extinde aria de con ș tien ț ă." ​ 16 ​ A ș a ș i-a exprimat
Michael Jantzen ideea de transformare. Clădirile transformabile î ș i pot schimba forma, spa ț iul, ș i
aspectul prin modificarea fizică a componentelor lor structurale, a carcasei exterioare sau a
suprafe ț elor interioare. "Arhitectura cu adevărat transformabilă […] trebuie să permită o schimbare
dramatică a caracterului întregului mediu arhitectural. [..] Aceasta este o arhitectură care se deschide,
se închide, se extinde sau se contractează." ​ 17

16 ​ http://www.michaeljantzen.com
17 ​ Robert Kronenburg http://vimeo.com/21803296

Introducerea caracteristicilor de transformare într-o clădire sta ț ionară aduce ceva magic – o clădire
devine cinetică la o simplă atingere a unui buton. Printr-o opera ț ie simplă sau mai complicată, clădirea
schimbă forma ș i î ț i dă impresia că este vie.

Teatru in Shanghai – Foster And Heatherwick

În acela ș i timp, procesul de transformare se poate dovedi a fi o provocare. Mecanismele folosite
pentru a permite tranzi ț ia trebuie să fie fiabile, robuste, minimal la între ț inere ș i u ș or de operat.
Caracteristicile importante ale mi ș cărilor mecanice ale componentelor clădirilor sunt îmbinările de
deschidere ș i închidere. Acestea trebuie să fie proiectate cu aten ț ie pentru a evita orice nea ș teptate
defec ț iuni. Materialele noi care contribuie la men ț inerea flexibilită ț ii ș i integrită ț ii pe o perioadă
îndelungată precum ș i noile strategii folosite de industrie pot ajuta la rezolvarea acestei probleme.

Suplimentar exista un aspect adi ț ional, dar important al arhitecturii transformabile: capacitatea clădirii
de a interac ț iona cu mediul extern ș i de a răspunde situa ț iilor climatice. Acoperi ș urile, ferestrele sau
alte păr ț i ale fa ț adei pot fi deschise pentru lumină sau închise din orice alte motive atmosferice. Acest
tip de control elimină bariera pe care clădirile o au de obicei între interior ș i exterior ș i contribuie din
nou la sustenabilitatea mediului.

Stadionul Mercedes-Benz din Atlanta

Interacțiune

Arhitectura interactivă este pozi ț ionată ca un tip de arhitectură care efectuează interac ț iunea între
clădire, oameni ș i dispozitive. Îmbină interac ț iunea fizică a mediului cu oamenii ș i designul interactiv,
în care mintea se mi ș că prin spa ț ii abstracte. În mare măsură, designul interactiv depinde de sistemul
tehnologic utilizat în crearea clădirii interactive.

Clădirile "interac ț ionează" atunci când răspund cerin ț elor utilizatorului în moduri automate sau
intuitive ș i când oamenii devin participan ț i în loc de utilizatori.

Fatade Adaptive – Al Bahar Towers, Abu Dhabi, Aedas Architects

Fa ț adele programate pentru schimbare reprezintă procesul de creare a spa ț iilor ș i obiectelor dinamice,
capabile să realizeze o serie de func ț ii pragmatice. Acest tip de arhitectură include contribu ț ia din
lumea arhitecturii, designului industrial, programării pe calculator, ingineriei ș i calculului fizic.

Arhitectura interactivă este încă o arenă de design în dezvoltare. Cu toate acestea, î ș i absoarbe
inspira ț ia din alte industrii, cum ar fi industria fabricării de ma ș ini. Tehnologiile de dezvoltare
contribuie la posibilitatea unor noi ș i mai bune strategii constructive ș i opera ț ionale.

CAPITOLUL 3
Arhitectură portabilă

Loftcube – cămin pentru nomazii moderni

Arhitectul german Werner Aisslinger a proiectat Loftcube în 2003. Arhitectul a folosit cele mai
recente tehnici ș i materiale noi, împreuna cu abordări artistice ș i experimentale. Ideea
din spatele proiectului este propunerea unei unită ț i de locuit temporară, minimalistă, care poate fi
potrivită pentru un anumit grup de oameni – oamenii care duc un stil de via ț ă nomad modern.
Conform opiniilor arhitectului, Loftcube poate fi o casă ideală pentru cei ce au nevoia de a locui
într-un ora ș mare ș i dens populat, însă numai pentru o scurtă perioadă de timp. A fost proiectat cu
scopul de a fi plasat pe spa ț iul acoperi ș urilor plane în mediul arhitecturii urbane existente, oferind
spa ț iu de locuit adi ț ional. Ideea are în vedere, în special, ideea de a profita de numeroasele acoperi ș uri
plate din cadrul clădirilor construite in perioada postbelică în Berlin ș i suburbiile sale. Utilizarea unor
astfel de spa ț ii, pierdute din vedere, este considerată a fi o solu ț ie legitimă la problemele de locuin ț e
din ora ș ele mari.

Prima dată când a fost expus Loftcube, a fost la festivalul "Design May" din Berlin, din
3 mai – 18 mai 2003. Două prototipuri ale acestui mic penthouse, o versiune de “living“ ș i una de
“birou“, au fost expuse, cu mobilier real, dar fără a fi conectat la utilită ț i. Proiectul a fost prezentat de
mass-media ș i discutat în lumea arhitecturală.

Loftcube este prezentat în două dimensiuni propuse – o formă plană, pătrată, de 6,25m x 6,25m
(dimensiune exterioară de 7,20m x 7,20m) ș i o formă dreptunghiulară de 8,75m x 6,25m, făcând ca
spa ț iul net al camerei să fie de 39m ​ 2 ​ ș i, respectiv, 55m ​ 2 ​ . Dimensiunile acestor locuin ț e sunt într-adevăr
mici ș i sunt potrivite, în special, pentru un singur ocupant sau un cuplu. Unitatea se ridică la 1,5 m
deasupra solului ș i înăl ț imea totală a celulei este de 4,8 m. Înăl ț imea camerei este de 2,5 metri.
Greutatea totală a unită ț ii Loftcube-39 este de 35T, în timp ce Loftcube-55 este de 40T.

Transportul Loftcube poate fi realizat într-un container standard de transport maritim într-un pachet
pentru auto-asamblare. Este nevoie de 2-4 zile de lucru, în spa ț iul unde trebuie montat, ș i de către 2-3
persoane care să-l asambleze. Poate fi, de asemenea transportat de către un elicopter ca o unitate
întreagă (deja asamblată).

Cadrul principal al acestei locuin ț e mobile are, de asemenea, o formă simplă – o formă asemănătoare
unei caravane, cu col ț urile rotunjite. Este realizat din module din lemn de tip honeycomb (forma unui
fagure de albine) cu laminat de plastic, tipul de material utilizat pentru construc ț ia de iahturi.
Cadrele structurilor sunt realizate din ​ ​ materialele plastice (P) din ră ș ină armată cu fibră de sticlă
(GRP), ce pot fi u ș or dezmembrate. Pere ț ii exteriori sunt fabrica ț i din panouri separate de lemn, cu foi
de sticlă de înăl ț imea panourilor.

Întregul mic penthouse se sprijină pe patru coloane pozi ț ionate în col ț urile sale. Instala ț iile mecanice
ș i celelalte instala ț ii tehnice func ț ionează prin canalele ce sunt trecute prin aceste coloane. Construc ț ia
tuturor elementelor a fost atent proiectată; incluzând restric ț ii în privin ț a dimensiunii pentru a oferi
posibilitatea de a fi transportată ș i de a include mecanisme de blocare rapidă pentru fixarea panourilor
de sticlă în interiorul cadrului principal. Cadrul principal este realizat din aluminiu pentru a minimiza
greutatea totală.

Designul personalizat al celor patru spa ț ii pentru ferestre oferă o gamă de pentru spa ț ii de tip
transparent, translucid sau opac, în func ț ie de preferin ț ele utilizatorului. Gradul de transparen ț ă poate
fi adaptat la dorin ț ele utilizatorului. Aceste ferestre de dimensiune completă, de la podea la tavan,
creează impresia unui interior spa ț ios. Organizarea interiorului include o bucătărie separată, adiacentă
băii (acestea ocupă o treime din suprafa ț a totală) ș i zone de living/dormitor. Ecrane glisante fac spa ț iul
să poată fi modificat, adaptat la tipul de spa ț iu de locuit dorit de utilizator.

Interior, utilizare dublă a chiuvetei de apă

Interiorul simplu al locuin ț ei este foarte func ț ional, în care fiecare spa ț iu economisit este de folos.
Bucătăria ș i baia folosesc aceia ș i instala ț ie în ambele chiuvete. De asemenea, un du ș se poate întoarce
(din partea băii) ș i poate servi ca o sursa de apă pentru plante pe partea din zona de locuit. Prin

evitarea dublării utilită ț ilor în cadrul celulei, se ajută la maximizarea spa ț iului. Spa ț iile de locuit ale
unită ț ii sunt integrate în mod natural, evitând diviziunea tradi ț ională a căminelor. Interiorul este
puternic iluminat ș i include tot luxul ș i confortul unei camere moderne.

Lofcube, Interior

Werner Aisslinger a văzut utilizarea acoperi ș urilor plate nefolosite a blocurilor înalte
ș i dezvoltarea coloniilor de loftcubes, drept o unealtă pentru a fi utilizată pentru o perioadă limitată în
spa ț iul urban. El a descris aceste loca ț ii drept ​ "o comoară a locurilor însorite în spa ț iile urbane" ​ .
Există anumite grupuri de oamenii avute în centrul aten ț iei pentru un astfel de stil de via ț ă. Aceste
grupuri includ tineri speciali ș ti, mâna ț i de ambi ț ie, de dorin ț a de a trăi în cadrul metropolelor ș i de a fi
în centrul ac ț iunii. Ace ș tia, se presupune, vor fi cei care ar fi încânta ț i să trăiască în acest tip de
comunită ț i. Un alt grup ț intă ar putea fi acela al oamenilor de afaceri, care lucrează în medii aflate în
continuă schimbătoare ș i care apreciază "sentimentul de cămin" oferit de Loftcube.

De fiecare dată când se mută într-o nouă destina ț ie de lucru, vin " ​ acasă ​ " ș i sunt întâmpina ț i de
căldura oferită de Loftcube, în loc de formalitatea unui hotel. ​ "Sim ț i ț i-vă acasă – chiar
când sunte ț i departe de casă" ​ este mottoul lui Werner Aisslinger. Întregul concept a fost dominat nu
numai de ideea de a schimba peisajul marelor ora ș e, ci ș i de gândul de a crea noi tipuri de comunită ț i,

în cadrul unor spa ț ii anterior neutilizate, care sunt destinate să creeze un nou stil de via ț ă – un stil de
via ț ă orientat către intimitate ș i un sentiment de lini ș te.

Problemele practice privind infrastructura în cadrul celulei pun accent pe elementul de securitate.
Accesul la spa ț iul de locuit se face prin scară sau lift. După securizarea acoperi ș ului cu balustrade, si
după ce acoperi ș ul este pregătit pentru a face fa ț ă la greutate suplimentară. Clădirea însă ș i trebuie
verificată în privin ț a greută ț ii pe care o poate sus ț ine. În mod ideal, Loftcube este proiectat să nu
depă ș ească greutatea pe care o poate sus ț ine clădirea ș i, în acela ș i timp, greutatea proprie, dar ar
trebui, de asemenea, să poată rezista for ț ei vântului. Astfel de noi construc ț ii pe acoperi ș urile clădirilor
ar necesita o extindere a tuturor utilită ț ilor din cadrul clădiri. Acest tip de arhitectură este uneori
identificat drept un ​ "parazit" ​ – "drept o formă de arhitectură adaptabilă, tranzitorie ș i exploatabilă, care
for ț ează rela ț iile cu clădirea gazda în scopul de a se completa. Parazi ț ii nu î ș i pot sus ț ine existen ț a fără
sifonarea energiei din surplusul clădirii gazdă " ​ 18
Prin urmare, loftcube va depinde de alimentarea cu apă / energie ș i de sistemul de canalizare din
clădirea principală asupra căreia este plasată.

18 ​ www.parasitic-architecture.webs.com

Arhitectul ș i-a asumat provocarea de a proiecta unitatea mobilă minimă, în care nomazi moderni pot
găsi intimitatea casei. El îi sfătuie ș te pe poten ț ialii clien ț i cu privire la modul în care aceasta ar putea
func ț iona: acesta fie poate fi sub forma unui container, în cazul în care transportul se întâmplă prin
elicopter, mutarea poate fi făcută de către o macara mobilă ș i transferul suplimentar poate fi făcut prin
intermediul unui camion, cu barca sau cu trenul. De asemenea, containerul ar putea fi dezmembrat,
oferind posibilită ț i pentru diferite tipuri de transport. O altă op ț iune este de a avea containere ce pot fi
închiriate, atunci când Loftcube este localizat permanent într-un anumit spa ț iu ș i este închiriat unei
întreprinderi competente.

În interviul său cu Jennifer Hudson, editor ș i cercetător privind arhitectura ș i designul modern,
arhitectul î ș i nume ș te proiectul ​ "o viziune vie, care poate fi transportată pe acoperi ș urile neutilizate
ale ora ș ului" ​ . El men ț ionează, de asemenea, că " ​ răspunsul mondial la această idee a fost cople ș itoare
– fiind inclusă în International Design Yearbook pe anul 2005 ș i a făcut parte din Pavilionul German
al Celei de-a Noua Bienala din Vene ț ia, în anul 2004 " ​ . ​ Loftcube a devenit unul dintre cele mai
discutate proiecte din lumea designului de unită ț i modulare de locuit, portabile în ultimii ani.

Loftcube in Berlin

Potrivit Studioului Aisslinger, cei care manifestă interes pentru Loftcube nu sunt numai cei care
dispun de acoperi ș plat. Clien ț ii lor sunt, de asemenea, proprietari de bărci de dimensiuni mari, de
grădini sau parcele mari, ș i cei care doresc pur ș i simplu o casă de vacan ț ă. Unitatea poate ș i este gata
să servească o gamă variată de clien ț i.

Însă, una dintre ideile principale din spatele acestui proiect este de a crea comunită ț i de nomazi
moderni, ce vor locui într-un spa ț iu mai pu ț in obi ș nuit – pe suprafa ț a acoperi ș urilor plate. Această idee
a unui nou tip de comunitate mă duce, în perspectivă istorică, la discu ț ia privind un alt tip de
comunitate, una ce a apărut în anii 1960, în epoca înfloritoare a modernismului ș i care a lăsat o urmă
profundă în lumea occidentală.

Comunită ț ile nomadice – compara ț ie din perspectiva temporală

Comunitatea Drop City a fost fondată la începutul anilor 1960 ș i este văzută astăzi ca
reprezentant al multor grupări tipice anilor 1960, de ș i în multe privin ț e rămâne unică. A devenit
cunoscută ca prima ​ "comunitatea hippie" ​ rurală americană.Comunitatea Drop City a folosit un spa ț iu,

care era locuit de către oameni cu gândire liberă care aveau propria lor viziune privind un stil de via ț ă,
lipsit de regulile societă ț ii.

Au existat ș i alte câteva comunită ț i de acest tip în istoria americană din anii 1960: a ș a-numitul ​ “Polish
Brook Farm” ​ fondat de către Helena Modjeska la Anaheim; colonia vegană numită ​ “Joyful near
Bakersfield” ​ ; colonia socialistă numită ​ “Army of Industry” ​ de la Auburn; Pisgah Grande, o colonie
religioasă importantă lângă Simi Valley; comunitatea ​ “Thelemic Magic” ​ din Pasadena, fondată de
adep ț ii ocultistului britanic Aleister Crowley. Lista este una extinsă.

Drop City – una dintre primele comunită ț i de arti ș ti, Trinidad, Colorado, 1965

Cu toate acestea, am ales să mă concentrez asupra comunită ț ii Drop City, deoarece cred că acest
exemplu, luat în compara ț ie cu Loftcube, ilustrează cel mai bine contrastele dintre cele două diferite
tipuri de comunită ț i mobile, împreună cu nevoile lor sociale. Ce ele au cu siguran ț ă în comun este
mobilitatea locuin ț elor lor ș i faptul că locuitorii acestora sunt probabil cei mai mul ț i tineri ambi ț io ș i.
Dorin ț a de a experimenta cu un stil extraordinar de via ț ă poate să fie văzută drept liant al acestei
comunită ț i. În plus, ambele pot fi clasificate drept comunită ț i nomade.

"Anii ș aizeci" ​ (ca termen folosit de istorici) sau ​ "deceniul cultural" ​ a fost un moment de rebeliune a
tineretului ș i asociat cu toate noile schimbări radicale care au avut loc în societate, în special,
declararea libertă ț ii de tabuurile sociale, cum ar fi sexismul ș i rasismul. A fost timpul cre ș terii
feminismului, a mi ș cărilor anti-război ș i a interesului tot mai mare pentru religiile răsăritene. La acea
vreme au fost făcute multe încercări de a stabili ș i de a func ț iona in cadrul a diverse comunită ț i, care
au sus ț inut diferite viziuni, de la iubirea liberă la puritanismul religios. Era ​ hippie ​ în anii 60 ș i
începutul anilor 70 a înflorit împreună cu comunită ț ile nou-create, care au fost de mare interes pentru
mass-media.

Acele comunită ț i care aveau alte tipuri de idealuri, în unele cazuri, au influen ț at ș i comunită ț ile hippie.
Comunită ț ile religioase, o temă importantă în istoria americană, au făcut parte din acest context,
împreună cu grupări dedicate catolicismului, diverselor religii orientale ș i tradi ț iilor anabaptiste.

Toate comunită ț ile seculare dedicate politicilor radicale, anarhismului, libertă ț ii sexuale,
împărtă ș irii for ț ei de muncă, crearea de arte ș i meserii, dezvoltarea terenurilor, apartenen ț a etnică, cu
diferite participări ș i puncte de vedere au fost înfloritoare la începutul anilor '60.

Apari ț ia comunită ț ii Drop City a fost influen ț ată de o serie de tradi ț ii de privind traiul comun care au
avut un impact asupra fondatorilor; cum ar fi ideile marxismului ș i ideile artistilor boemi. Cu toate
acestea, ideea de bază a Drop City a avut la bază arta. Arti ș tii care au locuit aici au imaginat
dezvoltarea unei civiliza ț ii radicale noi – una care a respins structurile economice conven ț ionale ale
societă ț ii, cum ar fi munca plătită. Aceasta le-a dat libertatea de a se concentra doar asupra artei lor.

Drop City a fost fondată de către Gene Bernofsky, Jo Ann Bernofsky, Richard Kallweit ș i Clark
Richert, la acea vreme studen ț i ai artei ș i regizori de la Universitatea din Kansas ș i
Universitatea din Colorado. Au cumpărat teren de 28000 m ​ 2 ​ lângă Trinidad, Colorado, cu
inten ț ia de a crea un spa ț iu viu – o lucrare de tip ​ Drop Art ​ – un concept de artă pe care îl dezvoltaseră
anterior. Fondatorii s-au denumit Droppers după acest concept, ș i viziunea lor despre via ț a ș i artă a
fost exprimată prin locuin ț ele lor, amenajate deosebit de creativ, care au fost inspirate ș i influen ț ate de
cupolele geodezice ale lui Buckminster Fuller.

Cuburile erau structuri remarcabile, construite fără ajutorul unor planuri de lucru. Diferite tipuri de
de ș euri au fost folosite drept materiale de construc ț ie, cum ar fi resturi de cherestea, parbrize auto ș i
altele.

Domuri acoperite cu tablă din cadrul ma ș inilor, Drop City, 1965

La început au existat patru domuri construite cu diametrul de 8 m ș i cu costul de mai pu ț in de 200 de
dolari. Au adăpostit o comunitate cu popula ț ia ini ț ială de paisprezece oameni. Cea de-a cincea ș i cea
mai mare cupolă de aproximativ 12 metri în diametru a servit drept loc de întâlnire ș i studio de
muzică, cu interiorul acoperit de picturi. Forma structurii a ajutat domul să ofere căldura proprie în
timpul iernii,iar vara a fost dotat cu aer condi ț ionat. Complexul a inclus ș i alte tipuri diferite de clădiri,
precum clădiri pentru ț inerea animalelor, un atelier, un depozit ș i chiar ș i un loc de joacă pentru copii.

Dropperii erau scriitori, arti ș ti, cinea ș ti, muzicieni. Fiecare dispunea de propriile
abilită ț i ș i calită ț i, dar cu un lucru în comun – pasiunea pentru producerea de artă ș i rolul acesteia în
via ț a lor. Visul a început să dispară ca urmare a diferen ț elor de opinii despre artă ș i politică, din cauza
drogurilor, anarhiei, libertă ț ii sexuale ș i conflicteor de personalitate ale locuitorilor. Drop City a fost
abandonat până în 1977, terenul a fost vândut ș i au rămas locuin ț e aflate în paragină. Mul ț i dintre
fondatori au continuat să înfiin ț eze noi comunită ț i artistice în locuri diferite.

Evaluând cele două comunită ț i paralele – comunitatea Drop City ș i comunitatea Loftcube, se poate
spune că acestea prezintă valori diferite. Compara ț ia intre condi ț iile de via ț ă în cele două societă ț i
arată că Drop City se concentrează pe conceptul de locuin ț ă ca ș i artă, ignorând elementele luxului,
încurajând simplitatea ș i libertatea fa ț ă de regulile societă ț ii ș i principiile materialismului ș i
capitalismului. Loftcube prevede condi ț ii de trai adaptate celor mai moderne ora ș e ș i orientate spre
oameni care caută plăcerile acestor mari ora ș e. În timp ce Drop City a dorit să se distan ț eze de
societate, Loftcube încearcă să fie absorbit ș i să se bucure de ea ș i de luxul unui stil de via ț ă urban.

Contrastul evident privind fundalul sau istoria din care aceste societă ț i s-au format,ne aduce într-un alt
punct de discu ț ie. Putem evident vedea diferen ț ele în nevoile, răspunsurile ș i dorin ț ele care au fost
influen ț ate de Anii 60, precum ș i nevoile ș i dorin ț ele care sunt prezente astăzi. Nomazii moderni sunt
mult mai ambițio ș i. Este posibil faptul ca oamenii să fie mai puternic influen ț a ț i de capitalism,
materialism – nu există limite în privin ț a ambi ț iei ș i dorin ț elor. Se pare că aceasta este strâns legată
dezvoltarea constantă din punct de vedere economic ș i tehnologic, pe care o găsim la nivel crescând în
interiorul lumii occidentale. Dimpotrivă, stilul de via ț ă al gândirii libere ș i al iubirii libere din anii 60 a
fost o reac ț ie la conflictele provocate de către om (precum incidentele militare din acea perioadă). A
fost o căutare de reconectare cu natura – îmbră ț i ș ând armonia ș i deseori simplitatea.

Putem vedea aceste contraste în designul diferit, simbolismul ș i arhitectura acestor două tipuri de
comunită ț i. Loftcube simbolizează soliditatea – chiar dacă este mobilă, este totu ș i o structură grea ș i
stabilă. Comunitatea Drop City simbolizează lumina, gata să se mi ș te în orice moment, reprezentând
valorile libertă ț ii. Loftcube oferă de asemenea libertate, dar libertatea de un alt fel- libertatea de a- ș i
atinge scopurile ș i ambi ț iile într-un mediu dinamic, acela al ora ș ului modern.

De asemenea, putem urmări diferen ț e privind gradul de intimitate. Comunitatea Loftcube ar consta din
celule individuale, private, colectate într-un singur loc. Aceasta oferă protejarea intimită ț ii în cadrul
unei comunită ț i. Comunitatea Drop City ar putea fi privită drept o familie mare în care nu existau
bariere explicite între oameni.

CAPITOLUL ​ 4
ARHITECTURA DINAMICĂ
Turnul dinamic – noua dimensiune

Din punct de vedere istoric, conceptele de echilibru, stabilitate ș i propor ț ionalitate au fost întotdeauna
asociate cu ideile arhitecturii clasice. Proiectarea s-a bazat pe modele de rigiditate ș i echilibru.

Dinamica mi ș cării în arhitectură sugerează o schimbare în această teorie, în care noi perspective sunt
introduse, sub forma unor stiluri alternative care depă ș esc metodele tradi ț ionale de proiectare ș i
construire.

Turnul dinamic al lui David Fischer reprezintă un pas distinctiv important către acest tip de arhitectură
viitoare, marcând o nouă eră. O era a clădirilor în mi ș care. Acest design al clădirii este dinamic ș i
destul de spectaculos. Videoclipul promo ț ional pentru proiect reprezintă un model generat de
calculator a unui turn care se răsuce ș te, creând un efect captivant.

Turnul dinamic, prima clădire din lume în mi ș care, fotomontaj

David Fisher este un arhitect italian născut în Israel, cu o vastă experien ț ă în domeniul construc ț iilor.
În ultimele trei decenii a fost implicat în dezvoltarea de proiecte, managementul construc ț iilor, predare
ș i proiectarea. Turnul Dinamic este prima clădire în mi ș care ș i a fost proiectat în 2008, urmând a fi
construit în Dubai. Acesta a fost denumit de către presa mondiala casa minunilor arhitecturale din
ultimii ani ș i ora ș ul viitorului. ​ 19

19 ​ http://flashydubai.com/8-wonders-of-dubai-amazing/

Turnul dinamic va costa aproximativ 730 de milioane de dolari pentru a fi construi. Turnul de 420 m
este alcătuit din 80 de plăci, triunghiulare în plan, care se rotesc independent în jurul unui miez din
beton. Primele 20 de etaje vor fi folosite pentru birouri. De la etajul 21 la etajul 35 va fi un hotel de
lux. Între etajul 36 ș i 70 vor fi apartamente reziden ț iale. Primele 10 etaje vor fi vile de lux.
Apartamentele vor varia în mărime de la 124 m² până la vile de 1.200 m² cu un locuri de parcare în
interiorul apartamentului. Cele mai ieftine apartamente vor costa 3 milioane de dolari ș i cele mai
scumpe, de aproximativ 10 ori mai mult.

Plan nivel – 4 apartamente

Aspectul futurist principal ș i revolu ț ionar al acestui proiect, care este introdus pentru prima dată în
lumea arhitecturală, este forma în continuă schimbare a clădirii, care necesită o a patra dimensiune –
timpul. "Timpul este cea mai puternică dimensiune a vie ț ii noastre. Toată via ț a noastră depinde de
timp”, spune Fisher. "Via ț a de astăzi este dinamică, a ș adar ș i spa ț iul în care trăim trebuie să fie
dinamic, adaptat la nevoile noastre, la conceptul nostru de design ș i la dispozi ț ia noastră".

Impus de timp ș i stilul de via ț ă, zgârie-norul rotativ nu ar arăta niciodată la fel. Ideea unui zgârie-nor
care urmăre ș te soarele, ajustându-se la vânt, ș i cu viziuni în continuă schimbare, este sus ț inută de
aplicarea celor mai recente tehnologii, oferind astfel un stil de via ț ă atrăgător.

Plan Villa Floor

Etajele se vor roti în conformitate cu o gamă largă de programe de calculator, cu
excep ț ia apartamentelor de lux, a ș a-numitele vile. Reziden ț ii vilelor ar fi în măsură să
controla rota ț ia apartamentelor lor a ș a cum doresc, independent. Ei ar putea încetini,
inversa sau întrerupe mi ș carea casei lor pentru luxul de a se trezi cu soarele de diminea ț ă,
sau să savura ț i cina în timp ce vă bucura ț i de un apus de soare peste ocean. O rotire completă de 360°
a fiecărui etaj va dura între o oră ș i jumătate ș i trei ore.

Un alt aspect important al designului este prefabricarea, o metodă inovatoare de construc ț ie. 90% din
proiect va fi construit în fabrică ș i apoi livrat pe ș antier. Acest lucru va permite accelerarea procesului
de construc ț ie, care este estimat să dureze aproximativ 22 de luni, reducând astfel numărul de lucrători
necesari. Pe lângă miezul de beton, întreaga clădire va fi alcătuită din aproximativ 2000 de unită ț i
prefabricate complet finisate, inclusiv conducte de apă, aer condi ț ionat, pardoseli, bucătării ș i corpuri
de baie. O ț elul, aluminiu, fibra de carbon ș i alte materiale de construc ț ie moderne vor fi folosite pentru
a realiza unită ț ile. Întreaga clădire este atât stabilă cât ș i flexibilă din punct de vedere structural,
dându-i rezisten ț ă seismică mare.

Turnul dinamic, conceptul de prefabricare

Miezul de beton va func ț iona ca o axă, în jurul căreia se vor roti etajele. Miezul tubular con ț ine însă
lifturi, scări, cabluri electrice ș i instala ț ii sanitare. Miezul va fi singura parte a structurii care va
necesita o macara. Odată ce miezul este la locul lui, fiecare etaj va fi asamblat într-un inel din jurul lui
ș i apoi ridicat de cabluri. În acest fel turnul vor fi construite din partea de sus în jos.

Structura rotativă va face parte din unul dintre cele mai provocatoare proiecte de instala ț ii sanitare din
lume. Pentru a asigura aprovizionarea constantă cu apă prin structura în mi ș care, arhitectul a sugerat
aceea ș i tehnologie care se utilizează pentru a alimenta avioanele în timpul zborului, cu supape de
închidere. Fiecare etajul va fi servit printr-o singură "conexiune inteligentă" pentru apă curată, iar alta
pentru de ș euri.

Zgârie-norul trebuie să fie complet independent în ceea ce prive ș te energia. Unită ț ile din clădire vor
avea suficientă lumină naturală prin ferestrele mari de sticlă. Materiale naturale ș i reciclabile precum
piatra, marmura si lemnul vor fi folosite pentru finisajele interioare. Arhitectul afirmă că turnul va fi

capabil să genereze electricitate nu numai pentru sine, ci ș i pentru clădirile din apropiere. Energia
electrica va fi furnizată de turbinele eoliene, montate orizontal între fiecare etaj. Turbinele eoliene vor
trebui izolate pentru a preveni vibra ț iile în zonele locuite, dar arhitectul asigură că zgomotul nedorit al
turbinelor va fi evitat prin implementarea unor forme speciale ș i a unui material din fibră de carbon
special.

Turnul dinamic, conceptul ecologic al clădirii

În plus, celule fotovoltaice vor fi instalate pe acoperi ș urile întinse ale fiecărui etaj rotativ pentru a
produce energie solară. Aproximativ 20% din fiecare acoperi ș va fi expus la soare ș i va fi suficient ca
energia clădirii să devină net pozitivă. Îmbunătă ț irea suplimentară a eficien ț ei energiei turnului de 420
de metri va fi realizată utilizând sticlă izolată ș i panouri izolatoare structurale în etajele prefabricate,
care vor fi conectate la miezul central.

Împreună, turbinele eoliene amplasate pe orizontală ș i panourile solare plasate pe
acoperi ș , vor produce energia electrică, care să transforme turnul într-o clădire independenta din punct
de vedere energetic. Astfel, turnul dinamic, care este o solu ț ie arhitecturală unică, devine ș i o "centrală
electrică", care poate produce energie verde pentru ora ș .

Aceste trei aspecte futuriste principale: a 4a dimensiune – timpul, noua abordare industrială în
construc ț ie – prefabricare, ș i autosuficien ț a turnului, transforma turnul dinamic într-un concept
revolu ț ionar. Acest proiect reprezintă arhitectura ca fiind parte a mediului,
unde cerin ț ele instantanee pot fi ajustate la soare, vânt ș i panoramă.

Fire ș te, un astfel de proiect imens ș i netradi ț ional va fi supus scepticismului ș i criticilor din cercurile
profesionale de arhitectură, inginerie ș i economie.
Iar ca în orice noua abordare, sunt de a ș teptat provocări neprevăzute.

Ideea de clădiri care se mi ș că nu este nouă. Restaurantul rotativ este o structură populară la nivel
mondial, ș i sunt situate de obicei în turnuri de observare în marile ora ș e. Turnul BT din Londra,
Turnul din AlexanderPlatz din Berlin, Turnul CN din Toronto, Turnul Black Mountain din Canberra ș i
multe altele, cu cafenele ș i restaurante rotative, sunt de mult timp cunoscute publicului. Acestea î ș i
servesc scopul, făcând parte dintr-o atrac ț ie principală, oferind o priveli ș te spectaculoasă asupra
ora ș ului. Create pentru petrecerea timpului liber, ele sunt în mod normal accesibile tuturor care doresc
să experimenteze luxul.

Cu toate acestea, ideea de a locui permanent într-un apartament într-un turn rotativ, pe care să-l
nume ș ti acasă – ar fi îndeajuns de atractivă pentru genera ț ia contemporană a ora ș ului Dubai? În jurul
lumii, via ț a în blocurile înalte de apartamente este privită diferit, dar a câ ș tigat popularitatea în rândul
cetă ț enilor ora ș ului modern contemporan, oferind un stil de via ț ă destul de plăcut.

Simbolismul turnurilor

Turnurile sunt clădiri speciale care reprezintă evolu ț iile culturale ale na ț iunilor care le găzduiesc.
Individualitatea oricărei civiliza ț ii este definită de religie, guvernare, cultură ș i forme de artă. Pe
măsură ce cele mai înalte clădiri din lume se ridică în cer, ele reprezintă un simbol al stilului,
prestigiu, bogă ț ie ș i putere. Puterea simbolică a turnurilor cre ș te dorin ț a de a folosi ca simbol. S-ar
putea argumenta că clasicul Empire State, Chrysler-ul, Centrul John Hancock ș i Turnul Sears sunt
expresii ale succesului capitalismului american. Sunt simboluri ale unui viitor plin de promisiuni de
prosperitate pentru toată lumea.

Celebrul turn cu ceas Big Ben din Londra rămâne un simbol al democra ț iei occidentale ș i este cea mai
faimoasă icoană a ora ș ului, al Angliei ș i al Regatului Unit. Turnul Eiffel din Paris, clasat ca fiind cea
mai mare minune de inginerie din lume, a devenit un simbol al progresului mecanic. Este cea mai
cunoscută atrac ț ie turistică din Europa, fiind un simbol ș i pentru Paris.

În momentul în care turnurile gemene din New York au fost atacate în 2001, s-ar putea sus ț ine că a
fost atacat un simbol al modernită ț ii occidentale. Ș i a fost de la sine în ț eles că odată cu distrugerea lor,
turnurile gemene ar trebui înlocuite cu altele noi. Noul turn, turnul Libertă ț ii (Freedom Tower) al lui
Daniel Libeskind, reprezintă piesa centrala a zonei reconstruite, ș i este mândria na ț iunii. Este un
omagiu adus americanilor. În acest fel, turnul stă ca simbol, arătând că Statele Unite au reu ș it să
rămână o na ț iune puternică ș i unită. Numele turnului este de asemenea simbolic; cuvântul ​ libertate ​ în
contextul acestui atac inspiră idea de a evada, de sfidare ș i a refuzului de a trăi în frică.

Turnul lui Tatlin – simbol utopic al modernită ț ii ș i al socialismului

"Nu vechiul, nu noul, ci necesarul"
V. V. Tatlin

Modelul Turnului lui Tatlin, 1919

În secolul XX, celebrul turn al lui Tatlin a devenit un simbol al "arhitecturii ma ș inilor", al progresului
mecanic ș i reprezând o nouă eră a tehnologiei moderne ș i a artei moderne. De asemenea, a devenit a
simbol al unei utopii socialiste nerealizate.

Turnul lui Tatlin nu a fost construit niciodată. A fost construit ca model ș i schi ț at de artistul
constructivist Vladimir Tatlin între anii 1919 ș i 1925. A fost propus ca monument pentru revolu ț ia
bol ș evică rusească ș i pentru a deveni o clădire în care să se muncească; sediul pentru cea de-a treia
Interna ț ionale – organiza ț ia care promovează comunismul la nivel interna ț ional. Anii eroici ai
sistemului socialist în curs de dezvoltare în Rusia, după revolu ț ia din 1917, au fost umplu ț i de
entuziasmul na ț iunii de a respinge ș i de a scăpa de vechiul capitalism "putred " ș i de a construi
"viitorul luminos" – comunismul. În perioadele de mari schimbări sociale, cultura de dislocare,
condi ț iile schimbătoare, ș i instabilitatea fac parte din existen ț a umană.

Turnul Tatlin avea o formă asimetrică ș i dinamică, având o structură fară seamăn, spre deosebire de
turnurile verticale simetrice. Structura de fier, o ț el ș i sticlă ar fi măsurat 400 de metri înăl ț ime (mai
înalt decât Turnul Eiffel) ș i ar fi avut trei elemente rotative în interiorul scheletului, fiecare rotindu-se
cu viteze diferite: un cub, o piramidă ș i un cilindru. Cubul, situat la baza, trebuia să găzduiască
"Consiliul Comisarilor Poporului" (Sovnarkom). Acesta era capabil sa efectueze o rota ț ie completă în
intervalul unui an.

Piramida din mijloc, care ar fi găzduit comitetele executive ș i administrative ale celei de-a treia
Interna ț ionale, efectua o rota ț ie completă într-o lună. Cilindrul cel mai de sus, destinat a fi un centru
pentru informa ț ii ș i propagandă, ar efectuat zilnic o rota ț ie. Clădirea includea un
centru de informare, un spa ț iu expozi ț ional, săli de întâlniri, birouri ș i un emi ț ător radio.

În mod simbolic, undele radio ar extinde turnul către cer. Forma dinamică a turnului orientat spre
cosmos: "monumentul nu numai că sfidează ierarhia stilurilor tradi ț ionale arhitecturale ș i sculpturale,
ci ș i for ț a gravita ț iei în sine. Forma spiralată a turnului reprezintă "mi ș carea eliberării omenirii", fiind
o paralelă fa ț ă de Statuia Libertă ț ii " ​ 20 ​ .

20 ​ Svetlana Boym, “Tatlin, or, Ruinophilia”, revista Cabinet, nr. 28, iarnă 2007/2008

Tatlin a sugerat că revolu ț ia a început defapt în 1914, numind-o transformarea artistică, fiind urmată
de revolu ț ia politică din 1917. Însu ș i Tatlin a fost dintre liderii acestei revolu ț ii artistice, a
constructivismului rusesc.

Neputin ț a de a construi structura lui Tatlin nu se datora numai complicită ț ii tehnice, costurilor ridicate
ș i întrebărilor despre fezabilitate. Părea să fie un proiect prea modern pentru timpul său. Tendin ț ele
arhitectonice ș i propaganda regimului sovietic au făcut ca aceasta proiect să pară o structură
arhitecturală utopică, asemănătoare cu turnul lui Babel. Leon Trotsky spunea că proiectul lui Tatlin a
dat "o impresie de schele pe care cineva a uitat să le dea la o parte."

Ambele turnuri, al lui Tatlin ș i cel al lui Fisher, implică un sentiment de fezabilitate a construc ț iei; ș i
ambele sunt exemple excelente de mobilitate ș i dinamică. Ele oglindesc visurile futuriste ș i dorin ț a
utopică a arhitecturii de a îmbunătă ț i viitorul. Aceste două mari proiecte sunt înconjurate de idei
revolu ț ionare, separate în timp de decenii, ș i unite de o aspira ț ie de a dezvolta ș i de a realiza idei
revolu ț ionare.

Turnul lui Tatlin a fost proiectat în vremuri de mari schimbări sociale, într-o cultură a dislocării,
inconstantă ș i instabilă. Condi ț iile schimbătoare fac parte din existen ț a ș i impulsul uman pentru
dezvoltarea în societatea dinamică. Arhitectura trebuia sa fie ș i ea mobilă într-o astfel de cultură,
pentru că "însă ș i ideea de mi ș care reprezintă un mare interes pentru dezvoltare" ​ 21 ​ . Pe de altă parte,
turnul dinamic, a fost produsul ideii designerului de a îmbogă ț i condi ț ia de via ț a, a elitei, într-o
societate dezvoltată ș i foarte bogată. Conceptul dinamic este folosit pentru a promova noua minune
arhitecturală ș i o propulsează ca o icoană a arhitecturii futuriste.

21 ​ "Arhitectura în epoca lui Stalin", 2002, p.32

CAPITOLUL 5

Arhitectură plutitoare
Cămin plutitor – Via ț a pe ape

În acest capitol vom discuta ș i analiza proiectele de arhitectură care implementează conceptul de
mobilitate pentru a oferi adaptabilitate la mediile afectate de schimbări climatice. Schimbările drastice
de climă care au loc astăzi crează noi cereri ș i nevoi sociale la nivel mondial. Designeri precum
Vincent Callebaut, care a imaginat The Lilypad; un ora ș plutitor pentru refugia ț ii climatici – se luptă
cu aceste cerin ț e contemporane. Acest proiect ș i alte eforturi arhitecturale similare vor fi punctul
central al analizei mele. În scopul de a în ț elege pe deplin fundalul pentru aceste eforturi, trebuie să
în ț elegem mai întâi efectele negative ș i preocupările generate de schimbările climatice.

Conform statisticilor, lumea de astăzi se află în mijlocul unui fenomen de încălzire globală. Aceasta a
devenit una dintre problemele cele mai complicate ale timpului modern. Încălzirea globală este
definită drept cre ș terea temperaturii medii pe Pământ. Atât temperatura oceanului cât ș i a pământului
au crescut, cu o medie globala de 0,8 grade Celsius începând cu anii 1970. În timp ce încălzirea
globală este cauza, schimbările climatice sunt efectul.

Aproape toate regiunile planetei sunt afectate. Inunda ț ii, furtuni, uragane, tsunamiuri, valuri de căldură
ș i perioade înso ț ite de temperaturi neobi ș nuit de scăzută – toate aceste for ț e ale naturii ce au loc în
jurul lumii sunt raportate pe larg ș i frecvent de către mass-media. Atât extinderea termică a apei de
mare, cât ș i topirea ghe ț ii contribuie în mod similar la cre ș terea nivelului mării, de ș i topirea ghe ț arilor
este considerată cel mai semnificativ factor.

Dovezile privind încălzirea globală provin din studiile ș tiin ț ifice care studiază schimbările climatice ș i
schimbările sistemelor de mediu.Astfel de studii demonstrează că încălzirea globală într-o măsură
imensă este provocată într-adevăr de activită ț ile umane – principalul factor responsabil pentru
schimbările dramatice care afectează planeta noastră. Se estimează că ora ș ele consumă astăzi
aproximativ 75% din energia globală ș i produc o propor ț ie similară a de ș eurilor, contribuind astfel
direct la mai mult de 60% din emisiile de gaze cu efect de seră.

Adaptare sau migra ț ie?

Există două op ț iuni, de obicei luate în considerare atunci când arhitec ț ii ș i planificatorii discută despre
răspunsul societă ț ii la schimbările climatice: adaptarea ș i migra ț ia. Adaptarea este arta supravie ț uirii.
Este vorba despre analiza, interogarea ș i gestionarea riscului unor evenimente dezastruoase. În acela ș i
timp, este vorba despre rezolvarea problemelor din ce în ce mai mari privind evenimentele extreme ș i
de vulnerabilitatea societă ț ii. În timp ce Europa ș i alte ț ări occidentale au o capacitate financiară de a
face fa ț ă evenimentelor extreme, regiunile mai îndepărtate sunt mult mai expuse ș i mai vulnerabile.
Adaptarea trebuie să identifice domeniile prioritare, nevoile prioritare ș i ac ț iunile prioritare. Prin
urmare, rolul dezvoltării unei noi arhitecturi adaptabile este crucial în planificarea urbană modernă.

Migra ț ia pe de altă parte este foarte des ultima ș ansă pentru cei amenin ț a ț i de impactul schimbărilor
climatice sau de altă situa ț ii periculoase. Migra ț ia are loc ș i atunci când adaptarea nu reu ș e ș te.
Analizând alegerea adaptării, putem vedea că succesul acestei direc ț ii este în mare măsură dictat de
capacitatea societă ț ii de a pune în aplicare ș i de a sprijini toate schimbările necesare implicate în acest
proces, astfel încât stilul de via ț ă al cetă ț enilor să fie func ț ional ș i mul ț umitor. Sprijinirea proiectelor
propuse pentru adaptare este o provocare politică ș i economică pentru liderii lumii.

Multe ț ări din lume iau deja în serios schimbările climatice ș i consideră că adaptarea planificată este o
bună precau ț ie împotriva viitoarelor consecin ț e ale schimbărilor climatice. Un exemplu al unei astfel
de considera ț ii sunt planurile de apărare ale coastei Olandei, unde nivelul mării în cre ș tere este văzut
ca o problemă majoră. Un alt exemplu este drenarea controlată a unui lac glaciar Tsoho Rolpa din
Nepal pentru a evita o izbucnire catastrofică a inunda ț iilor. O astfel de planificare timpurie cu o
previziune adecvată este mai pu ț in riscantă ș i mai ieftină decât o abordare în care sunt a ș teptate
evenimentele pentru ca mai apoi să fie propusă o solu ț ie.
Aceasta ar determina necesitatea unei reconstruc ț ii costisitoare pe termen lung a digurilor ș i a altor
infrastructuri ca răspuns la schimbările climatice. ​ –

Deoarece cel mai grav efect poten ț ial al încălzirii globale va fi legat de topirea ghe ț ii, ceea ce va duce
la cre ș terea nivelului mării ș i a inunda ț iilor, aceasta va reprezenta una dintre principalele probleme cu
care se vor confruntă multe zone de pe glob, inclusiv ora ș ele cosmopolite ș i zonele agricole. Malul
apei a devenit o problemă importantă ș i o loca ț ie importantă pentru dezvoltarea de noi proiecte
arhitecturale, privind zone reziden ț iale, industriale ș i de agrement. ​ "Construirea pe apă" ​ a ș a cum se
nume ș te astăzi, dezvoltă o rela ț ie importantă cu apa ș i a devenit din ce în ce mai utilizată în diferite

proiecte metropolitane. Acceptarea provocărilor încălzirii globale necesită depă ș irea iner ț iei ș i
dezvoltarea unor scheme îndrăzne ț e ș i de succes ca răspuns la nevoile de mediu în cre ș tere.

Case pe apă, Amsterdam 2012, Waterstudio

Pentru a exemplifica o astfel de dezvoltare de succes a răspunsului la nevoile de mediu, putem analiza
abordarea olandeză pentru a face fa ț ă apelor aflate în cre ș tere amenin ț ătoare. Pentru Olanda, o ț ară
mică, cu o suprafa ț ă a ț ării de 20% sub nivelul mării ș i printre ț ările cele mai expuse riscului de
cre ș tere a nivelului mării, apele ce pot provoca inunda ț ii au fost de multă vreme o sursă de îngrijorare.
Olandezii au fost mereu excelen ț i la lucrările de inginerie pentru a opri apa provocatoare de inunda ț ii.
Dar în ultimul timp, după mul ț i ani de luptă pentru a ț ine departe apa mării, direc ț ia a fost schimbată
spre un nou mod de interac ț iune cu apa. Acest nou concept implică adaptarea la apele aflate în
cre ș tere, trăind cu ea, mai degrabă decât ducând o luptă cu aceasta. Arhitec ț ii olandezi se află în
proces de redesenare a întregii ț ari, pregătindu-se în mod inteligent pentru schimbările climatice.
Acest nou concept în protec ț ia împotriva inunda ț iilor a fost dezvoltat ș i este o realitate astăzi – o casă
plutitoare.

Olanda este probabil prima “ ț ară plutitoare”, în care no ț iunea de locuin ț ă se transformă în ideea de
case amfibiene. Structurile plutitoare fac deja parte din planificarea urbană a ț ării. Pentru a vedea
vechea barcă transformată într-o casă plutind pe canalele din Amsterdam nu este o scenă neobi ș nuită –
unele sunt chiar prevăzute cu terase sau grădini mici. Dar, de-a lungul râului Amstel, se pot găsi case
plutitoare reale.

Case plutitoare, Olanda, Waterstudio

Arhitec ț ii ș i inginerii olandezi, lucrând în acest domeniu, î ș i propun să modifice preconcep ț iile la
scară mai largă. Ei declară că sarcina cheie pentru generarea schimbărilor climatice va fi acceptarea de
a lucra cu apă, mai degrabă decât împotriva ei. Arhitectura plutitoare ar putea ajuta la rezolvarea
problemelor majore cu care se confruntă lumea, cum ar fi cre ș terea nivelului mărilor, cre ș terea
urbanizării ș i suprapopularea planetei. Se estimează că, până în anul 2050, numărul cetă ț enilor
pământului va ajunge la 9 miliarde, iar mai multe locuin ț e vor fi solicitate.

Olandezii nu sunt singurii care se bazează pe apă. Dubai este cunoscută pentru cele mai mari insule
artificiale. Nisipul din Golful Persic a fost folosit pentru a le construi. Aceste prelungiri la terenul
principal, cu zone de locuit elegante, au devenit o imagine iconică a bogă ț iei ș i a luxului.

Un alt proiect este realizat de compania olandeză de dezvoltare a apelor Dutch Docklands, în
cooperare cu Waterstudio. Împreună inten ț ionează să ini ț ieze construirea unui teren de golf plutitor
împreună cu un centru pentru conven ț ii ș i 43 de insule private din Oceanul Indian.

Terenul de golf proiectat de Waterstudio

Modelul insulelor private plutitoare proiectate de Waterstudio

Întregul proiect este planificat să fie finalizat în 2019. După aceea, compania are proiecte de
dezvoltare mai ambi ț ioase – un ora ș plutitor, cu 20.000 de locuin ț e cu pre ț accesibil pentru cetă ț enii
maldivieni. Arhitectura plutitoare devine o realitate contemporană. Ideile distinctive ale designerilor
inovatori se întind de la o casă plutitoare la un ora ș plutitor.
Pentru a explora în continuare aceste viziuni mobile, am ales să analizez un caz particular în care
mobilitatea este pusă în aplicare nu numai pentru o gospodărie, ci ș i pentru popula ț ia ora ș elor mici.

Lilypad – ora ș plutitor pentru refugia ț i ai schimbărilor climatice

Vincent Callebaut, Lilypad

Un arhitect belgian laureat, Vincent Callebaut, a proiectat un ora ș plutitor pe nume ​ Lilypad ​ . Acest
proiect unic, considerat a fi nu numai o solu ț ie durabila termen lung împotriva nivelului în cre ș tere a
apei, ci mai ales un loc pentru a găzdui locuin ț ele pentru eventualele victime ale inunda ț iilor ș i
refugia ț i ecologici – cei ai căror patrie (în viitorul îndepărtat de 100 de ani) a fost distrusă de nivelul
marii în cre ș tere.

Acest proiect prezintă un interes deosebit, deoarece cei care inten ț ionează să trăiască pe Lilypad vor
folosi un spa ț iu adaptat la schimbările climatice, în timp ce se va recurge simultan la migra ț ie. Prin

urmare, acest proiect dezvăluie modul în care adaptarea ș i migra ț ia pot fi, de fapt, combinate ș i, în
acest fel, cuprind o metodă mai complexă de supravie ț uire.

Ț inând cont de preocupările legate de soarta încălzirii globale, ș i cât de mult hăr ț ile pământului se pot
schimba, omenirea se confruntă cu provocări în toate aspectele vie ț ii de zi cu zi. Cu toate acestea,
consecin ț ele trebuie solu ț ionate. Arhitectul Callebaut vine cu ceea ce el vede ca solu ț ia finală a
problemei ș i crede că proiectul ​ Lilypad ​ va fi în căutare ș i va deveni o realitate până în anul 2100.

Structura plutitoare ș i forma ora ș ului Lilypad au fost inspirate de crinii plutitori, plante exotice
găsite în Amazon, Victoria Regia. Această plantă este nativă în bazinul râului Amazon. Are
frunze verzi rotunde care plutesc pe suprafa ț a apei.

Amazonia Victoria Regia (fa ț ă, spate)

Frunza acestui crin gigantic de apă măsoară până la 3 metri în diametru, cu o tulpină de aproximativ
6-8 metri. Frunza are numeroase nervuri pe partea inferioară cu frunze masive, dar în ciuda aspectului
delicat este capabil să sus ț ină o greutate destul de mare (până la 30 kg) datorită structurii sale.

Fig. 36 Floarea Lilypad

Florile înfloresc în timpul nop ț ii; albe când se deschid prima oară noaptea noapte ș i apoi devenind
treptat roz purpuriu atunci când sunt polenizate. Sunt de aproximativ 40 cm în diametru, ș i înfloresc
numai pentru trei zile.

Ora ș ul plutitor Lilypad este proiectat pentru a fi un ora ș durabil, de 500 000 de metri pătra ț i ș i capabil
pentru a găzdui 50 000 de locuitori. Arhitectul îl prezintă ca un spectacol foarte dramatic a celor mai
multe inven ț ii ecologice: "Un nou prototip biotehnologic de rezilien ț ă ecologică dedicat nomadismului
ș i ecologiei urbane la mare " ​ 22

22 ​ http://vincent.callebaut.org/

Lilypadul, un adevărat ora ș semi-acvatic ș i semi-terestru amfibian, călătore ș te pe ocean în jurul lumii,
de la ecuator la pol, ca o locuin ț ă autonomă, independentă ș i pe deplin durabilă. Arhitectul nu a
estimat încă un cost pentru designul său, dar afirmă că scopul crea ț iei sale este de a asigura
coexisten ț a omului ș i a naturii în armonie.

Insula artificială include un lac, mun ț i, mall-uri ș i un sector de locuin ț e ș i plute ș te pe curen ț ii oceanici.
Ora ș ul este stabilit în jurul ​ "lacului" ​ – o lagună centrală care se află sub linia de apă, asigurând astfel
balast pentru structură. Laguna este proiectată să colecteze ș i să purifice apa de ploaie, în cantită ț i

suficiente, pentru a fi băută, de popula ț ia din ora ș ul plutitor. Sectorul locuin ț elor, împreună cu spa ț iul
comercial ș i de agrement vor exista în cadrul a trei "mun ț i" care înconjoară lacul de apă dulce ș i oferă
în acela ș i timp locuitorilor o schimbare de peisaj. Stilul de via ț ă multifunc ț ional este bazat pe trei
criterii – muncă, magazine ș i divertisment. Nu există ma ș ini ș i drumuri de conducere. Întregul ora ș
este acoperit de plante cultivate în grădini suspendate, care sunt traversate de o re ț ea de străzi ș i alei de
pietoni.

Furnizarea energiei pentru un astfel de proiect grandios pare destul de dificilă. Solu ț ia lui Callebaut
pentru alimentarea acestui Ecopolis plutitor include utilizarea activă a probabil tuturor surselor de
energie regenerabilă disponibile – energie solară, hidraulică, termică, maree, osmotică, energie eoliană
ș i biomasă. El spune că fiecare ora ș Lilypad ar genera mai multă energie decât de fapt este necesară
traiului, de ș i el recunoa ș te că lilypadienii ar trebui să cultive ș i să recolteze acvacultura marină pentru
a avea parte de destulă mâncare.

Poreclit în presă ​ "Arca lui Noe a Secolului 21" ​ , proiectul a condus la reac ț ii puternice ș i discu ț ii pe
diferite teme, pe care le putem studia în continuare. Lăsând meritul tehnic al proiectului în afara
discu ț iei, se pot pune alte întrebări, mai sensibile, care apar ca rezultat al insu ș i nucleului acestui
concept. Primul aspect care atrage aten ț ia este problema vie ț ii sociale pe Lilypad. Este interesant să ne
întrebăm dacă Lilypad este conceput ca un o locuin ț ă temporară sau un habitat mai permanent. De ș i
arhitectul î ș i imaginează Lilypad pentru a fi o solu ț ie permanentă, atunci când ne uităm mai aproape,
am putea discerne că este mai curând o propunere abstractă. De exemplu, exclusivitatea cetă ț eniei nu
este luată în considerare. În timp ce arhitectul sus ț ine că acesta este un vas pentru refugia ț i, se pare că
Lilypad este conceput ca o metropola luxoasă ș i costisitoare, aproape de a se asemăna cu o navă de
croazieră supradimensionată pe drum spre Florida – o fantezie de vacan ț ă. Bunăvoin ț a acestui proiect
pare să fie subminată de o anticipare arhitecturală a unui stil de via ț ă privilegiat ș i generos. Însă
Lilypad este menit să servească migra ț iei, iar migra ț ia implică mutarea ca urmare a unor evenimente
traumatice. Cu toate acestea, poate func ț iona efectiv ca o mutare pa ș nică ș i programată a cetă ț enilor
din zonele afectate mai degrabă decât un vas de urgen ț ă supraîncărcat.

Poten ț ial nivel de trai al lilipadienilor este, de asemenea, în centrul aten ț iei atunci când se ia în
considerare modul în care vor trăi. Arhitectul pare să aibă idei concrete despre ce fel de factori trebuie
să fie asigura ț i pentru a oferi bunăstarea cetă ț enilor; cum ar fi munca ș i timpul liber. Cu toate acestea,
el nu reu ș e ș te să răspundă în ce fel ce fel trebuie trăită via ț a pe noul " ​ pământ ​ ", ș i dacă aceasta va fi
mult diferită de vremurile anterioare, fie mai bună ori mai rea. Responsabilitatea pentru finan ț are,

guvernarea ș i men ț inerea ora ș ului ca unitate autonomă ș i durabilă este problema majoră care trebuie
să fie adresată ș i gândită, pentru a face ca bunăstarea să fie posibilă pentru toată lumea. O
vulnerabilitate identificabilă este nevoia de resurse. Se pare că ora ș ul ar fi absolut dependent de
importul de produse, deoarece nu ar avea resurse naturale proprii cu care să producă bunuri. Se poate
foarte bine să ne întrebăm cum ar plăti cetă ț enii aceste bunuri importate, deoarece mijloacele de a- ș i
câ ș tiga existen ț a ar fi pu ț ine, cu o limitată arie de activită ț i existentă. Pe baza schemei Lilypadiane, în
forma actuală, crearea unui civiliza ț ia plutitoare, care ar putea să se hrănească ș i să î ș i producă propria
energie, pare ,fără îndoială, o solu ț ie neviabilă.

Un alt punct interesant îl reprezintă caracteristicile societă ț ii ș i cetă ț enii în ș i ș i. Standardul de via ț ă
propus pare a fi modelat mai degrabă de atributele ș i valorile occidentale, mai degrabă decât abordând
nevoile culturale diferite ale popula ț iei. Poate un nou tip de economie ș sistem social vor fi introduse
pe această insulă, caz în care există multe complexită ț i care trebuie evaluate ș i luate în considerare.

Lilypad

Imaginile impresionante ale proiectului sunt prezentate de arhitect pe site-ul web al acestuia, fără a
arăta cum este de fapt să trăie ș ti acolo. Nu există perspective interioare sau exterioare
Prezentate la nivelul ochiului uman. Vedem imaginile futuriste ale lui Lilypad prezentate din unghiuri
ce îl avantajează , asemănătoare cu lumea de fantezie a fic ț iunilor lui Jules Verne. Dar punctul de
vedere nu este adus la o scară umană, unde se poate ob ț ine un sentiment al vie ț ii din numeroasele
locuin ț e ale ora ș ului sau o idee despre ocupa ț iile cetă ț eanului.

Aspectele estetice ș i multe alte întrebări, apar în dezbaterile înconjurând acest proiect ș i, cu siguran ț ă,
ar cere răspunsuri înainte ca un astfel de proiect să poată fi transformat în realitate.

Poate că, pentru moment, Lilypad trebuie să rămână doar un vis existent la nivel vizual. Pentru
moment,Ora ș ul Lilypad este doar un concept; o idee care a fascinat mul ț i designeri în ultimii ani. Este
de crezut că va dura decenii înainte ca acest proiect fantastic să devină o realitate, până ce tehnologia
de a construi astfel de construc ț ii va fi disponibilă. Procesul ar fi dificil, iar acest lucru este de a ș teptat
doar atunci când metropola pe care am construit-o ș i în care trăim va să fie reinventată. Într-adevăr,
acest proiect sugerează că un nou tip de economie ș i sistem social trebuie să fie introduse pe insulă,
caz în care există multe complexită ț i de evaluat ș i considera ț i, cum ar fi cele pe care le-am men ț ionat
mai devreme în acest capitol.

Cu toate acestea, de ș i este important să ne ocupăm de aceste preocupări necesare, este important să
recunosc faptul că, de ș i aceste lacune în proiectarea Lilypad-ului îl îndepărtează de a putea fi realizat,
întrebările ș i ideile care apar din aceasta servesc ș i pentru a contesta modul în care percepem
societatea ș i propriile moduri de via ț ă. Prin urmare, în timp ce Lilypad nu poate fi o solu ț ie
instantanee, aceasta nu poate fi prerogativa finală a proiectului. Proiecte utopice precum Lilylpad arată
că asemenea viziuni nu sunt neapărat inten ț ionate ca un scop, ci un mijloc. Prin provocarea
preconcep ț iilor noastre despre felul de a trăi ș i de a gândi, se catalizează creativitatea, reflec ț ia mai
profundă ș i schimbarea pozitivă. Probabil Lilypad ș i alte astfel de proiecte de genul acesta ar putea
foarte bine să ne apropie de o utopie tangibilă în viitor. "Pentru că inova ț ia nu este ceva eruptiv.
Urmărirea unui concept nou, chiar ș i atunci când este interpretat de protagoni ș tii săi drept o distan ț are
de trecut, atrage con ș tient sau incon ș tient asupra lucrurilor ce au fost realizate anterior." ​ 23

23 ​ RichardG. Weingardt, Engineering Legends – Marele Inginer Civil American, 2005, p. 110

Utopia reimaginata

Lilypad este departe de a fi primul proiect utopic care a provocat modul în care societatea se poate
dezvolta angajând mobilitatea. În această sec ț iune voi discuta despre un alt proiect utopic care, similar
cu Lilypad, a fost considerată o viziune radicală a arhitecturii în timpul său. Acest proiect a fost numit
The Walking City, ș i a fost dezvoltat în Anglia în anii 1960 de grupul de arhitectură Archigram.
Doresc să examinez modalită ț ile în care a fost aplicat conceptul de mobilitate in ambele proiecte,
analizând posibilele asemănări ș i diferen ț e.

O mare varietate de ​ "sisteme mobile" ​ au fost dezvoltate în cursul secolului trecut. Noi
caracteristici au fost introduse în via ț a de zi cu zi, precum infrastructuri globale telefonice, călătorii
aeriene, trenuri de mare viteză, telefoane mobile ș i re ț ele de telefonie mobilă, tehnologia
calculatoarelor. Re ț eaua dinamică a rela ț iilor sociale ș i tehnice, condusă de mobilitatea din interiorul
acesteia, a legat comunită ț ile, ț ările ș i continentele, oferind spa ț iu pentru a genera o în ț elegerea nouă a
produc ț iei, transformării ș i men ț inerii valorilor economice ș i sociale. Globalizarea, tehnologia,
economia ș i comunica ț iiile sunt unele trăsături distinctive ale timpului modern, ș i din ce în ce mai des
efectuate ​ "în mi ș care" ​ sau departe de ​ "casă" ​ . De când a fost introdusă ideea de mobilitate pe o scară
imensă în lumea modernă, ideile utopice ale locuin ț elor ș i ora ș elor întregi în mi ș care au fascinat
designeri creativii peste tot în lume.
Arhitectura avangardistă Archigram (o abreviere pentru "telegrama pentru arhitectură ") a fost
înfiin ț ată la începutul anilor 60 de un grup de tineri arhitec ț i din Londra – Warren Chalk, Peter Cook,
Dennis Crompton, David Greene, Ron Herron ș i Michael Webb. Archigram s-a bucurat de
popularitate mare, dar scurtă, în întreaga lume, în anii ș aizeci ș i începutul anilor ș aptezeci ș i a fost
într-o anumită măsură un fenomen cultural al timpului lor. Grupul s-a scuturat de bazele rigide ale
modernismului arhitectural prin promovarea îndrăznea ț ă a unor idei neconven ț ionale. Viziunea lor
inspirată de arta pop, a unui viitor tehnocratic, a dominat proiecte care au fost exprimate exclusiv prin
modele ipotetice. Lucrările lor au oferit o viziune seducătoare a unei viitoare ere industriale.

Proiectele imaginative ale grupului au devenit parte a multor tehno-utopii promovate în anii ș aizeci ș i
ș aptezeci, bazate pe, ș i sus ț inute de teorii ale lui Buckminster Fuller, un arhitect înclinat către
domeniul tehnologic, care credea cu tărie că ra ț iunea ș i tehnologia sunt suficiente pentru a rezolva
toate problemele lumii: "A face ca resursele disponibile să servească întregii popula ț ii aflate în
cre ș tere, poate fi ob ț inută numai printr-o revolu ț ie de design accelerată.", a declarat Buckminster
Fuller. Pacea ș i prosperitatea omeniri în opinia sa ar putea fi realizată prin cercetare, inginerie
responsabilă ș i industrializarea crescută.

Condus de filozofia ​ "less is more" ​ , Buckminster Fuller ș i-a manifestat practic dorin ț a de explorare,
descoperire, inven ț ie ș i predare cu inten ț ia sa ​ "de a face lumea să fun ț ioneze" ​ pentru 100% din
umanitate, în cel mai scurt timp posibil, prin cooperare, fără efect nociv asupra mediului sau
dezavantajul cuiva. Fuller a avut vederi unice despre modul în care lumea ar putea func ț iona ș i ar
putea fi salvată. Arhigram a îmbră ț i ș at ș i a absorbit ideologia revolu ț ionară. Ideea de a atrage publicul
asupra arhitecturii viitorului a predominat în toate desenele lor.

Walking City a devenit una dintre cele mai cunoscute proiecte ale lui Archigram. Ideea a fost propusă
de Ron Heron în 1964, ca articol din revista grupului Archigram. Proiectul a constat o structură
robotizată imensă, dispunând de inteligen ț ă artificială. ​ "Clădiri inteligente ​ ", care apar ca imense nave
de vase pe picioare de lemn, care ar putea circula liber în întreaga lume. Lumea a fost vizualizată ca
un mediu post-apocaliptic, supravie ț uind după un război nuclear.

Archigram, Walking City

Structurile mobile ale Walking City împărtă ș esc acelea ș i concepte cu ale ora ș ului plutitor
Lilypad, cum ar fi autonomia ș i auto-suficien ț a, capacitatea de a interac ț iona cu un alt ora ș , unde
ambele ora ș e interac ț ionează fără existn ț a de frontiere. Walking City viseaza un viitor în care
frontierele ș i grani ț ele sunt abandonate în favoarea unui stil de via ț ă nomad printre grupuri de oameni
din întreaga lume.

Ambele proiecte se referă la situa ț ia dificilă a deplasării unor mase largi de oameni, diferite din punct
de vedere a perioadei ș i a tipului, dar considerând mobilitatea ca mijloc colectiv pentru ob ț inerea de
libertate ș i ca modalitate de adaptare la noul stil de via ț ă, în conformitate cu noile circumstan ț e. Cu
toate acestea, în timp ce Archigram promova propaganda pentru alegere, fantezii nomade, Callebaut
pune nevoile refugia ț ilor (ca urmarea a schimbărilor de climă) pe ordinea de zi, cu un accent clar pe
necesitate ș i inevitabilitate.

Inventivitatea proiectului Lilypad este, de asemenea, asemănătoare cu o mai mare concentrare pe
durabilitate, ș i apropierea de resursele naturale. Cu toate acestea, în timp ce există diferen ț e în
ra ț ionament în spatele fiecărei utopii, ambele utilizează conceptul de mobilitate ca mijloc de critica ș i
alternativa la provocările civiliza ț iei.

Din punct de vedere estetic vedem de asemenea că aceste proiecte prezintă contraste puternice.
Walking City promovează avansul tehnologic ș i abstrac ț iile post-apocaliptice glorificate de creatorii
săi în partea sa vizuală. Imaginea rece a ma ș inilor se reflectă în structurile brutale de metal, cu linii
zim ț ate ș i aspect dur. Se pare că metropolele seamănă cu ni ș te insecte – mergând peste zone părăsite
pe cele opt picioare rigide ale lor. O altă aluzie la o insectă târâtoare – un animal adesea asociat cu
murdăria ș i solul, ș i adeseori implicând neplăceri – aduce un element de pesimism proiectului. În
schimb, întreaga structură a Lilypad este modelată pe simbolul crinului de apă – o floare care este
strâns legată de no ț iunile de armonie, pace ș i noi începuturi.

De ș i astfel de proiecte masive par problematice din punct de vedere al realită ț ii, ele hrănesc imagina ț ia
multor designeri contemporani ș i încurajează apari ț ia grupurilor interesate de tehnologie. Ideile
utopice ale Archigram nu au părăsit niciodată hârtia, dar au influen ț at în mod imens arhitec ț ii
viitoarelor decenii, ducând la noi proiecte care au fost cu adevărat construite.

Walking City a servit ca o sursă de inspira ț ie pentru viitoarea arhitectură care a devenit realitate.
Exemplu: Futuro House, Matti Suuronen, 1968.

Casa Futuro, construită de către finlandezi, a fost renumită pentru aspectul de navă extraterestră ș i
pentru cultul pe care l-a creat. Aproximativ 100 de produse ​ Futuros ​ au fost fabricate în deceniul dintre
1968 ș i 1978, în timp ce clădirea a capturat imagina ț ia publicului.. A fost produsă de compania
finlandeză din material plastic Polykem. Casa a constat din ș aisprezece piese radiale, care ar putea fi
transportate pe calea ferată sau elicopter, ș i asamblate împreună în câteva zile. De ș i casa a apar ț inut
unei mi ș cări arhitecturale de scurtă durată, în principal legată de estetica science fictionului futurist, a
devenit subiectul unei importante investiga ț ii privind rolul materialelor plastice aplicate în domeniul
caselor prefabricate.

Futuro dus de un elicopter, în Suedia, octombrie 1969 În interiorul casei Futuro

Futuro era un singur corp în formă de farfurie, realizat exclusiv din fibră de sticlă ș i poliester plastic,
de aproximativ 3,5 m înăl ț ime ș i 8 m în diametru, care se sprijină pe structură de din o ț el. Ini ț ial a fost
proiectat ca o cabană de schi care urma a fi localizată în Janakkala în centrul Finlandei. U ș a de intrare
din partea inferioară se coboară printr-o scară retractabilă asemănătoare cu cele din avioanele mici.
Interiorul era dotat cu ș ase paturi din plastic, scaune, ș emineu în mijloc, bucătărie mică, dormitor ș i
baie. Locuin ț a putea găzdui până la 8 persoane.

Futuro, o casă de vacan ț ă portabilă, a devenit cea mai izbitoare mostră din epoca spa ț ială utopică de
design ș i simbolul arhitecturii futuriste.

Acest studiu de caz a arătat două reprezentări distincte care au influen ț at procedurile designului

ș i evaluarea tehnologiei. Aceste idei arhitecturale utopice au fost visate de către diferi ț i arhitec ț i, la
distan ț ă de decenii, dar într-un sens, sunt unite de entuziasmul pentru contribuirea la bunăstarea lumii
ș i rezolvarea problemelor sale.

Exemplele analizate mai sus demonstrează că proiectele utopice nu reu ș esc întotdeauna sau nu sunt
realiste, însă, pot fi vitale pentru a stimula inspira ț ia ș i a duce astfel la alte proiecte care se vor
materializa. O astfel de idee a fost Futuro House, care poate a reprezentat inspira ț ia pentru proiecte
nomade ș i mobile ulterioare, cum ar fi, de exemplu, Loftcube.

CAPITOLUL 6
ARHITECTURA INSTANTĂ
Red+Housing – Arhitectura la limita supravie ț uirii

OBRA Architects, Red+Housing

Red+Housing este un prototip de adăpost de urgen ț ă care a fost proiectat de Arhitec ț ii OBRA, un
studio interna ț ional de design cu sedii in New York ș i Beijing. A fost construit în mărime naturală ș i
făcut public la expozi ț ia "Crossing: Dialogues for Arhitecture de Urgen ț ă" (Încru ț i ș are: Dialog pentru
arhitectura de urgen ț ă) din Muzeul Na ț ional de Artă din China în mai 2009. Expozi ț ia a fost
organizată de Na ț iunile Unite, Biroul de Arte al Ministerului Culturii Chineze al Republicii Populare
Chineze ș i Muzeul Na ț ional de Artă al Chinei ș i sus ț inut de Ș coala din Arhitectură la Academia
Centrală de Arte Frumoase. A marcat aniversarea de 1 an de la cutremurul de la Sichuan, care a avut
loc în provincia Sichuan din China, în Mai 2008. Zona a fost afectată pe o rază de 400 km. Aproape
90.000 de oameni au murit sau au fost da ț i dispăru ț i ș i 400.000 au fost răni ț i. Zona epicentrului
cutremurului a lasat 12 milioane de oameni fără adăpost.

După recuperarea de după cutremurului Wenchuan, societatea chineză a avut nevoie să reflecteze
asupra dezastrelor din trecut ș i să se pregătească pentru cele ce vor urma. Expozi ț ia a avut ca scop
revizuirea, discutarea ș i cercetarea arhitecturii de urgen ț ă post-dezastru la nivel mondial. Expozi ț ia a
invitat 17 echipe de arhitectură de renume, atât chineze cât ș i interna ț ionale, pentru a proiecta
adăposturi de urgen ț ă fezabile, eficiente, sigure, frumoase ș i u ș or de utilizat pentru victimele
diferitelor dezastre naturale (cum ar fi cutremure ș i uragane) ș i dezastre sociale (cum ar fi boli

epidemice). Prin invitarea arhitec ț ilor interna ț ionali din diferite tări, expozi ț ia a încercat să lanseze un
dialog între arhitec ț ii din întreaga lume ș i să inspire mai mul ț i profesioni ș ti să contribuie la cercetarea
ș i proiectarea ajutorului în caz de dezastru.

Unitatea expusă Red+Housing reprezintă o formă extremă de arhitectură; aceasta a fost numită ș i
"arhitectură la limita supravie ț uirii" de către mass-media. Am ales să folosesc acest termen, deoarece
cred că acesta demonstrează caracteristicile de bază care definesc acest tip de arhitectură; ș i anume
faptul că implică să reac ț ionezi instant la o problemă urgentă ș i adesea în situa ț ii care pun via ț a în
pericol.

Instant poate fi definit ca fiind imediat, rapid, urgent. Se referă la punctul în care ceva se întâmplă
instantaneu – fără întârziere. Red+Housing vrea sa ajute în eventualitatea unui dezastru. Pentru a face
acest lucru, proiectul a trebuit ia în considerare multe puncte importante care apar atunci când
designul arhitectural intră în contact cu situa ț iile urgente ș i medii extreme.

Vedere aeriană a Red+Housing.

Caracteristicile vizuale sunt deosebit de interesante în ceea ce prive ș te natura simbolică a proiectelor.
Având planul în formă de cruce ș i cu material acoperi ș ului ro ș u, adăpostul iese în eviden ț ă ca un
semnal simbolic al unei urgen ț e ș i al unui ajutor. Privit de sus, atrage aten ț ia ș i este u ș or de identificat,
de exemplu, de către avioane sau elicoptere.

Proiectul inten ț ionează să fie extrem de economic prin utilizarea materialelor locale de construc ț ie.
Varietatea materialelor locale disponibile în diferite loca ț ii este, de asemenea, luată în considerare, ele
putând fi înlocuite ș i folosite pentru a performa cât mai bine. Placajul de bambus, care se găse ș te la
scară largă pe pia ț a din China, a fost folosit pentru a crea acest adăpost. Forma de cupolă a
acoperi ș ului este sus ț inută de placajul îndoit din benzi de bambus, care asigură rezisten ț a structurală.
Materialul pentru acoperi ș se propune a fi realizat din fibre de bambus impermeabile. Culoarea ro ș ie
aleasă completează simbolul Crucii Ro ș ii, care este semnul recunoscut pe plan interna ț ional pentru
ajutor.

Procesul de produc ț ie este extrem de eficient din punct de vedere economic, cât ș i din punctul de
vedere al timpului, întrucât piesele simple ale proiectului sunt prefabricate digital. Precizia
prefabricării u ș urează asamblarea. Toate păr ț ile clădirii sunt pliabile ș i sunt pregătite pentru transport.
Clădirea este u ș or de asamblat, având articula ț ii necomplicate.

Proiectul Red+Housing î ș i propune să fie universal aplicabil. Prin modificări simple aplicate la
clădire, ar fi posibil să o folosim oriunde în lume. Pentru clima rece trebuie doar adăugată izola ț ia ș i o
sobă, iar pentru climatele tropicale, trebuie îndepărtate u ș ile ș i ferestrele. Materiale locale de
construc ț ie pot fi utilizate în func ț ie de disponibilitate. Casa temporară de urgen ț ă nu oferă facilită ț i
precum alimentarea cu apă sau canalizare. Se concentrează în primul rând pe situa ț ii de urgen ț ă,
construind un adăpost temporar pentru cei care se afla la limita supravie ț uirii. Adăpostul poate fi dotat
cu mobilier de bază, proiectat tot de OBRA Architects, folosind tot tehnica de prefabricare digitală.
Paturile ș i scaunele sunt pliabile, u ș or de transportat ș i pot fi asamblate fără efort. Acesta poate fi
livrate ca set, ca un "kit de supravie ț uire".

Red+Housing a fost dezvoltat ca un concept universal. În concluzie, unitatea are formă de cruce
privită de sus ș i arată ca o cupolă, din interior. Folose ș te benzi de bambus încruci ș ate pentru a sus ț ine
cupola. Culoarea ro ș ie de pe suprafa ț a cupolei oferă locuin ț elor o expresie simbolică.

Adaptabilitatea la mediul înconjurător este evidentă prin exemplul de înlăturare a u ș ilor ș i ferestrelor
pentru a se adapta unui climat tropical sau prin instalarea unei sobe ș i a unei izola ț ii pentru a se adapta
unui climat rece. Proiectul propune utilizarea materialelor de construc ț ii ieftine. Toate piesele sunt
pliabile ș i u ș or de transportat. Serve ș te nevoii de a crea adăposturi de urgen ț ă în zonele în care se
produc dezastre naturale sau provocate de om ș i pot fi ridicate rapid oriunde în lume.

OBRA Architects, mobilier pliabil

Beneficiile unui design particular ș i slăbiciunile acestuia pot fi explorate în cadrul conceptului
propriu-zis. Adăpostul este solid, mai stabil ș i mai rezistent la vânt decât un cort. Cu adăugarea unui
material special pe acoperi ș ul exterior, acesta poate fi impermeabil ș i rezistent la foc. În plus,
conceptul poate merge mai departe, prin dezvoltarea de îmbunătă ț iri suplimentare, care ar da
posibilitatea de a transforma unitatea într-o locuin ț ă permanentă. Acesta poate fi considerat ca fiind un
schelet pentru o noua casă, utilizarea căreia poate fi prelungită în continuare. Adesea taberele de
refugia ț i trebuie să găzduiască persoane pentru perioade mai lungi de timp, decât se inten ț ionează
ini ț ial, ș i adesea aceste tabere de refugia ț i cresc ș i în dimensiuni. Furnizarea de locuin ț e adecvate
victimelor sau relocarea acestea poate fi o chestiune problematică pentru organiza ț iile de prim ajutor
ș i pentru guvern.

Design-ul proiectului permite o conversie a unei locuin ț e de urgen ț ă într-una permanentă. Adăpostul
ar putea să urmeze pas cu pas procesul de îmbunătă ț ire, unde ocupan ț ii ar putea, de exemplu, să
schimbe acoperi ș ul de ț esătură cu un material mai robust ș i durabil. Alte tehnici care ar putea ajuta
unitatea să arate ș i să func ț ioneze aproape ca o casă tradi ț ională sunt izolarea pere ț ilor, conectarea la

re ț eaua de apă curentă sau prin colectarea de apă de ploaie (în func ț ie de condi ț ii ș i loca ț ie). Aceste
măsuri ar putea contribui la alinarea consecin ț elor dezastrului pentru cei afecta ț i.

Forma casei permite împăr ț irea adăpostului în mai multe zone diferite. Adăpostul poate să fie prevăzut
cu dormitor, bucătărie ș i/sau zonă de relaxare pentru a găzdui familii. Alternativ, aceste
compartimentări pot fi folosite ca săli de clasă pentru copii, cre ș ă pentru copiii mici, spital, birouri ș i
cazare pentru muncitorii de pe ș antier. În mod special, în situa ț iile imediat după criză, sunt necesari
medicii pentru a trata răni ț ii. Războiul ș i arhitectura au o rela ț ie îndelungată ș i sunt strâns conectate.
După unu astfel de eveniment este necesară reconstruirea spitalelor, reconstruirea ora ș elor ș i
asigurarea serviciilor esen ț iale pentru via ț a de zi cu zi.

În opinia mea, din multitudinea de proiecte care au inundat recent "arhitectura pentru umanitate",
proiectul Red+Housing merită aten ț ie ș i apreciere pentru ideile inovatoare care solu ț ionează nevoile
de bază ale oamenilor afla ț i în dificultate. Aceasta abordează problema unui răspuns prompt în caz de
dezastru, care se concentrează pe practicabilitate, metode care permit produc ț ia rapidă ș i în masă,
de ș eurile minime ș i un transportul facil. În acela ș i timp, această unitate de locuit ecologică, ajută în
cazul unei reac ț ii mai lentă de reconstruc ț ie a zonelor afectate. În primul rând, proiectul este o
contribu ț ie importantă pentru a face fa ț ă cu situa ț iile traumatizante, ș i este de asemenea un exemplu de
arhitectură pentru acomodarea imigran ț ilor.

Principii de prefabricare

E posibil ca forma structurii Red+Housing să fie inspirată de forma barăcilor Nissen, deoarece reflectă
conturul de jumătate de cilindru. Au fost sugerate tipuri diferite de materiale pentru a fi utilizate în
aceste două adăposturi. Ambele proiecte sunt exemple de metode de construc ț ie cu prefabricate, care
este văzută ca o metodă esen ț ială pentru ob ț inerea eficacită ț ii în situa ț iile de urgen ț ă.

Prefabricarea ca metodă de construc ț ie se asociază întotdeauna cu produc ț ia diferitelor componente,
din afara loca ț iei ale clădirilor, într-o zonă controlată, cu livrarea ș i asamblarea acestora pe ș antier.
Această metodă alternativă de construc ț ie devine din ce în ce mai populară ș i comună, deoarece are
multe avantaje. Construc ț ia prefabricată poate fi asamblată ș i ocupată într-o perioadă de zile sau chiar
câteva ore. Timpul de construc ț ie se reduce semnificativ, accelerând procesul de construc ț ie ș i
reducând costurile.

Baraca Nissen, 1916

Baraca Nissen a fost inventată în 1916 de către maiorul Peter N. Nissen (1871-1930), ș i a fost folosită
extensiv în timpul primului război mondial pentru uz militar. Aproximativ 100.000 din aceste unită ț i
portabile ș i economice au fost produse în acea perioadă. Adăposturile au fost utilizate pe scară largă,
în continuare, în timpul celui de-al doilea război mondial, în scopuri variabile, inclusiv cazări, depozit
ș i magazie de bombe. Regatul Unit folosea tehnologii inovatoare pentru perioada aceea. Barăcile
prefabricate, ce aveau forma de tunel, au fost ini ț ial fabricate din folie ondulată curbată, dar în al
doilea război mondial unele au fost din foi de ciment de azbest. Acoperi ș ul era sus ț inut pe grinzi din
lemn care erau fixate la intervale de 1,8 metri.

Etapele de construc ț ie erau:

Etapa1. Suporturile de lemn erau a ș ezate la nivelul solului, de obicei pe suporturi de cărămidă.

Etapa 2. Arcurile de o ț el erau în ș urubate de suport, iar panglica de lemn ata ș ată la arc folosind
ș uruburi.

Etapa 3. Grinzile pentru podea din lemn erau fixate prin în ș urubare de suport pentru a sus ț ine plăcile
din lemn ale podelei.

Etapa 4 Capetele erau fixate în pozi ț ie ș i era adăugată căptu ș irea pe interior.

Construc ț ia era efectuată de 6 bărba ț i ș i dura 4 ore. Timpul record pentru
ridicarea unei barăci a fost de 1 oră ș i 27 de minute.

Butoiul de ulei a fost adaptat pentru încălzirea adăpostului, cu două găuri în el ș i horn pentru fum.
Acest dispozitiv era cunoscut ca o sobă canadiană ș i era hrănit cu lemn verde. Cu toate acestea,
această cazare s-a dovedit suficientă ș i practică. A oferit adăpostul de care aveau nevoie cei din ț ările
afectate de război. După primul război mondial barăcile Nissen a ajutat la acoperirea deficitului de
locuin ț e, iar multe au fost transformate în construc ț ii cu func ț ii agricole sau de altă natură.

Barăcile Nissen ș i Red+Housing nu împărtă ș esc doar aceeasi formă, ci ș i factori care le-au influen ț at
designul – clădirea este economică în utilizarea materialelor ș i este portabilă. Ace ș ti factori sunt
extrem de importan ț i, având în vedere lipsa materialelor de construc ț ie din timpul războiului /
post-dezastru, dificultatea transportului ș i cererea de cazare. Ambele au fost concepute pentru a servi
aceea ș i nevoi: ajutorarea oamenilor ș i a nevoilor lor. Ambele unită ț i sunt, de asemenea, complet
convertibile. De la adăpost în caz de urgen ț ă poate deveni clădire permanentă – unită ț i medicale,
birouri, biserici, ș coli sau clădiri agricole. În timp ce condi ț iile de via ț ă din barăcile Nissen, în general,
nu erau prea primitoare, asociate în principal cu un fel de dormitor spartan, Red+Housing î ș i propune
să ofere mai multă intimitate pentru persoanele relocate ș i să se apropie de sentimentul de casă.

Ideea unei construc ț ii care serveste scopului de a răspunde rapid, în caz de dezastru, a fost dezvoltată
ș i de unul dintre cei mai mari arhitec ț i ai Mi ș cării Moderne; Le Corbusier. Este interesant de comparat
sistemul său rapid de construit locuin ț e din 1914 cu proiectul Red+Housing.

Le Corbusier, liderul Mi ș cării Moderne din anii 1920, a realizat rapid că începutul primului război din
1914 ar putea însemna sfâr ș itul unei ordini ș i ar putea crea o lume în care arhitectura modernă ar fi
centrală. Războiul, după părerea lui, ar fi durat doar câteva luni, iar apoi ar fi apărut nevoia de
reconstruc ț ie în zonele devastate. Având în vedere acest lucru, el a propus un sistem rapid de
construc ț ie a locuin ț elor, bazat pe scheletul de beton ieftin ș i standardizat.

Le Corbusier, Perspectiva asupra sistemului Domino, 1914

El a numit acest sistem Dom-ino (din latină domus înseamnă "casa" ș i ino, abrevierea pentru
"inova ț ie"). Sistemul era format din trei plăci orizontale dreptunghiulare sus ț inute pe ș ase stâlpi
sub ț iri, cu sec ț iunea pătrată. Dala inferioară se sprijinea pe placi; etajele erau conectate prin scări. Nu
erau grinzi deoarece plăcile erau netede. Sunt din plăci de beton cu armătură de o ț el, ș i urmau a fi
construite cu ajutorul unor dispozitive mobile. Pentru umplerea pere ț ilor era folosit moloz. Casele ar fi
avut volume rectangulare, cu ornamente liniare ș i u ș i simple.

Putem observa aici ra ț ionalismul ș i idealismul. Le Corbusier a creat un sistem de construc ț ie flexibil
care necesita un proces de productie redus. În Europa, el a dus la noile dezvoltări de construc ț ia din
beton, permi ț ând astfel satisfacerea cererii de locuin ț e urgente. Acest sistem a devenit o formă de
construc ț ie tot mai prezentă în multe ț ări în curs de dezvoltare. Maison Dom-ino al lui Le Corbusier a
schimbat modul de a gândi despre spa ț iul arhitectural.

În acest sens, principiul Domino este cea mai bună analiză asupra motto-ului "Arhitectură sau
Revolu ț ie" al lui Le Corbusier. El a crezut în rolul social al arhitecturii, precum mul ț i al ț i arhitec ț i ai
Mi ș cării Moderne. El a văzut-o ca pe un instrument care trebuie folosit pentru a rezolva tulburările
sociale. "Este vorba despre construc ț ia care stă la baza tulburărilor sociale de astăzi; arhitectură sau
revolu ț ie "

Toate cele trei proiecte discutate în acest capitol sunt legate de tehnologia comună a construc ț iilor –
prefabricarea. În timp ce această tehnologie se aplică în diferite situa ț ii de urgen ț ă, ele demonstrează
conceptul de flexibilitate care este foarte important în astfel de situa ț ii ș i poate să salveze vie ț i.

CAPITOLUL 7
CONCLUZIE

Arhitectura flexibila ș i viitorul

Accentul acestei lucrări a fost pus pe unele aspecte arhitecturale ș i sociale ale secolului XX, care fac
parte din designul flexibil în societă ț ile dinamice. Studiind unele exemple ale mi ș cării moderniste în
arhitectură ș i proiecte ale mai multor arhitec ț i contemporani în activitate, scopul a fost să răspund la
întrebarea privind ceea ce este arhitectura modernă flexibilă, ș i care sunt criteriile care o unifică ș i o
diferen ț iază. Pentru a atinge acest obiectiv, eu am analizat patru cazuri: Loftcube, Lilypad, Turnul
dinamic ș i Red+Housing, investigând abordări diferite ale arhitecturii flexibile. Analiza mea a arătat o
varietate de tendin ț e ș i caracteristici; uneori utopice ș i vizionare, iar alteori, mai concentrate asupra
răspunsurilor active ș i tangibile la nevoile acute legate de aspectele sociale ș i de mediu.

Analiza mea a căutat să noteze criteriile care unifică ș i, de asemenea, îngreunează conceptul de
arhitectură flexibilă în perioada secolului XX. Prin contrastarea cazurilor de modernism timpuriu ș i
târziu cu unele cazuri contemporane de arhitectură mobilă ș i plasarea acestei analize în cadrul unui
context istoric ș i socio-cultural mai amplu, am arătat că, de ș i materialele, tehnologiile ș i nevoile
societă ț ii au cunoscut o transformare continuă, există multe paralele care se regăsesc în structura,
ideile, motiva ț iile ș i logica din spatele acestor proiecte arhitecturale.

Analiza mea arată că atât arhitec ț ii moderni ș ti cât ș i cei contemporani folosesc retorica vizuală în ceea
ce prive ș te designul ș i caracteristicile structurilor lor pentru a exprima atributele simbolice specifice.
Acestea sunt adesea legate de scopul ș i aspira ț iile clădirii ș i astfel capătă sens pentru poten ț ialii
locuitori ș i pentru societate în sine.

După evaluarea cazurilor selectate, putem vedea că designul arhitectural este întotdeauna conectat cu
viitorul. Ori de câte ori arhitectul face designul, are în vedere ce va avea loc în viitor, cu presupunerea
că acest viitor va să fie mai bun decât prezentul.

Va fi construit vreodată Lillypad? Poate fi dificil să se prevadă arhitectura viitorului, deoarece aceasta
este strâns legată de viitorul social, cultural ș i politic al societă ț ii. Arhitectura flexibilă este, prin
urmare, foarte probabil să rămână adaptată nevoilor aparente ale societă ț ilor ș i să le răspundă.

În secolul XX multe modele captivante s-au concentrat pe concepte de flexibilitate ca mijloc de
creare a unei arhitecturi inovatoare. Arhitectura modernă se bazează pe cultura contemporană care are
rădăcini în ideologia pozitivă a progresului. Poate fi văzută ca o for ț ă principală care promovează
ideile designerului, care promovează ș i în acela ș i timp asigură dinamica lumii.

În cele din urmă, lucrarea mea demonstrează că arhitectura flexibilă reflectă în mod constant ș i
restructurează modul în care percepem posibilită ț ile ș i modul de trai. Arhitectura flexibilă î ș i propune
să răspundă nevoilor epocii actuale, cu realită ț ile specifice timpului, cum ar fi normele sociale,
culturale, politice, de mediu. De asemenea, încearcă să împingă arhitectura într-o zonă în care să
reprezinte un produs mai eficient ș i mai durabil pentru o societate dinamică. Eu cred că cerin ț ele
crescânde ale societă ț ilor dinamice asigură un rol semnificativ pentru arhitectura flexibilă în
continuare în dezvoltarea viitoarelor proiecte de arhitectură.

Încotro acum? Sugestii pentru cercetări viitoare

Arhitectura flexibilă constă în construirea de proiectare ce se pot adapta ș i răspunde la schimbarea
circumstan ț elor ș i nevoilor. Beneficiile acestei forme de proiectare pot fi extinse. Clădirile ar putea
rămâne în uz mai mult timp. Schimbând activită ț ile oferite de designul adaptabil, ar putea să se
potrivească mai bine scopului lor. Arhitectură flexibilă promovează utilizarea celor mai noi inova ț ii
tehnice care aduc beneficii utilizatorilor. Utilizând cele mai recente tehnologii ș i materiale de
construc ț ie reutilizabile, clădirile ar putea fi economice,viabile mai ecologice. Arhitectura flexibilă
poate salva vie ț i prin oferirea unei solu ț ii instantanee de adăpostire în situa ț ii de urgen ț ă. Conceptul de
flexibilitate în arhitectura este întotdeauna util.

Arătând evolu ț ia arhitecturii flexibile într-un cadru socio-istoric, lucrarea mea contribuie, sper, la
vizualizarea arhitecturii ca având o semnifica ț ie culturală dar ș i în ca fiind produsul unor nevoi
colective schimbătoare.