ASISTAREA PERSOANELOR ÎN VÂRSTĂ -MODALITĂȚI ȘI SOLUȚII- TEZĂ DE DOCTORAT Coordonator științific Prof. Univ. Dr. Maria Roth Doctorand Carmen Maria… [616685]

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

ASISTAREA PERSOANELOR ÎN VÂRSTĂ
-MODALITĂȚI ȘI SOLUȚII-

TEZĂ DE DOCTORAT

Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. Maria Roth

Doctorand: [anonimizat]

2012

2CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………………………….3
Capitolul I
VÂRSTA A TREIA; CARACTERISTICI BIO-PSIHOSOCIALE;
MODELE ȘI TEORII EXPLICATIVE ……………… …… ……………… …………..… 7
1.1 Semnificații și referințe ale termenilor de bătrân și bătrânețe .………………….7
1.2 Definirea bătrâneții și a îmbătrânirii…………………..………… ……………..8
1.3 Factori cauzali, evoluții și consecințe ale procesului de
îmbătrânire…………………………………………………………………… ……..….14
1.4 Teorii ale îmbătrânirii……………………… ………………..…………………19
1.4.1 Teorii cu determinare genetic…………… ……….…………………..21
1.4.2 Teorii fără determinare genetic…………… ……..……………….…22
1.4.3 Alt grup de teorii…………………………………………………………………….24
1.4.4 Modele ale îmbătrânirii…………………………………………………………….25
1.5 Modificări fizice și psihologice caracteristice vârstei a trei a..… ……….…….27
1.5.1 Modificări fizice exterioare………… …………… ……….………….28
1.5.2 Modificări ale motricității………… …………… ……….……………28
1.5.3 Modificări biologice………… …………………… ……….…………28
1.5.4 Modificări ale proceselor psiholologice………… ……….…………..34
1.5.5 Aspecte ale vieții sociale ale vârstnicilor………………… ……….…39
1.6 Nevoile persoanelor vârstnice………………………………………………………………42
1.7 Evaluarea autonomiei……………………………..……………… ……………45
1.7.1 Autonomia și dependența persoanelor vârstnice………… ……….….46
1.7.2 Definirea și clasificarea evaluării autonomiei persoanelor
vârstnice………………………………………………………………………………..47
Capitolul II
SITUAȚIA POPULAȚIEI VÂRSTNICE ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN ȚĂRIL E UNIUNII
EUROPENE………………………………………………………………………….………….55
2.1 Caracteristici ale populației vârstnice……………………… ………..…………55
2.1.1 Coordonate demografice…………………………… ………..…………55
2.1.2 Caracteristici de sex, mediu de rezidență, statut ocupațional ș i nivel de
instruire………………………………………… ………………..……..59
2.1.3 Profil socio-economic………………………………… ……..………61
2.1.4 Starea de sănătate a persoanelor vârstnice…………… ……..……….72

32.1.5 Percepția socială a persoanelor vârstnice……………… …….………77
2.1.6 Imaginea socială a vârstnicului………………………… ……..……..78
2.2 Consecințe ale procesului de îmbătrânire……………………… …………….80

Capitolul III
SERVICIILE SOCIALE ACORDATE PERSOANELOR DE VÂRSTA
A REIA……………………………………………………………………………………………………83
3.1 Protecția și securitatea socială. Sistemul de bunăstare pent ru vârstnici – istoric si
evoluție………………………………………………..………… ……………………83
3.2 Serviciile comunitare acordate persoanelor vârstnice la domiciliu…………97
3.3 Servicii rezidențiale si îngrijirea instituțională … …………………… ….. ..100

Capitolul IV
EVALUAREA PROGRAMELOR SOCIALE DESTINATE PERSOANELOR
VÂRSTNICE ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD ………………………… ….…109
4.1. Fundamentarea cercetarii cu cercetari similare din literat ura de
specialitate………………………………………………………………………………………………………..109
4.2. Schema conceptuală a cercetării……………………………………………………….110
4.3. Obiective și ipoteze de cercetare……… …………… …… …………………115
4.4. Metode de cercetare a problematicii asistării persoanelor în vârs tă………..116
4.5. Contextul social al cercetării – asistarea vârstnicilor î n județul Bistrița-Năsăud
…………………………… …..………………………………………… …………….…….121
4.6. Rezultate și implicații ale asistării persoanelor vârstnice……… …..……125
4.6.1. Precizări prealabile………………………………………………………………125
4.6.2. Rezultate □i discu□ii………………………………………………………………127
4.7. Studii de caz………………………………………… ………… …..……149

Concluzii □i recomandări ………………………………………………………………………………………198

BIBLIOGRAFIE………….…………………………………………… ….…… 206
ANEXA 1………………………………………………………………… …..…213
ANEXA 2 ………………………………………… …………………… …..……219
ANEXA 3………………………………………………………………… …..…220

4Rezumat

Cuvinte cheie: persoane vârstnice, nevoi, resurse, program de îngrijire rezințială/la
domiciliu, capital organizațional

România se înscrie în tabloul demografic mondial, caracterizat în principal prin
reducerea natalității și îmbătrânirea populației. Schimbă rile în structura populației care
determină consecințe în special pe piața muncii, în sistemele de pensii, sănătate, servicii
sociale și economice destinate persoanelor vârstnice impune adop tarea unor servicii
alternative. Aceste servicii presupun în primul rând costuri re duse și o eficiență socială
superioară serviciilor existente.
Modul de furnizare a îngrijirilor de lungă durată persoanelor vârstni ce este stabilit prin
politicile promovate de guvern, care gestionează îngrijirile moni torizate sau prestate de
autoritățile administrației publice (centrale sau locale) și de organisme neguvernamentale. Un
atribut de eficiență socială crescut și implicare financia ră redusă este oferit de serviciile de
îngrijire la domiciliu, ca și o completare la serviciile de îngrijire rezidențială. Un alt rol
important deținut de serviciile de îngrijire la domiciliu este cel de a susține familia, ca
structură fundamentală de acordare a suportului persoanei vârs tnice. Rezultatele cercetărilor
efectuate privind problematica mai sus menționată (Chappell , Havens, Honorary și alții
(2004) evidențiază rolul critic al îngrijitorilor informali în e ficiența îngrijirilor pe termen lung
acordate persoanelor vârstnice și urmăresc identificarea modului în care aceștia pot fi susținuți
în activitatea lor, prin asumarea responsabilității de îngrijire î n mod eficient de stat.
Prin cauzele și efectele sale, îmbătrânirea are implica ții și în plan social, economic,
fiind cuprinsă în sferele de interes ale organismelor interna ționale și naționale. Politicile și
programele de asistență socială destinate persoanelor vârstnic e au în centrul preocupărilor
autonomia acestei categorii de persoane, rolul lor în familie ș i societate, sistemul de finanțare
a prestaților și servicilor sociale, durata normală a unei vieți active .
La proiectarea infrastructurii serviciilor este necesară c unoașterea nevoilor de bază ale
acestei categorii de persoane. Datorită complexității și di versității tipurilor de nevoi
preocupările pentru dezvoltarea instituțiilor sunt sporadice.
Cercetarea personală constă într-o analiză comparativă a două programe de îngrijiri
acordate persoanelor vârstnice autonome, semidependente și dependente , respectiv îngrijiri
instituționalizate și îngrijiri la domiciliul persoanei pentr u proiectarea viitoare a programelor,
alocarea resurselor și imbunatatirea serviciilor oferite.
Teza de doctorat, structurată pe 4 capitole, evidențiază :

5- profilul persoanelor vârstnice care cuprinde trăsături fizi ce, psihice,
comportamentale marcate de deteriorarea progresivă a proces elor și funcțiilor
organismului, cauzele și factorii responsabili ai acestui proces;
– caracteristicile contigentului de vârstnici la nivel european și național,
percepția socială a acestora și consecințele multidimensiona le pe care le
determină îmbătrânirea populației;
– dezvoltarea sistemului de servicii sociale și măsuri de protec ție adresate
tuturor categoriilor de persoane aflate în dificultate, inclusiv persoanelor
vârstnice, în vederea prevenirii, combaterii și depășirii unor situații de nevoie;
– identificarea capitalului organizațional al serviciilor de îngr ijire și a gamei
nevoilor sociale și medicale, resursele economice, sociale și culturale de care
dispun persoanele vârstnice, în vederea prezervării stării de să nătate și
menținerii unei vieți active conform restartului funcțional al fiecărei p ersoane
În capitolul I al tezei, VÂRSTA A TREIA; CARACTERISTICI BIO-PSIHO-
SOCIALE; MODELE ȘI TEORII EXPLICATIVE se definesc conceptele, se prezintă
cauzele, factorii și rezultatele îmbătrânirii asupra per soanei. Bătrânețea este tratată ca și o
stare, marcată de diminuarea capacităților fizice și inte lectuale ale persoanei vârstnice ceea ce
presupune apariția nevoilor specifice, necesitatea evaluării acestora și încadrarea în grade de
dependență (autonom, semidependent și dependent).
În procesul îmbătrânirii apar transformări dăunătoare (sen escența) și benefice. Deși
vârsta înaintată se asociază cu scăderi progresive ale per formanțelor funcționale, cercetările
au demonstrat că există o mare variabilitate în modul de deteri orare a funcțiilor organismului
in funcție de transmiterea genetică, de particularitățile b iologice, si de factorii care au
influentat viata individului (sociali, psihologici, de mediu) (Harman, 2006). Avansarea
declinului funcțional se realizează până la un anumit prag, urm at de decompensarea la nivelul
unor sisteme relevante. Reducerea progresivă a rezervei funcți onale limitează capacitatea de
răspuns a organismului la acțiunea stimulilor interni și externi (Fontaine, 2008;
Schroots,1996).
Scăderea capacităților fizice, psihice, funcționale, competențe lor și resurselor
vârstnicului determină apariția unei game de nevoi specifice. A stfel, declinul funcțional al
organismului, deteriorarea stării de sănătate (apariția afec țiunilor acute sau cronizarea
acestora) determină nevoi medicale (tratament, asistență medicală), de îngrijire și
supraveghere conform restartului funcțional al fiecărei perso ane. Instalarea stării de
semidependență sau de dependență, care presupune pierderea parț ială sau totală a autonomiei,
determină nevoia de ajutor din partea altei persoane , în raport cu potențialul evolutiv al

6fiecărei afecțiuni diagnosticate. Câmpul social diminuat după pensionare, restrângerea sferei
sociale și culturale, favorizează scăderea interacțiunilor dint re vârstnic și alte persoane,
conturându-se nevoia de companie și interacțiuni sociale mai ales în cazul persoanelor
singure, fără rețea familială. De asemenea apar problem e legate de adaptarea la noul rol,
rezultând nevoi de asistare psihologică, nevoi de sprijin afectiv, emoț ional din partea rețelei
familiale și sociale, probleme economice determinate de scă derea venitului – nevoi
economice. Lipsa sau pierderea locuinței proprii, deteriorarea acest eia, lipsa utilităților, a
accesului la serviciile sociale și medicale, lipsa transpor tului, neadaptarea spațiului la nevoile
speciale ale persoanei determină apariția nevoilor determinate de izolare, de lipsa sprijinului
și suportului necesar. Problemele sociale (izolare și excluziune socială, discrimi nare, ageism,
singurătate) determină nevoi de natură medicală, socio-medicală și psiho-afectivă . Din
ultimul tip de nevoi menționăm lipsa de companie a vârstnicului, a a ctivităților recreative,
implicării civice, utilității sociale. Singurătatea și exc luziunea socială determină nevoia de
apartenență, de relaționare, de a avea o viață caracterizată de sens și de demnitate .
Nesatisfacerea acestor nevoi determină deteriorarea stări i de sănătate fizică și psihică,
scăderea calității vieții. (Nechita, 2008)
Legislația în vigoare reglementează raporturile dintre nevoil e persoanelor vârstnice și
modul de satisfacere a acestora. Astfel, Legea nr.17/2000 privind asi stența socială a
persoanelor vârstnice, clasifică nevoile vârstnicilor în funcție de autonomia persoanei: nevoi
de natură medicală, sociomedicală și psihoafectivă. Aceste nevoi sunt evaluate conform
criteriilor stabilite prin Hotărârea nr. 886/2000 pentru aprobare a Grilei Nationale de evaluare
a nevoilor persoanelor vârstnice, persoana fiind încadrată într-unul di ntre cele 3 grade de
dependență: autonom, semidependent și dependent. Fiecărei dintre aceste încadrări îi
corespunde un anumit restart funcțional care permite persoanei s ă realizeze anumite activități
de bază ale vieții zilnice și activități instrumentale. Eva luarea gradului de autonomie,
coroborat cu situația economică și socială a persoanei permi te stabilirea tipurilor de servicii
recomandate pentru a fi acordate la domiciliu sau în camine pent ru persoanele vârstnice în
vederea satisfacerii nevoilor persoanei vârstnice.
Spre deosebire de capitolul I, în care a fost studiată îmbătr ânirea persoanei, capitolul
II, SITUAȚIA PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN ȚĂR ILE UNIUNII
EUROPENE , prezintă îmbătrânirea populației.
În ultimul deceniu, procesul de îmbătrânire demografică este o caracteristică a
majorității statelor membre ale Uniunii Europene. Conform da telor furnizate de Oficiul de
statistică al Comunității Europene (CEEUROPOP 2008), acest pr oces se va accentua până în
anul 2060 în toate țările membre U.E. Astfel, conform acestei pr oiecții rezultă că pe fondul

7scăderii în multe țări a numărului populației totale, în următoa rele decenii se observă o
creștere a ponderii populației în vârstă de 65 de ani și peste , o scădere a ponderii populației
tinere (0-14 ani) și a populației aptă de muncă (15-64 de ani). Pe ntru totalul țărilor Uniunii
Europene 27 se estimează o creștere a ponderii populației vâ rstnice de la 17,1% în 2008 la
30% în 2060, iar pentru România o creștere de la 14,9% în 2009 la 35% în 2060 (sursa
datelor: Institutul Național de Statistică, 2009). Viteza acceler ată a procesului de îmbătrânire
în România este reliefată și de indicele îmbătrânirii care corelat cu vârsta mediană a populației
situează România printre cele mai îmbătrânite state ale U.E. (Situația vârstnicilor din
România, 2009).

Tabel 1 Populația României (1990 – 2007) și proiecții (2010-2050) (milioane persoane)
Toate
vârstele Vârstnici
și adulți
vârstnici
(55+) Vârstnici
(65+) Vârstnici
bătrâni(75
+) Vârstnici
foarte
bătrâni
(80+)
Populația României la 1
iulie
1990 23.207 4.987 2.414 0.944 0.410
1995 22.681 5.308 2.721 0.837 0.479
2000 22.435 5.281 2.986 0.999 0.401
2005 21.624 5.407 3.191 1.194 0.529
2007 21.538 5.545 3.200 1.277 0.587
Proiecții EUROPOP 2008
2010 21.3 3.2 0.6
2020 20.8 3.6 0.9
2030 20.0 4.1 1.0
2040 19.2 4.9 1.4
2050 18.1 5.6 1.7
2060 16.9 5.9 2.2
Sursa datelor: I.N.S., 2009

Această evoluție se explică prin acțiunea factorilor de natur ă demografică (fertilitatea,
mortalitatea și migrația) care au un impact major în fenome nul de îmbătrânire a populației. În
România se recunoaște influența majoră a primilor doi factori, v alorile înregistrate de
migrație fiind nesemnificative. Fertilitatea și mortalitat ea înregistrează o trecere de la
regimurile tradiționale caracterizate printr-o evoluție cre scătoare, la regimurile moderne,
caracterizate printr-o scădere a acesteia. În acțiunea ac estor doi factori, fertilitatea reprezintă
factorul activ, cu acțiune decisivă, iar mortalitatea produce efe cte în timp, cu două direcții de
influențare: efecte de întinerire a populației (prin scăde rea mortalității infantile) și de
îmbătrânire a populației (prin creșterea populației vârs tnice). Creșterea contigentului de
vârstnici se datorează atât efectivelor mari care au supra viețuit mortalității infantile și

8juvenile, ajungând în a treia grupă de vârstă cât și creșteri i speranței de viață la vârstele
înaintate.
Datorită faptului că populația activă susține populația ina ctivă, considerăm important
să menționăm evoluția raportului de dependență pentru vârstnici. Valori le acestui indicator
arată o creștere de la 21% în 2007, la 26% în 2020 și la 65% în 2060. În România se prevede
o creștere a raportului de dependență de la 15,5 % la 24,6% (sursa dat elor: Situația
vârstnicilor din România, 2009). În anul 2009, raportul dintre numărul mediu de pe nsionari de
asigurări sociale de stat și numărul mediu de salariați a fos t de 9 la 10. Același nivel al
raportului s-a înregistrat în 6 dintre județele țării (Alba, B istrița – Năsăud, Covasna, Galați,
Iași și Tulcea) și a fost inferior în 8 județe, cel mai mic raport (5 la 10) înregistrându-se în
Municipiul București. În celelalte 28 de județe, nivelul raportului s -a situat peste media pe
țară, cea mai mare valoare fiind atinsă în județul Giurgiu și Teleorman (18 la 10) (sursa
datelor: Numărul de pensionari și pensia medie lunară, 2009).
Un alt indicator reprezentativ pentru tema studiată este indice le de suport parental.
Acest indicator raportează numărul persoanelor vârstnice din grup a peste 80 de ani la numărul
persoanelor din grupa 55-64 de ani. Valorile cele mai mari se î ntâlnesc în regiunile Sud-
Muntenia, Sud-Vest Oltenia și București-Ilfov. Regiunea Nord-Vest înregist rează valorile cele
mai scăzute 22%. (sursa datelor: Situația vârstnicilor din România, 2009).
Din punct de vedere socio-economic, îmbătrânirea populației presu pune creșterea
cheltuielilor cu pensiile în Uniunea Europeană. Pentru sustenabili tatea acestei categorii de
cheltuieli, unele state membre au adoptat reforme ale siste melor de pensii care presupun:
creșterea vârstei de pensionare, restricționarea accesului la schemele de pensionare anticipată,
modificarea indexării pensiilor, înăsprirea condițiilor de eligi bilitate pentru pensia publică și
oferirea alternativelor în sistem privat la pensile publi ce. Criza financiară și economică
afectează în special sistemele de pensii de tip redistri buitiv, care sunt afectate de presiunea
fiscală exercitată asupra finanțării și contribuțiilor (R aport privind îmbătrânirea populației,
2009). În România, prestațiile sociale acordate vârstnicilor su b formă de pensie, reprezintă
capitolul bugetar cel mai reprezentativ din sistemul de prote cție socială (Riscuri și inechități
sociale în România, 2009). Cu toate acestea, spre deosebire de număr ul mediu al persoanelor
vârstnice, evoluția numărului mediu al pensionarilor înregistrează un trend descrescător, în
anul 2003, fiind 6.306.300 persoane (6.274.150 pensie de asigurări sociale), iar în a nul 2009
de 5.688.563 persoane (5.675.629 pensie de asigurări sociale) (Sursa datelor: Numărul de
pensionari și pensia medie lunară 2009).
În timp ce pentru creșterile salariale s-au utilizat indic atorii de inflație, de
productivitate a muncii, de creștere economică și alți indicatori, pentru i ndexarea pensiilor s-a

9luat în calcul numai indicele de inflație. Acest fapt a deter minat discrepanțe majore între
nivelul salariului mediu și o pensie medie, începând din anii 90. Astf el, raportul dintre pensia
medie și salariul mediu arată o scădere a valorii nete a pe nsiei de la 51,1% în octombrie 1990
la 45,8% în luna decembrie 2008. (Sursa datelor: Numărul de pensiona ri și pensia medie
lunară 2009). Creșterea continuă a prețurilor la principalele mă rfuri alimentare și la servicii,
associate cu nivelul pensiilor a determinat un nivel de trai sc ăzut a acestei categorii de
persoane comparativ cu celelalte categorii de persoane. Diminua rea puterii de cumpărare a
pensiilor au conturat un comportament de consum orientat în special spre achitarea
cheltuielilor pentru întreținerea locuinței și a serviciilor cur ente și renunțarea la achiziționarea
unor bunuri alimentare și nealimentare, medicamente. Pentru satisf acerea nevoilor de bază și
asigurarea serviciilor necesare menținerii sau recuperării stării de sănătate este necesar să se
aplice măsuri excepționale.

Tabel 2 Structura cheltuielilor în gospodăriile de pensionari
Cheltuieli 2005 2008
Totale 889,09 1504,48
Cheltuieli bănești 75,5 79,5
– alimentele 23,9 23,5
– mărfuri nealimentare 21,3 23,2
– Plata serviciilor 17,2 17,0
– Cheltuieli pentru investiții 1,1 2,0
– Cheltuieli pentru producție 2,7 2,3
– Impozite, contribuții taxe 5,2 7,0
-Contravaloarea consumului de
produse agricole din resurse
proprii 24,5 20,5
Sursa datelor: Coordonate ale nivelului de trai în anul 2009

Din perspectiva nivelului de trai, indicatorii reliefează fapt ul că veniturile de care
dispun persoanele vârstnice le permit acestora satisfacerea nevoilor la o scară redusă,
prioritară fiind achiziționarea alimentelor și medicamentelor . Pe plan secundar se situează
achitarea facturilor de utilități, unele gospodării înregistrând restanțe la achitarea contravalorii
utilităților. Astfel, în anul 2009, 30,3% din totalul acestor gospodăr ii, nu au avut posibilitatea
să plătească la timp serviciile legate de întreținerea locuinței. Din gospodăriile care au
înregistrat restanțe, 40,8% s-au situat în mediul urban și 29,0% în mediul rural (Condițiile de
viață ale populației din România, 2009).
După achitarea cheltuielilor determinate de situația locati vă și condițiile de locuit
(pentru producția gospodăriei și pentru plata impozitelor, tax elor, contribuțiilor), a celor
determinate de nevoile de deplasare spre și de la locul de muncă , de starea de sănătate,
nivelul veniturilor de care dispune familia pentru satisfacerea nevoilor de consum, este foarte

10 scăzut. Din prima categorie de cheltuieli, serviciile legate de locuință au avut ponderea cea
mai ridicată pentru toate categoriile de gospodării analiz ate, reprezentând peste 50% din
totalul cheltuielilor în cazul gospodăriilor de șomeri și pensiona ri în anul 2009. În ultimul
rând veniturile se alocă celorlalte categorii de servicii, lega te de exemplu de utilizarea
timpului liber, cultură, îngrijire personală, asigurări etc., mot iv pentru care această categorie
de cheltuieli este nesemnificativă (sursa datelor: Condițiile de viață ale populației din
România, 2009).
Imaginea și reprezentările persoanelor vârstnice asupra s ituației socio-economice în
care se află relefiează faptul că 85% din totalul gospodări ilor intervievate suportă cu
dificultate cheltuielile curente ale vieții. Dintre aceste g ospodării 56,8% sunt conduse de
femei sau de persoane cu vârsta de 65 ani și peste. Peste jum ătate din gospodăriile urbane
estimează cheltuielile curente în jurul valorii de 2000 lei. Gospodă rile conduse de femei sau
de vârstnici, precum și de agricultori estimează cheltuielil e curente până la 500 lei (Situația
vârstnicilor din România apud Ancheta Generații și Gen 2005). Situați a socio-economică
influențează și starea de sănătate. Astfel, în anul 2008, starea de sănătate a populației din
România se află într-o situație critică, determinată de: s ărăcie (lipsa de resurse financiare,
alimentație deficientă, condiții proaste de locuit, lipsa acce sului la condiții de igienă
elementară), dezorganizare socială (abandonul grijii față de pro pria sănătate, stiluri nesătoase
de viață, deficit de cultură și educație sanitară), servicii de prevenție si tratament ambulatoriu
insuficiente. Printre grupurile sociale cu acces limitat l a serviciile medicale se află și
persoanele vârstnice.
Sistemul actual de asistență medicală și socială pentru per soanele vârstnice
evidențiază o serie de aspecte esențiale care trebuie luate în considerare: vârsta a treia este
acompaniată de singurătate, izolare, risc crescut de a prez enta boli invalidante, generatoare de
dependență. (H.G.R. nr.541/09.06.2005)
Datorită nevoilor speciale, există 2 tipuri de suport: servic ii sociale și servicii
medicale. În aceste condiții s-a inițiat și dezvoltat o politi că socială unitară pentru menținerea
persoanelor vârstnice la domiciliu sau dacă acest lucru nu este posibil, asigurarea suportului
necesar continuării vieții într-o instituție de asistență socială sau soci o-medicală.
Raportarea societăților la problematica persoanelor vârstni ce este diferită în funcție
de structura, nivelul economic și cultural al fiecărei societăți . Din perspectivă socială și
culturală, modalitatea de abordare a fenomenului bătrâneții este determ inată de mentalitățile și
modelele sociale de raportare la vârsta a treia. Atitudinea socială față de persoanele vârstnice,
mai mult de compasiune decât de respect reflectă ruptura soc ietății de tradiția care a

11 întemeiat-o. Prin determinarea modului de percepție a persoanel or asupra vârstnicilor se
măsoară interesul de raportare a societății la problemele acest ora. (Popa, 2000).
Raportul anchetei internaționale Population Policy Acceptance i lustrează modul în
care este privită îmbătrânirea populațiilor de țările U niunii Europene și rolul vârstnicilor în
societate. Comparativ cu îmbătrânirea demografică care e ste evaluată negativ, vârstnicii sunt
considerați utili societății, ei garantează păstrarea valori lor tradiționale (România se situează
pe locul 2 – 88,3%, după Polonia (89,3%), fiind o resursă importantă pentru societate. În acest
sens, societatea trebuie să țină cont de drepturile vârstnicilor (95,3% dintre respondenții
români) și de problemele acestora (94,9%, în cazul respondenților români). Imaginea negativă
a vârstnicilor în societate determinată de aspectul economic (r esursele bugetare alocate
persoanelor vârstnice), de evoluția societății (vârstnicii rep rezintă un obstacol pentru
implementarea schimbării) și de rolul social (povară pentru s ocietate) este împărtășită de
puțini respondenți din țările Uniunii Europene ( procentele înregis trate sunt sub 20). (Situația
vârstnicilor din România apud. Dobrity et al., 2005).
Îmbătrînirea populației, prin caracteristicile demografi ce, economice, sociale și
medicale pe care le prezintă) presupune reconsiderarea pol iticilor sociale și de sănătate prin
adaptarea acestora la specificul nevoilor vârstnicilor și dezvol tarea unor sisteme de servicii
sociale și medicale adecvate nevoilor specifice în condițiile reduceri i resurselor.
Faptul că multe familii deja au probleme în a-și acoperi gama de nevoi, face ca
vulnerabilitatea lor în fața riscurilor pierderii sau diminuări i veniturilor și scăderii puterii de
cumpărare să fie mult mai mare decât în condițiile unui nivel al veniturilor mul t mai înalt.
Capitolul III, SERVICIILE SOCIALE ACORDATE PERSOANELOR DE
VÂRSTA A TREIA, analizează modul de acordare a îngrijirilor persoanelor vârstni ce.
Valorile predominante în familiile românești, axate pe ataș amentul față de familie și
atitudinea conservatoare predominantă, conform căreia copiii au da toria de a îngriji părinții,
oferindu-le sprijin financiar și locativ în situația de semidep endență și dependență a acestora,
precizează modul de implicare a membrilor familiei în act ivitățile de îngrijire. Aceste
activități se realizează uneori în detrimentul altor activită ți sociale sau familiale, Datoria
morală astfel reprezentată conturează și rolul suportului pu blic în bunăstarea familiei și a
membrilor acesteia. De asemenea, atitudinea tradițională p rivind acordarea sprijinului și
îngrijirii categoriilor defavorizate de persoane conferă reț elei familiale un rol fundamental în
rezolvarea problemelor, suportul statului fiind predominant financi ar (Pescaru-Urse, 2009).
Studiul Generații și Gen 2007, evidențiază atitudinile persoanelor pri vind rolul societății în
îngrijirea vârstnicilor. Astfel, în cazul îngrijirii persoanel or vârstnice în propria locuință,
această activitate revine în primul rând familiei (45, 4% dintr e respondenți), spre deosebire de

12 acordarea sprijinului financiar persoanelor vârstnice care tră iesc sub nivelul de subzistență în
care rolul predominant de susținere financiară revine statului (5 1,4% dintre persoanele
intervievate).
Un alt factor care influențează suportul public este repre zentat de creșterea ratei de
ocupare a populației în structura socio-demografică a țăril or, în special a celor dezvoltate. În
aceste condiții, rolul statului în asigurarea îngrijirii și protecție i persoanelor dependente crește.
Asumarea responsabilității familiale de îngrijire a aces tor categorii de persoane are un efect
negativ atât la nivel macrosocial (prin aportul economic scăzut a l membrilor familiei care
preiau această sarcină) cât și la nivel micro-social (răm ânerea în gospodărie poate fi rezultatul
unei restricții structurale, economice). Mai ales în țările sudice ale Europei, familia extinsă are
un rol important în realizarea sarcinilor domestice.
Caracterul tradiționalist al statului român, datoria adulților de a acorda îngrijire și
susținere părinților este menționată cu caracter de obligati vitate în legislația actuală, statul
intervenind secundar în protejarea vîrstnicilor, completând sau supl iniind familiile în
îndeplinirea obligațiilor care le revin. Intervenția statului re zidă în acordarea beneficiilor de
asistență socială și a serviciilor sociale persoanelor vârs tnice care se găsesc în situații de
vulnerabilitate (venituri insuficiente pentru asigurarea unei locuinț e, a unui nivel de trai
decent și a unui mediu sigur de viață, capacitate funcțională redusă care determ ină o nevoie de
ajutor din partea altei persoane, alte situații de urgență sa u de necesitate) (Legea nr.
292/2011).
În România, sistemul de asistență și protecție socială intervi ne subsidiar sau
complementar sistemului de asigurări de sănătate și este reglementat prin legi speciale. Cadrul
general de organizare, funcționare și finanțare a sistemului de asistență și protecție socială
este precizat de Legea 292 din 20 decembrie 2011. În temeiul aceste i legi, se urmărește în
principal crearea oportunităților egale pentru toate persoane lor și în al doilea rând acordarea
unui pachet unitar de măsuri corelate și complementare, clasif icat în două categorii: sistemul
de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii sociale.
Acordarea beneficiilor de asistență socială persoanelor vârstni ce urmăresc prevenirea
și combaterea sărăciei, a riscului de excluziune socială și intervenția în situații deosebite. În
acest sens, vârstnicii cu venituri insuficiente pot beneficia de ajutoare sociale susținute din
bugetele de stat (reglementate prin Legea nr. 416/2001 care pre vede acordarea ajutoarelor
financiare, a ajutoarelor pentru încălzirea locuințelor în sezonul r ece, ajutoare în natură –
produse alimentare, nealimentare, medicamente și dispozitive medi cale, etc. – stabilite prin
hotărâri ale consiliilor locale), masă la cantina socială, susț inută din bugetele locale (Legea nr.
208/1997, art.2, lit.d și e), facilități privind transportul urban și inte rurban (Legea nr.

13 147/2000), bilete de tratament balnear sau pentru recreere (Legea nr. 215/2001, Legea nr.
294/2011), indemnizații, alocații și facilități pentru persoanele vâ rstnice încadrate într-un grad
de handicap sau de dizabilitate (Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările și
completările ulterioare). Spre deosebire de legislația anterioară în domeniul asistenței și
protecției sociale a persoanelor vârstnice, Legea nr.292/2011 pre vede acordarea
indemnizațiilor de îngrijire, alocații sau contribuții pentru asi gurarea calității serviciilor
sociale, destinate acoperirii costurilor hranei în cantine socia le, în centrele rezidențiale de
îngrijire, precum și pentru susținerea unor suplimente nutriționa le și ajutoare pentru situații
care pun în pericol viața și siguranța persoanei vârstnice, pr ecum și pentru evitarea
instituționalizării (art. 94, alin. 2, lit. b,c și e). De asemene a, facilitățile care se pot acorda
persoanelor vârstnice nu au caracter restrictiv, lăsând la la titudinea consiliilor locale
identificarea altor beneficii de asistență socială în folosul vârstni cilor.
Trendul european de externalizare a serviciilor sociale din re sponsabilitatea statului
se regăsește prin precizarea responsabilităților dezvoltăr ii, administrării și acordării acestui tip
de servicii, în textul Legii nr. 292/2011. Rolul statului se concreti zează prin elaborarea
politicilor publice, programelor, strategiilor naționale în dome niu, monitorizarea acestora.
Implicarea sectorului neguvernamental (persoane fizice sau jur idice constituite în condițiile
legii, instituții de cult) se regăsește în organizarea, admini strarea și acordarea serviciilor
sociale, unde se realizează o complementaritate între cele două sectoare: privat – public
(autoritățile administrației publice locale). Organizarea teritorială a serviciilor sociale
furnizate în regim public sau privat cuprinde servicii de i nteres local (se respectă autonomia
teritorială a comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor munici piului București) și servicii
sociale de interes județean (se adresează beneficiarilor c are au domiciliul pe raza teritorială a
unui județ). Prin contracte de parteneriat (aprobate prin hotărâr i ale consiliilor județene sau
locale partenere), aria de acordare a serviciilor sociale s e poate extinde, acestea deservind mai
multe județe. Accentul în furnizarea serviciilor se pune pe res pectarea standardelor de calitate
și a regulilor generale de normare minimă de personal care sta u la baza stabilirii standardelor
de cost ( H.G.R. nr. 23/2010).
Furnizorii serviciilor sociale pot fi entități publice (str ucturile specializate din cadrul
autorităților administrațiilor publice centrale sau locale p recum și autoritățile executive;
unitățile sanitare, de învățământ și alte instituții publice care dezvoltă, la nivel comunitar,
servicii sociale integrate) sau private (organizațiile neguver namentale, cultele recunoscute de
lege, persoane fizice autorizate în condițiile legii, operator i economici și filiale sau sucursale
ale asociațiilor și fundațiilor internaționale în conformitate cu legislația în vigoare (Legea

14 nr.292/2011 art.37). În furnizarea serviciilor sociale, această lege me nționează o condiție
eliminatorie, respectiv acreditarea furnizorilor.
Sistemul de servicii sociale se acordă persoanelor vârstnice în regim rezidențial
(centre de îngrijire temporară, centre de îngrijire pe perioa dă nedeterminată – Cămine pentru
persoane vârstnice – , locuințe protejate, complex de servicii ș i alte tipuri de centre) (Legea
nr.292/2011, art. 101, alin. 2, lit. a-c) sau fără cazare (centre de zi, cl uburi pentru vârstnici,
îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu, cantine socia le, servicii mobile de acordare
a hranei, ambulanța socială) (Legea 17/2000, art.7, alin.1, lit.a-c; Lege a nr.292/2011), în
funcție de situația socioeconomică, starea de sănătate, nivelul de educație și mediul social în
care se află persoana. Aceste servicii sociale se clas ifică în “servicii de asistență și suport
pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de î ngrijire personală, de
recuperare/reabilitare, de inserție/reinserție socială, e tc.” (Legea nr.292/2011, art.30, alin.1).
Acest articol nu este limitativ, existând posibilitatea diver sificării tipurilor de servicii,
adecvate nevoilor persoanelor vârstnice.
Un aspect important în acordarea serviciilor îl constituie re spectarea etapelor
acestora: evaluarea inițială, elaborarea planului de intervenție; e valuarea complexă; elaborarea
planului individualizat de asistență și îngrijire; implementar ea măsurilor prevăzute în planul
de intervenție și în planul individualizat; monitorizarea și evaluar ea acordării serviciilor
(Legea nr.292/2011). În parcurgerea acestor etape, beneficiarul are un rol activ, inclusiv de
alegere a furnizorului de servicii acreditat care poate acop eri parțial sau total nevoile
identificate. Textul legii menționează în mod expres persoanel e vârstnice dependente, care
beneficiază de servicii de îngrijire personală asigurate la domiciliu sau în centre rezidențiale
(în situația în care nu este posibil menținerea acestora la domiciliu) precum și îngrijirile de
lungă durată.
Categoria persoanelor vârstnice care pot beneficia de servi cii și prestații sociale este
precizată de Legea nr.17/2000. Conform prevederilor art.3, lit. a-e, vârs tnicii pot beneficia de
servicii și prestații sociale dacă se află în una dintre urm ătoarele situații: nu au familie sau
persoane obligate legal la întreținerea lor; nu au locuință sau posibil ități financiare și materiale
proprii pentru asigurarea condițiilor de locuit; nu dispun de venituri proprii sau acestea sunt
insuficiente asigurării îngrijirii necesare; nu se pot gospodă ri singuri sau necesită îngrijire
specializată; nu își pot asigura nevoile socio-medicale dator ită afecțiunilor sau stării fizice și
psihice. Serviciile de îngrijire adresate persoanelor vârstnic e vizează satisfacerea unei game
variate de nevoi, astfel încât să le asigure maximul de autonomie și siguranț ă.
Capitolul IV, EVALUAREA PROGRAMELOR SOCIALE DESTINATE
PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD reprezintă

15 carcetarea proprie și descrie modalitățile de îngrijir e a persoanelor vârstnice din județul
Bistrița–Năsăud, analizând totodată eficiența acestora din două per spective: a instituției și a
beneficiarilor. Prin cercetare s-a urmărit identificarea și evoluția capitalului organizațional
(Compartiment de asistare la domiciliu a persoanelor vârstnice și Cămin pentru persoane
vârstnice), și a capitalului beneficiarilor (economic, cultura l, social) în perioada 1 ianuarie
2006 – 31 decembrie 2011. În cercetare au fost incluși beneficiarii serviciilor de îngrijire și
personalul angajat. Lotul beneficiarilor a inclus persoane vârstni ce care au împlinit vârsta
legală de pensionare și au primit îngrijiri pe termen lung în for mă instituționalizată sau la
domiciliu prin intermediul Serviciului “Căminul pentru persoane vâr stnice”. Din evidența
instituției am selectat persoanele vârstnice după următoarel e criterii: încadrare în cele trei
grade de dependență; timp de acordare a serviciilor – cel puțin 4 luni; servicii similare care se
acordă la domiciliu și în instituție; nivel de stabilitate a stării de sănă tatate.
Am exclus persoanele cu boli cronice invalidante care necesita u îngrijiri pe termen
lung, comparabile cu cele acordate în unitățile socio-medical e. O altă categorie de persoane
vârstnice care nu au fost incluse în cercetare o reprezintă pe rsoanele instabile, a căror stare de
sănătate se deteriorează repede și necesită transferuri î n instituții socio-medicale (persoane
diagnosticate cu demență senilă, Alzheimer, tumori maligne – s tadiu avansat). În cazul
persoanelor îngrijite la domiciliu, au fost excluse din eșantion persoanele care primesc
îngrijire din partea altor centre (îngrijiri medicale, monitori zare, petrecere timp liber), fiind
considerate costuri suplimentare ale persoanelor vârstnice ca re nu fac obiectul acestei
cercetări.
Metodele principale utilizate sunt: analiza cantitativă a docum entelor cifrice, oficiale
și neoficiale, cu caracter public, chestionarul, analiza sta tistică, interviul semistructurat și
studiul de caz. Chestionarul (37 de întrebări) a fost aplicat b eneficiarilor serviciilor de
îngrijire sub formă orală, prin discuție directă cu aceștia . S-a evaluat capitalul economic
(locuința, veniturile, terenurile), capitalul cultural (studiile a bsolvite, profesia înainte de
pensionare) și capitalul social (rețeaua familială și soci ală). Natura datelor obținute este
validă, de mare fidelitate, raportul de cercetare conținând cifr e, tabele, grafice, comentarii în
limbaj natural. Chestionarul aplicat personalului de îngrijire c uprinde 3 itemi care se referă la
cantitatea și calitatea resurselor materiale raportate la prestarea serviciilor de îngrijire în
condiții optime, precum și la modalitățile de îmbunătățire a activității sub aspectul capitalului
organizațional. Prin intermediul interviului semistructurat am urmăr it identificarea resurselor
persoanelor vârstnice, factorii care influențează alegerea unui program de îngrijiri,
(instituțional sau la domiciliul propriu), satisfacția benefi ciarilor în raport cu serviciile
prestate și rezultatele serviciilor prestate. Studiul de c az multiplu a evidențiat caracteristicile

16 persoanelor și situațiilor în care se acordă servicii de îng rijire de lungă durată. În lucrare sunt
prezentate 10 studii de caz, 5 studii pentru fiecare program de î ngrijire (rezidențială și la
domiciliu).
Rezultatele prezentului demers de cercetare evidențiază următoare le aspecte:
1. cadrul instituțional prin modul de organizare și resursele de care dispune
(umane, materiale și financiare) răspunde in mod eficient nevoilor de
ingrijire a persoanelor vârstnice încadrate în cele trei gr ade de
dependență. Asigurarea permanenței serviciilor, supravegherea și
îngrijirea medicală zilnică, acordarea medicamentelor și mat erialelor
sanitare, determină în special acoperirea gamei nevoilor medic ale, fapt
evidențiat prin stabilitatea stării de sănătate și reducer ea numărului
internărilor. De asemenea, mediul rezidențial prin resursele ma teriale și
echipamentele de care dispune oferă un cadru sigur, stabil și c ondiții
decente de trai persoanelor vârstnice, acoperind gama nevoilor soci ale ale
persoanelor vârstnice.
2. serviciile formale de îngrijire prin specificul pe car e îl prezintă (timp
limitat de acordare) se adresează persoanelor care prezint ă o stare de
sănătate bună, limitări funcționale reduse, sau care dispun și de s ervicii
prestate de îngrijitori informali. Serviciile formale acord ate la domiciliu,
se axează în principal pe satisfacerea gamei de nevoi sociale ș i medicale a
beneficiarilor.
Luând în considerare gradul de dependență și gradul de reinserție s ocială a
persoanelor vârstnice care necesită îngrijiri de lungă dura tă, am realizat o analiză a nevoilor
de îngrijire și a resurselor acestei categorii de persoane pentru identificarea situațiilor în care
se pot acorda îngrijirile de lungă durată la domiciliul propriu sau în instituț ii rezidențiale.
A. Îngrijiri acordate la domiciliul persoanelor vârstnice
Persoanele încadrate în gradul I de dependență (persoane dependente ) nu dispun sau
dispun parțial de autonomie corporală, locomotorie sau mentală. Star ea de sănătate fizică
și/sau psihică alterată, capacitatea funcțională diminuată sa u absentă determină în principal
nevoi biologice, medicale și secundar nevoi psihoafective și sociale . Pentru satisfacerea
acestora, serviciile prestate sunt centrate pe supraveghere a continuă și îngrijirea personală și
pe acordarea ajutorului în realizarea activităților de bază și instrumentale a vieții zilnice. În al
doilea rând se realizează activitățile de recuperare și s ocializare. Pentru asigurarea
continuității supravegherii și îngrijirii la domiciliul prop riu, persoana vârstnică dependentă
necesită mobilizarea capitalului social și economic. Activit ățile de îngrijire presupun prezența

17 continuă a îngrijitorilor formali și informali. Implicarea re țelei sociale se impune deoarece,
prin sistemul formal de îngrijiri la domiciliu poate fi acor dat un număr redus de ore (8 ore),
fiind necesară completarea îngrijirilor de către îngrijitori i informali (membrii familiei sau
prieteni/vecini). Asumarea responsabilității îngrijirii per soanei vârstnice dependente implică
participarea la activități solicitante, care presupun mul t timp, dăruire, efort, renunțarea la alte
activități. Capitalul economic, reprezentat în primul rând de l ocuință, amenajări și dotări
specifice determinate de starea de sănătate a acestei ca tegorii de persoane, este un factor
important în asigurarea calității vieții persoanelor vârstni ce dependente. Cheltuielile curente
sunt completate de sumele alocate pentru achiziționarea aliment elor indicate, dispozitivelor,
tratamentelor, medicamentelor, consultațiilor efectuate de medicul de familie sau de medicul
specialist și de efectuarea analizelor.
Caracteristicile persoanelor încadrate în gradul II de dep endență (persoane
semidependente) presupun conservarea autonomiei mentale și parț ial a autonomiei
locomotorii. Datorită păstrării autonomiei mentale, această cat egorie de persoane acordă
importanță atât afecțiunilor de care suferă, cât și altor a specte, reprezentate de nivelul
veniturilor și de relațiile interpersonale. Referitor la pri mul aspect, starea de sănătate fizică
alterată și capacitatea funcțională parțial redusă determi nă nevoi biologice reduse, nevoi
medicale, psihoafective și sociale. Nivelul îngrijirilor se modi fică, predomină ajutorul pentru
realizarea activităților instrumentale, activitățile de îngr ijire personală fiind diminuate.
Prezența continuă a personalului de îngrijire nu este necesară, ex istând un raport aproximativ
egal între numărul orelor de îngrijire prestate prin sistemul de îngrijiri la domiciliu și cele
asigurate de către îngrijitorii informali. În unele cazuri (reț ea dezvoltată de îngrijiri la
domiciliu), serviciile pot fi asigurate exclusiv de rețeaua d e îngrijiri la domiciliu. Capitalul
economic, reprezentat de locuință, dotări, venituri, este uneori insufici ent pentru asigurarea
dispozitivelor medicale, amenajărilor și dotărilor suplimenta re, determinate de scăderea
capacității funcționale. De asemenea, afecțiunile de care sufe ră, determină adoptarea unui
anumit regim alimentar, o medicație permanentă, vizite la c abinetul medical, care presupun
costuri suplimentare. Reprezentativitatea rețelei familia le și sociale devine un factor
determinant al trăirilor persoanelor semidependente. Calitatea relațiilor familiale și sociale,
timpul petrecut cu membrii familiei, importanța pe care o arată aceștia persoanei vârstnice,
determină trăirile afective, sentimentele, cu repercursiuni asupra stării de sănătate.
Persoanele încadrate în gradul III de dependență (persoane aut onome) prezintă o
stare de sănătate marcată de afecțiuni cronice dar care nu sunt invalidante, fără repercursiuni
sau cu repercursiuni reduse asupra capacității funcționale . Un aspect important îl reprezintă
schimbarea ritmului vieții, programului, veniturilor, a rolurilor ca re determină o raportare

18 pozitivă sau negativă la statutul de persoană vârstnică. Nevoile acestei categorii de persoane
se axează mai mult pe aspectul social, psihologic, persoanele vârstnice efectuând singure
activitățile vieții cotidiene sau necesitând un ajutor redus la ef ectuarea activităților
instrumentale. Acest tip de activități pot fi preluate de si stemul de îngrijiri la domiciliu. Sfera
socială, relaționarea reprezintă un aspect important, pe prim ul plan situându-se familia și
secundar relațiile cu rețeaua socială (prieteni, vecini, colegi ). Aceste relații pot fi afectate de
nivelul veniturilor, după achitarea facturilor pentru întreținerea locuinței, cumpărarea
alimentelor și a medicamentelor, sumele necesare activitățil or culturale sau vizitelor find
reduse în unele cazuri.
Astfel, persoanele care pot fi îngrijite la domiciliu prezi ntă următoarele caracteristici:
grad redus de pierdere a autonomiei (gradul III – persoane autonome), c apital economic
minim (locuință, dotări, venituri) și capital social minim (rețe aua familială și socială) ; grad
mediu de pierdere a autonomiei (gradul II – persoane semidependente) , capital economic
(locuință, dotări, dispozitive medicale, amenajări și facilită ți specifice capacității funcționale)
și capital social (îngrijitori informali proveniți din mediul familia l sau social); pierderea totală
sau parțială a autonomiei (gradul I – persoane dependente), cap ital economic mare (locuință,
dotări, dispozitive medicale, tratamente medicale, medicamente, a menajări și facilități
specifice pierderii autonomiei caracterizată printr-o cap acitate funcțională minimă sau
absentă), capital social bine reprezentat de rețeaua familial ă și socială.
B. Îngrijiri acordate în instituții rezidențiale (Cămin pentru per soane vârstnice)
Acordarea îngrijirilor persoanelor vârstnice în regim rezidențial se realizează similar
îngrijirilor la domiciliu, conform cu gradul de dependență și nevoile pe rsoanei. Conform
gradului de dependență a persoanei, aceasta va fi repartizată î n secțiile corespunzătoare din
cadrul Căminului (pentru persoane autonome, semidependente, dependente) și va primi
îngrijirile necesare din partea personalului formal. Referi tor la capitalul social putem
menționa că acesta este redus sau absent, relațiile familia le nu se caracterizează prin
coeziunea specifică, bazată pe încredere, ajutor, sprijin re ciproc, respect, datorie. Relațiile
sociale cu prietenii, vecinii, colegii, sunt întrerupte pentru 82% dintre persoanele
instituționalizate (Registrul de vizite a Căminului) după inte rnarea acestora în instituție.
Relaționarea persoanelor instituționalizate se realizează î n primul rând cu personalul
instituției, în timpul activităților curente sau specifice r ealizate de acesta. Datorită capitalului
social redus, apar sentimente de tristețe, frustrare, singur ătate, care afectează negative
calitatea vieții, cu influențe asupra stării de sănătate. Capitalul economic reprezentativ pentru
persoanele instituționalizate este reprezentat de venitul financ iar personal. În instituție se
asigură hrana, îmbrăcămintea, încălțămintea, obiectele și ma terialele necesare unei vieți

19 decente, precum și medicamentele, tratamentele medicale, dispoz itivile medicale necesare,
singura contribuție financiară fiind reprezentată de achitarea taxei lunare de întreținere.
Această contribuție reprezintă până la 60% din venitul persoanei vârstnice (Legea 17/2000),
restul de 40% fiind la dispoziția persoanei vârstnice. Rezidenții care nu au venituri sunt
susținuți financiar de persoanele obligate la întreținerea lor (rudele de gradul I, nepoți,
strănepoți, persoane care au încheiat contracte de întreținere a persoanelor vârstnice) sau de
Primăria de domiciliu. Persoanele instituționalizate beneficiază de baza materială a instituției,
personalizându-și spațiul pus la dispoziție cu lucruri personale, semnificative. Acest spațiu
fiind redus, nu necesită cheltuieli suplimentare care să depăș ească bugetul propriu. De
asemenea, asigurarea în instituție a unei alimentații diversif icate, corespunzătoare vârstei și
afecțiunilor, servită după un program stabilit, a supravegherii permanente, asistență medicală,
determină creșterea calității vieții acestor persoane. Fac ilitățile determinate de îngrijirea
rezidențială pot fi acordate conform legislației în vigoare numai dacă persoana nu poate
beneficia de îngrijiri la domiciliu.
Luând în considerare criteriile de analiză mai sus menționate, persoanele îngrijite în
regim rezidențial, prezintă următoarele caracteristici: î ncadrare în unul din cele trei grade de
dependență (autonom, semidependent dau dependent), absența sau prezența ca pitalului
economic (locuință, venituri) și social (rețea familială și socială). Funcția de protecție a
persoanelor vârstnice se realizează în acest caz prin pre luarea integrală sau parțială de către
stat a responsabilității îngrijirii, nevoile beneficiarilor fiind acoperite integral de stat prin
asigurarea locuinței, hranei, îmbrăcămintei, în condițiile existe nței sau absenței capitalului
social sau economic al persoanei.
Persoanele vârstnice care primesc îngrijiri de lungă durată p rin cele două modalități
de asistare (la domiciliu sau în instituții rezidențiale) sunt încadrate într-un grad de
dependență și necesită ajutor integral/parțial la efectuarea activit ăților de bază ale vieții zilnice
și/sau activităților instrumentale.
Pentru a putea beneficia de îngrijiri la domiciliu, vârstnicii t rebuie să dispună de un
capital economic minim (locuință, bunuri materiale, dotări, venituri pentru achitarea
cheltuielilor de întreținere a locuinței, a propriei persoane – alimente, îmbrăcăminte,
medicamente – achitarea contribuției pentru îngrijirile primi te) și de un capital social (familie
sau rețea socială – prieteni, vecini). Importanța și implicar ea rețelei sociale în activitățile de
îngrijire a persoanei crește odată cu gradul de dependență, fiind indispensabilă în cazul
gradului I.

20 Concluzii
Problematica îmbătrânirii impune realizarea unei diferenți eri între două procese:
îmbătrânirea persoanei și îmbătrânirea populației. În pri mul caz, îmbătrânirea este considerată
un proces degenerativ normal, o stare fizologică cu legități și c aracteristici proprii, care
survine în timp. Datorită declinului funcțional, a limitării capa cității de rezervă, a reducerii
capacității de coordonare, a homeostaziei și a mecanismelor de control asupra activității
organelor, imunitatea vârstnicului scade, vulnerabilitatea la acți unea factorilor perturbatori
interni și externi crește și acesta este mai predispus la apariția unor boli. În cazul în care
afecțiunile care apar nu sunt tratate la timp și în mod core spunzător intervine deteriorarea
funcțională care necesită asistare medicală. În funcție de si tuația familială și socială a
persoanelor vârstnice, problemele medicale pot determina probl eme sociale.
În cel de al doilea caz,consecințele procesului demografic de îmbătrânire a populației
asociat cu scăderea ratei de natalitate în contextul politicil or actuale pot fi analizate prin
prisma dezechilibrelor din plan financiar (creșterea cheltui elilor publice privind pensiile,
sănătatea, infrastructura, locuințele), familial (între vi ața profesională și cea de famile) și
social-economic.
Din punct de vedere financiar, un prim aspect rezidă din trendul cr escător al
raportului de dependență și indicelui de suport parental, costul îm bătrânirii populației
presupune creșterea cheltuielilor publice cu cel puțin 7 punc te procentuale din PIB în 9 dintre
statele membre, caracterizate prin modificări ale cursului reformei și îmbunătățirea tehnicilor
de modelare. Din acest grup de țări face parte și România. Sus tenabilitatea acestei categorii de
cheltuieli implică atât evaluarea cuantumului pensiilor cât și a celorlalte categorii de cheltuieli
generate de fenomenul îmbătrânirii populației (sănătate, îng rijiri pe termen lung, acordarea
altor servicii vârstnicilor). Se estimează o creștere a che ltuielilor determinate de îngrijirea
sănătății persoanelor vârstnice cu ½ puncte procentuale din PIB până în 2060, atât în ceea ce
privește tratamentele destinate tratării afecțiunilor vârstnicil or cât și investițiile în tehnologii și
metode recente de diagnostic. De asemenea, se estimează o cr eștere a cheltuielilor publice cu
cu 1¼% din PIB până în 2060 și în domeniul îngrijirilor pe termen lung, datorată și nevoi de
creștere a asistenței formale. Asistența informală, asigura tă în special de familie va fi redusă
datorită participării femeilor pe piața muncii, și crește rii mobilității geografice (Raport privind
îmbătrânirea populației, 2009).
Un efect negativ pe acest plan se regăsește și în cazul po pulației vârstnice. Veniturile
reduse, scăderea puterii de cumpărare, mărirea prețurilor cr ește vulnerabilitatea vârstnicilor și
amplifică riscul de sărăcie și excluziune socială a aces tei categorii de persoane. Degradarea
condițiilor de viață este influențată și de lipsa economiilor în m ajoritatea gospodăriilor de

21 pensionari (economii disponibilizate în condiții de criză: deces a l partenerului, afecțiuni
grave, probleme cu locuința) (Riscuri și inechități sociale î n România, 2009; Niculescu-
Aron,Voineagu, Mihăescu, Căplescu, 2010).
Pe plan familial, presiunea exercitată asupra familiei privind îngrijirea copiilor,
persoanelor cu dizabilități și a vârstnicilor, determină consec ințe pe piața muncii (reducerea
participării femeilor), pe plan financiar (reducerea v eniturilor), demografic (reducerea
natalității datorită costurilor implicate de creșterea și educarea copiilor. Reducerea sau
pierderea veniturilor amplifică riscul de sărăcie și excluziune social ă.
Pe plan socio-economic, creșterea numărului total de vârstnici, det eriorarea
raportului de dependență dintre populația vârstnică și cea aptă de muncă, creșterea ratei brute
de mortalitate și a gradului de apăsare a îmbătrânirii as upra familiei presupun și creșterea
cheltuielilor necesitate de programele destinate persoanelor vârstnice (transferuri și servicii
specifice asigurate de sectorul public). Dificultățile înregistrate în cazul sistemului de
asigurări sociale rezidă în reducerea numărului de contribuabili la fondul de pensii comparativ
cu creșterea numărului pensionarilor, a perioadei de acordare a pensiilor. Alte dificultăți
identificate constau în reinserția socială a vârstnicilor datorită numărului mic de locuri de
muncă pentru încadrarea acestor persoane și lipsa structurilor care să-i înglobeze. Acest fapt
presupune adaptarea continuă a infrastructurii sistemelor de protec ție socială.
În asigurarea protecției persoanelor vârstnice se identifi că două direcții majore:
asigurarea calității condițiilor de viață și adaptarea sis temului de sprijinire a persoanelor
vârstnice. În timp ce țările dezvoltate urmăresc realizarea investițiilor în capital uman,
protecție socială, siguranța persoanei, țările în curs de dez voltare pun accent pe sistemul de
indicatori care caracterizează gradul de sărăcie pentru conf igurarea politicilor economice de
creștere a nivelului de bunăstare al populației. În acest cont ext, îmbătrânirea populației
generează două poziții. Prima poziție, de orientare optimist ă are la bază concepția conform
căreia consecințele procesului de îmbătrânire, spre deosebire de alte riscuri demografice, pot
fi anticipate și se pot identifica soluții pentru adaptare a la noua situație. A doua poziție, de
natură pesimistă privind efectele negative ale fenomenului de î mbătrânire a populației vizează
trei aspecte ale acestui fenomen: destinul societății moderne, efectele resimțite pe piața
muncii, și în sistemele de pensii, asigurări de sănătate p recum și în sectorul de îngrijiri socio-
medicale de lungă durată. Creșterea contingentului de vârstnici, pres upune implicit și
creșterea nevoii de servicii medicale și sociale concretizat e prin costuri suplimentare pentru
asigurarea protecției și asistenței acestei categorii de per soane (Klein 1999, Nechita 2008).
Referitor la primul aspect, riscul indus de procesul îmbătrâni rii vizează capacitatea
de progres a societății, sistemele de valori, considerându-se că scăderea unor calități fizice și

22 intelectuale ale persoanelor vârstnice se vor regăsi și la nivel societal. Scăderea capacităților
persoanelor vârstnice determină consecințe pe piața muncii deoar ece nu permite acestora
însușirea noilor tehnologii ceea ce poate constitui o frână în progres ul economic. Comparativ
cu această categorie de persoane, categoria generațiilor ti nere prezintă o instruire mai bună,
competențe adecvate societății moderne. În sistemele de asigur are a protecției persoanelor
vârstnice, scenariile au în vedere în principal asigurarea resu rselor financiare destinate acestei
categorii de populație dintr-un buget constituit majoritar din sistemul contribuțiilor obl igatorii
de asigurări sociale și capacitatea de asimilare a număr ului crescut de vârstnici de sistemele
de protecție.
Speranța de viață sănătoasă și starea de sănătate depind în pr imul rând de organizarea
și finanțarea serviciilor de sănătate și a îngrijirilor pe t ermen lung. Dacă acestea au o structură
funcțională și resurse suficiente, cei doi indicatori mai sus m enționați înregistrează procente
ridicate. În România, accesul persoanelor vârstnice la servicii le medicale este limitat datorită
factorilor care depind atât de sistem cât și de caracteris ticile economice, sociodemografice și
culturale ale vârstnicilor. Din prima categorie menționăm: “ gradul de cuprindere a populației
în sistemul de asigurări, acoperirea serviciilor prin pache tul de bază (”coșul de sănătate”),
factori financiari (co-plata), factori geografici (distanța ), factori organizaționali (orar de
funcționare, lista de așteptare), absența/adecvarea informați ei” (Riscuri și inechități sociale în
România , 2009 pag. 134). Caracteristicile personale ale vârstni cilor care reprezintă și factori
de risc ai stării de sănătate sunt ilustrați de: vârstă, educ ație, venit, nevoi medicale, aparteneța
la un grup discriminat. Factorii de risc social și gradul de dependență a persoanei vârstnice
influențează opțiunea persoanei vârstnice spre un anumit program de îngrijire : la domiciliu
sau rezidențial. Serviciile comunitare acordate persoanelor vârstnice la domicil iu urmăresc
menținerea la domiciliu a persoanelor încadrate într-un grad de de pendență. În acest sens
serviciile acordate sunt destinate îndeplinirii activităților de bază și a celor instrumentale,
prevenirii sau limitării degradării autonomiei funcționale, prezervării stării de sănătate și
asigurării unei vieți decente și demne (Ordin nr.246/2006). Spre deose bire de acestea,
serviciile comunitare care se acordă persoanelor vârstnice în regim rezidențial se asigură cu
titlu de excepție pentru persoanele care îndeplinesc condiții le de acordare a drepturilor
prevăzute de Legea nr. 17/2000 și se clasifică în: servicii socia le (menaj; consiliere juridică și
administrativă, prevenirea marginalizării sociale și reinte grarea socială în raport cu
capacitatea psihoafectivă), servicii sociomedicale (menținere a sau readaptarea capacităților
fizice ori intelectuale, asigurarea unor programe de ergotera pie, sprijin pentru realizarea
igienei corporale) și servicii medicale (consultații și tr atamente la cabinetul medical, în
instituții medicale de profil sau la patul persoanei, dacă ace asta este imobilizată, servicii de

23 îngrijire-infirmerie, asigurarea medicamentelor, asigurar ea cu dispozitive medicale,
consultații și îngrijiri stomatologice.
Acordarea îngrijirilor rezidențiale nu este condiționată de cap italul economic și
social al persoanelor vârstnice, acestea beneficiind de asis tență și protecție socială în raport cu
situația sociomedicală și cu resursele economice de care dispun.
Importanța prezentei teze de doctorat constă în evidențierea ca racteristicilor de
îngrijire a persoanelor vârstnice și a rolului serviciilor for male de îngrijire sub aspectul
satisfacerii nevoilor acestor persoane, în condițiile reducerii r esurselor financiare. Aceste
servicii, acordate persoanelor vârstnice în două modalități (l a domiciliu și în cadru
instituțional) se axează pe nevoile de îngrijire identificat e ale beneficiarilor și utilizează
resursele (economice, sociale și culturale) de care aceștia dispun. Serviciile de îngrijire
acordate în cadru instituțional urmăresc oferirea unui condiții cores punzătoare de trai
persoanelor vârstnice. Scopul îngrijirilor acordate la domicil iu de către serviciile formale este
de a completa îngrijirile acordate de familie, permițând me nținerea persoanei vârstnice în
mediul obișnuit de viață. Acest demers de cercetare sublinea ză complementaritatea celor două
tipuri de îngrijiri în vederea satisfacerii în mod eficient a gamei nevoi lor beneficiarului.

24 BIBLIOGRAFIE

Chappell, Neena L, Havens, Betty, Dlitt, Honorary, J. Hollander, Marcus , Miller, Jo
Ann and McWilliam , Carol, Comparative Costs of Home Care and Residential Care, The
Gerontologist Copyright 2004 by The Gerontological Society of Ameri ca Vol. 44, No. 3, 389–
400, Downloaded from gerontologist.oxfordjournals.org at Central Universit y Library of
Bucharest on September 23, 2011
Harman, Denham . Aging: Phenomena and Theories Downloaded from
gerontologist.oxfordjournals.org at Central University Library of Bucharest on September 23,
2011
Fontaine, Roger , Psihologia îmbătrânirii, Polirom, Iași, 2008
Klein, Liviu , Particularităț i terapeutice în geriatrie, Editura All, București, 1999
Mureșan, Cornelia (coord), Situația vârstnicilor din România , Fundația Principesa
Margareta, București, 2009
Nechita, Marius , Resurse și nevoi la persoanele de vârsta a treia, Editura Univers ității de
Nord, Baia Mare, 2008
Pescaru-Urse, Daniela, Popescu, Raluca Politici familiale □i de gen în România, Editura
Alpha MDD Buzău, 2009
Schroots, Johannes J. F., Theoretical Developments in the Psychology of Aging Copyrigh t
1996 by The Gerontological Society of America The Cerontologist Vol. 36, No. 6, 742-748
Downloaded from gerontologist.oxfordjournals.org at Central University Li brary of
Bucharest on September 23, 2011
Niculescu-Aron, Ileana, Voineagu, Vergil, Mihăescu, Constanța, Căple scu, Raluca,
Gospodăriile de vârstnici din România: în grija statului sau a familiei? Revista Română de
Statistică nr. 12 / 2010
Hotărârea Guvernului României 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru
serviciile sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 25 din 13 inuarie 2010
Legea nr 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice
Legea nr.208/1997 privind cantinele de ajutor social, publicată în monitorul Oficial, par tea
I, nr.363 din 17/12/1997
Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001, Legea administrației publice locale, publicată în
Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001
Legea asistenței sociale nr. 292/20.12.2011, publicată în Monitorul Oficial nr.
905/20.12.2011
Legea nr. 294 din 21 decembrie 2011, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul
2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 913 din 22 decembrie 2012

25 Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial nr. 401
din 20/07/2001
Ordin nr.246 din 27 martie 2006 privind aprobarea Standardelor minime specifice de
calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru pe rsoanele vârstnice si pentru
centrele rezidentiale pentru persoanele vârstnice, publicaă în Monit orul Oficial nr 344 din 17
aprilie 2006
INS Anuarul Statistic al României 2009
INS Anuarul Statistic al României 2010
INS, Condiții de viață ale populației din România, 2010
INS, Coordonate ale nivelului de trai, 2010
INS, Riscuri și inechități sociale în România, 2010
INS, Numărul de pensionari și pensia medie lunară, 2010
INS, Studiul Generații și gen, 2007