Asist. Univ. Iancu Ionica [607764]

1
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ A BANATULUI
„REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

METODE DE DIAGNOSTIC
ȘI TEHNICI SEROLOGICE
ÎN BOLILE PĂSĂRILOR
Referat
Coordonator:
Asist. Univ. Iancu Ionica
Student: [anonimizat]: 2.5.09

2
Diagnosticul în patologia aviară
Se pune pe baza examenului epidemiologic, clinic și a rezultatelor obținute în urma
analizelor efectuate în laborator și a examenului necopsic. Ca metode de labo rator s e pot efectua
teste serologice, bacteriologice, virusologice, histologice.
În urma examenului clinic și a anamnezei, medicul veterinar este îndreptat spre un
diagnostic prezumtiv care se confirmă în urma testelor de laborator, devenind diagnostic de
certitudine.
I. Examenul epidemiologic
Acesta n e ofer ă date despre : numărul de păsări total din ferma/gospodăria unde a apărut
focarul de boală, specia, rasa, vâr sta, sexul și statusul imun, informații critice, deoarece factorii
de risc care modulează receptivitatea sunt dependenți de gazdă.
Ex: 1.Infecțiile cu pneumovirus avia r: – la curci evoluează sindromul de rinotraheită ;
– la găini evoluează sindromul capului tumefiat ;
2.Nefrita infecțioasă aviară: – la puii de găină: diaree, însoțită de întârzieri în creș tere;
– la curci, boala evoluează asimptomatic ;
3. Bronșita infecțioasă aviară: – la puii de 1-3 săptămâni: semne respir atorii
manifestate prin respirație dificilă, raluri traheale ș i scurgeri nazale ;
– la puii peste 6 săptămâni : semnele clinice sunt mai
șterse, putând lipsi scurgerile nazale ;
De asemenea este important de știut indicele de morbidita te și mortalitate înregistrat,
descrierea semnelor de boală prezentate, vaccinarea / istoricul medicamentelor și orice probleme
anterioare, precum și achizițiile de produse avicole din perioada anterioară.
II.Examenul clinic
Acesta ne oferă informații despre evoluția bolii, care poate fi supraacută, acută, subacută,
inaparentă sau cronică. Pentru bolile care evoluează acut, subacut și cronic suspicionabilitatea
este crescută, iar pentru cele care evoluează supraacut, asimptomatic suspicionabilitatea este
restrânsă.
Ex: 1.Laringotraheita infecțioasă aviară: – semnele clinice de b ază constau în scurgeri
nazale ș i strănut :
– în forma acută: abatere, dispnee ș i mucus
sanguinolent ;
– în forma subacută: scurgeri nazale ș i oculare
persistente, conjunctivite, sinuzite ;

3
– în forma cronică: păsările sunt slăbite, au
aspectul clinic sănătos :
– în forme le asimptomatice, produse de tulpini
slab patogene, semnele lipsesc și diagnosticul este pus în evidenț ă
prin ex amene serologice ;
2.Boala Marek – în forma acută debutul este exploziv, păsările stau abătute, nu
mănâncă, au penele zburlite, mersul nesigur ș i mor în 3 -4 zile ;
– în forma cronică mortali tatea este în jur de 10%, boala
manifestându -se clinic prin una din următoarele localizări : localizare neurală, localizare ocular ă,
localizare viscerală și localizarea cutanată.
În funcție de evoluția bolii ne putem da seama de gravitatea bolii, atfel: -bolile supraacute
au o evoluție de la câteva ore la 24 – 48 ore ; – bolile acute durează 3 -7 zile ; – bolile subacute
înregistrează evoluție în timp până la 2 -3 săptămâni și sunt moderate ca gravitate a
simptomatologiei ; – bolile cronice, de regulă, sunt înt inse în timp pe parcursul a luni și ani de
zile; sunt posibile evoluții cu agravare progresivă ducând la exitus sau acutizări urmate de
remisiuni car e se pot succeda până la exitus; – bolile inaparente, asimptomatice exis tă fără a se
exprima în ondiții n ormale prin nic i o modificare a stării clinice ; sunt decelate în urma
intervenției unui factor accidental , fie consecutiv examenului necropsic .
III.Diagnosticul necropsic
Este uș or de efectuat în creșterea păsă rilor. Se pot obține astfel, simplu ș i foarte eficient
primele indicii, foarte valoroase, cu privire la evoluția bolii, atât în fermă, cât și în zonă, mai ales
în cazul unor boli infecto -contagioase . Diagnosticul necropsic la pasăre este o metodă operativă
de suprav eghere sanitar veterinară a efectivelor mari, el fiind inclus î n sarcinile zilnice ale
medicului veterinar de fermă. În unitățile mari, cu structuri de vârstă și de producț ie diferite,
registrele de necropsie zi lnice constituie documente esenț iale pentru u rmărirea activității ș i
situa tiei sanitar -veterinare din unitate.
Diagnosticul necropsic constă în examenul exterior și examenul interior al cadavrelor.
Examenul exterior urmărește aspectul următoarelor componente corporale:
o Aspectul general al cadavrului , poate oferi primele date asu pra condițiilor de întreținere,
transport (cand este cazul) și chiar primele date referitoare la cauzele mortii.
o Starea de întreținere : un grup de cadavre de pasăre, provenite din aceeași hală, pot să fie:
cu dezvoltare uniformă sau nu, cu aspect exterior îngrijit sau nu, etc. Acestea sunt date,
care orientează asupra modului în care au fost îngrijite, hrănite, adăpostite sau tratate
medicamentos pasările respective. Prezența de maniamente sau de leziuni de
paracheratoză pe picioare sau pe fața plantară, s unt rezultatul fie al unor condiții de hală
necorespunzătoare, fie al unor deficiențe nutriționale (carențe în vitamina A, Se, Mn,
colină, metionină).
o Penajul: la puii de 0 -10 zile, penajul poate fi murdar, aglutinat pericloacal câ nd este
datorat unor enterite de natură microbiană sau alimentară , uneori cu dopuri cloacale
(infecț ii salmonelice). Puful m urdar poate fi cauza unor condiții de igienă precară în staț ia

4
de incubație și în hala ș i/sau de transport. Penajul murdar la vârstele mai mari se
datorează condițiilor de zooigienă sau unor carențe vitamino -minerale.
o Dezvoltarea corporală , comparativ cu vâ rsta este unul din indiciile cele mai eficiente
asupra sanatații păsărilor și în special a condițiilor de hrănire și adăpare și ale canti tății și
calității furajului. Hipotrepsia este urmare a aportului insuficient de hrană; poate fi și
rezultatul unor afecțiuni cronice, când se întâlnește la vâ rste mai mari de 4 -5 săptămâni
(boala Marek) sau de 50 -60 săptămâ ni (TBC) . Hipotrepsia este caract erizată printr -o
dezvoltare redusă a întregului organism. Se întâlnește la toate speciile și categoriile și
apare ca o consecință a unei al imentații necorespunză toare tipului productiv sau rasei.
o Cahexia : este vizibi lă la orice vârstă, produsă în primul râ nd de carențe nutrițional –
metabolice sau/ș i de boli croni ce. La adulte este consecința afecț iunilor virale cronice :
boala Marek, TBC, micoplasmoză, colibaciloză, sindroame respiratorii.
o Sindromul oaselor moi și rahitismul : deformarea și consistența oaselo r puilor sau
păsărilor adulte poate fi clasificat î n: sindrom ul oaselor moi frecvent la pui în primele zile
de viață și rahitismul, pentru vâ rstele mai mari. Cauzele sunt î n principal datorită
avitaminozei D, hipocalcemiei ș i hipofosforemiei. La puii tiner i consistența oaselor este
asemănă toare cauciucului. Tabloul lezional mai poate fi consecința sindromului de
malabsorbție ș i/sau enteritelor cronice. Rahitismul la puii mici, se manifestă prin
înmuierea ci ocului și a oaselor lungi, care au consistența ș i elasticitatea cartonului. Ele
sunt foarte friabile. Cauza este lipsa unui aport de calciu sau nerespectarea raportului Ca/P
din furaj .
o Obezitatea (adipozitatea) este vizibilă mai intens după îndepărtarea pielii abdominale,
când se văd depozitele de grăs ime, de culoare galbenă care acoperă viscer ele abdominale.
Ea este datorată aportul ui neechilibrat de furaj, absenț ei colinei (factor lipotrop) sau a
excesul ui de porumb, în special la sfârșitul perioadei de ouat, și/sau unui program de
lumină necontrolat.
o Aspectul crestei, bărbițelor, ciocului, feț ei, pleoapelor, ochiului (irisului) și orificiul
auditiv ; acestea sunt elemente de luat în considerare atât î n medicina de grup (ferme,
crescătorii) și în cea de individ (păsă ri de agrement).
o Crestele palide : apar în anemii de natură alimentară (carențe în Cu) sau infecțioasă
(anemia infecțioasă aviară) dar și în infestaț iile masive cu Argasidae.
o Modifică rile ple oapelor : acestea pot fi uscate, iar în fazele cronice capătă aspect granular,
leziunea afectând ș i glandele oculare. Poate sa producă supurații, care în timp se
infectează .
o Modificările bărbițelor : acestea pot prezenta deformări prin îngroș are, care la palpare
sunt moi și febrile iar în forma cronică datorită infiltratului cazeos sunt dure. Este unul di n
semnele holerei aviare (pasteureloza). Diferenț ierea se face prin datele epidemiologice, cu
leziuni usoa re cutanate, datorate traumelor.
o Aspectul exterior al ochiului : conjunctivitele, inflamațiile conjunctivei pot fi seroase,
când sunt produse de condiții afrigore sau de atmosfera viciată din adăposturi (amoniac,
formol, gaze de eșapament etc.); conjunctivitele catarale, care prin cronicizare se
transformă în fibrinoas e, însoțesc sindroamele respiratorii, infecțiile cu Mycoplasme,
Haemophillus și E.coli, Pasteurele, în bronșita infecțioasă, difterovariola și laringotraheita
infecțioasă. La porumbei poate fi una din modificările din aspergiloză și trichomonoză.
o Depigmen tarea irisului este o leziune care însoțește carențele în vitamina A. Poate fi
întâlnită atât la puii mici cât șli la găinile ouătoare. Când depigmentarea este uni sau
bilaterală, iar irisul este deformat (oval sau colțuros) se suspicionează boala Marek.

5
o Gangrena varfului limbii , apare în micotoxicoze și în carențele vitaminice. Este foarte
frecventă la păsările de colivie, iar în anii sau în zonele cu multă poluare micotică a
materiilor prime furajere, este foarte des observată la păsările de fermă. Se as ociază cu
alte semne cum sunt: oprire în creștere, lipsa sporului, etc.
o Leziunile pielii, mucoaselor aparente și țesutului subcutanat : leziunile pielii sunt
vizibile mai ușor în zonele fără pene cum sunt: fața internă a aripilor și zona axilară, și
zona cu tanată dintre regiunea abdominală ș i picioare. La păsă rile cu creste și bărbiț e mari,
acestea sunt primele zone cutanate care se examinează împreună cu pielea feț ei. În aceste
zone apar papule, vezicule, pustule și cruste în infecț iile cu virusul difterova riolei aviare.
Leziunea se mai numeste exantem acantozic ș i este patognomonic ă pentru difterovariolă
(atunci câ nd la examenul histopatologic sunt vizibili corpusculii Bollinger).
Supradimensionarea bulbilor plumiferi, aspectul nodular al pielii este lez iunea bolii
Marek forma cutanată, întâlnită la puii de carne dupa 35 de zile și la gă inile adulte.
o Dermatita crustoasă localizată , se observă în deficiențele nutriționale de acid
pantotenic/biotină . De cel e mai multe ori nu apare singură, ci însoțită de un t ablou
complex de leziuni ale pielii ș i fanerelor, cum sunt: pen e lipsite de luciu, tocate la vâ rf,
care cu timpul devin fragile. Pielea de pe picioare ia aspect crustos, de scuamant, iar
falangele datorită îngroșării epidermei ș i hipertrofierii cornoase a epidermei par îngroșate
și cornificate. Hemoragii le subcutane la n ivelul pielii picioarelor apar frecvent în ultimele
episoade de gripă aviară .
o Bursita sternală: este o leziune cutanată, la nivelul sternului și apare la păsările
întreținute în baterii. Se manifestă prin apari ția unei inflamaț ii mai mari sa u mai mici,
direct proportională cu talia păsării, cu greutatea și vârsta lor. Câ nd este mai veche,
bursita ste rnală se poate complica cu infecț ii, necroz e, uneori luând aspect granulomatos
(în aspergiloză la curcă ).
o Edemul feț ei inclusiv al sinusurilor apare în boala cronică respiratorie (infecțiile cu
mycoplasme ș i/sau E.col i), în corizele afrigore, ca și în cele infecț ioase (produse de
Haemophillus). Ele mai pot însoți avitaminoza A. Secreția oculară și nazală, împreună cu
edemul și congestia feței pot să ia aspect sangvinolent și chiar hemoragic. Este vizibilă î n
formele ac ute și supraacute de pseudopestă, gripă și anemie infecțioasă .
o Edemu l zonei cervico -cefalice apare în urma vaccină rilor cu vaccinur i inactivate uleioase
când acele nu a u fost dezinfectate.
o Edemul generalizat este prezent în intoxicații cu sare, în avitaminoza E și hiposelenoze,
în diatezele exsudative la pui ș i la boboci. Sindrom ul congestivo -hemoragic generalizat
însoțeste stările t oxice, bursita infecțioasă aviară, anemia infecțioasă aviară și infecț iile
gripale supraacute.
o Leziunile hemoragice subcutane din zona gambelor ș i a ar ticulaț iilor tibio -femurale
sunt caracteristice sindroamelor hemoragice. F recven et în ultima vreme și datorat e
infecțiilor cu virusul bursitei infecțioase și/sau al anemiei infecț ioase. La efecti vele mari,
diagnosticul diferenț ial se face cu intoxi cațiile (sulfamide, micotoxine, une le raticide), cu
avitaminoza K ș i formele supraacute de pseudopestă și hol eră. Când este prezentă î n
cazuri izolate, leziunea hemoragiăa subcutană poate fi datorată unor traumatisme.
o Leziunile articulaț iilor: articulaț iile se examinează la examenul clinic al păsărilor și/sau
la inspecția generală a cadavrului. Se observă deform ările, aspectul sinoviei ș i al capetelor
articulare.

6
o Artrite le traumatice pot să apară la păsările crescute în baterii sau la păsările de agrement
ținute î n coliv ii incomode, care pot îmbrăca toate formele de evoluție. Cea mai cunoscută
este p ododermatita necrotico -purulentă care este complicată cu artrita tibio -tarsienă .
o Artrite le seroase sunt diagnosticate în urma inspectării ș i palpării articulaț iilor. Ele sun t
diagnosticate mai mult la păsările în viață , fiind din punct de vedere evolutiv, prima formă
de manifesta re a artritelor. Sunt prezente în sinovita infecțioasă, în artritele virale și foarte
des în infecțiile salmonelice și tuberculoza incipientă la porumbei.
o Artrite le serohemoragice : articulațiile sunt mărite în volum și la secționare elibereaz ă un
lichid serosangvinolent. Apar în urma infecț iilor stafilococice. Este necesar un examen
bacteriologic pentru izolarea agentului cauzal.
o Artrite le purulente : infecțiile articulațiilor produc mărirea în volum și indurarea sinoviei.
Pe secțiune se scurge un lichid vâ scos, alb -cenușiu. Ele pot fi produse de infecț iile
salmonelice, strept ococice, colibacilare, de holera aviară cronică , rujet (la curci și la
fazan i) și mycoplasmoză .
o Artrite le proliferative sunt c ele mai raspandite și sunt întâlnite în TBC și în gută. În
ambele cazuri articulațiile sunt deformate, mărite, și pe secțiune în camera articulară este
prezent un conținut dens de culoare galbenă .
Examenul interior urmărește următoarele modificări:
 Leziunile cavității toraco -abdominale se examinează d upă îndepă rtarea pielii din
regiunea cervicală și se poate observa prin transparență , traheea. Fanta laringeena poate fi
văzută prin deschiderea ciocului și ad ucerea ei în câ mpul de vizibilit ate, prin apăsarea
exercitată asupra larinxului, cu p olicele, din exterior spre fantă. Sunt situații când aceasta
poate fi plină cu resturi alimentare, dar î n cazu ri patologice poate fi obstruată cu dopuri de
fibrină (difterovariolă, mycoplasmoză , avitamin oza A). În funcție de situatie și de
mărimea lotul ui examinat se poate face o secț iune la comisura ciocului, paralelă cu
traheea și esofagul, î n urma că reia se pot vedea ambele organe (extremitatea anterioară ).
Acest mod de lucru este foarte util î n cazul examinărilor efectuate î n ferme.
 Examinarea plastronului sternal, se face d upă îndepă rtarea pla stronului sternal și se
examinează aspectul care nei sternale. Devierea carenei în forma S se întâlnește î n toate
formele de rahitism. Tot în rahitism apare ș i tumefierea cartilajului articulaț iei sterno –
costale, inter -costale ș i/sau costo -vertebrale. Se examinează aspectul și culoarea: poate fi
palid în hiposelenoze ș i avitaminoza E; poate fi cu zone congestive și hemoragice în
intoxicțtii, bursită infecțioasă ș i anemie infe cțioasă .
 Mușchii pectorali și muș chii gambei : artrofia sau cachexia acestora se întâlnește î n
sindroamele marasmatice datorate lipsei de aport alimentar, stresului de diferite
intensităț i. Pote cel mai sp ectaculos este aspectul artrofiei ș i marasmului din boala Ma rek.
Hialinoza musculară este vizibilă în avitaminoza E și/sau hiposelenoză. Mușchii sunt
cenușii gă lbui, fibrele musculare sunt palide, omogene și friabile. Boala mușchilor albi de
la curci și gă ini este produsă de deze chilibre vitamino -minerale. După î ndepărtarea pielii
și a plastronului sternal sunt vizibile, prin transparenșă, organele abdominale ș i cele
toracale. La prima inspecție se pot observa deformările prin mărire sau micșorare ș i
culori le normale sau modificate ale ficatului, anselor int estinale, cordului ș i sacului
pericardic.
 Ascita (hidroperitoneul): este acumularea de lichid în cavitatea abdominal ă. Se observă
relativ ușor. Pasărea are o poziț ie "de pinguin" , iar la palpare se simte fluctuaț ia lichidului.

7
Se face dignostic difer ențial cu: tumorile abdominale, retențiile de ou și cu peritonitele
viteline la puii până la vârsta de 14 zile . Este frecventă la puii de găină, curcă, rață și de
fazan, cand însoțește intoxicaț iile cu clorur i. Uneori, poate să aibă importanță virală. La
pui se mai întâlnește o diateză exsudativă produsă de avitaminoza E și carența î n seleniu.
Cantitatea de lichid este mai mică decât în sindromul ascitic ș i nu are aspe ctul gelatinos,
ficatul este puțin mărit î n volum și apare î ntotdeau na cu edemele generalizate din ț esutul
conjunct iv. Concomitent apar hemoragii în musculatură, ectazie venoasă, tromboze și
hialiniză ri ale vaselor.
 Diateza hemoragică însoțeș te uneori leziunile h emoragice subcutane. Mai apare îns oțind
hemoragiile produse prin traumatiz area organelor interne. Frapează culoarea roșie,
datorată cantității mari de sânge care scaldă cavitatea abdominală sau/ș i toracală. Sângele
poate fi roșu"viu" și dacă este dublat de o docimazie pozitivă , poate fi ca uza unei asfixii.
Dacă sângele are culoare închisă, viș iniu, brun sau chiar negru , se poate datora unor
intoxicaț ii cu micotoxine, chimioterapice, raticide sau u nor toxine prezente î n furaje,
destul de greu de identificat.
 Hemoragii le interne prin ruptură hepatică sunt vizibile imediat după ridicarea
plastronului sternal și uneori chiar prin transparența seroaselor și muschilor abdominali.
Este uș or de identificat locul de unde porneș te hem oragia. De cele mai multe ori sâ ngele
este coagulat. L ipsa coagulabilitații se poate datora prezenței unui toxic sau
supradozajului unor medicamente.
 Diateza urică este o leziune foarte uș or de rec unoscut, prin depunerile de urați de pe
seroase ș i de pe org anele interne. De obicei aceleași depuneri de urați se găsesc pe rinichi
și în uretere. Cauzele sunt: alimentația hiperproteică, micotoxinele (ochratoxinele),
caren țele în vitamina A și unele viroze: bronșita infecțioasă și boala Marek. Diateza urică
apare la găinile adulte, la pui ș i chiar la embrioni ( datorită deficiențelor de incubație –
temperatură , umiditate).
 Peritonita vit elină este prezentă la gă inile adulte, apare pe fondul unui ovar congestiv.
Cavitatea abdominală este plină cu vitelus (galbenuș). Este una din leziunile care apar în
infecțiile salm onelice, î n holera aviară și în bronșita infecțioasă . Peritonita vitelină este
vizibilă din prima zi de viașă până la vârsta de 12 – 14 zile, în special la puii de găină,
curcă, fazan, porumbei și la boboci. Se caracterizează prin ramolirea și/sau revărsare a
vitelusului în cavitatea abdominală. Datorită infectă rii cu bacterii ca E.co li, Staphilococus,
Pseudomonas ș i Proteus , culoarea este galben murdar până la verde.
 Peritonita fibrinoasă, se prezintă sub forma unor depozite de fibrină în cavitatea
abdomina lă, pe seroase și pe capsula hepatică. În faza inițială fibrin este în cantitate foarte
mică, uneori greu vizibilă , fin răspândită la suprafaț a organelor sau /și pe seroase, pentru
ca în formele cronice să formeze adevarate depozit e. Fibrina are culoare alb -cenușie și se
datorează infecț iilor cu E.coli. Când sunt suprapuse și alte infecț ii (Pseudomonas,
Proteus) poate căpăta tente galbene ș i/sau verzui. Periton ita fibrinoasă este
patognomonică în colibaciloza cronică și î n streptococie, dar de cele mai multe ori este
asociată și cu poliserozită , respectiv aerosaculita fibrinoasă
 Peritonita granulomatoasă se caracterizează prin apariția pe seroasa peritoneală a unor
formațiuni granulare de dimensiuni mici (de la câțiva microni până la 1 -3 mm.). Cel mai
des aceste formațiuni apar și pe intestin și pe seroase. Sunt leziuni care pot fi întâlnite în
coligranul omatoză, TBC și în micozele sistemice (aspergiloză, mucormicoză).

8
 Poliserozitele se clasifică după organul pe care apar, iar din punct de vedere morfologic și
biochimic pot fi: seroase, serofibrinoase și fibrinoase.
 Poliserozitele seroase sau gelatinoase sunt observate în primele stadii ale inflamației
seroaselor. Ele se întâlnesc în unele viroze cum sunt parvoviroza acută a gâștelor.
 Poliserozita fibrinoasă este leziunea patognomonică în mycoplasmoza aviară forma
cronică. Ea apare sub forma unor depozit e de fibrină în sacii aerieni toracali și
abdominali, pe seroasele hepatice și ale cordului: perihepatite și pericardite fibrinoase. În
fazele incipiente are culoarea alb -cenușie, pentru ca ulterior să se organizeze și să ia
aspectul unor "jumări de ouă", aspect foarte cunoscut în patologia aviară, dar cu dublă
etiologie: E. coli și mycoplasme. Poliserozita fibrinoasă este întâlnită și la embrioni, în
ultima parte a perioadei de incubație, când îngroșarea seroaselor pulmonare și
abdominale, cu apariția depo zitelor foarte fine de fibrină, sunt dovada prezenței
mycoplasmelor în efectivul matcă.
 Aeros aculitele sunt leziuni care se întâlnesc de cele mai multe ori î mpreun ă cu
poliserozitele. Ele sunt: seroase, fibrinoase ș i granulomatoase.
 Aerosaculitele seros e, se caracterizează prin prezența unei cantități mici de lichid la
suprafața seroaselor abdominale și toracale. Se pot observa î n formele incipiente de
colibaciloă și în pseudopestă .
 Aerosaculitele fibrinoase sunt asemanatoare din punct de vedere morfolog ic cu
poliserozitele fibrinoase și se prezintă sub forma unor depuneri de fibrină pe sa cii aerieni.
Ele sunt prezente în mycoplasmoza aviară la pui și găini de toate vârstele, inclusiv la
embrioni ș i la puii de o zi. Leziuni asemanatoare sunt în chlamidioz ă și bronșita
infecțioasă . La aceasta din urma se complică cu depunerile de urați (gută ).
 Aerosaculitele granulomatoase sunt mai puțin vizibile, sunt patognomonice în
coligranulomatoză. Ele se mai pot vedea în TBC și în formele grave de aspergiloză ,
acestea din urma fiind mai frecvente. La suprafaț a seroaselor sunt vizibili noduli miliari
până la no duli de 1 -2 mm., de culoare albă până la cenuș iu cu iri zații concentrice, vizibile
cu lupa, dar de foarte multe ori cu ochiul liber.
 Leziunile cordului : cordu l se examinează mai întâ i in situ, fiind primul organ care se
examinează după ridicarea pla stronului sternal. Se examinează sacul pericardic ș i lichidul
acestuia. Dacă nu sunt modificări care să necesite efectuarea unei însămânță ri
bacteriologice direct din s acul pericardic ( cea mai sigură metodă de iz olare a
Pasteurelelor), se detașează și apoi se examinează cordul. Secț ionarea se face de -a lungul
cordu lui stâng și cordului drept, păstrâ ndu-se peretele inter -ventricular. După aceea se
examinează origine a aortei ș i arterei pulmonare.
 Cordul g lobulos – boala cordului rotund. Cord ul globulos este o leziune des întâlnită la
curci și la gă ini. Mai des se man ifestă sub forma hipertrofiei cordului stâng împreună cu o
stază venoasă generalizată. Se pare că se d atorează carenței î n vitamina E, seleniu,
aminoacizi cu sulf ș i cupru. Sacul pericardic este plin cu un lichid citrin, uneori gelatinos,
iar cordul apare mărit ș i globulos.
 Hidropericardul se recunoaște prin prezenț a de lichid transparent sau citrin în sa cul
pericardic. Apare în carența vitaminei E, în ciroză hepatică, și în dilataț iile cordului. Poate
fi prezent și în infecț iile generali zate: prima faza a infecției colibacilare, în infecț iile cu
Pasteurella etc.
 Hemoragiile sunt ușor de recunoscut, prin prezența sângelui sub formă de peteșii și
sufuziuni. Hemoragiile cardiace apar î n bolile acute in fecțioase și în intoxicații:

9
pseudopestă forma acută ; holeră aviară care se recunoaște prin peteș iile cordului (la baza
cordului), sugest iv numite"cord stropit cu fuxină "; intoxicațiile cu warfarină, oxicumarine
și mai ales micotoxine (afla -toxine, ochratoxine etc. ).
 Pericarditele se manifestă prin modificarea culorii și îngroș area sacu lui pericardic.
Uneori, datorită unei cantitați crescute de fibrină, sacul pericardic aderă foarte mult la
mușchiul cardiac, încâ t nu se poate desprinde. Ele pot fi: -seroase, în holeră și intoxicaț ii;
-serofibrinoase și fibrinoase în infecț iile bacteriene cum sunt colibaciloza, holera,
salmonelozele cronice (tifoza și paratifoza ), chlamidioza, mycoplasmoza; serohemoragice
în streptococia acută și în intoxicaț ii supraacute; -granulomatoase care din punct de
vedere etiologic poate fi urică sau/și micotică ș i TBC; -fibroase, mai rare, datorită vieții
economice de scurtă durată a păsărilor; ele se produc prin cronicizarea infe cțiilor
bacteriene, virale ș i micotice.
 Miocarditele : inflamaț iile cordului sunt destul de greu de observat cu ochiul liber, acestea
fiind și în legătură cu starea de întreținere, rasă, vârstă, sex etc. După aspectul și forma
evolutivă ele pot fi: -parenchimatoase, întâlnite în parvoviriza gâș telor; -necrotice în
afecțiunile cronice infecțioase: holeră, streptococie, vibrioză ; -limfohistiocitare,
caracteristice în salmoneloză, listerioză, encefalomielită ; -granulomatoase în TBC și
aspergiloză .
 Endocardita ulcerovegetantă este mai rar întâlnită în ultima vreme, datorită vieții relativ
scurte a păsărilor crescute în condiții de fermă. Endocardita ulcerovegetantă este vizibilă
dupa secționarea pe lungime a cordul ui și inspecț ia endocardului. Acesta ap are îngroșat la
nivelul valvelor, ș i ia un aspe ct conopidiform. Este o inflamație întâlnită în bacterioze
cronicizate: streptococii, holeră, rujet, listerioză .
 Tumorile cardiace sunt uș or de recunoscut, deoarece modi fică volumul, culoarea, forma
și consistența muș chiului cardiac. Cele mai dese sunt tumorile cardiace din virozele
tumorale: boala Marek, leucoze. Tumorile cardiace sunt foarte aderente la structura
mușchiului și au aspect slăninos.
 Leziunile splinei : splina se examinează după evisc erarea ficatului. Ea poate fi mărită,
micșorată, friabilă sau indurată, hiperplazică sau să prezinte formațiuni nodulare de
diferite mărimi. Se examinează capsula și apoi se efectuează secț ionarea organului
apreciindu -se și culoarea.
 Atrofia splenică poate fi inclusă în sindromul hipotrepsic, în cahexie și în intoxicaț ii,
splina fiind micșorată î n volum.
 Involuția senilă a splinei are caracter interesant pentru păsările de agrement și cele din
grădinile zoologice.
 Distrofiile splenice sunt caracterizate prin modificări de volum sau/ș i culoare, de cele mai
multe ori neglijate de cei care efectuează necropsiile.
 În hipertrofia splenică , splina este marită î n volum, d e culoare brun deschis, indurată. Pe
secțiune are un aspect gra nular. Este întâlnită în colibaciloză subacută la toate vârstele.
Cea mai reprezentativă lienoză fibrinoidă este întâlnită în infecțiile salmonelice, care
afectează puiul de o zi până la găina adultă. La fel ca și la ficat, splina capătă în ultima
fază o t entă metalică -verzui.
 Splenitele și distrofiile splenice: splenitele sunt strâ ns legate lezio nal și cauzal de
inflamaț iile ficatului. Astfel: -splenita amiloidă este o leziune care apare î n bolile cronice:
TBC(unde pot să se suprapună și leziuni granulomat oase); -splenita urică, unde splina este
mai mult sau mai puțin mărită în volum iar pe capsulă sunt prezente granule de urați. În

10
cazurile grave urații sunt prezenți și în profunzime și apar la secționarea longitudinală și
transversală. Este una din modifi cările din gută . -Splenita ischemică este însoțită de
reducerea în volum și paliditate. Apare î n anemii.
 Hematoamele subcapsulare pot avea o cauză traumatică sau toxică (micotoxine sau/și
uleiuri râ ncede, medicamente).
 Ruptura splinei este o leziune care poate fi urmarea unui traumatism, dar de cele mai
multe ori aceasta se întamplă pe un fond deja sensibilizat cum ar fi: hiperplazii splenice,
hipertrofii, noduli TBC , etc. Apare frecvent la fazani, păsările salbatice în captivitate și
păsările de colivie.
 Splenita necrotică miliara : focarele necrotice care pot să fie observate atât la suprafața
cât și î n profunzime a organului se pot datora infecțiilor salmonelice ș i pasteurelice. Ele
apar sub form a unor puncte de culoare galbenă foarte asema natoare cu cel e de la hepatita
miliară necrotică. În infecț iile salmonel ice culoarea lor este albicioasă .
 Splenita necrotică cu focare mari : la suprafața splinei, dar și pe secț iune sunt prezente
zone circumscrise cu margini st elate cu diametrul de 1 -2 mm. până la 4-5 mm. Cauza
poate fi parazitară (histomonoză sau spirochetoză ). De obicei apar simultan cu leziunile
hepatice.
 Splenomegalia puilor ș i boala splinei marmorate a fazanului : în unele bol i virale splina se
hipertrofiază, are aspect marmorat datorit ă hiperplaziei pulpei alb e, necrozei celulelor
limfoide și proliferă rii celulelor sistemului re ticulo -endotelial. Ea se poate întâlni î n boala
splinei marmorate, splen omegalia puilor, enterita virală a curcilor ș i alte adenoviroze .
Leziuni asemanatoare pot fi găsite î n reticuloend oteloize, unele leucoze aviare și în mai
mica masură î n boala Marek.
 Splenita granulomatoasă: granuloamele splenice se prezintă sub forma unor formaț iuni
aglomerate de dimensiuni variabile care de cele mai multe ori se enuclează ș i sunt
prezente l a suprafață și î n profunzime. Diagnosticul se pune numai dupa u n examen de
laborator, pentru că poate fi: TBC, coligranulomatoză, micoze, gută viscerală .
 Tumorile splenice , ca ș i la tumorile hepatice, cele splenice pot fi nodulare sau difuze, au
culoare alb icioasă și aspect slă ninos. Ele depind de agentul etiologic care poa te fi: virusul
bolii Marek sau/ș i virusurile leucozei.
 Aparatul digestiv se examineaz ă în trei etape:
1. Înainte de eviscerare, când cadavrul este întreg ș i nejupuit , se deschide ciocul, se
examinează mucoasa bucală și se aplică o secțiune la comisură pentru a putea vedea fanta
palatină și intrarea î n larinx. Odată cu această secț iune se vede aspectul exterior al părț ii
anterioar e a traheii, esofagul anterior și gușa (ingluvium), care pot fi și ele secționate, pentru a se
examina conținutul ș i mucoasa;
2. Eviscerare a proventricolului cu duodenul ș i jejunul, care se face secționând esofagul
înaintea intrării în stomacul glandular și o a doua secț iune la intrarea intestinului;
3. Ultima parte a intestinului se scoate î n bloc, inclusiv cloaca. Odata eviscerate , fiecare
fragment se examinează separat, la exter ior și la interior, practicându -se secțiuni longitudinale
sau în alte direcții, dacă este necesa r.

11
 Leziunile tubului digestiv anterior sunt:
1. Modifică ri ale ciocului , care pot fi modificări de poziție ale ciocului (ciocul încălecat)
care sunt deformări congenitale.
2. Eroziunile ciocului , aceste a sunt vizibile foarte des la păsările de agrement , când
marginile ciocului apar franjurate, ș i foarte des la atinge re se rup. Cauzele pot fi nutriț ionale sau
parazitare. Sunt însoțite și de deplumaț ii la baza ciocului.
3. Metaplazia cornoasă a glandelor din submucoasa bucală , aceaste leziuni se întâlnes c în
hipo sau avitaminoza A. De ce le mai multe ori este continuată ș i pe treimea anterioara a
esofagului, f iind frecventă atât la pui cât ș i la adulte. Mucoasa este denudată pe zone care variază
ca dimensiune de la un vârf de ac până la acoperirea aproape î n totalitate. Glandele care sunt
diseminate în mucoasă și submucoasă , se simt la palpare sud forma unor p articule dure și pot
avea culoare galben -cenuș iu.
4. Gușa pendulantă , apare datorită supraîncărcă rii cu furaje, de cele m ai multe ori lipsite de
celuloză. Pot să apară și datorită unor deficiențe de fermentație sau de creș tere la
reproducatoarele cu sistem de furaj are “skip a day”. Este frecventă și la păsările de agrement,
datorită deficiențelor de creștere și hrănire (deficit de piridoxină sau supraalimentare). Leziunea
se observă și la pasărea în viață, când gușa este vizibilă, mare, păstoasă și purtată cu oarecare
dificultate. D e cele mai multe ori se compli că prin obstrucț ie. La deschidere, gușa este plină cu
conținut alimentar, parțial fermentat, care exală un miros caracteristic.
5. Inflamația fibrinoasă a mucoasei bucale, farinxului ș i esofagului : prezența de fibrină pe
mucoasa bucală , poate avea mai mult e cauze infecțioase și/sau parazitare și deficiențe
nutriționale. Menționă m: difterovariola, pseudopesta (forme cro nice), candidoza, trichomonoza ș i
fuzariotoxicoza. La începutul procesului fibrina are cu loare albă, pentru ca pe măsura cronicizării
să devi nă cenușie. Sub stratul de fibrină care poate acoperi toată mucoasa ș i care este foarte
aderent, apare un țesut sangv inolen t. De cele mai multe ori această leziune coboară în ingluvium
și pe trahee.
6. Inglu vita fibrinoasă : gușa prezintă pe pereț ii interi ori o cantitate mai mare sau mai mică
de fibrin, care aderă la mucoasă și se dezlipește mai greu, lăsând sub ea zone sângerânde. Poate fi
produsă de carențele în vitamina A și B, sau de infecț iile cu Candida. Este destul de frecventă la
porumbei și la cana ri în aspergiloză și în candidoză .
7. Ingluvitele parazitare/micotice : dintre cele mai cunoscute ingluvite parazitare sunt
capilariozele și trichomonoza ș i respectiv candidoza. Toate sunt însoțite de inflamaț ii fibrinoase.
 Leziunile tubului digestiv postdiafragmatic sunt reprezentate de:
1. Leziunile proventricolului care sunt reprezentate de:
-Proventriculitele hemoragice când mucoasa proventriculară prezintă mai întâ i puncte
congestive (vizibile după îndepărtarea mucusului), care sunt în vâ rful pa pilelor gl andulare, pentru
ca ulterior, să se agraveze și să cuprindă toată suprafaț a mucoasei. Ele pot evolua î n
proventriculite hemoragico -necrotice. Sunt frecvente asocierile lor cu en teritele hemoragico –
necrotice, în hipovitaminoza A, în fuzariotoxicoz ă. Pot să apară ș i ca rezultat al traumelor

12
provocate de cereale nedezaristate. De asemen ea pot fi rezultatul unor infecț ii cu Pseudomonas,
Proteus sau E. coli. , iar î n ultima vreme proventriculita hemoragică este o leziune frecventă în
bursita infecțioasă , unde obligatoriu trebuie coroborat cu leziunile bursale. Prov entriculita
hemoragico -necrotică situată în zonele marginale, cunoscută sub numele de „brâ u“ este lez iunea
cea mai cunoscută din patologia aviară, fiind întâlnită î n boala de Newcastle sau pseu dopestă.
Diagnosticul se stabileș te numai prin examen de laborator. Leziuni asemănătoare pot fi și în
infecțiile gripale sau în pseudomonoză și în intoxicaț ii supraacute cu pesticide .
-Proventriculita fibrinoasă , când prezența fibrinei care aderă la muco asa stomacului
glandular, lasă sub ea zone congestivo -hemoragice. Poate fi cauzată de Candida (la curci și la
gâște), de Aspergillus la găini, sau de inflamaț ii granulomat oase (în TBC, coligranulomatoză etc.)
în primele faze evolutive.
-Hipoplaziile provent riculare unde pereții somacului glandular sunt îngroșați, cu aspect
slăninos; la deschidere papilele glandulare sunt evidențiate, uneori cu o tentă roz care înconjoară
papila. Ele se găsesc în boala Marek și î n bolile tumorale.
2. Pancreasul , poate să prezinte un aspect tigrat datorită zonelor congestive care alternează
cu cele distrofice și este o leziune a infecțiilor P asteurelice (pancreatita congestivă și hemoragică
propr iu-zisă)
3. Leziunile stomacului mecanic: stomacul triturator se examinează la ext erior ș i la interior.
Pentru acea sta se face o secțiune longitudinală în muș chiul stomacului, descoperind conținutul și
apoi după îndepărtarea acestuia se examinează cuticula. Este import ant daca aceasta se desprinde
ușor sau greu și ce culoare prezintă .
-Atrofia stomacului muscular , stomacul muscular este mic, comparativ cu talia și vârsta
păsării, cauza poate fi în folosirea î n furajare a unor materii prime foarte fi n triturate, sau a unor
obstrucții î n zonele anterioa re, care nu permit alimentarea.
-Ventriculita limfohistiocitară , unde pereții stomacului mecanic sunt îngroșați, decoloraț i
iar cuticula se desprinde greu. Leziunea este întâlnită în Salmoneloză .
4. Leziunile intestinale: mai întâi se examinează pancreasul între ansele duodenale. În
stadiul urmă tor se scoate pancreasul din ansele duodenale, iar acestea se secționează pe
lungim e,când apare conținutul ș i mucoasa. Intestinul se examinează după eviscerare și se
deschide pe toată lungimea, când se examinează conț inutul (aspectul, culoarea, mi rosul) și
aspectul mucoasei. Dacă este cazul se completează cu examene parazitologice ș i/sau
bacteriologice.
-Enterita catarală : conț inutul intestinului este lichid, de culoare maro -gălbui, destins de b ule
de gaz, cu mucoasa acoperită de un exsudat gălbui , sau dacă este cauzat de infecț ii bacteriene de
culoare verde, maro sau galbenă. Î n enterotoxiemia anaeroba intestinul este plin cu gaze, în
pseudomonoză mucoasa este acoperită cu un e xsudat verzui, care poate urca în stomacul
muscular și în proventricol. În colibaciloză sunt multe bule de gaz. În intoxicații (cu sare)
conținutul are un aspect fluid.
-Enterita fibrinoasă ș i fibrino -necrotică: i ntestinu l este destins de gaze, mucoasa fiind
acoperită cu un exsu dat fibrinos, aderent, care se înlătură greu ș i lasă să se vadă o mucosă

13
denudată, uneori congestivă. Când capătă aspect necrotic mucoa sa care pe alocuri este îngroșată
și de culoare alb -cenușiu, este erodată și lasă pe unele zone să se vadă leziuni congestive ș i
hemoragice. Este leziunea infecțiilor bacteriene și virale cronice: anaerobioze, în infecții cu B.
Necroforus, variolă, apare și î n avitaminoza A când este simultană cu alte leziuni epiteliale
(traheale).
-Enterita hemoragică , este ușor de recunoscut, prin prezența sângelui parț ial coagulat.
Mucoasa este congestivo -hemoragică ș i de cele mai multe ori cu leziuni î ntinse. Dacă sângele
este necoagulat și de culoare deschisă, poate fi datorită unor intoxicații sau deficienț e de
coagulare (avitaminoza K). Când este însoț it de leziuni erozive ale mu coasei, iar la nivelul
tonsilelor cecale apar leziuni hemoragico -necrotic e, poate fi o infecț ie cu virusul bolii de
Newcastle. Câ nd intestinul este de stins de gaze, poate fi o infecție cu Clostridii. Congestia și
hemoragia cecală poate fi produsă de infest ații cu coc cidii. Pentru toate aceste afecț iuni se face
diagnostic difere nțial prin e xamen microscopic, virusologic ș i/sau bacteriologic.
-Enterita difteroidă, se poate vedea la deschiderea duodenului și intestinului. Mucoasa
prezintă zone de eroziuni sub formă de enantem: maculă, papulă, veziculă și eroziuni acoperite cu
fibrină aderentă, care lasă după î ndepărtare o mucoasă sângerândă, pe alocuri necrotică . Este
leziun ea pseudopestei sau a variolei -forma de enantem. Es te necesar diagnosticul diferenț ial de
laborator.
-Duodenita difteroidă , este întâlnită în holeră, când are un fond violaceu și este însoțită ș i de
zone congestive ale pancre asului care ia un aspect tigrat, în Salmoneloză fondul este galben –
roșiatic.
-Jejunita difteroidă difuză , apare în Spirochetoză și se caracterizează prin îngroș area
mucoasei, care ia un aspect rugos, galben -cenușiu.
-Tiflita hemoragică leziune inconfundabilă î n coccidiozele cecale.
-Tiflita fibrinoasă , cecumurile sunt pline de fibrină care are un aspect c azeos, foarte aderent
la mucoasă. Se întâlnește în holeră, colibaciloză cronică și în histomonoză . Un aspect interesant
se poate întâlni la embrioni cu tiflită cazeoasă, cauzată de transmiterea transovarienă a
Salmonelelor (gă ina, fazani, cu rcă). Î n majoritatea cazuril or examenul bacterilogic al acestor
embrioni demonstrează prezența unor S almonelle. Urmarea l eziunii este mortalitatea mare în
primele zile de viață .
-Enterita granulomatoasă : sunt mai multe fel uri de granuloame care pot fi gă site în pereț ii
intestinului: TBC, coligranulomatoză, aspergiloză etc. Pot sa apară în orice zonă, pereții
intestinului fiind deformaț i de granulomul care este cuprins în mucoasa și submucoasa intestinală .
-Hiperplaziile intestinale, apar în bolile tumorale ș i în unele forme din boala Marek. Sunt
frecvente asocierile lor cu en teritele hemoragico -necrotice, în hipovitaminoza A, în
fuzariotoxicoză. Pot să apară ș i ca rezultat al traumelor provocate de cereale nedezaristate. De
asemenea pot fi rezultatul unor infec ții cu Ps eudomonas, Prot eus sau E. coli.
5. Leziunile ficatului: ficatul se examinează după detaș area plastronului sternal, sub aspectul
topografiei, culorii și volumului. Se compară mărimea lui cu talia păsării ș i cu parametrii rasei

14
sau liniei. Eviscerarea se face pentru a e xamina fața internă a organului, capsula și fiecare lob, pe
toate fețele. În ultima fază se apreciază duritatea ș i friabilitatea.
-Hemoragiile prin ruptura ficatului , sunt foarte des întâlnite la găinile grase, hră nite cu
exces de porumb, care prezintă depozite adipoase în pereț ii abdominali. Ele pot fi consecinț a unor
traumatisme directe sau al unor eforturi. Hemoragiile hepatice apar ca urmare a modificărilor
distrofice și hipoxice și/sau infiltraț iilor limfoide a prezenț ei unor toxice sau supradozajul ui unor
medicamente (coccidiostatice, antibiotice, sulfamide). Hemoragiile prin ruptură hepatică se
produc datorită unor traumatisme sau datorită măririi friabilitații hepatice ș i/sau vasculare.
-Perihepatita fibrinoas ă, se caracterizează prin îngroș area capsulei hepat ice, care are
culoare albicioasă, iar la suprafață prezintă depozite de fibrină, de culoare alb -cenuș iu. Este
leziunea cea mai frecventă î n sistemul industrial de creștere și exploatare al puilor, dar ș i la
găinile adulte. Ea apare în infecți ile cu E.coli, My coplasme, Pasteurelle, Chlamydii.
-Hepatoze sau distrofii hepatice : hepatozele sunt cele mai frec vente leziuni ale ficatului.
Se caracterizează prin modificarea culorii și consistenței. Afectează gă inile și puii la orice vârstă .
-Hepatoz a granulo -grasă sau grăsoasă: ficatul are culoare galbenă, lutoasă, este mărit
în volum și friabil. Se observă la puii în primele zile de viață când este fiziologică și pasageră,
datorită resorbț iei viteline. La gă inile ad ulte se datorează alimentației bog ate în lipide, excesului
de porumb, sau a unor toxice, cum sunt micotoxinele. Un caz deosebit îl prezintă palmipedele
care î n mod fiz iologic depun lipide de stocaj în ficat, calitate exploatată î n producerea de ficat
gras ("foie gras") .
-Hepatoza urică se caracterizează prin prezența granulelor de urați pe suprafața capsulei
hepatice, iar în cazuri grave și în profunzime. De obicei apare împreună cu guta viscerală, cu cea
renală și cu cea generalizată . Cauzele sunt alimentare (exces de proteină, calitatea proastă a
proteinelor, sau lipsa de aport ali mentar); mai pot fi cauze infecțioase virale (bronșită infecțioasă )
sau bacteriene.
-Hepatoza amiloidică în care ficatul, datorită depunerilor de amiloid, devine indurat
(dens, omoge n, vitros) și colorat în brun. Datorită acumulă rilor de amiloid se produc rupturi
hepatice, cu hemoragiile consecutive. Este frecvent la galinaceele cu TBC și la raț e. –
-Hepatita amiloidică este însoțită de pereți abdominali dilatați de conț inutul lichid din
cavitate. Lichidul este ușor citrin ș i prin contact cu aerul se coagulează. Ficatul este mărit,
capsula îngroșată devine în fazele avansate fibrozată, lăsând să se vadă cu ochiul liber, zonele de
amiloid.
-Hepatitele limfohistiocitare , sunt mai greu d iagnosticabile cu ochiul liber, sun t
diagnosticabile microscopic, în infecțiile Salmonelice. În fazele avansate, subacute și cronice
ficatul este mărit și capătă o tentă verzuie (metalică ).
-Hepatitele hemoragice, se prezi ntă prin culoarea roșie cu zone h emoragice vizibile sub
capsulă. Este o leziune spectaculoasă î n hepatitele virale la boboci sau în intoxicațiile cu
micotoxine la pui ș i boboci.

15
-Hepatitele hemoragico -necrotice, se întâlnesc în infecț iile colibacilare suba cute (cu tulpini
septicemice) și stafilococice.
-Hepatitele miliare necrotice, sunt leziuni patognomonice în holera aviară; se prezintă sub
forma unor zone mi ci, indurate, de culoare galbenă . Dacă fondul ficatului are cu loare violacee
poate fi vibrioză , iar pe fond verzui poate fi infecție salmonelică . Diagnosticul de certitudine este
cel bacteriologic.
-Hepatitele necrotice î n focare mari , acestea se observă prin diferența de culoare și
consistență dintre masa ficatului și zonele necrotice. Se întâlnesc î n formele cronice de holeră,
sau pot lua forme neregulate și/sau stelate cum sunt în streptococii și î n his tomonoza curcilor.
Leziuni asemănă toare, pentru care se face diagnostic diferențial sunt cele din trichomonoză și
spirochetoză .
-Hepatitele granulomat oase, granuloamele hepatice sunt leziuni mari, caracterizate prin
prezența granuloamelor albe -gălbui, de di mensiuni variabile, vizibile atât la suprafața ficatului cât
și în profunzime. Natura granuloamelor poate fi: TBC, coligranulomatoză , micoze , metasta ze ale
unor infecț ii cum sunt stafilocociile pla ntare sau chiar depozite de urați, în gută generalizată .
-Tumorile hepatice , au o incidență mai mare la găinile adulte. În ultima vreme vâ rsta la care
sunt diagnosticate histopatologic dar și morfopatologic a coborât la 4 -6 săptămâ ni. Tumorile
cuprind de obicei tot organul, mai rar porț iuni din acesta. În leucoză, ficatul se mărește, ocupând
toată cavitatea abdominală și chiar toracală. Este de culoare roz -cenușiu, friabil ș i cu stri i
albicioase pe secțiune. Dacă în leucoza mieloidă difuză întreaga masă a organului este
modificată, în forma nodulară se constată focare cenuș ii albi cioase de diferite dimensiuni. Î n
leucozele limfoid e sau limfoblastoze, cu incidență mai mare la adulte, f icatul este imens,
repreze ntând uneori peste 27% din greutatea corpului. Dimensiunea ș i friabilitat ea produc cel mai
adesea ruptură hepatică urmata de hemo peritoneu. Diagnosticul diferențial dintre formele de
leucoză se face prin examen histologic. În boa la Marek, ficatul este mărit ș i cu friabilitate mare,
sau prezintă tumori cu aspect slăninos. Poate să apară de la 4 -5 săptămâni până la 18 -26
săptămâ ni.
-Adenomatoza biliară , afectează vezica biliară care este marită cu per eții îngroșați.
Fenomenul de stază și obstrucț ie asupra canalului biliar, produce îmbibiția biliară a ficatului. Este
întâlnită î n mic otoxicozele cronice(aflatoxicoză) la boboci ș i la pui.
IV.Diagnostic de laborator
Confirmarea bolilor se face prin examene de laborator , după cum urmează:
Examene de laborator bacteriologice și bacterioscopice :
1. Examenul bacteriologic presupune izolarea, cultivarea ș i identificarea germenilor
bacterieni din diferite probe prelevate de la animalele vii: secreții, excreții, lichide de puncție,
exsudat, sânge, urină, fecale, ma terial seminal, ouă și altele . Mediile de cultură folosite pentru
izolarea diferitelor tipuri de bacterii sunt reprezentate de medii le de cultură solide sau lichide,
care pot fi medii uzuale , pe care se dezvoltă majoritatea germenilor patogeni și medii speciale de
izolare , cum sunt agarul PPLO și mediul Edward pentru Micoplasmoza respitarorie aviară, care

16
favorizează dezvoltarea anumitor germeni,care nu se pot cultiva de la început pe mediile
obișnuite, ei necesitând anumite condiții speciale .

2. Exame nul bacterioscopic pune în evidență germenul prin efectuarea , din sânge, secreții,
raclate de mucoasă sau amprente din organe , de: frotiuri directe examinate la microscop cu
contra st de fază (Borelioză aviară); p rin colorarea frotiurilor sau prin imunofluorescență . Prin
colorare se pot stabili unele particulari tăți morfologice a le germenilor (dimensiuni, formă,
afinitați tinctoriale) ca ș i relații le cu țesuturile în care se află,facilitându -se în acest fel precizarea
diagnosticului. Metodele de col orare sunt diverse ș i se aplică în mod diferențiat, î n funcție de
scopul urmă rit. Colorația Gram se folosește pentru diferenț ierea germenilor Gram pozitivi
(colorați î n albastru -violet –Staphylococcus , Bacillus , Clostridium ), de cei Gram negativi ,
(colorați în roșu -E.coli , Salmonella , Proteus , Borrelia ), din fro tiurile efectuate din diferite
țesuturi sau din culturi microbiene ; alte colorații sunt: c oloraț ia cu albastru de metilen și colorația
Ziehl -Neelsen, care se folosește pentru punerea în evid ență a germenilor acidorezistenți
(Mycobacterium ), care nu se colorează prin metodele obiș nuite . La examenul frotiurilor,
germenii se pot prezenta colorați în roșu (acidorezistenț i) sau în albastru (neacidorezistenț i).
Metoda Tribondeau -Fontana, se foloseș te pentru colorarea leptospirelor . Pentr u colorarea
capsulei bacteriene se folosește colorația Giemsa și metoda de colorare cu tuș de China, etc.
Examene virusologic e:
Se realizează în scopul confirmării diagnosticului prin izolarea și identificarea virusului.
Izolarea multor virusuri aviare se efectuează pe ouă fertile, iar calea de inoculare a ouăle depind
de agentul suspectat. Astfel virusul i nfluenței aviare și virusu l bolii de Newcastle pot fi cultivate
în cavitatea alantoidă a ouălor fertile și confirmarea se face prin verificarea reacției de
hemaglutinare. Alți agenți infecțioși , inclusiv alte paramyxovirusuri aviare , orthomixovirusuri și
virusul EDS -76, au, de asemenea, activitate hemaglutinantă, astfel trebuie executată reacția de
inhibare a hemaglutinării, cu ser specific. Anumiți viruși pot fi izolați și identificați prin culturi de
celule primare, cultur i celulare (de origine aviară sau de origine mamiferă) sau culturi de țesuturi.
Altele necesită microscopie electronică directă sau o varietate de alte tehnic i virusologice , ca de
exemplu bioproba pe animale de laborator.
Pentru aprecierea patogenității tulpinii în virusul bolii de Newcastle se poate determina:
timpul mediu de letalitate al embrionilor de găină inoculați; -indicele de patogenitate
intracerebral la puii de o zi; -indicele de patogenitate intraconjuctival la puii de 8 săptămâni,
neimunizați.
V.Testele serologice
Se folosesc pentru atestarea indemnității unui efectiv sau pentru controlul răspunsului imun .
Testele folosite sunt : 1.Testul imunoenzimatic (ELISA);
2. Reacția de seroaglutinare rapidă pe lamă cu antigen colorat;
3. Seroprecipitare în gel de agar;
4. Reacția de fixare a complementului;

17
5. Reacția cu anticorpi monoclonali;
6. PCR;
7. Reacția de inhibare a hemaglutinării ;
8. Reacția de hemaglutinare.
Diagnostic serologic în virusologi e: la boli le virale diagnosticul serologic se pune pe baza
prezenț ei anticorpilor specifici în ser. Pentru depistarea bolilor virale se folosesc urmatorele
reacții : -reacția de hemaglutinare, – reacț ia de fixare a complementului și -reacția de
seroneutralizare. Cu ajutorul acestor reacț ii serologice se poate pune diagnosticul în: boala de
Newcastle, bursita infecțioasă aviară, laringotraheită infecțioasă aviară, bronșita infecțioasă
aviară; sindromul căderii ouatului. Aceste examene s e fac pentru evidențierea anticorpilor
postinfecțioși, cât și pentru evidențierea anticorpilor care iau naștere î n organism după efectuarea
vaccină rilor în vederea aprecierii eficienț ei acestora .
Teste serologice în bacteriologie , se realizează pentru d eterminarea structurii antigenice ,
prin :1. r eacții de aglutinare (coaglutinare și latex aglutinare ); 2. r eacții de precipitare ; 3.reacția de
fixarea a complementului .

18

Bibliografie:
1. Poultry Diseases (Michael J. Alcorn, Thomas Brown and col.)
2. https://www.scribd.com/document/30977903/Vaccination -and-Medication –
Programs -Fro-Small -Poultry -Flocks
3. https://www.scribd.com/doc/96308369/Anatomia -Patologica -a-Pasarilor
4. https://www.scribd.com/doc/59183006/Boli -Infectioase
5. https://www.scribd.com/document/55807675/Subiecte -Clinica -Pasari –
Aproape -Complete