Asist. univ. dr. Stan Cornelia Goagea (Tistu) Ecaterina [630575]

Universitatea „ Babeș-Bolyai” , Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Extensia Sibiu
Specializarea:Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Lucrare de Licență
Profesor coordonator: Student: [anonimizat]. univ. doc. : Stan Cornelia Goagea (Tistu) Ecaterina
Sibiu 2011

Universitatea „ Babeș-Bolyai” , Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Extensia Sibiu
Specializarea:Pedagogia învățământului primar și preșcolar
IMPLICAȚII FORMATIVE ALE
COMBINĂRII METODELOR TRADIȚIONALE
ȘI MODERNE ÎN EDUCAREA PREȘCOLARILOR
Profesor coordonator: Student: [anonimizat]. univ. dr. Stan Cornelia Goagea (Tistu) Ecaterina

Sibiu 2011
Cuprins
Introducere
Fundamente teoretice
Capitolul I. Metode didactice specifice invațământului preșcolar
I.1.Metode tradiționale
I.2.Metode moderne
Capitolul II.Metodele didactice în activitățile cu scop de educarea limbajului
II.1.Metode specifice folosite în cadrul activităților liber-creative din
grădiniță
II.2.Rolul metodelor didactice în dezvoltarea limbajului și pregătirea pentru
școală
Capitolul III.Importanța metodelor interactive de grup
Metodologia cercet ării
Capitolul IV. Organizarea cercet ării
IV.1.Obiectivele și ipoteza cercetării
IV.2.Variabile independente și dependente
IV.3. Metode de cercetare utilizate
IV.4.Eșantionul de subiecți
IV.5.Eșantionul de conținut
CapitolulV. Desf ășurarea experimentului
V.1. Etapa constatativă (preexperimentală)
V.2.Etapa experimentală
V.3.Etapa de control(post-experimentală)
Capitolul VI.Prezent area și interpretarea rezultatelor cercetării
VI.1Strategia de verificare si evaluare a rezultatelor obținute
VI.2.Prezentarea și interpretarea rezultatelor
Concluzii
Bibliografie
Anexe

Introducere
,,Organizarea activit ății școlare fie in formă frontală ori colectivă ( de muncă cu intregul
colectiv al clasei, al anului de studiu etc.), fie in echipe (microgrupuri) sau individuală, ori
combinatorie, ca cea sugerată de experimentul team teaching ( bazată, între altele, pe o grupare
flexibilă si mobilă a elevilor cu treceri de la activități cu grupuri mari, la acțiuni în grupuri mici,
omogene și apoi la activități individuale) recla-mă in mod inevitabil o metodologie adecvată
acestor forme organizatorice.”
( Ioan Cerghit, 1997, p. 36)
Metodele de invățământ (,, octos”=cale, drum ,,metha”= către, spre) reprezintă căile
folosite in școală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viața, natura, lumea,
lucrurile, știinta.Ele sunt totodată mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile,
deprinderile si capacitățile elevilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele cunoașterii
transformând exteriorul in facilități interioare, formându-și caracterul și dezvoltându-și
personalitatea.
,,Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale
de cunoaștere propusă de profesor intr-o cale de învațare realizată efectiv de preșcolar, elev,
student: [anonimizat], cu deschideri spre educatia
permanenta.”(Sorin Cristea,1998, p. 303).
Dezideratele de modernizare si de perfecționare a metodologiei didactice se înscriu pe
direcțiile sporirii caracterului activ al metodelor de învățământ, in aplicarea unor metode cu un
pronunțat caracter formativ, in valorificarea noilor tehnologii instrucționale ( e-learning), in
suprapunerea problematizării pe fiecare metodă și tehnică de învățare, reușind astfel să se aducă o
însemnată contribuție la dezvoltarea întregului potențial al elevului.
Cerința primordială a educației progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o
metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă,
cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și de muncă interdependentă.
În același timp, metodele didactice sunt planuri de acțiune cu funcție (auto)reglatorie
(ansamblu de operații care se desfășoară în vederea atingerii unui scop) și modalități de acțiune

(strategii de acțiune prin intermediul cărora elevul dezvăluie esența fenomenelor, proceselor,
evenimentelor). Utilizarea metodelor de invățământ vizează o triplă finalitate:
-atingerea unor scopuri de cunoaștere ( stăpânirea metodelor de gândire și a unor
strategii cognitive de procesare a informațiilor);
– atingerea unor scopuri de instruire ( asimilarea unor cunoștințe, priceperi, deprinderi,
a unor tehnici și operații de lucru);
– atingerea unor scopuri formative ( formarea si modelarea trăsăturilor de personalitate).
Din perspectiva acestor finalități, sub aspect metodologic, întregul proces de învățământ
poate fi asimilat cu un ansamblu de metode, respectiv de ,,căi’’ de instruire, orientate în special
spre următorul obiectiv:
-,, însușirea și / sau elaborarea de către elevi a unor structuri cognitive si operaționale”.
Ansamblul de metode asigură pentru cei care se instruiesc și/sau autoinstruiesc, calea de acces
spre cunoașterea si transformarea realității inconjurătoare, spre însușirea tehnicii, culturii si
civilizației.
În sens mai larg, metoda reprezintă o practică raționalizată, o generalizare confirmată de
experiența didactică și/sau de experimente psihopedagogice si care servește la transformarea și
ameliorarea naturii umane.
În prezenta lucrare m-am oprit asupra acestei teme , deoarece prin combinarea anumitor
metode și tehnici tradiționale și moderne aplicate atât în cadrul activităților dirijate, cât și în
cadrul activităților liber creative, se urmărește atât însușirea de noi cunoștințe cât mai ales
consolidarea cunoștințelor transmise în vederea educării preșcolarilor și în pregătirea lor pentru
școală.

Fundamente teoretice
Teoria si practica metodelor si procedeelor didactice se află într-un continuu proces de
restructurare și modernizare, reclamat de următoarele elemente:
– cerințele care stau în fața învățământului;
– complexitatea crescândă a procesului instructiv-educativ;
– achizițiile din domeniul științelor educației;
– achizițiile din științe si din metodologiile specifice acestora;
– necesitatea de a apropia activitatea didactică de activitatea de cercetare științifică;
– necesitatea de a apropia actul predării de cel al invățării ș.a.
Direcția principală de restructurare a metodologiei didactice este accentuarea
caracterului euristic, de activism și de creativitate al metodelor de învățământ.În acest sens,
amintim, în continuare, câteva posibilități de modernizare a metodologiei didactice:
– asigurarea caracterului dinamic deschis al metodologiei didactice – se referă la
faptul ca metodologia didactică trebuie să rămână, în permanență, deschisă cercetării și
experimentării psihopedagogice; aceasta cu atât mai mult cu cât in prezent, cercetările din
domeniile științelor educației sunt tot mai complexe, ele fiind sprijinite de științe ca:
epistemologia, sociologia, psihologia, cibernetica, informatica, teoria comunicării ș.a.
– utilizarea în procesul instructiv-educativ a unor metode care și-au dovedit eficiența
în diferite domenii științifice: descoperirea, problematizarea, modelarea, algoritmizarea, analiza
structurala, instruirea asistată de calculator ș.a.
-reevaluarea metodelor tradiționale, respectiv transformarea lor din mijloace de
transmitere a cunoștințelor gata-elaborate de către profesor și memorate de elevi, într-o
modalitate de organizare și îndrumare a activității cognitive, de activizare și mobilizare a elevilor.
Didactica modernă înțelege metoda de învățământ ca un sistem omogen de procedee, acțiuni și
operații, structurate într-un grup de activități bine corelate, în funcție de o serie de factori.
Diversificarea metodologiei didactice este impusă de necesitatea de a corela cerințele
teoriilor învățării cu posibilitățile reale de care dispun elevii. O anumită metodă de învățământ
pune în corelație numai anumite variabile ale procesului didactic și ascunde o ipoteză asupra
mecanismului de învățare al elevului.

Modernizarea metodologiei didactice reprezintă un element fundamental al reformei
pedagogice deoarece, în formarea copilului, metodele joacă rolul unor prețioase instrumente de
cunoaștere a realității, de acțiune reală, de integrare în societate. Ele nu privesc doar educatorul,
care le vehiculează, ci și copilul, care devine prin metodele moderne principalul beneficiar al
propriei activități de descoperire, de activitate reală sau fictive, insușindu-și alături de cunoștințe,
priceperi, deprinderi și calea de a ajunge la ele, de a le utiliza în situații noi, de a face transferuri
între diferite categorii de cunoștiințe sau de la teorie la practică și invers. Metoda astfel concepută
nu mai este exterioară în raport cu cel educat, ci devine un instrument propriu de muncă
intelectuală sau productive, inserându-se în cunoștințele sale strategice și procedurale, în
competențele sale reale.

Capitolul I. Metode specifice învățământului preșcolar
Pentru aplicarea în practică a cunoștințelor tehnice acumulate de educatoare, o
importanță deosebită o constituie cunoașterea metodelor și tehnicilor care le aplică sau utilizează
pentru educarea copilului în realizarea procesului instructiv-educativ .
Clasificarea metodelor se realizează după mai multe criterii: scopul urmărit, evoluția lor
istorică ( tradiționale-moderne), sarcina didactică prioritară (de dobândire a cunoștințelor, de
formare a priceperilor și deprinderilor, de consolidare, de verificare și evaluare, de recapitulare și
sistematizare), după natura activității pe care o solicită (metode activ-practice, intuitive, verbale
ș.a.).
Cunoașterea si aplicarea metodelor utilizate in grădiniță nu impune o clasificare
riguroasă, ci mai degrabă analiza modului lor de aplicare.
Principalele metode care sunt supuse atenției pentru vârsta preșcolară sunt: narațiunea,
descrierea, explicația, conversația,activitatea cu cartea, demonstrația, observația, modelarea,
experiența dirijată, lucrările practice,exercițiul.
Printre acestea, un rol decisiv îl joacă cele care invită copilul la explorarea directă a
realității, la activitate personală , îi stimulează independența și creativitatea, într-o singură
expresie, metodele activ-participative ( observația liberă, experiența dirijată, lucrările practice,
activitatea cu cartea, exercițiul, metodele de stimulare a creativității personale si colective,
conversația euristică ș.a.).
Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade, Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt
împărțite din punct de vedere istoric în:
-metode tradiționale\ clasice: expunerea, conversația, demonstrația, exercițiul, observația;
-metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea program ată,
studiul de caz, metode de simulare, proiectul – tema de cercetare.
Insă nu tot ce este “vechi” este neapărat si demodat, după cum nu tot ceea ce este “nou” este și
modern.
Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode și procedee moderne vor duce la
situarea preșcolarului pe treapta cea mai apropiată de școală, situând școala ca o continuitate a
muncii din grădiniță.

I.1. Metode tradiționale
Astfel, explicația este metoda expunerii, în care predomină argumentarea
rațională.Explicația ca metodă de lucru își găsește larga sferă de aplicație în gradiniță, deoarece
însoțește întreg procesul instructiv-educativ, completând cu succes celelate metode de lucru. Astfel, în
cadrul activităților frontale dirijate, cât și a celorlalte activități desfășurate pe parcursul zilei,
explicația înlesnește însușirea cunoștințelor, înțelegerea si completarea lor cu ajutorul educatoarei.
Explicația completează în mod automat demonstrația și își are ca teren direct de desfășurare
activitățile de observare, lecturi după imagini, activitățile matematice. Explicația contribuie, de
asemenea, la crearea premiselor însușirii unor deprinderi tehnice de lucru și a unor modalități de
acțiune (de exemplu la activitățile de desen, modelaj, aplicații, confecții, educație fizică, educație
muzicală, etc.).
Reușita acestor activități depinde de corectitudinea cu care a fost aplicată explicația. Prin
explicație educatoarea reușește să concentreze atenția copiilor spre aspectul dorit, dar contribuie și la
cunoașterea cauzelor obiectului în studiu.
Mai dificile par a fi explica țiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep
în momentul respectiv. În această situație, educatoarea apelează la reprezentările formate anterior
sau folosește anumite texte literare, versuri, povestiri, povești, tablouri, ilustrații, diverse piese
muzicale, care sunt în concordanță cu tema explicației și constituie punct de sprijin pentru noile
cunoștințe.
Exemplu: cântecul "U nu-i soarele pe cer", copiii finalizează cântecul prin repetarea
numărului 1-5 pe degetele mici ale mâinii.
Povestirea ca metodă de expunere este aplicată în cadrul procesului instructiv-educativ
pentru prezentarea unor texte literare cu caracter realist, științific sau fantastic, în cadrul activităților
frontale dirijate sau la începutul sau finalul activităților frontale dirijate, pentru a trezi interesul copiilor
pentru ceea ce urmează si va urma, cât si pentru consolidarea sau verificarea cunoștințelor.
Povestirea trebuie, în primul rând, sa fie accesibil ă copilului, să-1 emoționeze puternic, sa
fie la obiect și să nu încarce memoria copilului cu date nesemnificative.
În cadrul activităților de povestire, educatoarea are posibilitatea de a aplica metode, procedee,
lucruri diferite în funcție de grupa căreia se adresează, a nivelului copiilor, cât și a discutării textului
literar sub forma conversației, a dialogului, a explicației. Caracterizarea personajelor face apel la
acțiunea povestirii, atașamentul copilului spre cele pozitive, dar și la motivația copilului pentru unele

personaje. Pe marginea unei povestiri se poate da posibilitatea copiilor să creeze noi întâmplări,
povestioare posibile, din imaginație sau cu fapte similare cu cele prezentate de educatoare. Subiectul
acestora poate fi observat și din conținutul unei poezii.
Exemplu: povestea creat ă de copii "Cum ar putea fi Zdreanță?" sau "Cum să-1 ajutăm pe
cațelușul șchiop să poată umbla?".
Copilul trebuie să desprindă faptele bune de cele rele, să domine "binele" asupra "răului".
Textele literare de actualitate, cu aspecte din viața cotidiană sau științifico-fantastică, contribuie la
lărgirea orizontului cognitiv, dar și la dezvoltarea limbajului, a imginației creatoare, a dezvoltării
formelor de analiză, sinteză, caracterizându-le.
Exemplu: "Ursul păcălit de vulpe".
– Ursul – credul;
– Vulpea – hoată, șireată, lacomă, mincinoasă.
Copiii au creat pe marginea acestei povestiri o alt ă poveste: "întâmplare din pădure" – unde au
venit alte animale și, în final, vulpea a fost judecată, pedepsită și ursului i s-a dat pește pe săturate.
Demonstra ția este una din metodele de bază aplicate în gradiniță.
Demonstrația este mereu însoțită de explicație și invers, nu se pot realiza separat.
Întrucât vârsta preșcolară este caracterizată printr-o gândire concretă, este necesar ca în
procesul cunoașterii să se acorde o importanță deosebită treptei senzoriale, contactului nemijlocit cu
realitatea. De aceea, ori de câte ori se va organiza o activitate care are ca scop predarea de noi
cunoștințe despre un aspect concret al realității se va folosi metoda demonstrației îmbinată cu explicația.
Materialul demonstrativ trebuie s ă fie accesibil viziunii copilului, estetic realizat și prezentat
in câmpul său vizual, pentru a contribui la stimularea curiozității și a reușitei unei activități.
Materialul trebuie să fie astfel prezentat ca să poată fi perceptat prin cât mai multe simțuri. Se
poate urmări transformarea unor substantive în diferite ipostaze: "Apa și transformările ei", "Gheața",
"Vaporii", etc.
Exemplu: "Focul și efectele lui". Demonstrația educatoarei, însoțită de explicație, la acestea
adaugându-se observația și problematizarea.
Etapele demonstrației:
-aprinderea focului în sob ăprin folosirea unui chibrit;
-aprinderea lumânării tot prin folosirea unui chibrit;
-perceperea focului, stabilirea însu șirilor, flacăra;
Copiii fac deducții, le verbalizează pe baza celor percepute:
-culoarea flacării;

-forma alungită la ambele capete, luminozitatea;
-caldura crescută de flacără;
-culoarea, mirosul, direc ții în care se ridică fumul;
-efectele focului;
-arderea chibritului;
-culoarea chibritului ars;
-transformările în cărbune;
Obținerea cenușii:
-arderea hârtiei;
-arderea textilelor;
-fire de bumbac.
Întrebuințările focului (foloase, pagube) – s-au făcut demonstrații și pentru concretizarea în fața
copiilor a efectelor pozitive sau negative, unde s-a precizat că focul este folositor dacă-1 folosim util,
dacă nu obținem pagube. O importanță deosebită am acordat și demonstrației în cadrul tuturor
activităților frontale dirijate, cât și a demonstrației aplicate în cadrul activității didactice de dimineață,
în special în cadrul sectorului știință.
Conversa ția e ste metoda de instruire si educare a copiilor cu ajutorul întrebărilor și
răspunsurilor. Această metodă presupune ca preșcolarul să posede un material perceptiv, pe baza
căruia să se poată discuta. Metoda conversației constituie prilejul de a stabili unele aspecte
semnificative, de a le preciza după ce ele au fost transmise, studiate și se completează cu noi secvențe.
Copiilor li se formeaz ă deprinderea de a-și exprima gândurile cu ajutorul cuvintelor, de a
expune acele cunoșținte despre care este vorba la un moment dat.
Contribuie pe deplin la sistematizarea cun oștințelor și imprimarea lor bine în memorie. Copiii
au posibilitatea, sub îndrumarea educatoarei, să facă asociații între cunoștințele anterioare, să-și spună
părerea și să facă comparații, trăgând anumite concluzii sau să argumenteze cu exemple proprii
subiectul abordat.
Întrebările adresate de către educatoare trebuie să fie scurte, precise, clare, la obiect.
Exemplu: "Cum este floarea?" este o întrebare prea general ă, copilul nu poate da un răspuns
satisfăcător, dar la întrebări ca acestea, copilul va răspunde ușor.
-Ce culoare are frunza?
-De ce s-a îngălbenit frunza?
-De ce are pete ruginii?

Tema conversației trebuie să ofere copilului sistematizarea cunoștințelor dintr-o succesiune
logică de întrebări și răspunsuri bine gândite, eșalonate și conduse de educatoare.
Metoda conversației își găsește aplicabilitate în special la grupele mari, dar începe cu grupa mică
sub forma dialogului.
La grupa mare preg ătitoare, metoda conversatiei se va axa pe aspecte care duc la cunoasterea
cât mai diversă, obiectivă a lumii, a mediului ambiant pe toate domeniile de activitate.
Exerci țiul:
Această metodă vine să completeze, să sistematizeze si să segmenteze toate deprinderile de
muncă practică, intelectuală, etc. încă de la venirea copilului în gradiniță și până la plecarea lui la
școală. Constă de fapt în repetarea unor deprinderi de munca: intelectuală, practică, în mod
sistematic, în scopul consolidării diferitelor acțiuni ale copilului.
Exercițiul își găsește teren de exprimare pentru copil pe tot parcursul activităților, astfel:
– exercițiul înseamnă chiar salutul la intrarea în grădinită, apoi;
– îmbrăcarea, servitul mesei civilizat;
– pregătirea salii de grupă pentru activități;
În cadrul activităților frontale dirijate, exercițiul este nu numai o modalitate de observare, dar
este și o necesitate, fără exercițiu copilul "uită" și nu-și consolidează deprinderile de muncă
necesare, indiferent de natura lor. Pentru a aplica această metodă trebuie să ținem seama de
gradarea exercițiilor de la: "simplu la complex" și de la "ușor la greu". În cadrul activităților de
scriere, la început copilul apasă tare, rupe creionul, strânge puternic creionul în mână, schimbă
poziția corpului, ceea ce îl obosește foarte mult. Sub indrumarea educatoarei și prin exercițiu foarte
mult, copilul își va elimina aceste neajunsuri.
O importantă deosebită o are coordonarea corectă dintre ochi – mână, care trebuie să stea în
atentia educatoarei, pentru a nu-și forma greșit pozitia scris-citit.
Coordonarea analizatorului vizual și auditiv. Aceasta înseamnă că miscările se diferentiază,
devin mai precise, ca urmare a faptului că procesul de excitație se restrânge tot mai mult la celulele
nervoase care dirijează direct activitatea mușchilor mâinii. Schimbările propuse de educatoare
sporesc interesul copiilor pentru a efectua același exercițiu, dar sub altă formă.
Exemplu: "Linia"
– Linia frântă
– Vaporul;
– Acoperișul casuței lui Zdreanță;
– Gard cu uluci;

– Dinții fierăstrăului.
O altă temă pentru exemplificare: "Ovalul".
– Conturul balonului;
– Bobițe de struguri;
– Palete de tenis.
Metoda exercițiului se poate aplica cu succes în cadrul activităților matematice pentru
însușirea în mod conștient a tuturor exercițiilor, problemelor matematice, pentru formarea și
consolidarea reprezentărilor matematice si aplicarea imediată în practica activităților din gradiniță-
familie.
Folosirea judicioasă în cadrul activităților a metodei exercițiului contribuie la dezvoltarea
gândirii, a independenței în actiune, în mișcări. În același timp, se stimulează activități creatoare și se
creează condiții pentru dezvoltarea aptitudinilor copiilor, fiecare exersând mai mult în direcția în
care-i place.
I.2 Metode moderne
Ca metode moderne se aplică în practică algoritmizarea, modelarea, problematizarea,
învățarea prin descoperire și tratarea diferențiată.
Modelarea în știință și tehnică . Prin model se ințelege un sistem mai simplu, elaborat ca
un înlocuitor a unui sistem mai complex ( originalul) și care, pe baza analogiei lui cu sistemul original,
servește ca mijloc de a studia indirect proprietățile și transformările posibile ale sistemului original.
Deci, prin modelare se în țelege metoda de a cerceta obiecte și fenomene din natură și societate
cu ajutorul modelelor. Modelarea presupune, ca metodă de predare, folosirea modelelor în cadrul
activităților de predare-învățare, principala functie având-o cea demonstrativă și cognitivă. Modelul,
de fapt, ilustrează obiectul original prin felul cum este conceput, confecționat, prezentat copiilor spre
observație, pentru a-i descoperi caracteristicile sub aspectele esențiale, conduse de educatoare spre
intuiția copilului. Modelarea își are efectul în cadrul activităților de exercitii grafice, desen, pentru a
aprecia în special proporția dintre obiecte, având un punct de reper stabilit de educatoare (modelaj,
confecții etc.).
Problematizarea- această metodă presupune crearea unor situații problematice, care
antrenează și oferă copiilor posibilitatea de a surprinde diferențe, relații dintre obiectele si
fenomenele realității, între cunoștiințele anterioare și noile cunoștințe, prin soluții pe care ei înșiși le

elaborează sub indrumarea educatoarei. Ceea ce caracterizează problematizarea este crearea unor situații
conflictuale, problematice în gândirea copilului. Aceste situații apar atunci când copilul observă un
dezacord între anumite cunoștințe și problema care se cere a fî rezolvată, indiferent de categoria de
activitate (activităti matematice, cunoașterea mediului), când este pus în situația de a alege din
cunoștințele sale numai pe cele care-1 ajută să rezolve o problemă dată sau când există contradicții între
modul de rezolvare teoretic ă și cel de rezolvare practică a unei probleme.
În cadrul activităților de dezvoltare a vorbirii, problematizarea se poate aplica în cadrul
jocurilor didactice orale, exemplu: "Ghicește ce-am găsit". Educatoarea formulează intenționat
propoziții cu nonsens, iar copiilor le revine sarcina de a repeta si corecta exprimarea și sensul
adecvat al cuvintelor în propoziție.
Algoritmizarea este metoda care se bazează pe cuceririle psihologice privitoare la
operativitatea gândirii. Un algoritm este un procedeu, o regulă bine determinată de a rezolva o
problemă tipică. Dacă algoritmul este urmat corect, după un anumit număr de operații, se va găsi în
mod cert soluția problemei. Se pune întrebarea dacă putem transpune și în învățământul preșcolar
această metodă. Exercițiile de formare de grupe de obiecte după un anumit criteriu, de formare de
perechi, de aranjare în șir crescător si descrescător a grupelor de obiecte sunt de fapt niste algoritmi pe
care copiii i-au însușit în mod conștient. Este important ca în formarea algoritmilor să se respecte două
momente esențiale: fixarea lor și aplicarea repetată. Educatoarea trebuie să aprecieze just folosirea
algoritmilor, să elimine problemele stereotipe, mecanice, care nu conduc la dezvoltarea gândirii, a
creativității.
Înva țarea prin descoperire . Pentru ca în procesul de învățământ copilul să devină cât mai
activ și munca să-și imprime un caracter creator, educatoarea caută permanent noi metode si
procedee care să vină în sprijinul său prin descoperirea noului. Una din aceste metode eficiente si
creative este " învățarea prin descoperire ". Această metodă oferă cunoștințe durabile, solide având în
prim plan dezvoltarea gândirii, creativitatea și nu memorizarea, obligă copilul să nu se mulțumească cu
ce i se spune, ci să aibă gândire critică, obiectivă, disciplinată și cere un volum de observații, analize,
aprecieri, trecerea de la analiză la sinteză, de la concret la abstract, dezvoltă perseverenta, vointa,
modelează aptitudinile de investigație. Această metodă se aplică ținând cont de nivelul dezvoltării
psihofizice și intelectuale ale copiilor, altfel duce la eșec sau neaccesibilitate, sau la confuzii.
În cadrul activităților de cunoaștere a mediului, copiii pot descoperi prin experiențe efectuate
împreună cu educatoarea: însămânțarea grâului, creșterea lui cu toate etapele dezvoltării, pâna la
coacerea bobului de grâu și apoi analiza acestuia pe baza observației și demonstrației. În cadrul
activitățiilor de dezvoltare a vorbirii, copiii descoperă alte modalităti sau caracteristici ce i se pot atribui

unui personaj sau obiect în discuție, descoperiri realizate de ei și conduse cu mult tact de educatoare
prin efectul scontat.
Printre metodele moderne aplicate copiilor amintesc:
-Metoda acvariului – este o tehnică ce evaluează comportamentul preșcolarului în timpul
unei activități de învățare organizată in grup precum și evaluarea comportamentului
întregului grup.
Obiectivul acestei metode este rezolvarea creativ ă a unei sarcini de învățare și evaluarea
comportamentelor individuale și de grup.
-Tehnica blazonului propune completarea compartimentelor unei scheme cu desene,
jetoane, cuvinte sau propoziții care prezintă sinteza unui aspect real.
Obiective: -identificarea caracteristicilor unei teme sub form ă simbolică sau scrisă;
-realizarea unei sarcini comune într-un timp dat, într-o atmosferă relaxantă și cooperantă.
-Cvintetul este o metodă de reflecție ce constă în crearea a cinci versuri respectând cinci
reguli în scopul de a sintetiza conținutul unei teme abordate.
Este tehnica prin care se rezumă și sintetizează cunoștințe , informații, sentimente
si convingeri.
Cvintetul este o poezie cu 5 versuri.
Obiective urmărite:
-să sintetizeze cunoștințele și informațiile despre un subiect;
– sa exprime gânduri , idei, sentimente personale asupra subiectului prin intermediul
cuvântului.
– Lotus- este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii de
relații între noțiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme.
Obiective: stimularea inteligențelor multiple și a potențialului creativ în activități
individuale și de grup pe teme din domenii diferite.
Piramida și diamantul au ca obiectiv dezvoltarea capacității de a “sintetiza” principalele
probleme, informații, idei ale unei teme date sau unui text literar.
Capitolul II Metode didactice în activitățile cu scop de educarea limbajului
II 1. Metode specifice folosite în cadrul activităților liber-creative din grădiniță

În lucrarea mea m -am oprit în principal la activitățile liber creative și la unele aspecte
privind dezvoltarea limbajului. Dintre metodele prezentate în cadrul activitatilor liber-creative, cele mai
utilizate sunt: explicația, conversația, exercițiul.
Activitatea didactică de dimineată se desfasoară în funcție de centrele de interes produse în
cadrul activității" frontale dirijate " cu " tema " si " subtema " precizată la începutul fiecărei
săptămâni.
Ca puncte precise de reper în stabilirea obiectivelor spre realizare,
Programa activitații instructiv-educative în Grădinița de Copii propune realizarea acestora pe
sectoare:
Sector "știintă"
Sector "Construcții"
Sector "Jocuri cu rol"
Jocuri de masă
Sector "Bibliotecă"
Sector "Artă"
Aceste sectoare constituie diferite tipuri d e jocuri, tinând seama de obiectivele specifîce
fiecărui sector al centrului de interes (teme, subteme în discuție, în observație), cât și în domeniul
din care se inspiră acestea.
Organizarea si desfășurarea jocurilor la libera alegere (activitatea didactică de dimineată) nu
poate fi eficientă dacă nu se ține seama de metodologia de lucru și pregătirea lor pe baza unei scheme
obiective concret abordate.
În organizarea si îndrumarea acestora se va ține seama de necesitatea îndrumării activității
la alegere:
Principiul organizării și îndrumării la alegere:
– principiul liberei opțiuni;
– principiul ierarhizării obiectivelor operaționale;
– principiul îndrumării sistematice;
– principiul activizării.
Pregătirea activității la alegere:
– Pregătirea cadrului specific la alegere.
Obiectivele activității la alegere:
– Obiective generale;
– Obiective speciale ( particulare);

– Obiective generale și specifice.
Conținutul activității la alegere:
a. Caracterul de largă deschidere a programei activitătii la alegere;
b. Conținutul activitătii la alegere pe grupe de vârsta.
Jocuri simbolice, joc cu reguli, ocupa ții individuale și cu grupuri mici de copii.
Organizarea si îndrumarea jocurilor evaluate:
a. Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiană;
b. Jocuri cu subiecte din basme si povești (jocurile dramatizării);
c. Jocuri cu reguli (jocuri simple);
d. Jocuri distractive, jocuri hazlii, jocuri de atentie, jocuri de perspicacitate, jocuri
de expresie afectivă.
Referiri speciale ale obiectivelor și conținutul jocurilor la libera alegere
Obiective generale
Extinderea sferei de cuprindere a con ținutului activității la alegere pe baza reprezentărilor
acumulate despre realitatea înconjurătoare, prin contactul divers, nemijlocit sau prin exercitarea
sistematică și continuă a influențelor instructiv- educative.
Practica susținută a jocurilor simbolice prin abordarea creativă a unei tematici variate și prin
reproducerea simbolică a acțiunilor și a relațiilor sociale tot mai complexe, asimilate în procesul
cunoașterii.
Stimularea aptitudinilor de colaborare original ă a jocurilor simbolice cu subiecte din viața
cotidiană și cu subiecte din povești și basme cunoscute și de organizarea practică a acestora în sensul
creării atmosferei de joc, al repartizării rolurilor, al interpretării acestora cât mai veridic și în sensul
desfășurării acțiunilor în toată complexitatea lor.
Formarea capacităților copiilor de a practica în mod independent sau sub conducerea liderilor
formali a jocurilor cu reguli ce pot fi introduse în repertoriul ludic cu ușurință.
Dezvoltarea capacit ățiilor intelectuale, morale, estetice și fizice prin antrenarea copiilor la
variate activități optionale sub forma jocului simbolic și a jocului cu reguli și în spiritul jocului prin
creșterea ponderii ocupațiilor ludice cu finalități practice.
Dezvoltarea prin joc și exerciții a gândirii și imaginației creatoare, a capacității de a efectua
în acțiunea de joc operații simple de analiză, sinteză, comparație, generalizare și abstractizare,
concretizare, în perspectiva familiarizării copiilor cu activități de tip școlar.

Valorificarea tuturor activit ăților la alegere în scopul îmbogățirii și adâncirii cunoașterii,
al însușirii limbii materne, al intensificării, comunicării și autocomunicării, cât și în scopul
lărgirii relațiilor de cooperare, ca premisă a realizării lor.
1. Exemplificări de jocuri de diferite tipuri:
a.Jocuri simbolice:
"De-a mămicile"
"De-a familia"
"De-a șantierul de construcții"etc.
b.Jocuri de construcție:
"Casa bunicilor"
"Grădinița noastră"
"Cartierul nostru"
"Satul nostru".
c. Jocuri cu subiecte din povesti și basme:
Jocul dramatizării
"De-a scufița roșie"
"De-a capra cu trei iezi"
"De-a punguța cu doi bani"
Dramatizări
"Anotimpurile"
"Sarea în bucate"
"Iedul cu trei capre"
"Greierele și furnica etc.
2. Jocuri de mișcare
"Lupul si vânătorul"
"Rândunica își caută cuibul"
"Gâștele si vulpea"
"Broscuțele sar în lac"
Jocuri sportive și distractive
"Mingea la căpitan"
"Ochește ținta"
"De-a caii și călăreții"
"Prindem fluturi"

"Atinge clopoțelul"
"Ne dăm în leagăn"
3. Jocuri de circulație rutieră
"Atenție la semafor"
"Stop roșu, treci pe verde"
"De-a polițiștii"
4. Jocuri senzoriale
"Saculețul fermecat"
"Ghici ce formă are"
"Spune cum este"
"Ghici din ce este făcut"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilita ții vizuale
"Ghici ce culoare se potrive ște"
"Așează la culoarea potrivită"
"Arată-mi culoarea pe care să ți-o spun"
"Cine are aceeași culoare"
Jocuri pentru dezvolt area sensibilității auditive
"Deschide urechea bine"
"Ghici cine te-a strigat?"
"Ghici cine este la telefon"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilit ății gustativ-olfactive
"Ghici ce-ai gustat?"
"Ce a cumpărat mama de la piață?"
"Ce floare am mirosit"
"Spune ce gust are?"
5. Jocuri intelectuale
a. Jocuri de stimulare a comunicării orale
"Povestește ce-ai visat"
"Povestește cum ți-ai petrecut vacanța"
b. Jocuri de exersare a pronunției corecte
"Spune la fel ca mine"
"Să facem ca șarpele"
"Se aude sirena"

"Cântecul greierașului"
"Cocoșul și găina"
"Bunica toarce"
c. Jocuri de atenție și de orientare spațială
"Ghici ce jucărie am ascuns"
"Gasește locul potrivit"
"Unde am așezat păpușa"
"Așează ursulețul unde iți spun"
"Spune-mi vecinii tăi"
d. Jocuri de realizare a abstractizării și generalizării
"Cum se numesc toate acestea la un loc"
"Cine poate face mai multe grupe"
"Ghici la ce cuvânt m-am gândit"
"Alege imaginile"
e. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacit ății
"Gasește drumul lui Grivei spre cuscă"
"Care masină ajunge mai repede la tine?"
"Este ceva greșit în tablou?"
"Ce se potrivește?"
"Unde este mai multă apă?"
f. Jocuri pentru dezvoltarea imaginației
"Spune mai departe"
"Hai să facem o poveste"
"Ce s-a întâmplat mai departe?"
g. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibiție voluntară și a autocontrolului
"Jocul mut"
"Sus-jos"
"Zboară – zboară"
"De-a visul"etc.
Jocuri logico-matematice
"Așeaza la casuța potrivită"
"Șantierul de construcții"

"Trenul cu o diferența"
"Ce piesă lipsește?"
Jocuri de cunoaștere a mediului înconjurător
"Când se întâmplă?"
"Să facem un tablou de iarnă"
"Dupa mine cine vine?"
Jocuri de mișcare cu text și cânt
"Ursulețuldoarme"
"Lanțul"
"Dansulrozelor"
"Țaranul e pe câmp"
Jocuri pentru însușirea de comportare morale
"Să sărbătorim ziua colegilor"
"La teatru"
"Avem oaspeți la masă"
Deși activitățile sunt liber-creative, copiii se manifestă liber, totuși, educatoarea folosește o
serie de metode specifice. Acestea sunt explicația, demonstrația, conversația și exercițiul.
Jocurile propriu-zise, ocupațiile ludice si exercițiile-joc, judicios folosite și la această vârstă, în
etapa consacrată jocului ca formă de activitate instructiv- educativă, trebuie să se remarce sub aspectul
conceperii prin rigurozitate stiintifico-metodică, iar sub aspectul finalității practice prin maxima
eficiență formativă. La toate grupele, jocurile copiilor nu trebuie sa fie privite ca o simplă joacă, ci ca o
activitate gândită, proiectată mental judicios, îndrumată diferențial în funcție de obiectivele stabilite, de
natura activităților și de individualizarea acestora.
Aplicarea noii programe, cu comentarea întregii activit ăți instructiv- educative pe "centre
de interes", contribuie la modernizarea și restructurarea întregii activități educaționale.
Activitatea didactică de dimineață se desfașoară pe sectoare, are drept arii de stimulare
concentrate pe urmatoarele domenii: știintă, artă, construcție, jocuri cu rol, joc de masă, bibliotecă.
Aceste arii de stimulare concentrează desfasurarea jocului la libera alegere, pe un subiect prestabilit,
dar oferă largi posibilități de manifestare liberă a copilului, tocmai prin varietatea de organizare și
desfăsurare a acestuia.
Prin reducerea numărului de activităti frontale dirijate în formarea ariilor de stimulare, se oferă
copiilor largi posibilități de achiziții de cunoștințe, deprinderi de muncă intelectuală, practică, cât și
formarea abilităților și a comportamentelor după posibilitatea de acțiune a fiecărui copil.

Dacă sunt riguros organizate, vor oferi fiecărui copil teren, cadru de manifestare larg,
favorabil, iar printr-o atenție și orientare cu tact educativ, fiecare copil va fi adus la nivelul de dezvoltare
normală a unui copil de 5-7 ani.
O importanță deosebită în desfăsurarea acestor activități, arii de stimulare, are organizarea sălii,
a spațiului grupei pe centre de interes (arii de stimulare), care definite si bine echipate, pun in mișcare
sensibilitatea și activitatea copilului.
În organizarea ariilor de stimulare este necesar s ă se țina seama de zona de desfășurare, să se
creeze spațiu suficient, în special pentru aria "bibliotecă" sau a "jocului de masă". În folosirea
materialului se porneste de la experiența de viată și limbaj a copiilor, jucăriile trebuie să
corespundă nu numai posibilităților de antrenare în diferite tipuri de joc, dar și a vârstelor și nivelului
de dezvoltare psihică a copiilor
Prin manipularea juc ăriilor, materialul cu care copilul emite judecăți, decizii, compară și
deosebește, învată să asculte și să se concentreze. Ele asigură trecerea de la viața instructivă, egocentrică,
la deschiderea spre lumea socială, de a știi uneori să uite de sine pentru a înțelege și a se ajuta reciproc.
Prin folosirea, în cadrul ariilor de stimulare, a unui material variat și adecvat, prin
antrenarea tuturor copiilor unui grup, grupe, se evită însușirea mecanică de cunoștințe, iar copilul
este mai activ și învată din plăcerea de a se juca. Desfășurarea jocurilor pe arii de stimulare asigură o
strânsă legatură între ceea ce se lucrează pe microgrupuri și în comun, pentru a oferi copilului o
adaptare individuală și socială, pentru a face legatura cu învățarea de tip școlar.
Îmbinarea activitaților pe microgrupuri cu activitatea comună oferă condiții de realizare a
obiectivelor pe care activitatea individualizată nu le poate realiza total.
Educatoarea va aprecia modul de desf ășurare liberă dirijată sau semidirijată.
Aceste structuri de activit ăți promovează jocul ca activitate fundamentală și asigură:
– accesul liber și direct la jucării, materiale, truse, unelte;
– formarea unor deprinderi de conduit ă ale copiilor în timpul jocului, unor deprinderi de a-și lua
singuri jucăriile sau alte materiale și de a le reașeza în ordine la locul lor.
– formarea deprinderilor de comunicare în mod liber î ntre ei, fără să strige sau să se producă
zgomote, zgomote de cooperare cu partenerii de joc, de a-și distribui și asuma roluri astfel încât fiecare
să aibă acces la interpretare.
Educatoarei i se ofer ă ocazia de a constata priceperile și deprinderile formate, precum și
lacunele acestora, având posibilitatea să se definească elementele specifice prin care trebuie să
intervină în îndrumările individuale necesare.

Alegerea ariilor de stimulare se face în func ție de obiectivele pe care dorim să le realizeze
copilul (a centrului de interes, tema, subtema care preocupă săptamânal educatoarea – grupa)
eșalonate pe cinci zile lucratoare a săptamânii.
Desfășurarea ariilor de stimulare cum ar fi: Aria jocului cu rol, Aria jocului de masă, Aria
bibliotecă, Aria știință, conduce la formarea reprezentării copiilor sub aspectele esențiale ale
cunoașterii obiectelor, animalelor, plantelor, anotimpurilor, vârstelor.
Toate acestea sunt ca o completare a cuno ștințelor acumulate în cadrul activității frontale
dirijate, a descoperirii unor valențe proprii a subiecților, a folosirii unei game variate de materiale din
natură sau confecționate de copii, răspunzând tuturor centrelor și conducând copilul spre o
personalitate multilaterală, cunoștințe, deprinderi care se formează, consolidează și verifică în acest
mod educatia.
CAP.II 2 Rolul metodelor didactice in dezvoltarea limbajului si pregătirea pentru școală
Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de scopul
suprem al comunicarii umane. Din acest unghi, la o analiză atentă, devine vizibilă organizarea
materialului de construcție, fie la nivelul enunțului, fie la cel al unității de comunicare. Copilul se
deprinde cu aceste caracteristici intuitive, la vârsta când i se formează primele abilități de comunicare.
Acestea și le va perfecționa și conștientiza odată cu regimul școlar care utilizează funcția
metalingvistică și prin aceasta traducem în limbaj didactic o realitate instrumentală abstractă.
Învațarea se întemeiază, deci, pe achizițiile spontane din anii preșcolarității, fără a realiza o
delimitare netă a acestor două faze.
Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comportă un aspect înnăscut și unul
dobândit, dar nu se știe unde se află frontiera dintre ele"; este firesc să fie așa, pentru că o nouă
achiziție se clădește pe un sistem de cunoștințe și deprinderi sedimentat deja și nu pe un teren gol.
Este cunoscut faptul c ă formarea capacităților operaționale și funcționale reprezintă o
problemă importantă în cadrul formării intelectuale. Funcțiile mintale apar și se maturizează diferit, de
aceea învățarea limbajului și a anumitor forme de raționament sunt posibile numai atunci când aceste
funcții au atins un anumit grad de dezvoltare și maturizare.
Însușirea limbii materne reprezintă un element esențial pentru asimilarea de cunoștințe, pentru
formarea deprinderilor și priceperilor. Fără limbaj nu este posibilă gândirea și învățarea. Grija pentru
însușirea și folosirea corectă a limbii se corelează cu preocuparea pentru depistarea și cercetarea
tulburărilor de vorbire.

În gradiniță, învațarea orală a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învățarea
cititului și scrisului. Limba de "neînlocuit cu alta" (George Sion) este un fagure de miere filtrat prin
raze de suflet și "curge prin veac pentru a ajunge în viers o nuantă de graiuri și cuminți" (Tudor
Arghezi).
Cercetările psihologice au arătat, iar experiența muncii didactice din grădiniță confirmă, că
dezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului, în special, are loc sub influența mediului și a educației. Acest
lucru se realizează cu efîciență optimă în cadrul întregului program din gradiniță, în procesul relațiilor
copil-copil și copil-educatoare, pe baza experienței cognitive căpătate.
Copilul vine în grădiniță cu anume competentă lingvistică, garanția integrării sociale și
condiție a dobândirii performanței lingvistice.
Respectând obiectivele sub aspect fonetic, sub aspect lexical, sub aspect al structurii
gramaticale, al comunic ării orale, al expresivității vorbirii, și totodată particularitățile psihologice ale
limbajului cu ceea ce este caracteristic în acest sens, acestea se materializează, se realizează.
Însusirea limbii materne se realizeaz ă prin respectarea unor reguli (fonetice, lexicale,
morfologice și sintactice). Funcția esențială a limbajului este comunicarea, cu cele două aspecte:
limbaj interior, limbaj exterior. în perioada preșcolarității copilul învață limbajul prin care își exprimă
dorințele, nevoile, gândirile, emoțiile, intențiile sale. La vârsta preșcolară, limbajul capătă noi valențe și
permite copilului să realizeze relații complexe cu adulții și cu ceilalti copii, să-și organizeze activitatea
psihică, să-si exprime ideile și stările ulterioare, dar și să înțeleagă și să acumuleze informații.
Prin intermediul limbajului, copilul i și dezvoltă propria-i experiență și mai cu seamă învață din
experiențele altora. Cu ajutorul limbajului se formează și se organizează sisteme în care sunt integrate
cunoștințele, ceea ce contribuie la sistematizarea și la complicarea condițiilor interioare de formare a
personalității.
Intervenția adultului asupra dezvoltării vorbirii copilului se face fie prin canalele verbale, fie
prin cele ocupaționale, în special prin cele de organizare a jocului, exersării sau executării unor
sarcini.
În procesul comunic ării cu adultul, copilul folosește același limbaj, dar este original după felul
cum gândește. În procesul instructiv-educativ, prin intermediul limbajului se realizează transmiterea
cunoștințelor cu noi reprezentări, limbajul este mijloc de comunicare, mijloc de cunoaștere.
Prin intermediul limbajului, educatoarea face cunoscut copiilor denumirea lucrurilor,
fenomenelor, a legăturilor cauzale dintre acestea. Educatoarea realizează prin comunicarea cu
copilul stimularea proceselor psihice, a gândirii cu procesele ei (analiză, sinteză, comparatie etc.).
Interactiunea cognitivă verbalizată a educatoarei cu copilul va fi cu adevarat formativă, numai dacă în

această relatie copilului îi va fi satisfăcută curiozitatea și dacă va gasi răspuns la atâtea
"necunoscute" ale realitătii cu care vine în contact.
În procesul comunic ării copilul își formează și dezvoltă viața afectivă, cu ajutorul cuvântului,
educatoarea contribuie la educatia estetică dezvoltându-i frumosul din natură, viață, societate.
În cadrul activităților frontale dirijate se vor selecta teme care să conducă familiarizarea
copilului cu dezvoltarea vorbirii sub toate aspectele sus amintite, pentru integrarea cât mai eficientă
în activitatea scolară.
Pentru a rezolva sarcina principală, aceea de a pregăti preșcolarul pentru integrarea activă în
procesul instructiv din școală, se încearcă găsirea unor soluții, mijloace și metode eficiente care să
contribuie la dezvoltarea vorbirii. În acest sens, mijlocul cel mai eficient pentru dezvoltarea gândirii și a
vorbirii copiilor este jocul didactic de dezvoltare a vorbirii.
Jocul didactic, ca form ă specifică de învătare la vârsta prescolară, reușește mai bine decât
oricare alt gen de activitate să îmbine elementele instructive cu cele educative și să antreneze intens
copilul în stimularea si exersarea jocului, fără ca el să conștientizeze acest efort.
Jocul didactic reușește, de asemenea, să antreneze în joc toți copiii grupei, astfel că aceștia
depun același efort de gândire și exprimare. Astfel, prin intermediul jocului didactic, se fixează si
activează vocabularul copiilor și contribuie la îmbunatătirea pronunției, la formarea unor noi noțiuni.
Eficiența acestor jocuri didactice depinde, însă, în mare masură de modul în care educatoarea
știe să le selecționeze, în raport cu situațiile concrete existente în grupa pe care o conduce.
Această presupune o bună cunoastere a posibilităților fiecărui copil, precum și defectelor de
vorbire, astfel că, în funcție de aceste realități, să se acționeze și prin intermediul jocului didactic –
eficient mijloc de formare și educare a copilului.
Realizarea cu succes a obiectivelor propuse în cadrul jocurilor didactice s-a pornit de la un
stadiu aprofundat, ținând seama de specificul jocului și de particularitățile evoluției intelectuale a
copiilor de vârstă preșcolară. La grupa mare, jocurile didactice desfăsurate la începutul anului școlar
vizează exersarea deprinderii de a izola cuvintele din propoziții prin jocurile: "Ce cuvinte am
spus?", "Răspunde repede și bine", "Jocul cuvintelor". Se va continua cu jocuri de despărțire a
cuvintelor în silabe și sunete.
Exemplu: "Alege jetoanele", joc cu obiective complexe și bine determinate.
Sarcina didactică a acestui joc constă în recunoașterea și denumirea obiectelor ilustrate, a
căror denumire este formată dintr-o silabă sau exersarea deprinderii de a forma propoziții în care
să existe cuvinte monosilabice și bisilabice.

Pe baza materialului concret prezentat, copiii denumesc aceste obiecte și despart cuvintele în
silabe, precizând câte silabe are cuvântul. în complicarea jocului s-au folosit fișe pe care erau
desenate diferite obiecte și s-a cerut copiilor să deseneze în dreptul fiecărei imagini atâtea liniuțe câte
silabe are cuvântul corespunzător. Pentru verificarea acestor cunoștințe, atunci când copiii sunt
familiarizați cu silaba și sunetul și stapânesc tehnica de separare a propoziției în cuvinte, silabe și
sunete, se poate organiza la grupa mare un joc didactic de evaluare a cunoștințelor: jocul "Cine
știe mai bine?", unde se pot folosi ca material didactic jetoane cu fructe, legume, animale, un
flanelograf – ilustrație. Jocul se desfăsoară având câte un conducător. Se numește din fiecare echipă
câte un copil pentru a alege de pe masa educatoarei imagini a caror denumire începe cu un anumit
sunet, pe care să le așeze pe flanelograf. Copiii care aleg corect și integral jetoanele și se încadrează
în timp câstigă o bulină pentru echipa lor. A doua cerintă a jocului constă în taierea cu o linie a
noțiunilor a căror denumire începe cu sunetul dat.
Jocul cuprinde trei cerinte, cea de a treia cerint ă constând în alegerea de către fiecare grupă a
cuvintelor preferate (3-4 cuvinte) și despărtirea lor în silabe.
Acest joc asigură participarea activă și individualizată a fiecarui copil în sarcinile date, își
însușesc semnificația cuvântului, adică notiunile care se schimbă, se îmbogățesc și se precizează
treptat, pe masura acumulării experienței și a perfecționării operațiilor gândirii. Preșcolarii nu învată
regulile gramaticale, nu cunosc definiții, nu stiu ce este substantivul, verbul, declinarea, dar respectă
aceste reguli de vorbire, deoarece atât prin joc cât și prin modelul de vorbire corectă sunt antrenați
să le cunoască, corectându-i doar atunci când greșesc.
Întrucât la copii se observ ă deseori folosirea greșită a formelor de genitiv și dativ (ei pun deseori
întrebări de genul: "A lu cui sunt cărțile?" sau "A lu cine este umbrela?"), pentru înlăturarea acestor
defecte se pot desfășura jocuri didactice ca: "A cui hrană este?", "A cui îmbrăcăminte este?",
punându-i de fiecare dată pe copii în situația de a folosi corect desinențele cauzale, cât și
întrebările corespunzătoare acestor cazuri. Se urmărește, totodată, dezvoltarea atenției vizuale și a
capacității de analiză.
Sarcina didactică pentru jocul "A cui hrană este?" este de a formula un răspuns corespunzător
întrebării și de a recunoaște hrana și animalele care o folosesc. Jocul presupune existența în fața
fiecărui copil a unei imagini reprezentând un animal, imaginile reprezentând hrana lor aflându-se pe
masa educatoarei. Se cere copiilor să intuiască imaginea dată de educatoare și imaginile din fața lor și se
explică regula. La întrebarea "A cui hrană este?", copilul care are în față reprezentarea animalului
respectiv trebuie să raspundă, formulând corect propoziția.

Exemplu: "Morcovul este hrana iepura șului", "Iarba este hrana vacii", "Aluna este hrana
veveriței". Prin acest joc se urmareste exprimarea corectă a formelor de genitiv masculin și feminin la
numărul singular și plural. Pornind gradat, de la jocul în care s-a stabilit numai acordul complet (gen,
număr și caz ), copiii capătă deprinderea de a folosi acordul gramatical pentru toate părțile de vorbire.
Prin jocul didactic "R ăspunde repede și bine" se urmărește formarea deprinderilor de a
realiza în timpul vorbirii acordul corect între determinant și determinat (între atribut și substantiv,
între subiect și predicat), precum și precizarea și activizarea vocabularului privind unele cuvinte cu
sens contrar.
În partea a doua a acestui joc se folose ște banda de magnetofon, pe care au fost înregistrate
propozitii cuprinzând adjective acordate corect cu substantive, de exemplu: "Maria este o fată harnică".
În timp limitat, copilul numit de educatoare răspunde cu aceeași propoziție, găsind însă antonimul
adjectivului enunțat. Aceleași adjective însoțesc, în continuare, un substantiv la masculin, de
exemplu: "Andrei este un băiat harnic", "Andrei este un băiat lenes". Acest joc contribuie și la
dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor.
Pentru dezvoltarea capacit ății de sinteză, se mai pot desfășura diverse jocuri didactice care
stimulează creativitatea copiilor în exprimarea orală și le îmbogățește vocabularul activ. Astfel,
prin jocul didactic "Citește în cărticică" se urmărește formarea deprinderilor de a compune o scurtă
povestire.
Jocurile didactice pentru stimularea unei vorbiri expresive, fluente, coerente, au o
contribuție deosebită la vârsta prescolară. Acum, dezvoltarea expresivității limbajului presupune
cultivarea capacității de comunicare prin exprimarea reprezentărilor din experiența personală, adaptată
la diverse situații și la diverși parteneri.
Având în vedere că la dezvoltarea expresivității limbajului contribuie mai mulți factori, cum ar
fi: mimica, intonația, intensitatea vocii, ritmul expunerii, se desfășoară cu copiii jocuri care să-i pună în
situația de a utiliza toți acești factori.
Astfel de jocuri sunt: "Ce știm despre eroul îndrăgit?" și "Oglinda fermecată". Obiectivele
fixate în aceste jocuri sunt:
– recunoașterea personajului și a poveștii;
– caracterizarea personajelor;
– redarea unui fragment din povestea respectivă.
Paralel cu organizarea și desfăsurarea jocurilor didactice, în grădiniță un rol deosebit de
important îl dețin jocurile – exerciții, menite să contribuie la optimizarea sarcinilor și obiectelor
programei, la valorificarea potențelor intelectuale ale copiilor.

Importanța jocurilor – exercițiu desfăsurate în gradinită derivă din faptul că ele au o influentă
mare asupra dezvoltarii limbajului atât sub aspect fonetic, lexical, gramatical, cât si expresivitătii
vorbirii.
Indiferent de forma de realizare, activitătile de dezvoltare a vorbirii, prin specificul de
organizare si desfăsurare, stimulează copilul în mod creativ- formativ. Pe lângă activitătile de joc
didactic, activitătile de povestire, memorizare, povești create de copii, povestiri cu un început dat de
educatoare și continuat de copii, vor face copilul să dialogheze cu el însuși si cu realitatea
înconjurătoare, apropiindu-1 de aceasta în modul cel mai firesc și spontan. Educatoarei îi revine
sarcina de a conduce, orienta și contribui prin "viu grai", prin relatia educatoare – copil, prin vorbire
dialogată despre toate câte sunt, la estetica tintei limbajului, a plasticitătii lui în exprimare.
Activitătile de memorizare contribuie la realizarea dialogului copilului cu animale îndrăgite,
fluturi, plante, personaje îndrăgite, activităti comune a legăturii omului cu ceea ce îl înconjoară.
Ele contribuie la corectarea exprimării gresite, dar și la formarea unui , limbaj coerent,
expresiv, plastic, în măsura în care educatoarea este un model, pentru copil, de felul cum recită o
poezie, de modul de a-1 face pe copil să, înteleagă textele literare prezentate și de a folosi intonația
potrivită și a da textului finalul adecvat.
Exemple-memorizari la grupa mare:
"Revedere" – M. Eminescu
"Somnoroase păsărele" – M. Eminescu
"Zdreanță" – T. Arghezi
"Cațelușul șchiop" – E. Farago
Convorbirile tematice, pr in subiectele abordate, vin să completeze varietatea temelor
posibile spre realizarea în diferite domenii, în special a celor cognitive de cunoaștere a mediului:
"Gradinița noastră, bucuria copiilor"
"Toamna pe strada mea"
"Au plecat păsările călătoare"
"Baba iarna intră-n sat"
"Vine primăvara"
"Plecăm la școală"etc.
Aceste convorbiri ofer ă dialogul larg deschis cu educatoarea, cu copilul și îi dau posibilitatea de
a cunoaște nivelul cunoștințelor acumulate și vocabularul activ al copiilor.
O contribuție importantă în plan apropiat o are literatura "științifico- fantastică" care
propune subiecte foarte îndrăgite de copii, personaje cu care copilul comunică, care le reprezintă și

îmbogățește fantezia. Prin exemlificări concrete putem face copiii să înțeleagă că, în decursul
timpului, ceea ce în trecut era de domeniul fantasticului sau a incredibilului, astăzi acestea sunt
lucruri realizabile, iar fanteziile timpului nostru, prin dezvoltarea tehnicii și a creației, a invenției
umane, pot deveni lucruri realizabile.
Activitățile de memorizare, de povestire a educatoarei, jocuri didactice, convorbirile contribuie
în mare măsură la îmbogățirea vocabularului, a exersării acestuia în vederea pregătirii copilului
pentru scoală.
Cap III. Importanța metodelor interactive de grup
Să pornim odată cu copiii la descifrarea, organizarea și aplicarea metodelor noi în
activitatea instructiv-educativă care poate fi una cooperantă, modernă, activă, flexibilă, accesibilă,
plăcută și democratică.
Veți smulge cu siguranță exclamațiile copiilor: „Ce activitate frumoasă!”, „Ce joc
interesant!”, „Ce multe am invățat!”, „Când mai jucăm jocul cu steluțele?”, „Eu aș dori să fac un
blazon al prietenului meu”, „Eu o bulă dublă pentru familia mea!”, „Eu o să-l învăț pe X povestea
Y” etc.
Pentru a ajunge aici, nu este foarte greu. Acționați direct ! Propuneți-vă un obiectiv:
„Schimb, mă schimb, vă schimb, REUȘESC!”
Nevoile și cerințele copiilor „actori” pe scena educațională pretind dascălilor o
schimbarea radicală a modului de abordarea a activității didactice.
Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activității „mister
didactic”, se constituie ca o „aventură a cunoașterii”, în care copilul e participant activ pentru că
el întâlnește probleme, situații complexe pentru mintea lui de copil dar în grup, prin analize,
dezbateri, descoperă răspunsuri la toate întrebările, rezolvă sarcini de învățare, se simte
responsabil și mulțumit la finalul lecției.
Acum știm cu toții că „oricine poate învăța de oriunde”. Copiii primesc prin diferite
canale, prea multe informații pe care nu le rețin și nici nu au capacitatea de selecție a acestora.
Prin metodele interactive de grup, copiii își exersează capacitatea de a selecta, combina,
învăța lucruri de care vor avea nevoie în viața de școlar și de adult. Efortul copiilor trebuie sa fie
unul intelectual, de exersare a proceselor psihice și de cunoaștere, de abordare a altor demersuri

intelectuale interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul mediului concret și prin corelațiile
elaborate interactiv în care copiii își asumă responsabilitatea, formulează și verifică soluții,
elaborează sinteze în activități de grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluțiile grupului
au încărcătură afectivă și originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilității.
Toate metodele interactive de grup (în special 6/3/5, brainstroming, 6/6, ș.a.m.d.)
stimulează creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor și formarea de capacități ca:
spiritul critic constructiv, independență în gândire și acțiune, găsirea unor idei creative, îndrăznețe
de rezolvarea a sarcinilor de învățare.
Fiind prezentate ca niște jocuri de învățare, de cooperare, distractive, nu de concentrare,
metodele interactive învață copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup și
să aplaneze conflictele.
Situațiile de învățare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor gândirea
democratică deoarece ei exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează un
personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul,
ideea, fapta și nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele învață copiii, că un
comportament întâlnit în viața de zi cu zi poate fi criticat pentru a învăța cum sa-l evităm. Ei aduc
argumente, găsesc soluții, dau sfaturi din care cu toții învață. Este însă importantă alegerea
momentului din lecție, dintr-o zi, personajul copil și fapta lui, deoarece ele reprezintă punctul
cheie în reușita aplicării metodei și nu trebuie să afecteze copilul. Tocmai acesta este punctul
forte al metodelor care introduc în dezbatere comportamentele reale, cotidiene.
După fiecare metodă aplicată, se pot obține performanțe pe care copiii le percep și-i fac
responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor
este diferită, dar încurajați, își vor cultiva dorința de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup.
Grupul înțelege prin exercițiu să nu-și marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei
exersându-și toleranța reciproc.
Metodele implică mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie sa-și adapteze stilul
didactic în funcție de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător pentru fiecare
găsind gestul, mimica, interjecția, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reținerea, aprecierea,
entuziasmul în concordanță cu situația și totul va fi ca la carte.
Metodele interactive de grup se pot combina între ele sau cu cele tradiționale, cu metode
din aceeași categorie, iar metodele tradiționale nu se elimină, se modernizează, se combină, se
modifică, se îmbunătățesc și se adaptează. Dintre obiectivele metodelor interactive enumerăm:

Formarea sau promovarea unor calități europene ce au la bază atitudini și competențe
democratice, stabilirea unor relații interculturale care au al bază comunicare;
Însușirea unor cunoștințe, abilități, comportament de bază în învățarea eficientă a unor
abilități practice în condiții de cooperare;
Dobândirea primelor elemente ale muncii intelectuale în vederea cunoașterii realității și a
activității viitoare de învățare școlară;
Implicarea activă și creativă a copiilor pentru stimularea gândirii productive, a gândirii
divergente, libertatea de exprimare a cunoștințelor, a gândurilor, a faptelor;
Formarea deprinderilor copiilor de a găsi singuri informații, de a lucra în echipă, de a
aplica cunoștințele în diferite situații de viață, de a conștientiza stilurile de învățare pe care
le preferă (adică cum învață o poezie, o poveste, cum realizează un desen, o construcție
etc., cel mai repede);
Realizarea unor obiective interdisciplinare, a ști să culeagă informații despre o temă dată ,
a ști să identifice probleme diferite, a ști să facă conexiuni;
Încurajarea autonomiei copilului și promovarea învățământului prin cooperare;
Focalizarea strategiilor pe promovarea diversității ideilor;
Formarea unui sistem de capacități;
Formarea deprinderii de a gândi critic;
Comunicarea pe baza unei tehnologii informaționale, moderne, interactive.
În urma aplicării acestor metode, copiii învață să-și împărtășească ideile, capătă încredere în
ei, devin responsabili pentru ideile și acțiunile lor:
-învață să privească critic mediul social în care trăiește el, fiind parte integrantă a
acestuia și să se descurce în situații reale de viață;
-învață cum să învețe, printr-un antrenament plăcut interactiv în grup;
-își exersează capacitatea de autoevaluare și de a evalua alternative și a lua
decizii, de a critica, a testa ipoteze, a reflecta;
-se comportă cu toleranță, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;
-învață să învețe creativ, să negocieze soluțiile, ideile, să rezolve o sarcină alături
și împreună cu alți copiii;
-se comportă cu toleranță, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;
-învață să argumenteze, să caute alternative, să facă afirmații neobișnuite, să
adreseze chiar întrebări neobișnuite, să-și exprime gândurile creativ, spontan.

Ar fi frumos ca fiecare dascăl să fie pentru copiii lui „formator” pentru a simți zilnic acea
satisfacție pe care ți-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii și mai ales plăcerea de a realiza o
predare/învățare/evaluare creativă diversă, eficientă, atractivă, diferențiată, atât pentru tine ca
dascăl, cât și pentru copiii.
Metodologia cercetării
CAPITOLUL IV. Organizarea cercetării
Cercetarea de față se include în sfera studiilor calitative urmărind demersul științific și
metodologic al tezelor de specialitate din domeniul pedagogiei preșcolare. În funcție de
obiectivele propuse urmărește să pună în evidență importanța combinării metodelor tradiționale
cu cele moderne în educarea copiilor de vârstă preșcolară.
IV.1.. Obiectivele cercetarii
1. Relevanța utilizării metodelor și procedeelor adecvate în vederea adaptării optime a
preșcolarilor la activitatea școlară;
2. Evidențierea importanței educației timpurii în dezvoltarea comunicării verbale la
copiii de vârstă preșcolară;
3. Reliefarea importanței achiziționării unui vocabular adecvat vârstei, particularităților
și nevoilor personale ale copiilor;
4. Identificarea gradului de influență al mediului needucativ asupra dezvoltării
abilitaților de comunicare și de achiziționare a elementelor de limbaj la copilul de
vârstă preșcolară, utilizând metode didactice adecvate.
Ipoteza cercetarii
Presupun că:
Implementarea unui program de activit ăți în care se utilizează un set de metode și
tehnici tradiționale și moderne specifice învățământului preșcolar determină îmbunătățirea

sesizabilă a abilităților de comunicare contribuind la îmbogățirea limbajului, în vederea adaptării
optime la viața școlară.
IV.2.Variabilele cercetării
Variabile independente
 Aplicarea unui program de achiziții în care să se îmbine armonios metodele
didactice tradiționale și moderne în activitățile de comunicare.
Variabile dependent e
 Nivelul de imbunătățire a abilităților de comunicare.
 Gradul de manifestare a capacităților de adaptare la viața școlară .
IV.3.Metode de cercetare utilizate
În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode: anamneza, studiul
documentelor personale, observația, metoda testelor, experimentul.
În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât și metode de prelucrare a
datelor pe care le voi prezenta succint în continuare:
 Observatia a avut drept scop surprinderea unor elemente ale comunicării atât în
activitatile liber alese în care copilul se manifesta spontan și liber mai aproape de ceea ce este
mai puțin controlat și cenzurat, cât și în cadrul activităților comune desfășurate cu întreaga grupă
de copii sub îndrumarea directă a educatoarei. Datele obținute au fost consemnate și folosite mai
ales în analiza de caz.
 Anamneza a vizat culegerea de informații despre parinți, evoluția sarcinii, starea de
sănătate, despre condițiile materiale și socio-culturale ale familiei, despre calitatea influențelor
asupra copilului.
 Studiul documentelor personale a fost menit să completeze datele obținute prin
primele două metode și să ofere o imagine mai completă asupra subiecților investigați. Pe baza
studiului documentelor personale ale copiilor s-au obținut date despre proveniența socială ale
acestora, starea lor de sănătate, despre relațiile care există în familie și despre nivelul cultural al
părinților.
 Testul, proba psihologică . Această metodă am folosit-o atât în faza pre-
experimentală cât și în faza experimentală, rezultatele acesteia oferindu-mi posibilitatea de a

obține informații obiective asupra dezvoltării psihice și a pregătirii copilului pentru școală, din
punct de vedere fizic, psihic, afectiv, etc.
 Experimentul a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia
sau mai multor factori experimentali – spre exemplu utilizarea metodelor specifice fiecărei
grupe. Experimentul se desfăsoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se
experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală și de control), având același nivel de
cunoștințe, același număr de subiecți și fiind egale din punct de vedere al vârstei.
Instrumente de cercetare utilizate
 Test de evaluare inițială
 Testul pentru cunoașterea vârstei psihologice a limbajului dupa Alice Descoeudres
 Test de evaluare finală
IV. 4.Eșantionul de subiecți
În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei specifice formulate, am cuprins
în cercetare un număr de 20 de copii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani care au frecventat în anul
școlar 2010-2011 grădinița.
Grupa experimental ă a cuprins un număr de 10 copii cu vârste între 5 și 7 ani, dintre care
4 fete și 6 băieți, iar grupa de control tot un număr de 10 copii cu vârste între 5 și 7 ani, dintre
care 5 fete și 5 baieți.
IV.5.Eșantionul de conținut
Activitățile liber alese cât și cele de educarea limbajului au fost adaptate unităților de
învățare corespunzătoare temei săptămânii. Spre exemplu: jocul dramatizare „De-a punguța cu
doi bani”; dramatizări „Anotimpurile”, „Greierele și furnica”; jocuri de stimulare a comunicării
orale: „Povestește ce ai visat”, „Povestește cum ți-ai petrecut vacanța”; jocuri de exersare a
pronunției corecte: „Spune la fel ca mine”, „Descoperă unde am greșit”; jocuri de realizare a
abstractizării și generalizării: „Cum se numesc toate acestea la un loc”, „Ghici la ce cuvânt m-
am gândit”; jocuri pentru dezvoltarea imaginației „Hai să facem o poveste”, jocuri de verificare
și consolidare:” Cine știe , e câștigător!”, de verificare a însușirii conținutului poveștii „Fata
babei și fata moșneagului”, lecturi după imagini „ A sosit primăvara!”.

CAPITOLUL V. Desfășurarea experimentului
V. 1.Etapa constatativă (preexperimentală)
În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercet ării, am formulat ipoteza și am
alcătuit eșantionul de subiecți, am ales metodele și tehnicile de cercetare, am aplicat testarea
situației experimentale și a tehnicilor de cercetare,am înregistrat datele și am stabilit strategia
desfășurării experimentului..
Evaluarea initiala
a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice. Pornind de la datele
cuprinse în aceste evaluari s-a putut face o analiza privind saltul înregistrat de copii pâna la data
aplicarii probelor ce au stat la baza cercetarii noastre.
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
(Evalueaza cunostintele de limbaj)
TEMA: Traista cu povesti

1.Item cu raspuns scurt.
Completeaza ce lipseste pentru a avea propozitia înteles
„Este vicleana, sireata si da iama la poiata.” 1p
2.Item cu alegere multipla
Scrie atâtea liniute câte cuvinte are propozitia si încercuieste cifra corecta: 1p
CAPRA MERGE DUPĂ MÂNCARE.
1
4
5
3.Item de asociere
Uneste personajele apartinând aceleiasi povesti: 2p

4.Item cu alegere duala
Spune ce este fals si ce este adevarat în propozitiile urmatoare:
– „Fata babei a îngrijit catelusa bolnava si a plecat mai departe”.
– „Alba ca Zapada a ajuns la casa piticilor”.
– „Scufita Rosie a manâncat lupul.” 3p
5.Item de completare
Recunoaste povestea si completeaza verbal ce lipseste:
„Era limpede ca afurisita de cotoroanta încerca s-o pacalesca pe …………. sa se vâre în
………….pentru a o închide acolo!… Caci de îndata ce ar fi fost acolo, …….. ar fi închis cuptorul
si ar fi lasat-o pe biata micuta sa se…………. si apoi ar fi mâncat-o! Numai ca………….. copil istet,
îti dadu numaidecât seama ce gânduri cocea………….si se prefacu ca-i natânga si
neîndemânatica.” 3p

V.2 Etapa experimentală
În cadrul acestei etape am introdus metode și tehnici noi în activitățile susținute la
nivelul grupului experimental, am aplicat probe, am făcut măsurători și determinări. Precizez că
am acționat și la nivelul grupului de control aplicând aceleași probe ,dar fără a implementa
programul de activități și jocuri didactice propus în lucrarea de față. Acest lucru s-a facut cu
scopul de a compara ulterior între ele rezulatele și scorurile obținute de copiii cuprinși în cele
două grupe.
Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului
 adaptat dupa Alice Descouedres , probă ce se poate aplica copiilor de la 2 la 7 ani și
este alcatuită din șapte subprobe, prin care am vizat următoarele aspecte ale dezvoltării gândirii
și limbajului copiilor:
– stabilirea asemănărilor /deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte;
– completarea lacunelor dintr-un text;
– memorarea unor grupe de cifre;
– denumirea unor culori;
– imitarea unor acțiuni ;
– stabilirea unor contrarii fără imagini ale obiectelor;
– denumirea unor materiale din care sunt confecționate unele obiecte.
Subproba nr. 1:
Stabilirea asemănărilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte
Material:
1. desenul unei case mari și al unei case mici;
2. o carte nouă și una veche;
3. o minge tare și o minge moale;
4. desenul unui pom înalt și al unui pom scund;
5. o bucată de hârtie netedă și una zgrunțuroasă;
6. fotografia unui batrân și a unui tânăr;
7. o foaie de hârtie întins ă și una mototolită;
8. desenul unei linii drepte și a uneia curbe;
9. imaginea unui copil trist și a unuia fericit;

10. două bile de aceeași mărime și culoare una grea și una usoară care se pun în
palmele copilului.
Desfasurare:
Spunem copilului (pentru prima grupa de contrarii) „vezi, aceast ă casă este mare, în timp
ce aceasta este…..(mica)
 se continuă astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;
 se notează răspunsurile copilului;
 se calculează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 2:
Completarea de lacune într-un text
Material: am folosit următorul text:
„Este timp frumos, cerul este ….(senin, albastru), soarele este foarte….(str ălucitor) .
Jana și Maria merg să se plimbe pe câmp. Ele adună ….(flori) . Fetele sunt foarte mulțumite
auzind cântecele frumoase ale micilor …(păsărele) . Deodată cerul se întunecă, se acoperă de …
(nori) . Fetele se grăbesc să se întoarcă …(acasă) .Cerul este spintecat de…(fulgere) . Jana și
Maria se sperie de zgomotul făcut de…(tunete) . Ele roagă pe cineva să le adăpostească în casă
deoarece ploua puternic și nu aveau la ele…(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor erau
complet…(ude).
Desfasurare:
I se spune copilului: „Îti voi spune o povestire, te rog s ă fii atent, când eu mă opresc și n-
am să stiu ce să spun, tu va trebui să ghicești și să spui ce trebuie să fie completat”.
 Se va citi rar și cu accentul necesar;
 Se notează răspunsurile copilului;
 Se calculează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 3:
Memorare de cifre și reproducerea lor
Material: am folosit următoarele serii de cifre:
1. 2 – 4
2. 5 – 6 – 3
3. 4 – 7 – 3 – 2
4. 8 – 4 – 6 – 5 – 9
5. 6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8
Desfășurare:

Se spune copilului: „Fii atent! Î ți voi spune niște cifre, iar tu le vei repeta imediat ce eu
le-am spus”.
 Se prezintă fiecare serie în ritm de comandă de gimnastică;
 Se oprește proba la seria pe care copilul nu reușește să o reproducă deși i s-a
citit de trei ori. Performanța subiectului este egală cu ultima serie realizată corect. Pentru prima
serie primește coeficientul 2, pentru seria a II-a primește coeficientul 3, pentru seria a III-a
primește coeficientul 4, pentru seria a IV-a primește coeficientul 5, pentru seria a V-a primește
coeficientul 6.
Subproba nr. 4:
Denumirea unor materiale
Material de desfășurare: am folosit următoarele întrebări:
1. Din ce este facută cheia?
2. Din ce este facută masa?
3. Din ce este facută lingurita?
4. Din ce sunt facuți pantofii?
5. Din ce sunt facute ferestrele?
6. Din ce sunt facute casele?
Se consemnează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 5:
Stabilirea unor contrarii f ără obiecte sau imagini ale acestora
Material și desfășurare: am folosit urmatoarele cupluri contrarii:
1. cald – ….(frig sau rece)
2. uscat – ….(ud sau umed)
3. frumos – ….(urât)
4. neascultator – ….(ascultator sau cuminte)
5. curat – ….(murdar)
6. mare – ….(mic)
7. ușor – ….(greu)
8. vesel -.…(trist, indispus, nefericit)
Se notează de la 0 la 8 în funcție de numărul de răspunsuri exacte.
Subproba nr. 6:
Denumirea a 10 culori
Material și desfășurare:

Se prezintă culorile:
1. roșu; 6. violet;
2. verde; 7. gri;
3. negru; 8. galben;
4. roz; 9. maro;
5. alb; 10. albastru
Se cere copilului să le denumească și se notează de la 0 la 10, dupa numărul exact de
răspunsuri corecte.
Subproba nr. 7:
Cunoașterea sensului unor verbe
Desfășurare :
a) Se mimeaza urm ătoarele acțiuni și se cere copilului să le denumească:
1. a tuși;
2. a fricționa;
3. a cânta;
4. a arunca;
5. a spăla;
6. a respira.
b) se mimează următoarele 6 acțiuni, cerându-le copilului să le imite și să le
denumească:
1. a scrie; 4. a se ridica;
2. a se apleca; 5. a s ări;
3. a se balansa; 6. a împinge
Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12 în funcție de numărul de
răspunsuri corecte.
V.3. Etapa de control (post- experimentală)
Este etapa în care am înregistrat rezultatele ob ținute de cele două eșantioane de subiecți,
grupa experimentală și grupa de control, am stabilit diferențele, am prelucrat statistic datele și
am interpretat rezultatele.
Evaluarea finala
TEST DE EVALUARE FINALĂ

(evaluează cunoștințele dobândite în urma intervenției)
Cuprinde:
I 1 item de completare (proba orală) – propoziții simple și dezvoltate 1p
I2 item subiectiv 1p
I3 item obiectiv cu alegere multiplă 1p
I4 item obiectiv cu alegere duală 1p
I5 item de asociere (tip pereche) – asociere sonoră 1p

Punctaj maxim 5 puncte

TEST
CUVINTE, SILABE, SUNETE
I1 : Spune mai departe (proba orală)
„Ana are ……………”
I2 : Reprezintă grafic propoziția în casetă
I3 : Încercuiește cifra care corespunde numărului de cuvinte din propoziție
„Copiii merg la gradinit ă” 3
5
4
I4 : Încercuiește cuvântul alcătuit din mai multe silabe și reprezintă silabele în căsuțe
C O P I L G R Ă D I N I Ț Ă
I5 Colorează imaginile în a caror denumire se află sunetul „ r ”

VI. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării
Pe parcursul programului de interven ție am folosit în cadrul activităților de educarea
limbajului, jocuri didactice pe arii de stimulare a abilităților de comunicare, conversație și
îmbogătire a vocabularului. (Anexe)
Programul s-a implementat pe durata semestrului II al anului scolar 2010-2011. S-au
susținut un număr de 10 activități specifice în care s-au folosit următoarele metode: conversația,
explicația, exercițiul, demonstrația, experimentul, braistormingul, comunicarea rotativă, învățarea în
cerc, examinarea povestirii, turnirul întrebărilor, Lotus, metoda Blazonului, metoda Acvariului,
cvintetul, piramida și diamantul.
Între evaluarea initial ă și cea finală, în cadrul programului de intervenție, pe langă
probele administrate ( Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului ) în vederea ameliorării
dificultăților de comunicare și achiziționării de noi abilități, am desfășurat o serie de activități și
jocuri didactice (vezi eșantionul de conținut, capIV), utilizând în cadrul lor metode și procedee
specifice nivelului de dezvoltare al copiilor (vezi metode utilizate, capII), cu o frecvență de o
activitate pe săptămână timp de 10 săptămâni.
VI.1. Strategia de verificare și evaluare a rezultatelor obținute
Modalitatea de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute s-a realizat prin introducerea
scorurilor în tabele si compararea acestora cu valorile standard ale testelor aplicate. S-au analizat pe
rând rezultatele (sub forma de punctaje) si s-au interpretat prin analiza comparativa a procentelor
obtinute de copiii din cele doua grupuri: experimental si de control.
VI.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor
Rezultate obținute la testul inițial:
ItemGrupe Punctaj Procent
1G. experimental 10p 100%
G. de control 6p 60%
2G. experimental 9p 90%
G. de control 5p 50%
3G. experimental 16p 80%
G. de control 8p 40%
4G. experimental 21p 70%
G. de control 9p 30%
5G. experimental 24p 80%
G. de control 12p 40%

Interpretarea rezultatelor:
Observând tabelul de mai sus putem concluziona asupra urm ătoarelor aspecte. Datorită
faptului că asupra grupului experimental s-a acționat prin aplicarea de metode și procedee specifice
și s-au realizat activităti, jocuri didactice cu caracter stimulativ și de dezvoltare a limbajului, se pot
observa diferențe semnificative a procentelor calculate în urma punctajelor obținute.
Aceste aspecte de diferen țiere se datorează faptului că cele două grupe sunt diferit
constituite, grupa de control cuprinzând mai mulți copii proviniți din medii sociale defavorizate, la
care rata frecventării gradiniței este scăzută și asupra cărora nu s-a intervenit prin activitățile care au
fost realizate la grupul experimental.
Rezultate ale testului de stabilire a vârstei psihologice a limbajului
Punctajul obținut la fiecare probă corespunde unei anumite vârste a limbajului (vezi
tabelul următor); se face media acestor vârste și se obtine vârsta psihologică a limbajului
copilului care poate sau nu corespunde vârstei cronologice.
PROBA COEFICIENTUL CORESPUNZĂTOR
VÂRSTELOR

3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani
I Contrarii (cu obiecte si imagini) 4 5 6 8 12
II. Lacune 2 3 4 6 8
III. Cifre 3 3 4 5 5
IV. Materii 3 4 5 6 6
V. Contrarii (fara obiecte si imagini) 4 5 6 7 8
VI. Culori 2 3 4 6 8
VII. Verbe 4 6 8 9 11
TOTAL 22 29 37 47 58
Prin raportarea vârstei de dezvoltare a limbajului la vârsta cronologică se poate constata
că:
 dacă vârsta psihologică a limbajului este egală cu vârsta cronologică (V.L..=V.C.) se poate
vorbi de o dezvoltare normală a copilului;
 dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mare decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.) se
poate vorbi de o dezvoltare superioară a copilului;
 dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mică decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.)
se poate vorbi de o dezvoltare deficitară a copilului.
Acest test a fost aplicat celor 20 de copii preșcolari cu vârste cuprinse între 3 ani și 7 ani
pentru a se stabili vârsta psihologică a limbajului. Testul a cuprins 7 subprobe – contrarii pe
baza de imagini și obiecte, completarea lacunelor într-un text, memorarea unor serii de numere,
denumirea unor materiale din care sunt făcute diverse obiecte, denumirea unor culori și nuante,
numirea și imitarea unor acțiuni.
Analiza comparativă a rezultatelor obținute de cele două loturi mi-a permis să relev
diferența nivelului de dezvoltare a comunicării și limbajului copiilor din cele două loturi care nu
au beneficiat de aceleași condiții de mediu socio-cultural și educațional.
Vâr
staProba 1Proba 2Proba 3Proba 4Proba 5Proba 6Proba 7V
âr
st
a
Nr
.cNu
meCro
noCoe
ficieV
ârCo
eV
ârCo
eV
ârCo
eV
ârCo
eVâ
r-Co
efi

r
t.logi
cantst
afi
cie
ntst
afi
cie
ntst
afi
cie
ntst
afi
cie
ntstaci
ent
1.B.
V.79
676.
54
56
68
776.
59
66.1
2.D.
M.712
76
656.
56
66
58
79
66.2
3.P.C
.78
64
54
55
57
66
68
55.4
4.C.
T.66
555.
53
45
55
5.54
564.
54.9
5.C.
E.68
64
55
64
45
44
574.
54.9
6.P.
A.66
54
54
55
55
44
59
65
7.P.
G.68
64
54
56
67
655.
58
55.5
8.I.
E.55
476,
53
43
34
38
7106,
54,9
9.P.
A.55
45
44
54
45
48
712
75,0
1
0.T.
G.56
55
44
54
44
36
674,
54,5
67.35.
45.15.
2454.84.
85.64.7668.55,
55.2
TABEL Nr.1Rezultatele obținute la testul de cunoaștere a vârstei psihologice a limbajului
de grupa A (grupul de control)
În tabelul nr.1 sunt cuprinse rezultatele obținute la testul de cunoaștere a vârstei
psihologice a limbajului (dupa A. Descoeudres) de grupa A (grupul de control) format din 10
copii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani care sunt în primul an de frecventare a grădiniței.
Media vârstei cronologice este 6 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este
5.2 ani. Cele mai slabe rezultate s-au obtinut la proba nr.5 la care media vârstei limbajului este cu
1.3 mai mică decât media vârstei cronologice și la proba nr.4 la care media vârstei limbajului este
cu 1.2 mai mică decât media vârstei cronologice.
VârProba 1Proba 2Proba 3Proba 4Proba 5Proba 6Proba 7V

sta âr
sta
Nr
.
crt.Nu
meCro
no
logi
caCoe
ficie
ntV
âr
st
aC
oe
fi
ci
en
tV
âr
st
aCo
e
fi
cie
ntV
âr
st
aCo
e
fi
cie
ntV
âr
st
aCo
e
fi
cie
ntVâr
staCo
efi
ci
entV
â
r
s
taCo
efi
ci
entV
âr
st
aPs
i
ho
lo
gi
ca
a
li
m
ba
Ju
lui
1S.A
.71278757878787117
7
2V.
N.71278757678776.
51076.
9
3V.
V.71278757668776.
51176.
7
4C.
M.611776.
557678787106.
56.
8
5F.A
..6106,
5975667871071276,
8
6M.
V.696874567871071276,
6
7C.L
.56575,
534554387106,
55,
1
8G.T
.54365456776107965,
6
9L.
M..56543563365107965,
0
10T.A
.575,
5664555761071275,
9
Media 5.98.95.
97.
16.
14.55.
95.76.
17.26.28.86.
910.
67.
46.
2

TABEL Nr.2Rezultatele obținute la testul de cunoaștere a vârstei psihologice de grupa B
(grupul experimental)
În tabelul nr.2 sunt redate rezultatele obținute de grupa B (grupul experimental) format
din 10 copii cu vârste cuprinse între 5-7 ani dar care sunt în al doilea an de frecventare a
grădiniței.
Media vârstei cronologice este 5.9 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 6.2
ani. La o singură probă (nr.1) s-a înregistrat aceeași medie a vârstei psihologice a limbajului ca și
media vârstei cronologice.
Din aceste rezultate se constată că media vârstei psihologice a limbajului a grupei B este
superioară vârstei cronologice cu o diferență de 1 an față de grupa A. Acest lucru ne
demonstrează că mediul educativ oferit de grădiniță copiilor contribuie la dezvoltarea comunicării
și limbajului copiilor. Prin parcurgerea activităților instructiv-educative la grupa pregătitoare
(cele două grupuri studiate) s-a ajuns la obținerea unor rezultate bune (la grupa de control) și
foarte bune (la grupa experimentală) în ce privește nivelul dezvoltării psihice pe toate planurile.
Rezultate obtinute la testul final:
ItemGrupe Punctaj Procent
1G. experimental 5p 100%
G. de control 5p 100%
2G. experimental 5p 100%
G. de control 4p 80%
3G. experimental 5p 100%
G. de control 5p 100%
4G. experimental 4p 80%
G. de control 4p 80%
5G. experimental 5p 100%
G. de control 3p 60%

Interpretarea rezultatelor:
Proba de evaluare final ă a avut 5 itemi a câte un punct fiecare.Tabelul de mai sus ne
conduce la concluzia că actionându-se asupra subiecților în mod frecvent și organizat, prin
procesul de învățământ, se înregistrează un progres vizibil atât la grupa experimentală cât și la
grupa de control chiar dacă intervenția nu a fost aceeași și condițiile socio-culturale de
proveniență a copiilor diferite.
În cadrul grupei experimentale, la 4 itemi s-au ob ținut procente de 100 % ceea ce
înseamnă un nivel ridicat de cunoștințe și abilități de comunicare acumulate, la grupa de control
procentele sunt destul de bune, comparativ cu cele înregistrate la testul ințial, la copii care au
frecventat grădinița în mod regulat dar mai scăzute la cei care au frecventat sporadic.. Acest
lucru denotă faptul că, dacă educatoarea a insistat pe activități de educarea alimbajului chiar dacă
nu a avut un program de intervenție bine stabilit și copiii au frecventat în mare parte grădinița, se
poate înregistra un mic progres și în cazul copiilor care provin din medii socio-culturale
defavorizate sau care sunt în primul an la gradinită .

Cunoscându-se că dezvoltarea limbajului preșcolarului are la bază experiența cognitivă
a acestuia în relațiile cu cei din jur li s-a oferit copiilor posibilități optime de exprimare liberă,
acest lucru realizându-se în orice moment al zilei, de la venirea lui în grădiniță și pâna la plecare.
Atât în activitățile comune organizate cu grupa de copii, cât și în cele individuale,
accentul s-a pus pe exprimarea copiilor pentru ca limbajul să fie viu, colorat, intonația să fie
expresivă, astfel încât preșcolarii să-și însușească raporturile gramaticale ale limbii, sub aspect
morfologic și sintactic, fonetic și lexical.
Materialul necesar desfășurării normale a gândirii și limbajului a fost furnizat de realitate,
de povestirile educatoarei, de experiența de viață a copilului, de relațiile sale cu ceilalți copii.
Ținând seama că trecerea de la intuitiv la verbal-abstract depinde de bogăția experienței
intuitiv-actionale, de gradul de elaborare a tipurilor superioare de activitate, de modul în care se
asigură achiziționarea de informații, în activitățile desfășurate cu copiii s-a urmărit cultivarea
procesele psihice de cunoaștere: gândirea, limbajul, memoria, imaginația, atenția voluntară etc.
Organizarea judicioasă a activității de instruire a avut ca urmare dezvoltarea spiritului de
observație, stimularea permanentă a inteligenței și creativității copiilor, a independenței în
gândire și acțiune. De asemenea s-a pus accent pe formarea la copii a deprinderilor de exprimare
corectă, stimularea vorbirii coerente și expresive, prevenirea și corectarea unor defecte de vorbire,
de pronunție a sunetelor.

S-a urmărit, cum era firesc la această vârstă, dezvoltarea aparatului fono-articular,
insistându-se asupra mișcărilor de articulare corectă a sunetelor (fricative, vibrante, velare),
precum și a diftongilor ai, ei, ea, au, corectându-se, în același timp, tulburările din vorbire a unor
copii. Paralel cu această activitate, accentul s-a pus pe dezvoltarea, îmbogățirea fondului principal
de cuvinte care denumesc obiecte utilizate de copil în activitatea cotidiană, acțiuni, calități ale
obiectelor, noțiuni referitoare la culori, așezare în spațiu și timp. Limbajul a fost abordat într-o
viziune integrată, urmărindu-se atât latura receptivă cât și cea expresivă. De aceea i s-au pus
copilului la dispoziție materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ și cultural
activ, stimulativ: cărti, caiete și unelte de scris, ziare, reviste, imagini și jocuri cu imagini ,
discuri, dischete, video, computer etc. În toate activitățile comune și la alegere, copiii au fost
antrenați în actul verbalizării. Ei au avut permanent ca model conduita verbală a educatoarei, iar
acasă, a parinților și a adulților din preajmă. Înțelegerea cuvintelor noi și a expresiilor însușite în
cadrul diverselor activități s-a fixat prin activizarea acestora, cerându-se copiilor să le utilizeze în
contexte noi.
Adeziunea preșcolarilor la o vorbire corectă, din punct de vedere gramatical, a fost
privită în relație cu formarea deprinderilor de a-și exprima gândurile într-o comunicare coerentă
și corectă. Astfel s-a avut în vedere, gradat, formarea deprinderilor de vorbire dialogată,
exprimarea în propoziții simple, apoi în propoziții dezvoltate, a gândurilor, ideilor, sentimentelor,
formarea corectă a pluralului, acordul predicatului cu subiectul și al adjectivului cu substantivul;
folosirea corectă a flexiunii verbale și a celei nominale, cunoașterea și folosirea în comunicare a
pronumelui de politețe.
Expresivitatea exprimării preșcolarilor a constituit de asemenea, un principal obiectiv al
activităților de educare a limbajului, deprindere dobândită prin activități de povestire, prin lecturi
după imagini, prin memorizări sau jocuri didactice.
Activitățile libere ale preșcolarilor au creat un climat afectiv de comunicare verbală liberă
și civilizată între copii, au consolidat actul comunicării în formele ei cele mai variate, generate de
diversitatea jocurilor, a cântecelor, a exercițiilor ritmice.

Concluziile cercetării
Datorită imbinării armonioase a metodelor tradiționale cu cele moderne in activitățile
de comunicare, am constatat faptul că rolul limbajului și al comunicării este hotarâtor în formarea
și dezvoltarea personalității copilului, în îmbogățirea capacității acestuia de a intra în relație cu
ceilalti copii și cu adulții, de a interacționa cu mediul, de a-l cunoaște și de a-l stapâni prin
explorări, încercări, exerciții, experimente, în descoperirea de către fiecare copil a propriei
identități și în dobândirea deprinderilor de a învăța, a fost necesară tratarea interdisciplinară a
problemelor. Acest lucru favorizează identificarea unicității copilului, cultivarea aptitudinilor lui
creative. Corelarea dintre discipline a contribuit și la stimularea interesului copilului pentru
cunoaștere.
De acest mediu educațional au beneficiat copiii din eșantionul al doilea (grupa
experimentală) care, sub îndrumarea competentă a educatoarei a completat sau înlocuit în multe

cazuri mediul familial care nu întotdeauna oferă un mediu propice unei dezvoltări normale a
personalității copilului și se reflectă îndeosebi în dezvoltarea comunicării și limbajului.
În grupa A (grup de control) întâlnim copii cu o dezvoltare a limbajului precară, copii
care întâmpină mari dificultăți în comunicarea cu persoanele adulte tocmai din cauza mediului
familial în care comunicarea este lăsată pe ultimul plan. Unii părinți consideră că dacă îi oferă
copilului mijloace materiale în exces pot substitui lipsa de comunicare și de afecțiune de care este
înconjurat acesta. Copiii petrec foarte mult timp în fața calculatorului și a televizorului ceea ce îi
fac pe parinți să fie „multumiți” de interesul pe care îl manifestă copilul și de faptul că acesta este
„cuminte”. Este preferat acest gen de activități pentru că este comod pentru adulți știindu-i pe
copii în siguranță în locul activităților active în care copilul să se dezvolte din punct de vedere
psihomotor.
Rezultatele superioare ale copiilor din grupa B (grupa experimentală) sunt justificate și
din analiza mediilor socio-culturale din care provin copiii. Așa cum am mai amintit, din cei 10
copii, toți provin din familii organizate în care relațiile sunt armonioase. Rezultatele mai slabe ale
copiilor din grupa A au o justificare și în faptul că din cei 10 copii numai 5 provin din familii
organizate, 3 provin din familii aparent organizate în care relatiile sunt tensionate si 2 provin
dintr-un mediu familial monoparental. Aceste relații din interiorul familiilor copiilor
influentează într-o masură foarte mare comportamentul, manifestările preșcolarilor atât în relațiile
cu adulții cât și în relațiile cu copiii de vârsta lor.
Am constatat că în ultimii ani vin în grădiniță copii care prezintă deficiențe mari în
comunicare, în relaționare și în dezvoltarea psihomotorie. Deficientele constatate în exprimarea și
în pronunția copiilor nu se datorează unor disfuncționalități somatice, ci sunt datorate, în mare
măsură, lipsei de preocupare a parinților de a relaționa cu copilul, de a comunica eficient cu el.
Este cu atât mai alarmantă situația cu cât am constatat ca această delasare și atitudine de
indiferentă față de nevoile copilul nu vine din partea unor părinți cu un nivel intelectual scăzut, ci
din partea unor părinți care au studii superioare.
În goana lor după câștiguri materiale uită sau neglijează faptul că acest pui de om are
nevoie de caldură, de înțelegere și de atenție din partea celor mari.
Acest lucru are un efect aproape distructiv asupra dezvoltării psihice și intelectuale a
copilului, deoarece, fiind privat de atenția, de afecțiunea și de interesul adulților din preajma sa
copilul își creează o lume imaginară în care se retrage și din care va ieși din ce în ce mai greu.
Aspectele prezentate mai sus au reieșit din rezultatele slabe obținute de copiii din primul
eșantion, cel care este în primul an de gradinită și la care efectul negativ al mediului familial

este mai pregnant. De asemenea, copilului căruia i se acordă atenție și sprijin de către adulții și
frații lui are rezultate foarte bune iar cel care își petrece cea mai mare parte a timpului singur în
fața televizorului și a calculatorului prezintă mari lacune în dezvoltarea limbajului și al
comunicarii.
O altă constatare pe care am facut-o pe baza experienței acumulate în activitatea
desfășurată cu copilul preșcolar a fost aceea ca acei copii care provin din familii cu mai mulți
copii și ai căror frați au vârste mai mari decât ei au deprinderi și cunoștințe mai bogate. Acest
fapt se datorează tocmai relațiilor care există între acești copii și frații lor cu un efect benefic atât
pe plan cognitiv cât și pe plan psihomotor și afectiv, diminuând în mare masură dezinteresul
manifestat de parinți.
BIBLIOGRAFIE
1.Bradu, B. (1997), Preșcolarul si literatura , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
2.Breben,S; Gongea,E.; Ruiu,G.;Fulga,M. (2006), Metode interactive de grup , Ghid
metodic,Editura Arves
3.Bocoș, M. (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, Presa Universitară Clujeană
4.Cerghit, I. (2006), Metode de învătământ, Editura Polirom
5.Cucoș, C. (2005), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Editura Polirom
6.Culegere metodică (1975), Educația intelectuală a copilului preșcolar,
Editura Didactică și Pedagogică, București
7.Culegere metodică (1978), Integrarea copilului în activitatea școlară ,
Editura Didactică si Pedagogică, București

8.Culegere metodică (1978), Copii de 5-6 ani, Editura didactica, Tribuna școlii, București
9.Debesse, M. (1970), Psihologia copilului de la naștere la adolescență,
Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti
10.Gheorghian, E.; Taiban, M., Metodica jocului și a altor activități cu
Preșcolarii, Editura Didactică și Pedagogică, București;
11.Ionescu,M.(2000), Demersuri creative în predare și învățtare,Editura Presa Universitară
Clujeană
12.Ionescu, M., Radu, I. (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca
13.Montessori, M. (1972), Descoperirea copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București
14.Nicola, I. (1993), Cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică, București
15.Păiși. E. L. (2001) Laborator preșcolar, Editura V&I Integral, București;
16.Popescu, E. (1982), Pedagogie Preșcolară, Editura Didactică și Pedagogică, București .
17. Șchiopu, U. (1970), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București
18. – xxx- Revista Învățtământului Preșcolar, Nr. 3-4/2008; nr. 1-2/2009;
19. –xxx- (1993), Programa activităților instructiv- educative în grădiniță
20. – xxx- (1991), Psihologia copilului prescolar – manual pentru clasa a IX-a , școli Normale,
Editura didactica, Tribuna școlii, Bucuresti
21.Adrese de internet
www.didactic.ro
www.referate.ro
www.edu.ro
ANEXE
Proiecte didactice
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: mare pregătitoare
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITATII: „ Cine știe, e caștigător!”
MIJLOCUL DE REALIZARE: Joc didactic
TIPUL ACTIVITĂȚII: Verificare,consolidare
SCOPUL ACTIVITATII: Verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la
caracteristicile anotimpului primăvara și cunoștințelor despre sarbătoarea Paștelui.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
-să precizeze lunile anotimpului primăvara;

-să deseneze flori specifice primăverii;
-să selecteze jetoane cu păsări călătoare;
-să construiască, să confecționeze, să aranjeze în tablou elementele cerute de text;
-să numere corect în limitele 1-10;
-să rezolve probleme de adunare cu 1-2 unități;
-sa recite o poezie in concordanta cu mesajul transmis;
-să cânte cu plăcere un cântec de primăvară învățat anterior;
-să raspundă repede și bine la întrebările concursului;
-să găsească conținuturi|idei| cunoștințe legate de sărbătoarea Paștelui
STRATEGII DIDACTICE:
a) Metode și procedee:, conversația, explicația, jocul didactic, ghicitorile, metoda Lotus,
metoda Blazonului, metoda Acvariului
b) Mijloace de învățământ: imagini de primăvară, iepuraș de pluș, coș cu ouă vopsite, lipici,
flori de primăvară confecționate din hârtie, ghicitori, ouă încondeiate, machetă (cu .găină, ouă
,puișori), bagheta lui Rilă Iepurilă, biletele cu intrebări (vezi Anexa), ghirlandă cu narcise numerotate
de la 1 la 7, tabloul „Primavara”, bețisoare, 3 coșulețe, 3 suporturi, imagini de Paști și de Craciun, 8
flori de nufăr, blazoane, creioane colorate, stimulente.
BIBLIOGRAFIE:
SILVIA BREBAN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, ELENA MATEI, Cunoașterea
mediului inconjurător-Ghid pentru invătământul preșcolar, Editura Radical,2001.
AURELIA ANA , SMARANDA CIOFLICA, Jocuri didactice pentru educarea limbajului,
indrumător metodic,Editura Tehno-Art,1999.
SILVIA BREBEN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, MIHAELA FULGA, Metode
interactive de grup, Ghid metodic ,Editura Arves, 2006

EVENIMENT
DIDACTICCONTINUT STIINTIFIC STRATEGII
DIDACTICE
1 2 3
1)MOMENT
ORGANIZATORICPregătirea climatului psihoafectiv
necesar desfăsurării
activitătii.Educatoarea aranjează
materialul pe 2 măsute in fata
copiilor. Scăunelele sunt dispuse in
semicerc..
2)CAPTAREA
ATENTIEIIepurasul Rilă are in cosuletul său,
alături de ouă incondeiate, și o
scrisoare pentru copii, dar si multe
surprize.
Cand zăpada se topește,/ Ghiocelul se
ivește./ Iar pâraiele umflate/Curg la
vale inspumate./Vreau să-mi spuneți
negreșit:/Ce anotimp a sosit?
(primăvara) -conversatia
Materiale:
-iepuras de plus
-cos
-oua incondeiate
-plic cu scrisoare
3) ENUNTAREA
OBIECTIVELOR„Astăzi vreau să-mi arătați/Dacă știți
să recitați,/Poate știți să
socotiți,/Puteți să ne povestiti./Vreau
chiar să ne desenati,/Unii chiar să ne
cântati./Bine toti să vă gânditi,/Să ne
spuneți tot ce știți/Despre mândra
primăvară/Care a sosit in țară.”
4)ANUNTAREA
TEMEI “Tema noastră-i mult iubită,/De toti
copiii e- ndrăgită:/Primăvara mult
dorită,/Fii la noi binevenită!/Hai cu
totii, cu mult spor/Să-ncepem
concursul:”CINE ȘTIE E
CÂȘTIGĂTOR!”

5) DIRIJAREA
INVĂȚĂRIIa)Explicarea jocului:
“Hai, concursul să-l pornim,/Toți bine
să ne simtim;/Să răspundeti toti
corect,/Să vă prind buline-n piept”
Copiii vor extrage de pe ghirlanda cu
narcise numerotate de la 1 la 7 c âte un
biletel, educatoarea va citi continutul
acestuia, iar ei vor indeplini sarcina
cerută.
b) Jocul de probă:
Bagheta magică alege un copil care va
extrage din prima narcisă de pe
ghirlandă prima probă a concursului:
“Primavara e cuvant,/Primavara-i
anotimp,/Primavara-i mândră
floare-/Câte luni aceasta are?/Hai
spune-le frătioare!”
c)Jocul propriu-zis
“Sus pe bolta cea senină
Cine oare se ivește
Pe tabloul pregătit?
Tu un ………..-ai construit.”
(soare)
Copilul decupează după contur, il
lipeste pe suprafața tabloului și îi
construiește razele din betișoare.
“ Uită-te atent la soare;
Spune câte raze are?
Si ce formă, ce culoare
Are pe cer mandrul soare?”-expunerea
-Materiale:
-ghirlanda cu narcise
numerotate de la 1-7;
-biletele
Materiale:
-bagheta magica
-ghicitoare
-ghicitoare
Materiale:
-tablou de primavara;
-foarfeca; -lipici; hartie
glasata galbena, pe care este
conturat un soare’

Soarele are 10 raze, forma rotund ă si
culoarea galbenă.
“Care flori de primavară
Infloresc la noi in tară?
Pe tablou, unde doresti,
Tu le desenează!”
(ghiocei, lalele, zambile, narcise)
Copiii sunt impărtiti in grupuri de
cate 4-5 si primesc cate un blazon pe
care trebuie să deseneze cât mai multe
flori de primăvară.
După confruntare, un copil ales le
va desena si pe tablou.
“Cine oare-nmugureste
Cand vremea se incălzeste,
Infrunzeste, infloreste
Si miresme răspândeste?
Caută-l si-l aranjează
Si pe tablou ii asează!”
(Pomii)
“Care oaspeti iar sosesc
Si pe boltă se rotesc
Căutând cuibu-ndrăgit,
Ce-n toamnă l-au părăsit?
Căutati si-n tablou le-aranjati.”
Copiii, dupa cum sunt impartiti in
grupuri de cate 4-5, primesc câte un
blazon pe care ei trebuie să aseze cât
mai multe jetoane reprezentând păsări -betisoare
METODA BLAZONULUI
Materiale:
-blazoane, -creioane colorate,
-copaci de hartie, -lipici
METODA BLAZONULUI
Materiale:
-jetoane reprezentand pasari
salbatice (calatoare sau nu)

6) OBȚINEREA
PERFORMANȚEIcălătoare.
După confruntare, un copil ales le
va desena și pe tablou.
(Randunica, cucul, berzele,
pelicanii ,cocorii, ratele și gâstele
sălbatice.)
“Numără câti fluturasi
Zboară pe câmpie!
Pune trei mai drăgălasi
Unde-ti place tie…
Spune câti fluturași sunt in total?”
d) Varianta(complicarea) jocului
Acum, copii, după ce ne-am jucat
și i-am pregătit iepurașului acest
minunat tablou de primăvară, să
vedem- el ce surpriză ne-a mai
pregătit?
Vă veti impărti in trei echipe:
mieluseii,puisorii și iepurașii și, rând
pe rând, veți descoperi surprizele
ascunse in iarbă:
“Ascultati și vă gândiți
Și răspundeți tot ce stiti!”
Pe rând , câte un copil de la fiecare
echipă, ales de către Iepurasul Rilă,
extrage câte un biletel ascuns si
indeplineste sarcina cerută. Pentru
fiecare răspuns corect, echipa va
primi un oușor.
Fiecare echipă trebuie să găsească 8
elemente care au legătură cu
Paștele( tema principală in cazul -blazoane,
-fluturi
JOCUL
Materiale:
-macheta, -cos, -oua
incondeiate, -bagheta
METODA LOTUS
Materiale:
-3 cosulete; – imagini

7)EVALUARE
8)INCHEIEREA
ACTIVITATIImetodei abordate, metoda Lotus).
Metoda Acvariul presupune ca toti
copiii să se aseze in două cercuri- in
cel din interior se vor afla “ peștii” si
in cel din exterior “pescarii”. Fiecare
“ pește” trebuie să alcătuiască o
propoziție despre un element specific
primăverii( la alegere), iar pescarul
din spatele său va trbui să mărească
propozitia cu 2-3 cuvinte.
V-ați gândit, v-ați consultat
Și răspunsuri bune-ați dat,
Dar timpul s-a terminat;
Cate ousoare-ați câștigat?
Hai să numărăm in cor
Si să stabilim un scor.
Să rostim cu voce tare
Echipa câștigătoare!”
“Iar acum la terminare,
Hai să-ntindem hora mare!”
Se interpretează hora florilor.specifice Craciunului si
Pastelui; – florile de nufar
METODA ACVARIULUI

Anexe
1 Cine știe o poezie 2)Numără câte oușoare
Despre ouă rosii, Se află in coșul iepurașului
Despre iepurași, Mai pune două, roșioare,

Despre Învierea lui Hristos Și spune acum: în total câte are?
Să o spună acum frumos.
3)Ce sărbătorim de Paști?
4)Ce semnifică culoarea roșie a ouălor vopsite?
5)Cum se pregătesc oamenii de Paști?
6)Ce înseamnă mielul tăiat de Paști?
PROIECT DIDACTIC
GRUPA: pregatitoare
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului
TIPUL ACTIVITĂȚII: Joc didactic

TEMA: "Gaseste cuvântul potrivit"
SCOPUL: Exersarea gândirii si vorbirii copiilor prin completarea unei propozitii cu 1, 2 sau 3
cuvinte care întregesc sensul.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE: Pe parcursul si la sfârsitul activit ătii copiii vor fi
capabili:
O1: să completeze propozitia începută de educatoare cu cuvântul sau cuvintele potrivite ;
O2: să formeze propozitii cu un cuvânt dat;
O3: să-si însusească treptat formele gramaticale ale limbii române printr-o vorbire corectă,
clară, coerentă;
O4: sa pronunte corect sunetele si cuvintele.
STRATEGII DIDACTICE:
a. Metode si procedee: conversatia, explicatia, exercitiul, demonstratia;
b. Mijloace de învatamânt: imagini reprezentând obiecte, fiinte, actiuni ale oamenilor si copiilor,
fise individuale, panou, jetoane
BIBLIOGRAFIE:
Aurelia, Popa: "Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii", Editura Ion Creanga – 1978,
Bucuresti

EVENIMENT
DIDACTICCONȚINUTUL LUCRĂRII
ACTIVITATEA
EDUCATOAREIACTIVITATEA
COPIILOR
1 2 3
1)MOMENT
ORGANIZATORICAsigurarea climatului de ordine si
disciplină necesare desfăsurării în bune
conditii a activitătiiIntrarea ordonata a
copiilor în sala de grupa
2)CAPTAREA sI
ORIENTAREA
ATENȚIEIIntroducerea în activitate se va face
prin exersarea aparatului particular:
-inspirare pe nas, expirare pe gur ă si
invers;
-se vor pronunta legat, pe durata unei
singure respiratii, vocalele: "a", "e",
"i", "o", "u";
-pronuntarea sunetelor "p" si "b" prin
suflarea puternică si exploziva a jetului
de aer.Copiii executa exercitiile
3)ENUNȚAREA
SCOPULUI sI A
OBIECTELOR
OPERAȚIONALESe vor prezenta copiilor câteva
jetoane, reprezentând obiecte, fiinte si
fenomene.
Se va cere copiilor s ă citească
imaginile care reprezinta actiuni ale
copiilor,oamenilor, animalelor.
-Ce am pronuntat noi?
-Ce am format cu ajutorul cuvintelor?
-Astazi vom juca jocul didactic
"Gaseste cuvântul potrivit"!Copiii pronunta cuvintele
a caror imagini se afla pe
jetoane.
Copiii formuleaza
propozitii scurte dupa
imaginile de pe jetoane si
dupa un cuvânt dat.
-Noi am pronuntat
cuvinte.
-Cu ajutorul cuvintelor
am format propozitii.

4)PREZENTAREA
NOULUI CONȚINUT
ȘI DIRIJAREA
ÎNVĂȚĂRII1. Explicarea jocului
Prin acest joc trebuie s ă completati o
propozitie cu cuvântul care se
potriveste.
Trebuie să aveti grijă ca propozitia să
aibă înteles, să fie corectă.
Exemple:
Scolarul…………. .
Vulpea este…………….. .
Copilul se joacă cu…………. .Va raspunde copilul
numit.
Copiii raspund:
-scolarul învata (citeste,
scrie).
-Vulpea este sireata
(vicleana,
lacoma).
-mingea.

1 2 3
………coase o rochita.
………..ciripeste.
2. Jocul propriu-zis
Se va cere copiilor s ă continue
propozitiile cu alte cuvinte care să le dea
înteles. Se vor da cuvintele: copil, copiii,
copilul, copiilor. Exemplu: Copiii sunt
curajosi. Se vor da cuvintele; pune,
bunicul, îsi, ochelarii. 3. Complicarea
iocului Se va propune copiilor să îl ajute
pe piticul Barba-Cot să-si completeze cu
cuvintele potrivite scurta lui povestioară:
"Astazi este o zi frumoasă de …. Afară
nu mai… Toti piticii au hotarât să… în
pădure. În lipsa lor a venit… Ea le-a
pregătit mâncare, a făcut…
Piticii când … acasă s-au….Mama …
Pasarica …
Copiii se iau la
întrecere în
formularea
propozitiilor.
Copiii vor completa
spatiile libere cu
cuvintele potrivite
5)EVALUARE Copiii vor primi fise individuale:
"Deseneaza atâtea cerculete câte cuvinte
au propozitiile".
1. Copiii deseneaza.
2. Mingea este rotund ă.
3. Cornel se joacă afară.Copiii vor respecta
sarcinile date.
OO
OOO
OOOO
6)ÎNCHEIEREA
ACTIVITĂȚIIAprecieri generale si individuale.

PROIECT DIDACTIC
GRUPA: pregatitoare
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITATII:”Fata babei si fata mosneagului”, de Ion Creanga
MIJLOCUL DE REALIZARE:Repovestirea copiilor
TIPUL ACTIVITĂȚII: Verificare-consolidare
SCOPUL ACTIVITATII:Dezvoltarea capacitatii copilului de a reproduce continutul unui text
narativ, de a se exprima liber, creativ; verificarea insusirii continutului povestii „Fata babei si fata
mosneagului”,de Ion Creanga .
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
O1: sa reproduca in rezumat continutul povestii;
O2:sa adreseze intrebari legate de continutul povestii si sa raspunda la acestea;
O3; sa desprinda invatatura povestii pe baza intrebarilor;
O4:sa explice cuvintele din text:” sluta”, „vitrega”, „horopsita”;
O5:sa alcatuiasca propozitii cu cuvintele noi din text;
O6:sa numeasca trasaturile caracteristice ale personajelor principale pe baza faptelor acestora;
O7:sa stie cine este Ion Creanga;
O8:sa dea exemple de alte povesti scrise de Ion Creanga.
STRATEGII DIDACTICE:
a. Metode :- povestirea, explicatia, predarea-invatarea reciproca, conversatia, cvintetul,
piramida si diamantul.
b. Mijloace de învatamânt: planse, , carte cu povestea data, portretul lui Ion Creanga, macheta si
siluete reprezentand personajele povestii, palete cu intrebari( Ce?, Cine?, Cum?, Cand?, De ce ?, Din ce
cauza?), coronite de lider( avand inscriptionate literele R,I ,C, P), cartonase pentru masa (avand
inscriptionate literele R, I, C, P), o piramida.
.BIBLIOGRAFIE:
DUMITRANA, MAGDALENA, Educarea limbajului in invatamantul prescolar, Editura
Compania, Bucuresti, 1999.
SILVIA BREBEN, ELENA GONGEA, GEORGETA RUIU, MINAELA FULGA, Metode
interactive de grup, Ghid metodic, Editura Arves,2006.
Povesti, povestiri,basme si legende- antologie pentru prescolari( coord. Anca Buldoaca), editata
de revista Invatamantul Prescolar, Bucuresti, 1999.

EVENIMENT
DIDACTICCONTINUT STIINTIFIC STRATEGII DIDACTICE
1 2 3
1)MOMENT
ORGANIZATORICAsigurarea conditiilor optime
necesare desfasurarii
activitatii:aerisirea salii de grupa,
pregatirea materialului didactic,
scaunelele dispuse in semicerc,
asigurarea ordinii si disciplinei.
2)CAPTAREA
ATENTIEI Se va descoperii macheta povestii,
cu siluetele personajelor principale,
iar copiii vor fi solicitati sa
recunoasca carei povesti le apartin.
Un copil va alege din biblioteca
cartea de povesti” Fata babei si fata
mosneagului”, de Ion Creanga.Conversatia
Materiale:
-macheta, siluete, carte de
povesti
3)ANUNTAREA
TEMEI SI
ENUNTAREA
OBIECTIVELOR
4)REACTUALIZAREA
CUNOSTINTELOR
ASIMILATE
ANTERIOR
5) DIRIJAREA
INVATARIISe vor comunica copiilor titlul si
autorul povestii”Fata babei si fata
mosneagului”. Se vor stimula
curiozitatea si dorinta de a povesti si
de a arata cele invatate.
Se vor comunica obiectivele
activitatii, pe intelesul copiilor.
– Cine este Ion Creanga?
-Ce alte povesti si povestiri a mai
scris acesta?
Educatoarea va povesti pe scurt “Fata
babei si fata mosneagului”.Conversatia
Povestirea
Materiale:
-portretul lui Ion Creanga, -carti
cu povesti scrise de acesta

Copiii vor fi impartiti in patru
grupuri, dupa cum urmeaza:
-rezumatorii- sunt copiii care vor
expune rezumatul povestii;
-intrebatorii- sunt cei care vor adresa
intrebari legate de continutul povestii:
-Cine era baba din poveste? Cine
muncea cel mai mult in casa? Cine o
alunga pe fata mosneagului? Cine ii
cere ajutorul fetei mosneagului?
-Ce ii spunea baba mosneagului
despre fata lui? Ce rasplata primeste
fata mosneagului pentru binele facut?
-Cum este pedepsita fata babei pentru
rautatea ei?
-Cand se intoarce fata mosneagului
acasa?
-De ce este alungata fata mosneagului
de acasa? De ce nu se sperie fata
mosneagului de “copiii” Sfintei?
-Din ce cauza parul, cuptorul, fantana
nu o lasa pe fata babei sa guste din
darurile lor? Din ce cauza baba si cu
fata ei sunt mancate de balauri?
– clarificatorii- sunt copiii care vor
explica cuvintele noi din text “sluta”,
“vitrega”, “horopsita” si vor alcatui
propozitii cu acestea pentru o mai
buna intelegere a lor;
– prezicatorii- sunt copiii care vor
desprinde invatatura povestii pe baza
celor expuse de catre colegii lor. De
asemenea, ei vor prezice consecintele PREDAREA-INVATAREA
RECIPROCA

faptelor personajelor principale (baba
si fata sa, mosneagul si fata lui).
.
6) OBTINEREA
PERFORMANTEI Copiii se impart in 2 grupuri, iar
educatoarea explica regulile. Copiii
trebuie sa compuna o “poezie” cu 5
versuri fara rima astfel:
– primul vers- cu un singur cuvant ce
denumeste subiectul (Cine este?);
– al doilea vers-2 cuvinte (2 adjective)
care definesc caracteristicile
subiectului (Ce stii despre mine?);
– al treilea vers- format din 3 cuvinte
care exprima actiuni (verbe la
gerunziu) (Ce face?);
– al patrulea vers-format din 4 cuvinte
care exprima starea copilului fata de
subiect (Ce simti pentru?);
– al cincilea vers- un cuvant care arata
insusirea esentiala a
subiectului(Descrie-ma printr-un
cuvant!)
Educatoarea repeta regula pentru CVINTETUL
PIRAMIDA SI DIAMANTUL
Materiale:
-siluetele personajelor:
-darurile oferite.

7) EVALUARE
8)INCHEIEREA
ACTIVITATIIfiecare vers compus.
Subiectul poeziei este fata
mosneagului.
Educatoarea va nota toate
“poeziile” compuse , citindu-le apoi
pe rand.

Copiii trebuie sa asculte intrebarile
adresate de catre educatoare si apoi ,
in functie de raspuns, sa aleaga
siluetele corespunzatoare si sa
completeze piramida.
Intrebarile sunt urmatoarele:
1) Cine este eroina povestii?
( fata mosneagului)
2) Care sunt personajele negative?
(baba si fata ei)
3)Care sunt celelalte personaje care in
poveste au darul vorbirii?
( catelusa, parul, fantana, cuptorul)
5) Ce daruri a primit fata mosneagului
pentru faptele sale bune?
(o lada, placinte, pahare de argint,
pere , salba de galbeni).
Se apreciaza modul de lucru si
cooperare pe echipe. Se impart
stimulentele dupa merit.

Rezumat lucrare licență

Am ales lucrarea de licență cu titlul “ Implicații formative ale combinării metodelor
tradiționale și moderne în educarea preșcolarilor ”. M-am oprit asupra acestei teme, deoarece
prin combinarea anumitor metode și tehnici tradiționale și moderne aplicate atât în cadrul
activităților dirijate, cât și în cadrul activităților liber creative, se urmărește atât însușirea de noi
cunoștințe cât mai ales consolidarea cunoștințelor transmise în vederea educării preșcolarilor și în
pregătirea lor pentru școală.
În primul capitol am descris metodele specifice folosite în educarea preșcolarilor; atat
metodele tradiționale cât și cele moderne.
În capitolul doi m-am oprit asupra metodelor specifice folosite în cadrul activitătilor
liber-creative cât și în cele de dezvoltarea limbajului.
În capitolul trei am descris importanta utilizării metodelor interactive de grup în
educarea preșcolarilor.
În cadrul etapei „ metodologia cercetării” am stabilit cadrul cercetării, am formulat
obiectivele și ipoteza,am alcătuit eșantionul de subiecți și esantionul de conținut, am ales
metodele și tehnicile de cercetare, am aplicat testarea situației experimentale și a tehnicilor de
cercetare, am înregistrat datele și am stabilit strategia desfășurării experimentului..
În final am ajuns la concluzia ca datorită imbinării armonioase a metodelor tradiționale
cu cele moderne în activitățile de comunicare, am constatat faptul că rolul limbajului și al
comunicării este hotarâtor în formarea și dezvoltarea personalității copilului, în îmbogățirea
capacității acestuia de a intra în relație cu ceilalti copii și cu adulții, de a interacționa cu mediul,
de a-l cunoaște și de a-l stapâni prin explorări, încercări, exerciții, experimente, în descoperirea de
către fiecare copil a propriei identități și în dobândirea deprinderilor de a învăța.