Asist. univ. dr. MILON ALEXANDRA [626167]

1
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI”
DIN BACĂU
FACULTATEA A DE ȘTIINȚE A ALE MIȘCĂRII,
SPORTULUI I ȘII SĂNĂTĂȚII

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Asist. univ. dr. MILON ALEXANDRA

Absolvent: [anonimizat]

2017

2
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” BACĂU
FACULTATEA A DE ȘTIINȚE E ALE MIȘCĂRII,
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

Studiu privind rolul exercițiilor fizice
în combaterea obezității la elevii din
Colegiul Econ omic Ion Ghica Bacău

Coordonator științific
Asist. univ. dr. MILON ALEXANDRA

Absolvent: [anonimizat]

2017

3

PLANUL LUCRĂRII
CAPITOLUL 1 Introducere în problematica cercetării
1.1. Actualitatea t emei și importanța temei ………… …….. …….……pag. 1
1. 2. Motivarea alegerii temei …………………………… …… …..….pag. 3
CAPITOLUL 2 Fundamentarea teoretică
2.1 Elemente d e fiziologie: metabolism și alimentație ………… …….pag. 5
2.2. Particularitățile obezității ……… ………… ……… …… ….……..pag. 7
2.3. Metode și procedee kinetoterapeutice folosite penrtu
combaterea obezității …………………… …………. …… ..……pag.19
2.4. Program de intervenție kinetoterapeutică a obezității la copil ….pag.27
2.5. Particularități anatomo funcț ionale și psihice ale elevilor în
perioada de prepubertate… ……………………… ……..………..pag.31
CAPITOLUL 3 Organizarea și desfășurarea cercetării
3.1. Scopul și sarcinile cercetării…………………………………….pag.33
3.2. Ipoteza cece tării…………………………………………………pag.33
3.3. Metode de cerceta re folosite………………………………….…pag.34
3.4. Locul și perio ada desfășurării cercetării ………….………………pag.34
3.5. Desfășurarea c ercetării………………………………….………pag.37
CAPITOL UL 4 Rezultatele cercetării și interpretarea lor
4.1. Prezentarea și anali za datelor……………………………….…..pag.39
4.2. Înterpretarea datelor……………………………………….……pa g.47
CAPITOLUL 5 Concluzii ………………… ……………… ..….pag. 55

BIBLIOGRAFIE …………………………….. ………….. …….pag. 56

1
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII

1.1. Actualitatea și importanța temei

Provocarea actuală a profilaxiei și combaterii obezității infantile adresată
specialiștilor din domeniul social, medical, psihologic, etc. se adresează și
specialiștilor din domeniul educației fizice și sportului.
Datorită amplorii pe care această problemă de sănătate a luat -o în ultimii
ani consider că actualitatea temei se impune ca o necesitate. Să vorbești despr e
exces de greutate pare simplu și sunt numeroase cărți ce dezbat acest subiect.
Lucrarea de față abordează într -o manieră foarte clară aspectele acestei
probleme majore de sănătate publică, care face atâția oameni bolnavi, nefericiți
care creează atâtea perturbări în mijlocul muncii, în viața cotidiană și în cea
socială.
Mult timp subestimată, obezitatea reprezintă un adevărat flagel recunoscut
și clasat de Organizația Mondi ală pentru sănătate (OMS) ca o epidemie mondială.
Este admis faptul că o ponder e însemnată a problemelor de sănătate sunt generate
de alimentați și sedentarism.
Supraponderabilit atea,sau obezitatea ,este o afecțiune datorată unor
dezechilibre hormonale, care se caracterizează prin creșterea peste nivelul optim
a greutăț ii și prin d epozitarea țesutului a dipos în corp.
Pentru a combate obezitatea e nevoie de ajutor medical. Consultarea unui
medic specialist în endocrinologie și gastroenterologie ne ajută să conștientizăm
riscurile la care ne supunem, diagnosticarea bolii, a tratamentu lui și a regimului
de viață ce trebuie urmat.
Excesul po nderal crește riscul de: moarte prematură, diabet, cancer, de
colon, de vezică biliară, de prostată sau renal, probl eme respiratorii – astm
bronșic, apnee nocturnă, artrită, (pentru fiecare kg în plus, riscul de artrită crește
cu 9 -13%), hipertensiune diabet de sarcină, infertilitate, dereglări de ciclu
menstrual, incontinență urinară , etc.
Obezitatea realizată în copilărie duce la crește riscul de îmbolnăviri la
maturitate. Este deosebit de impor tant să se acționeze i din timp pentru iînlăturarea
ei, înainte de imaturizare .
Kinetoterapia are un rol esențial î n trata rea persoanelor supraponderale și
obeze pentru că acționează direct prin reducerea greutății corporale, menținerea
unei greutăți optime și prevenirea altor afecț iuni care se pot instala ca urmare a
obezităț ii, precum hip ertensiunea, diabetul, complicațiile respiratorii, hepatice și
biliare, solicită rile multiple ale a paratului locomotor, sau tulbură rile sistemului
nervos central. De aseme nea, persoanele care suferă de obezitate sunt mai expuse
la diferite tipu ri de cancer, cum sunt cel de sâ n sau de colon.
Kinetoterapia nu este recomandată în cazul celor care suferă și de alte
afecț iuni, precum: TBC, boli infecțioase ș i acute , tumori, sindrom hemoragic sau

2
tulbură ri psihice. Kinetologia esteiștiința care se ocupă cu istudiul imișcării
organismelor ivii și al Sstructurilor care participă la aceste mișcări.
Gimnastica medicală în combaterea obezității la copii pune accentul pe
exerciț iile respiratorii, abdominale și articulare, folosind pentru atractivitate
exercițiile cu caracter aplicativ.
Exercițiile aplicative precum trecerea pe sub obstacole, săriturile, cățărările
și trecerile peste obstacole au o foarte mare importanță în trata rea obezității la
copii, datorit ă caracterului de joc, făcând ș edința de tratament distractivă și
atractivă.
Mijloacele și etapele de lucru folosite în tratare a obezității sunt
personalizate, în funcție de st area de sănătate a pacientului.

„Kinetoterapia își găsește aria de utilizare în cele trei secțiuni de asistență
medicală, putându -se descrie:
 kinetoterapia profilactică ;
 kinetoterapia de tip c urativ ;
 kinetoterapia de recuperare .” (https:///ioanadeea.wordpress.com/)

Obiectivele agenerale urmărite în itratament prin kinetoterapie sunt:
 creșterea forței și a rezistenței musculare;
 ameliorarea control ului și echilibru lui corpului;
 corectarea posturii și aliniamentului corpului;
 refacerea, icreșterea și adaptarea acapacității de efort;
 formarea capacității de relaxare;
 mărirea mobilității particulare;
 reeducarea crespiratorie;
 reeducarea isensibilității.
Exercițiul fizic este mijlocul principal al educației fizice. Orice activitate
cu caracter fizic constituie și o stimulare pentru mușchi, cărora le îmbunătățește
proprietățile fiziologice și calitățile fizice. În cazul desfășurării unor activităților
sportive este obligatorie încălzirea care pregătește sistemul muscular pentru
solicitările la c are este supus.
Asociat cu masajul previne apariția unor complicații precum: varicele,
edemele , vergeturilor. Exercițiile au rol de a corecta ținuta , menajează coloana
vertebr ală, care este solicitată suplimentar în cazul supraponderalilor .
Exercițiile aer obice și de respirație ajută pacientul obez prin însușirea
tehnicii de coordonare a ritmului respirației.
Exercițiul fizic ajută la menținerea și chiar la creșterea nivelului de energie
și a rezist enței cardio – pulmonare ale pacientului obez , necesare a tât pentru a
putea face față cu ușurință schimbăr ilor care se produc în c orpul lui.
Exercițiul fizic poate ajuta foarte mult în reducerea durerilor de spate, a
umflării anumitor zone (în special picioarele), a inflamării, a oboselii, ajută la
creșterea ene rgiei, a imaginiide sine și îmbunătățește somnul. Practica sist ematică
induce o stare de bine, mărește capacitatea sistemului respirator și a celui
cardiovascular .

3
Efectele exercițiilor fizice și ale gimnasticii medicale sunt intensificate prin
includerea în tratament a masajului care contribuie la ușurarea eliminării
produselor rezultate din arderile grăsimilor.
Masajul contribuie la eliminarea efectelor secundare ale acțiunii muschilor,
efecte ce irită mușchii și terminaț iile nervoase. Acizii lactic ș i carbonic se
acumulea ză în mușchi la scurt timp după î ncep erea unui program de exercitii.
Din regimul de cultură fizică al obezilor nu trebuie să lipsească procedeele
de călire a corpului, deoarece ele întăresc rezistența organismului împotriva
complicațiil or. Aerul, soarele și apa sunt factori profilactici naturali, care apără
corpul de îmbolnăviri și previne creșterea în greutate, acționând asupra sistemului
nervos.
Metodele moderne de fizioterapie precum: electroterapia, aplicațiile de
parafină și crenot erapia, utilizează smișcarea, masajul, climatul, căldura, apa și
curentul electr ic pentru arefacerea și consolidarea afuncțiilor unor spărți ale
corpului afectate de o boală sau ,de,traumatisme diverse .

1. 2. Motivarea alegerii temei
Tema aleasă este de maximă actualitate și se înscrie în aria politicilor de
sănătate promovate de Uniunea Europeană, implicit în România.
Pentru prevenirea și combaterea a obezității, ar trebui să existe în fiecare
școală un program, prin care elevii, părinții, dar și profeso rii să fie informați
despre riscurile pe care aceasta boală le presupune.
O cauză majoră a apariției excesului de greutate de la o vârstă așa de fragedă
este lipsa mișcării, asociată cu o alimentație nesănătoasă.
Am ales să aplic m etode și procedee din g imnastică medicală folosite
pentru combaterea obezității , deoarece au rol de tonifiere musculară, diminuează
stratul adipos, menține forma coloanei vertebrale și îmbunătățește aspectului
fizic.
Ca urmare a practicării sistematice a exercițiiilor fizice, în organism apar
efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trecătoare sau de durată, care
îmbunătățesc structura și funcționalitatea corpului uman.
Obezitatea este una dintre cele mai ma riaprobleme ,cu,care,se,confruntă
asocietatea .modernă. Industrializarea și urbanizarea generează un stil de viață în
care alimentația neadecvată, sedentarismul, stresul și î nlocuirea sportului în aer
liber cu orele petrecute în fața calculatorului ș i a telev izorului, sunt factori
importanți care pot transforma această afecțiune într -o adevarată boală cronică .
Din nefericire i, obezitatea la copii este ineglijată de foarte mulți ipărinți,
copii ajung la imaturitate să aibă o motivare imedicală a curei de islăbire ( iartroze,
insuficiență i respiratorie, iafecțiunii degenerative icardio -vasculare, etc.),
neputând i să suporte ieforturi fizice intense și de durată. Gimnastica medicală
asociată cu regimul alimentar corespunzător vor reduce semnificativ bolile
generate de obezitate.

4
Valorificarea cunoștințelor, priceper ilor și deprinderilor motrice nu constă
în utilizarea lor spontană și mecanică, ci în aplicarea creatoare, cu scopul adaptării
și readaptării lor în cadrul programelor de intervenție kinetoterapeutică.
Am observat colectivele de elevi din cadrul Colegiului Economic Ion Ghica
și am constat un număr mare de elevi supraponderali care nu conștientizează
importanța ținerii sub control a greutății.
Cea mai importantă verigă a succesului pe termen lung în tratamentul
obezității o reprezintă schimbar ea atitudinii, a convingerilor și mai ales a
deciziilor în legătură cu regimul alimentar și activitatea fizică .
Prin acest studiu doresc să aflu rezultatele comparative între programele
tradiționale și programele de exerciț ii fizice aplicate copilu lui din ciclul liceal în
vederea revenirii și ameliorării greutății corporale și nu în ultimul rând
îmbunătățirea capacității motrice .

5
CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ
2.1 Elemente de fiziologie: metabolism și alimentație

Metabolismul reprezintă totalitatea proceselor fizice și chimice prin care
materia vie se organizează, se autoîntreține și se manifestă.

Metabolismul energetic are la bază transformările chimice și ale
metabolismului ,intermediar sau al substanțelor.
Sursa principală de energie pentru toate sistemele funcționale celulare este
ATP -ul. Degradarea substanțelor alimentare în procese metabolice duce în primul
rând la formare de ATP. Transferul energiei din substanțele alimentare în ATP se
face cu un randament de 45%, restul de energie de 55% se transformă în căldură.
O parte din energia sub formă de căldură este pierdută în cursul transferului
energiei din ATP pe sistemele funcționale celulare. Randamentul final al utilizării
energiei alimentare este de maxim 25%.
De asemenea, energia care efectue ază diverse travalii (contracția
mușchilor, etc.) specifice biologice se transformă la final în căldură și se elimină
în mediul extern.
Ea = Lm + Ec ± Ein;
Ea – energia conținută în alimente le îngerate ;
Lm – lucrul mecanic exterior efectuat de organis m;
Ec – energie calorică cedată de organism mediului ;
Ein – variația energiei înmagazinată în organism ( depozite de adipoase
și glicogen ).

Metabolismul energetic global
Valoarea schimburilor energetice este influențată de următorii factori:
activitatea musculară ; efectul îngerării de alimente ; expunerea la temperaturi
extreme.
a. Activitatea musculară.
Musculatura, care rreprezintă 30% din greutatea acorpului uman, este un
mare consumator de energie atât în icursul efortulu i cât și în repaus.
Cheltuelile aenergetice variază dire ct proporțional cu lactivitatea musculară.
Rand amentul activității musculare – R, în medie este de 120 %. (33 % la
marș, 18% la pedalare, 3% la înot).
R = LM / 427 = q / Q x100
unde: LM – lucrul mecanic realizat ;
Q – cheltui ala de energie necesară pentru efectuarea efortului, exprimat ă în
calorii;
q – numărul de calori i transformate în lucru mecanic;
427- coeficient izodinamic, (kgm).
b. Acțiunea dinamic ă specifică a alimentelor
Îngerarea de alimente are un efect de activitate a schimburilor energetice,
cu un plus de 10 -15% față de metabolismul de bază. Această creștere este datorată
activității mușchilor mastic atori, activității musculaturii netede a stom acului și a

6
interstinului și a activității secretorii a celulelor glandulare. Aceste cheltueli de
energie sunt însă mici, neglijabile.
Rubner (1854 -1932) a denumit efectul de potențare a cheltuelilor energetice
prin alimente pătrunse în organism acțiune di namică specifică (ADS).
Acțiunea dinamic ă specifică este inegală pentru diferite substanțe
alimentare, astfel proteinele au +30% , timp de max. 24 de ore, glucidele au +6%,
timp de 1 -2 ore, lipidele +4%, cu durată intermediară. Mecanismul acț iunii
dinamic specifice nu este încă elucidat.
c. Te mperatura mediului înconjurător
 La scăderea temperaturii mediului ambiant corpul pierde căldură prin
tegumente și mucoasa respiratorie. Pentru menținerea homeotermiei, organismul
reduce reflex deperdiția de căldură p rin vasoconstrucție cutanată.
 Expunerea la temperaturi ridicate determină intensificarea circulației,
respirației, secreției sudorale, necesare creșterii deperdiției de căldură, ce
determină creșterea consumului energetic.
 La temperatura de 200 C – temper atura mediului ambiant (temperatura de
confort maxim), cheltuiala energ etică de termoreglare este nulă .

Metabolismul de bază – MB (de întreținere) reprezintă minimum de
energie necesar menținerii funcțiilor absolut indispensabile vieții (circulația,
respi rația, activitatea sistemului nervos , activitatea tuturor celulelor corpului).
Măsurarea metabolismului de bază presupune eliminarea la subiectul în
studiu a tuturor factorilor care determină cheltuielile energetice variabile.
Se recomandă subiectului :
 inaniție parțială de proteine în ziua premergătoare determinării ;
 suprimarea administrării de medicamente, sedative sau stimulente ;
 ocuparea poziției de culcat, temperatura mediului ambiant 200 C, în condiții
de liniște psihică.
Măsurarea metabolismului de bază de obicei indirect prin metoda
schimburilor gazoase, utilizând aparatul lui Krogh sau diaferometre.
Factorii de care depinde metabolismul de bază : greutatea și înățimea ; sexul;
vârsta ; activitatea glandelor endocrine. Hormonii tiroidieni, tiroxina ș i
tiroiodotironina decuplează la nivel celular procesele oxidative de cele fosforilare,
energia chimică rezultată din oxidații se eliberează sub formă de căldură.

Metabolismul intermediar
Degradarea asubstanțelor nutritive prin procese aenzimatice duce la
eliberarea ptrepta tă și controlată a energiei lor apotențiale .
Sursa de energie folosită pentru diferite manifestații vitale ( contracții
musculare, etc.) este ATP -ul.
Procesul sformării de ATP din AA sau ADP în cursul roxidării substanțe lor
poartă denumirea de oxidare sfosforilantă.

7
2.2. Particularitățile obezității

2.2.1. Proprietăți morfo -fiziologice privind structura obezității

Țesutul adipos este cel mai voluminos depozit energetic al organismului,
are rolul de a furniza celulelor cantitățile necesare de substrat energetic sub formă
de acizi grași (AG) și gricerol sau să depoziteze sub formă de trigliceride excesul.
Țesu tul adipos reglează biosinteza ș i catabolismul acizilor grași și participă la
reglarea glicemiei și lipemiei.
Țesutul adipos este format din celule numite adipocite, din vase sanguine
și ,nervi. Vasele de sânge au rol în nutriția tisulară și transportă la acest nivel
diferite substanțe.
Masa țesutului adipos este dependentă de volumul și numărul de ad ipocite
care variază odată cu vârsta , crescând de la naștere până la vârsta de 25 de ani,
când se produce fenomenul de stabilizare.
Volumul ,,adipocitelor este ,determinat de ,cantitatea de ,trigli ceride
depozitate ,în adipocite.
În obezitate , depunerea de țesut adipos este generalizată dar nu uniformă,
fiind interesate cu precădere:
 la cap și gât – ceafă, obraj ii, regiunea subhioidiniană și regiunea sub
mentonieră ;
 la torace – regiunea mamară, deltoidiană, treaxilară, subclaviculară și
suprascapulară ;
 la abdomen – etajul inferior și cel superior ;
 la brațe – pe partea posterioară ;
 la bazin – polul infero -intern al feselor, pubis și creasta iliacă superioară ;
 la membrele inf erioare – coapsel e și fața internă a genunchilor .

Masa ,totală a celulelor ,adipoase poate ,fi determinată, ,prin ,măsurarea
potasiului ,schimbabil. Această tehnică, combinată cu măsurarea apei totale,
permite evaluare cantității de grăsime din corp.
Putem distinge :
 un țesutul cadipos ,brun, poziționat de regulă în jurul organelor toracic e și a
vaselor mari; serveș te la p roducerea căldurii.
 Un țesutcadipos ,alb, utilizat drept ,rezer vă,energetică. ”

Țesutul adipos este distribuit în întreg corpul, cu deosebire în regiunea
crurală , abdominal ă, lombară , regiu nea superioară a toracelui ș i perii viscerali.
Aceasta reprezintă – varianta albă a țesutului adipos.

8
Țesut adipos alb

 Structură . „Țesutul adipos alb este format din lobi mici, vizibili, separați
prin,pereți ,despărțitori aconjunctivi foarte .fini. Adipocitele presate unele în ,altele,
formează o singură picătură ,lipidică mare. Țesutul adipos alb apare la subiect spre
sfârșitul ,sarcinii și se dezvolte până în ajurul vârstei de 014 ani. ”
 Funcții:
 Protecție. Țesutul adipos alb protejează organe precum: ganglioni limfatici,
rinichi,țe sut adipos orbitar (prin acoperire) și are rol de repartizare a sarcinilor :
precum zonele periferice ale articulațiilor mari, pernițe pentru palme și laba
piciorului .
 Rezervă. Țesutul adipos alb este cel mai important rezervor energetic al
organismului. Adipocitele stochează acizii grași care provin din alimen tație sau
din ficat, îi transformă în trigliceride ( prin lipogeneză). Adipocitele u tilizează
stocurile de trigliceride pe care le transformă în acizi grași ( prin lipoliză),atunci
cînd rezervele de glucide sunt terminate (în urma eforturilor fizi ce , a postului, a
luptei împot riva frigului) sau când sunt linutiliza bile (formă gravă de diabet). Ele
sunt s ituat sub piele, în profun zime în abdomen, pe fese și coapse, la femei, și pe
abdo men, la băr bați.
 Secreție. Adipocitele sțesutu lui adipos dalb secretă mai mulți ahormoni,
dintre care , leptina – proteină care reglează apetitul la nivelul hipotalamusului și
care joacă un rol important în reproducere ( fecunditate , maturare sexuală,
sterilitate).

Țesu t adipos brun

 Structură . Țesutul adipos brun este format din lobi mici, bine vascularizați.
Acest țesut este abundent la canimalele care hibernează. Acest ț esutul îl găsim
nou-născuți, în jurul vaselor mari .
 Funcție . Țesutul adipos brun are rolul de a distribui energia sub formă de
căldură, dato rită proteinei – termog enina care permite radaptarea termică a nou –
născutului î n momentul anașterii.

Principalele funcții metabolice ale țesutului adipos sunt:
 captarea acizilor grași și a gliceridelor circulan te;
 sinteza endogenă a gliceridelor;
 catabolismul acizilor grași;
 eliberarea acizilor grași în circulație, etc.

Fazele obezității
Se disting două faze :
 faza progresivă, dinamică, e evolutivă (hipogeneza se accentue ază progresiv) ;
 faza statică ( faza de endocrinizare a obezității) – caracterizată prin stabilizarea
la nivel inferior a mobilității lipidelor din țesutul gras.

În evoluția obezității apar pe rturbări funcționale glandulare (hipotiroidism,
hiperinsulinism, hipercorticism, hipogonadism) , drept consecință a bolii.

9
2.2.2. Cauzele favorizante și declanșatoare apariției obezității
Cauzele e favorizante și i declanșatoare apariției i obezității i la adulți i
Cauzele ‚declanșatoare ‚ale obezității sunt:
 Supraalimentație ;
 Suprasolicitările e ,psiho l-,emoționale ;
 Sedentarismul l-reducerea treptată sau o bruscă a activităților ffizice sau
sportive ;
 Sistemul -endocrin I- poate fi elem entul declanșator al obezității;
 Fumatul – nicotina produce accelerarea metabolismului ;
 Graviditatea – greutatea unei femei d upă o sarcină crește cu 2 -2,5 kg;
 Medicamentele e-I antidepresivele Itriciclice și corticosteroizii pot determina
creșterea Iponderală;
 Vârsta – pe măsu ra ,înaintării în ,vârstă ,masa mus culară I tinde să fie înlocuită
cu țesutul adipos;
 Aportul energetic compa rativ cu cheltuelile energetice.
Atunci i când organismul l primește cantități mai mari ,de energie sub ,forma
alimentelor r decât Icantitatea totală de energie Icheltuită, greutatea corporală
crește. ,,Pentru fiecare I9,3 kcal , de aport I excesiv de energie se e depozitează I1
gr. de ,grăsime.
 Reglarea anormală a alimentării – cauză patologică a obezității. Obezitatea
este Ideseori produsă de o Ianomalie a mecanismului de reglare a alimentării,
declanșată Ide factori Ipsihogeni care afecte ază Ireglarea , sau a unor Ianomalii
ale hipotalamusului i.
 Factorii genetici – au caracter familial .
 Supraalimentația în copilărie . La copii Iobezi numărul de Icelule adipoase
poate fi de 3 ori Imai mare decât Ila copii normali. IDupă adolescență, numărul
celulelor I adipoase rămâne Iconstant tot Irestul vieții.

Cauzele favorizante ale obezității sunt:
 Predispoziția constituțională :
 Apariția factorului ereditar, (dacă unul sau ambii părinți sunt obezi, copilul
are șanse între 50 -80% să ajungă obez );
 Frecv ența obezității , mai ridicat ă în rândul femei lor (la pubertat e, sarcină a,
menopauză, etc.) când au loc Imodificări neuro I- endocrine ee, alimentare
psihice și i sociale .
 Supraalimentația :
 conținut glucidic ridicat – consum de paste făinoase, pâine, dulciuri, etc ;
 numărul meselor/zi, masa unică luată seara favorizează obezitatea ;
 consumul de alcool, prin aportul de calorii și prin creșterea apetitului.
 Hipertoni a sistemelor anabolizante. Glandele endocrine cu rol anabolizant
(pancreasul cu insulina, corticosuprarenala cu cortizonul și hipofiza cu
somatotropul) pot determina modificări fundamentale.

10
Cauzele favorizante și declanșatoar e apariției obezității la copii

Obezitatea este o stare în care organismul copilului acumulează excesiv
grăsimile de rezervă și le repartizează în mod generalizat la nivelul țesutului gras
subcutanat precum și în alte regiuni.
Principalele cauze sunt :
 Supraalimentația proto -calorică , excesul de glucide sunt factori de risc ce duc
la obezitate însoțită de perturbări met abolice;
 Aportul energetic compa rativ cu cheltuelile energetice;
 Factorii psihici . În anumite condiții pot determina o anorexie gravă până la
refuzul total al alimentației sau un apetit exagerat pân ă la bulimie;
 Factorii psihologici , mai ales cei de ordi n afectiv pot favoriza și determina
prin modificarea comportamentului copilului, stări grave de obezitate.
Anxietatea, complexele, frustrările, stările conflictuale , sunt compesate prin
satisfacția oferită de alimentație. (Impulsurile copilului pentru anum ite
alimente precum pâinea proaspătă crocant ă, ciocolata și făinoase ).
 Factorii hormonali sau metabolici precum cei celulari;
Insulina, ușurează pătrunderea glucozei în celule. Ea accelerează liposinteza și
înhibă lipoli za;
Hormonii suprarenali, participă direct sau indirect la controlul homeostaziei
echilibrului energetic ;
 Facorii constituționali și familiali . Riscurile sunt mai mari când mama este
cauza , dacă se ț ine seama de rolul ei în perioada de sarcină și de grija faț ă de
alimentația copilului;
 Factorii socio -culturali de mediu și a modului de viață . Un număr redus de
mese pe zi determină o mai accentuată activitate a lipogenezei prin
insulinismul consecutiv. Mentalitatea privind supraestimarea alimentației
transmisă copilului din mediul familial deține un rol esențial în formarea
comportamentului față de alimentație.
 Lipsa de preocupare în educația copilului , pentru formarea timourie
deprinderilor cumpătării. La unii copii i mecanismele de sațietat e sunt mai
puțin dezvoltate , deci por avea predis poziție spre obezitate.
Evaluarea corectă a depășirii limitelor de nutriție normală este cu atât mai
dificilă cu cât vârsta copilului este mai mică.

2.2.3. Tipuri de obezitate și afecțiuni asociate

Obezitatea Ieste o tulburare a Ifuncției de Inutriție, generată de un
dezechilibru Iîntre aportul caloric și Ipierderile energetice Iale organismului.
Obezitatea Ipoate fi :
 Obezitate exogenă sau simplă, este de terminată de asupraalimentație
șitsedentarism.
Obezitatea exogenă se apretează cu succes kinetoprofilaxiei primare și
secundare, cu condiția ca su biectul să respecte indicațiile akinetoterapeutului. Are

11
o pond ere mai crescută la o vârstă înaintată și de regulă este însoțită de modificări
a stării de sănătate .
 Obezitate endogenă este generată de tulburări nervoase sau dezechilibr e
glandular endocrino -metabolic;
Obezitatea poate fi clasificată după multe criterii:
 Obezitate generală ;
 Obezitate parțială ;
 Obezitate ușoară (greutatea ideală este depășită cu 10 %);
 Obezitate medie (greutatea ideală este depășită cu 20 %);
 Obezitate mare (greutatea ideală este depășită cu 30 %);
 Obezitate anemică – scade cantitatea de hemoglobină ;
 Obezitate pletorică – numărul de hemații depășește normalul.
Bjornt horp, (citat de Brukner, I., 1980 ) clasifică obez itatea astfel:
 Obezitate hiperplazică – caracterizată prin c reșterea numărului de
adipocite . Această formă de obezitate este rar întâlnită și este incapabilă de
regresiune. Numărul de adipocite poate fi influe nțat de factorii ereditari, facto rii
intrauterini și nutriționali în perioada prenatală precum și supraalimentația din
perioada copilăriei.
 Obezitat ea hipertrofică – caracterizată prin creșterea în volum a
adipocitele; Are caracter tranzitoriu și apare la adult odată cu reducerea activității
fizice , fără reducerea alimentației.
 Obezitatea mixtă – este rezultat ul prezenț ei concomitente a hipertrofiei și
hiperplaziei. Este forma cea mai des întâlnită în rândul femeilor.
 Obezitate de tip superior – este prodominantă la sexul masculin și constă în
depuneri adipoase la nivelul feței, cefei, trunchiului și puțin la m embre;
 Obezitatea de tip mijlociu – este predominantă la femei și constă în
depunerea statului adipos la abdomen, Ișolduri, Ifese, Icoapse;
 Obez itatea de tip Iinferior – se Icaracterizează p rin Idepuneri la nivelul
bazinului și Imembrelor inferioare;
 Obezitate de tip ginoid – este întâlnită la fetele tinere și se caracteizează prin
dezvoltarea marcantă a țesu tului gras pe coapse și șolduri;
 Obezitatea de tip android – se caracterizează prin depune rile de țesut
adipos în regiunea superioară a corpului (ceafă, gât umeri, apartea superioară a
abdomenului). M usculatura este bine dezvoltată . Pacienții mănâncă mult, depun
efort fizic mare și se plâ ng de foame accentuată.

Forme congenitale complexe de obezitate :
 Sindromul Prader – obezitatea se instalează în copilărie și afectează fața,
trunchiul și fesele. Este însoțită de hipoto nie musculară, întârzieri în dez voltarea
psiho -intelectuală, nanism și macrocefalie ;
 Sindromul Laurence -Moon -Beidi -Bardet – obezitate generalizată asociată
cu întârzieri mintale și alte anomalii ;
 Sindromul Cushing – acumulări predominant toracice asociate cu
întârzieri a crește rii statutare, osteoporoză, HTA;

12
 Sindromul Ste in-Leventhal – este caracteristic fetelor, obezitate asociată
cu disfuncții ovariene s au tulburări de ciclu menstrual;
 Anomalii la nivelul hipotalamusului – generate de tumori pituitare,
chistele, leziuni accidentale ;
 Obezitate din cadrul hipotiroidei . Se instalează la începutul bolii,
depunerea de grăsime se face pe tot corpul iar la palpare are consistență crescută.
Cauza principală – reducerea arderilor din organism.
 Obezitatea din sindromul adipozogenital. Este obezitate de tip ginoid și
are ca mecani sm producerea de estrogeni /androgeni ;
 Obezitatea de origine gonadică – la ambele sexe în urma întreruperii
activității glandelor sexuale ;
 Obezitatea din boli metabolice – apare la persoanele c u diabet zaharat ;
 Obezitatea din Sindromul Pickwich – se caracte rizează prin somnolență ,
tulburări respiratorii, cianoza feței și a ure chilor și exagerarea apetitului;
 Obezitatea neuropsihică – se instalează brusc și apare la persoanele care au
suferit t raume psihico – emoționale puternice ;
 Obezitatea psihogenă – este determinată de obiceiuri alimentare
nesănătoase – mese dese si consistente ;
 Obezitatea dureroasă – apare la menopauză și se manifestă prin durere la
palpare sau ciupire a stratului adipos.

Afecțiuni asociate obezității

1. Complicații cardio -vasculare :
 Hipertensiune arterială – apare la 50 -90 % din cazuri și are caracter
compensator ca o reacție de adaptare, volumul de oxigen nu ajunge să irige
în mod optim patul vascular mărit ;
 Insuficiența cardiacă – inima lucrează cu dificultate. Țesutul adipos aflat
în plus cere inimii , sânge suplimentar pentru oxigenare.
 Arteroscleroză – se dezvoltă la obezi cu 10 ani mai devreme decât la
normoponderali. Colesterolul în exces pătrunde în peretele vascular și -l
alterează.
 Varicele membrelor inferi oare. Hipotonia peretelui venos determină
stagnarea sângelui în vene .
2. Complicații metabolice – apare diabetul zaharat la vârsta maturității.
3. Complicațiile aparatului motor : reumatism cronic degenerativ, s pondiloze,
picio r plat, etc.
4. Complicații respiratorii
 Apnee în somn – oprirea temporară a respirației în somn și sforăit intens ;
 Dispnee la efort –este datorată diminuării posibilităților plămânilor de a
asigura oxigen necesar ce trebuie să ajungă în țesuturi .
5. Complicațiile sistemu lui nervos central – apare cefalea, slăbiciune generală,
vertijul, fobii, obsesii, anxietate, etc.
6. Complicații hepatice și biliare – hepatită cronică, litiază biliară;
7. Complicații ginecologice și obstrticale – amenoreea la 30 -40%.

13
2.2.4. Teste de evaluare a obezității

Pentru obținerea unor date obiective se pot folosi o serie de amateriale
(instrumente si aparate de măsurare) , în tscopul aprecierii unor dimensiuni afizice
și a unor scaracteristici funcționale. Materialele utilizate sunt: cântarul medical,
cronometrul, banda și rigla metrică, compasul antopom etric și caliperul.

Metode de măsurare a obezității
A. Greutatea.
Tehnica de măsurare – subiectul cu minimă vestimentație e așezat pe cântar,
sprijinit pe toată talpa. De preferat măsurătoarea se face dimineața, înainte de
masă , după golirea interstinelor.
Aparat de măsurare – cântarul medical.

B. Înălțimea (statura sau talia)
Tehnica de măsurare – subiectul l se poziționează -în ortostatism, cu i
spatele llângă un perete .I Măsurătoarea se fface între vertex și planul plantelor .
Aparat de măsurat: taliometrul – apreciază nivelul de creștere în înălțime.

C. Măsurarea perimetrelor corpului
Instrument de măsurare – banda metrică .
Tehnica de măsurare :
 Perimetrul toracelui i- subiectul în poziție de repaus, este măsurat sub axilă.
La femei – banda ,metrică se ,plasează posterior Isub vârful Iomoplaților, iar
Ianterior la nivelul Iarticulației coastei a IV -a cu sternul ;
La bărbați – banda ,metrică se ,plasează posterior sub vârful Iomoplaților,
iar ante riorIla baza ,apendicului xifoid;
Subiectul Itrebuie să respecte iurmătoarele condiții :
 să irespire liniștit iabdominal ;
 să inu privească imodul de imăsurare pentru a inu-și modifica ipoziția
toracelui .
În iinspirație se măsoară în aceeași ipoziție ca și în repaus ;
In expirație – iidem dar după o irespirație profundă.
 Talia – subiectul se măsoară în iapnee post i-iexpiratorie, în iporțiunea cea mai
subțire a itrunchiului.

Tabel 2. 1. Determinarea valorilor taliei cu ajutorul IMC

IMC Dimensiunile taliei
fete băieti
<88 cm > / /= 88cm <102 cm > / = 102cm
25-29,9 ,Crescută ,Ridicată ,Crescută ,Ridicată
30-34,9 ,Ridicată ,Foarte ridicată ,Ridicată ,Foarte ridicată
35-39,9 ,Foarte ridicată ,Foarte ridicată ,Foarte ridicată ,Foarte ridicată
> / = 40 ,Extrem , de ridicată ,Extrem ,de ridicată ,Extrem de ridicată ,Extrem de ridicată

 Perimetrul l abdominal – se măsoară .poziționând banda Imagnetică o rizontal
la nivelul ombilicului;

14
 Perimetrul ,șoldului – se poziționează banda la nivelul punctului gluteal, iar î n
interior la nivelul l simfizei i pubiene;
 Perimetrul ,brațului – se măsoară la jjumătatea distanței dintre ppunctul
acromial lși cel radial l, la ,baza V deltoidian ;
 Perimetrul l antebrațului i- se ,măsoară la ,nivelul , proximal, fără să
depășească 16Icm de la punctul radial ;
 Perimetrul ,coapsei i- măsurarea se face în ortostatism, membrele depărtate,
banda se poz iționează orizontal sub pliul fesier;
 Perimetrul ,gambei – se măsoară Iîn zona cea mai ,proeminentă, subiectul de
,ridică pe vârfuri .

Dimensiuni transversale:
 Diametrul biacromial – între punctele acromiale, măsurarea se face din spatele
subiectului aflat în ortostatism;
 Diametrul toracic – între fețele laterale ale toracelui;
 Diametrul Ibicret t(iliocretal ) –îîntre porțiunile cele ma i Ilaterale ale crestelor
iiliace;
 Diametrul Ibispinal – între spirele iliace antero -superioare .

Dimensiunile plicilor cutana te:
 Plica ,cutanată cuprinde un strat dublu al l pielii și țesut Iadipos subcutanat și
se ,formează prin Iciupire între ,index și ,police. Instrument de măsură –
caliperul plasat la 1 cm de police și index.
 Plica aabdominală – se realizează la 5 cm llateral de ombilic și i este verticală .
 Plica Icoapsei – Ise măsoară în poziția șezând, gamba în unghi de 900, se
realizează pe linia mediană a feț ei anterioare coapsei ;
 Plica gambei – se măsoară cu su biectul aflat în poziție șezând , cu unghi de 900
între gambă și coapsă, vertical pe linia m ediană a feței mediale a gambei;
 Plica tricepsului brahial – măsurătoarea se face pe partea exterioară a braț ului,
vertical, la jumătatea distanței di nte punctele acromial și radial;
 Plica bicepsului brahial – este verticală, măs urătoarea se face pe partea
interioară, la jumătatea distanței di nte punctele acromial și radial;
 Plica subcapulară se realizează la un unghi de 450 față de orizontală;
 Plica supracrestală –are direcție oblică, deasupra crestei iliace ;
 Plica supraspinală – are direcție oblică și se realizează la 17 cm deasupra
spinei iiliace .

D. Metoda densimetriei – permite determinarea procentului și volumului
de grăsime din organism după imersia corpului într -un bazin cu apă.

15
Determinare a greutăți corporale

Pentru definirea greutății recomandate se ține seama de înălțime, vârsă și
grosimea panicului adipos.
Pentru calcularea greutății ideale a unui adult s e folosesc următoarele
formule
A.Formula ,lui,Lorentz
(1) G = I -100 – (I-150) / 4
unde: G – greutatea (kg); I – înălțimea (cm);

(2) G = 50 + 0, 75 (I – 150) + (V -20) / 4
unde: G – greutatea, (kg); I – înălțimea (cm); V – vârsta, (ani).

Pentru femei întregul produs se înmulțeste cu 0,9.

(3) Formula lui Lorentz pentru copii , redată de Ostrovski :
 Copiii î ntre 2 – 6 ani: G = (T- 100) – [(T-123) x 0, 7]
 Copiii î ntre 6 – 14 ani: G = (T – 100) – [(T- 125) x 0, 5]
 Copiii î ntre 14 – 18 ani: G = (T – 100) – 10
 Peste 18 ani: băieți: G = 50 + 0, 75 (T – 150);
 Peste 18 ani : fete: G = 45 + 0, 75 (T – 150).

unde: G – greutatea (kg); T – înălțimea (cm) .

B. Indicele Broca: G = T – 100; unde: G – greutatea (kg); T – înălțimea (cm);

C. Indicele Bouchard I = G / T ; unde: G – greutatea (kg); T – înălțimea (m);

D. Indicele Rochrer: I = G / T3 ;

E. Indicele de morfologie a lui Pignet : I =T – (G – Ptr);
unde: G – greutatea (kg); Ptr – perimetrul toracic în repaus (cm); T- înălțimea (cm)

F. Indicele de morfologie generală Vervaec k: I = G + Ptr / T
unde: G – greutatea (kg); Ptr – perimetrul toracic în repaus ,(cm); T- înălțimea (cm);

Calcularea i greutății ioptime cu ajuto rul icelor 5 pliuri de ițesut adipos:
• Țesutuli adipos (%)i=isuma celor 5 pliuri (mm) x 0,15 + 5,8 + suprafața
corpului (m2);
• Țesutul adipos (kg) = G corpului x țesutul adipos (%);
• Masa slabă (Zean-mass) = G corpului – țesutul adipos (kg);
• Greutatea optimă = Masa slabă optimă + țesutul adipos optim.
G. Raportul talie-solduri – se măsoară cu o bandă metrică , dimensiunea șoldului
se scade dimensiunea taliei.

H. Indicele masei corporale ( IMC)
IMC = G / I2 unde: G – greutatea (kg); T – înălțimea (cm);

16
Indicele de masă musculară reprezintă araportul dintre agreutatea (G) în
kilograme și înălțimea (I) în (cm2). Acest indice stabileș te corelația între țesutul
adipos subcutanat și cantitatea totală de grăsime a corpulu i, fiind cel mai util
indicator în screening -ul obezități i;
Valorile acceptate pe plan internațional pentru IMC sunt:
 IMC < 18,51 – subponderal ;
 IMC = 18 – 24,9 – normal ;
 IMC = 25 – 29,9 – supraponderal ;
 IMC = 30 – 39,99- obezitate;
 IMC > 40 0- obezitate exagerată .

2.2.5. Evaluarea capacității la efort , a mobilității și a forței generale

Capacitatea del efort reprezintă cantitatea maximă de llucru mecanic
efectuată de un individ u într-o unitate de timp. În kinetoterapie Iefortul l edepus
este condiționat de ecantitatea d e oxigen consumată de e mușchi în unitatea de
timpi. Cu cât t mușchiul consumă t mai mult oxigen în I unitatea de timp I cu atât
eliberează I o cantitate mai mare de energie i, deci intensitatea a efortului crește.

1. Proba ,Ruffier -Dickson – permite evaluarea ca pacității de adaptare la
efort, determinând indicele (I.R.).
Testul ,Ruffier:
 se așează subiectul în poziție șez ând, după un repaus de 5 -16 min. , i se
măsoară frecvența cardiacă , se notează cu LP1;
 subiectul execută 30 genoflexiuni în 45 ,secunde ;
 seI măsoară frecvența I cardiacă :
– la 01- 15 Isecunde post efort, se notează cu LP2;
– la I45 -160 secunde ,după efort, se notează LP3, (determinarile se fac
pe 15 sec.) .
Indicele Ruffier se calculează cu formula:
I.R. = (P1+P2+P3 -200) / 10
dacă, I.R.> 15, se recomandă consult cardiologic de specialitate.
Sclala de Iapreciere se Ialcătuiește după numărul de Ipuncte obținut în urma
testării I:
Tabel 2.2. Determinarea capacității de adaptare la efort
Nr. puncte obținute Calificativ
< 0 foarte bine
0 – 5,0 bine
5,1 – 10 mediocru
10,1 – 15 satisfăcător
> 15 nesatisfăcător

Explorarea respiratorie se realizează prin spirografie – spirometrie care determină
valorice capacității vitale (CV) și volumul curent de aer (VC).

17
2. Sistemul IHettinger
A. Testarea Imobilității Iarticulare ș i a Iechilibrului
Ex.1. IDin poziție ortostatică: I cu genunchii în Iextensie și Ipicioarele
apropiate , Ise flectează Itrunchiul , subiectul Iîncercând să Iatingă podeua Icu
mâinile.
Atingerea ,podelei cu ,palmele -10 puncte
Atingerea ,podelei cu ,degetele -8 puncte
Atingerea ,podelei c u vârful palmelor -6 puncte
Sub,2 cm distanță între ,degete și podea -5 puncte
La 3,-5 cm distanță între ,degete și podea -4 puncte
La 6,-10 cm distanță între,degete și podea -3 puncte
La 11 ,-15 cm distanță între ,degete și podea -2 puncte
La,>15 cm distanță între ,degete și podea -1 puncte
Ex. 2. Din poziția șezând pe podea : se caută ca ihalucele să fie aduse la nas s (se,
apleacă trunchiul l, capul și trage piciorul cu mâna ,). Se punctează I la fel când se
Iexecută cu celălalt picior ,.
IDacă se atinge I nasul 5I-puncte
ISub 1 -I5 cm distanță 4 Ipuncte
I5-10 Icm distanță 3 Ipuncte
I10-20 Icm distanță 2I-puncte
IPeste 20 Icm distanță 1- puncte
Ex. 3. Îni ortostatism ,: mâna dreaptă , cu fața dorsală în contact t cu spatele i, caută
să atingă cu edegetele (orientate în sus) degetele i de la mâna stângă, care este
orientată de sus în jos la,spate, cu palma atingând ,spatele, ,antebrațul stâng Ieste
ranversat peste ,umăr în spate . Se îinversează mâinile și se face o nouă Itestare , cu
punctajul Irespectiv .
Dacă ,vârful degetelor se depășesc ă 15 puncte e
Dacă ,vârfurile ,degetelor se ating 14 puncte
Pentru o distanță de 15 cm,între vârfuri 13 puncte
15-10 cm între Ivârfuri 12 puncte
Peste ,10 cm între vârfuri i 11 puncte
Ex. 4. Se așează t transversal pe palm at deschisă (cotul la ,900), o,riglă de ,40-50
cm și se ,banansează numărând ,21,,22,,23, etc.( fiecare cifra ,reprezentand 1 s) ,,
până cade rigla ,; se fac tr ei,încercări cu fiecare ,mână, punctându -se încercarea cea
mai rebună. Aceași punctare I pentru cealaltă ,mână.
Peste 12 s 15 puncte
10,1– 12 s 14 puncte
705– 9 s 13 puncte
4,5– – 6 s 12 puncte
sub – 3 s 11 puncte
Ex. 5. Se așează I un prosop pe podea I: stând într -unI picior, subiectul
încearcă ,să prindă cu degetele ,celuilalt p icior prosopul ,și să ridice coapsa I în
unghi drept . Se fac i cinci I încercări i cu fiecare Ipicior ,,acordându -se câte Iun punct
pentru fiecare Iîncercare reușită .

18
2. Testarea I,forței I,musculare
Exercițiul 6. Pacientul , în poziție de decubit dorsal: ridică trunchi ul și
membrele ,infer ioare ,întins e;,rămânând ,pe sol, așează membrele superioa rese pe
coapse și gambe e; Se cronometrează (numărând de la 211 în sus) cât I timp,se
poate menține ,această poziție.
peste 45 s 110 puncte
41 – 45 s 19 puncte
36 – 40 s 18 puncte
31 – 35 s 16 puncte
26 – 30 s 17 puncte
21 – 25 s 16 puncte
16 – 20 s 15 puncte
……… I,,………… ……I……..
subI5 s 11 puncte
Exercițiul 7. Subiectul în decubit t vental, cu palmele pe ,fese: ridică trunchiul și
membe le inferioare ,întinse (extensie); punctajul ca la ex. 6, în funcție de cât
durează ,menținerea acestei poziții.
Exercițiul 8. Subiectul ocupă poziția pentru ,flotări ; în mișcarea de flectare
abdomenu l trebuie să atigă ușor podeaua ; punctajul este ,diferit de la b[ieí la fete.
băieți I feteI punctaj I
Peste 21 flotări Peste -14 flotări 10 puncte
21 flotări Sub 14 flotări 19-puncte
18 flotări Sub 12 flotări 18 puncte
15 -flotări Sub 8 -flotări 17 -puncte
Sub 12 -flotări Sub 12 -flotări 16 -puncte
Sub 9 -flotări Sub 6Iflotări 15 -puncte
Sub 6 -flotări Sub 4 -flotări 14 -puncte
Sub 4 -flotări Sub 3 -flotări 13 -puncte
Sub 3 -flotări Sub 2Iflotări 12 -puncte
sub2 -flotări Sub 1Iflotări 1 -punct
Exercițiul 9. Din poziția decubit ventral , se așează înIpoziția de flotări de la
exercițiul 18 (sprijin t pe palme cu coatele îîntinse și sprijin pe vârful picioarelor);
se face – săritura iepurelui ,- adică se aduc picioarele în ghemuit (o sec.) și se
îîntind e apoi în poziția inițială o (o sec.); punctajul I este diferențiat pe ,sexe.

băieți I feteI punctaj I
,Peste 24 Isărituri ,Peste 16 sărituri ,10 puncte
Peste 24 -sărituri Peste 16 sărituri 19 puncte
Peste 21 -sărituri Peste 14 sărituri 18 puncte
Peste 18 -sărituri Peste 12 sărituri 17 puncte
Peste 16 -sărituri Peste 10 sărituri 16 puncte
Peste 12Isărituri Peste 8 sărituri 15 puncte
Peste 9 -sărituri Peste 6 sărituri 14 puncte
Peste 6 -sărituri Peste 4 sărituri 13 puncte
Peste 4 -sărituri Peste 3 sărituri 12 puncte
Peste 2 -sărituri Peste 1 sărituri 11 punct

19
Ex. 10. În decubit dorsal l, cu palmele pe coapse e, se ridică trunchiul la verticală
(călcâile , se mențin în contact cu solul ), în ritm de 1 secundă ridicare a, 1 secundă
revenire a; punctajul este diferit de la b[ieí la fete.

,băieți I ,feteI ,punctaj I
IPeste 27 ,ridicări Peste 18 ,ridicări 10 puncte
La 27 ridicări La 18 ridicări 19 puncte
La 24 ridicări La 16 ridicări 18 puncte
La 21 ridicări La 14Iridicări 17 puncte
La 18 ridicări La 12 ridicări 16 puncte
La 15Iridicări La 10 ridicări 15Ipuncte
La 12 ridicări La 8 ridicări 14 puncte
La 9 ridicări La 6 ridicări 13 puncte
La 6 ridicări La 4 ridicări 12 puncte
La 4 ridicări La 3 ridicări 11 punct

Punctajul Imaxim pe care îl poate Iobține un subiect bine Iantrenat este de 100
puncte. Se Iconsideră un punctaj bun, depășirea a 65 I-I70 puncte.

2.3. Metode și procedee kinetoterapeutice folosite pentru
combaterea obezității

2.3.1. Metode și procedee din gimnastica medicală folosite pentru
combaterea obezității

 Gimnastica articulară
Exercitarea funcțiilor articulare reprezintă stimularea funcțiilor musculare
și nervoase, prelucrarea țesuturilor periarticulare, activarea circulației și a
schimburilor nutritive locale.
Programul +de gimnastică articulară +va începe cu o +încălzire bună a
organismului +pentru efort a tuturor +elementelor aparatului +locomor iar
gradarea efortului + se va face progresiv +cu evidenți erea strictă a numărului de
repetări i și a complexității exercițiilor i.
 Gimnastica respiratorie constă în acoordonarea și ramplificarea miș cărilor
libere de respirație și astimularea și antrenarea funcțiilor respiratorii prin mișcări
active, pasive și cu rez istență .
Scopul exercițiilor de respirație:
 antrenarea mușchilor respiratori;
 menținerea elasticității plămânilor;
 amplificarea mișcărilor toracelui și a diafragmului;
 mărirea ventilației pulmonare;
 activarea schimburilor de gaze în plămâni (hematoza) și în țesuturi
(respirația tisulară).
Gimnastica respiratorie constă în exerciții de respirația active, pasive și cu
rezistență, însoțite de manifestări muzicale.

20
Exerciții propuse:
 exerciții de respirație abdominală;
 exerciții de respirație cu îngreunare (cu ajutorul unor săculeți de nisip
aplicați pe torace sau abdomen);
 apnee voluntară;
 exerciții cu spirometrul;
 exerciții fizice cu caracter aplicativ: mersul, alergarea, târârea,
cățărările, săriturile, etc.

 Gimnastica abdominală , are rolul de tonifiere a mușchilor abdominali,
diminuarea stratului adipos de la acest nivel, de menținere a formei și supleței
coloanei vertebrale și profilaxia constipațiilor.
Exercițiile propuse
 exerciții din poziții fără gravitație sau cu bază mare de susținere;
 exerciții di n poziții antigravitaționale;
 exerciții cu rezistență manuală sau cu ajutorul obiectelor portabile.

Exerciții cu caracter aplicativ
 Mersul și i alergarea –
Mersul este un exercițiul util și simplu , putând varia de la câteva minute pe
zi la câteva ore. Plimbăril e în natură au rol liniștitor pentru sistemul nervos.
Alergările sunt exerciții aplicative complexe, obositoare care consumă o
mare cantitate de energie ,.
În gimnastica – medicală se folosesc ș:
 în partea introductivă a antrenamentului – alergările foarte scurte (de
încălzire), pentru adaptarea organismului la efort;
 în partea fundamentală – alergări susținute, care urmăresc stimularea
intensă a dezasimilației.

 Exercițiile de târâre sunt mișcări i ale trunchiului și i ale segmentelor
corpului i executa te pe loc și i în deplasare. Sunt utilizate – pentru corectarea
deficiențelor r morfologice și i funcționale, tonifierea musculaturii i și diminuarea
rezervelor adipoase .
Caracteristicile exercițiilor de târâre:
 creșterea consumului energetic ;
 dezvoltarea unui lucru mecanic static și dinamic;
 predomină mișcările de ș extensie ale trunchiului ș și a coloanei ș
vertebrale ;
 practicarea – îndelungată produce monotonie.
 Trecerea pe sub obstacole – se execută ca exercițiu temă la târâre.
 Săriturile sunt foarte eficiente în tratamentul obezității, deoarece necesită
un consum energetic crescut.
Ele pot fi:
 pe loc -, pe ambele -picioare, pe un -picior;
 lateral – stânga // dreapta /, antero – posterior stânga / dreapta;
 săriturile cu coarda, individual sau cu partener.

21

 Cățărările și trecerile peste obstacole – dezvoltă forța și abilitatea,
concentrarea, stăpânirea de sine, curajul, perseverența, etc.

Efectele gimnasticii medicale asupra organismului
Gimnastica medicală pentru combarea obezității induce asupra
organismu lui următoarele efecte:
1. Efecte morfogenetice (plastice) influențează elementele aparatului
locomotor: oase, articulații, mușchi și tendoane, producând următoarele
modificări:
 scăderea în greutate ;
 reliefarea musculaturii ;
 oprirea/corectarea unor deficie nțe fizice datorate instalării obezității:
abdomen proeminent și hipotom, cifoze compensatorii, hiperlordoze .

2. Efectele funcționale și fiziologice sunt evidente și imediate.
 La nivelul unitățil or neuromioartrokinetic :
 mențin mobilitatea și stabilitatea articulară ;
 cresc debitul sanguin muscular de la 4 la 80 ml/min/100g mușchi, prin
dilatarea capilarelor ce irigă mușchiul în repaus ;
 ameliorează proprietățile mușchilor: elasticitatea, excitabilitatea,
troficitatea, contractilitatea, etc. ;
 produc modifică ri biochimice semnificative:
 cresc volumele și capacitățile pulmonare ;
 crește elasticitatea toracică ;
 crește amplitudinea mișcărilor respiratorii de la 5 -7 la 9 -15 cm ;
 se intensifică schim burile de gazela nivel ,pulmonar și tisular ;
 se ameliorează indicii funcționali ;
 scade numărul respirației pe minut ;
 se adaptează respirația tipului de exercițiu fizic .
 La nivelul aparatului cardio -vascular :
 crește viteza de ,circulație a sângelui ,arterial și venos ;
 stimulează deschiderea unor capilare de rezervă favorizând eliminarea
produșilor toxici de metabolism ;
 crește tensiune arterială și frecvența cardiacă.
 La nivelul funcțiilor nutritive și de eliminare :
 se mărește puterea de asimilare, activând arderile substanțelor de rezervă
ale obezilor ;
 funcțiile s e echilibreaz ă.

3. Efectele terapeutice , se obțin prin gimnastică medicală, și sunt:
 specifice:
 refacerea și îmbunătățirea proprietăților mușchilor ;
 educarea neuromotorie în tulburările de echilibru și coordonare ;
 creșterea mobilității articulațiilor ;
 corectarea posturii și aliniamentul corpului.

22
 nespecifice:
 tonifiere funcțională ;
 echilibrar e, stimulatoare sau relaxatoare.

4. Efectele profilactice:
 întărirea capacității organismului de luptă și apărare împotriva
îmbolnăvirilor ;
 îmbunătățirea funcțiilor organismu lui și păstrarea sănătății.

5. Efecte educative:
 îmbunătățirea funcțiilor neuro -motoare și psiho -motoare ;
 corectarea și adaptarea atitudinii corpului, a mișcărilor și gesturilor la
necesități.

6. Efecte psihice : creșterea încrederii în sine (la obezi și în special la fete
se pierde datorită aspectului neplăcut al corpului).

2.3.2. Metode, procedee și tehnici de masaj

Masajul este o prelucrare metodică a părților moi ale corpului, prin acțiuni
manuale sau mecanice cu scop fiziol ogic, profilactic și tera peutic și recuperator.
Manevre executate astimulează pielea, determinând o reacție avasculară,
biochimică, de astimulare senzitivă și rinduce reacții de tip ireflex în vecinătatea
zonei de masaj sau la ddistanță .
Masajul poate fi:
 general , cu prelucrarea tuturor regiunilor și segmentelor co rpului, durată: 30
min – o oră;
 regional , aplicat pentru c ombaterea oboselii , după un efort, sau pentru
modelarea formelor anumitor segmente sau regiuni .
 clasic :
 tehnici clasice principale: fricțiunea, netezirea, stapotament, sfrământat, și
vibrația;
 tehnici complementare: rularea, acernutul, spresiunea și tensiunile,
tracțiuni, ascuturări, lelongațiile, ciupiri și pensări .
 reflex : masajul țesutului conjunctiv ; masajul reflex segmentar .

Recomandări:
 Se recomandă folosirea unor procedee de ridicare, stoarcere și presare a
panicului adipos, urmate de presiuni de alunecare, profunde și lente.
 În cazul unui țesut adipos obundent, se evită manevrele foarte energice
deoarece produc ruperea lobulilor de grăsime și a vas elor locale, care se
manifestă prin apariția echimozelor locale. Masajul va fi blând alternat cu
frământat larg și profund.
 Eficiența masajul toracic este mai rapidă decât cea a abdomenului. Prezența
viscerelor de pe abdomen limitează posibilitatea realiz ării unui frământat
profund.

23
 Ședințele de masaj vor dura 30 -40 min , în serii de 10 -15 ședințe, repetate
de 2-3 ori pe an sau 10 -15 minute aplicate la fiecare început și sfârșit de
ședință de kinetoterapie.

Masaj abdominal pentru obezitate
Manevrele de bazărefectuate în cadrul masajului, exercita anumite influențe
la nive luletegumentelor, sistemelor circulator ,amuscular, tosteoarticular și nervos.
Manevrele , fundament ale, includ :,efleurajul ,(netezirea); fricțiunea;
frământatul; ,tapotamentul; ,vibraț iile.
1. Efleurajul sau ,netezirea este o smanevră de început a ședinței de masaj,
ea putând fi palternată cu alte manevre ,fundamentale și constituie manevra
desîncheiere în majoritatea situaț iilor.
TEfleurajul se poate defectua cu ambele mâini deodată sau alternativ
ambele (una după alta). Manevra s e face în linie ,dreaptă , în ax a longitudinală
aSmembre lor, de -a lungul grupelor de ,mușchi în funcție de structura ,anatomică a
regiunii. De obicei se efectuează ,segmentar, pe zone an atomice delimitate (ex.
coapsă, braț,tantebraț, gambă). Sensul ,direcț iei efleurajulu i depinde grupa
musculară masată și de topografia circulației limfatice li venoase.
2.SFricțiunea reprezintă manevra de apăsare și deplasare a țesuturilor
subcutanate din profunzime. Sensul ,fricțiunii poate fi circular sau liniar.
3.SFrământarea este un smasaj de stimulare care are efect asupra
musculaturii și a țesuturilor profunde, care îmbunătățește capacitatea de contracție
și excitabilitate a mușchilor.
4.ATapotamentul sau sbaterea repre zintă cel mai intens procedeu de masaj
și constă în aplicarea unor loviri ritmice și scurte pe suprafața pielii. Acesta are
rolul de a stimula proprioceptori aflați la nivelul mușchilor și tendoanelo r
realizând astfel o creștere a tonusului muscular. Proce dura are ca efect micșorarea
stratului adipos.
5. Vibrațiile sunt manevre care constau în efectuarea unor mișcări
oscilatorii pe o regiune restrânsă. Se produce o deplasare mică a țesuturilor
subcutanate. Vibraț iile sunta indicate în cazul hipertoni ile musculare, în
contracturile amusculare (la spasm ofilie), la partrozele cervicale și alombare și în
combaterea oboselii musculare .
6./Presiunile se aplic ă la încheierea ședințelor de masaj prin apăsări ale
unor zone a corpului.
7.cCernutul și arulatul sunt manevre de amasaj ce se aplică pe zonele
cilindrice ale corpului (membrele inferioare și superioare ).
8. Tracțiunile și atensiunile are ca obiectiv realizarea unei întinderi în
limitele fiziologice. Îmbunătățind de regulă mobilitatea particulară.

Masajul instrumental mecanic se efectuează cu ajutorul aparatelor
producătoare de vibrații, denumite aparate de vibromasaj.

24
Efectele masajului asupra organismului

1. La nivelul tegumentului:
 Produce vasodilatația ;
 Activează secreția de sebum și sudoa re, eliminând astfel uree, creatinină, acid
uric, amoniac, etc .;
 Favorizează lipoliza, care determină scăderea grosimii stratului adipos ;
 Realizează exfolierea celulelor cornoase.

2. La nivelul mușchilor
 Intensifică procesele metabolice locale, accelerează circulația sângelui ;
 Creste excitabilitatea, conductibilitatea, elasticitatea și contractilitatea folosind
tehnici de alunecare, vibrații , rulare și cernere;
 Procedeele lente și ușoare relaxează mușchii obosiți ;
 Frământatul activează circulați a la nivelul capilarelor și a venelor mici.

3. La nivelul sistemului nervos
 Provoacă bună dispoziție, plus de energie și inițiativă;
 Prin aplicarea unor tehnici stimulative sau relaxatoare, se activează sau
încetinește funcțiile organelor și țesuturilor.

4. La nivelul viscerelor
 Aparatul digestiv – efecte de relaxare, antispastice sau stimulante, în fucție de
manevrele utilizate;
 Aparatul excretor – creșterea diurezei.

2.3.3. Mijloace asociate folosite pentru combaterea obezității

1. Stretchingul – este un ssistem moder n de antrenament t care implică
mișcări care îîntind părțile mobile ale mușchilor și articulațiilor r , dezvoltă
rezistența și forța mușchilor și îi i ajută să rămână fflexibili.
Efectele stretching – ului:
 împiedică deformări musculare cauzate de ținuta greșită a corpului ;
 asigură o coordonare superioară a mișcărilor ;
 îmbunătățește elasticitatea musculară ;
 stimulează secreția de lichid sinovial ;
 ajută la eliminarea toxinelor și buna funcționare a metabolismului
muscular ;
 determină relax area fizică și psihică ;
Aplicat în regiunea abdominală, dă ela sticitate mușchilor abdominali,
îndepărtând stratul adipos .

Tipuri de stretching
Stretching dinamic – reprezintă o tehnică de pregătire a organismului
pentru efort, înbunățățind flexibilitatea segmentelor lucrate. Se realizează prin
mișcări lente, amplitudini maxime și repetări până apare oboseala musculară.

25
Stretching activ – are ca efect mărirea flexibilității active și a forței
mușchilor agoniști. Se realizează lent, se atinge amplitudinea maximă și se
menține în acestă poziție segmentul, timp de 10 -15 secunde, contractând mușchii
agoniști.
Stretching pasiv – ajută la relaxarea spasmului muscular , reducerea oboselii
și a durerii produse de efort. Se realizează cu ajutorul unui echipament sau a unui
partener. Durată – 20 secunde .
Stretching izometric – are capacitatea de a crește forța musculară și
dezvoltă flexibilitatea stato -pasivă.
Caracteristici :
 Durata medie – 20 secunde. Se vor efectua 2 -3 repetări cu 15 -30 secunde
repaus.
 Poate fi folosit la început în perioada de încălzire și la final pentru revenirea
organismului după efort .
 Asociat cu exerciții de resp irație , ameliorează funcționarea mușchilor
respiratori, ajută la relaxarea întregului organism.

2. Hidrotermoterapia
Prin hidroterapie se înțelege aplicarea metodică și științifică în scop
profilactic, curativ și recuperator a unor proceduri care folosesc apa la diferite
temperaturi, presiuni și s tări de agregare (solidă, lichidă, gazoasă) aplicată direct
sau prin inter mediul unor materiale.
Rolul hidroterapiei este de a regla și stabiliza funcțiile de adaptare și
apărare ; de optimizare a circulației, a respirației , a metabolismul ;
Se poate astfel diagnostica reactivitatea organismului la solicitările termice
și mecanice ale mediului înconjurător.
În funcție d e temperatura de indiferență ( 340 – 35 0C) a apei, întâlnim
 băi reci , între 0 – 260C, care scad temperatura corpului ;
 băi neutre, între 26 – 350C, fără efect important ;
 băi calde , peste 350C.
Efectele principale ale factorului mecanic
 presiunea hidrostatică a ape i acționează asupra abdomenului , a
toracelui ;
 ușurează executarea mișcărilor datorită împingerii în sus a corpului
cufundat în apă ;
 presiunea dușului accelerează circulația periferică.
Efecte asupra respirației
 procedurile reci determină bradipnee și respirații profunde ;
 procedurile calde determină tahipnee și hiperventilație.

Efecte asupra musculaturii
 stimulii calzi generali sau locali au efect decontract ant prin scăderea
tonusului muscular ai organelor cavitare ;
 stimulii reci scad tonusul musculaturii netede .

26
Efecte asupra glandelor endocrine și a metabolismului
 stimulii calzi plus factori mecanici adăugați cresc secreția de adrenalină
și stimulează glandele endocrine;
 stimulii calzi și cei reci determină amplificarea metabolismului proteic,
glucidic și lipidic.

Principalele proceduri ale hidroterapiei folosite la combaterea obezității
 Băile – sunt proceduri ce folosesc apa s implă la diferite temperaturi ( reci,
calde, ascendente, alternante) .
Tipuri de băi :
 Paturi baie ;
 Baie de jumătate – cu acțiune tonifiantă, sedativă, antitermică ;
 Baia cu vârtejuri – execută un masaj superficial asupra tegumentelor ;
 Baia de aburi – în cadă sau în camera de aburi. Temperatura de 500 C a
vaporilor solicită sistemul cardio -circulator, crește metabolismul .
 Aplicații de parafină , cu durata de 15 -20 minute au următoarele efecte : crește
schimburile metabolice și rezistența la infecții ; crește secreția sudoripară ;
topește grăsimile ; modifică unele constante fizice a țesuturilor .
 Parafango – se caracterizează prin combinarea parafinei cu nămolul marin și
oligoelemente.
 Nămolul marin conține ape minerale cu sol marin de origine vulcanică sau
vegetal ă. Are următoarele efecte : provoacă dilatarea porilor ; elimină
toxinele și purifică în profunzime ; stimulează circulația sanguină ;
revitalizează pielea .
 Parafina conține reziduri de petrol cu proprietăți de păstrare a căldurii car e
crează efectul de mini -saună. Parafina are:
– efecte circulatorii – creșterea temperaturii corporale, vasodilatația
capilarelor, activarea metabolismului ;
– efecte antialgice – diminuarea spasmului muscular, anestezierea
receptorilor dureroși ;
 Sauna – cu aer cald umed sau uscat. Temperatura aerului cald 50 -1200C.
 Dușurile.

3. Hidro kinetoterapia
Hidrokinetoterapia are ca dome niu de activitate realizarea de pexerciții sau
mișcări ,executate ,înbimersie (în căzi, bazine și piscine ) , beneficiind de acțiunile
factorilor mecanici, termici și chimici.
Metode de călire a organismului
Călirea organismului se realizează prin efectuarea de exerciíi în aer liber,
beneficiind direct de acșiunea aerului, soarelui, apei, temperaturilor scăzute sau
ridicate. Astfel o rganismul se adaptează la condiții variabile extreme.
Călirea prin intermed iul aerului duce la întărirea sistemului nervos,
înbunătățirea sistemului respirator , cardiovascular și metabolic.
Baia de soare ajută la stimularea metabolismului și fixarea calciului.
Călirea prin intermediul apei are o acțiune puternică asupra organismu lui.

27

Metode de fizioterapie

Procedurile de fizioterapie sunt indicate persoanelor obe ze de către medicii
de specialitate.
 Electroterapia
a. curenți dinamici, cu durata șed inței de 5 -12 minute are efecte
analgezic e, miorelaxant e, excitatoare și acționează ca un masaj profund.
b. undele scurte, cu durata ședinței de 10 -15 min , induce efecte termice,
antialgice și metabolice.
c. undele infraroșiile , aplicate ca băi de lumină sau folosind lampa Solex ,
au efecte termice, decongestive, a ntispastice și analgezice. Durate sedintei – 30
minute.
d. undele ultravioletele, cu durata ședintei de 2 -15 minute au efecte
antibacteriene și de pigmentare .
e. ultrasunetele , induc efecte fibrolitice, antiinflamatoare .
f. magnetodiaflux , are următoarele efecte scăder ea contracturilor
musculare, consolidarea rapidă a fracturilor și reglare vasomotorie.
g. băile galvanice, combină acț iunea curentului electric continuu cu efectul
termic al apei. Are efect termic, vasomotor și stimulează fibrele motorii.
h. crenoterapia – cura cu ape minerale. Are ca efecte reducerea resorbț iei
grăsimilor, accelerarea metabolismului, reducerea apetitului prin îngerare de apă
minerală pe stomacul gol.

2.4. Programul de intervenție kinetoterapeutică a obezității la copil

Obiectivele generale de tratament
1. Scăderea agreutății corporale;
2. Îmbunătățirea /screșterea capacității la defort a organismului;
3. Îmbunătățirea arespirației și mărirea ventilației apulmonare;
4. Tonifierea musculatu riirasociate;
5. Stimularea sproceselor de adezasimilație prin act ivarea unui consum
tenergetic crescut;
6. Înlăturarea rafecțiunilor asociate;
7. Prevenirea ainstalării altor afecțiuni;
8. Prevenirea ahipotoniei gastrice și pinterstinale.

Mijloace, metode și procedee folosite
1) Masaj ;
2) Stretching t (de încălzire );
3) Gimnastică amedicală :,gimnastică ,aerobică, ,exerciții taplicative, si,
gimnastică respiratorie, ,gimnastică taerobică;
4) Stretching t (pentru relaxare).

28
2.4.1. Programul de tratament

1. Masaj abdominal
Subiectul se așează în decubit dorsal, cu capul ușor ridicat și genunchii ușor
flectați.
Tehnica de lucru:
 se începe cu tefleuraj constând în aneteziri lungi și scurte, palternative ș i
simultane, care pornesc de la bombilic în sus, continuând lateral în jos
peaflancuri și se înch eie în jos și pe înăuntru, spre asimfiza pubiană.
 fricțiune a sedexecută cu fața apalmară a degetelor, în cepând de jos în sus pe
colonul dascendent, continuând pe colonul atransvers și se încheie pe
colonul adescendent, de sus în jos (sensul evacuării), după care se
aplică africțiunea cu toată palma pe mezogastru;
 se ap lică procedeul de presiune lalunecată transversa lă, dinspre flancuri spre
liniadalbă, palmele aplicându -se pe flancuri, între scoaste și crestele iliace și,
alunec ând spre linia amediană, cu presiune uniformă, încrucișându -se și
continuâ nd să lalunece spre fla ncul opus;
 frământatul se va taplica și la nivelul acoapsei și antebrațului;
 tapotamentul atangențial și percutantu l ușor se aplică urmând
traseul scolonului, mai pu ternic pe colonul dascendent, mai ușor pe colonul
transvers și foa rte ușor pe colonul adescendent;
 vibrația se execută amanual, cu presiune moderată, pe depigastru, sub-costal
dreapta și stânga și asupra -pubian;
 masajul se închei e cuaneteziri ușoare liniștitoare.

2. Stretching ,(de încălzire)

Ex.1. Stând cu membrele inferioare ușor cabduse, spatele ,drept, ,flexia amembrelor
superioare ,cu degetele îîntrepătrunse și,palmele lorientate cranial î; împingerea
cranială Ia acestora și menținere ,20 secund e; inspir lent pe Inas, două expiruri
lente pe gură.
Ex. 2: Stând ,membrele inferioa re ușor abduse și genunchii extinși; flectarea
trunchiului până când palmele ating solul, menținere 120 secunde, un inspir ,lent
pesnas, două expirări lente pe gură.
Ex. 3: Stând, membrele infer ioare ușoare sabduse și genunchii extinș i, flexia
membrelor superioare I cu degetele sîntrepătrunse și palmele ,orientate cranial l;
înclinarea la maximum a atrunchiului spre stânga – dreapta, menținere 120
secund e, inspir aprofund pe inas, două expiruri alente pe gură.
Ex. 4: Pe genunchi, sprijin pe antebrațe, se apleacă trunchiul pelantebrațe.
Execuție și postură finală -apornind de la poziția în care spatele estepparalel cu
solul se rozunjește cât de mult posibil și se menține 120 de secunde .
Ex. 5: Stând cu picioarele rabduse până la nivelul umerilo r, se realizează osflexie
cu rotația trunchiului iar membrele superioare însflexie maximă. Se menține

29
poziția 120 de sec. și se repetă pe ambele părți. Grupele musculare avizate
suntrerectorii spinali și mușchii loblici.
Ex. 6: Șezând pe genunchi, trunc hiulI și membrele e superioare Iflectate,
membre le superio aree, palmele pe soll, privirea spre podea; întinderea la maxim
a membrelor superioare I, menținere 20 – 30 secunde I; un inspir profund pe nas,
două expiruri profunde pe gură.
Ex. 7: Decubit dorsal, ridicarea unui membru linferior (stânga/dreapta),
genunchiul dextins; aducerea lui cât mai aproape de strunc hi, menț inerea
poziției 120 secund e; un inspir profund pe nas, două expiruri alente pe gură.

3. Gimnastică medicală
Atelierul 1.

„Ex. 1: Din mers se execută circumducții ale membrelor superioare în plan
anterior T l -8; circumducții ale membrelor superioare în plan posterior Tl – 8;
Ex. 2: Din mers se execută ducerea membrelor superioare prin înainte sus T l-2,
cu rotație și flexia trunchiului apoi atingerea podelei cu palmele T 3-4;
Ex. 3: Stând, sărituri ca mingea pe a mbele picioare iar la fiecare 5 sărituri,
flexia simultană a membrelor inferioare la piept;
Ex. 4: Mersul piticului – T l-8, pauză și deplasare prin mers obișnuit asociat cu
exerciți de respirație ample; se repetă de 2 -3 ori;
Ex. 5. În ortostatism, cu picioarele adepărtate la nivelul ,umerilor, se flexează unul
din,brațe, se fixează palma după cap, articulația cotului se orientează în sus, brațul
celălalt se extinde pe lângă corp. Se înclină trunchiul care urmează brațul extins,
celălalt braț se păstrează flexat după cap. Se revine la poziția inițială, se repetă
mișcare de 10 ori; se schimbă poziția brațelor și se înclină trunch iul în cealaltă
parte. (dextinderea și contracția mușchilor loblici abdominali ).
Ex. 6: Din patrupedie, flexia și extens ia membrelor inferioare, T l -8, alternativ.
Ex.7: Stând î n poziție culcat lateral, cu spriji n,într-un braț și gambele palme, cu
picioarele dextinse anterior, se poziționează un ,braț în față, iar celălalt la ,spate; se
flexează ambele picioare spre ,trunchi, până se ajunge cu genunchii la umărul de
sus. Se revine la poziția iniațilă. Se repetă această mișcarea de 10 de ori. Se
schimbă poziția scorpului pe acealaltă parte și reia dexercițiul.
Ex. 8. În decubit dorsal cu abrațele flexate după ,cap și picioarele dextinse; se
flexează un picior ,spre trunchi și unește particulația cotului cu ,genunchiul, se
execută mișcarea pe diagonală pentru a ,contracta mușchiul toblic abdominal; se
schimbă pic iorul și direcția trunchiului, dobținând o mișcare continuă a
picioarelorși a trunchiului. Repetă mișcarea de 10 de ori. Vei simți contracția
mușchilor drepți abdominali.
Ex. 9 : Decubit dorsal, membrele inferioare ridicate la 900, împingerea în sens
cranial a acestora prin ridicarea bazinului. Exercițiul se repetă de 10 ori.

30
Ex. 10: Ciclu de exerciții: genuflexiuni la s cară fixă cu t ălpile așezate pe prima
treaptă (10); cățărare pe scară – coborâre; să rituri pe sol pe ambele picioar
(stânga/dreapta, înainte/înapoi, pe l oc, cu deplasare), pe un picior (stânga/dreapta,
înainte/înapoi, pe loc, cu depla sare); alergare înapoi la scara fixă de unde s -a
început exercițiu. Exercițiul se repetă de 3 ori .” (http://unica.md/sport/exercitii-la-
…)
Atelierul 2.

„Ex 1. Stând în ortostatism, cu picioarele idepărtate la nivelul ,umerilor, cu
brațele dextinse și unite deasupra ,capului; se înclină trunchiul într -o,direcție, apoi
în cealaltă direcție ; se apleacă trunchiul în afață spre un ,picior apoi spre celălalt și
se revine la poziția inițială. Se repetă mișcarea de 010 ori .
Ex. 2. Se flexează un picior, se sprijină în genunchi, picior ul celălalt se extinde
lateral, brațe se flexează după cap; se înclină trunchiul lateral spre piciorul
detsprijin, se revine la poziția inițială, (se forme ză o linie dreaptă ,de la
piciorul dextins spre trunchi ). Se repetă această mișcarea de 20 de ori. Se schimbă
poziția ,picioarelor și reia lînclinările în cealaltă direcție.
Ex. 3: Decubit dorsal, T1 – flexia trun chiului concomitent cu aducerea
genunchiului drept la piept (mâinile se așează pe genunchi în timpul ridicării); T2
– revenire, T3 – ridicarea trunchiului concomitent cu aducerea genunchiului stâng
la piept, T4 – revenire. Exercițiul se efectuează pe timpii respiratori – 3 serii x 8
repetări. ,forfecări, (3serii x 5 repetări).
Ex. 4: Decubit dorsal, membrele inferioare ridicate la 45
Ex. 5 : Decubit dorsal, tălpile sprijinit e pe sol ridicarea și coborârea bazinului.
Exercițiul se repetă de 10 ori.
Ex. 6 : Î n d ecubit dorsal, cu tălpile sprijinite spe sol , se execută 3-4 respirații
abdominale;
Ex. 7: Decubit dorsal – membrul inferior d rept cu genunchiul flectat este așezat
peste membrul inferior stâ ng în dreptul genunchiului (membrul inferior stâng este
ușor flectat cu talpa pe sol); mem brul superior stâng flectat din articulați cotului,
palma la ceafă, membrul superior drept pe abdomen – se execută flexia trunchiului
pe bazin – 3 serii x 8 repetări;
Ex. 8: Decubit dorsal, membrele inferioare ușor flectate și abduse cu tălpile pe
sol se execută flexia trunchiului pe bazin cu membrele superioare întinse în față –
3 serii x 8 repetări;
Ex. 9: Din patrupedie cu un gymball la nivelul abdomenului dezechilibrări
stânga/dreapta, anterior și posterior.
Ex. 10: Ciclu de exerciții: alergare – cățăr are la scară fixă – coborâre de pe scară –
alergare pe partea îngustă a băncii de gimnastică – mersul piticului până la saltea
– târâre braț picior opus – târâre numai cu ajutorul antebrațelor – ridicare în stând
– sărituri pe loc – alergare î napoi pe locul de unde a plecat ”.
(http://unica.md/sport/exercitii-la-…)

31

4. Stretching (pentru r elaxa rea musc ulaturii)
Ex. 1 : Stând, cu membrele inferio arelabduse, genunchii dextinsi , mâinile
prind gleznă – sepîncearcă să se apropie trunchiul cât mai mult de membrele
linferio are – menținere 20 secunde; un inspir ape nas, două expiruri alente pe gură.
Ex.2: În,,decubit ,ventral ,serexecutăd extensia, trunchiului și a membrelor
,linferioare, încercând să se aprindă gleznele cu mâna de aceeași parte, astfel
se,accentuează extensia , menținere 10 secunde .
Ex. 3 : Șezâ nd pe genunchi, se rexecută dextensia trunc hiului și gâtului,
mâinile sprijinite pe fiecareapicio r – menținere 10 secunde.
Ex. 4 : Șezând cu membrele linferio are abduse – membrul inferio r stâng cu
genunc hiulaflectat, celălalt cu genunchiul extins -lambele mâ ini prind glezna
membrului inferior extins – întindere și menținerea poziției 20 secunde .

Menționăm că pacienților în timpul programului kinetoterapeutic trebuie să
le fie verificată frecvența cardiacă și respiratorie în scopul monitorizării
funcțiilor vitale în timpul efortului și adaptării acestuia în funcție de posibilitățile
indivi duale.

2.5. Particularități anatomo – funcționale și psihice ale elevilor
din ciclul liceal
2.4.1. Dezvol tarea morfo – funcțională la 14-16 ani
Între 14-16 ani copilul – parcur ge o etapă dinamică îîn creștere și i dezvoltare,
fiind perioada de îîncheiere a copilăriei i și începerea transformărilor care – duc la
maturizare a.
Procesele e de creștere și i dezvoltare somatică și i sexuală – sunt mai
accentuate decât îîn perioada anterioară. Asistăm – la o etapă de accentuare 1 a
procesului i de osificare e în care toracele se dezvoltă accentuat t. Ligamentele e și
articulațiile i sunt slab dezvoltate fiind c puțin rezistente e la tracțiuni și îîntinderi.
Creșterea – taliei și greutății i cunoaște o alternanță – sezonieră, cu maximul l
în perioada aprilie /- iulie. Asistăm la o -perioadă de modificări i importante ale
proporțiilor – corporale și accentuare a i dimorfismului i sexual.
Fetele cresc mai i repede , iar băieții mai i târziu și datorită ă acestor pusee e,
rezultă o înfățișare nearmonioasă (brațe lungi i, piept îngust t, picioare lungi i etc.).
Există pericolul l unor deformări i ale coloanei vertebrale e.
Prin prelungirea – segmentelor și i a fibrelor r musculare -oboseala se
iinstalează rapid îîn timpul efortului fizic, copiii având și i o capacita te de
coordonare e scăzută. La băieți i, se dezvoltă -musculatura, iiar la fete îîncep
depunerile de țesut t adipos mai ales îîn jurul bazinului. Forța mușchilor r flexori
este mai i mare decât cea a extensorilor r.
Se înregistrează o mărire a a capacității vital ee, a debitului rrespirator maxim
șii minim i care, la sfârșitul perioadei i, măresc capacitatea de e efort și i rezistență.
Greutatea – plămânilor este de 0660 gr. la 14 – 15 ani (față de 11000 gr. la un adult).
Capacitatea i vitală atinge a 3500 cm3.

32
Dezvoltarea iaparatului cardio – vascular i se face îîn ritm lent, dar continuu u
existând diferențieri i între băieti i și fete. iExistă o mare llabilitate a funcționării i
aparatului cardio -vascular, care ppoate duce la dereglări i funcționale. Inima crește
multt în volum m față de dezvoltarea vvaselor sanguine. Se amărește numărul
globulelor r roșii și cantitatea a de hemoglobină din ssânge. Valorile sistemului
ssistolic și debitul cardiac c maxim sunt mult diferite e față de adult.
Tabloul general lal dezvoltării recunoaște furtuna vegetativă. Prin acțiunea
aanabolizantă a hormonilor r sexuali și prin apariția ăîn sânge a unor metaboliți i
acizi, noi, care conduc la o hhiperexcitabili tate cortico o-vviscerală marcată.
Caracteristici în plan somatic: creșteri ale perimetrelor și diametrelor
segementare , reducerea creșterii în înălțime.
Caracteristici în plan funcțional: creșterea capacitătii funcții importante,
maturizarea sistemului neuroendocrin .
Comportamentul motric: reacțiile motrice devin complexe și calită țile
motrice progresează .
Dezvoltarea psihică .
Dezvoltarea a psihică are, în această pperioadă, un caracter contradictoriu și
contradictoriu. Copiii se participă cu interes în diverse activități, dezvoltându -și
talentul și aptitudinile .
Spiritul de imita ție este puternic: copilul este ușor impresionabil, emoțiile
au un caracter solid, cu dispoziții labile ce alternează rapid de la voioșie la apatie
care se exteriorizează cu usurință în conduita lui. Alături de activitatea școlară,
sunt preferate jocurile d inamice, deși, datorită insuficienței dezvoltării, a inhibiției
condiționate, copilul nu respectă cu strictețe regulile.
Apar , unele fenomene e negative, băieții având tendințe e de supraapreciere,
vedetism m, îîngâmfare, spirit vvindicativ, iar ffetele având tendințe de
demobilizare, subestimare, llipsă de hotărâre și curaj , etc.

33
CAPITOLUL 3.
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1. Scopul și sarcinile cercetării

Scopul cercetării preliminare este de a identifica copiii cu probleme în
greutate pentru alcătuirea grupelor de lucru și de a evidenția nivelul de dezvoltare
fizică a acestor elevi.
Subiecții c ercetării sunt elevii din clasele a I X-a ,C, D și F care au simultan
ore de educație fizică și sport.
Cercetarea s -a realizat pe u n număr de 20 elevi, (8 băieți și 12 fete). La
începutul cercetării (15.09.2016) am verificat nivelul de dezvoltare fizică a
elevilor și am stabilit grupul țintă din care am constituit grupa experimentală.
Cercetarea s -a încheiat cu o evaluar e finală (26.05.2017) în care s -au reluat
măsurătorile parametrilor de referință, care a scos în evidență o îmbunătățire a
valorilor acestora .
Cercetarea am demarato de la premisa că pentru a combate această mare
problemă a obezității la vârsta școlară e ste nevoie de programe speciale concepute
la nivel interdisciplinar, iar pr ogramul materializată în aplicarea metodelor și
procedee lor de gimnastică medicală este una dintre cele mai bune soluții.

Obiectivele cercetării:
 culegerea datelor antropometrice ale elevilor din grupa de studiu ;
 verificarea nivelului de dezvoltare fizică a acestor elevi.

Sarcinile cercetării :
 identificarea activităților cup rinse în cercetarea preliminară;
 delimitarea momentelor (perioad elor) de efectuare a testărilor;
 selecț ia lotului supus cercetării;
 stabilirea parametrilor de referință urmăriți și a indicatorilor statistici;
 analiza, prelucrarea și interpretarea datelor cercetării preliminare;
 prelucrarea statistico -matematică a rezultatelor;
 formularea concluziilor cercetării prelimina re.

3.2. Ipotezele cercetării

1. Aplicarea sistematizată a unui program de exerciții o dată pe săp tămână
la elevii de ciclu liceal cu probleme de supraponderabilitate duce la pierderea în
greutate și la creșter ea rezistenței organismului la efort.
2. Practicarea unor procedee de gimnastică medicală folosite pentru
combaterea obezității , susținute de membrii familie i, pot preveni excesul de
greutate corporală , promovând un stil de viaț ă activ și sănătos la copii .

34
3.3. Locul și perioada desfășurării studiului

Cercetarea s -a desfășurat în perioada 19.09.2016 – 26.05.2017 la Colegiul
Economic Ion Ghica , Bacău.
Cercetarea din lucrare am efectuat o pe mai multe etape, după cum urmează:
 Etapa I – alegerea temei, am efectuat o în luna mai 2016;
 Etapa a -II-a, a constat în alcătuirea indexului bibliografic și studiul
bibliografiei: (manuale, studii, statistici cu problema temei, documente
cu caracter metodic și organizatoric, programe școlare), și s -a desfășurat
în luna septembrie 2016 , la Biblioteca universității Vasile Alecsandri ,
Bacău;
 Etapa a -III-a, s-a materializat în alegerea eșantionului de subiecți.
În această etapă am urmărit:
 stabilirea eșantionului (10 -14.10.2016);
 testarea inițială (T I) (pretextul) privind nivelul de dezvoltare a
capacității la efort, a mobilității particulare și a forței ,musculare,
(17 – 28.10.2016) .
 Etapa a -IV-a, experimentală (propriu -zisă), a cuprins perioada:
01.-18.11. 2016 și 13.02. – 12.05.2017.
Pe parcursul experimentului s -au efectuat testări intermediare,
corective de tip feed -back, pentru optimizarea și corijarea factorului
experimental .
 Etapa a -V-a, postexperimentală a cuprins perioada 15.05 – 26.05.2017
și a avut următoarele obiective:
 testarea finală (T F) prin aplicarea bateriei de teste
(15.05. -19.05.2017).
 întabelarea, ordonarea și analiza datelor obținute,
(22.05 -26.05.2017);
 înregistrarea statistico -matematică a rezulatelor obținute și
interpretarea acestora: 22.05 – 26.05.2017;

3.4. Metode de cercetare folosite

În studiul pentru lucrarea de față am folosit următoarele modele de
cercetare:

1. Studiul bibliografic
Pentru realizarea documentării privind tematica acestei cercetări am
consultat și studiat următoarele tipuri de mate riale bibliografice: cărți, articole,
studii și cercetări de specialitate din literatura națională și internațională.
Această metodă de cercetare presupune o informare temeinică și
permanentă asupra producției știintifice a domeniului care urmează a fi c ercetat,
din care poate să reiasă și tendința e voluției ulterioare a cercetări i.
Studiul bibliografic presupune o analiză critică a literaturii științifice,
expunerea ideilor mai importante și a surselor de proveniență.

35
La conceperea lucrării am studiat cărți despre: obezitatea și metode de
combatere a ei, gimnastică medicală, masajul terapeutic, stretcking,
particularitățile antrenamentului la această vârstă, metodologia de cercetare și
prelucrarea statistică a datelor.
2. Observația
Observația este considerată prima fază a experimentului, ajutând la
formularea ipotezelor. Ea este definită ca fiind contempl area intenționată a unui
tobiect, document, fenomen sau proces, cunoașterea aștiințifică a unei realități prin
contem plare tintenționată și metodică.
Scopul și sarcina observației este culegerea de date concrete care să permită
o analiză știintifică la finalul cercetării generalizare.
Observația reprezintă o metodă de cercetare foarte des utilizată, prin care
am urmărit și consemnat modul în care subiecții reacționează la sarcinile propuse,
modul în care își organizează acțiunea, fe lul în care abordează situația , reacțiile
subiective la propriul comportament, la randamentul său, la eșec sau la succes.
Această acți une am structurat -o astfel:
 Preliminar am observat:
 componența echipei;
 nivelul de dezvoltare fizică;
 nivelul capacității motrice;
 interesul de participare la lecție;
 În timpul cercetării am observat:
 modul de execuție al comenzilor;
 receptivitatea elevilo r;
 influența efortului specific asupra subiecților;
 evoluția clasei experiment;

3. Metoda experimentală reprezintă un sistem complex de cunoaștere a
realității care verifică o relație presupusă (dată de ipoteză) dintre două fenomene,
prin provocarea și controlul acestora de către experimentator.
Experimentul este alcătuit pe baza variabilelor experimentale.
a. Variabila independentă
Factorul manipulat de către experimentator se numește variabila
dindependentă. În cadrul acestui experiment, variabila independentă e construită
din procedee de gimnastică medicală folosite pentru combaterea obezității,
precum: exerciții aplicative de gimnastică articulară, respiratorie; abdominală ,
stretching, etc .
b) Variabila dependentă
Factor ul modificat de către variabila dindependentă se numește variabila
adependentă. Variabila dependenta în cadrul cercetării de față o const ituie
îmbunătățirea dimensiunilor fizice și a caracteristicilor funcționale ele
subiecților, prin folosirea exercițiilor de gimnastică medicală.
Variabila dependenta a fost determinata prin intermediul urmatoarelor
teste/probe de control:

36
a. Evaluarea c apacității de adaptare la efort : Proba Ruffier – Dickson;
b. Evaluarea mobilității articulare, a echilibrului și a forței musculare ,
folosind bateria de teste Hettinger ( exercițiile 1 -10);
c. Măsurarea dimensiunilor fizice : greutate, înălțime -talie, circumferința
taliei și perimetrul coapsei.

4. Testarea
Testarea e o probă standardizată în ceea ce privește administrarea,
interpretarea și cotarea ei și care furnizează date asupra anumitor caracteristici
psihofiziologice sau psihice ale anumitor sarci ni.
Testele m -au ajutat să evaluez munca depusă și s -o eficientizez căutând
mijloacele optime pentru desfășurarea procesului de instruire.
Am realizat o testare inițială (T .I) și o testare finală (T .F) care a indicat
progresul și îmbunătațirea dezvoltării capacității motrice a elevilor.
Testarea a cuprins:
 măsurători antropometrice și somatice : greutate, înălțime, indicele masei
corporale, circumferință talie, diametru coapsă ;
 teste de evaluare a capacității la efort, de mobilitate și forță musculară.

5. Metoda statistică este o metodă de prelucrare și interpretare a datelor
rezultate în procesul de cercetare fiind indispensabilă oricărui cercetător sau
specialist al domeniului.
Media aritmetică
S-a calculat cu scopul de a aservi ca pindicator comparativ și pentru a fi
introdusă în formula de calcul a semnificației dintre medii.
S-a calculat după formula:
Σ – suma;
X – valorile individuale obținute;
n = numărul de cazuri.

Procentul de ,progres ,individual:

P = [100 – (TF x 100 / TI)] / 100;

unde: P = procent;
T I = timp Testare Inițială;
T F = timp Testare Finală.

6. Metoda grafică
Reprezentarea grafică se realizează printr -o imagine spațială, utilizată
pentru a pune în evidență ceea ce este esențial și caracteristic în evoluția
fenomenelor urmărite și înregistrate și pentru a ușura înțelegerea semnificației
datelor numerice .

37
3.5. Desfășurarea cercetării

Acest studiu l -am realizat pe parcursul anului școlar 2016 – 2017, la
Colegiul Economic Ion Ghica , Bacău , unde subiecții studiului nostru își
desfășoară lecții le de educație fizică și sport.
În elaborarea studiului am ținut cont de anumite principii și reguli :
 Analizarea s tării de ,sănătate, a regimului de viață prin control medical sau
investigații cardiologice , urmate de calcularea indicelui de masă corporală
(IMC), adipozitate;
 Adaptarea conținutului programului la baza materială disponibilă, la
programul zilnic și săptăm ânal al subiectul ui si la antecedentele medicale;
 Structurarea programului pe etape, cu treceri lente de la un nivel la altul.
Experimentul pedagogic s -a desfășurat pe o perioada de un an , timp în care
au fost testați elevii claselor a IX C, D, F , în vederea selecției grupului țintă al
experimentului pedagogic.
Populația țintă a fost reprezentată de un număr de 8 0 de elevi cu vârste
cuprinse între 15 -16 ani din Colegiul Economic Ion Ghica Bacău, de unde am
selectat 20 elevi cu probleme de greutate.
Am folosit următoarele criterii de includere :
 elevi cu vârsta între 15 -16 ani;
 obezitate ;
 suprapondere ;
 normopondere ;
 posibilitatea urmăririi și evaluării rezultatelor ;
 semnarea consimțământului de participare la studiu de către părinții
copiilo r.
Criterii de excludere :
 imposibilitatea monitorizării ;
 refuzul copiilor și / sau al părinților de a participa la studiu ;
 obezitate secundară confirmată de specialiști .

În cursul cercetării am mi -am proiectat activitatea astfel:
 În perioada noiembrie – decembrie 2016, am derulat etapa lipolitică sau
etapa de topire a grăsimilor.
 Am urmărit reacția organismului la eefort, mărind volumul și intensitatea
efortului i, iindividualizat pe baz a creșterii ccapacității fizice .
 Structura exercițiilor aplicate au îmbinat lucrul muscular izometric cu cel
izotonic. Exerciții fizice cu efect lipolitic au rolul de a crește consumul
energetic, mărind intensitatea reacțiilor la oxidare la nivelul celulelor și
țesuturilor.
 Exercițiile s -au- efectua într -un ritm – alert, iintercalat cu ppauze scurte de
relaxare a șii odihnă; Am folosit exercițiile libere, aplicative sau de
respirație.
 Antrenamentul a constat în exerciții analitice I, urmate de exerciții I care au
antrenat I cât mai multe lanțuri I musculare I, cu volum cât mai I mare. Se

38
recomandă ca exercițiile să fie executate din poziții care necesită
schimbarea permanentă a centrului de greutate.
 În perioada (16.01.07 – 07.04.07), am derulat etapa musculo -poetică .
 Scopul l urmărit t a fost dezvoltarea morfofuncțională a +muscu laturii
trunchiului i (sspate, aabdomen, ttorace) și a mem brelor iinferioare și superioare.
 Mijloace principale, aplicate :
– exerciții I cu amplitudine Imare;
– exerciții panalitice din poziții cu osuprafață mare Ide sprijin;
– exerciții în ritm lent și alergări de durată medie;
– exerciții cu rrezistență manuală ssau mecanică ( exerciți iizometrice);
– exerciții cu obiecte portabile.
 În ultima parte a c ercetării (19.04.07 –12.05.07) , am derulat etapa de
întreținere , care a avut drept scop : păstrarea și consolidarea rez ultatelor
obținute prin mijloace kinetoterapeutice și prevenirea recidivelor.
 Mijloace principale folosite :
– programe e de gimnastică de îînviorare;
– exerciții i active llibere ;
– exerciții i cu rrezistență;
– exerciții i cu obiecte e; exerciții la laparate;
– exerciții Iaplicative în Ivederea tonifierii ttuturor grupelor amusculare .
– practicarea unui sport: înot, volei, baschet, etc.
După obținerea rezultatelor se va îîncerca formarea unui i still de viață nou prin
mișcare e controlată și rrespectarea unui rregim alimentar corespunzător.
 Cercetarea se încheie cu o testare finală care confirmă îndeplinirea cu su cces
a ipotezei lucrării.

39
CAPITOLUL 4
REZULTATELE CERCETĂRII ȘI ÎNTERPRETAREA LOR

4.1. Prezentarea și analiza datelor :

Tabel 4.1. Centralizator – rezultate testare inițială (T I)

Nr.
crt. Numele și
prenumele
Înălțime
(talie)
(cm) Greutatea
(Kg) Indicele
masei
corporale
IMC Circumferință
talie
(cm) Perimetrul
coapsei
(cm)
1. A. Mihai 1,55 79,20 32,965 93 68
2. A. Georgiana 1,51 76,40 33,507 98 65
3. B. Andrei 1,53 79,15 33,811 96 69
4. B. Ilinca 1,52 77,50 33,543 93 65
5. B. Maria 1,53 75,40 32,209 90 69
6. C. Bianca 1,47 72,30 33,458 96 68
7. C. Maria 1,52 71,60 30,990 92 63
8. D. Andrei 1,51 76,20 33,419 98 69
9. G. Ana 1,54 73,60 31,033 89 63
10. L. Neculae 1,58 84,30 33,768 96 66
11. O. Ștefăniță 1.53 83,60 35,712 99 69
12. I. Alesia 1,51 75,40 33,068 89 63
13. M. Smaranda 1,52 76,30 33,024 87 61
14. R. Miruna 1,44 70,10 33,895 98 72
15. R. Vlăduț 1,52 73,80 31,942 85 65
16. P. Ramona 1,46 69,40 32,557 95 69
17. M.Ștefania 1,50 71,30 31,688 94 68
18. N. Andreea 1,56 76,10 31,270 92 66
19. S. Ștefan 1,53 79,30 33,875 98 68
20. S. Gicu 1,48 79,40 36,290 103 71

40

Tabel 4.2 . Centralizator – rezultate testar e finală (T F)

Nr.
crt.
Numele și
prenumele

Înălțime
(talie)
(cm)
Greutatea
(Kg) Indicele
masei
corporale
IMC Circumferință
talie
(cm) Perimetrul
coapsei
(cm)
1. A. Mihai 1,60 75,40 29,453 90 66
2. A. Georgiana 1,54 72,10 30,401 95 64
3. B. Andrei 1,58 75,50 30,243 92 65
4. B. Ilinca 1,58 72,10 28,881 87 63
5. B. Maria 1,54 71,30 30,064 88 67
6. C. Bianca 1,58 69,20 27,545 93 67
7. C. Maria 1,55 69,40 28,886 90 63
8. D. Andrei 1,64 73,30 27,253 95 64
9. G. Ana 1,57 69,40 28,155 85 61
10. L. Neculae 1,61 79,30 30,592 91 64
11. O. Ștefăniță 1,56 81,20 33,366 98 68
12. I. Alesia 1,56 71,60 29,421 85 60
13. M. Smaranda 1,54 69,20 29,178 81 60
14. R. Miruna 1,52 70,30 30,427 97 72
15. R. Vlăduț 1, 58 73,20 29,322 84 63
16. P. Ramona 1,57 68,60 27,830 91 68
17. M. Ștefania 1,55 67,50 28,095 90 63
18. N. Andreea 1,58 72,40 29,001 88 62
19. S. Ștefan 1,60 75,30 30,163 96 67
20. S. Gicu 1,58 73,30 29,362 95 66

41

Tabel 4.3 . Centralizator
evaluare a capacității la efort, de mobilitate și a forței musculare

Nr.
crt.
Numele și
prenumele

Vârsta
(ani) Evaluarea capacității de
adaptare la efort
(Indicele I.R.) (puncte) Evaluarea
mobilității articulare și a
forței musculare (puncte)
T I T F T I T F
1. A. Mihai 15 12,3 5,9 40 56
2. A. Georgiana 15 6,2 4,7 35 46
3. B. Andrei 15 11,1 6,4 29 50
4. B. Ilinca 16 5,7 3.5 36 42
5. B. Maria 15 4,5 3,2 38 45
6. C. Bianca 15 3,9 3,1 35 39
7. C. Maria 15 4.9 3,5 37 49
8. D. Andrei 16 4,6 3,1 36 49
9. G. Ana 16 3,9 3,5 40 42
10. L. Neculae 15 9,2 5,0 32 49
11. O. Ștefăniță 15 10,4 5,7 30 54
12. I. Alesia 15 4,8 4,1 39 38
13. M. Smaranda 15 5,0 3,9 37 45
14. R. Miruna 15 5,9 4,4 35 47
15. R. Vlăduț 15 4,2 3,5 36 46
16. P. Ramona 15 5,1 3,9 32 49
17. M.Ștefania 15 4,9 4,1 35 39
18. N. Andreea 16 7,3 5,0 30 47
19. S. Ștefan 15 9,8 4,9 34 52
20. S. Gicu 15 10,1 4,8 31 56
Media 6,69 4,31 34,85 47,00

42

Tabel 4.4. Centralizator – Indicele de masă corporală (IMC )
Nr.
crt. Numele și
prenumele
elevilor Indicele masei corporale
IMC Procent
îmbunătățire
% T I T F
1. A. Mihai 32,965 29,453 10,653
2. A. Georgiana 33,507 30,401 9,741
3. B. Andrei 33,811 30,243 10,552
4. B. Ilinca 33,543 28,881 13,898
5. B. Maria 32,209 30,064 6,659
6. C. Bianca 33,458 27,545 7,672
7. C. Maria 30,990 28,886 6,789
8. D. Andrei 33,419 27,253 18,450
9. G. Ana 31,033 28,155 9,273
10. L. Neculae 33,768 30,592 10,074
11. O. Ștefăniță 35,712 33,366 6,569
12. I. Alesia 33,068 29,421 11,028
13. M. Smaranda 33,024 29,178 11,646
14. R. Miruna 33,895 30,427 10,231
15. R. Vlăduț 33,024 29,322 11,210
16. P. Ramona 33,895 27,830 17,893
17. M. Ștefania 31,688 28,095 11,338
18. N. Andreea 31,270 29,001 7,256
19. S. Ștefan 33,875 30,163 10,957
20. S. Gicu 36,290 29,362 19,090

43
Tabel 4.5 . Centralizator teste de evaluare
Nr.
crt
Numele si
prenumele
Înălțime
(talie)
(cm) Greutatea
(Kg) Indicele masei
corporale ( IMC )
(Kg/cm2) Circumferință
talie
(cm) Perimetrul
coapsei
(cm)
T I T F T I T F T I T F T I T F T I T F
1. A. Mihai 1,55 1,60 79,20 75,40 32,965 29,453 93 90 68 66
2. A. Georgiana 1,51 1,54 76,40 72,10 33,507 30,401 98 95 65 64
3. B. Andrei 1,53 1,58 79,15 75,50 33,811 30,243 96 92 69 65
4. B. Ilinca 1,52 1,58 77,50 72,10 33,543 28,881 93 87 65 63
5. B. Maria 1,53 1,54 75,40 71,30 32,209 30,064 90 88 69 67
6. C. Bianca 1,47 1,58 72,30 69,20 33,458 27,545 96 93 68 67
7. C. Maria 1,52 1,55 71,60 69,40 30,990 28,886 92 90 63 63
8. D. Andrei 1,51 1,64 76,20 73,30 33,419 27,253 98 95 69 64
9. G. Ana 1,54 1,57 73,60 69,40 31,033 28,155 89 85 63 61
10. L. Neculae 1,58 1,61 84,30 79,30 33,768 30,592 96 91 66 64
11. O. Ștefăniță 1.53 1,56 83,60 81,20 35,712 33,366 99 98 69 69
12. I. Alesia 1,51 1,56 75,40 71,60 33,068 29,421 89 85 63 63
13. M. Smaranda 1,52 1,54 76,30 69,20 33,024 29,178 87 81 61 60
14. R. Miruna 1,44 1,52 70,10 70,30 33,895 30,427 98 97 72 72

44
15. R. Vlăduț 1,52 1, 58 73,80 73,20 33,024 31,942 85 84 65 63
16. P. Ramona 1,46 1,57 69,40 68,60 33,895 32,557 95 91 69 68
17. M. Ștefania 1,50 1,55 71,30 67,50 31,688 31,688 94 90 68 63
18. N. Andreea 1,56 1,58 76,10 72,40 31,270 31,270 92 88 66 62
19. S. Ștefan 1,53 1,60 79,30 75,30 33,875 33,875 98 96 68 67
20. S. Gicu 1,48 1,58 79,49 73,30 36,290 36,290 103 95 71 66
Media 1,51 1,57 76,022 72,48 33,222 30,573 94,05 90,55 66,85 65,35

45
Tabel 4.6 . Centralizator teste de evaluare

Nr.
crt
Numele si
prenumele
Înălțime
(talie) (cm) Procent
îmbunătățire
(%) Greutate
(Kg)
Procent
îmbunătățire
(%) Circumferință
talie
(cm)
Procent
îmbunătățire
(%) Perimetru
coapsă
(cm)
Procent
îmbunătățire
(%) T I T F T I T F T I T F T I T F
1. A. Mihai 1,55 1,60 3,125 79,20 75,40 4,797 93 90 3,225 68 66 2,941
2. A. Georgiana 1,51 1,54 1,948 76,40 72,10 5,628 98 95 3,061 65 64 1,538
3. B. Andrei 1,53 1,58 3,164 79,15 75,50 4,611 96 92 4,166 69 65 5,797
4. B. Ilinca 1,52 1,58 3,797 77,50 72,10 6,967 93 87 6,451 65 63 3,076
5. B. Maria 1,53 1,54 0,649 75,40 71,30 5,437 90 88 2,222 69 67 2,898
6. C. Bianca 1,47 1,58 6,962 72,30 69,20 4,287 96 93 3,125 68 67 1,470
7. C. Maria 1,52 1,55 1,935 71,60 69,40 3.072 92 90 2,173 63 63 0
8. D. Andrei 1,51 1,64 7,926 76,20 73,30 4,308 98 95 3,061 69 64 7,246
9. G. Ana 1,54 1,57 1,910 73,60 69,40 5,706 89 85 4,494 63 61 3,174
10. L. Neculae 1,58 1,61 1,863 84,30 79,30 5,931 96 91 5,208 66 64 3,030
11. O. Ștefăniță 1.53 1,56 1,923 83,60 81,20 2,870 99 98 1,010 69 68 1,449
12. I. Alesia 1,51 1,56 3,205 75,40 71,60 5,039 89 85 4,494 63 60 4,761
13. M. Smaranda 1,52 1,54 1,298 76,30 69,20 9,305 87 81 6,896 61 60 1,639

46
14. R. Miruna 1,44 1,52 5,263 70,10 70,30 -0,285 98 97 1,020 72 72 0
15. R. Vlăduț 1,52 1, 58 3,797 73,80 73,20 0,813 85 84 1,176 65 63 3,076
16. P. Ramona 1,46 1,57 7,006 69,40 68,60 1,152 95 91 4,210 69 68 1,449
17. M. Ștefania 1,50 1,55 3,225 71,30 67,50 5,329 94 90 4,255 68 63 7,352
18. N. Andreea 1,56 1,58 1,265 76,10 72,40 4,862 92 88 4,347 66 62 1,064
19. S. Ștefan 1,53 1,60 4,375 79,30 75,30 5,044 98 96 2,040 68 67 1,470
20. S. Gicu 1,48 1,58 6,329 79,40 73,30 7,680 103 95 7,766 71 66 7,042

47

4.2. Înterpretarea datelor

Grafic nr. 1

48

Proba 1 – Verificarea înălțimii

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 1,51 cm , iar la
testarea final ă media a fost de 1,57 cm .
Creșterea între c ele două testări a fost de 6 cm , o crește re semnificativă
pentru vârsta actuală a subiecților .
După cum se observă în graficul 2, procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.6 ) este cuprins între 0,64 si 7,92 %, cu diferențe de evoluție destul de
mari între elevii testați .
Grafic nr. 2.

49

Proba 2 – Verificarea greutății

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 76,02 kg, iar la
testarea finală media a fost de 72,48 kg.
Scăderea în greutate între cele două testări a fos t de 3,54 kg, o diferență
foarte bună pentru perioada scurtă de antrenament (o oră/săptămână) .
După cum se observă în graficul 3, procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.6 ) este cuprins între – 0,28 si 9,3 %, cu diferențe de evoluție destul de
mari între elevii testați.
Grafic nr. 3

50

Proba 3 – Verificarea circumferinței taliei

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 94,05 cm, iar la
testarea finală media a fost de 90,55 cm.
Micșorarea taliei între cele două testări a fost d e 3,5 cm, o diferență foarte
bună, care dă speranțe pentru rezultate și mai bune.
După cum se observă în graficul 4 , procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.6 ) este cuprins între 1,01 si 7,76 %, cu diferențe de evoluție destul
de mari între elevii testați.
Grafic nr. 4.

51

Proba 4 – Verificarea perimetrului coapsei

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 66,85 cm, iar la
testarea finală media a fost de 65,35 cm.
Micșorarea perimetrului coapsei între cele două t estări a fost de 1,5 cm, o
diferență mică dar de luat în calcul.
După cum se observă în graficul 5 , procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.6 ) este cuprins între 0 si 7,35 %, cu diferențe de evoluție destul de
mari între elevii testați.
Grafic nr. 5.

52

Proba 5 – Verificarea indi celui masei corporale – ICM

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 33,22 Kg/cm2 , iar
la testarea finală media a fost de 30,57 Kg/cm2 .
Micșorarea masei corporale între cele două testări a fost de 2,65 Kg/cm2 , o
diferență semnificativă pentru vârsta actuală a subiecților.
După cum se observă în graficul 6 , procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.4) este cuprins între 6,56 si 19,09 %, cu diferențe de evoluție destul
de mari între elevii testați.
Grafic 6.

53

Proba 6 – Verificarea capacității la efort – I.R.

Analizând rezultatele obț inute la această probă (tabelul 4.3 și graficul 7),
constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o m edie de 6,69 puncte , iar la
testarea finală media a fost de 4,31 puncte .
Conform scalei de apreciere (tabelul 2.2. ) am avut următoarea situație:
La TI : 3 elevi – calificativ satisfăcător, 7 elevi – calificativ mediocru și 10
elevi – calificativul bine. Toți copii au fost declarați apți pentru începerea
antrenamentului .
La TF: 3 elevi – calificativ mediocru, 17 elevi – calificativul bine.
Creșterea cap acități la efort între cele două testări a fost de 2,38 puncte , o
diferență semnificativă pentru stadiul de obezitate avut inițial .

Grafic nr. 7

54

Proba 7 – Testarea mobilității articulare și a forței musculare

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelul 4.3 și graficul 8),
constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o m edie de 34,85 puncte, iar la
testarea finală media a fost de 47,00 puncte.
Creșterea mobilității articulare și a forței musculare între cele două testări
a fost de 12,15 puncte , cu diferențe de evoluție destul de mari pentru elevii testați.

Grafic nr. 8

55

CAPITOLUL 5
CONCLUZII

Analiza, prelucrarea statistico -matematică și interpretarea datelor obținute,
oferă un material valoros pentru a p rezenta următoarele concluzii:
 Comparând rezultatele obținute la testarea inițială și cea finală am constatat
că s-au înregistrat progrese de la testare a inițială la testarea finală.
 La toate caracteristici le (înălțime, greutate , circumferință talie, perimetru
coapsă, IMC, capacitate la efort , mobilitate articulară și forță ) există diferențe
semnificative care duc la acceptarea ipotezei de studiu .
 Rata supraponderii a fost de 23,80 % (20 elevi dintr -un total de 84 ) în rândul
popul ației țintă .
 Concluzia finală este că acest program de prevenire și combatere a
excesului de greutate și a obezității , a avut un impact pozitiv asupra compoziției
lor corporale, a motricității și în mod special creșterea încrederii în sine.
 Feed -back -ul din partea părinților a fost unul pozitiv, susținând toate
acțiunile propuse, fără rezerve.
 La sugestiile medicului, ale consilierului psihologic al școlii cu care s -a
colaborat, elevii și -au schimbat atitudinea atât față de regimul alimentar care este
mai echilibrat, cât și asupra atitudinii față de practicarea în timpul liber a
exercițiilor fizice.
 Cea mai importantă verigă a succesului pe termen lung în tratamentul
obezității o reprezintă schimbarea atitudinii, a convingerilor și mai ales a
deciziilor în legătură cu regimul alimentar și activitatea fizică.
 Îmi doresc să continui acest program și pe viitor cu participarea câtor mai
mulți elevi atât supraponderali,cât și normoponderali pentru a le insufla dragostea
de mișcare.

56

Bibliografie

1. Anderson IB., (1988), IStretching, Consiliul Național pentru
Educație Fizică șiI Sport, Centrul de Cercetări pentru Educație Fizică și ISport,
Bucuresti I;
2. Balint T. , (2006 ), Kinetoterapia – o alternanță în combaterea obezității,
Bacău;
3. Crăciun M. , ( 2002), Kinetoprofilaxie, Note de curs, Bacău ;
4. Drăgan I ., (1994), Medicina sportivă aplicată, Editura Editis, București ;
5. Drăgan I .,(1982), Medicina Sportivă, Editura Sport -Turism, București ;
6. Drăgan I.,(1979), Selecția medic o-biologică în sport, Ed. Sport -Turism,
București ;
7. Dragnea A., (1984), Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport,
Editura Sport -Turism, București ;
8. Epuran M., (1999), Dezvoltarea psihică. Aspecte ale dezvoltării psihice
în ontogeneză, A.N.E.F.S., București ;
9. Epuran M.,(2005), Metodologia cer cetării activităților corporale,
Exerciții fizice, Sport, Fitness, Editura Fest, București ;
10. Firea E., (2002), Particularitățile somato -funcționale, psihice și motrice
la copii, în perioad a prepubertară și pubertară , șiavalorificarea lor îna domeniul
sportiv, ,Culegere de,materiale tehnico -metodiceF F.R.F., Școala de antrenori,
București ;
11. Hartman C., (2001), Masaj, presopunctură, reflexoterapie , Editura
Alex/ Alex, Bucuresti;
12. Hensrud D., (2000 ) , Clinica MAYO – Despre menținerea unei greutăți
sănătoase, Editura All, Bucurest i;
13. Ionescu A., (1994), Gimnastică medicală , Editura All, Bucuresti ;
14. Marza D., ( 2002) , Masajul terapeutic, Editura Plumb, Bacău;
15. Marza D., (2002),,Tehnici, speciale de masaj , AEditura Plumb, Bacău ;
16. Mincu I., (1977), Ghidul terapeutic al obezității, Editura Sport -Turism,
Bucuresti ;
17. Pavel, I., si altii (1991) – Obezitatea, Editura Medicală, Bucuresti;
18. Păun R., (1982), Terapeu tica medicală, Vol. III, Bucuresti, Editura
Medicală;
19. Pitis, M. (1998), Obezitatea, Editura Medicală, Bucuresti;
20. Popescu – Bălăcesti A.(20 02), Bolimetabo liee, Editura Triumf,
Bucuresti;
21. Radovici , P., S toenescu , G. (1966) , Obezitatea și combaterea ei, Editura
Uniunii de Cultură ffizică și sport, Bucuresti;
22.http://www.kinetoterapie.net/articole -kinetoterapie/masajul_terapeutic ;
23. http://kinetostim.ro/combaterea -obezitatii -prin-kinetoterapie/ ;
24. http://kinetoterapie -cluj.ro/informatii ;
25. (http://unica.md/sport/exercitii-la-…)