Asist. univ. dr. MILON ALEXANDRA [626165]

1
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI”
DIN BACĂU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII,
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Asist. univ. dr. MILON ALEXANDRA

Absolvent: [anonimizat]

2017

2
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” BACĂU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII,
SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

Studiu privind rolul exercițiilor fizice
în combaterea obezității la elevii din Colegiul
Econ omic „Ion Ghica ” Bacău

Coordonator științific:
Asist. univ. dr. MILON ALEXANDRA

Absolvent: [anonimizat]

2017

3
PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL 1 Introducere în problematica cercetării
1.1. Actualitatea t emei și importanța temei ………… …….. …….……pag. 4
1. 2. Motivarea alegerii temei …………………………… …… …..….pag. 4
CAPITOLUL 2 Fundamentarea teoretică
2.1 Elemente d e fiziologie: metabolism și alimentație ………… …….pag. 8
2.2. Particularitățile obezității ……… ………… ……… …… ….…….pag.10
2.3. Metode și procedee kinetoterapeutice folosite penrtu combaterea
obezității ………………………………… ……………… ..……pag.22
2.4. Program de intervenție kinetoterapeutică a obezității la copil ….pag.31
2.5. Particularități anatomo funcț ionale și psihice ale elevilor în
Perioada de prepubertate…. ……… ……………………….. ………..pag.35
CAPITOLUL 3 Organizarea și desfășurarea cercetării
3.1. Scopul și sarcinile cercetării…………………………………….pag.37
3.2. Ipoteza cecetării…………………………………………………pag.37
3.3. Metode de cerceta re folosite………………………………….…pag.38
3.4. Locul și perio ada desfășurării cercetării ………….………………pag.38
3.5. Desfășurarea c ercetării………………………………….………pag.41
CAPITOL UL 4 Rezultatele cercetării și interpretarea lor
4.1. Prezentarea și anali za datelor……………………………….…..pag.43
4.2. Înterpretarea datelor……………………………………….……pa g.51
CAPITOLUL 5 Concluzii ………………………………… ..….pag. 59

Bibliografie ……………………………………………….. …….pag. 60

Anex e……………… ……………………………………………pag.61

4
CAPITOLUL 1.
INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII

1.1. Actualitatea și importanța temei

Provocarea actuală a profilaxiei și combaterii obezității infantile adresată
specialiștilor din domeniul social, medical, psihologic, etc. se adresează și
specialiștilor din domeniul educației fizice și sportului.
Datorită amplorii pe care această problemă de sănătate a luat -o în ultimii
ani consider că actualitatea temei se impune ca o necesitate. Să vorbești despre
exces de greutate pare simplu și sunt numeroase cărți ce dezbat acest subiect.
Lucrarea de față abordează într -o manieră foarte clară aspectele acestei
probleme majore de sănătate publică, care face atâția oameni bolnavi, nefericiți
care creează atâtea perturbări în mijlo cul muncii, în viața cotidiană și în cea
socială.
Mult timp subestimată, obezitatea reprezintă un adevărat flagel recunoscut
și clasat de Organizația Mondială pentru sănătate (OMS) ca o „epidemie
mondială”. În ziua de azi este admis în mod frecvent faptul că problemele de
sănătate sunt cauzate atât de un mod de viață sedentar , cât și de alimentație.
Supraponderabilit atea sau obezitatea este o afecțiune care se caracterizează
prin creșterea greutăț ii corporale peste n ivelul optim, prin depozitarea în exces a
țesutului adipos, reflectâ nd existenț a unor pu ternice dezechilibre hormonale î n
corp.
Pentru a combate obezitatea e nevoie de ajutor medical. Un diagnostic al al
acțiunilor cauzate este esențial, fiind nevoie de un consult endocrinologic și
gastroentero logic. și di
Excesul po nderal ș i supraponderabiliatea cresc simț itor riscul de: moarte
prematură; diabet; cancer, de colon, de vezică biliară, de prostată, renal; probleme
respiratorii – astm bronșic , apnee nocturnă; artrită, pentru fiecare kg în plus, r iscul
de artrită crește cu 9 -13%; hipertensiune abet de sarcină, infertilitate, dereglări de
ciclu menstrual, incontinență urinară.
Supraponderabilitatea sau o bezitatea în copilarie sau adolescență măresc
riscul unei sănătaț i precar e la maturitate, indifer ent dacă adultul este sau nu obez.
De aceea este important să se identifice obezitatea la copii și să se acționeze din
timp pentru înlăturarea ei, î nainte de maturizarea copiilor și adolescenț ilor.
Kinetoterapia are un rol esențial î n trata rea persoanelor supraponderale și
obeze pentru că acționează direct prin reducerea greutății corporale, menținerea
unei greutăți optime și prevenirea altor afecț iuni care se pot instala ca urmare a
obezităț ii, precum hip ertensiunea, diabetul, complicațiile respiratorii, h epatice și
biliare, solicită rile multiple ale a paratului locomotor, sau tulbură rile sistemului
nervos central. De asemenea, persoanele care suferă de obezitate sunt mai expuse
la diferite tipu ri de cancer, cum sunt cel de sâ n sau de colon.
Kinetoterapia es te efectuată prin programe de recuperare medicală care
urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului funcțional în

5
diverse suferințe. Este o formă terapeutică individualizată care, plecând de la
programe de exerciții fizice statice și dinamice, se poate folosi în programele
terapeutice profilactice (de prevenire), curative și de recuperare.
Kinetoterapia nu este recomandată în cazul celor care suferă și de alte
afecț iuni, precum: tumori, boli infecțioase ș i acute, TB C, sindrom hemoragic sau
tulbură ri psihice. Kinetologia este știința care se ocupă cu studiul mișcării
organismelor vii și al structurilor care participă la aceste mișcări.
Gimnastica medicală în combaterea obezității la copii pune accentul pe
exercițiile respiratorii, abdom inale și articulare, folosind pentru atractivitate
exercițiile cu caracter aplicativ.
Exercițiile aplicative precum trecerea pe sub obstacole, săriturile, cățărările
și trecerile peste obstacole au o foarte mare importanță în tratarea obezității la
copii, datorit ă caracterului de joc, făcând ș edința de tratament distractivă și
atractivă.
Etapele de lucru și mijloacele folosite în tratamentul obezității atât la adulți
cât și la copii vor fi diferite în funcție de scopul propus.
Kinetoterapia își găsește aria de utilizare în cele trei secțiuni de asistență
medicală, putându -se descrie:
 kinetoterapia profilactică ;
 kinetoterapia de tip c urativ ;
 kinetoterapia de recuperare .
Obiectivele generale urmărite în tratamentul prin kinetoterapie sunt:
 creșterea forțe i și a rezistenței musculare;
 ameliorarea funcției de coordonare, control și echilibru a corpului;
 corectarea posturii și aliniamentului corpului;
 refacerea, creșterea și adaptarea capacității de efort;
 formarea capacității de relaxare;
 creșterea mobilităț ii articulare;
 reeducarea respiratorie;
 reeducarea sensibilității.
Exercițiul fizic este mijlocul principal al educației fizice. Orice activitate
cu caracter fizic constituie și o stimulare pentru mușchi, cărora le îmbunătățește
proprietățile fiziologice și calitățile fizice. Încălzirea este obligatorie înaintea unei
activități care solicită intens sistemul muscular, în special activitățile sportive.
Orice mușchi "rece" este într -o contracție parțială iar fluxul de sânge care trece
prin el este minimal, ca urmare acesta va fi cu ușurință afectat la cea mai mică
presiune. "Încălzirea" crește cantitatea de sânge care trece prin mușchi prin
intensificarea activității musculare. Astfel mușchii și tendoanele (legătura
mușchilor cu structura osoasă) sunt mai preg ătite pentru solicitare.
Exercițiul fizic adecvat îmbunătățește tonusul muscular, dar și aspectul
fizic. Asociat cu masajul previne apariția varicelor, edemelor, vergeturilor.
Exercițiile vizează și corectarea ținutei, în vederea menajării coloanei vertebr ale,
care este foar te solicitată în cazul supraponderalilor .

6
Exercițiile aerobice și de respirație ajută pacientul obez prin însușirea
tehnicii de coordonare a ritmului respirației. Efortul fizic se face mai ales pe
expirație, spre deosebire de fitness -ul normal, în care efortul se face pe inspirație.
Exercițiul fizic ajută la menținerea și chiar la creșterea nivelului de energie
și a rezist enței cardio -pulmonare ale pacientului obez , necesare atât pentru a putea
face față cu ușurință schimbăr ilor care se produc în c orpul lui.
Exercițiul fizic poate ajuta foarte mult în reducerea durerilor de spate, a
umflării anumitor zone (în special picioarele), a inflamării, a oboselii, ajută la
creșterea energiei, a imaginiide sine și îmbunătățește somnul. Practica sis tematică
induce o stare de bine, mărește capacitatea sistemului respirator și a celui
cardiovascular .
Efectele exercițiilor fizice și ale gimnasticii medicale sunt intensificate prin
includerea în tratament a masajului care contribuie la ușurarea eliminări i
produselor rezultate din arderile grăsimilor.
În ultimii ani kinetoterapia a devenit un domeniu cunoscut și foarte apreciat
de persoanele care au avut nevoie de un astfel de tratament.
Masajul contribuie la eliminarea efectelor secundare ale acțiunii mu schilor,
efecte ce irită mușchii și terminaț iile nervoase. Acizii lactic ș i carbonic se
acumulea ză în mușchi la scurt timp după î ncep erea unui program de exercitii.
Din regimul de cultură fizică al obezilor nu trebuie să lipsească procedeele
de călire a corpului, deoarece ele întăresc rezistența organismului împotriva
complicațiilor. Aerul, soarele și apa sunt factori profilactici naturali, care apără
corpul de îmbolnăviri și previne creșterea în greutate, acționând asupra sistemului
nervos.
Metodele mod erne de fizioterapie precum: electroterapia, aplicațiile de
parafină și crenoterapia, utilizează mișcarea, căldura, curentul electric, climatul,
masajul și apa, pentru consolidarea sau refacerea funcțiilor unor părți ale corpului
uman afectate de boală sau de traumatisme.

1. 2. Motivarea alegerii temei
Tema aleasă este de maximă actualitate și se înscrie în aria politicilor de
sănătate promovate de Uniunea Europeană, implicit în România.
Pentru combaterea și prevenirea suprapoderabilității ș i a obezității, ar trebui
să existe în fiecare școală un program, prin care elevii, părinții, dar și profesorii
să fie informați despre riscurile pe care aceasta ,,boală” le presupune.
O cauză majoră a apariției excesului de greutate de la o vârstă așa de fragedă
este li psa mișcării, asociată cu o alimentație nesănătoasă .
Am ales să aplic metode și procedee din gimnastica medicală folosite
pentru combaterea obezității , deoarece au rol de tonifiere musculară, diminuarea
stratului adipos, de menținere a formei coloanei vertebrale și îmbunătățirea
aspectului fizic.
Ca urmare a practicării sistematice a exercițiului fizic, apar în organism
efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trecătoare sau de durată, care
îmbunătățesc structura și funcționalitatea corpului uman.

7
Obezitatea este una dintre cele mai ma ri probleme cu care se confruntă
societatea modernă. Industrializarea și urbanizarea generează un stil de viață în
care alimentația neadecvată, sedentarismul, stresul și î nlocuirea sportului în aer
liber cu orel e petrecute în fața calculatorului ș i a telev izorului, sunt factori
importanți care pot transforma această afecțiune într -o adevarată boală cronică .
Din nefericire, obezitatea la copii este neglijată de foarte mulți părinți, copii
ajung la maturitate să ai bă o motivare medicală a curei de slăbire (artroze,
insuficiență respiratorie, afecțiunii degenerative cardio -vasculare, etc.), neputând
să suporte eforturi fizice intense și de durată. Gimnastica medicală asociată cu
regimul alimentar corespunzător vor r educe semnificativ bolile generate de
obezitate.
Valorificarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor motrice nu constă
în utilizarea lor spontană și mecanică, ci în aplicarea creatoare, cu scopul adaptării
și readaptării lor în cadrul programelor de intervenție kinetoterapeutică.
Am observat colectivele de elevi din cadrul Colegiului Economic „Ion
Ghica ” și am constat un număr mare de elevi supraponderali care nu
conștientizează importanța ținerii sub control a greutății.
Cea mai importantă verigă a succesului pe termen lung în tratamentul
obezității o reprezintă schimbar ea atitudinii, a convingerilor și mai ales a
deciziilor în legătură cu regimul alimentar și activitatea fizică .
Prin acest studiu doresc să aflu rezultatele comparative între program ele
tradiționale și programele de exerciț ii fizice aplicate copilului din ciclul liceal în
vederea revenirii și ameliorării greutății corporale și nu în ultimul rând
îmbunătățirea capacității motrice .

8
CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ
2.1 Elemente de fiziologie: metabolism și alimentație

Metabolismul reprezintă totalitatea proceselor fizice și chimice prin care
materia vie se organizează, se autoîntreține și se manifestă.

Metabolismul energetic are la bază transformările chimico -enzimatice ale
metabolismului intermediar sau al substanțelor.
Sursa principală de energie pentru toate sistemele funcționale celulare este
ATP -ul. Degradarea substanțelor alimentare în procese metabolice duce în primul
rând la formare de ATP. Transferul energiei din substanțele alimentare în ATP se
face cu un randament de 45%, restul de energie de 55% se transformă în căldură.
O parte din energia sub formă de căldură este pierdută în cursul transferului
energiei din AT P pe sistemele funcționale celulare. Randamentul final al utilizării
energiei alimentare este de maxim 25%.
De asemenea, energia care efectue ază diverse travalii (contracția
mușchilor, etc.) specifice biologice se transformă la final în căldură și se elimi nă
în mediul extern.
Ea = Lm + Ec ± Ein;
Ea – energia conținută în alimente le îngerate ;
Lm – lucrul mecanic exterior efectuat de organis m;
Ec – energie calorică cedată de organism mediului ;
Ein – variația energiei înmagazinată în organism ( depozite de adipoase
și glicogen ).

Metabolismul energetic global
Valoarea schimburilor energetice este influențată de următorii factori:
activitatea musculară ; efectul îngerării de alimente ; expunerea la temperaturi
extreme.
a. Activitatea musculară.
Musculatura, care reprezintă 30% din greutatea corpului uman, este un
mare consumator de energie atât în cursul efortului cât și în repaus. Cheltuelile
energetice variază dire ct proporțional cu activitatea musculară.
Rand amentul activității musculare „R” , în medie este de 20%. (33 % la
marș, 18% la pedalare, 3% la înot).
R = LM / 427 = q / Q x100
unde: LM – lucrul mecanic realizat ;
Q – cheltui ala de energie necesară pentru efectuarea efortului, exprimat ă în
calorii;
q – numărul de calori i transformate în lucru mecanic;
427- coeficient izodinamic, (kgm).
b. Acțiunea dinamic ă specifică a alimentelor
Îngerarea de alimente are un efect de activitate a schimburilor energetice,
cu un plus de 10 -15% față de metabolismul de bază. Această creștere este datorată
activității mușchilor mastic atori, activității musculaturii netede a stomacului și a

9
interstinului și a activității secretorii a celulelor glandulare. Aceste cheltueli de
energie sunt însă mici, neglijabile.
Rubner (1854 -1932 ) a denumit efectul de potențare a cheltuelilor energetice
prin alimente pătrunse în organism acțiune dinamică specifică (ADS).
Acțiunea dinamic ă specifică este inegală pentru diferite substanțe
alimentare, astfel proteinele au +30% , timp de max. 24 de or e, glucidele au +6%,
timp de 1 -2 ore, lipidele +4%, cu durată intermediară. Mecanismul acț iunii
dinamic specifice nu este încă elucidat.
c. Te mperatura mediului înconjurător
 La scăderea temperaturii mediului ambiant corpul pierde căldură prin
tegumente ș i mucoasa respiratorie. Pentru menținerea homeotermiei, organismul
reduce reflex deperdiția de căldură prin vasoconstrucție cutanată.
 Expunerea la temperaturi ridicate determină intensificarea circulației,
respirației, secreției sudorale, necesare creșteri i deperdiției de căldură, ce
determină creșterea consumului energetic.
 La temperatura de 200 C – temperatura mediului ambiant (temperatura de
confort maxim), cheltuiala energ etică de termoreglare este nulă .

Metabolismul de bază – MB (de întreținere) reprezintă minimum de
energie necesar menținerii funcțiilor absolut indispensabile vieții (circulația,
respirația, activitatea sistemului nervos , activitatea tuturor celulelor corpului).
Măsurarea metabolismului de bază presupune eliminarea la subiectul în
studiu a tuturor factorilor care determină cheltuielile energetice variabile.
Se recomandă subiectului :
 inaniție parțială de proteine în ziua premergătoare determinării ;
 suprimarea administrării de medicamente, sedative sau stimulente ;
 ocuparea poziției de culcat, temperatura mediului ambiant 200 C, în condiții
de liniște psihică.
Măsurarea metabolismului de bază de obicei indirect prin metoda
schimburilor gazoase, utilizând aparatul lui Krogh sau diaferometre.
Factorii de care depinde metabolismul de bază : greutatea și înățimea ; sexul;
vârsta ; activitatea glandelor endocrine. Hormonii tiroidieni, tiroxina și
tiroiodotironina decuplează la nivel celular procesele oxidative de cele fosforilare,
energia chimică rezultată din oxidații se eliberează sub formă de căldură.

Metabolismul intermediar
Degradarea substanțelor nutritive prin procese enzimatice duce la
eliberarea treptată și control ată a energiei lor potențiale, datorită sistemului acid
adenozin (ATP ) – acid adenilic (AA). Sursa de energie folosită pentru diferite
manifestații vitale ( contracții musculare, etc.) este ATP -ul.
Procesul formării de ATP din AA sau ADP în cursul oxidări i substanțelor
poartă denumirea de oxidare fosforilantă.

10
2.2. Particularitățile obezității

2.2.1. Proprietăți morfo -fiziologice privind structura obezității

Țesutul adipos este cel mai voluminos depozit energetic al organismului,
are rolul de a furniza celulelor cantitățile necesare de substrat energetic sub formă
de acizi grași (AG) și gricerol sau să depoziteze sub formă de trigliceride excesul.
Țesu tul adipos reglează biosinteza ș i catabolismul acizilor grași și participă la
reglarea glicemiei și lipemiei.
Țesutul adipos este format din celule, numite adipocite, vase sanguine și
nervi. Aceste celule sferice, formate dintr -una sau mai multe vacuole de
trigliceride, o varietate de lipide (acizi graș i), sunt în organism în număr de 20 –
25 de mili arde. Rezultatul îl reprezintă faptul ca 1 kg de țesut adipos conține apro –
ximativ 7 000 kcal.
Vasele de sânge au rol în nutriția tisulară și transportă la acest nivel diferite
substanțe.
Masa țesutului adipos depinde de numărul și volumul de adipocite.
Numărul adipocitelor variază cu vârsta , crescând de la naștere până la vârsta de
25 de ani, când se produce fenomenul de stabilizare.
Volumul adipocitelor este determinat de cantitatea de trigli ceride
depozitate în adipocite.
În obezitate , depunerea de țesut gras este generalizată dar nu uniformă, fiind
interesate cu precădere:
 la cap și gât – ceafă, obraj ii, regiunea subhioidiniană și regiunea sub
mentonieră ;
 la torace – regiunea mamară, deltoidiană, treaxilară, subclaviculară și
suprascapulară ;
 la abdomen – etajul inferior și cel superior ;
 la brațe – pe partea posterioară ;
 la bazin – polul infero -intern al feselor, pubis și creasta iliacă superioară ;
 la membrele inf erioare – coapsele și fața internă a genunchilor.

Masa totală a celulelor adipoase p oate fi determinată, prin măsurarea
potasiului schimbabil. Această tehnică, combinată cu măsurarea apei totale,
permite evaluare cantității de grăsime din corp.

Se disting două tipuri de țesut adipo s:
 țesutul adipos brun, situat în principal în jurul va selor mari ș i al organelor
toracice, care serveș te la p roducerea căldurii;
 țesut adipos alb, care servește drept rezer vă energetică.

Țesutul adipos este distribuit în întreg corpul, cu deosebire în regiunea
crurală , abdominal ă, lombară , regiu nea superioară a toracelui ș i perii viscerali.
Aceasta reprezintă varianta "albă" a ț esutului adipos.

11
Țesut adipos alb

 Structură . Țesutul adipos alb este organizat sub formă de lobi mici, vizibili
cu ochiul liber, separați prin pereți despărțitori conjunctivi foarte fini. Adipocitele
sale, tasate unele în altele, conțin o singură picătură lipidică mare, înconjurată de
o coroană citoplasmatică subțire, nucleul lo r fiind împins înspre periferie (celule
uniloculare ).
 Formare. Țesutul adipos alb apare s pre sfârșitul sarcinii și continuă să se
dezvolte pân ă în jurul vârstei de 14 ani.
 Funcții:
 Protecție. Țesutul adipos alb are rol de protecție la nivelul unui număr mare
de organe pe care le învelește (rinichi, ganglioni limfatici, țesut adipos orbitar) și
rol de repartizare a sarcinilor (pernițe pentru laba piciorului și palme, zone
periferice ale articulațiilor mari).
 Rezervă. Țesutul adipos alb constitu ie mai ales rezervorul energetic cel mai
impor tant al organismului. A dipocitele sunt responsabile de stoca rea acizilor
grași care provin din alimen tație sau din ficat, transformându -i în trigliceride
(lipogeneză), precum și de utili zarea stocurilor de trigliceride, transformându -le
în acizi grași (lipoliză), atunci când rezer vele de glucide sunt epuiza te (în urma
postului, a eforturilor fizi ce, a luptei împotriva frigului) sau când acestea sunt
inutiliza bile (formă gravă de diabet). Situat sub piele, dar și în profun zime în
abdomen, țesutul de rezervă se află, mai ales, pe fese și coapse, la femei , și pe
abdo men, la bărbați.
 Secreție. Adipocitele țesutu lui adipos alb secretă mai mulți hormoni, dintre
care menționăm leptina, o proteină care reglează apetitul la nivelul
hipotalamusului și care se presupune că joacă un rol important și în reproducere
(maturare sexuală, fecunditate, sterilitate).

Țesut adipos brun

 Structură . Țesutul adipos brun este, de asemenea, organizat sub formă de
lobi mici, dar este mai bine vascularizat și, mai ales, mai bine inervat decât
țesutul alb. Adipocitele sale, mai mic i, au un nucleu central și o citoplasmă, care
conține mitocondrii, care conțin, la rân dul lor, un pigment respirator de culoa re
brună, în care se scaldă numeroase vacuole lipidice mici. Din acest motiv, e le
sunt numite multiloculare.
 Formare. Mai abunden t la animalele care hibernează, țesutul adipos brun
se formează, în cazul om ului, în timpul vieții fetale. Î l regăsim, în principal la
nou-născuți, în jurul vaselor mari.
 Funcție . Țesutul adipos brun distribuie energia sub formă de căldură, dato –
rită unei proteine, termog enina, conțin ută în mitocondri ile adipocitelor sale.
Această proteină permite, în special, adap tarea termică a nou -născutului î n
momentul naș terii.

12
Principalele funcții metabolice ale țesutului adipos sunt:
 captarea acizilor grași și a gliceridelor circulante;
 sinteza endogenă a gliceridelor;
 catabolismul acizilor grași;
 eliberarea acizilor grași în circulație, etc.

Fazele obezității
Se disting două faze ca au mecanisme de producere diferite :
 faza dinamică, progresivă, ev olutivă (hipo geneza se accentue ază progresiv) ;
 faza statică ( faza de endocrinizare a obezității) – caracterizată prin stabilizarea
la nivel inferior a mobilității lipidelor din țesutul gras.

În evoluția obezității apar pe rturbări funcționale glandulare (hipotiroidism ,
hiperinsulinism, hipercorticism, hipogonadism) , drept consecință a bolii.

2.2.2. Cauzele favorizante și declanșatoare apariției obezității

Cauzele favorizante și declanșatoare apariției obezității la adulți
În apariția obezității se disting două tipuri de cauze: cauzele declanșatoare
și cauze favorizante.

Cauzele declanșatoare ale obezității sunt:
 Aportul alimentar crescut ;
 Suprasolicitările psiho -emoționale ;
 Sedentarismul – reducerea treptată sau bruscă a activităților fizice sau
sportive ;
 Sistemul endocrin – poate fi elem entul declanșator al obezității;
 Fumatul – nicotina produce accelerarea metabolismului ;
 Graviditatea – greutatea unei femei du pă o sarcină crește cu 2 -2,5 kg;
 Medicamentele – corticosteroizii și antidepresivele triciclice po t determina
creșterea ponderală;
 Vârsta – pe măsu ra înaintării în vârstă masa mus culară tinde să fie înlocuită
cu țesutul adipos;
 Aportul energetic compa rativ cu cheltuelile energetice.
Atunci când organis mul primește cantități mai mari de energie sub forma
alimentelor decât cantitatea totală de energie cheltuită, greutatea corporală
crește. Pentru fiecare 9,3 kcal de aport excesiv de energie se depozitează 1 gr.
de grăsime.
 Reglarea anormală a alimentării – cauză patologică a obezității. Obezitatea
este deseori produsă de o anomalie a mecanismului de reglare a alimentării,
declanșată de factori psihogeni care afectează reglarea , sau a unor anomalii ale
hipotalamusului.
 Factorii genetici – au caracter famil ial.

13
 Supraalimentația în copilărie . La copii obezi numărul de celule adipoase este
de 3 ori mai mare decât la copii normali. După adolescență, numărul celulelor
adipoase rămâne constant tot restul vieții.

Cauzele favorizante ale obezității sunt:
 Predispoziția constituțională :
 Apariția factorului ereditar, (dacă unul din părinți este obez, 50% șanse ca
și copilul să devină obez, dacă ambii părinți sunt obezi – 80% ș anse de
obezitate );
 Frecvența obezității este mai ridicat ă la femei (la pubertat e, sarcină,
menopauză, etc.) când au loc modificări neuro -endocrine, psihice, sociale
și alimentare.
 Supraalimentația :
 conținut lipidic ridicat – consum de paste făinoase, pâine, dulciuri, etc ;
 numărul meselor/zi, masa unică luată seara favorizează obezit atea;
 consumul de alcool, prin aportul de calorii și prin creșterea apetitului.
 Hipertoni a sistemelor anabolizante. Glandele endocrine cu rol anabolizant
(pancreasul cu insulina, corticosuprarenala cu cortizonul și hipofiza cu
somatotropul) pot determina modificări fundamentale.

Cauzele favorizante și declanșatoar e apariției obezității la copii
Obezitatea este o stare în care organismul copilului acumulează excesiv
grăsimile de rezervă și le repartizează în mod generalizat la nivelul țesutului gras
subcutanat precum și în alte regiuni.
Principalele cauze sunt :
 Supraalimentația proto -calorică , excesul de glucide sunt factori de risc ce duc
la obezitate însoțită de perturbări metabolice;
 Aportul energetic compa rativ cu cheltuelile energetice;
 Factor ii psihici . În anumite condiții pot determina o anorexie gravă până la
refuzul total al alimentației sau un apetit exagerat pân ă la bulimie;
 Factorii psihologici , mai ales cei de ordin afectiv pot favoriza și determina
prin modificarea comportamentului cop ilului, stări grave de obezitate.
Anxietatea, complexele, frustrările, stările conflictuale , sunt compesate prin
satisfacția oferită de alimentație. (Impulsurile copilului pentru anumite
alimente precum pâinea proaspătă crocant ă, ciocolata și făinoase ).
 Factorii hormonali sau metabolici precum cei celulari;
Insulina, favorizează pătrunderea glucozei în celule. Ea accelerează liposinteza
și înhibă lipoli za;
Hormonii suprarenali, participă direct sau indirect la controlul homeostaziei
echilibrului energetic ;
 Facorii constituționali și familiali . Riscurile sunt mai mari când mama este
cauza , dacă se ț ine seama de rolul ei în perioada de sarcină și de grija faț ă de
alimentația copilului;
 Factorii socio -culturali de mediu și a modului de viață . Un număr redus de
mese pe zi determină o mai accentuată activitate a lipogenezei prin

14
insulinismul consecutiv. Mentalitatea privind supraestimarea alimentației
transmisă copilului din mediul familial deține un rol esențial în formarea
comportamentului față de alimentație.
 Lipsa de preocupare în educația copilului , pentru formarea deprinderilor
cumpătării. La unii copii mecanismele de sațietat e sunt mai puțin dezvoltate ,
deci por avea predispoziție spre obezitate.
Evaluarea corectă a depășirii limitelor de nutriție normală este cu atât mai
dificilă cu cât vârsta copilului este mai mică.

2.2.3. Tipuri de obezitate și afecțiuni asociate

Obezitatea este o tulburare a funcției de nutriție, generată de un dez echilibru
între aportul caloric și pierderile energetice ale organismului.
Obezitatea poate fi :
 Obezitate exogenă sau simplă, este de terminată de supraalimentație și
sedentarism.
Obezitatea exogenă se pretează cu succes kinetoprofilaxiei primare și
secundare, cu co ndiția ca subiectul să respecte indicațiile kinetoterapeutului. Are
o pondere mai crescută la o vârstă mai înaintată și de regulă este însoțită de
modificări a stării de sănătate.
 Obezitate endogenă este generată de tulburări nervoase sau dezechilibr e
glandular endocrino -metabolic;
 Obezitate generală ;
 Obezitate parțială ;
 Obezitate ușoară (greutatea ideală este depășită cu 10 %);
 Obezitate medie (greutatea ideală este depășită cu 20 %);
 Obezitate mare (greutatea ideală este depășită cu 30 %);
 Obezitate a nemică – scade cantitatea de hemoglobină ;
 Obezitate pletorică – numărul de hemații depășește normalul.

Bjornt horp, (citat de Brukner, I., 1980 ) clasifică obez itatea astfel:
 Obezitate hiperplazică – caracterizată prin c reșterea numărului de
adipocite . Această formă de obezitate este rar întâlnită și este incapabilă de
regresiune. Numărul de adipocite poate fi influe nțat de factorii ereditari, factorii
intrauterini și nutriționali în perioada prenatală precum și supraalimentația din
perioada copilăriei.
 Obezitat ea hipertrofică – caracterizată prin creșterea în volum a
adipocitele; Are caracter tranzitoriu și apare la adult odată cu reducerea activității
fizice , fără reducerea alimentației.
 Obezitatea mixtă – este rezultat ul prezenț ei concomitente a hip ertrofiei și
hiperplaziei. Este forma cea mai des întâlnită în rândul femeilor.
 Obezitate de tip superior – este prodominantă la sexul masculin și constă în
depuneri adipoase la nivelul feței, cefei, trunchiului și puțin la m embre;

15
 Obezitatea de tip mijloc iu – este predominantă la femei și constă în
depunerea statului adipos la abdomen, șolduri, fese, coapse;
 Obezitatea de tip inferior – se caracterizează p rin depuneri la nivelul
bazinului și membrelor inferioare;
 Obezitate de tip ginoid – este întâlnită la fetele tinere și se caracteizează
prin dezvoltarea marcantă a țesu tului gras pe coapse și șolduri;
 Obezitatea de tip android – se caracterizează prin depune ri de țesut adipos
în regiunea superioară a corpului (ceafă, gât umeri, partea superioară a
abdomenului). M usculatura este bine dezvoltată . Pacienții mănâncă mult,
depun efort fizic mare și se plâng de foame accentuată.

Forme congenitale complexe de obezitate :
 Sindromul Prader – obezitatea se instalează în copilărie și afectează fața,
trunchiu l și fesele. Este însoțită de hipoto nie musculară, întârzieri în
dezvoltarea psiho -intelectuală, nanism și macrocefalie ;
 Sindromul Laurence -Moon -Beidi -Bardet – obezitate generalizată asociată
cu întârzieri mintale și alte anomalii ;
 Sindromul Cushing – acum ulări predominant toracice asociate cu
întârzieri a crește rii statutare, osteoporoză, HTA;
 Sindromul Stein -Leventhal – este caracteristic fetelor, obezitate asociată
cu disfuncții ovariene s au tulburări de ciclu menstrual;
 Anomalii la nivelul hipotalamusu lui – generate de tumori pituitare,
chistele, leziuni accidentale ;
 Obezitate din cadrul hipotiroidei . Se instalează la începutul bolii,
depunerea de grăsime se face pe tot corpul iar la palpare are consistență
crescută. Cauza principală – reducerea arderilor din organism.
 Obezitatea din sindromul adipozogenital. Este obezitate de tip ginoid și
are ca mecanism producerea de estrogeni /androgeni ;
 Obezitatea de origine gonadică – la ambele sexe în urma întreruperii
activității glandelor sexuale ;
 Obezita tea din boli metabolice – apare la persoanele c u diabet zaharat și
glicogenoze;
 Obezitatea din Sindromul Pickwich – se caracterizează prin somnolență ,
tulburări respiratorii, cianoza feței și a ure chilor și exagerarea apetitului;
 Obezitatea neuropsihică – se instalează brusc și apare la persoanele care au
suferit t raume psihico – emoționale puternice ;
 Obezitatea psihogenă – este determinată de obiceiuri alimentare
nesănătoase – mese dese si consistente ;
 Obezitatea dureroasă – apare la menopauză și se manifestă prin durere la
palpare sau ciupire a stratului adipos.

16
Afecțiuni asociate obezității

1. Complicații cardio -vasculare :
 Hipertensiune arterială – apare la 50 -90 % din cazuri și are caracter
compensator ca o reacție de adaptare, volumul de oxigen nu ajunge să
irige în mod optim patul vascular mărit ;
 Insuficiența cardiacă – inima lucrează cu dificultate. Țesutul adipos
aflat în plus cere inimii , sânge supl imentar pentru oxigenare.
 Arteroscleroză – se dezvoltă la obezi cu 10 ani mai devreme decât la
normoponderali. Colesterolul în exces pătrunde în peretele vascular și -l
alterează .
 Varicele membrelor inferioare. Hipotonia peretelui venos determină
stagnarea sângelui în vene .

2. Complicații metabolice – apare diabetul zaharat la vârsta maturității.
3. Complicațiile aparatului motor
 Reumatism cronic degenerativ.
 Spondiloze, picio r plat, etc.
4. Complicații respiratorii
 Apnee în somn – oprirea temporară a respirației în somn și sforăit
intens ;
 Dispnee la efort – se datorează diminuării posibilităților plămânilor de
a asigura oxigen necesar ce trebuie să ajungă în țesuturi .
5. Complicațiile sistemului nervos central – apare cefalea, slăbiciune
generală, vertijul, fobii, obsesii, anxietate, etc.
6. Complicații hepatice și biliare – hepatită cronică, litiază biliară;
7. Complicații ginecologice și obstrticale – amenoreea la 30 -40%.

2.3.4. Teste de evaluare a obezității

Pentru obținerea unor da te obiective se folosesc o serie de materiale
(cântarul medical, banda și rigla metrică, compasul antopometric, caliperul și
cronometrul) în scopul aprecierii unor dimensiuni fizice și caracteristici
funcționale.

Metode de măsurare a obezității
A. Greutat ea.
Tehnica de măsurare – subiectul cu minimă vestimentație e așezat pe cântar,
sprijinit pe toată talpa. De preferat măsurătoarea se face dimineața, înainte de
masă , după golirea interstinelor.
Aparat de măsurare – cântarul medical.

B. Înălțimea (statura sau talia)
Tehnica de măsurare – subiectul se poziționează în ortostatism, cu spatele
lângă un perete . Măsurătoarea se face între vertex și planul plantelor .
Aparat de măsurat: taliometrul – apreciază nivelul de creștere în înălțime.

17
C. Măsurare a perimetrelor corpului
Instrument de măsurare – banda metrică .
Tehnica de măsurare :
 Perimetrul toracelui – subiectul în poziție de repaus, este măsurat sub axilă.
La femei – banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaților, iar
anterior la nivelul articulației coastei a IV -a cu sternul ;
La bărbați – banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaților, iar
anterior la baza apendicului xifoid;
Subiectul trebuie să respecte următoarele condiții :
 să respire liniștit abdominal ;
 să nu p rivească modul de măsurare pentru a nu -și modifica poziția.
În inspirație se măsoară în aceeași poziție ca și în repaus ;
In expirație – idem dar după o r espirație profundă.
 Talia – subiectul se măsoară în apnee post -expiratorie, în porțiunea cea mai
subțir e a trunchiului.

Tabel 2. 1. Determinarea valorilor taliei cu ajutorul IMC ( T. Blint, 2006 ).

IMC Dimensiunile taliei
Sex feminn Sex masculin
<88 cm > / = 88cm <102 cm > / = 102cm
25-29,9 crescută ridicată crescută ridicată
30-34,9 ridicată Foarte ridicată ridicată Foarte ridicată
35-39,9 Foarte ridicată Foarte ridicată Foarte ridicată Foarte ridicată
> / = 40 Extrem de ridicată Extrem de ridicată Extrem de ridicată Extrem de ridicată

 Perimetrul abdominal – se măsoară poziționând banda magnetică
orizontal la nivelul ombilicului;
 Perimetrul șoldului – se poziționează banda la nivelul punctului gluteal,
iar în inter ior la nivelul simfizei pubiene;
 Perimetrul brațului – se măsoară la jumătatea distanței dintre punctul
acromial și cel radia l, la baza V deltoidian ;
 Perimetrul antebrațului – se măsoară la nivelul proximal, fără să
depășească 6 cm de la punctul radial ;
 Perimetrul coapsei – măsurarea se face în ortostatism , membrele
depărtate, banda se poz iționează orizontal sub pliul fesier;
 Perimetrul gambei – se măsoară în zona cea mai proeminentă, subiectul
de ridică pe vârfuri .

Dimensiuni transversale:
 Diametrul biacromial – între punctele acromiale, măsurarea se face din
spatele s ubiectului aflat în ortostatism;
 Diametrul toracic – între fețele laterale ale toracelui;
 Diametrul bicret ( iliocretal ) – între porțiunile cele ma i laterale ale
crestelor iliace;
 Diametrul bispinal – între spirele iliace antero -superioare .

18
Dimensiunile plicilor cutanate :
Plica cutanată cuprinde un strat dublu al pielii și țesut adipos subcutanat și
se formează prin ciupire între index și police.
Instrument de măsură – caliperul plasat la 1 cm de police și index.
 Plica abdominală – se realizează la 5 cm lateral de ombilic și este vertical ă.
 Plica coapsei – se măsoară în poziția șezând, gamba în unghi de 900, se
realizează pe linia mediană a feț ei anterioare coapsei ;
 Plica gambei – se măsoară cu su biectul aflat în poziție șezând , cu unghi de
900 între gambă și coapsă, vertical pe linia m ediană a feței mediale a
gambei;
 Plica tricepsului brahial – măsurătoarea se face pe partea exterioară a
brațului, vertical, la jumătatea distanței di nte punctele acromial și radial;
 Plica bicepsului brahial – este verticală, măsurătoarea se face pe partea
interioară, la jumătatea distanței di nte punctele acromial și radial;
 Plica subcapulară se realizează la un unghi de 450 față de orizontală;
 Plica supracrestală –are direcție oblică, deasupra crestei iliace ;
 Plica supraspinală – are direcție oblică și se realizează la 7 cm deasupra
spinei iliace.

D. Metoda densimetriei – permite determinarea procentului și
volumului de grăsime din organism după imersia corpului într -un bazin cu apă.

Formule matematice pentru determinarea greutății recomandate

Pentru definirea greutății recomandate se ține seama de înălțime, vârsă și
grosimea panicului adipos.
A. Formula lui Lorentz – pentru calcularea greutății ideale a adultului ;
G = I -100 – (I-150) / 4
unde: G – greutatea (kg); I – înălțimea (cm).
G = 50 + 0, 75 (I – 150) + (V -20) / 4
unde: G – greutatea, (kg); I – înălțimea (cm); V – vârsta, (ani).
Pentru femei întregul produs se înmulțeste cu 0,9.
Formula lui Lorentz pentru copii :
 Copiii î ntre 2 – 6 ani: G = (T- 100) – [(T-123) x 0, 7]
 Copiii î ntre 6 – 14 ani: G = (T – 100) – [(T- 125) x 0, 5]
 Copiii î ntre 14 – 18 ani: G = (T – 100) – 10
 Peste 18 ani: băieți: G = 50 + 0, 75 (T – 150);
 Peste 18 ani : fete: G = 45 + 0, 75 (T – 150). unde:
unde: G – greutatea (kg); T – înălțimea (cm);

B. Indicele Broca: G = T – 100; unde: G – greutatea (kg); T – înălțimea (cm);
C. Indicele Bouchard I = G / T ; unde: G – greutatea (kg); T – înălțimea (m);
D. Indicele Rochrer: I = G / T3 ;
E. Indicele de morfologie a lui Pignet : I =T – (G – Ptr);
unde: G – greutatea (kg); Ptr – perimetrul toracic în repaus (cm); T- înălțimea (cm)

19
F. Indicele de morfologie generală Vervaec k: I = G + Ptr / T
unde: G – greutatea (kg); Ptr – perimetrul toracic în repaus ,(cm); T- înălțimea (cm);

Calcularea greutății optime cu ajuto rul celor 5 pliuri de țesut adipos:
• Țesutul adipos (%)=suma celor 5 pliuri (mm) x 0,15 + 5,8 + suprafața
corpului (m2);
• Țesutul adipos (kg) = G corpului x țesutul adipos (%);
• Masa slabă (Zean-mass) = G corpului – țesutul adipos(kg);
• Greutatea optimă = Masa slabă optimă + țesutul adipos optim;
G. Raportul talie-solduri – se măsoară cu o bandă metrică , dimensiunea
șoldului se scade dimensiunea taliei.
H. Indicele masei corporale ( IMC) .
IMC = G / I2 unde: G – greutatea (kg); T – înălțimea (cm);
Indicele de masă musculară reprezintă raportul dintre greutatea (G) în
kilograme și înălțimea (I) în (cm2). Acest indice stabileș te corelația între țesutul
adipos subcutanat și cantitatea totală de grăsime a corpulu i, fiind cel mai util
indicator în screening -ul obezități i;
Valorile acceptate pe plan internațional sunt:
 IMC < 18,5 – subponderal ;
 IMC = 18 – 24,9 – normal ;
 IMC = 25 – 29,9 – supraponderal ;
 IMC = 30 – 39,9, obezitate;
 IMC > 40 – obezitate exagerată.

2.3.5. Evaluarea capacității la efort , a mobilității și a forței generale

Capacitatea de efort reprezintă cantitatea maximă de lucru mecanic
efectuată de un individ într -o unitate de timp. În kinetoterapie efortul depus este
condiționat de cantitatea de oxigen consumată de mușchi în unitatea de timp. Cu
cât mușchiul consumă mai mult oxigen în un itatea de timp cu atât eliberează o
cantitate mai mare de energie, deci intensitatea efortului crește.

1. Proba Ruffier -Dickson – permite evaluarea ca pacității de adaptare la
efort, determinând indicele (I.R.).
Testul Ruffier:
 se așează subiectul în poziție șezând, după un repaus de 5 -6 min. , i se
măsoară frecvența cardiacă , se notează cu P1;
 subiectul execută 30 genoflexiuni în 45 secunde ;
 se măsoară frecvența cardiacă
– la 0 – 15 secunde post efort, se notează cu P2 ;
– la 45 – 60 secunde după efort, se notează P3 .
Indicele Ruffier se calculează cu formula:
I.R. = (P1+P2+P3 -200) / 10
dacă, I.R.>15, se recomandă consult cardiologic de specialitate.
Explorarea respiratorie se realizează prin spirografie – spirometrie care determină
valorice capacității vitale (CV) și volumul curent de aer (VC).

20
Sclala de apreciere se alcătuiește după numărul de puncte obținut în urma testării:

Tabel 2.2. Determinarea capacității de adaptare la efort (T. Blint, 2006 ).
Nr. puncte obținute Calificativ
< 0 foarte bine
0 – 5,0 bine
5,1 – 10 mediocru
10,1 – 15 satisfăcător
> 15 nesatisfăcător

2. Sistemul Hettinger (T. Blint, 2006 ).
A. Testarea mobilității articulare ș i a echilibrului
Ex.1. Subiectul aflat în poziție ortostatică, cu picioarele apropiate, genunchii în
extensie, flectează trunchiul încercând să atingă podeua cu mâinile.
Atingerea podelei cu palmele 10 puncte
Atingerea podelei cu degetele 8 puncte
Atingerea podelei cu vârful palmelor 6 puncte
Sub 2 cm distanță în tre degete și podea 5 puncte
La 3-5 cm distanță între degete și podea 4 puncte
La 6-10 cm distanță între degete și podea 3 puncte
La 11 -15 cm distanță între degete și podea 2 puncte
La >15 cm distanță între degete și podea 1 puncte

Ex. 2. Subiectul așezat pe podea încearcă să aducă halucele la nas (apleacă
trunchiul, capul și trage piciorul cu mâna). Se punctează la fel când se execută cu
celălalt picior.
Dacă se atinge nasul 5 puncte
Sub 1 -5 cm distanță 4 puncte
5-10 cm distanță 3 puncte
10-20 cm distanță 2 puncte
Peste 20 cm distanță 1 puncte

Ex. 3. Subiectul așezat în ortostatism, cu mâna dreaptă cu fața dorsală în contact
cu spatele caută să atingă cu degetele (orientate în sus), degetele de la mâna
stângă, care este orientată de sus în jo s. Se inversează mâinile și se face o nouă
testare.
Dacă vârful degetelor se depășesc 5 puncte
Dacă vârfurile degetelor se ating 4 puncte
Pentru o distanță de 5 cm între vârfuri 3 puncte
5-10 cm între vârfuri 2 puncte
Peste 10 cm între vârfuri 1 puncte

Ex. 4. Se așează transversal pe palm a deschisă , (cotul la 900), o riglă de 40 -50 cm
și se banansează numărând din secundă în secundă până cade rigla. Se fac trei
încercări cu fiecare mână, se punctează încercarea cea mai bună.

21
Se repe tă exercițiul cu cealaltă mână.
peste 12 s 5 puncte
10 – 12 s 4 puncte
7 – 9 s 3 puncte
4 – 6 s 2 puncte
sub 3 s 1 puncte

Ex. 5. Se așează un prosop pe podea. Subiectul stând într -un picior, încearcă cu
degetele celuilalt p icior să prindă prosopul și să ridice coapsa la 900. Se acordă
pentru fiecare încercare reușită câte un punct.

2. Testarea forței musculare
Ex. 6 . Subiectul în decubit dorsal, ridică concomitent trunchiul și membrele
inferioare întinse, rămânând pe sol doar șezutul. Membrele superioare se eș ează
pe coapse și gambe. Se cronometrează câte secunde se poate menține această
poziție.
peste 45 s 10 puncte
41 – 45 s 9 puncte
36 – 40 s 8 puncte
31 – 35 s 6 puncte
26 – 30 s 7 puncte
21 – 25 s 6 puncte
16 – 20 s 5 puncte
………………… ………..
sub 5 s 1 puncte

Ex. 7. Subiectul în decubit vental, cu palmele pe fese, ridică trunchiul și membele
inferioae întinse (extensie). Punctarea se face conform tabelului de la ex. 6.
Ex. 8. Poziția pentru flotări , în flectare abdomenul trebuie să atigă ușor pod eaua.

băieți fete punctaj
Peste 21 flotări Peste 14 flotări 10 puncte
21 flotări 14 flotări 9 puncte
18 flotări 12 flotări 8 puncte
15 flotări 8 flotări 7 puncte
12 flotări 12 flotări 6 puncte
9 flotări 6 flotări 5 puncte
6 flotări 4 flotări 4 puncte
4 flotări 3 flotări 3 puncte
3 flotări 2 flotări 2 puncte
2 flotări 1 flotări 1 punct

Ex. 9. Subiectul din decubit ventral trece în poziția de flotări. Se face „săritura
iepurelui ” (se duc picioarele în ghemuit timp de o secundă și se întind apoi în
poziția inițială în următăarea secundă) .

22
băieți fete punctaj
Peste 24 sărituri Peste 16 sărituri 10 puncte
24 sărituri 16 sărituri 9 puncte
21 sărituri 14 sărituri 8 puncte
18 sărituri 12 sărituri 7 puncte
16 sărituri 10 sărituri 6 puncte
12 sărituri 8 sărituri 5 puncte
9 sărituri 6 sărituri 4 puncte
6 sărituri 4 sărituri 3 puncte
4 sărituri 3 sărituri 2 puncte
2 sărituri 1 sărituri 1 punct

Ex. 10. Subiectul așezat în decubit dorsal, cu palmele pe coapse, ridică trunchiul
la verticală ( călcâile se mențin în contact cu podeaua ).
Ritmul: 1 secundă ridicarea, 1 secundă revenirea.

băieți fete punctaj
Peste 27 ridicări Peste 18 ridicări 10 puncte
27 ridicări 18 ridicări 9 puncte
24 ridicări 16 ridicări 8 puncte
21 ridicări 14 ridicări 7 puncte
18 ridicări 12 ridicări 6 puncte
15 ridicări 10 ridicări 5 puncte
12 ridicări 8 ridicări 4 puncte
9 ridicări 6 ridicări 3 puncte
6 ridicări 4 ridicări 2 puncte
4 ridicări 3 ridicări 1 punct

Punctajul maxim ce se poate obține de un subiect bine antrenat este de 100 puncte.
Se consideră un punctaj bun, depășirea a 65 -70 puncte.

2.3. Metode și procedee kinetoterapeutice folosite pentru
combaterea obezității

2.3.1. Metode și procedee din gimnastica medicală folosite pentru
combaterea obezității

 Gimnastica articulară
Exercitarea funcțiilor articulare reprezintă stimularea funcțiilor musculare
și nervoase, prelucrarea țesuturilor periarticulare, activarea circulației și a
schimburilor nutritive locale.
Programul de gimnastică articulară va începe cu o încălzire a organismului
pentru efort a tuturor elementelor aparatului locomor. Gradarea efortului se va
face progresiv cu evidențierea strictă a numărului de repetări.

23
 Gimnastica respiratorie constă în coordonarea și amplificarea mișcărilor
libere de respirație și stimularea funcțiilor respiratorii.
Scopul exercițiilor de respirație:
 antrenarea mușchilor respiratori;
 menținerea elasticității plămânilor;
 amplificarea mișcărilor toracelui și a diafragmului;
 mărirea venti lației pulmonare;
 activarea schimburilor de gaze în plămâni (hematoza) și în țesuturi
(respirația tisulară).
Gimnastica respiratorie constă în exerciții de respirația active, pasive și cu
rezistență, însoțite de manifestări muzicale.
Exerciții propuse:
 exerciții de respirație abdominală;
 exerciții de respirație cu îngreunare (cu ajutorul unor săculeți de nisip
aplicați pe torace sau abdomen);
 apnee voluntară;
 exerciții cu spirometrul;
 exerciții fizice cu caracter aplicativ: mersul, alergarea, târârea,
cățărările, săriturile, etc.

 Gimnastica abdominală , are rolul de tonifiere a mușchilor abdominali,
diminuarea stratului adipos de la acest nivel, de menținere a formei și supleței
coloanei vertebrale și profilaxia constipațiilor.
Exercițiile propuse
– exerc iții din poziții fără gravitație sau cu bază mare de susținere;
– exerciții din poziții antigravitaționale;
– exerciții cu rezistență manuală sau cu ajutorul obiectelor portabile.

Exerciții cu caracter aplicativ
 Mersul și alergarea.
Mersul este exercițiul ce l mai simplu și util, putând varia de la câteva
minute pe zi la câteva ore. Plimbăril e în natură au rol liniștitor pentru sistemul
nervos.
Alergările – sunt exerciții aplicative complexe, obositoare care consumă o
cantitate mare de energie.
În gimnastica m edicală se folosesc:
 în partea introductivă a antrenamentului – alergările foarte scurte (de
încălzire), pentru adaptarea organismului la efort;
 în partea fundamentală – alergări susținute, care urmăresc stimularea
intensă a dezasimilației.
 Exercițiile de târâre sunt mișcări ale trunchiului și ale segmentelor corpului
executate pe loc și în deplasare. Sunt utilizate pentru corectarea deficiențelor
morfologice și funcționale, tonifierea musculaturii și diminuarea rezervelor
grase.

24
Caracterist icile exercițiilor de târâre:
 creșterea consumului energetic ;
 dezvoltarea unui lucru mecanic static și dinamic;
 predomină mișcările de extensie ale trunchiului și a coloanei vertebrale;
 practicarea îndelungată produce monotonie.
 Trecerea pe sub obstacole – se execută ca exercițiu temă la târâre.
 Săriturile sunt foarte eficiente în tratamentul obezității, deoarece necesită un
consum energetic crescut.
Ele pot fi:
 pe loc, pe ambele picioare, pe un picior;
 lateral stânga/dreapta, antero -posterior stânga/dreap ta;
 săriturile cu coarda, individual sau cu partener.

 Cățărările și trecerile peste obstacole -dezvoltă forța și abilitatea,
concentrarea, stăpânirea de sine, curajul, perseverența, etc.

Gimnastica medicală pentru combarea obezității induce asupra
organismului următoarele efecte:
1. Efecte morfogenetice (plastice) – influențează elementele aparatului
locomotor: oase, articulații, mușchi și tendoane, producând următoarele
modificări:
 scăderea în greutate ;
 reliefarea musculaturii ;
 oprirea/corectarea unor deficiențe fizice datorate instalării obezității: abdomen
proeminent și hipotom, cifoze compensatorii, hiperlordoze .

2. Efectele funcționale și fiziologice – sunt evidente și imediate.
 La nivelul unitățil or neuromioartrokinetic :
 mențin mobilitatea și stabilitatea a rticulară ;
 cresc debitul sanguin muscular de la 4 la 80 ml/min/100g mușchi, prin
dilatarea capilarelor ce irigă mușchiul în repaus ;
 ameliorează proprietățile mușchilor: elasticitatea, excitabilitatea,
troficitatea, contractilitatea, etc. ;
 produc modificări biochimice semnificative:
 cresc volumele și capacitățile pulmonare ;
 crește elasticitatea toracică ;
 crește amplitudinea mișcărilor respiratorii de la 5 -7 la 9 -15 cm ;
 se intensifică schim burile gazoase la nivel pulmonar și tisular ;
 se ameliorează indicii funcționali ;
 scade numărul respirației pe minut ;
 se adaptează respirația tipului de exercițiu fizic .
 La nivelul aparatului cardio -vascular :
 crește viteza de circulație a sângelui arterial și venos ;
 stimulează deschiderea unor capilare de rezervă favorizând eliminarea
produșilor toxici de metabolism ;

25
 crește tensiune arterială și frecvența cardiacă.
 La nivelul funcțiilor nutritive și de eliminare :
 se mărește puterea de asimilare, activând arderile substanțelor de rezervă
ale obezilor ;
 funcț iile s e echilibrează.

3. Efectele terapeutice , se obțin prin gimnastică medicală, și sunt:
 specifice:
 refacerea și îmbunătățirea proprietăților mușchilor ;
 educarea neuromotorie în tulburările de echilibru și coordonare ;
 creșterea mobilității articulațiilor ;
 corectarea posturii și aliniamentul corpului.
 nespecifice:
 tonifiere funcțională ;
 echilibrar e, stimulatoare sau relaxatoare.

4. Efectele profilactice:
 întărirea capacității organismului de luptă și apărare împotriva îmbolnăvirilor ;
 îmbunătățirea funcțiilor organismului și păstrarea sănătății.

5. Efecte educative:
 îmbunătățirea funcțiilor neuro -motoare și psiho -motoare ;
 corectarea și adaptarea atitudinii corpului, a mișcărilor și gesturilor la
necesități .

6. Efecte psihice : creșterea încrederii în sine (la obezi și în special la fete
se pierde datorită aspectului neplăcut al corpului).

2.3.2. Metode, procedee și tehnici de masaj

Masajul este o prelucrare metodică a părților moi ale corpului, prin acțiuni
manuale sau mecanice cu scop fiziol ogic, profilactic și terapeutic și recuperator.
Manevre executate stimulează pielea, determinând reacție vasculară, biochimică,
de stimulare senzitivă și induce reacții de tip reflex în vecinătatea zonei de masaj
sau la distanta.
Masajul poate fi:
 general , cu prelucrarea tuturor regiunilor și segmentelor co rpului, durată: 30
min – o oră;
 regional , aplicat pentru combaterea unei oboseli regionale, după un efort, sau
pentru modelarea formelor anumitor regiuni sau segmente.
 clasic :
– tehnici clasice principale: netezirea, fricțiunea, frământat, tapotament,
vibrația;
– tehnici complementare: cernutul, rularea, presiunea și tensiunile, tracțiuni,
scuturări, elongațiile, pensări, ciupiri .

26
 reflex : masajul țesutului conjunctiv ; masajul reflex segmentar .
Recomandări:
 Se recomandă folosirea unor procedee de ridicare, stoarcere și presare a
panicului adipos, urmate de presiuni de alunecare, profunde și lente.
 În cazul unui țesut adipos obundent, se evită manevrele foarte energice
deoarece produc ruperea lobulilor de grăsime și a vaselor locale, care se
manifestă prin apariția echimozelor locale. Masajul va fi blând alternat cu
frământat larg și profund.
 Eficiența masajul toracic este mai rapidă decât cea a abdomenului. Prezența
viscerelor de pe abdomen limitează posibilitatea realizării unui frământat
profund.
 Ședințele de masaj vor dura 30 -40 min , în serii de 10 -15 ședințe, repetate
de 2-3 ori pe an sau 10 -15 minute aplicate la fiecare început și sfârșit de
ședință de kinetoterapie.

Masaj abdominal pentru obezitate
Tehnica aplicarii masajului are la baza o serie de manevre fundamentale
sau principale, care nu pot lipsi în efectuarea acestei terapii.
Manevrele fundamentale exercita influente diferite la nivelul tegumentelor,
sistemelor mus cular, osteoarticular, circulator si nervos, ceea ce ofera
posibilitatea aplicarii diferitelor procedee de masaj în functie de obiectivele
terapeutice urmarite.
Manevrele fundament ale includ : efleurajul (netezirea); fricțiunea;
frământatul; tapotamentul; vibraț iile.
1. Efleurajul sau netezirea este o manevră de int roducere, cu care începe
orice ședință de masaj, dar poate fi alternată cu alte manevre fundamentale de
masaj folosite, ș i constituie manevra de încheiere în majoritatea situaț iilor.
Efleurajul se poate efectua cu ambele mâini deodată sau f olosindu -se
alternativ, una după alta. Netezirea se face în mod obișnuit în linie dreaptă , în ax a
longitudinală a membre lor, de -a lungul grupelor de mușchi în funcție de structura
anatomică a regiunii. De obic ei se efectuează segmentar, pe zone an atomice
delimitate (ex. antebraț, braț, gambă, coapsă), dar poate fi executată și pe toată
lungimea membrelor superioare sau inferioa re, când timpul nu ne permite să o
aplică m.
Sensul direcț iei efleurajulu i depinde de topografia circulației venoase ș i
limfatice sau gr upelor musculare din zona masată .
2. Fricțiunea constă în apăsarea și deplasarea tegumentelor și țesuturilor
conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticității lor. Degetele
sau mâinile se aplică pe tegumente având un unghi între 30 – 700, în funcție de
forța pe care dorim să o impunem manevrelor (cu cât unghiul este mai mare, cu
atât forța de pătrundere este mai mare). Sensul fricțiunii poate fi linear sau
circular.
3. Frământarea este o manevră de masaj care se adresează țesuturilor
situate în profunzime și mai ales musculaturii. Este un masaj de stimulare a

27
musculaturii prin excitarea proprioceptorilor de la nivelul mușchilor și
tendoanelor, îmbunătațind excitabilitatea și contra ctilitatea mușchilor.
4. Tapotamentul sau baterea este o manevră fundamentală ce constă în
aplicarea pe tegumente a unor serii de loviri scurte și ritmice reprezintând unul
din cele mai intense procedee de masaj. Baterea provoacă, o creștere a
excitabilită ții neuromotorii, prin stimularea proprioceptorilor de la nivelul
mușchilor și tendoanelor, ceea ce duce la o creștere a tonusului muscular.
Procedura favorizează factorii lipolitici și mobilizarea adipocitelor din țesuturile
subtegumentare, micșorându -se în acest fel volumul stratului adipos.
5. Vibrațiile reprezintă o manevră de masaj care constă în executarea unor
mișcări oscilatorii pe o regiune mai restrânsă, producând o deplasare foarte mică
a tegumentelor și a ț esuturilor subcutanate.
Din punct de ve dere tehnic, ele se efectuează din articulațiile pumnului,
cotului sau umărului, prin aplicarea pe tegumente a degetului mare, a 2 degete, a
palmei sau a ambelor mâini. Vibraț iile sunt procedee indicate în hipertoniile
musculare, în contracturile musculare ce apar în spasm ofilie, în artrozele cervicale
și lombare, precum ș i în co mbaterea oboselii musculare după efort.
Presiunile constau în apăsări pe unele zone ale corpului și se aplică la
sfârșitul ședințelor de masaj parțial.
Cernutul și rulatul sunt ma nevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe
anumite părți ale corpului, care au forma cilindrică (membrele superioare și
inferioare).
Tracțiunile și tensiunile se adresează, în special, articulațiilor și țesuturilor
periarticulare. Tracțiunea se face cu ambele mâini, folosind o priză deasupra
articulației și una dedesubtul acesteia, trăgând în sensul axei longitudinale a
segmentului unde se află articulația. Tracțiunea are ca obiectiv realizarea unei
întinderi în limitele fiziologice ale diferitelor componente atât ale articulației, cât
și a elementelor periarticulare, îmbunătățindu -se mobilitatea articulară.
Masajul instrumental mecanic se efectuează cu ajutoru l aparatelor
producătoare de vibrații, denumite aparate de vibromasaj.

Efectele masajului asupra organismului
1. La nivelul tegumentului:
 Produce vasodilatația ;
 Activează secreția de sebum și sudoare, eliminând astfel uree, creatinină, acid
uric, amoniac, etc .;
 Favorizează lipoliza, care determină scăderea grosimii stratului adipos ;
 Realizează exfolierea celulelor cornoase.

2. La nivelul mușchilor
 Intensifică procesele metabolice locale, accelerează circulația sângelui ;
 Creste excitabilitatea, con ductibilitatea, elasticitatea și contractilitatea folosind
tehnici de alunecare, vibrații , rulare și cernere;
 Procedeele lente și ușoare relaxează mușchii obosiți ;
 Frământatul activează circulația la nivelul capilarelor și a venelor mici.

28
3. La nivelul sistemului nervos
 Provoacă bună dispoziție, plus de energie și inițiativă;
 Prin aplicarea unor tehnici stimulative sau relaxatoare, se activează sau
încetinește funcțiile organelor și țesuturilor.

4. La nivelul viscerelor
 Aparatul digestiv – efecte de relaxare, antispastice sau stimulante, în fucție de
manevrele utilizate;
 Aparatul excretor – creșterea diurezei.

2.3.3. Mijloace asociate folosite pentru combaterea obezității

1. Stretchingul – este un sistem moder n de antrenament care implică
mișcări care întind părțile mobile ale mușchilor și articulațiilor, dezvoltă forța,
rezistența mușchilor și îi ajută să rămână flexibili.
Efectele stretching – ului:
 împiedică deformări musculare cauzate de ținuta greșită a corpului ;
 asigură o coordonare superioară a mișcărilor ;
 îmbunătățește elasticitatea musculară ;
 stimulează secreția de lichid sinovial ;
 ajută la eliminarea toxinelor și buna funcționare a metabolismului
muscular ;
 determină relaxarea fizică și psihică ;
 aplicat în regiunea abd ominală, dă ela sticitate mușchilor abdominali,
îndepărtând stratul adipos .

Tipuri de stretching
Stretching dinamic – reprezintă o tehnică de pregătire a organismului
pentru efort, înbunățățind flexibilitatea segmentelor lucrate. Se realizează prin
mișcări lente, amplitudini maxime și repetări până apare oboseala musculară.
Stretching activ – are ca efect mărirea flexibilității active și a forței
mușchilor agoniști. Se realizează lent, se atinge amplitudinea maximă și se
menține în acestă poziție segmentul, timp de 10 -15 secunde, contractând mușchii
agoniști.
Stretching pasiv – ajută la relaxarea spasmului muscular , reducerea oboselii
și a durerii produse de efort. S e realizează cu ajutorul unui echipament sau a unui
partener. Durată – 20 secunde .
Stretching izometric – are capacitatea de a crește forța musculară și
dezvoltă flexibilitatea stato -pasivă.
Caracteristici :
 Durata medie – 20 secunde. Se vor efectua 2 -3 repetări cu 15 -30 secunde
repaus.
 Poate fi folosit la început în perioada de încălzire și la final pentru revenirea
organismului după efort .
 Asociat cu exerciții de resp irație , ameliorează funcționarea mușchilor
respiratori, ajută la relaxarea întregului o rganism.

29
2. Hidrotermoterapia
Prin hidroterapie se înțelege aplicarea metodică și științifică în scop
profilactic, curativ și recuperator a unor proceduri care folosesc apa la diferite
temperaturi, presiuni și s tări de agregare (solidă, lichidă, gazoasă) aplicată direct
sau prin intermediul unor materiale.
Rol:reglarea și stabilizarea funcțiilor de adaptare și apărare ; optimizează
circulația, respirația, metabolismul ;
Diagnostichează reactivitatea organismului la solicitările termice și
mecanice ale mediului înconjurător.
În funcție d e temperatura de indiferență ( 340 – 35 0C) a apei, întâlnim
 băi reci , între 0 – 260C, care scad temperatura corpului ;
 băi neutre, între 26 – 350C, fără efect important ;
 băi calde , peste 350C.
Efectele principale ale factorului mecanic
 presiunea hidrostatică a ape i acționează asupra abdomenului , a
toracelui ;
 ușurează executarea mișcărilor datorită împingerii în sus a corpului
cufundat în apă ;
 presiunea dușului accelerează circulația periferică.
Efecte asupra respirației
 procedurile reci determină bradipnee și respirații profunde ;
 procedurile calde determină tahipnee și hiperventilație.

Efecte asupra musculaturii
 stimulii calzi generali sau locali au efect decontract ant prin scăderea
tonusului muscular ai orga nelor cavitare ;
 stimulii reci scad tonusul musculaturii netede .
Efecte asupra glandelor endocrine și a metabolismului
 stimulii calzi plus factori mecanici adăugați cresc secreția de adrenalină
și stimulează glandele endocrine;
 stimulii calzi și cei reci determină amplificarea metabolismului proteic,
glucidic și lipidic.

Principalele proceduri ale hidroterapiei folosite la combaterea obezității
 Băile – sunt proceduri ce folosesc apa s implă la diferite temperaturi ( reci,
calde, ascendente, alternante).
Tipuri de băi :
 Paturi baie ;
 Baie de jumătate – cu acțiune tonifiantă, sedativă, antitermică ;
 Baia cu vârtejuri – care execută un masaj superficial asupra
tegumentelor ;
 Baia de aburi – în cadă sau în camera de aburi. Temperatura de 500 C a
vaporilor solicită sistemul cardio -circulator, crește metabolismul .
 Aplicații de parafină , cu durata de 15 -20 minute au următoarele efecte : crește
schimburile metabolice și rezistența la infecții ; crește secreția sudoripară ;

30
topește grăsimile ; modifică unele constan te fizice a țesuturilor .
 Parafango – se caracterizează prin combinarea parafinei cu nămolul marin și
oligoelemente.
 Nămolul marin conține ape minerale cu sol marin de origine vulcanică sau
vegetal ă. Are următoarele efecte : provoacă dilatarea porilor ; elimină
toxinele și purifică în profunzime ; stimulează circulația sanguină ;
revitalizează pielea .
 Parafina conține reziduri de petrol cu proprietăți de păstrare a căldurii car e
crează efectul de mini -saună. Parafina are:
– efecte circulatorii – creșterea t emperaturii corporale, vasodilatația
capilarelor, activarea metabolismului ;
– efecte antialgice – diminuarea spasmului muscular, anestezierea
receptorilor dureroși ;
 Sauna – cu aer cald umed sau uscat. Temperatura aerului cald 50 -1200C.
 Dușurile.

3. Hidrokinetoterapia
Hidrokinetoterapia are ca domeniu de activitate realizarea de exerciții
executate în imersie sub acțiunea factorilor termici, mecanici și chimici.
Imersiil e se realizează în căzi, bazine și piscine. Pentru copii se folosesc
bazinele cu o adâncime de 0,80 – 1,30 m și piscinele pentru înotul terapeutic.
Metode de călire a organismului
Călirea organismului este metoda prin care exerc ițiile fizice sunt combinate
cu factorii naturali d e mediu ( aerul, apa, soarele) în scopul deprinderii
organismului să reacționeze adecvat la condiții extreme.
Călirea prin intermediul aerului duce la întărirea sistemului nervos,
înbunătățirea sistemului respirator , cardiovascular și metabolic.
Baia de soare ajută la stimularea metabolismului și fixarea calciului.
Călirea prin intermediul apei are o acțiune puternică asupra organismului.

Metode de fizioterapie

Procedurile de fizioterapie sunt indicate persoanelor obe ze de către medicii
de specialitate.
 Electrotera pia
a. curenți dinamici, cu durata șed inței de 5 -12 minute are efecte analgezic e,
miorelaxant e, excitatoare și acționează ca un masaj profund.
b. undele scurte, cu durata ședinței de 10 -15 min , induce efecte termice,
antialgice și metabolice.
c. undele infraroșiile , aplicate ca băi de lumină sau folosind lampa Solex , au
efecte termice, decongestive, a ntispastice și analgezice. Durate sedintei – 30
minute.
d. undele ultravioletele, cu durata ședintei de 2 -15 minute au efecte
antibacteriene și de pigmentare .
e. ultrasunetele , induc efecte fibrolitice, antiinflamatoare .

31
f. magnetodiaflux , are următoarele efecte scăderea contracturilor musculare,
consolidarea rapidă a fracturilor și reglare vasomotorie.
g. băile galvanice, combină acț iunea curentului electric continuu cu efectul
termic al apei. Are efect termic, vasomotor și stimulează fibrele motorii.
h. crenoterapia – cura cu ape minerale. Are ca efecte reducerea resorbț iei
grăsimilor, accelerarea metabolismului, reducerea apetitului prin îngerare d e apă
minerală pe stomacul gol.

2.4. Programul de intervenție kinetoterapeutică a obezității la copil

Obiectivele generale de tratament
1. Scăderea greutății corporale;
2. Îmbunătățirea/creșterea capacității la efort a organismului;
3. Îmbunătățirea respirației și mărirea ventilației pulmonare;
4. Tonifierea musculaturii asociate;
5. Stimularea proceselor de dezasimilație prin activarea unui consum
energetic crescut;
6. Înlăturarea afecțiunilor asociate;
7. Prevenirea instalării altor afecțiuni;
8. Prevenirea hipotoniei gastric e și interstinale.

Mijloace, metode și procedee folosite
1) Masaj ;
2) Stretching (de încălzire );
3) Gimnastică medicală : gimnastică aerobică, exerciții aplicative,
gimnastică respiratorie, gimnastică aerobică;
4) Stretching (pentru relaxare).

2.4.1. Programul de tratament

1. Masaj abdominal ( T. Balint, 2006)
Subiectul se așează în decubit dorsal, cu capul ușor ridicat și genunchii ușor
flectați.
Tehnica de lucru:
 se începe cu efleuraj constând în neteziri lungi și scurte, alternative și
simultane, care pornesc de la ombilic în sus, continuând lateral în jos pe
flancuri și se încheie în jos și pe înăuntru, spre simfiza pubiană.
 fricțiunea se execută cu fața palmară a degetelor, începând de jos în sus pe
colonul ascendent, continuând pe colonul transvers și se înche ie pe colonul
descendent, de sus în jos (sensul evacuării), după care se aplică fricțiunea cu
toată palma pe mezogastru;
 se aplică procedeul de presiune alunecată transversală, dinspre flancuri spre
linia albă, palmele aplicându -se pe flancuri, între coast e și crestele iliace și,
alunecând spre linia mediană, cu presiune uniformă, încrucișându -se și
continuâ nd să alunece spre flancul opus;

32
 frământatul se va aplica și la nivelul coapsei și antebrațului;
 tapotamentul tangențial și percutantul ușor se aplică urmând traseul colonului,
mai puternic pe colonul ascendent, mai ușor pe colonul transvers și foa rte ușor
pe colonul descendent;
 vibrația se execută manual, cu presiune moderată, pe epigastru, sub -costal
dreapta și stânga și supra -pubian;
 masajul se închei e cu neteziri ușoare liniștitoare.

2. Stretching (de încălzire) ( T. Balint, 2006)
Ex.1. Stând cu membrele inferioare ușor abduse, spatele drept, flexia
membrelor superioare cu degetele întrepătrunse și palmele orientate cranial;
împingerea cranială a acestora și menținere 20 secund e; inspir lent pe nas, două
expiruri lente pe gură.
Ex. 2: Stând, membrele inferioa re ușor abduse și genunchii extinși;
flectarea trunchiului până când palmele ating solul, menținere 20 secunde, un
inspir lent pe nas, două expirări lente pe gură.
Ex. 3: Stând, membrele infer ioare ușoare abduse și genunchii extinș i, flexia
membrelor superioare cu degetele întrepătrunse și palmele orientate cranial;
înclinarea la maximum a trunchiului spre stânga – dreapta, menținere 20 secund e,
inspir profund pe nas, două expiruri lente pe gură.
Ex. 4: Pe genunchi, sprijin pe antebrațe, se apleacă trunchiul pe antebrațe.
Execuție și postură finală – pornind de la poziția în care spatele este paralel cu
solul se rozunjește cât de mult posibil și se menține 20 de secunde .
Ex. 5: Stând cu picioarele abduse până la nivelul umerilo r, se realizează
o flexie cu rotația trunchiului iar membrele superioare în flexie maximă. Se
menține poziția 20 de sec. și se repetă pe ambele părți. Grupele musculare vizate
sunt erectorii spinali și mușchii oblici.
Ex. 6: Șezând pe genunchi, trunc hiul și membrele superioare flectate,
membre le superio are, palmele pe sol, privirea spre podea; întinderea la maxim a
membrelor superioare, menținere 20 – 30 secunde; un inspir profund pe nas, două
expiruri profunde pe gură.
Ex. 7: Decubit dorsal, ridicarea unui membru inferior (stânga/dreapta),
genunchiul extins; aducerea lui cat mai aproape de trunc hi, menț inerea poziției
20 secund e; un inspir profund pe nas, două expiruri lente pe gură;

3. Gimnastică medicală

Atelierul 1.
Ex. 1 : Din mers se execută circumducții ale membrelo r superioare în plan
anterior T l-8; circumducții ale membrelor superio are în plan posterio r T l – 8;
Ex. 2: Din mers se execută ducerea membrelo r superio are prin î nainte sus
T l-2, cu rotație și flexia trunc hiului apoi atingerea podelei cu palmele T 3-4;
Ex. 3: Stând, sărituri ca mingea pe ambele picio are iar la fiecare 5 sărituri,
flexia simultană a membrelo r inferio are la piept;
Ex. 4 : „Mersul piticului” -T l-8, pauză și deplasare prin mers obișnuit

33
asociat cu exerciți de respirație ample; se repetă de 2-3 ori;
Ex. 5 . Stând în poziția ortostatică, cu picioarele depărtate la nivelul
umerilor, flexează unul din brațe, fixând palma după cap, iar articulația cotului
fiind orientată în sus, celălalt braț fiind extins pe lângă corp. Înclină trunchiul
urmând brațul extins, i ar celălalt păstrează -l flexat după cap. Revino la poziți a
inițială, repetă mișcare de 10 ori, după care schimbă poziția brațelor și înclină
trunchiul în cealaltă parte. Vei simți extinderea și contracția mușchilor oblici
abdominali.
Ex. 6 : Din patrupedie , flexia și extensia membrelor inferioare, T l-8,
alternativ.
Ex.7: Stând în poziție culcat lateral, cu sprijin într -un braț și ambele palme,
cu picioarele extinse anterior, poziționează un braț în față, iar celălalt la spate;
flexează ambele picioare spre trunchi, ajungând cu genunchii la umărul de sus,
apoi revino la poziți a iniațilă. Repetă m ișcarea de 1 0 de ori, după care s chimbă
poziția corpului pe cealaltă parte și reia exercițiul. Vei simți contracția mușchilor
oblici abdominali.
Ex. 8 . Decubit dorsal cu brațele flexate după cap și picioarele extinse;
flexează un picior spre trunchi și une ște articulația cotului cu genunchiul,
mișcarea se execută pe diagonală pentru a contracta mușchiul oblic abdominal;
schimbă piciorul și direcția trunchiului, obținând o mișcare continuă a picioarelor
și a trunchiulu i. Repetă mișcarea de 1 0 de ori. Vei simți contracția mușchilor
drepți abdominali.
Ex. 9 : Decubit dorsal, membrele inferioare ridic ate la 900, împingerea în
sens cranial a acesto ra prin ridicarea bazinului. Exercițiul se repetă de 10 ori.
Ex. 10 : Ciclu de exerciți i: genuflexiuni la scară fixă cu tălpile așezate pe
prima treaptă (10); cățărare pe scară – coborâre; sărituri pe sol pe ambele picioare
(stânga/ dreapta, înainte/înapoi, pe loc, c u deplasare), pe un picior (stânga/ dreapta,
înainte/înapo i, pe loc, cu deplasare) ; alergare înapo i la scara fixă de unde s-a
început exercițiu . Exercițiul se repetă de 3 ori.

Atelierul 2.
Ex 1 . Stând în poziția ortostatică cu picioarele depărtate la nivelul umerilor,
brațele extinse și unite deasupra capului; înclină trunchiul într -o direcție, apoi în
cealaltă; apleacă trunchiul în față spre un picior apoi spre celălalt și revino la
poziția ini țială. Repetă mișcarea de 10 ori. Vei simți contracția și extinderea
mușchilor oblici abdominali, cât și mușchilor spatelui.
Ex. 2 . Flexează un picior, sprijinindu -te în genunchi, celălalt picior extinde –
l lateral, ambele brațe flexate după cap; înclină tr unchiul în lateral spre piciorul
de sprijin, revin -o la poziția inițială, astfel formezi o linie dreaptă de la piciorul
extins spre trunchi. Repetă mișcarea de 20 de ori, după care schimbă poziția
picioarelor și reia înclinările în cealaltă direcție. Vei s imți contracția și extinderea
mușchilor oblici abdominali.
Ex. 3 : Decubit dorsal, T 1-flexia trunchiului conco mitent cu aducerea
genunc hiului drept la piept (mâinile se așează pe genunchi în timpul ridicării);
T2 – revenir e, T3 – ridicarea trunchiului concomitent cu aducerea genunchiului

34
stâng la piept , T4-revenire. Exercițiul se efectuează pe timpii respiratori – 3 serii
x 8 repetări.
Ex. 4 : Decubit dorsal, membrele inferio are ridicate la 450, forfecări , (3
serii x 5 repetăr i).
Ex. 5 : Decubit dorsal, tălpile sprijinite pe sol ridicarea și coborâ rea
bazinului. Exercițiul se repetă de 10 ori.
Ex. 6: Decubit dorsal, tălpile sprijinite pe sol se vor executa respirații
abdominale (3-4 respirații);
Ex. 7 : Decubit dorsal – membrul inferio r drept cu genunchiul flectat este
așezat peste membrul inferior stâng în dreptul genunc hiului (membrul inferi or
stâng este ușor flectat cu talpa pe sol); membrul superior stâ ng flectat din
articulați cotului , palma la ceafă, membrul superio r drept pe abdomen – se execută
flexia trunc hiului pe bazin – 3 serii x 8 repetări ;
Ex. 8 : Decubit dorsal, membrele inferioare ușor flectate și abduse cu tălpile
pe sol se execută flexia trunchiului pe bazin cu membrele superioare î ntinse în
față – 3 serii x 8 repetăr i;
Ex. 9 : Din patrupedie cu un gymball la nivelul abdo menului dezechilibrări
stânga/ dreapta, anterior și posterio r.
Ex. 10 : Ciclu de exerciți i: alergare – cățărare la scară fixă – coborâre de
pe scară – alergare pe partea îngustă a băncii de gimnastică – mersul piticului
până la saltea – târâre braț picior opus – târâre numai cu ajutorul antebrațelor –
ridicare în stând – sărituri pe loc-alergare înapoi p e locul de unde a plec at.

4. Stretching (pentru r elaxa rea musc ulaturii) (T. Balint, 2006)
Ex. 1 : Stând, cu membrele inferio are abduse, genunchii extinsi , mâinile
prind glezna – se încearcă să se apropie trunchiul cât mai mult de membrele
inferio are – menținere 20 secunde; un inspir pe nas, două expiruri lente pe gură.
Ex. 2: Decubit ventral se execută extensia trunchiului și a membrelo r
inferioare, încercâ nd să se prindă gleznele cu mâna de aceeași parte, astfel se
accentuează extensia – menținere 10 secunde .
Ex. 3 : Șezâ nd pe genunchi, se execută extensia trunc hiului și gâtului,
mâinile sprijinite pe fiecare picio r – menținere 10 secunde.
Ex. 4 : Șezând cu membrele inferio are abduse – membrul inferio r stâng cu
genunc hiul flectat, celălalt cu genunchiul extins – ambele mâ ini prind glezna
membrului inferior extins – întindere și menținerea poziției 20 secunde .

Menționăm că pacienților în timpul programului kinetoterapeutic trebuie să
le fie verificată frecvența cardiacă și respiratorie în scopul monitorizării
funcțiilor vitale în timpul efortului și adaptării acestuia în funcție de posibilitățile
indivi duale.

35

2.5. Particularități anatomo – funcționale și psihice ale elevilor
din ciclul liceal
2.4.1. Dezvol tarea morfo – funcțională la 14-16 ani
Între 14-16 ani copilul parcurge o etapă deosebit de dinamică în creștere și
dezvoltare, fiind perioada de încheiere a copilăriei și începerea transformărilor
care duc la maturizare.
Procesele de creștere și dezvoltare somatică și sexuală sunt mai accentuate
decât în perioada anterioară. Asistăm la o etapă de accentuare a procesului de
osificare în care toracele se dezvoltă accentuat. Ligamentele și articulațiile sunt
slab dezvoltate fiind puțin rezistente la tracțiuni și întinderi.
Creșterea taliei și greutății cuno aște o alternanță sezonieră, cu maximul în
perioada aprilie -iulie. (Fachini F., 2004). Asistăm la o perioadă de modificări
importante ale proporțiilor corporale și accentuare a dimorfismului sexual.
Fetele cresc mai repede , iar băieții mai târziu și datori tă acestor pusee,
rezultă o înfățișare nearmonioasă (brațe lungi, piept îngust, picioare lungi etc.).
Există pericolul unor deformări ale coloanei vertebrale.
Prin prelungirea segmentelor și a fibrelor musculare oboseala se instalează
rapid în timpul efort ului fizic, copiii având și o capacitate de coordonare scăzută.
La băieți, se dezvoltă musculatura, iar la fete încep depunerile de țesut adipos mai
ales în jurul bazinului. Forța mușchilor flexori este mai mare decât cea a
extensorilor.
Se înregistrează o creștere a funcției respiratorii dublată și de mărirea
capacității vitale, a debitului respirator maximum și minimum care, la sfârșitul
perioadei, măresc capacitatea de efort și rezistență. Greutatea plămânilor este de
660 gr. la 14 -15 ani (față de 1000 g r. la un adult). Capacitatea vitală atinge 3500
cm3.
Dezvoltarea aparatului cardio – vascular se face în ritm lent, dar continuu
existând diferențieri între băieti și fete. Există și o mare labilitate a funcționării
aparatului cardio -vascular, care poate d uce la dereglări funcționale. Volumul
inimii crește mult față de dezvoltarea vaselor sanguine. Se mărește numărul
globulelor roșii și cantitatea de hemoglobină din sânge. Valorile sistemului
sistolic și debitul cardiac maxim sunt mult diferite față de adul t.
Tabloul general al dezvoltării cunoaște „furtuna vegetativă”. Prin acțiunea
anabolizantă a hormonilor sexuali și prin apariția în sânge a unor metaboliți acizi,
noi, care conduc la o hiperexcitabili tate cortico -viscerală marcată.
Caracteristici în plan somatic: reducerea creșterii în înălțime; creșteri ale
perimetrelor și diametrelor segementare.
Caracteristici în plan funcțional: maturizarea coordonării sistemului
neuroendocrin; creșterea capacitătii marilor funcții.
Comportamentul motric: reacțiile mot rice devin complexe și calitățile
motrice progresează .

36
Dezvoltarea psihică .
Dezvoltarea psihică are, în această perioadă, un caracter complex și
contradictoriu. Copiii se angajează cu entuziasm în diverse forme de activitate
dezvoltându -și astfel aptitudinile și talentul.
Spiritul de imitație este puternic: emoțiile au un caracter solid, copilul este
ușor impresionabil, cu dispoziții labile ce alternează rapid de la voioșie la apatie
care se exteriorizează cu usurință în conduita lui. Alături de ac tivitatea școlară,
sunt preferate jocurile dinamice, deși, datorită insuficienței dezvoltării, a inhibiției
condiționate, copilul nu respectă cu strictețe regulile.
Apar unele fenomene negative, în comportamentul vârstei, băieții având
tendințe de supraapreciere, îngâmfare, spirit vindicativ, vedetism, iar fetele având
tendințe de subestimare, demobilizare, lipsă de curaj și hotărâre etc.

37
CAPITOLUL 3.
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1. Scopul și sarcinile cercetării
Scopul cercetării preliminare este de a identifica copiii cu probleme în
greutate pentru alcătuirea grupelor de lucru și de a evidenția nivelul de dezvoltare
fizică a acestor elevi.
Subiecții c ercetării sunt elevii din clasele a I X-a ,C, D și F care au simultan
ore de educație fizică și sport.
Cercetarea s -a realizat pe u n număr de 20 elevi, (8 băieți și 12 fete). La
începutul cercetării (15.09.2016) am verificat nivelul de dezvoltare fizică a
elevilor și am stabilit grupul țintă din care am constituit grupa experimentală.
Cercetarea s -a încheiat cu o evaluare finală (26.05.2017) în care s -au reluat
măsurătorile parametrilor de referință, care a scos în evidență o îmbunătățire a
valorilor ac estora .
Cercetarea am demarato de la premisa că pentru a combate această mare
problemă a obezității la vârsta școlară este nevoie de programe speciale concepute
la nivel interdisciplinar, iar programul materializată în aplicarea metodelor și
procedee lor de gimnastică medicală este una dintre cele mai bune soluții.

Obiectivele cercetării:
 culegerea datelor antropometrice ale elevilor din grupa experimentală;
 verificarea nivelului de dezvoltare fizică a acestor elevi.

Sarcinile cercetării :
 identificarea activităților cup rinse în cercetarea preliminară;
 delimitarea momentelor (perioad elor) de efectuare a testărilor;
 selecț ia lotului supus cercetării;
 stabilirea parametrilor de referință urmăriți și a indicatorilor statistici;
 analiza, prelucrarea și inter pretarea datelor cercetării preliminare;
 prelucrarea statistico -matematică a rezultatelor;
 formularea concluziilor cercetării prelimina re.

3.2. Ipoteza cercetării

1. Aplicarea sistematizată a unui program de exerciții o dată pe săp tămână
la elevii de ciclu liceal cu probleme de supraponderabilitate duce la pierderea în
greutate și la creșterea rezistenței organismului la efort.
2. Practicarea unor procedee de gimnastică medicală folosite pentru
combaterea obezității , susținute de membrii familiei, poate preveni ”excesul de
greutate corporală”, promovând un stil de viaț ă activ și sănătos la copii .

38
3.3. Locul și perioada desfășurării studiului

Cercetarea s -a desfășurat în perioada 19.09.2016 – 26.05.2017 la Colegiul
Economic „Ion Ghica”, Bacău.
Cercetarea din lucrare am efectuat o pe mai multe etape, după cum urmează:
 Etapa I – alegerea temei, am efectuat o în luna mai 2016;
 Etapa a -II-a, a constat în alcătuirea indexului bibliografic și studiul
bibliografiei: (manuale, studii, statistici cu probl ema temei, documente cu
caracter metodic și organizatoric, programe școlare), și s -a desfășurat în luna
septembrie 2016, la Biblioteca universității ’’Vasile Alecsandri’’, Bacău;
 Etapa a -III-a, s-a materializat în alegerea eșantionului de subiecți.
În această etapă am urmărit:
 stabilirea eșantionului (10 -14.10.2016);
 testarea inițială (TI) (pretextul) privind nivelul de dezvoltare a capacității
la efort, a mobilității articulare și a forței musculare, (17 – 28.10.2016) .
 Etapa a -IV-a, experimentală (propriu -zisă), a cuprins perioada:
01.-18.11. 2016 și 13.02. – 12.05.2017.
Pe parcursul experimentului s -au efectuat testări intermediare, corective
de tip feed -back, pentru optimizarea și corijarea factorului experimental .
 Etapa a -V-a, postexperimentală a cuprins perioada 15.05 – 26.05.2017 și
a avut următoarele obiective:
 testarea finală (TF) prin aplicarea bateriei de teste (15.05. -19.05.2017).
 întabelarea, ordonarea și analiza datelor obținute, (22.05 -26.05.2017);
 înregistrarea stat istico -matematică a rezulatelor obținute și interpretarea
acestora: 22.05 – 26.05.2017;

3.4. Metode de cercetare folosite

În studiul pentru lucrarea de față am folosit următoarele modele de
cercetare:

1. Studiul bibliografic
Pentru realizarea documentării privind tematica acestei cercetări am
consultat și studiat următoarele tipuri de materiale bibliografice: cărți, articole,
studii și cercetări de specialitate din literatura națională și internațională.
Această metodă de cercetare presupune o informare temeinică și
permanentă asupra “producției” știintifice a domeniului care urmează a fi cercetat,
din care poate să reiasă și tendința e voluției ulterioare a cercetări i.
Studiul bibliografic presupune o analiză critică a literaturii științifice,
expunerea ideilor mai importante și a surselor de proveniență.
La conceperea lucrării am studiat cărți despre: obezitatea și metode de
combatere a ei, gimnastică medicală, masajul terapeutic, stretcking,
particularitățile antrenam entului la această vârstă, metodologia de cercetare și
prelucrarea statistică a datelor.

39
2. Observația
Observația este considerată prima fază a experimentului, ajutând la
formularea ipotezelor. Ea este definită ca fiind ,,contempl area intenționată a u nui
obiect, document, fenomen sau proces, cunoașterea științifică a unei realități prin
contem plare intenționată și metodică” ( Epuran M.,1992).
Scopul și sarcina observației este culegerea de date concrete care să permită
o analiză știintifică la finalul cercetării generalizare.
Observația reprezintă o metodă de cercetare foarte des utilizată, prin care
am urmărit și consemnat modul în care subiecții reacționează la sarcinile propuse,
modul în care își organizează acțiunea, fe lul în care abordează situația , reacțiile
subiective la propriul comportament, la randamentul său, la eșec sau la succes.
Această acțiune am structurat -o astfel:
 Preliminar am observat:
 componența echipei;
 nivelul de dezvoltare fizică;
 nivelul capacității motrice;
 interesul de participare la lecție;
 În timpul cercetării am observat:
 modul de execuție al comenzilor;
 receptivitatea elevilor;
 influența efortului specific asupra subiecților;
 evoluția clasei experiment;

3. Metoda experimentală reprezintă un sistem complex de cunoaștere a
realității care verifică o relație presupusă (dată de ipoteză) dintre două fenomene,
prin provocarea și controlul acestora de către experimentator.
Experimentul este alcătuit pe baza variabilelor experimentale.
a. Variabila independentă
Factorul manipulat de către experimentator se numește variabila
independentă. În cadrul acestui experiment, variabila independentă e construită
din procedee de gimnastică medicală folosite pentru combaterea obezității,
precum: exerciții aplicative de gimnastică articulară, respiratorie; abdominală ,
stretching, etc .
b) Variabila dependentă
Factorul modificat de către variabila independentă se numește variabila
dependentă. Variabila dependenta în cadrul cercetării de față o constitu ie
îmbunătățirea dimensiunilor fizice și a caracteristicilor funcționale ele
subiecților, prin folosirea exercițiilor de gimnastică medicală.
Variabila dependenta a fost determinata prin intermediul urmatoarelor
teste/probe de control:
1. Evaluarea capacității de adaptare la efort : Proba Ruffier – Dickson;
2. Evaluarea mobilității articulare, a echilibrului și a forței musculare ,
folosind bateria de teste Hettinger ( exercițiile 1 -10);
3. Măsurarea dimensiunilor fizice : greutate, înălțime -talie, circumferința
taliei și perimetrul coapsei.

40
4. Testarea
Testarea e o probă standardizată în ceea ce privește administrarea,
interpretarea și cotarea ei și care furnizează date asupra anumitor caracteristici
psihofiziologice sau psihice ale anumitor sarcin i.
Testele m -au ajutat să evaluez munca depusă și s -o eficientizez căutând
mijloacele optime pentru desfășurarea procesului de instruire.
Am realizat o testare inițială (TI) și o testare finală (TF) care a indicat
progresul și îmbunătațirea dezvoltării capacității motrice a elevilor.
Testarea a cuprins:
 măsurători antropometrice și somatice : greutate, înălțime, indicele masei
corporale, circumferință talie, diametru coapsă ;
 teste de evaluare a capacității la efort, de mobilitate și forță musculară.

5. Metoda statistică este o metodă de prelucrare și interpretare a datelor
rezultate în procesul de cercetare fiind indispensabilă oricărui cercetător sau
specialist al domeniului.
Media aritmetică
S-a calculat cu scopul de a servi ca indicator comparativ și pentru a fi
introdusă în formula de calcul a semnificației dintre medii.
S-a calculat după formula:
Σ – suma;
X – valorile individuale obținute;
n = numărul de cazuri.

Procentul de progres individual:
Formula de calcul pentru pro cent:

P = [100 – (TF x 100 / TI)] / 100;
unde: P = procent;
TF = timp Testare Inițială;
TI = timp Testare Finală.

6. Metoda grafică
Reprezentarea grafică se realizează printr -o imagine spațială, utilizată
pentru a pune în evidență ceea ce este esențial și caracteristic în evoluția
fenomenelor urmărite și înregistrate și pentru a ușura înțelegerea semnificației
datelor numerice .

41
3.5. Desfășurarea cercetării

Acest studiu l -am realizat pe parcursul anului școlar 2016 – 2017, la
Colegiul Economic „Ion Ghica”, Bacău , unde subiecții studiului nostru își
desfășoară lecții le de educație fizică și sport.
În elaborarea studiului am ținut cont de anumite principii și reguli :
 Efectuarea unei analize a stării de sănătate, a regimului de viață prin control
medical sau investigații cardiologice urmate de investigații proprii referitoare
la indicele de masă corporală (IMC), adipozitate;
 Adaptarea conținutului programului la baza materială disponibilă, la
programul zilnic și săptămânal al subiectul ui si la antecedentele medicale;
 Structurarea pe etape, cu o durată suficientă pentru fiecare etapă, astfel încât
trecerile să se facă lent, pe baza acumulărilor din etapa anterioară.

Experimentul pedagogic s -a desfășurat pe o perioada de un an , timp în care
au fost testați elevii claselor a IX C, D, F , în vederea selecției grupului țintă al
experimentului pedagogic.
Populația țintă a fost reprezentată de un număr de 8 0 de elevi cu vârste
cuprinse între 15-16 ani din Colegiul Economic „Ion Ghica ” Bacău, de unde am
selectat 20 elevi cu probleme de greutate.
Am folosit următoarele c riterii de includere:
 elevi cu vârsta între 15 -16 ani;
 obezitate ;
 suprapondere ;
 normopondere ;
 posibilitatea urmăririi ș i evaluării rezultatelor ;
 semnarea consimțământului de participare la studiu de către părinții
copiilor.
Criterii de excludere:
 imposibilitatea monitorizării ;
 refuzul copiilor și / sau al părinților de a participa la studiu ;
 obezitate secundară confirmată de specialiști .

În cursul cercetării am mi -am proiectat activitatea astfel:
 În perioada noiembrie – decembrie 2016, am derulat etapa lipolitică sau
etapa de topire a grăsimilor.
 Am urmărit reacția organismului la efort, mărind intensitatea și volumul
efortului, individualizat pe baz a creșterii capacității fizice .
 Structura exercițiilor aplicate au îmbinat lucrul muscular izometric cu cel
izotonic. Exerciții fizice cu efect lipolitic au rolul de a crește consumul
energetic, mărind intensitatea reacți ilor la oxidare la nivelul celulelor și
țesuturilor.
 Exercițiile s -au efectua într -un ritm alert, intercalat cu pauze scurte de
relaxare și odihnă; Am folosit exercițiile libere, aplicative sau de respirație.
 Antrenamentul a constat în exerciții analitice , urmate de exerciții care au
antrenat cât mai multe lanțuri musculare, cu volum cât mai mare. Se

42
recomandă ca exercițiile să fie executate din poziții care necesită
schimbarea permanentă a centrului de greutate.
 În perioada (16.01.07 – 07.04.07), am deru lat etapa musculo -poetică .
 Scopul urmărit a fost dezvoltarea morfofuncțională a musculaturii
trunchiului (spate, abdomen, torace) și a menbrelor inferioare și superioare.
 Mijloace principale, aplicate :
– exerciții cu amplitudine mare;
– exerciții analitice din poziții cu suprafață mare de sprijin;
– exerciții în ritm lent și alergări de durată medie;
– exerciții cu rezistență manuală sau mecanică (exerciții izometrice);
– exerciții cu obiecte portabile.
 În ultima parte a c ercetării (19.04.07 – 12.05.07 ), am derulat etapa de
întreținere , care a avut drept scop : păstrarea și consolidarea rezultatelor
obținute prin mijloace kinetoterapeutice și prevenirea recidivelor.
 Mijloace principale folosite :
– programe de gimnastică de înviorare;
– exerciții active libere ;
– exerciții cu rezistență;
– exerciții cu obiecte; exerciții la aparate;
– exerciții aplicative în vederea tonifierii tuturor grupelor musculare .
– practicarea unui sport: înot, volei, baschet, etc.
După obținerea rezultatelor se va încerca formarea unui stil de viață nou prin
mișcare controlată și respectarea unui regim alimentar corespunzător.
 Cercetarea se încheie cu o testare finală care confirmă îndeplinirea cu su cces
a ipotezei lucrării.

43
CAPITOLUL 4
REZULTATELE CERCETĂRII ȘI ÎNTERPRETAREA LOR

4.1. Prezentarea și analiza datelor :

Tabel 4.1 . Centralizator – rezultate testare inițială (TI)

Nr.
crt. Numele și
prenumele
Înălțime
(talie)
(cm) Greutatea
(Kg) Indicele
masei
corporale
IMC Circumferință
talie
(cm) Perimetrul
coapsei
(cm)
1. A. Mihai 1,55 79,20 32,965 93 68
2. A. Georgiana 1,51 76,40 33,507 98 65
3. B. Andrei 1,53 79,15 33,811 96 69
4. B. Ilinca 1,52 77,50 33,543 93 65
5. B. Maria 1,53 75,40 32,209 90 69
6. C. Bianca 1,47 72,30 33,458 96 68
7. C. Maria 1,52 71,60 30,990 92 63
8. D. Andrei 1,51 76,20 33,419 98 69
9. G. Ana 1,54 73,60 31,033 89 63
10. L. Neculae 1,58 84,30 33,768 96 66
11. O. Ștefăniță 1.53 83,60 35,712 99 69
12. I. Alesia 1,51 75,40 33,068 89 63
13. M. Smaranda 1,52 76,30 33,024 87 61
14. R. Miruna 1,44 70,10 33,895 98 72
15. R. Vlăduț 1,52 73,80 31,942 85 65
16. P. Ramona 1,46 69,40 32,557 95 69
17. M.Ștefania 1,50 71,30 31,688 94 68
18. N. Andreea 1,56 76,10 31,270 92 66
19. S. Ștefan 1,53 79,30 33,875 98 68
20. S. Gicu 1,48 79,40 36,290 103 71

44

Tabel 4.2 . Centralizator – rezultate testar e finală (TF)

Nr.
crt.
Numele și
prenumele

Înălțime
(talie)
(cm)
Greutatea
(Kg) Indicele
masei
corporale
IMC Circumferință
talie
(cm) Perimetrul
coapsei
(cm)
1. A. Mihai 1,60 75,40 29,453 90 66
2. A. Georgiana 1,54 72,10 30,401 95 64
3. B. Andrei 1,58 75,50 30,243 92 65
4. B. Ilinca 1,58 72,10 28,881 87 63
5. B. Maria 1,54 71,30 30,064 88 67
6. C. Bianca 1,58 69,20 27,545 93 67
7. C. Maria 1,55 69,40 28,886 90 63
8. D. Andrei 1,64 73,30 27,253 95 64
9. G. Ana 1,57 69,40 28,155 85 61
10. L. Neculae 1,61 79,30 30,592 91 64
11. O. Ștefăniță 1,56 81,20 33,366 98 68
12. I. Alesia 1,56 71,60 29,421 85 60
13. M. Smaranda 1,54 69,20 29,178 81 60
14. R. Miruna 1,52 70,30 30,427 97 72
15. R. Vlăduț 1, 58 73,20 29,322 84 63
16. P. Ramona 1,57 68,60 27,830 91 68
17. M. Ștefania 1,55 67,50 28,095 90 63
18. N. Andreea 1,58 72,40 29,001 88 62
19. S. Ștefan 1,60 75,30 30,163 96 67
20. S. Gicu 1,58 73,30 29,362 95 66

45

Tabel 4.3 . Centralizator
evaluare a capacității la efort, de mobilitate și a forței musculare

Nr.
crt.
Numele și
prenumele

Vârsta
(ani) Evaluarea capacității de
adaptare la efort
(Indicele I.R.) (puncte) Evaluarea
mobilității articulare și a
forței musculare (puncte)
TI TF TI TF
1. A. Mihai 15 12,3 5,9 40 56
2. A. Georgiana 15 6,2 4,7 35 46
3. B. Andrei 15 11,1 6,4 29 50
4. B. Ilinca 16 5,7 3.5 36 42
5. B. Maria 15 4,5 3,2 38 45
6. C. Bianca 15 3,9 3,1 35 39
7. C. Maria 15 4.9 3,5 37 49
8. D. Andrei 16 4,6 3,1 36 49
9. G. Ana 16 3,9 3,5 40 42
10. L. Neculae 15 9,2 5,0 32 49
11. O. Ștefăniță 15 10,4 5,7 30 54
12. I. Alesia 15 4,8 4,1 39 38
13. M. Smaranda 15 5,0 3,9 37 45
14. R. Miruna 15 5,9 4,4 35 47
15. R. Vlăduț 15 4,2 3,5 36 46
16. P. Ramona 15 5,1 3,9 32 49
17. M.Ștefania 15 4,9 4,1 35 39
18. N. Andreea 16 7,3 5,0 30 47
19. S. Ștefan 15 9,8 4,9 34 52
20. S. Gicu 15 10,1 4,8 31 56
Media 6,69 4,31 34,85 47,00

46

Tabel 4.4. Centralizator – Indicele de masă corporală (IMC )
Nr.
crt. Numele și
prenumele
elevilor Indicele masei corporale
IMC Procent
îmbunătățire
% TI TF
1. A. Mihai 32,965 29,453 10,653
2. A. Georgiana 33,507 30,401 9,741
3. B. Andrei 33,811 30,243 10,552
4. B. Ilinca 33,543 28,881 13,898
5. B. Maria 32,209 30,064 6,659
6. C. Bianca 33,458 27,545 7,672
7. C. Maria 30,990 28,886 6,789
8. D. Andrei 33,419 27,253 18,450
9. G. Ana 31,033 28,155 9,273
10. L. Neculae 33,768 30,592 10,074
11. O. Ștefăniță 35,712 33,366 6,569
12. I. Alesia 33,068 29,421 11,028
13. M. Smaranda 33,024 29,178 11,646
14. R. Miruna 33,895 30,427 10,231
15. R. Vlăduț 33,024 29,322 11,210
16. P. Ramona 33,895 27,830 17,893
17. M. Ștefania 31,688 28,095 11,338
18. N. Andreea 31,270 29,001 7,256
19. S. Ștefan 33,875 30,163 10,957
20. S. Gicu 36,290 29,362 19,090

47
Tabel 4.5 . Centralizator teste de evaluare
Nr.
crt
Numele si
prenumele
Înălțime
(talie)
(cm) Greutatea
(Kg) Indicele masei
corporale ( IMC )
(Kg/cm2) Circumferință
talie
(cm) Perimetrul
coapsei
(cm)
TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
1. A. Mihai 1,55 1,60 79,20 75,40 32,965 29,453 93 90 68 66
2. A. Georgiana 1,51 1,54 76,40 72,10 33,507 30,401 98 95 65 64
3. B. Andrei 1,53 1,58 79,15 75,50 33,811 30,243 96 92 69 65
4. B. Ilinca 1,52 1,58 77,50 72,10 33,543 28,881 93 87 65 63
5. B. Maria 1,53 1,54 75,40 71,30 32,209 30,064 90 88 69 67
6. C. Bianca 1,47 1,58 72,30 69,20 33,458 27,545 96 93 68 67
7. C. Maria 1,52 1,55 71,60 69,40 30,990 28,886 92 90 63 63
8. D. Andrei 1,51 1,64 76,20 73,30 33,419 27,253 98 95 69 64
9. G. Ana 1,54 1,57 73,60 69,40 31,033 28,155 89 85 63 61
10. L. Neculae 1,58 1,61 84,30 79,30 33,768 30,592 96 91 66 64
11. O. Ștefăniță 1.53 1,56 83,60 81,20 35,712 33,366 99 98 69 69
12. I. Alesia 1,51 1,56 75,40 71,60 33,068 29,421 89 85 63 63
13. M. Smaranda 1,52 1,54 76,30 69,20 33,024 29,178 87 81 61 60
14. R. Miruna 1,44 1,52 70,10 70,30 33,895 30,427 98 97 72 72

48
15. R. Vlăduț 1,52 1, 58 73,80 73,20 33,024 31,942 85 84 65 63
16. P. Ramona 1,46 1,57 69,40 68,60 33,895 32,557 95 91 69 68
17. M. Ștefania 1,50 1,55 71,30 67,50 31,688 31,688 94 90 68 63
18. N. Andreea 1,56 1,58 76,10 72,40 31,270 31,270 92 88 66 62
19. S. Ștefan 1,53 1,60 79,30 75,30 33,875 33,875 98 96 68 67
20. S. Gicu 1,48 1,58 79,49 73,30 36,290 36,290 103 95 71 66
Media 1,51 1,57 76,022 72,48 33,222 30,573 94,05 90,55 66,85 65,35

49
Tabel 4.6 . Centralizator teste de evaluare

Nr.
crt
Numele si
prenumele
Înălțime
(talie) (cm) Procent
îmbunătățire
(%) Greutate
(Kg)
Procent
îmbunătățire
(%) Circumferință
talie
(cm)
Procent
îmbunătățire
(%) Perimetru
coapsă
(cm)
Procent
îmbunătățire
(%) TI TF TI TF TI TF TI TF
1. A. Mihai 1,55 1,60 3,125 79,20 75,40 4,797 93 90 3,225 68 66 2,941
2. A. Georgiana 1,51 1,54 1,948 76,40 72,10 5,628 98 95 3,061 65 64 1,538
3. B. Andrei 1,53 1,58 3,164 79,15 75,50 4,611 96 92 4,166 69 65 5,797
4. B. Ilinca 1,52 1,58 3,797 77,50 72,10 6,967 93 87 6,451 65 63 3,076
5. B. Maria 1,53 1,54 0,649 75,40 71,30 5,437 90 88 2,222 69 67 2,898
6. C. Bianca 1,47 1,58 6,962 72,30 69,20 4,287 96 93 3,125 68 67 1,470
7. C. Maria 1,52 1,55 1,935 71,60 69,40 3.072 92 90 2,173 63 63 0
8. D. Andrei 1,51 1,64 7,926 76,20 73,30 4,308 98 95 3,061 69 64 7,246
9. G. Ana 1,54 1,57 1,910 73,60 69,40 5,706 89 85 4,494 63 61 3,174
10. L. Neculae 1,58 1,61 1,863 84,30 79,30 5,931 96 91 5,208 66 64 3,030
11. O. Ștefăniță 1.53 1,56 1,923 83,60 81,20 2,870 99 98 1,010 69 68 1,449
12. I. Alesia 1,51 1,56 3,205 75,40 71,60 5,039 89 85 4,494 63 60 4,761
13. M. Smaranda 1,52 1,54 1,298 76,30 69,20 9,305 87 81 6,896 61 60 1,639

50
14. R. Miruna 1,44 1,52 5,263 70,10 70,30 -0,285 98 97 1,020 72 72 0
15. R. Vlăduț 1,52 1, 58 3,797 73,80 73,20 0,813 85 84 1,176 65 63 3,076
16. P. Ramona 1,46 1,57 7,006 69,40 68,60 1,152 95 91 4,210 69 68 1,449
17. M. Ștefania 1,50 1,55 3,225 71,30 67,50 5,329 94 90 4,255 68 63 7,352
18. N. Andreea 1,56 1,58 1,265 76,10 72,40 4,862 92 88 4,347 66 62 1,064
19. S. Ștefan 1,53 1,60 4,375 79,30 75,30 5,044 98 96 2,040 68 67 1,470
20. S. Gicu 1,48 1,58 6,329 79,40 73,30 7,680 103 95 7,766 71 66 7,042

51
4.2. Înterpretarea datelor

Grafic nr. 1

52

Proba 1 – Verificarea înălțimii

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 1,51 cm , iar la
testarea final ă media a fost de 1,57 cm .
Creșterea între c ele două testări a fost de 6 cm , o crește re semnificativă
pentru vârsta actu ală a subiecților .
După cum se observă în graficul 2, procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.6 ) este cuprins între 0,64 si 7,92 %, cu diferențe de evoluție destul de
mari între elevii testați.
Grafic 2.

53

Proba 2 – Verificarea greutății

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 76,02 kg, iar la
testarea finală media a fost de 72,48 kg.
Scăderea în greutate între cele două te stări a fost de 3,54 kg, o diferență
foarte bună pentru perioada scurtă de antrenament (o oră/săptămână) .
După cum se observă în graficul 3, procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.6 ) este cuprins între – 0,28 si 9,3 %, cu diferențe de evol uție destul de
mari între elevii testați.
Grafic 3.

54

Proba 3 – Verificarea circumferinței taliei

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 94,05 cm, iar la
testarea finală media a fost de 90,55 cm.
Micșorarea taliei între cele două testări a fost d e 3,5 cm, o diferență foarte
bună, care dă speranțe pentru rezultate și mai bune.
După cum se observă în graficul 4 , procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.6 ) este cuprins între 1,01 si 7,76 %, cu diferențe de evoluție destul
de mari între elevii testați.
Grafic 4 .

55

Proba 4 – Verificarea perimetrului coapsei

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 66,85 cm, iar la
testarea finală media a fost de 65,35 cm.
Micșorarea perimetrului coapsei între cele două t estări a fost de 1,5 cm, o
diferență mică dar de luat în calcul.
După cum se observă în graficul 4, procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.6 ) este cuprins între 0 si 7,35 %, cu diferențe de evoluție destul de
mari între elevii testați.
Grafic 5.

56

Proba 5 – Verificarea indi celui masei corporale – ICM

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelele 4.1. și 4.2., graficul
1), constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o medie de 33,22 Kg/cm2 , iar
la testarea finală media a fost de 30,57 Kg/cm2 .
Micșorarea masei corporale între cele două testări a fost de 2,65 Kg/cm2 , o
diferență semnificativă pentru vârsta actuală a subiecților.
După cum se observă în graficul 4, procentul individual de îmbunătațire
(tabelul 4.4) este cuprins între 6,56 si 19,09 %, cu diferențe de evoluție destul
de mari între elevii testați.
Grafic 6.

57

Proba 6 – Verificarea capacității la efort – I.R.

Analizând rezultatele obț inute la această probă (tabelul 4.3 și graficul 7),
constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o m edie de 6,69 puncte , iar la
testarea finală media a fost de 4,31 puncte .
Conform scalei de apreciere (tabelul 2.2. ) am avut următoarea situație:
La TI : 3 elevi – calificativ satisfăcător, 7 elevi – calificativ mediocru și 10
elevi – calificativul bine. Toți copii au fost declarați apți pentru începerea
antrenamentului .
La TF: 3 elevi – calificativ mediocru, 17 elevi – calificativul bine.
Creșterea capacită ți la efort între cele două testări a fost de 2,38 puncte , o
diferență semnificativă pentru stadiul de obezitate avut inițial .

Grafic 7

58

Proba 7 – Testarea mobilității articulare și a forței musculare

Analizând rezultatele obținute la această probă (tabelul 4.3 și graficul 8),
constatăm că la testarea inițială s -a înregistrat o m edie de 34,85 puncte, iar la
testarea finală media a fost de 47,00 puncte.
Creșterea mobilității articulare și a forței musculare între cele două testări
a fost de 12,15 puncte , cu diferențe de evoluție destul de mari între elevii testați.

Grafic 8

59

CAPITOLUL 5.
CONCLUZII

Analiza, prelucrarea statistico -matematică și interpretarea datelor obținute,
oferă un material valoros pentru a p rezenta următoarele concluzii:
 Comparând rezultatele obținute la testarea inițială și cea finală am constatat
că s-au înregistrat progrese de la o testare la alta.
 La toate caracteristici le (înălțime, greutate, circumferință talie, perimetru
coapsă, IMC, capacitate la efort , mobilitate articulară și forță ) există diferențe
semnificative care duc la acceptarea ipotezei de studiu .
 Rata supraponderii a fost de 23,80 % (20 elevi dintr -un total de 84 ) în rândul
populației țintă .
 Concluzia finală este că acest program de prevenire și combatere a
excesului de greutate și a obezității , a avut un impact pozitiv asupra compoziției
lor corporale, a motricității și în mod special creșterea încrederii în sine.
 Feed -back -ul din partea părinților a fost unul pozitiv, susținând toate
acțiunile propuse, fără rezerve.
 La sugestiile medicului, al e consilierului psihologic al școlii cu care s -a
colaborat, elevii și -au schimbat atitudinea atât față de regimul alimentar care este
mai echilibrat, cât și asupra atitudinii față de practicarea în timpul liber a
exercițiilor fizice.
 Cea mai importantă ver igă a succesului pe termen lung în tratamentul
obezității o reprezintă schimbarea atitudinii, a convingerilor și mai ales a
deciziilor în legătură cu regimul alimentar și activitatea fizică.
 Îmi doresc să continui acest program și pe viitor cu participarea câtor mai
mulți elevi atât supraponderali,cât și normoponderali pentru a le insufla dragostea
de mișcare.

60

Bibliografie

1. Anderson B., (1988) , Stretchin g, Consiliul Național pentru Educație Fizică
și Sport, Centrul de Cercetări pentru Educație Fizică și Sport, Bucuresti;
2. Balint T. , (2006 ), Kinetoterapia – o alternanță în combaterea obezității, Bacău ;
3. Crăciu n M., ( 2002) , Kinetoprofilaxi e, Note de curs, Bacău ;
4. Drăgan I ., (1994), Medicina sportivă aplicată, Editura Editis, București ;
5. Drăgan I .,(1982), Medicina Sportivă, Editura Sport -Turism, București ;
6. Drăgan I.,(1979), Selecția medic o-biologică în sport, Ed. Sport -Turism,
București ;
7.Dragnea A., (1984), Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport, Editura
Sport -Turism, București ;
8.Epuran M., (1999), Dezvoltarea psihică. Aspecte ale dezvoltării psihice în
ontogeneză, A.N.E.F.S., București ;
9. Epuran M.,(2005), Metodologia cer cetării activităților corporale, Exerciții
fizice, Sport, Fitness, Editura Fest, Buc urești ;
10. Firea E., (2002), Particularitățile somato -funcționale, psihice și motrice la
copii, în perioada prepubertară și pubertară, și valorificarea lor în domeniul
sportiv, Culegere de materiale tehnico -metodice, F.R.F., Școala de antrenori,
București ;
11. Hartman , C. (2001), Masaj, presopunctură, reflexoterapi e, Editura Alex/
Alex, Bucuresti;
12. Hensrud , D. , (2000 ) , Clinica MAYO – Despre me nținerea unei greutăți
sănătoas e, Editura All, Bucures ti;
13. Ionescu , A. C1994), Gimnastică medical ă, Editura All, Bucuresti ;
14. Marza, D. ( 2002) , Masajul terapeutic , Editura Plum b, Bacău;
15.Marza, D. C2002), Tehnici speciale de masa j, Editura Plumb, Bacău ;
16. Mincu, I. C1977), Ghidul terapeutic al obezități i, Editura Sport -Turism,
Bucuresti ;
17. Pavel, I., si altii (1991) – Obezitate a, Editura Medicală, Bucuresti;
18. Păun, R. (1982), Terape utica medicală , Vol. III, Bucuresti, Editura
Medicală;
19. Pitis, M. C1998), Obezitate a, Editura Medicală, Bucuresti;
20.Popescu -Bălăcesti , A. (2002 , Boli metabo liee, Editura Triumf,
Bucuresti;
21. Radovici , P., Stoenescu , G. (1966) , Obezitatea gi combaterea ei, Editura
Uniunii de Cultură fizică si sport, Bucuresti;
22. Popa, I., Brega, D., Alexa, A. (2001), Obezitatea copilului și țesutului
adipos,Editura Mirton, Timișoara;
23. http://www.kinetoterapie.net/articole -kinetoterapie/masajul_terapeutic ;
24. http://kinetostim.ro/combaterea -obezitatii -prin-kinetoterapie/ ;
25. http://kinetoterapie -cluj.ro/informatii ;

61
Anexa 1.

Exerciții pentru etapa de întreținere

Ex. 1: Din poziția culcat pe spate, cu mâinile îndoite sub cap, ridică genunchii
până la cap ridicând puțin capul de pe podea. Încearcă să duci genunchii cât mai
aproape de frunte, după care revino în poziția de start. Execută 10 -15 mișcări d in
acest exercițiu.

Ex. 2: Stai în picioare, ridică mâna dreaptă și du -o îndoită ușor spre stânga. Ridică
piciorul drept astfel încât genunchiul să ajungă la nivelul soldurilor și rotește -l
până întâlnește cotul mâinii ridicate, după care revino în poziția de start. Repetă
mișcarea și pentru cealaltă parte a corpului, câte 10 -15 reprize pentru fiecare.

Ex. 3: Din poziția culcat pe spate, picioarele îndoite puțin și mâinile pe lângă corp,
ridică genunchii astfel încât să apară paralel cu corpul tău. Menține poziția timp
de 8-10 secu nde și repetă de cel puțin 5 ori.

Ex. 4: Din poziția culcat pe spate, ridică picioarele astfel încât să formeze un
unghi de 90 de grade și îndoaie puțin genunchii. Poziționează -ți mâinile sub zona
lombară și coboară piciorul stâng până aproape de podea, după care adu -l în
poziția inițială. Repetă aceeași mișcare cu piciorul drept. Execută până la 20 de
mișcări pentru fiecare picior.

Ex. 5: Din poziția culcat, ridică picioarele la 90 de grade. Pune o mână pe
abdomen și cealaltă pe lângă corp. Desfă picioarele cât de mult poți menținând
abdomenul încordat, după care revino în poziția initială. Gândește -te că mimezi
mișcările aripilor unui fluture. Execută această mișcare de 10 ori.
Ex. 6: Stai în poziția culcat pe spate, cu mâinile întinse și ridic ate pe lângă cap.
Întărește mușchii abdominali și ridică deodată mâinile, cât și picioarele de pe sol,
menținând 15 secunde această postură. Apoi fără ca mâinile și picioarele să atingă
solul, rotește -ți corpul astfel încât să ajungi pe burtă. Menține acea stă postură timp
de 15 secunde, după care revino în poziția de start. Repetă exercițiul complet de
cel puțin 4 ori.

Ex. 7: Întinde -te pe spate cu genunchii puțin îndoiți, tălpile pe sol și mânile pe
lângă corp. Contractă abdomenul, inspiră adânc și expi ră ridicând pelvisul, astfel
încât să formeze o linie dreaptă cu partea de sus a corpului. Menține poziția 5
secunde, după care revino la poziția inițială. Repetă exercițiul de cel puțin 10 ori.