Asist. Univ. Dr. Ing. Sonia BORS-OPRIȘA [310121]

[anonimizat]:

Asist. Univ. Dr. Ing. [anonimizat]-Napoca

2019

NATURĂ PENTRU MINTE ȘI SUFLET

Autor: Elena-Raluca HRISCU

Îndrumător: [anonimizat], Facultatea de Horticultură

Calea Mănăstur nr. 3-5, Cluj-Napoca, România

” [anonimizat], corpul uman are puterea de a crește, de a da naștere și de a se vindeca” (Sweet 2012).

Beneficiile naturii asupra sănătații și bunăstării personale au fost descoperite și valorificate încă din perioade de mult trecute pe când regalitățile erau îndrumate să facă plimbări regulate în natură pentru limpezirea gândurilor.

În prezent „indivizii urbani” care își îndreaptă atenția spre parcuri și grădini par să ințeleagă intuitiv beneficiile tratării trupului și sufletului în contact cu natuta.

[anonimizat] a sănatății. (Organizația Mondială a Sănătății, 1986)

Această lucrare este realizată cu scopul de a readuce în viața oamenilor perspectiva aceea cum că natura nu este o [anonimizat] o [anonimizat].

[anonimizat], și valorificarea acostor beneficii în cadrul unor instituții ce se ocupă cu tratarea bolilor mintale la copii.

[anonimizat].[anonimizat].

CUPRINS

INTRODUCERE

CAP. I STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL

HORTICULTURII TERAPEUTICE

1.PEISAJUL TERAPEUTIC

1.1. HORTICULTURA TERAPEUTICĂ ȘI TERAPIA HORTICOLĂ

1.1.1.Beneficiile horticulturii terapeutice

1.1.2.Terapia horticolă

1.1.3.Program de terapie horticola demontrativ

1.2.GRĂDINA TERAPEUTICĂ

1.2.1. Grădina vindecatoare

1.2.2.Grădina senzorială

1.2.3.Grădina de meditație

1.3.ISTORIA HORTICULTURII TERAPEUTICE

2.PREZENTAREA SPAȚIULUI ALES ÎNVEDEREA AMENAJĂRII

2.1.ISTORIC

2.2.ÎNCADRAREA ÎN SPAȚIU

2.2.1. Specficul clădirilor (secții)

2.2.2. Acces principal semnificații și efecte asupra pacientului

2.2.3. Trasee parcurse de pacient

2.2.4.Vegetație existentă (zonă psihiatrie pentru copii)

3.IMPLEMENTAREA GRĂDINILOR TERAPEUTICE ÎN SPAȚII VERZI

3.1.PRICNCIPII DE PROIECTARE

3.1.1.Accesul/grădina de întampinare

3.1.2.Accesul pietonal și traseele

3.1.3.Spații adiacente clădirilor

3.1.4.Grădina personalului

3.1.5.Grădina destinata activitaților în aer liber

3.1.6.[anonimizat]

3.1.7.Elemente construite și dedecor

3.3.ALEGEREA VEGETAȚIEI

3.3.1.Despre cele cinci simturi

3.3.2. Specificul plantelor

4.3.DESPRE SPATIILE INCHISE SI EFECTELE TERAPEUTICE ALE VEGETATIEI

5.CONCLUZII

CAP. I STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL

HORTICULTURII TERAPEUTICE

1.1.[anonimizat] a horticulturii în contextul tratamentului a avut loc în Egiptul antic, când medicii de la curte au prescris plimbări în grădină pentru regalitatățile care au fost tulburați mintal (Lewis, 1976) .

Chiar și în timpul lui Hristos, acești medici ai curții au înțeles că mediul pașnic, neperturbant al grădinii a avut un efect de liniște asupra oamenilor. Această realizare nu a progresat până la un nivel mai ridicat de utilizare multe secole după.

Abia la sfârșitul anilor 1700 și la începutul anilor 1800, în mediile clinice din SUA, Anglia și Spania, această înțelegere a legăturii dintre oameni și plante a început să se transforme într-o abordare mai largă acceptată a tratamentului.

În 1798, dr. Rush a anunțat că a descoperit că forța de muncă pe teren în cadrul unei ferme a avut efecte curative asupra persoanelor suferind de boli mintale. Constatările sale au fost comunicate și colegilor din alte părți din SUA și din Europa pentru a iniția teste suplimentare la începutul anilor 1800.

În 1806, personalul unui spital din Spania a început să pună accentul pe utilizarea activităților agricole și horticole pentru pacienții cu dizabilități mintale. Rezultatele favorabile din aceste studii repetate au dus la implicare activă a pacienților în cultivarea și recoltarea producților de pe câmp. Pe măsură ce tot mai multe instituții au urmat acest rol, s-au strâns tot mai multe dovezi ce vin în sprijinul beneficiilor muncii solului pentru persoanele cu dizabilități mintale.

Alți pași importanți în evoluția terapiei horticole au fost inițiați în 1817, când prima instituție privată de psihiatrie din SUA a fost deschisă în Philadelphia, denumită "Azilul prieteniei" spitalul a depășit conceptul de terapie prin munca pe teren. În loc de amenajare a unei ferme, spitalul a creat un decor de parc, proiectând cu atenție peisajele umbrite, păduri liniștite și pajiști ierboase deschise. Deși pacienții erau încă implicați în legumicultură, aceast mod nou de conectare a pacientului cu natura, va reprezenta o utilizare nouă și inovatoare a horticulturii ca instrument de tratament (Straus, 1987).

Proiectarea acestui institut spitalicesc a avut ca principii de bază detașarea pacientului de zonele aglomerate și aplasarea acestuia în zone periferice, îngrădite de vegetație și implicarea acestuia în activităti horticole pentru recreerea minții și revitalizarea corpului.

Prin plăcerile horticole, simțurile pacienților au fost trezite și sentimentele lor redirecționate, iar prin stabilirea pașnică și sigură a peisajului spitalului a fost asigurat un mediu favorabil recuperării. Acest concept a fost dus la un alt nivel în 1879, când Spitalul a instalat prima seră exclusiv în scopuri terapeutice (Lewis, 1976)

Fig. 1. Azilul prieteniei Fig. 2. Azilul prieteniei, grădină sere

(Sursă: https://www.inquirer.com/philly/opinion/commentary/friends-hospital-mental-health-psychoanalysis-history-20171109.html )

Plantele și activitățile de grădinărit au fost introduse în spital în scopuri profesionale și recreative. S-au constatat în timpul celui de-al doilea război mondial că horticultura s-a mutat dincolo de statutul de "diversiune" și a devenit o parte importantă a programului de terapie și reabilitare (Lewis, 1976).

Florence Nightingale, asistentă medicală britanică, a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea răniților în timpul războiului din Crimeea (1854-56), Nightingale a observat diferențe neașteptate de mortalitate dintre soldații tratați în clădiri temporare și corturi și cei tratați în spitale convenționale, mortalitatea scăzând în cazul celor tratați în medii deschise. (Darton 1996.93)

Într-una din publicațiile sale influente, a scris: "În al doilea rând, numai la aerul proaspăt … ar trebui să fiu înclinată, să clasific lumina în importanța pentru bolnavi. Lumina directă a soarelui, nu numai lumina zilei, este necesară pentru o recuperare rapidă, … fiind capabil să vadă din fereastră în loc să privească la un perete mort; culorile strălucitoare ale florilor, … posibilitatea de a citi în pat cu lumina din fereastră … În general, se spune că lumina are efect asupra minții. Poate că așa, dar nu este mai puțin la trup în acest sens "(Warner 1995, 24)

Florence Nightingale a reușit să introduca un nou design de spital, în urma cercetărilor din timpul războiului din Crimeea, a ajuns la concluzia că aerul proaspăt „curață” spațiul, introducând astfel ventilația naturală în instituțiile sanitare din vremea accea. Perspectivele sale au marcat o revenire importantă la înțelegerea faptului că mintea și corpul sunt interconectate și trebuie tratate ca un întreg .

Fig. 3. Florence Nightingale alături de soldați

(Sursă http://thestudentnurse.com/2013/01/brief-history-of-florence-nightingale/)

În Anglia, până în secolul al XVII-lea, comercianții bogați și nobilimea filantropică își doreau case mari cu spații deschise și grădini aerisite ca mai apoi arhitecții să construiască spitale în stilul caselor și al grădinilor personale pentru a crea spații familiare și relaxante, cum ar fi Spitalul Royal Chelsea al lui Christopher Wren din Londra, cu peluze și curți spațioase (Darton 1996).

Fig.4 Spitalul Royal Cheseal, grădină cu spații deschise și înverzite

(Sursă:https://www.chelsea-pensioners.co.uk/events/sir-christopher-wren-and-royal-hospital-chelsea-lecture)

Primul set de recomandări pentru designul grădinii spitalicești au fost scrise de teoreticianul german horticol Christina Cay Lorenz la sfârșitul secolului al XVIII-lea:

"Grădina trebuie să fie conectată direct la spital … O vedere din fereastră în scene înfloritoare și fericite învigorează pacientul …. (și) încurajează pacienții să se plimbe …. Plantațiile ar trebui să vină pe căi uscate, care oferă bănci …. Spațiul dintre acestea ar putea avea peluze frumoase și paturi de flori colorate … Pârâile zgomotoase ar putea trece prin câmpuri de flori … O grădină de spital ar trebui să aibă totul pentru a se bucura de natură pacientul, și pentru a promova o viata sănătoasă "(Warner 1995).

Aceste sugestii prefigurează fără îndoială constatările cercetătorilor de la sfârșitul secolului al XX-lea care au oferit dovezi empirice credibile potrivit cărora vizionarea sau ieșirea în natură reduc stresul.

"Ideea de vindecare în grădină este atât veche, cât și modernă" (Cooper Marcus & Barnes 1999)

Grădina persană, grădina japoneză Zen și grădinile mănăstirii monahale sunt unele dintre exemplele unui mediu de vindecare care a apărut în istorie în diferite părția ale lumii. Cu toate acestea, prin creșterea abordării tehnice în procesul de vindecare, conexiunea între sănătate și natură a fost ratată. În anii 1980, în conceptul de calitate a vindecării, natura a devenit din nou un”trend”.

Se poate poate vorbi despre importanța naturii în dezvoltarea omului din urma sudierii și înțelegerii acestui domeniu dar și din reacția trupului și minții în contact cu aceasta.

1.2. PEISAJUL TERAPEUTIC

Concepul de „peisaj terapeutic” a fost descoperit și cercetat pentru prima oară de către geograful medical Wilbert Gesler, care în anul 1992 și-a pus întrebarea „Ce anume din peisaj vindecă sufletul și corpul omului?”

În prezent coceptul referitor la peisajul terapeutic a fost bine integrat în lexicul geografiei sănătații, definit ca spațiu ce poate facilita vindecarea, un exmplu de „spațiu vindecător” ar putea fi Lourdes, un loc pentru pelerinaj. În punctul de pornire al acestiu concept, peisajul terapeutic a fost într-o strânsă legătură cu spiritualitatea.(fig.5.)

Fig. 5. Lourdes, natura în strânsă legătură cu spiritualitatea

(Sursă: https://doxologia.ro/lumea-crestina/sanctuarul-catolic-de-la-lourdes-grav-avariat-de-inundatie)

Putem vorbi despre acest tip de peisaj întâlnit și în Epidaurus din Grecia antică unde apa naturală de izvor era folosită în ritualurile de curațare spirituală. Despre acest loc s-a scris că avea efecte de vindecare prin intermediul viselor, deoarece s-a crezut că atunci când oamenii dormeau, sufletul le va părăsi corpul și va comunica cu zeii. Se spune că în timpul somnului, pacienții au primit cure de la zeul Ascleptus și s-a mai descoperit că natura și peisajul facilitau aceste practici. (Gesler, 2003).

Termenul de peisaj terapeutic a fost utilizat în mod tradițional pentru a descrie peisaje cu efecte durabile pentru vindecarea fizică, mentală și spirituală. (Verderber, 1986; Gesler, 2003).

După anul 1992 această noțiune a ajutat la studierea efectului naturii asupra sănătații și bunăstării, a vindecării și recuperării în cadrul unor medii specifice, spitale și clinici. S-a observat că factorii de stres din mediul înconjurător (aglomerația și zgomotul) pot provoca stres substanțial în timp ce accesul la natură ajuta la recuperarea stării de bine. S-a constatat în urma unor analize psihologice ca efectul terapeutic al naturii este un mecanism de procese inconștiente creatoare de emoții care la rândul lor impulsionează oamenii să se relaxeze. (fig.6.)

Frederich Low Olmsted fondatorul arhitecturii peisajului afirmă că un mediu ce conține vegetație sau altă natură „folosește mintea fără oboseală și totuși o experimentează… dă efectul de odihnă răcoritoate și de regenerare a întregului sistem”.

Definirea acestui termen ajuta la înțelegerea modului în care mediile fizice si cele construite, condițiile sociale și percepțiile umane, se combina pentru a produce o atmosfera terapeutică (Gesler, 1996).

Fig. 6. Peisaj terapeutic

(Sursă: http://www.trilulilu.ro/peisaj-de-primavara-3)

1.3. HORTICULTURA TERAPEUTICĂ

În mod tradițional horticultura a fost definită ca un domeniu ce se ocupă de cultivarea pomilor, și a arbuștilor decorativi, a plantelor leguminoase și a florilor în vederea obținerii unei producții. În prezent se poate observa că atenția horticultorilor se va îndrepta mult asupra valorii procesului de creștere a plantelor mai degrabă decât asupra producției.

Această schimbare va duce la o altă definiție a horticulturii și anume: horticultura arta și știința florilor, fructelor, copacilor și arborilor în creștere care au ca rezultat dezvoltarea minții și a emoțiilor indivizilor dar și a sănătății comunității prin integrarea „grădinii„ în viața modernă a civilizației.

Cu secole în urmă se vorbea despre beneficiile pe care le aduce natura în viața oamenilor, despre beneficiile unei plimbări în aer liber asupra restabilirii sănatății, în prezent în urma realizării numeroaselor studii în domeniu s-a constat că în contact cu natura omul își va restabili atât sănatatea fizică cât și cea mintală și va experimenta și dezvolta adevarate trăirii sensorial-cognitive.

Horticultura terapeutică se poate defini ca fiind procesul prin care indivizii se pot dezvolta și crea într-un mediu armonios, folosind plantele și horticultura. Acest lucru se realizează prin implicarea activă sau pasivă (Growth Point, 1999).

Această practică a fost utilizată de numeroși veterani de război din perioada Primului Război Mondial, reprezentând un mare pas în dezvoltarea acestui domeniu, rezultatele fiind unele favorabile.

Fig. 7. Practica holticulturii terapeutice

(Sursă: https://ekolist.cz/cz/zpravodajstvi/zpravy/zahrady-leci-brnenska-lipka-uci-socialni-pracovniky-zahradni-terapii)

Inițial horticultura a fost utilizată pentru terapii ocupaționale și reacreative ca parte a reabilitării psihice, ca mai apoi să se observe rezultate pozitive și în reabilitarea fizică.

Primul pas spre înțelegerea acestui fapt au fost activitățile horticole, studierea și analizarea rezultatelor au dus la concluzionarea beneficiilor lucrului cu natura.

Beneficii psihologice, se poate vorbi despre aceste beneficii în condițiile în care pacientul accepta interacțiunea cu plantele, reușind în urma acestei activități să își canalizeze atenția asupra unor situații ce nu fac altceva decât să le echilibreze emoțiile și să le relaxeze mintea. În urma interacțiunii cu natura, din punct de vedere psihologic, persoana va dezvolta o stare de calm reducând stresul, anxietatea și depresia, va fi încurajat să devină mai încrezător și stăpân pe situație.

Beneficiile recreative sunt definite ca starea de detașarea a unei persoane de gândurile apăsătoare. Natura favorizeză această detașare prin amplificarea senzațiilor la simplul contact cu aceasta. Frederich Law Olmsted afirmă că natura ”folosește mintea fără oboseală și totuși o experimentează…dă efectul de odihnă răcoritoare, regenerând întregul sistem”.

Beneficii legate de socializare și interacțiune. Se poate observa o mai buna comunicare între oameni atunci când aceștia se află într-un spațiu deschis, deoarece natura va fi întotdeauna un cadru prienlnic acestor activități. Horticultura terapeutică va încuraja atât interacțiunea om-om, om-natură cât și cea om-natură-om. Aceste legături sunt definitorii pentru obținerea unor rezultate pozitive. Integrarea persoanelor într-un grup va aduce după sine favorizarea bunăstării personale (Figura 8). În cadrul unui grup persoana va învăța să comunice, să coexiste și să se integreze, natura facilitând aceste fapte prin crearea de cadre relaxate.

Fig. 8. Beneficiile horticulturii

(Sursă: http://huertoterapeuticoateneucastellodca.blogspot.com/2015/04/horticultura-terapeutica-en-curitiba.html)

Beneficii fizice. Horticultura terapeutică încurajează deplasarea și efectuarea de mișcare a persoanei implicată în acest proces, în urma efortului fizic sistemul imunitar se va întări, ritmul cardiac se va stabiliza iar coordonarea fizică se va îmbunătăți.

Programele de horticultură terapeutică nu se bazează pe date clinice definite și documentate, în schimb responsabilul acestor activități va avea scopul de a crea o stare de bine și relaxare. Acest tip de terapie poate fi practicată și de persoane neautorizate în acest domeniu. Sempik et al. (2003) afirmă că terapia horticolă și horticultura terapeutică au diferite sensuri. Primul termen se referă la o terapie care are un scop clinic predefinit, în timp ce horticultura terapeutică își propune să ofere o stare generală de bine.

1.4. TERAPIA HORTICOLĂ

Terapia horticolă are un scop bine definit și anume tratarea bolnavilor din punct de vedere medical, acest lucru realizându-se cu ajutorul planelor și al activităților horticole. De reținut este faptul că aceste activități se vor realiza doar sub îndrumarea unei persoane instruite în acest sens (Figura 9).

Terapia horticolă are la bază ”utilizarea plantelor de către un profesionist instruit ca mijloc prin care anumite obiective definite clinic pot fi îndeplinite” (Sempik et al., 2003).

Efectul interacțiunii omului cu plantele este acela de a trezi percepția asupra ființei umane, de a restabili contactul cu prezentul și de a relaxa.

Fig. 9. Terapie horticolă asistată

(Sura: https://www.efeverde.com/noticias/terapia-horticola-respuestas-placenteras-saludables)

Pentru punerea în practică a unui program de terapie horticolă, terapeutul va urma o serie de activități.

În primul rând se va analiza din punct de vedere medical starea pacientului, ca mai apoi să se analizeze modul în care acesta a interacționat cu natura în trecut și ce efecte a avut asupa lui. Terapeutul va încerca să conecteze pacientul la o experiență pe care acesta a avut-o cu natura, fie ca este vorba despre un peisaj, un miros sau o senzație.

Acești pași sunt extrem de importanți în dezvoltarea unui program de terapie horticolă deoarece scopul folosirii unui asemenea program este acela de a trata o anumită boală, care poate avea simptome diferite de la caz la caz.

Pe tot parcursul terapiei pacintul va fi monitorizat, reacțiile sale fiind analizate mai apoi.

Terapia horticolă va fi aplicată prin activități care expun pacienții la contactul cu natura prin grădinărit, plimbări în aer liber, excursii ghidate, ateliere de lucru pentru dezvoltarea simțurilor, întâlniri de grup și multe altele.

Terapeutul va dobândi o gama larga de cunștințe privind dizabilitățile fizice, cognitive și senzoriale, diferite boli, tulburări psihosociale dar și agricultură și amenajarea teritoriului.

Terapia horticolă se poate defini concret ca un proces activ care are loc în cadrul unui spațiu specific, urmând un plan bine stabilit care constă în realizarea de activități horticole cu un terapeut calificat în domeniu, scopul acestei terapii fiind aplicarea unu tratament specific și documentat în vederea ameliorării unei boli.

Fig. 10. Practici din terapia horticolă

(Sursă: www.kiribilorepermakultura.com)

1.5.GRĂDINA TERAPEUTICĂ

Grădina a apărut în viața oamenilor înca din perioada egiptului antic jucând un rol extrem de important în crearea unui echilibru spiritual. Casele acestora erau îngrădite de ziduri, acestea ajutau mult în crearea unui spațiu intim, în interiorul zidurilor aveau grădini de flori și legume.

Egiptenii se foloseau de sintagma „a face lucruri verzi” atunci când vorveau de lucruri benefice. În această cultură verdele-wadj era considerat o culoare sacră, un simbol al renașterii, din acest motiv egiptenii se foloseau de culoarea verde la pictarea decedaților pentru a le garanta viață dupa moarte.

O practica asemănatoare, jannah care este denumire în a arabă unui concept islamic ce descrie viața dupa moarte și se traduce „grădină„.

Grădinile romane erau spații destinate solitudinii, un refugiu în fața vieții agitate.

Se poate observa importanța acordată grădinii în trecut și a efectelor terapeutice pe care le avea. De-a lungul timpului acest rol vindecător a fost neglijat iar mai apoi uitat și într-un final înlocui de tehnici de tratare inovative precum terapile medicamentoare, imagistica etc. Acest fapt a dus la separarea afecțiunilor corpuilui și disconfortul spiritual.

Este dovedit științific că participarea activă la dezvoltarea unei plante din stadiu de sămânță până la maturitatea acesteia ajută la vindecarea de diferite afecțiuni psihice.

Grădina terapeutică este un spațiu special amenajat în vederea realizării diferitelor activități precum explorarea, plimbarea, odihna, observarea și îngrijirea plantelor.

Fig. 11. Activități în grădina terapeutică

(Sursă: Google.ro)

O grădină terapeutică este un mediu dominat de plante, conceput în mod intenționat pentru a facilita interacțiunea cu elementele de vindecare ale naturii. Interacțiunile pot fi pasive sau active, în funcție de designul grădinii și de nevoile utilizatorilor. Există multe sub-tipuri de grădini terapeutice inclusiv grădini de vindecare, grădini senzoriale, grădini de meditație și grădini empatice.

Un aspect important de precizat atunci când se dorește amenajarea unei grădini terapeutice ar fi proiectarea de spații specifice pentru valorficarea contactului cu natura și acordarea unei atenții deosebite fiecărui elemen, elementele de desing, și vegetatia totodată vor influența în mod direct starea de spirit a pacientului.

Gădinile terapeutice promovează sănătatea prin experiența direct a pacientului cu natura prin mișcarea în aer liber, detașarea de gânduri apasătoare, reducerea oboselii și contactul acestuia cu experientele senzoriale oferite.

1.5.1. Grădini vindecătoare

Termenul de vindecare se poate definii ca un proces ce ajută la bunăstarea generală. Este important să ne axăm pe vindecarea bolii pacientului dar în egală măsura este important să ajutăm pacientul să se simtă bine (Stigsdooter și Grahn, 2002).

Cuvântul vindecare derivă dintr-un cuvant vechi englezesc care înseamă totalitate. Termenul de vindecare include atât aspecte fizice, mentale, spirituale cât și sociale, acestea la rândul lor fiind esențiale în procesul de vindecare.

Grădina este un termen istoric multicultural și o componentă esențială a vieții umane. La început acestea au avut ca scop principal cultivarea, ca mai apoi fiind folosite și pentru refugiu și relaxare.

Ce reprezintă o gradină vindecătoare?

Termenul de grădina vindecătoare se referă la diferite caracteristici ale grădinii care au capacitatea de a distrage atât pacienții cât și vizitatorii și pesronalul de la problemele cotidiene și de a le oferi o stare de bine/relaxare.

Un aspect important al grădinii de vindecare este acela de a oferi utilizatorilor protecție fizică, psihologica și chiar spirituala.

Clare Coope Marcus (Cooper Marcus and colab. 1995, Cooper Marcus, 2005a, 2005b, 2007) definește grădinile vindecătoare ca locuri în care oamenii își pot recupera sănatatea și confortul mental și spiritual, reducând în același timp stresul.

Toate grădinile de vindecare sunt proiectate și construite în așa fel încat să servească nevoilor pacienților ajutând la recuperarea acostora.

Pentru a deconecta pacientul de la stările de stres și pentru a-i împiedica pe aceștia să se gândească la boala lor, grădina și elementele sale trebuie să ofere adevărate experiențe senzoriale generând activarea stimulilor senzoriali. Acest fapt declanșând o stare de relaxare.

Fig. 12. Efectul stimulilor senzoriali

(Sursă: https://www.gardeningknowhow.com/special/accessible/how-to-make-a-healing-garden.htm)

Dacă se dorește sporirea calmului mental și spiritual se vor proiecta și construi spații ce conțin zone cu apă și bănci pentru contemplare. În schimb dacă scopul grădinii este acela de a favoriza reabilitarea fizică, grădina va include spații ce încurajează pacienții să exploreze.

Grădinile senzoriale, comparativ cu grădinile utilitare, pe lângă efectul estetic vor crea o legătură mult mai strânsă între natura și persoanele ce interacționează cu aceasta.

Crearea unui astfel de spațiu va avea la bază descoperirea nevoilor utilizatorilor și satisfacerea acestora. Fiecare grădină va avea caracterul său definit de specificul spațiului în care urmează a fi implementat.

Scopul principal al acestui tip de amenajare va fi amplificarea celor cinci simțuri cu ajutorul vegetației și a materialelor folosite.

Culoarea va fi un element folosit cu precădere persoanelor cu deficiențe de vedere și a celor cu probleme emoționale, dar nu numai, acest element poate fi benefic și în rândul vârstnicilor și a copiilor. Valorificarea efectelor cromatice se va realiza cu ajutorul contrastelor care pot avea un efect dinamic, în schimb schemele monocromatice vor da un iz dramatic.

Crearea atmosferelor specifice poate fi realizat prin utilizarea culorilor: roșu, portocaliu și galben pentru a stimula, iar albastru și verde pentru a calma.

Experiența tactilă este evidențiată cu ajutorul texurilor, scoarței de copac, pietrișului, solului, iar plantele vor realiza adevărate experiențe senzoriale în special pentru persoanele cu deficiență de vedere (Figura 13).

Sunetul va fi amplificat de dimamism și formă. Sunetul poate fi creat într-o grădină senzorială de elementele cadrului natural, foșnetul frunzelor, curgerea apei și chiar sunetul pietrelor în urma parcurgerii unei alei. Sunetul va distrage atenția persoanelor, reușind să creeze o stare de liniște.

Simțul olfactiv va fi amplificat de multitudinea de mirosuri întâlnite în cadrul grădinii. S-a dovedit că aromele au un efect puternic asupra creierului uman, reușind să retrezească amintiri.

Gustul se poate amplifica prin introducerea în amenajări parcelelor cu legume, pomi și arbuști fructiferi.

Folosind aceste cinci elemente, grădina senzorială va fi creată cu ușurință, iar efectele sale terapeutice vor atinge nivelul dorit.

Fig. 13. Cele cinci simțuri

(Sursă: https://emuarch114.files.wordpress.com/2018/10/arch114_l06.pdf)

1.5.3. Grădina de meditație

Grădina de meditație va fi astfel proiectată ca personele ce interacționează cu spațiul să ajungă într-un echilibru cu trupul și sufletul.

În cultura chinezească, și mai apoi în cea japoneză, acest tip de grădină a fost prezent dintotdeauna fiind caracterizată de alăturarea acesteia cu templele budiste.

În cultura chinezescă se vor utiliza în amenajarea grădinilor elemente de tip Feng Shui, pentru a spori echilibrul și armonia în viața utilizatorilor.

Grădinile Feng Shui se bazează pe utilizarea echilibrată a celor cinci elemente (Figura 14): metal, apă, lemn, foc, pământ. Metalul va amplifica concentrarea, doar că atunci când este folosit în exces, calitatea acestui element fiind cea de contracție, sentimentul desprins este de iritabilitate. Apa va avea calitatea de conexiune, curgere, dar folosirea în exces a acestui element va determina o stare neclară, indecisă. Lemnul va juca un rol important în amenajarea gădinilor ajuntând la un progres, o dezvoltare mai rapidă din punct de vedere emoțional. Totuși utilizarea în exces a acestui element va duce la crearea unei stări de nervozitate, agresivitate. Focul, element al pasiunii folosit în exces poate crea stări de neliniște, stres. Pământul va fi elementul creator de stabilitate si receptivitate, folosirea în exces a acestui element va crea stări depresive și sentimente de neputință.

Fig. 14. Elemente specifice în grădina Feng Shui

(Sursă: www.homify.de/foto/6490/feng-shui-im-garten)

Întreținerea unei astfel de grădini este foarte importantă, vegetația bolnavă și netoaletată, apa murdată, pot crea un aspet dezordonat al grădinii care va duce la influențarea negativa a chi-ului. Acest tip de grădină se va folosi și de principiile Yin-Yang și punctele cardinale.

În nordul grădinii se recomandă folosirea elementului de apă și a culorilor de albastru închis și negru, se spune că apa va influența pozitiv cariera și viața în general.

În nord-vestul grădinii se recomandă folosirea pamântului cu precădere în nuanțe de bej, tonuri de maro și galben.

În estul grădinii este locul elementului lemn, se vor folosi nuanțe de maro și verde, acest element va influența sănatatea și familia. Sud-estul grădinii va fi guvernat de același element dar va influența abundența în bani.

Vestul grădinii va fi guvernat de elementul metal și va influența creativitatea și copiii, culoarea folosită, gri. Același element va fi folosit și în zona de nord-vest a gădinii având influențe în zona călătoriilor.

Fig.15 Elemente specifice în grădina Zen

(Sursă: https://creativesystemsthinking.wordpress.com/2014/12/13/yugen-%E5%B9%BD%E7%8E%84-deep-awareness-of-the-universe/)

Gradina Zen. Elementele specifice acestui tip de grădină sunt pietrișul și nisipul. Se recomandă folosirea pietrelor în număr impar pentru crearea unui echilibru asimetric în dezechilibru cu natura. Poziționarea verticală a unei pietre orientată spre cer, va reprezenta paradisul. Pământul va fi reprezentat de o piatră cu linii orizontale așezată vertical, acest tip de amplasare va reprezenta umanitatea. Nisipul va simboliza curgerea apei, atunci când pe nisip se trasează linii circulare este simbolizată marea liniștită care va calmează simțurile utilizatorului. Mușchii reprezintă simbolul vârstei, iar folosirea unui copac în acest tip de grădină va simboliza viața.

În amenajarea grădinii de tip Zen, se vor proiecta aceste elemente combinate cu personalitatea prorietarului, în acest mod fiecare gradină va avea propria stare.

În prezent în grădinile de meditație se folosesc elemete atât din cultura chinezească cât și din cea japoneză, amplasate într-o anumită ordine și compoziție pentru a construi un spațiu prielnic meditației.

Spații verzi din Municipiul Sibiu

Zonele verzi reprezintă o componentă foarte importantă în relația de ansamblu natură – mediu construit prin complexitatea funcțiilor pe care le îndeplinesc și prin rolul structural în sistemul de ecoțesuturi definitorii pentru peisajul urban și periurban, în viziunea unui „oraș verde” înconjurat și „ infiltrate de natură”. Într-o viziune firească, elementele naturale interioare sau periferice orașului trebuie să condiționeze intervențiile asupra structurii construite, politica peisagistică și nu în ultimă instanță o abordare inovatoare în proiectele de dezvoltare spațială, în acord cu principiile dezvoltării durabile. (Volum comemorativ – Bogdan Stugren, 2011)

Fig.16 Harta zonelor verzi urbane și periurbane

(Sursă: Plan Urbanistic General, Sibiu)

Suprafețele verzi urbane sunt reprezentate prin zone de teren amplasate în spațiul intravilan al unui oraș al cărui fond dominant este compus din vegetație, în general grupată sub forma unei amenajări (ILIESCU ANA-FELICIA, 2003)

Situația existentă

Suprafața teritoriului administrativ al municipiului Sibiu este de 121,64 Km² (12164 ha) din care suprafața intravilanului este de 40,34 Km² (4034 ha), iar cea a extravilanului de 81,30 Km² (8130 ha).

Pe teritoriul administrativ al municipiului Sibiu suprafața totala a zonelor verzi este de 24.6 Km² (2460 ha) având o pondere de 20,2%.

Structurarea zonelor verzi este următoarea:

Zonele verzi din intravilan cu 3,62 Km² (362 ha) au o pondere de 8,97% din teritoriul administrativ al Sibiului. Din acestea, 1,65 Km² (165 ha) sunt spații verzi conform legii 24/2007, cu o pondere de 4,09%.

Tabel 2.Tipuri de spații verzi din intravilan

(Sursă: https://myrmecosromanica.files.wordpress.com/2011/12/extras-6.pdf )

Fig. 17 Spații verzi din intravilan (%)

(Sursă: https://myrmecosromanica.files.wordpress.com/2011/12/extras-6.pdf)

Zonele verzi din extravilan cu 20,88 Km² (2098 ha), au o pondere de 25,8% din suprafața extravilanului și reprezintă 17,25% din teritoriul administrativ al Sibiului.

Se va constata că prin prevederile Legii 24/2007 art. 3 spațiile verzi din zonele urbane curpind: parcuri, scuaruri, aliniamente plantate în lungul bulevardelor și străzilor, terenuri libere neproductive din intravilan. În litera legii, parcurile sunt spații verzi care au o suprafață minimă de 1 ha, iar scuarurile sunt spații verzi cu suprafață mai mică de 1 ha.

Tabel 2. Spații verzi din intravilan conform Legii 24/2007

(Sursă: https://myrmecosromanica.files.wordpress.com/2011/12/extras-6.pdf)

Fig.18 Spații verzi în intravilan conform cu Legii 24/2007

(Sursă: https://myrmecosromanica.files.wordpress.com/2011/12/extras-6.pdf)

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) apreciază că pentru desfășurarea în condiții optime a activităților umane sunt necesari 50 mp zonă verde intravilană/locuior și 300 mp zonă verde extravilană/locuitor.

Conform OUG nr. 114/2007 pentru modificarea și completarea OUG nr. 195/2005, „autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu verde de minimum 20mp/locuitor până la data de 31 decembrie 2010 și de 26 mp/locuitor până la data de 31 decembrie 2013”.

Indicele de suprafață verde pentru totalul spațiilor verzi din intravilan este de 23,86 mp/loc, adică mai puțin de jumătate decât prevederile OMS. Dacă se iau in considerare doar spațiile verzi conform Legii 24/2007 indicele de suprafață verde este de 10.76 mp/loc, este deficitar și se situează sub nivelul mediei pe țară. El reprezintă aproximativ 1/5 din recomandările OMS și 1/3 din prevederile legale.

În intravilan cele mai mari suprafețe și ponderi le prezintă „parcurile și grădinile specializate” (Muzeul Astra și Grădina zoologică) și „parcurile” (Subarini, Cristianului și Ștrand). Numărul cel mai însemnat de unități este deținut de „scuaruri” din care cele mai reprezentative, având rolul de parcuri, sunt cele situate în zona Zidului Cetății, Parcul Tineretului, Parcul Astra, Parcul Terezian și Parcul din Piața Cluj.

Zonele verzi din extravilan ocupă o suprafață de 20,88 Km² (2098 ha) având o pondere de 25,8% din totalul suprafeței de extravilan clasificându-se astfel:

Păduri:

Pădurea Dumbrava Sibiului 8,73 Km² (873 ha); este arie protejată ca rezervație naturală și are o suprafață totală de 974,9 ha, din care 120 ha aparțin intravilanului.

Pădurea Dumbrava mică 1,84 Km² (184 ha)

Pădurea Gușterița 10,41 Km² (1041 ha)

Arii naturale care adăpostesc specii cu valoare deosebită:

Pajiști și tufărișuri de pe dealurile Văii Fărmăndoala și afluenți, Padina Goală, Padina Tiișelului,Fântâna Rece

Pajiști umede din Lunca Rușciorului și a Pârâului Strâmb

Lunca CibinuluiPădurea Dumbrava Sibiului este arie protejată ca rezervație naturală și are o suprafață totală de 974,9 ha, din care 120 ha aparțin intravilanului.

Distribuția spațială a pădurilor în jurul perimetrului intravilan al Sibiului este concentrată la Sud-Vest – Pădurea Dumbrava și Pădurea Dumbrava Mică și Nord- Est – Pădurea Gușterița, constituind doi poli naturali majori în configurarea peisajului.

PREZENTAREA SPAȚIULUI ALES ÎN VEDEREA AMENAJĂRII

Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda„ se află în Judetul Sibiu este o unitate sanitară publică cu o istorie de peste 140 de ani. Spitalul oferă servicii pentru următoarele specialități: psihiatrie adulți și copii, neurologie pediatrică și recuperare neuromotorie copii, în sistem ambulator, semiambulator (secție de zi) și stationar-pentru toate categoriile de morbidități specifice. În secția de psihiatrie copii, funcționează un program ce oferî servicii atât în program în sistem staționar de zi cu o capacitate de 20 de locuri (în medie 15 zile de internare), cât și în sistem ambulator cu 1456 de copii luați în evidență.

Serviciile oferite sunt pentru copii cu vârsta între 0-18 ani, printre acestea se numără:

– consultații psihiatrice, control, prescripții

– consilierea părinților

– terapii psihologice individuale

– terapie logopedică individuală

– consultații medicale de specialitate

– evaluare și consiliere psihologică

– evaluare și consiliere logopedică

-evaluare și consiliere socială

*Grupuri de suport pentru părinți

Programe de recuperare individualizate

– terapie logopedică

– terapie ocupațională

– terapie Portage

Terapie de grup pentru copii

3.1. ISTORIC

În anul 1830 la Viena se aprobă finanțarea în vederea construirii unui spital pe suprafața amplasamentului. Astfel că în anul 1863 institutul își va deschide porțile sub denumirea de „Ospiciu de alienați” iar mai apoi denumindu-se „Institutul de alienați”. Important de reținut este că la vremea aceea a fost printre singurele institute medicale cu o capacitate de 200 de paturi din sud-estul Europei. (fig. 19.)

Un eveniment remarcabil pentru acea perioadă l-a constituit introducerea de către Dr. Szabo în anul 1872 a ergoterapiei, acest tip de terapie are ca scop principal implicare pacientului în activitați fizice pentru al reconecta la prezent și pentru al readapta și ai reda încredere. Dr. Szabo va aplica această terapie prin implicarea pacienților la treburi administrativ-gospodărești.

De-a lungul timpului spitalul își va schimba denumirea de mai multe ori, ajungând în 1987 să devină „Spital de Psihiatrie”.

În 2010 activitatea spitalului se va desfășura pe zece secții, șapte pentru adulți și trei pentru copii.

Fig. 19. Spitalul de Psihiatrie Dr. Gheorghe Preda Sibiu 1863

(Sursă: http://wikimapia.org/5891863/ro/Spitalul-de-Psihiatrie-Dr-Gheorghe-Preda)

3.2. ÎNCADRARE ÎN SPAȚIU

Spitalul de Psihiatrie „Dr.Gheorghe Preda” poate fi identificat după coordonatele gps.: 45°48'28"N   24°9'21"E

Situl analizat se află Județul Sibiu mai exact în zona Nordică a orașului, aproape de periferia acestuia.

Fig. 20. Localizarea sitului studiat

(Sursă: Google Earth)

Amplasarea periferică a Spitalului de Psihiatrie va face ca acesibilitatea spre acesta să fie îngreunată, neexistând un mijloc de transpor care să facă lagatura directă cu acesta. În schimb din centrul orașului sau din zona gării se pot utiliza autobuze cu stație la 400 m de Institut.

Un avantaj în poziționarea sitului îl va constitui prezența vegetației din abundență și desprinderea acestuia de viața agitată. Aceste elemente fiind prielnice creării unui cadru liniștit și echilibrat pentru viitorii utilizatori ai spațiului. (fig. 20.)

3.3. LIMITE, VECINĂTĂȚI ȘI ELEMENTE PRINCIPALE ALE SITULUI

Fig. 21. Limite, vecinătăți și elemente principale

(Sursă: original)

Limitele principale ale sitului vor fi reprezentate de străzile, din partea nord-vest, Strada Dorctor Bazdagar, stradă cu flux redus de autovehicule și pietoni, din partea sudică, Strada Viitorului cu un flux ceva mai mare de autovehicule și pietoni.

Situl se învecinează cu două cartiere, în partea nord-vest, Cartierul Terezina, iar în partea sudică cartierul Reșița II, în zona estică a sitului se află un spațiu agricol.

De precizat este faptul că pentru a ajunge în zona de acces a sutului venind din partea centrală a orașului se va trece printr-o zonă de caale ferată prevazută cu barieră fără avertizare sonoră, acest fapt poate constitui un pericol pentru trecători.

Zona de acces în sit este poziționată în partea de nord-vest din Strada Dr. Dumitru Bazdagar.(fig. 21.)

3.4. ANALIZA SITULUI

Situl prezintă o serie de contrucții și elemente ce favorizează crearea unui spațiu familiar si relaxat. Pacienții spitalului beneficiind de școală, spațiu creat acum 149 de ani constatandu-se nepregătirea educațională în rândul copiilor mulți dintre aceștia fiind analfabeți, caină, sere și o capelă, toate fiind puse la dispoziția acestora. Aceste facilități fiind elemente de bază în crearea unui confort psihic în rândul acestora.

Fig. 22. Specificul secțiilor

(Sursă: original)

Un alt element de o importanță majoră îl va constitui spațiul destinat ergoterapiei construit acum 141 de ani, scopul fiind reintegrarea pacienților în societate cu ajutorul terapiilor ocupaționale. În fiecare an se organizează în cadrul institutului un eveniment major la care participă pacienți care își prezintă lucrările. (fig. 22.)

3.4.1. Accesuri

Primul impact al pacientului cu spațiul în care urmeaza să intre este accesul principal care va fi și singurul acces destinat persoanelor neautorizate și prima perspectiva deschisă percepută, se vor exclude din analiza accesele secundare 1 și 2. În general accesul reprezintă introducerea personei în starea locului și acomodarea acestuia cu ceea ce urmează să parcurgă.

Un spațiu poate fi analizat din doua perspective, percepția reala a spațiului și cea senzoriala/mentală. Vorbind despre un spațiu destinate tratării bolilor mentale, se vor realiza ambele analize. Percepția reală constituie clasificarea și identificarea elementelor prezente într-un spațiu.

Fig. 23. Zona de acces în sit

(Sursă:Google Earth)

Accesul principal este constituit dintr-o construcție delimitatoare de beton cu porți de fier, atât pentru acces auto cât și pentru acces pietonal.

Accesul în institut se face din strada principală, Dr. Dumitru Bagdazar, pe un drum deschis construit din asfalt. Zona de parcare este una improvizată și nesigură. Construcția delimitatoare prezintă o degradare vizibilă iar vegetația existenă este una netoaletată și prezintă pericol pentru utilizatorii spațiului.

Vegetația vizibilă – Aesculus hippocastanum, Tilia, Picea abies, Pinus (fig.23)

Fig. 24. Prima imagine percepută

(Sursă: original)

Din zona de acces după pătrunderea în institut prima imagine percepută va fi reprezentată de următoarele elemente:

Clădirea principală a Spitalului de Psihiatrie ”Dr. Gheorghe Preda”, constructie istorică, impunătoare prin dimensiunile acesteia.

Acces pietonal construit din beton cu borduri albe. Imaginea de ansamblu va fi una impunătoare și echilibrată.

Vegetația va fi una nu foarte diversificată, fiind prezente atăt plante cu un decor permanent, specii rășinoare, cât și plante ce își vor pierde foliajul odata cu venirea iernii. Prezente vor fi și plantele floricole, puse în plan sub forma unei pete florale cu un impact pozitiv. )fig.24.)

Vegetație vizibilă- Buxus, Picea, Pinus, Thuja, zonă restransă cu plante floricole anuale.

Fig. 25. Percepția senzorială a spațiului

(Sursă: original)

Percepția senzorială va fi descrisă de modul în care elementele naturale și arhitecturale interacționează cu simțurile pesoanei prezente în spațiu. (fig. 25.)

Interacțiunea pacientului cu zona de acces va crea o stare de supunere și seriozitate, datorită elementelor construite, starea de degradare a construcțiilor poate dezvolta pacientului stări de anxietate, teamă și agitație, acest aspect va fi remediat datorita lucrarilor de reabilitare al pavilionului central aprobate în 2016 urmând a fi încheiate în decursul a 3 ani de la începerea lucrărilor.

Cromatic se se poate vorbi despre o paleta restrânsă, dar care poate crea efecte pozitive prin prezența nuanțelor de verde.

Culoarea verde are efecte atât asupra fizicului cât și a psihicului reușind astfel să diminueze stresul și să destindă pacintul anihilând neliniștile acumulate. În plus culoarea verde permite schimbarea ideilor acest fapt ajutând cu precădere în cazul tulburărilor mintale unde ideile fixe își păstrează locul împotriva voinței.

Prezența cerului și totodată a culorii albatre va ajuta pacientul să dezvolte atât încredere în sine cât și în cei din jur. Această culoare va determina organismul să producă compuși chimici cu efecte calmante.

Se vor percepe linii drepte și forme ascuțite, care la rândul lor vor fi creatoare de senzații și trăiri, amplificându-se starea de supunere și neliniște

Fig. 26. Percepția senzorială, prima imagine percepută

(Sursă: original)

Prima imagine de ansambu cu care pacientul interacționeaza va fi din punctul de acces principal. (fig. 26.)

În urma contactului cu accesul principal pacintul prezintă o stare generală stalibă, ușor agitată, iar odata cu pătrunderea în institut această stare se va schimba ușor devenind una relaxată și liniștită.

Cromatic se va întâlni aceași paleta de culori cu o aceeași însemnătate, dar impactul vegetație va fi mai ridicat nemaifiind întâlnită bariera vizuală, construcția delimitatoare din beton din zona de acces, dar și datorită prezenței într-un procent mai mare a acesteia. Un alt plus cromatic va fi reprezentat în spațiu de prezența unei pete florale care va dinamiza ușor trăirile pacientului.

Diferit în percepția sa va fi detașarea de mediu exterior deschis și cunoscut și pătrunderea într-un mediu semideschis necunoscut care poate crea pe de-o parte o stare de agitație dar, pe de altă parte se poate vorbi despre apariția unei stari de liniște și protecție datorată pătrunderii într-un mediu controlat și sigur.

Se vor percepe linii drepte și forme ascuțite la o scară mai mare și într-un procent mai scazut în comparație cu zona de acces, impactul acestora va fi unul scazut și liniștitor datorită echlibru compozițional creat

În analiza realizată este importată identificarea și analizarea tuturor elementelor cu care pacientul urmează să interacționeze, traseul fiind un creator de emoții și trăiri în rândul acestora.

Acesta va fi unul destul de lung și anevoios dacă se ia în considerare interacționea cu elementele construite și vegetația dar și dimensiunile traseului.

Fig. 27. Identificarea liniei traseului

(Sursă: original)

Analiza va prezenta descrierea spațiului și a elementelor ce îl influențează, minusurile și plusurile/ oportunitățile pe care acesta le are. (fig. 27.)

Analiza se va realiza cu scopul înțelegerii stării emoționale și fizice cu care pacientul ajunge în zona Secției de Psihiatrie pentru Copii, identificarea acestor stări va ajuta la înțelegerea nevoilor pacientului în momentul ajungerii acestuia în zona de acces a Secției de Psihiatrie pentru Copii. Un aspet extrem de important după care se va ghida proiectul de amanejare.

Pentru a ajunge în zona secției de psihiatrie pentru copii pacientul va intra în contact cu urmatoarele:

Tabel 3:Analiza traseului

3.4.3. Plan situație existentă

Fig. 28. Plan situație existentă

(Sursă:Original)

Zona destinată tratării bolilor mintale pentru copii se afla în partea nordică a Institutului. După parcurgerea traseului pacientul va pătrunde într-un spațiu cu vegetație densă, bătrână.

Minusurile acestei zone vor fi:

Lipsa aleilor în zona cu vegetație densă, fiind prezente doar alei provizorii realizate în urma trecerii.

Accesul auto pe toată suprafața spațiului va determina apariția aleilor de mari dimensiuni, 4m lățime, creând disconfort și nesiguranță în timpul parcurgerii aleilor în rândul pacintilor.(fig.30)

Amplasarea parcărilor în apropierea spațiului de joacă pentru copii, vor face nesigură plimbarea în acestă zonă și trecerea din zonele Secție Psihiatrie V, Ambulatoriu recuperare copii, Camera de gardă, Centru de sănatate mintale și școlă, spre locul de joacă.(fig. 28).

Vegetația denstă, netualetată de dimensiuni mari, lipsind de pe sit vegetație de dimensiu medii și mici (plante floricole sau subarbuști) va determina crearea unor stări de nelinște, supunere dar și nesiguranță (fig. 31).

Panourile solare din zona estică a sitului vor fi un alt punc slab datortă aspectului inestetic, acest element fiind perceput atât din zona de acces spre sit cât și din zonele de acces spre școală, Centrul de sănătate mintala și Camera de gardă (fig. 29).

Fig.29 Panori solare

(Sură: original)

Fig.30 Acces auto Fig.31 Vegetație și alei privizorii

(Sursă:original) (Sursă:original)

Plusurile spațiului:

Spațiu de mari dimensiuni, aproximaiv 30.000 mp. din care aproximativ 5.000 mp. este reptezentat de clădirile din sit, iar restul de aproximatic 2.500 mp. fiind ocupat de spații verzi. Acest aspect va ajuta la crearea de zone verzi în vederea realizării unor zone liniștite prielnice meditării.

Amplasarea secțiilor de Psihiatrie pentru Copii într-o zonă restrasă, neparcursă de pacienții altor secții va determina crearea unor zone sigure atât din punct de vedere psihic cât și fizic.

Datorită prezenței vegetației dense situl va avea un aspect sălbatic, natural, aceste element va fi valorificat într-o viitoare amenajare, fiind un mare plus deoarece în percepția pacienților spațiile naturale, rustice, vor fi creatoare de stări echilibrate, liniștite, în detrimentul spațiilor abstracte, stilizate.

IMPLEMENTAREA GRĂDINILOR TERAPEUTIICE ÎN SPAȚII VERZI

În anul 1970 Roger Ulrich începe o serie de cercetări privind efectele emoționale și psihologice ale mediului asupra oamenilor. Cercetările sale s-au bazat pe interacțiunea pacienților cu priveliștea acestora pe fereasta salonului în care erau internați. S-a ajuns la concluzia că natura este benefică, chiar vitală pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor însemnându-se pe parcursul internării acestora comentarii pozitive și o stare de liniște în cazul pacienților cu o priveliste spre un cadru natural și o stare de neliniște și nevoia încurajării în cazul pacienților cu o priveliște neplăcută pe ferastră.

Pentru a valorifica aceste efecte pozitive, natura trebuie amplasată în spații după o serie de principii elementare.

Nu este adecvata implcare emoțional personală în realizarea unui desing, implicare personal emoțională poate crea reacții negative în rândul pacienților.

Carpman și Grant (1993) în urma unor studii realizate în unități sanitare alese aleatoriu, au întâlnit o atitudine pozitivă asupra naturii în detrimentul artei abstracte în rândul pacienților.

Nanda, Eisen și Baladandayuthapani (2008) au realizat că există o percepție diferită între pacienți și artiști, și anume, pacienții tind să prefere un mediu natural/realist, în schimb artiștii vor prefera abstractul sau un conținut stilizat.

Frederick Law Olmsted fondator al arhitecturii peisagere afirmă un mediu care conține vegetație sau altă natură „ folosește minte fără oboseală și totuși o experimentează…dă efectul de odihnă și de revigorare a întregului sistem”

Este important să nu privim oamenii ca receptori ai naturii ci să punem accentul pe relația dinamică și reciprocă dintre receptor și ceea ce oferă mediul.

De asemenea, este cunoscut faptul că spațiile care au în grijă persoane suferind de boli mintale se întâlnesc deseori cu o stare de vulnerabilitate a pacienților.

Hipocrate vorbește despre a nu face rău pacinților „Atât cât ma ajută forțele și rațiunea, prescripțiile mele să fie făcute numai în folosul bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență”, acest jurământ poate constitui unul dintre principiile de baza în vederea creării unu spațiu sigur, privat și protector, atât din punct de vedere fizic cât și emoțional.

În vederea amenajării unor zone în cadrul unității sanitare se va ține cont nevoile tuturor celor care vor intra în contact cu acel spațiu, personal, pacienți ,familiile și însoțitorii pacienților.

4.1. GRĂDINA DE ÎNTÂMPINARE – ACCES

Încă din zona de acces amenajare trebuie tratată ca un mediu de vindevare. Din momentul ajungerii pacintului în zona de acces este indicat ca acesta să dezvolte o stare de siguranță și liniște.

Se va opta pentru amplasarea accesului din zona de Psihiatrie pentru copii în imediata apropriere de spălătoria institutului.

În prezent spațiu este slab valorificat iar starea generală din acest punct fiind una agitantă cauzată de accesul auto comun cu cel pietonal dar și de lipsa vegetației.

Zona de acces va fi doar pentru pietoni, parcarea fiind amplasată în zona estică a sitului.

Se va opta pentru crearea unui acces pietonal dintr-o construcție betonată în formă de casuță, construcție mascată de vegetație cățărătoare cu decor floral de vară. În zonele laterale accesului se vor amplasa grupaje de arbori și plante floricole. Se va realiza o amenajare echilibrată în oglindă.(fig. 33.)

Amenajarea acestei zone a avut ca scop principal crearea unui spațiu primitor și relaxat, s-a optat pentru accesul „căsuță„ tocmai pentru a accentua faptul că urmează pătrunderea într-un spațiu sigur, liniștit și protector. (fig. 32.)

Fig. 32. Amenajare zona de acces

(Sursă: original)

Fig. 33. Detaliu de construcție

(Sursă:original)

Vegetația propusă din zona de acces

Alegerea vegetație a constituit un element extrem de importat în crearea acestui spațiu, s-a optat pentru un decod dinamic, dar totodată echilibrat datorită dispunerii vegetației simetric. S-au folosit plante cu decor floral, Clematis cirrhosa var. Purpurascens ”Freckles” și Buddleja davidii cu un aspect plăcut , trecerea de la plantele floricole la arborii de mari dimensiuni, Fagus sylvatica, s-a făcut cu ajutorul dispunerii între cele două a câte doi Cotinus coggygria ”Royal Purple.

Acest tip de amplasare a vegetație va încuraja detașarea pacientului de tăirile acumulate până la ajungerea în această zonă, prin dimensiunile plantelor dispuse crescător și prin intensitatea decorului acestora ce va trece de la tonurile accentuate de albastru și violet, la verde crud.

Clematis cirrhosa var. Purpurascens ”Freckles”

Plantă cațarătoare cu decor floral, se dezvoltă și crește bine în zone însorite, perioada de înflorire vara.

Se recomană tunderi anuale, primăvara înainte de intrarea în vegetație a plantei.

Înălțimea aproximativă va fi de 3-4m.

Buddleja davidii

Arbust cu decor floral, preferă zonele însorite, perioadă de decor vara.

Se recomandă înainte de perioada de înghieț mușuroirea plantei, primăvara se recomandă îndepărtarea ramurilor afectate de îngheț pentru o dezvoltare armoniasă.

Poate ajune la înălțimi de 3-4m, în sit se va păstra înălțimea de 1,5-2m.

Cotinus coggygria ”Royal Purple„.

Arbust decorativ atât prin inflorescențe cât și prin frunzișul frumos colorat, diferit în fiecare anotimp, de la purpuriu închis la începutul perioadei de vegetație, la cărămiziu iar mai apoi la sfârșitul perioadei de vegetație frunzele colorându-se în verde,

Plantă iubitoare de lumină și rezistentă la poluare.

Înălțimea aproximativă va fi de 5m, În sit se va păstra, prin tunderi periodice, la o înălțimr de 3,5-4m.

Fagus sylvatica

Specie arbprescentă, decorează prin fruct, frunziș și port.

Plantă rezistentă la temperaturi ridicate cu toate ca iubeste zonele umbtite, rezistă bine și în zonele însorite. Ușor sensibila la temperaturi scăzute.

Se recomandă realizarea tunderilor la finele verii.

Atinge înalțimi de pînă la 25m.

Spațiu special amenajat pentru consilierea părinților pacienților și a însoțitorilor acestora.

Un principiu important atunci cănd se vorbește desprea amenajarea unui spațiu verde din jurul unui Institul Sanitar îl va constitui acordarea unei importanțe egale atât în rândul pacienților cât și a însoțitorilor acestora în ceea ce privește crearea de spații verzi.

Așadar, s-a optat pentru amplasarea unui pavilion închis contruit din lemn într-o zonă retrasă și liniștită. Spațiul a fost conceput pentru a diminua din stresul acumulat și pentru a oferi consiliere părinților și celor ce au grijă de pacienți. V-a fi un spațiu confortabil atât din punct de vedere fizic cât și psihică.(fig. 35.)

Plantele alese au fost predominant cu decor floral dar în nuanțe nu foarte puternice. Pentru a se crea un cadru retras și liniștit se vor amplasa arbor în jurul pavilionului, aceștia vor și umbri totodată zona.(fig. 34.)

Fig. 34. Spațiu special amenajat pentru consilierea părinților și a însoțitorilor pacienților

(Sursă:original)

Fig. 35. Detaliu de construcție

(Sursă:original)

Vegeteția aleasă în această zonă va fi un element extem de important, va ajuta la stabilizarea emoțiilor, pentru aceasta s-au folosit plantele floricole, iar arborii vor oferi un sentiment de stabilitate și putere.

Spațiile amenajate vor avea specific terapeutic așadar, se vor folosi atăt plante cu impact senzorial olfactiv, cât și plante cu efect senzorial vizual.

Plante floricole folosite: Astillbe japonica, Aster dumosum, Heuchera americana „ Place Purple”, Lavandula augustifolia, Salvia officinalis, Viola x wittrockiana.

Arbori: Betula pendula, Fagus sylvatica.

Aster dumosum

Plantă cu port pitic, docarativă prin inflorescențele ce apae în perioada august-septembrie.

Iubitoare de lumină se va dezvolta totuși frumos și în zone de semiumbră.

Poate atinge înalțimi de păână la 30-50m.

Astilbe japonica

Plantă decorativă datorită inflorescențelor spectaculoase ce apar în perioada iunie-iulie.

Se dezvoltă bine în zone de semiumbră.

Poate atinge înălțimi de până la 40-50cm.

Heuchera americana ”Palace Purple”

Denumită popular si clopoțelul purpuriu, va decora atât prin inflorestențele spectaculoare cât si prin coloritul frunzelor. Inflorescențele vor aparea în perioada iunie-august.

Rezistă bine atât în zonele cu lumină directă cât și în zonele semiumbrite.

Poate atinge înalțimi de până la 50 cm.

Lavandula augustifolia

Plantă decorativă atât prin inflorescenșe cât și prin port. Inflorescențele vor apărea în perioada iunie-august.

Plantă aromatică, iubitoare de lumină se va dezvolta bine și în zone semiumbrite.

Va atinge înălțimi de până la 50 cm.

Salvia officinalis

Plantă ornamentală aromatică,decorativă în specil prin inflorescențele apărute în perioadaiunie-iulie. Va avea un temperament de umbră-semiumbră. Înălțimi atinse 50cm.

Viola x wittrockiana

Denumită popular și panseluță, va decora prin florile apărute primăvara.

Plantă iubitoare de lumină va atinge la maturitate înălțimi de până la 15-20 cm.

Fagus sylvatica

Specie arborescentă, decorează prin fruct, frunziș și port.

Arbore rezistent la temperaturi ridicate cu toate ca iubeste zonele umbtite, rezistă bine și în zonele însorite. Ușor sensibila la temperaturi scăzute.

Se recomandă realizarea tunderilor la finele verii.

Atinge înalțimi de pînă la 25m.

Betula pendula

Specie arborescentă, va decora prin frunziș, tulpină și port.

Arbore rezostent la temperaturi ridicate și scăzute, iubitor de lumină se va dezvolta bine și în zone semiumbrite.

Arbore de dimensiuni medii, poate atinge înălțimi de până la 5-10m

3.1.5. GRĂDINA DESTINATĂ ACTIVITĂȚILOR ÎN AER LIBER

În urma unor studii realizare de Dr. Denisa RAHOVEAN, legate de integrarea familiei în terapia pacienților ”Familia este privită ca un organism în dezvoltare și ținta terapiei este încurajarea „creșterii” familiei și membrilor săi. Procesul terapeutic se bazează pe încurajarea exprimării, a deschiderii și comunicării în interiorul familiei în afara întâlnirilor terapeutice. Familia este responsabilă pentru propriile sale soluții, terapeutul fiind doar un facilitator care încurajează „creșterile” și dezaprobă „stagnările”. Așadar în urma acestor constatări se va opta pentru accesul comun în această zonă, atât pentru pacienți cât și pentru familie.

Accesul în această zonă se va realiza printr-un labirint cu înălțimi de maxim 100 cm, realizat din vegetație, Buxus, scopul acestuia fiind deconectarea utilizatorilor de la stările avute înainte. Se vor amplifica- atenția, concentrarea și modul de percepție al situațiilor datorita traseelor senzorale din interiorul acestuia.

Odată inițiat utilizatorul va intra într-o zona gazonată cu mici pete florale anuale și perene , o zonă deschisă și semiumbrită.(fig. 36.)

Fig. 36. Zonă pentru activități în aer liber

(Sursă:original)

Zona pentru activități în aer liber va dispune de șpatiu de joacă, spațiu deschis pentru plimbare și spații destinate lucrului manual sau a terapiilor horticole asistate.

Spațiul va avea specificul unei grădini terapeutice, datorită prezenței labirintului și al vegetației.

Fig. 37. Detaliu labirint

(Sursă:original)

Dimensiunile labirintului au fost alese în așa fel încăt utilizatorul să nu se simtă constrâns să îl parcurgă. Fiecare traseu va avea finalitate în zona pentru activități în aer liber,facănd din acet element un element sigur pentru pacienți. Alegerile făcute pe percurul traseelor vor acentua stări diferite datorită texturilor alese. Pacienții vor putea alege din trasee realizate din gazon, nisip fin, pietriș, lemn și scoarță, acestea vor diversifica și aplifica diferite simțuri reușind să detașeze pacientul de sările avute înaintea parcurgerii. Finalitatea labirintului poate fi observata ușor datorită prezenței unui la finalul acestuia.(fig. 37.)

Vegetația aleasă în zona pentru activități în aer liber va fi constituită din plante floricole, amplasate sub formă de pete florale în zona de gazon, și arori decorativi cu scopul de a oferi zone umbrite sau semiumbrite.

Buxus semervires

Specie arbustivă folosită deseori în realizarea gardurilor vii.

Se devzvoltă bine atât în zonele îsorite cât și în zonele umbrite.

În sit se va păstra la o înalțime de 50 cm aplicându-se tunderi regulate.

Prunus cerasifera ”Nigra” globular

Arbore decorativ prin culoarea frunzișului, inflorescențe dar și prin port. Poate atinge înalțimi de pînă la 3-5m, nefiind pretențios la lumină. Regulat se vor face tunderi pentru menținerea formei globuloase.

Laburnum anagyroides

Arbore decorativ prin port frunziș și inflorescențe. Poate atinge înaltimi de până la 5-10m.

Se va dezvolta bine la soare nefiind pretențios la temperaturile scăzute.

Rhust typhina

Arbore prin frunzișul frumos colorat, în special toamna, și fructul ce va rămîne pe plantă până aproape de sfarsitul iernii.

Preferă zonele însorite și poate atinge înălține de 5-10m.

În zona gazonată se va opta pentru doua tipuri de gazon, în spațiile traversate des se va opta pentru folosirea unui gazon simplu, iar în zonele traversate rar se va folosi gazon cu seminte de flori. (fig. 38.)

Fig. 38. Gazon simplu și gazon cu flori

(Sursă: https://gardenium.ro/seminte-de-gazon-pajiste-inflorita-0-9-kg-natura.html)

Zona pentru meditație și plimbare

Forest Agency din Japonia promovează mersul pe jos prin natură ca o practiva benefică pentru sănatatea mentală si fizică a omului.

Studiul By Li et al. (2007) a descoperit conceptul de „mișcare verde” mișcare psihică în natură care ajută la combaterea stresului.

Pentru a îndruma pacienții să părăsească spațiul interior, mai exact saloanele, se vor crea priveliști placute care pot fi privite de pe fereastra acestora. Este importantă detașarea de spațiul interior considerat sigur si încurajarea mersului în aer liber.

Zona pentru meditație și plimbare în aer liber a fost concepută ca un spațiu în care contactul cu natura sa fie asigurat în totalitate, s-a renunțat la realizarea aleilor și s-a optat pentru amplasarea unor bănci circulare în jurul tulpinii arborilor, tocmai pentru a păstra specificul de pădure verde. (fig. 39.)

Fig. 39. Zona de plimbare și meditație ”Pădure verde”

(Sursă:original)

Fig. 40. Detaliu de construcție bancă

(Sursă:original)

Pentru această zonă nu s-au făcut plantări suplimentare de arbori, păstrându-se vegetația deja existentă pe sit, s-au efectual lucrări de tundere pentru a oferi siguranță utilizatorior dar și pentru a obține un efet decorativ.

Se vor face însămânțări de gazon cu specii de umbră deoarece nu s-au realizat alei pavate, acestea neîncadrându-se în spiritul locului.

Spațiu va fi folosit de toate persoanele ce sunt prezente pe sit, nefiind cu specific pentru o anumită cetegorie, încurajându-se interacțiunea cu natura pentru revitalizarea minții și sufetului.

Efectul terapeuțic al acestei zone va fi atins datorită sentimentului de siguranță oferit de arbori dar și datorită atmosferi spațiului.

3.1.4.Grădina personalului

Importanța realizării unu spațiu special amenajat pentru personalul spitalului în vederea creării unu echilibru spiritual.

Scopul realizării acestui spațiu este acela de a deconecta personalul de la rutina zilnică. Se știe că, de multe ori personalul medical acumulează stres în urma orelor petrecute la lucru, oboseala acumulată poate afecta calitatea serviciilor oferite.

Grădina special amenajată pentru pesronal va fi amplasată într-o zonă ferită de contacul vizual cu pacienții. Accesul la această zonă fiind doar pentru aceștia.

În zona de acces se vor folosi plante floricole cu parfum puternic pentru deconectarea imediată a utilizatorilor.

Grădina va fi îngradită de vegetație înaltă cu decor permanent.

Spații specifice din interiorul grădinii- zonă pentru luat masa, zonă de relaxare și spațiu create special pentru fumători.(fig. 41., fig. 42.)

Fig. 41. Grădina pentru personal

(Sursă:original)

Fig. 42. Zona de masă și relaxare

(Sursă:original)

Fig. 43. Detaliu de construcție platformă de lemn

(Sursă: originală)

Zona de relaxare și de luat masa va fi amplasata pe o platformă de lemn (fig. 43.) împrejmuită de Cupressociparis.

Pe aleea spre accesul în zona pentru angajați se vor planta specii ale genului Lillium cu un impact olfactiv putermic ce va ajuta utilizatorii să se relaxeze.

S-a optat pentru folosirea ierburilor decorative pe toată suprafața zonei, în schimb în spațiu special amenajat pentru luarea mesei se va folosi cepă decorativă ,iar în zona de relaxare lavandă, cele doua zone vor fi separate de un perete din graminee, toate plantele de pe platformă vor fi aplasate în jardiniere.

Zona pentru fumători va fi poziționată la o distanță de 5 metri față de zonele de relaxare și luat masa, în jurul acestei zone s-au plantat sălcii, iar în rondou s-au plantat ierburi decorative și lavandă.

Lilium candidum

Plantă decorativăprin flori, cu un impact puternic senzorial, olfactiv. Preferă zonele însorite sau semiumbrite. Crinul va decora prin flori în perioada iunie-octombrie.

Poate atinge înălțimi de până la 50-100cm.

Cupresocyparis x leylandii

Plantă folosită adesea în realizarea gardurilor vii. Preferă zonele luminoare, dar se dezvoltă bine și în spații semiumbrite.

Prin tunderi regulate se va păstra la o înalțime de 5m, acesta putând ajunge la maturitare si la ânalțimi de pană la 10 m.

Penisetum alopecuroides

Iarbă decorativa, oferă un aspect plăcut datorită inflorescențielor cu un aspect pufos.

Preferă zonele însorite, dar se dezvoltă bine și în zone semiumbtire. Poate atinge la maturitate înălțimi de până la 50-100 cm.

Carex ashimensis ”Evergold”

Iarbă ornamentală, decorează c succes chiar și în anotimpul rece prin coloritul frunzelor.

Crește și se dezvoltă bine în zone cu multă lumină sau în zone semiumbrite.Poate atinge la maturitate înalțime de 15-20 cm.

Cortaderia selloana

Iarbă ornamentală demari dimensiuni, decorează prin inflorescențele apărute în perioada august-septembrie,

Se dezvolta bine în zinele însorite dar și în zonele semiumbrite. Va atinge la maturitate înălțimea de 150-200 cm.

Lavandula augustifolia

Plantă decorativă atât prin inflorescenșe cât și prin port. Inflorescențele vor apărea în perioada iunie-august. Plantă aromatică, iubitoare de lumină se va dezvolta bine și în zone semiumbrite. Va atinge la maturitate înălțimea de 50 cm.

Allium ceruleum

Cepă decorativă, cu flori spectaculoase, acestea vor apărea în perioada iunie-iulie.

Se va dezvolta și crește bine în zone cu multă lumină. La maturitate planta va atinge înălțimea de 30-50cm.

Salix alba

Arbore decorativ prin forma și culoare frunzelor dar și prin portul neregulat și culoare scoarlei. Perioada de înflorire va fi aprilie-mai.

Iubitoare de lumină salcia poate atinge înălțimi de peste 10 m.

Alegerea plantelor în această amenajare s-a facut cu ajutorul unui studiu aprofundat realizat de Dr. Denisa RAHOVEAN, aceasta a realizat un studiu privind efectele și beneficiile folosirii culorilor în tratarea anumitor boli mintale sau a unor simptome.

S-a dorit realizarea unor zone cu efect terapeutic prin utilizarea anumitor plante cu un anumit specific.

Tabel. 4. Efectele culorilor