Asist. Univ. Dr. Emil Bucur Lupu Cristina-Marinela [615629]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL STUDII CULTURALE
SPECIALIZAREA: STUDII EUROPENE
Liberalismul
Coordonator: Studentă:
Asist. Univ. Dr. Emil Bucur Lupu Cristina-Marinela

București
2016

2“Putemdefiniliberalismulcaodoctrinăpoliticășieconomicăcareproclamăprincipiul
libertățiipoliticeșieconomiceaindivizilorșicareseopunecolectivismului,socialismului,
etatismuluișiîngeneraltuturorideilorpoliticecarepunintereselesocietății,statuluisaunațiunii
înainteaindividului.Iarliberalismuleconomicesteodoctrinăcareproclamăliberaconcurențăpe
piață,neintervențiastatuluiîneconomieșiarecaprinciupiufundamentalproprietatea
individuală.”Liberalismulpuneaccentpelibertateaindividualăpentrucăporneștedelapremisa
căființeleumanesuntindiviziraționali,căoameniisuntcapabilisătraiascăliberișipotprin
intermediulrațiuniisăîșidominepasiunile.Ființeleraționalesuntființeconcurențialepentrucă
îșiurmărescpropriulbine.Agentulpentruliberaliesteindividul,iarvaloareafundamentalăpentru
liberali este libertatea individuală. 1
Înceeacepriveșteconceptuldeliberalism,ceamaivechemențiuneapareîntr-oscrisoare
din1829aluiIonicăTăutucătreunchiulsău.Eascoateînevidențăfaptulcănuoricețarăpoate
aveașibeneficiadeaceleașiinstituții.Oadouautilizareaacestuiconcept,deaceastădatăîntr-un
sensnegativ,segăseșteîntr-oscrisoarealuiMihaiSturdzacătreconsululrusTitow,din2
februarie 1840 și se referă la unele idei periculoase care circulau în vecinătateaValahiei.2
Liberalismul a apărut ca o reacție împotriva conformismului religios și originii sociale.
Reprezentanțiailiberalismului:ThomasHobbes(1588-1679),luiîiaparțineprimultextliberal
“Leviathanul”.Hobbesîșiimagineazăstareadenaturăîncaretoțiindiviziierauliberișiegali,dar
într-osituațieconflictualăera“unrăzboialtuturorîmpotrivatuturor”.Pentruapunecapăt
conflictului, poporul îl investeșe pe suveran cu putere absolută.
Johnlocke(1632-1704),“Scrisoaredespretoleranță”:credințareligioasăesteoproblemă
privată,egresitcaunguvernsăîiforțezepecetățenisăseconformezeuneireligii.Lockeprezintă
unmodelteoreticsimilarcucelalluiHobbes.Misiuneapecareoameniioîncredințează
guvernământuluiestedeaapăradrepturilenaturale.Progresulesteposibildoaratuncicândexistă
competiție deschisă între idei, opinii, atunci când există o “piață liberă a ideilor”.
Liberalismul afost una dintre cele maiinfluenteteorii dinistoria ideilor politice, nu
numai în contextul politiciiinterne,darși în domeniulrelațiilor internaționale. Prinurmare,este
ciudat că teoreticienii inrelații internaționale oferăîngeneral oimagine defectuoasă, cuosingură
față sauînmodclar eronată aacestuia.Gânditorii liberali șiideile lor suntdeobicei greșit
interpretate; sunt inventate toate tipurile de liberalism, în timp ce
părți ale tradiției liberale sunt considerate a fi întreaga poveste liberală.3
Timpdeaproape trei secole, liberalismula fost doctrina politică "[care] aconstituit
 Elena Filip “Liberalism si dezvoltare. Principii pentru o educatie liberala” , 2009, p.3
Victor Newman“Istoria Romaniei prin concepte: perspective alternative asupra limbajelor social-politice”,2010
 Haar, “Classical Liberalism”

3curentul principalal politiciimoderne în Europa șiOccident." Este unconceptumbrelă
care acoperămulte idei,dardupaspuseleluiJohn Gray, esteposibilsăconținăîntregul ca oteorie
politică cu patru caracteristici generale:
• individualistă,însensulcă aceasta afirmă supremația moralăa persoaneiîmpotriva
pretențiilor oricărui colectiv social;
• egalitaristă, înmăsuraîncare aceastaconferă tuturoroamenilor acelașistatutmoral
și neagă relevanțapentru ordinea juridică saupolitică a diferențelordevaloaremorală între
ființele umane;
• liberalismul universalist, afirmând unitatea morală a specieiumane și acordând o
importanță secundară asociațiilor istorice specifice, formelorculturale, liberalismului
clasic și teoriei relațiilor internaționale;
• melioristă, afirmândcorigibilitatea și improbabilitateatuturorinstituțiilor sociale și
aranjamentelor politice.
Nuexistăniciodescrierecanonicăaliberalismului.Ceeaceavemtendințasănumim
liberalismseamănăcuunportretdefamiliedeprincipiișiinstituții,recunoscutedeanumite
caracteristici;deexemplu,libertateaindividuală,participareapolitică,proprietateaprivată,și
egalitateașanselor,caresuntîmpărtășitedestatelecelemailiberale,cutoatecăniciunulnule-a
perfecționat.JosephSchumpetersepotriveșteînmodclarîncadrulacesteifamiliiatuncicând
consideră efectele internaționale ale capitalismului și democrației.
Înzilelenoastre, termenuldeliberalism poateînsemna unsingurlucru sau opusulsău.Prin
urmare, este necesară o perioadă de timp pentru a introduce "liberalismul
clasic”. Liberalismul clasic este oteorie“dejosinsus”,care privește relațiileinternaționale, ca o
consecință apoliticii în arenapolitică internă sau națională.Primele expresii aleliberalismlui ca o
doctrină politică cudrepturidepline suntsituate în timpurilemoderne , deexemplu, în scrierile în
limba engleză ale lui Levellers și John Locke.
Modulcelmaiprecisdeadistingeîntrediverseletipurideliberalismestedeaobserva
diferențeleîntreliberaliisociali,liberaliiclasicișilibertarieni.Aceastădivizieestebazatăpeo
scarăaniveluluideinfluențăpermisînviațaindividualășiadiferențelorîntrenaturaumană.
Aceastăclasificareestemaiprecisădeșinuasigură100%claritate,darrămângreudedeterminat
frontierepreciseșidurabileîntreideilegateînteoriapolitică.Încomparațieculiberalismulclasic,
solicităunrolmaimarealstatuluiînviațaindivizilor.Libertarianismulcuprindeunsetdiversde
gânditoricareaparădrepturileindividualeîntr-unsensstrict.Uneledintreeleînfavoareaunuistat
minimalșialtele,caredorescabolireastatuluicutotul,caRothbardșiHoppe,cesunt
anarho-capitaliști. Liberalismul clasic acoperă partea de mijloc în această schemă.

4Liberalismulclasic poate ficaracterizat prin șaseelemente debază,toateacesteasunt
menționate înmodconsecvent în literaturadespecialitate, cutoatecănuîntotdeauna înmod
exhaustivdecatre fiecareautor: individualism, libertate, legeanaturală, ordinea spontană,
noțiuneadestatdedrept și destat limitat. Acesteelementesuntprezentatepescurt și
discutate în legăturăcu scrierilelui Hume, Smith,Mises și Hayek, careaumenireade a
furniza dovada prerogativelor lor liberale clasice. Principalele diferențe dintre liberalismul
clasic, liberalismul social și libertarianismul sunt rezultatul unor interpretări
diferite ale acestor elementedebază. Doardiferențeleculiberalismul socialsuntelaborate
deoarece aceastaeste varianta ceamaiimportantăa liberalismului în teoria relațiilor
internaționale. Înciudaunorpunctedevedere interesante, libertarianismul joacăcugreu
un rol în acest domeniu.
Liberaliiclasicinuidealizeazăomulsaunaturaumană.Eiauunpunctdevedererealistîn
ceeacepriveșteabilitățileșiputerileumane,elsaueaestevazutăcafiindguvernatăde
interacțiuneadintrepasiunesirațiune.Capacitățileintelectualealeomuluinusuntatotputernice,
el face des greșeli sau eșuează în așteptările pe care le are cu privire la viitor.
Contrarafirmațiilorliberalilorsociali,socialiștilorsaueconimiștilorneoclasici,
comportamentulindividualnuseîndreaptăîntotdeaunaspremaximizareautililitățiiîntr-unmod
rațional.Liberaliiclasicinurespingnoțiuneaderaționalitate,daraccentueazălimitărileminții
umane,înspecialînceeacepriveștecapacitateadeplanificareîntr-untermenfoartescurtșiîn
afaraunuicercderealitățiimediate.Spredeosebiredeliberaliisociali,liberaliiclasicirecunosccă
omulseadapteazărelativușorlacircumstanțeînschimbare.Încazulîncareunobiectivesteușor
de atins, atenția va fi deplasată spre un alt obiectiv.
Întoatevarianteleliberalismului,libertateaestevăzutăcafiindceamaiimportantă
condițiepentrupersoanelefizicedeafacefațăprovocărilorînviațășipentrucasocietățilesă
prospere.Principaladiferențăîntreliberalismclasicșisocialsereferălagraduldeimplicarea
statului în viața individului.
Legea naturală și drepturile naturale
Fundamentulfilozoficalcereriiliberalismuluiclasicpentrulibertateaindividualăse
bazeazăpeconceptelededreptnaturalșidedrepturinaturale.Teoreticieniidrepturilorapăra
libertateadelaunfundamentmoral,întimpceconsecventialismulapărăînprincipallibertatea
dintr-ununghiempiricșiutilitar.Eiconstruiescoteorieauneisocietățilibere,cureferirela
rezultatelepozitivepentrupersoanelefizicealepiețelorlibereșiunguvernlimitat.Liberalismul
clasicafostîntotdeaunaodoctrinăadrepturilornaturale,darînsecolulalXIX-lea,prin
îmbrățișareaprogramuluiliberalalutilitariștilor,deasemenea,afostasociatcu

5consecvențialismul.Ideealegiinaturaleafostadesearespinsăpebazapresupuseisaleorigini
religioasesaumetafizice,carearfiinsuficientăpentrupersoanelecaresuntagnostice.Existămai
multeteoriidiferitealelegiinaturale,șimultedintreelesuntasociatecureligiile.Estesubliniat
faptulcăliberaliiclasicitrebuiesaseconcentrezepeodoctrinănaturalăspecifică,modestăși
nereligioasă.
Înviziunealiberalăclasică,libertateașiprotecțiadomeniuluiindividualdepindeparțialde
protecțieprinlegigarantatedecătrestat.Protecțiadreptuluilaviațășideproprietateesteprim
sarcinastatului.Normelejuridiceartrebuisăfielimitatecanumăr,iarceleexistentetrebuiesăfie
obligatoriipentrutoatălumea,înaceleașicircumstanțe.Pentrueiesteunaltsemncăstatultrebuie
săfieobligatprinnormecaresăprotejezepersoaneleîmpotrivaabuzuluideputeredestat,puterea
guvernamentalătrebuieredusăpentruapermitelegiisăprotejezelibertateaindividuală.O
modalitatedeafaceacestlucruesteprindezvoltareaunorconstituții,caresuntmenitesălimiteze
spațiuldemanevreguvernamentaleșisăseasigurecăguvernelerămânrăspunzătoareînfața
populației.Înochiulliberalismuluiclasic,careseparălegislativsijudiciar,puterileexecutiveale
guvernuluișiaranjarearelațiilorlorrespectiveîntr-unsistemdecontrolșideechilibrusuntcea
maibunăapărareîmpotrivaabuzuluideputerearbitrară.Cutoateacestea,cașilibertarienii,sunt
primiicaresubliniazăfaptulcăacestaesteunpunctslabîngândirealiberalclasică,istoriaaratăcă
număruldesarcinidestatcreștenumaiînlocurileîncareacesteconstituțiisuntînvigoare,nuîn
ultimul rând din cauza cerințelor sociale liberale.
PrimulRăzboiMondialamutatgândirealiberalăspreorecunoaștereafaptuluicăpaceanu
esteocondițienaturală,daresteunacaretrebuiesăfieconstruită.Într-ocriticăputernicăaideiică
paceașiprosperitateaaufăcutpartedintr-oordinenaturalălatentă,publicistulșiautorulLeonard
Woolfasusținutcăpaceașiprosperitateaestenecesară.Dar,probabil,celmaifaimosavocatal
uneiautoritățiinternaționalepentrugestionarearelațiilorinternaționaleafostWoodrowWilson.În
conformitatecuacestpreședintealSUA,paceaarputeafiasiguratădoarprincreareaunei
organizațiiinternaționaledeareglementaanarhiainternațională.Securitateanuapututfilăsatăla
ofertediplomaticebilateralesecreteșiocredințăoarbăînbalanțaputerii.Lafelcumpaceaa
trebuitsăfiepusăînaplicareînsocietateainternă,domeniulinternaționalatrebuitsăaibăun
sistemdereglementarepentruafacefațălitigiilorșideoforțăinternaționalăcarearputeafi
mobilizateîncazulîncarerezoluțianon-conflictareșua.Înacestsens,maimultdecâtoricarealt
fir al Liberalismului, idealismul se bazează pe analogia internă.
Înfaimosulsăudiscurs"Celepaisprezecepuncte",WoodrowWilsons-aadresat
Congresuluiînianuarie1918,siasusținutcă"oasociațiegeneralăanațiunilortrebuiesăfie
formată"pentruapăstrapaceacarevine-LigaNațiunilorafostsăfieaceaasociațiegenerală.

6PentrucaLigasăfieeficientă,eaatrebuitsăaibăputereamilitarădeadescurajaagresiuneași,
atuncicândestenecesar,deautilizaopreponderentăaputeriipentruaimpunevoința.Aceastaa
fostideeadinspatelesistemuluidesecuritatecolectivă,careafostsubiectulcentralalLigii
Națiunilor.Securitateacolectivăsereferălaunaranjamentîncare"fiecarestatînsistemacceptă
căsecuritateaunuiaestepreocupareatuturor,șiestedeacordsăsealătureîntr-unrăspunscolectiv
la agresiune”.
Existădouăargumenteimportantecarediferențiazăneoliberalismuldeliberaliidepace
democraticașiidealiștiiliberalidinperioadainterbelică.Înprimulrând,investigațiileacademice
artrebuisăfieghidatedeunangajamentpentruoabordareștiințificălaconstruireateoriei.
Oricarearfiprofundelevaloripersonale,savanțiisusțincăsarcinalortrebuiesăfiesărespecte
regularități,săformulezeipotezecuprivirelamotivulpentrucarerelațiaexistă,șisăosupună
unuicontrolcritic.Aceastăsepararedefaptpuneneo-liberaliipeparteapozitivistăadiviziunii
metodologice.Înaldoilearând,scriitoriprecumKeohaneșiAxelrodsuntpebunădreptatecritici
cuprivirelapresupunereanaivăaliberalilordinsecolulXIX,conformcăreiacomerțuladuce
pace.Unsistemdecomerțliber,înconformitatecuKeohane,prevedestimulentepentrucooperare,
darnuogarantează.Aicielfaceodistincțieimportantăîntrecooperareșiarmonie."Cooperarea
nu este automată", Keohane susține că " necesită o planificare și o negociere" .
Liberaliiradicalisusțincăordineainstituționalăhegemonicăacăzutpradăconsensului
neo-liberal,careminimizeazărolulsectoruluipublicînasigurareabunăstării,șiilmăreștepepiață
camecanismadecvatpentrualocarearesurselor,deinvestițiișioportunitățideangajare.Oadoua
liniedecriticăurmăritădeliberaliiradicalisereferănuatâtdemultlarezultatelecontradictorii,
cilanaturaneliberalăaregimurilorșiinstituțiilor.Pentruapunepunctfărămenajamente,există
unmasivdeficitdemocraticlanivelmondial.Problemelepăciișisecuritățiiinternaționalesunt
determinatedoarde15membriaisocietățiiinternaționale,dintrecarenumaicinciaudreptde
veto.Cualtecuvinte,esteipoteticposibilcapeste200destatedinlumesăcreadăcăartrebuisă
fieintreprinseacțiunimilitare,daroastfeldeacțiunearcontraveniCarteiONU,încazulîncare
unuldintremembriipermanențiarcereunveto.Dacăluămînconsideraredomeniuleconomiei
politice,putereaexercitatădecătreinstituțiileinternaționalefinanciareOccidentaleiși
perpetueazăinegalitateastructurală.Unbunexempluaiciesteproblemacomerțuluiliber,pecare
Occidentull-aîmpinsînzoneleîncareacestabeneficiazădeopoliticădeschisă(cumarfiîn
bunurifabricateșiserviciifinanciare),dararezistatîndomeniiincarearedepierdut(agricultură
șitextile).Launnivelmaiprofund,liberaliiradicalisetemcătoatemodeleleetatisticede
guvernare sunt nedemocratice, că elitele sunt în mod notoriu auto-servire.
Liberaliiradicalipunomareimportanțăasupracapacitățiidecivilizareasocietățiicivile

7lanivelmondial.Întimpcestatuldedreptșidemocratizareainstituțiilorinternaționaleesteo
componentăesențialăaproiectuluiliberal,deasemenea,estevitalfaptulcarețelelecetățenilor
suntextinseșiaprofundatepentruamonitorizaacesteinstituții.Acestegrupuripotficonsiderate
dreptniște"cureledetransmisie"întreindivizi,stateșiinstituțiimondiale4.Esteușorsă
cataloghezegândirealiberalradicală"utopică",darnutrebuiesăuitămnumeroaselerealizăriale
societățiicivilelanivelmondialpânăînprezent.Înmodsimilar,mișcăriledeprotestlanivel
mondial au fost responsabile pentru sensibilitatea globală sporită la degradarea mediului.
Un motiv mai profund pentru criza din Liberalism este că acesta este legat de o vedere din
ce în ce mai iluministă a lumii. Spre deosebire de speranțele lui Bentham, Hume, Kant, Mill, și
Paine, aplicarea rațiunii și a științei în politică nu a adus laolaltă comunități.
Atunci când se aplică ideile liberale relațiilor internaționale de astăzi, găsim două grupuri
de răspunsuri la problemele și posibilitățile ridicate de globalizare. Înainte de a le sublinia, să ne
întoarcem la definiția Liberalismului stabilită de mult mai devreme, cele patru componente ale
sale fiind: egalitatea juridică, democrația, libertatea și piața liberă. După cum vom vedea mai jos,
aceleași valori pot fi urmărite prin diferite strategii politice. Prima alternativă este "Liberalismul
privilegiului" (Richardson 1997). Conform acestei perspective, problemele globalizării trebuie să
fie abordate printr-o combinație de state democratice puternice, în centrul sistemului internațional,
regimuri robuste, precum și piețe și instituții deschise. Pentru un exemplu de elaborare a unei
astfel de strategii, în practică, trebuie să privim nu mai departe decât succesul hegemoniei liberale
al erei de dupa 1945.
Liberalismul, în diferitele sale înfățisări filozofice, a fost și este un pinten împotriva
regimurilor autoritare. El încearcă să elibereze persoanele fizice de la tiranie, oferindu-le dreptul
de a consimți la instituțiile lor politice și la politicile urmărite în cadrul acestor instituții, precum
și un un set de libertăți protejate de intruziuni si restrictii guvernamentale. Fie că a fost
liberalismul lui Immanuel Kant bazat pe conceptul de autonomie morală, liberalismul utilitarist al
lui Jeremy Ben- Tham bazat pe analiza plăcere-durere, sau varietatea târzie de la sfârșitul
secolului XX "liberalismul fricii" sugerat de Judith Shklar la un moment dat, atunci când ideea de
progres a secolului al XIX-lea părea goală la interior și incredibilă în lumina ororilor totalitare,
esența liberalismului rămâne protecția libertății individuale, reducerea puterii de stat, precum și
convingerea că puterea este legitimă numai în cazul în care se bazează pe consimțământ și
respectă libertățile fundamentale.5
Dar, liberalismul îmbrățișat de autodeterminare națională a ridicat mai multe întrebări
decât răspunsuri. A existat, încă o dată, dilema intervenției pentru emanciparea naționalităților
 Kaldor, 2002
Hoffman “The crisis of Liberal Internationalism”, p.160

8asuprite. În plus, au existat formidabile noi semne de întrebare. Naționalitățile nu vin în pachete
îngrijite. S-ar putea concepe în mod abstract o lume de state liberale distincte, dar o lume de
state-națiuni separate ar lăsa vaste zone de confuzie: minorități în statele-națiune existente, plus
problema supărătoare a ceea ce este "eul", care are dreptul de auto determinare (ceea ce, cu alte
cuvinte, distinge un grup care merită să devină o națiune-stat de la unul care nu). Au existat de
asemenea întrebări dacă autodeterminarea a fost neapărat sinonim cu suveranitatea, și dacă o lume
de state suverane independente si-ar găsi armonia la fel de ușor ca lumea stărilor avute în vedere
de liberalii secolelor XVII și XVIII tocmai din cauza conflictelor care erau susceptibile de a
rezulta din problemele minorităților și despre persoanele care pot pretinde că formeaza o națiune.6
Liberalismul așa cum este el definit sufera de un fel de lacomie. Prin urmare, la fel cum
trebuie să ne întrebăm dacă cineva este încă un realist, este de asemenea important să ne întrebăm
dacă cineva nu este un liberal. Răspunsul, "foarte puțini" reflecta slăbiciunea asupra perspectivelor
liberalilor ca o abordare de sine stătătoare.7
Liberalismul modern, poartă cu el două moșteniri. Ele nu afectează statele liberale separat,
în funcție de faptul dacă sunt pacifiste sau imperialiste, ci în același timp.Prima dintre aceste
moșteniri este pacificarea relațiilor externe dintre state liberale. Liberalismul poartă cu el și o a
doua moștenire: "imprudenta" internațională8 . Reținerea pașnică pare să lucreze doar în relațiile
liberalilor cu alți liberali. Statele liberale au luptat numeroase războaie cu state non-liberale.9
Multe dintre aceste războaie au fost defensiv și, prin urmare, prudente din necesitate. Statele
liberale au fost atacate și amenințate de state nonliberale, care nu exercită nici o reținere specială
în relațiile lor cu statele liberale.
Hoffman “The crisis of Liberal Internationalism”, p.163
Rathbun, “Is anybody not an liberal”, p.17
 David Hume, “Of the balance of power”, 1963, p. 346-47
Doyle, “Liberalism and world politics”, p.1156

9BIBLIOGRAFIE
1.Elena Filip, “Liberalism si dezvoltare. Principii pentru o educatie liberala”
2.Victor Newman, “Istoria Romaniei prin concepte: perspective alternative asupra
limbajelor social-politice”
3.Haar, “Classical liberalism”
4.Hoffman “The crisis of Liberal Internationalism”
5.Rathbun, “Is anybody not an liberal”
6.David Hume, “Of the balance of power”
7.Doyle, “Liberalism and world politics”

10