Asist. Univ. dr. Cristina Merciu [622179]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator: Absolvent: [anonimizat]. Univ. dr. Cristian Braghin ă Ion Mihaela Florentina
Co-tutore:
Asist. Univ. dr. Cristina Merciu

BUCUREȘTI

2017

2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘ TI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA : GEOGRAFIA TURISMULUI

VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC PR IN
DEZVOLTAREA TURISMULU I RURAL
STUDIU DE CAZ: COMUNA COMANA, JUDEȚUL GIURGIU

Coordonator: Student: [anonimizat]. Univ. dr. Cristian Braghin ă Ion Mihael a Florentina
Co-tutore :
Asist. Univ. dr. Cristina Merciu

BUCUREȘ TI

2017

3

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 5
CAPITOLUL I. METODOLOGIE ȘI I STORICUL CERCETĂRILOR ………………………….. ……. 6
1.1. Localizarea și așezarea geografică a comunei Comana ………………………….. ………………….. 6
1.2. Metodologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 9
1.3. Istoricul cercetărilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 9
CAPITOLUL II. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL ………………………….. ………………….. 11
2.1. Potențial ul turistic geologic ………………………….. ………………………….. ………………………….. 11
2.2. Potențialul turistic al reliefului ………………………….. ………………………….. ……………………… 13
2.3. Potențialul turistic al hidrografiei ………………………….. ………………………….. ………………….. 18
2.4. Potențialul turistic bio și pedoclimatic ………………………….. ………………………….. …………… 22
2.5. Rezervații naturale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 32
2.6. Ierarhizarea potențialului turistic natural – metoda arborilor de analiză ……………………… 42
CAPITOLUL III. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC ………………………….. ………………… 45
3.1. Monumente arheologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 45
3.2. Muzee și colecții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 46
3.3. Monumente de arhitectură ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 46
3.4. Obiective religioase ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 47
3.5. Patrimoniu imaterial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 51
3.5.1. Gospodăria tradițională ………………………….. ………………………….. ………………………….. 51
3.5.2. Portul popular ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 52
3.5.3. Tradițiile locale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 53
3.6. Amenajări industr iale cu funcții turistice ………………………….. ………………………….. ……….. 55
3.7. Monumente comemorative ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 63
3.8. Ierarhizarea potențialului turistic antropic – metoda arborilor de analiză ……………………. 65

4
CAPITOLUL IV. BAZA TEHNICO -MATERIALĂ ………………………….. ………………………….. … 68
4.1.Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare ………………………….. ……………………… 68
4.2. Tipuri de transport ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 72
4.3 Dotări pentru agrement ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 73
CAPITOLUL V. CIR CULAȚIA TURISTICĂ ………………………….. ………………………….. ……….. 76
5.1. Dinamica circulației turistice pe sezoane ………………………….. ………………………….. ……….. 76
CAPITOLUL VI. TIPURI ȘI FORME DE TURISM ………………………….. ………………………….. .. 80
6.1. Turism rural ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 80
6.2. Ecoturism ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 81
CAPITOLUL VII. VALORIFICAREA POTENȚIALU LUI TURISTIC AL COMUNEI
COMANA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 85
7.1. Stadiul actual de valorificare a potențialului turistic ………………………….. …………………….. 85
7.2. Propuneri de valorificare a potențialului turistic al comunei Comana …………………………. 85
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 88
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 90

5
INTRODUCERE

Motivația care a stat la baza alegerii temei a rezul tat din dorința de a realiza o analiză
aprofundată a resurselor turistice ale comunei Comana , situate în județ ul Giurgiu , cu scopul
de a propune o serie de mă suri de va lorificare a acestora. Importanța teme i abordate rezultă
ca urmare a varietății potenț ialului turistic materi al (elemente floristice, gospodă rii
tradiționale anexe meșteșugărești) și imaterial (tradiții ș i obiceiuri).
Raportându -ne în mod particular la fondul etnografic al comunei Comana , se poate aprecia
importanța deosebită a acestuia, conferit ă mai ales de caracter ul de diversitate, aceasta
aparținâ nd zonei etnografic e a Munteniei, caracterizată prin profunde valențe istorice,
culturale ș i implicit turistice.
Totodată , este deose bit de inte resant studiul potenț ialului turis tic natural al comunei
Comana, î n limi tele căreia se află Parcul Natur al omonim, care se individu alizează prin specii
rare de floră, fapt ce plasează arealul studiat între cele mai vizitate destinații ecoturistice de la
nivel naț ional  .
Diversitatea potențialului turistic al comun ei Comana este extrem de motivantă, deoarece
mi-a facilitat conturarea m ai multor direcț ii de valorificare a resurs elor turistic e aflate î n
limitele comunei , unele dintre acestea fiin d slab valori ficate și promovate î n prezent  .
Pentru elaborarea prezentului stu diu am realizat mai multe campanii pe teren în cadrul
cărora a m cartografiat ș i fotografiat cele mai importante obiective turistice natural ș i cultural –
istorice , ulterior aplicâ nd m ai multe metode pentru analiza ș i interpretarea acestora din punct
de vedere al gradului de importanță și atractivitate turistică (ex. m etoda arborilor de analiză ).
De asemenea, am aplicat ș i metod ele statistică și analitică pentru prelucrarea ș i interpretarea
datelor turistice, ală turi de calcularea unor indicatori ( ex. metoda densităț ii monumentelor
istorice ).
Acestora se adaugă utilizarea metodei cartografice (prin intermediul Sistemului Informaț ional
Geografi c) pentru reprezentarea localizării și densităț ii obi ectivelor turistice sau modalităț i de
valorificare a acestora sub forma circuitelor culturale , etc.

6
CAPITOLUL I . METODOLOGIE ȘI ISTORICUL CERCETĂRILOR

1.1. Loca lizarea și așezarea geografică a comunei Comana

Comuna Comana este localizată în partea sudic ă a României, în reg iunea istorică
Muntenia, zona Câmpiei Române, sectorul Câmpiei Burnazului, între orașele București și
Giurgiu, la o distanță aproximativ egală față de fiecare dintr e ele (circa 30 de kilometri). Din
punct de vedere administrativ -teritor ial, aparține județului Giurgiu și are în componență cinci
sate: Comana, Grădiștea, Falaștoaca, Vlad Țepeș și Budeni.

Figura nr.1: Localizarea comunei Comana, județul Giurgiu la nivelul țării
Sursa datelor: Hartă realizată de autor în softul GIS

Accesul spre comuna Comana este variat, realizându -se atât cu mijloace de transport
rutiere, cât și feroviare. Transportul rutier este favorizat de prezența drumurilor naționale și
județene care fac legătura între localitate și zonele limitrofe acesteia (marile o rașe precum
Giurgiu și București sau alte localități). Astfel, pornind din București pe DN5 (E70), drum

7
care leagă cele două municipii din sudul țării, București și Giurgiu, trecând prin comuna
Adunații Copăceni pe DJ412A, se poate ajunge la Comana. De ase menea, dinspre orașul
Giurgiu se circulă pe DN5 (E70, E85) până la satul Uzunu din comuna Călugăreni, urmând
apoi DJ603 până la Comana. De la Călugăreni se mai poate ajunge și pe DJ 411. Sunt
autobuze și microbuze din sisteme private de transport public ca re circulă pe aceste drumuri,
și care au un program destul de flexibil (din București se pleacă din oră în oră spre Comana și
Vlad Țepeș).
De asemenea, există și o linie de cale ferată care face legătura î ntre București și
Giurgiu, cale ferată care porneș te din București Nord și ajunge la Giurgiu Nord. De curând s –
a redeschis și gara de la Grădiștea pe ruta Giurgiu Nord -Grădiștea ce are stație și la Comana,
urmând ca în anul 2019, conform obiectivelor propuse de Ministerul Transporturilor, podul
de la Grăd iștea să fie refăcut în a nsamblu, astfel încât circuitul feroviar pe prima linie de cale
ferată din Principatele Române, București -Giurgiu, să fie reluat în întregime.

Figura nr. 1: Căile de comunicație din cadrul comunei Comana
Sursa datelor: Hartă realizată de autor în softul GIS

8

9
1.2. Metodologie

În ceea ce privește metodologia de lucru utilizată în cadrul studiului turistico –
geografic al comunei Comana din județul Giurgiu, pe etape de lucru, am folosit ca
instrumente ajută toare următoarele metode: observația în timpul deplasărilor pe teren,
moment în care, urmărind traseul stabilit de la bun început în funcție de scopul și obiectivele
creionate, m -am axat pe observarea elementelor cadrului natural (relief, elemente floristi ce,
faunistice, hidrografie, pedologie) și a elementelor potențialului antropic (principalele
obiective de potenț ial turistic material și imaterial ). De asemenea, în tim pul campaniilor de
teren am urmă rit starea actuală a fenomenului turistic și gradul ace stuia de evoluție, realizând
în același timp și o analiză a acest or elemente. A stfel că, o altă metodă utilizată a fost cea
analitică, care m -a ajutat să realizez o analiză în detaliu a ceea ce am observat la nivelul
comunei Comana, putând astfel să am o v iziune completă asupra punctelor tari și a celor
slabe din cadrul zonei studiate, viziune consemnată prin interpretarea elementelor de potențial
turistic din punctul de vedere al gradului de importanță și atractivitate turistică , ajutându -mă
de o altă meto dă de lucru, respectiv, metoda arborilor de analiză.
Pe lângă aceste metode, am mai utilizat și metoda cartografierii pentru cartarea
principalelor obiective turistice din comuna Comana și cea informațional -geografică (prin
utilizarea Sistemului Informațio nal Geografic) pentru realizarea hărților digitale privind
localizarea geografică a teritoriului studiat , precu m și a altor aspecte geografice importan te
pentru activitiatea turistică , cu influență majoră în evoluția comunei Comana (harta căilor de
comunic ație, a utilizării terenurilor, harta potenț ialului turistic , etc.).

1.2. Istoricul cercetărilor

Despre comuna Comana au fost elab orate mai multe studii axate atâ t pe problem atica
de geografie fizică, cât și pe geografie umană sau studii axate pe istoria ac estui teritoriu.
Istoria interesantă a comunei Comana a suscitat interesul chiar Reginei Maria care , în
lucrarea “Țara mea ”, elaborată în anul 1919 și tradusă din limba engleză de către marele
istoric Nicolae Iorga, amintește de comuna Comana, descriind zo na din perspectivă
subiectivă, punând accent însă pe mănăstirea Comana.
De asemenea, Nicolae Iorga a elaborat în anul 1939 lucrarea intitulată “România cum
era până la 1918 ”, în care dedică o parte din creație asupra acestui areal din Câmpia

10
Burnazului un de se înalță măiestuos mănăstirea Comana, aflată de -a lungul istoriei în atenția
mai multor scriitori și istorici.
Între cele mai ve chi lucră ri care au ca obiect de studiu geol ogia ter itoriului analizat se
număr ă lucrarea autorului Liteanu Emil , “Geologia ținutului de câmpie din bazinul inferior al
Argeșului și teraselor Dunării ”, anul 1953, în care este analizată î n detaliu geologia arealului
de studiu.
De aseme nea, analiza cadrului geologic în relaț ie cu modul de formare a l reliefului
este realizată de că tre geograful Petre Coteț î n lucrarea “Câmpia Română: studiu de
geomorfologie integrată ”, publicată î n anul 1976.
Studii geomorfologice au fost elaborate de catre Gh. Niculescu și colab., 1969,
„Geografia văii Dunării Românești ”, Grecu Florina cu lucrare a: „Sisteme
hidrogeomorfologice din Câmpia Română ”, publicată în anul 2012. În același an (2012), a
fost elaborat și un studiu de hidrologie, cuprins în cadrul lucrării intitulate „Resursele de apă
din bazinul Câlniștei ”, aparținând autoarei Alina Cocoș.
Dintre studiile realizate pe latura de geografie umană, se numără lucrarea autorului
Gheorghe Vlăsceanu, „Populația și așezările omenești din Câmipa Burnas ”, publicată în anul
1997, unde sunt analizate principalele caracteristici ale comunei Comana, alătur i de celelalte
așezări din cuprinsul Câmpiei Burnazului.
Între studiile recente dedicate comunei Comana trebuie amintită si monografia
comunei și mănăstirii Comana , aparținâ nd autoarei Maria Valeria Pic u, elaborată î n anul
2001. De asemenea, în anul 2012 , I. Mihail Muscariu elaborează lucrarea „Mănăstirea
Comana: istorie, legendă, spiritualitate ”, dedicată în principal istoriei și evoluției mănăstirii
Comana.
În anul 2014, ingi nerul silvic și localnic al comunei Comana, Gelu Palamaru, publică
opera intitul ată „Delta Neajlovului ”, un studiu dedicat în totalitate Bălții Comana , considerată
a doua deltă naturală a țării noastre.
Despre c omun a Comana au fost elaborate lucrări având ca arie tematică potențialul
climatic și rolul lor î n dinamica speciilor de plan te localizate î n limitele Parcului Natural
Coma na. Una dintre lucră rile înscrise în această arie tematică aparț ine autoarelor Ines
Grigorescu, Carmen -Sofia Dragotă, Monica Dumitrașcu și Mihaela Năstase. Această lucrare
a fost publicată în anul 2011 în Anal ele Universității din Târgoviș te, S eria Geografie,
volumul 11, numă rul 1, pp. 45 -55.

11
CAPITOLUL II. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

2.1. Potențialul turistic geologic

Comuna Comana este siuată î n limitele Câmpiei Burnasului, parte componentă a
Câmpiei R omâne, care se suprapune peste o unitate majoră de plaformă, cunoscută sub
denumirea de Pl atforma Moesică. De fapt, întreaga zonă a Câmpiei Române coincide cu o
subunitate a acestei mari unități geologice, respectiv Platforma Valahă.
Alina Cocoș ( 2012 ) este de pă rere că “numărul mare de foraje executate în Câmpia
Română și perfecționarea metodelor geofizice de investigație au condus la conturarea unei
imagini asupra structurii de fundament a Platformei Valahe “. Astfel, s -a ajuns la concluzia că
soclul crist alin, aflat la mare adâncime, este acoperit de o cuvertură sedimentară eterogenă,
constituită în decursul perioadelor îndelungate de evoluție submersă a acestei regiuni.
Soclul a fost pus în evidență la adâncimi de 1600 -2000 m numai în partea de vest a
platformei și pe marginile estice alea acesteia. A cesta a fost puternic cutat în timpul ultimelor
faze ale orogenezei baikaliene, eveniment ce a marcat închiderea stadiului de geosinclinal și
trecerea la o nouă fază de evoluție, cea de platformă.
Cuvertura se dimentară, cu grosimi ce pot depăși în unele locuri 8 .000-10.000 m,
reprezintă rezultatul a patru mari cicluri de sedimentare, care au îmbrăcat faciesuri diferite.”1.
Primul ciclu de sedimentar e începe în timpul Cambrianului, iar cel de -al patrulea ciclu s e
încheie în Pleistocen, perioadă în care Câmpia Română a suferit mișcări epirogenetice, de
ridicare și coborâre a scoarței terestre, acționând atât ca bazin marin cât și ca suprafață de
uscat.
Ulterior, l a sfârșitul Romanianului, lacul pliocen din Câmpia Română începe să se retragă.
Colmatarea sa completă se va realiza în Cuaternar, în condițiile instalării unui regim de
evoluție fluvio -lacustră, care va favoriza acumularea unor formațiuni groase de pietrișuri,
nisipuri, argile și depozite loessoide. Depoz itele cuaternare prezintă o importanță deosebită
pentru zona studiată, întrucât de grosimea, granulometria, compoziția lor se leagă
caracteristicile hidrochimice și hidrodinamice ale stratelor acvifere freatice și de adâncime2.
Pleistocenul inferior se car acterizează prin prezența unui regim de sedimentare fluvio –
lacustru care a dus la formarea Stratelor de Cândești și a Stratelor de Frătești. Local, în

1 Cocoș Alina, 2012 , Resursel e de ap ă ale bazinului râului Câlniștea , Editura Victor,
București p . 33
2 Cocoș Alina , 2012 , op. cit. , p. 35

12
Câmpia Burnasului, în condițiile menținerii unui facies predominant lacustru, se dep un așa –
numitele Strat e de Uzunu ” 3.
Stratele de Cândești, se consideră că aparțin Villafranchianului și sunt alcăuite din nisipuri,
pietrișuri grosiere asociate cu nisipuri fine și argile. Stratele de Frătești au grosimi de 15 -25 m
și se aseamănă cu formațiunile de Cândești di n punct de vedere litologic (nisipuri și
pietrișuri ), “dar în plus conțin și galeți de orgine balcanică” ( Cocoș , Alina , 2012 ). Stratele de
Uzunu, denumite după localitatea cu același nume din comuna Călugăreni, sunt formate din
depozite nisipoase, cu inter calații de argile.
Conform studiilor geologice realizate de autorul Liteanu ( 1953 ) a fost pus în evidență
faptul că Pleistocenul mediu este alcătuit din depozite lacustre reprezentate prin marne, argile
și nisipuri fine, care sunt cunoscute sub denumirea de Complexul marnos . În Câmpia
Burnasului acestea au fost interceptate la 10 -20 m adâncime, predominând prafurile
argiloase -nisipoase, gălbui -roșcate, cu concrețiuni calcaroase. Depozitele respective sunt
acoperite de formațiuni loessoide, care se extind î n Pleistocenul superior ”4.
Așadar, Câmpia Burnasului, situată între văile râur ilor Argeș, Câlniștea, Vedea, fiind o
subunitate a Câmpiei Române, are unele însușiri comune cu aceasta , ca de exemplu :
“depozite groase de loess, microrelief de crovuri, terase dezvoltate, râuri cu lunci foarte largi,
etc. (…) Câmpia Burnas ului are în fundament formațiuni neogene alcătuite din nisipuri,
argile, marne vinete sau negricioase, peste care urmează pietrișurile de Frătești, apoi
complexul marnos, calcaros și în sfârș it cel loessoid (Coteț, P., 1976); a ceste complexe
stratigrafice influențează regimul apelor subterane, iar la suprafață formarea microreliefului
de crovuri. ”5.
Elementele relaționate geologiei arealului de studiu prezintă o limitată atractivitate
turistic ă ca urmare a monotoniei induse peisajului de relieful de câmpie ș i de rocile
predominant sedimentare car e nu impun î n peisaj forme semeț e. Cu toate acestea , cadrul
geologic al teritoriului studiat este important pe de o parte , datorită faptului că stă la baza
formării ș i evoluției cadrului natural ce prezintă în ansamblu un însemnat potențial turistic. Pe
de altă parte, deși constituția geologică nu se impune prin masivitate, totuși imprimă, prin
anumite elemente , valenț e turistice: ex. crovuri le care sunt specific e zonelor de câ mpie
acoperite cu un strat destul de gros de loess , prezintă o atractivitate turistică deoarece impun o
serie de mici diferențieri în arealul studiat ș i care îi conferă un statut aparte din punct de

3 Cocoș Alina , 2012 , op. cit. , p.35.
4 Cocoș Alina, 2012, op. cit., p. 36.
5 Vlăsceanu Gh., 1997 , Populația și așezările omenești din Câmpia Burn as, Editura Anima,
București, pp . 9-10.

13
vedere geo logic, încâ t s-ar preta ca acesta să fie înscris î ntr-un cir cuit cu tematică
interdisciplinară geologică și geografică, ambele avâ nd rolul de a sublinia evoluția
îndelungată a teritoriului analizat. Este evident faptul că relieful de crovuri reprezintă o
atractivitate turistică pentru specialiștii î n domeni u, care pot veni în vizite de lucru cu caracter
științ ific cu scopul de a cuno aște mai multe detalii, practicâ nd astfel turismul științific, o
formă de tu rism care prinde contur din ce în ce mai mult î n ultimii ani la nivel int ernaț ional .

2.2. Potențialul turistic al reliefului

Din punct de vedere geografic, zona aflată în studiu este situată în Câmpia Română,
districtul Câmpiei Burnazului (Burnazul estic). Câmpia Burnazului se încadrează în categoria
câmpiilor piemontane v echi “prebalcanice” datorită prezenței stratelor de Frătești
caracteristice Podișului Prebalcanic , așa cum notează autoarea Florina Grecu (2012 ) în
lucrarea “Sisteme hidrogeomorfologice din Câmpia Română” (fig. 3).

Figura nr. 2: Harta potențialului turisic natural al comunei Comana
Sursa datelor: Hartă realizată de auto r în softul GIS

14
Relieful caracteristic este cel de câmpie plană, cu ușoare denivelări formate în cursul
evoluției geologice prin săparea albiilor râurilor Argeș, N eajlov, Câlniștea și Gurban. Terenul
este brăzdat de ape, cu terase ce dispar în zona de divagare a râurilor și cu interfluvii largi, iar
la trecerile dintre terase terenul prezintă puncte de diferite înclinări și expoziții. Ca forme
negative de relief se întâlnesc vâlcelele, văi cu mlaștini ș i numeroase depresiuni și
microdepresiuni închise, în care, funcție de întinderea și adâ ncimea lor, s -au format soluri ce
corespund unor condiț ii cu exces de umiditate.
Cel mai vechi relief din cuprinsul acestei zone se întâlnește în partea sudică a parcului
natural , la sud de Câlniștea, Neajlov și Argeș și este reprezentat de Câmpia Burnasului, o
câmpie tabula ră, cu terase. Câmpia respectivă (platforma Burnasului ) are o altitudine de 85 –
92 m și prezintă diferențe de n ivel de 30 de metri în zona de nord (spre Neajlov și Argeș) ș i
60 m spre Lunca Dunării. Este slab înclinată de la vest la est, fiind străbătută de vă i orientate
sud-nord, cu obârșia î n apropiere a versantului sudic, care se adâncesc până la 40 -70 m.
Pe loc uri plane se întâ lnesc depresiuni cu diametre pana la 500 -1500 m denumite "padini", cu
adâncimi de câț iva metr i. Apa freatică se găseș te la aproximativ 30 m . Spre sud -est platforma
Burnazului este mărginită de o terasa înaltă (terasa Greaca), cu altitudine a de 72 -75 m , cu
diferenț e de nivel de 56 -58 m față de lunca Dună rii.
Câmpiile formate mai recent în zona descrisă sunt câmpia Vlascei (Câmpia Neajlovului),
situată între Argeș și Câlniștea, împărțită în două de cursul râului Neajlov și Câ mpul
Calna ului, s ituat la nord -est de Argeș . Altitudinile relat ive sunt de aproximativ 30 -40 m în
Câmpia Neajlovului și de c irca 20 m în Câmpul Calna ului. Apa freatică în aceste câmpii este
situată la 10 -20 m. Relieful câ mpiilor este reprezentat printr -o suprafață plană ca re coboară
treptat spre sud -est: se întâ lnesc dep resiuni (crovuri) analoge celor din Platforma Burnasului,
de 2-6 m adâ ncime, cu soluri pseudogleice podzolite de depresiune .” (Planul de management
al Parcului Natural Comana , 2007, pp. 25-26).
Din punct de vedere al atractivităț ii turistice , relieful de crovuri impune în peisaj o
anumită ritmicitate care estompează într -o anumită manieră monotonia reliefului de câ mpie.
Așadar, se poate aprecia că în cadrul Câmpiei Burnas se disting două tipuri principale
de relief: relieful sculp tural și relieful de acumulare, create de apele curgătoare.
Relieful sc ulptural de eroziune și de denud ație este reprezentat prin câmpul sculptural și prin
versanții deluviali care au luat naștere în special prin eroziunea lineară și laterală a apelor
curgătoare și prin procesele erozive și denudaționale. Aspectul general al reliefului este
relativ uniform, plat, cu aspect tabular, de origine fluvio -lacustră și acoperit în întregime de
depozite loessoide (Gh. Niculescu și colab., 1969) .

15
Depozitele leventine au deasupra stratele de Frătești alcătuite din pietrișuri, nisipuri și
argile de vârstă pleistocen inferior peste care urmează depozitele loessoide cu grosimi
cuprinse între 20 și 45 m. Această constituție geologică, în mod special prezența loessului,
are urmări directe, vizibile în peisaj și a influențat localizarea vetrelor de așezări. Astfel, prin
umezirea cauzată de precipitații sau de prezența pânzei freatice, se pot forma suprafețe de
alunecare, cum sunt cele din partea nordică , acolo unde Burnasul formează versantul drept al
văii Neajlov, în dreptul localității Comana. Alunecările sunt asociate cu surpări, năruiri,
șiroiri, etc. Aceste fenomene provoacă degradarea unor suprafețe care ar putea fi incluse în
circuitul agricol pri n terasare și plantare cu pomi fructiferi sau viță de vie. Aceleași depozite
groase de loess (20 -45 m) determină adâncimile mari la care se găsesc apele subterane, motiv
pentru care așezările acestei câmpii sunt localizate, cu rare excepții, pe margini, la contactul
câmpului cu luncile sau la baza teraselor. Și în cazul excepțiilor (Vlad Țepeș, Comana) satele
sunt localizate în apropierea unor văi ce pătrund adânc în câmpul Burnasului. În aceste
localități, fântânile ating stratul freatic la peste 30 m.

Figura nr. 3 Harta hipsometrică a comunei Comana
Sursa d atelor: Hartă realizată de autor în softul GIS

16
În privința altitudinii, câmpul domină regiunile din jur, având altitudinea maximă de
90-95 m. Altitudinea atinge cele mai ridic ate valori în partea de sud și sud -vest (Măgura
Tătarului, 95 m) (fig 4) . Această altitudine reflectă o ușoară înclinare de la sud la nord, opusă
înclinării generale a Câmpiei Române, de la nord la sud. Această particularitate se reflectă în
mod vădit în o rientarea văilor. Cel mai bun exemplu în acest sens este râul Câlniștea, cu
direcția de orientare vest -est a văii de curgere, având regim de unicat.
Pătura groasă de loess a favorizat dezvoltarea uor văi cu un profil sub formă de V, de
tip chei sau furcitu ră. Acelorași depozite loessoide, precum și apei din precipitații și lipsei de
drenaj a acesteia, în condițiile spălării sărurilor (în special a carbonaților), li se datorează
formarea crovurilor, numite aici “padine” și “găvane” . Padinele fiind alcătuite din unirea mai
multor crovuri, au dimensiuni mari, ce pot ajunge uneori la 2 -3 ha, iar găvanele, cu caracter
mai izolat, au suprafețe mult mai mici. Drenajul redus din pri cina pantelor foarte mici duce l a
stagnarea apei, astfel că după ploi bogate sau top irea zăpezii, apa indică pe întinsul câmpului
repartiția acestor mici depresiuni, răspândite pretutindeni în Burnas. Padinele și găvanele pot
fi observate cel mai bine primăvara, când se topește zăpada. Acestea acumulează o cantitate
mai mare de zăpadă pe timpul iernii, fiind forme negative de relief și formează areale ce
rămân mai mult timp acoperite decât suprafețele din jur. Aceste areale în care apa băltește
uneori, dăunează în primul rând culturilor agricole, diminuând recoltele , motiv pentru care se
cer desecate prin săparea unor canale de scurgere a apei. În al doilea rând, ele degradează
solurile din arealele respective, înmlăștinindu -le, transformându -le în sărături.
Relieful de acumulare este reprezentat de lunci, ce reprezint ă formele de relief ca re s-
au dezvoltat în lungul principalelor râuri care străbat regiunea: Argeșul și Câlniștea unită cu
Neajlovul. Lunca Argeșului c are atinge uneori 4 -5 km lățime, este asimetrică prin deplasarea
râului spre stânga, între Crivăț și Chirnogi, pe sub Burnas. E ste folosită pentru culturi
agricole, singurele așezări de aici fiind Clătești, Gostinari și Falaștoaca.
Lunca Câlniștea -Neajlov, cu lărgimi de până la 2,5 -3 km, prezintă numeroase sectoare
înmlăștinite, inclusiv Balta Comana, formată pe un orizont din ar gilă. Localitățile au ocolit
lunca propriu -zisă, situându -se mai ales la contactul acesteia cu câmpul ”6.
Analiza p roceselor și forme lor geomorfologice actuale pune în evidență faptul că
relieful actual se suprapune peste cel mediu și major, la a cărui form are au contribuit și
procese le de eroziune fluvială, procese le de tasare și sufoziune, procese de versant sau prin
acțiuni antropice (Grecu și colab., 2006). Acesta se poate împărți în: relieful luncilor, al
podurilor de terase și câmpurilor și relieful a ntropic.

6Vlăsceanu Gh., 1997, op. cit ., pp. 9 -18

17
Relieful minor al luncilor este rezultatul proceselor de eroziune fluvială și a acțiunii
pânzei freatice foarte aproape de suprafață. Se disting o serie de forme: grinduri,
microdepresiuni cu exces de umiditate și chiar băltiri ale pânzei freatice , cursuri și meandre
părăsite, popine, conuri de dejecție ale unor râuri afluente, apariția dunelor pe grinduri,
prăbușiri de maluri și alunecări de pe versanți.
Relieful minor al podurilor de terasă și câmpurilor este reprezentat de suprafețele orizontale
sau cvasiorizontale care au favorizat procesele de tasare și sufoziune în masa depozitelor
loessoide și a celor de loess. (…) În urma proceselor de tasare și sufoziune, la care se adaugă
procese de pluviodenudare și eroziune eoliană, în masa loessului ș i a depozitelor loessoide
apar: crovuri, găvane și padine (cum sunt cele din Câmpia Burnas). Aici, prin procesul de
argilizare a loessului sau a depozitelor loessoide, sau prin antrenarea pânzei freatice spre
suprafață, aceste depresiuni mențin apa, rezult ând mlaștini, băltiri și chiar lacuri de crov.
Relaț ionat cu procesele de versant și interfluvii , se poate aprecia că versanții sunt
restrânși ca suprafață și apar numai în lungul văilor mari ca frunte de terasă (Neajlov),
adâncindu -se mai mult în suprafaț a topografică. Ravenele au un rol esențial în eroziunea
versanților din piemont și apar în bazinul de recepție a torenților de pe frunțile de terasă din
câmpie. Instalarea lor într -un număr mai mare afectează stabilitatea versantului.
Torențialitatea este un proces amplu care duce la fragmentarea accentuată a versanților prin
instalarea unui bazin de recepți e în partea superioară, alcătuit dintr -un sistem de ogașe,
ravene și rigole foarte active. Aceste organisme acționează prin eroziune regresivă asupra
versantului, concentrând o cantitate mare de materie pe un canal în care sunt transportate la
ploi torențiale o cantitate impresionantă de materiale.
Dintre procesele gravitaționale, cele mai frecvente sunt prăbușirile la marginea versanților cu
o pantă mai accentuată și în malurile râurilor de câmpie. Aceste prăbușiri dau naștere unor
forme de acumulare la baza versanților sub formă de movile de pământ. Iar când se produc în
maluri, conduc la mărirea albiei minore, la meandrări și la un apo rt imens de mater iale în
albie.
În are alul studiat se individualizează ș i formele r elieful ui antropic care este creat de om prin
acțiunile sale. În acest sens se disting două categorii: relieful creat în perioada antică și
medievală și cel creat în perioada actuală. Relief ul antropic creat în perioada antică și
medievală este reprezentat prin valur ile de pământ care apărau satul ; gorgane, tumuli sau
movile de pământ care erau folosite ca necropole sau puncte de pază, datate din perioada
dacică și a popoarelor migratoare. De regulă , aceste forme de relie f prezintă o mare
atractivitate turistică datorită vechimilor, precum și a faptului că reflectă o intensă activitate a
omului din cele mai vechi timpuri, fapt ce le s poreș te imp licit valențele culturale ș i cele de

18
ordin turist ic. Relieful creat recent este prezent în zona studiată prin: “diguri în cadrul
luncilor, baraje transversale pe râuri, rezultând apariția lacurilor antropice, iazuri, desecări,
deblee, ramblee, terasări ale malurilor și versanților, nivelări ale crovurilo r și dunelo r”7 .

2.3. Potențialul turistic al hidrografiei

Apele subterane s-au format datorită gradul ui lor ridicat de permeabilitate a
depozitelor cuverturii sedimentare . Acestea dețin un rol foarte important în alimentarea
râurilor, contribuind la d efinirea regimului hidrologic. Rolul lor este accentuat în perioadele
cu deficit pluviometric, când în lipsa precipitațiilor, scurgerea este doar rezultatul alimentării
subterane. Aceasta asigură scurgerea de bază a râurilor, în funcție de care amploarea ș i
volumul viiturilor pot fi mai mari sau mai mici. Adâncimile lor variază între mai puțin de 5
m, în formațiunile aluvionare ale luncilor și peste 30 -40 m în cazul celor acoperite cu
depozite loessoide. Cele mai bogate acvifere freatice corespund depozitel or aluvionare ale
luncilor și teraselor râurilor care drenează regiunea. Astfel, cele mai importante hidrostructuri
cu apă freatică între Olt și Argeș sunt stratele de Frătești (în Câmpia Burnazului). De
asemenea, la est de Argeș, câmpiile tabulare cu hidr ostructuri freatice la baza depozitelor
loessoide , au nivelul piezometric la adâncimi mari (20 -25 m în Bărăganul sudic), apele având
caracter intens mineralizat (până la 3 -5 g/l), de tip hidrochimic predominant clorurat și
sulfatat și cu duritate mare.
Importante din punct de vedere calitativ și calitativ sunt apele de adâncime din
depozitele pleistocen -inferioare corespunzătoare stratelor de Frătești. Datorită calității bune,
aceste acvifere sunt exploatate pentru alimentarea cu apă potabilă. Stratele de F rătești sunt
constituite din pietrișuri și nisipuri provenite dinspre Podișul Prebalcanic. Sunt înclinate
dinspre sud către nord, afundându -se treptat dinspre Dunăre spre zona mediană a Câmpiei
Române (mai accentuat în sectorul estic și central). Adâncimil e la care variază aceste
structuri acvifere sunt cuprinse între 20 -30 m . Alimentarea stratelor de Frătești se realizează
din precipitații (în sectoarele cu nivel liber), din râuri și prin drenanță. Ponderea alimentării
subterane are variații semnificative de la un râu la altul în funcție de cond ițiile hidrogeol ogice
specifice (Grecu Florina, 2012 , pp. 188 -192).
Rețeaua hidrografică ce drenează Câmpia Română este în totalitate tributară fluviului
Dunărea. Aceasta s-a individualizat pe măsura retragerii trept ate spre est a Lacului Getic prin

7 Florina Grecu, 2012, Sisteme hidrogeomorfo logice din Câmpia Română , Editura
Universității din București, pp . 63-65.

19
colmatarea acestuia cu depozite cărate de râurile care -și aveau izvoarele în zona carpatică și
subcarpatică. Cursurile râurilor s -au adâncit în depozite de vârstă Romanian Superioară și
Cuaternară, cunoscând de -a lungul ti mpului, numeroase remanieri și modificări, impuse, în
principal, de condițiile climatice și tectonice. Orientarea rețelei hidrografice se modifică
treptat, dinspre partea vestică spre cea estică a câmpiei, în concordanță cu înclinarea generală
a reliefului impusă de adâncirea Dunării, retragerea lacului cuaternar și subsidența din nord –
estul Câmpiei Române. Astfel, orientarea cursurilor este nord -vest către sud -est în sectorul
central. Densitatea medie a rețelei hidrografice este mai redusă în partea de sud -est a Câmpiei
Român e- mai puțin de 0,1 -0,2 km/ km² (Gâștescu și colaboratorii, 1983).
Sistemele hidrografice din zonă includ râuri alohtone și autohtone. Râurile alohtone
își au originea atât în Carpați, cât și în arealele deluroase subcarpatice și piemo ntane. În
Carpați își are obârșia râul Argeș cu o lungime de 242 km. Alimentarea bogată din sectorul
superior asigură scurgerea permanentă, cu debite importante. Râurile autohtone își au obârșia,
cu precădere, în izvoarele din zonele de efilare de la perif eria câmpiilor piemontane și a
conurilor de dejecție ale râurilor mari, formate la ieșirea din Piemontul Getic sau din
Subcarpați. Dintre aceste râuri se remarcă afluenții Argeșului – Neajlovul (186 km) și
Câlniștea.
Alimentarea pluvială deficitară, prec um și permeabilitatea substratului litologic determină
scurgeri reduse, cu frecvente fenomene de secare, specifice îndeosebi câmpiilor piemontane
și suprafețelor conurilor de dejecție, unde apa se infiltrează în depozitele permeabile. În
sectoarele cu pânz a freatică aproape de suprafață, alimentarea subterană asigură scurgerea
permanentă a râurilor. Pantele reduse (1 -2%) favorizează procesele de meandrare
(coeficienții de meandrare depășesc valoarea de 1,3, iar în cazul Câlniștei ating 2,1) și
eroziune late rală, precum și acumularea aluviunilor, ceea ce are drept consecință micșorarea
capacității de transport a albiei. Ca urmare, în timpul viiturilor, râurile se revarsă mai ușor,
apa ocupând spațiul luncii unde stagnează, alimentând pânza freatică, al cărui nivel se află la
adâncimi reduse (1 -2 m). Albiile minore sunt, în general, înguste iar la viituri apa inundă cea
mai mare parte a luncilor (Grecu Florina, 2012 ).
Râul Neajlov este inclus în rețeaua hidrografică dendritică (după modul de asociere a
ramuril or hidrografice ), rețea specifică râ urilor cu bazine hi drografice medii sau mici, al căror
curs inferior se află la altitudini reduse, pe terenuri plane și se ramifică î n numeroase brațe
secundare, formând adesea lacuri și bălț i (Planul de management al Pa rcului Natural Comana,
2007, p. 26) .
De asemenea, r âul Neajlov poate fi inclus în grupa râ urilor cu bazin hidrografic rel ativ
mare, acoperind o suprafață de 3 660 km². Modificările apărute ca urmare a activităț ilor

20
antropice din sec. al XIX -lea și prima ju mătate a secolului al XX -lea (constând în defrișarea
pădurilor, pășunatul abuziv, extinderea arăturilor î n lungul pa ntelor etc .), au condus la
apariț ia unor putern ice fenomene de eroziune, crescând torențialitatea râurilor. Albiile
râurilor au fost puterni c colmatate, înregistrâ nd fenomene intense de degradare.
Din punct de vedere hidrologic , zona de studiu este influențată de râul Argeș, afluent
de ordin I al Dunării și de afluenții săi direcți, râurile Neajlov ș i Sabar. Debitul acestor râ uri
este pe rmane nt, dar variabil în timpul anului. În anii ploioși se produc revărsări de ape care se
soldează uneori cu pagube materiale importante. Alimentată de râ ul Neajlov, Balta Comana
are un reg im hidrologic variabil. Influenț ele sistemului hidrologic asupra v egeta ției se resimt
direct în zonele de luncă prin frecvența inundaț iilor, cantitatea material ului aluvionar depus,
nivelul pânzei freatice. Rețeaua hidrografică semipermanentă este constituită din văi
secundare, cu debit de apă numai î n timpul ploilor, ca re își încetează activitatea la scurt timp
după încetarea acestora. Văile sunt scurte, adânci, uneori având versanți puternic înclinați ș i
caracter torenț ial.
Râul Neajlov participă la formarea unuia dintre cele mai importante noduri de
convergență din zon a de câmpie (în zona localității Stoenești) la care confluează, alături de
Neajlov râurile Câlniștea, Dâ mbovnic, Glavacioc. Coeficientul de sinuozitate caracteristic
râurilor din zona de câmpie este cuprins între 1,30 și 1,60. În cazul râ ului Neajlov, dato rită
diferenței mici de altitudine î n profilul longitudinal al albiei , coeficientul de sinuozita te se
apropie de valoarea maximă. Lucră rile antropice de amenajare a bazinului hid rografic au avut
ca rezultat scăderea nivelului de vărsare a afluenților, creș terea vitezei de scurgere a apei în
albie ș i reducerea gradului de sinuozitate î n lunca Neajlovului.
Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de 162 metri , iar debitul mediu al râului
este de 6,48 m3/s. În zona localităț ii Comana, râul Neajlov se î ncadrează în Tipul “G” al
scurgerii, î n care scurgerea cea mai importantă este în primăvară, urmâ nd apoi, ca valoare,
scurgerea din sezoanele de iarnă și de vară. Alimentarea subterană variază î ntre 10 si 30 % din
scurgerea totală, iar alimentarea de suprafață es te predominant nivală .
Traiectul inițial al râului este descris în Tipul “F1”, localizat î n piemonturile sudice,
unde scurgerea cea mai mare este în primăvară, urmând apoi cea din iarnă și vară .
Alimentarea subterană reprezintă 20 – 40% din scurgerea totală, iar alimentarea de suprafață
este mixtă .
Scurgerea maximă: î n majoritatea cazurilor , debitele m axime anuale sunt de
proveniență pluvială. În Câmpia Română (zona localității Comana) aproximativ 70 % di n
debitele maxime au proveniență pluvială ș i numai 2 9% au proveniență mixtă. ”Analiza
frecvenței apelor mari și viiturilor realizată pentru posturile hidrometrice din apropiere de

21
Comana , a arătat că în cursul anului numărul maxim de vârfuri are loc primăvara (30 -50%
din total), minimul fiind î nregistrat to amna (10 -20%) sau iarna (5 -30%)”8.
“Regimul scurgerii de aluviuni este direct dependent de cel al scurgerii lichide și al
precipitațiilor. Ca urmare a debitelor scăzute și a pantelor mici ale reliefului și albiilor, în
arealul Câmpiei Române scurgerea de a luviuni prezintă valori reduse. (…) Principala sursă de
aliviuni o constutuie materialele din albia minoră. Dacă în mare parte din an scurgerea de
aluviuni nu este semnificativă , ea devine importantă cantitativ în timpul apelor mari și al
viiturilor, cân d forța erozivă și de transport a râurilor este crescută, acționând asupra patului
și malurilor. Cel mai bogat transport aluvionar în suspensie este specific intervalului martie –
iulie, când precipitațiile bogate cumulate cu topirea zăpezilor (primăvara) și cele torențiale
(vara) favorizeză alimentarea cu sedimente prin intensificarea proceselor de eroziune în albii,
ca urmare a creșterii debitului lichid. În intervalul menționat, ponderea scurgerii medii lunare
de aluviuni în suspensie poate depăși 20 -25% din volumul mediu anual. Cele mai reduse
volume de aluviuni în suspensie (mai puțin de 5% din volumul mediu anual) sunt tranzitate în
lunile de toamnă, caracterizate prin precipitații și debite reduse (Mociorniță și Birtu, 1987;
Zaharia et al. , 2011).
În arealul Câmpiei Române se află numeroase lacuri, cu geneză diferită, atât naturală,
cât și antropică. În funcție de originea cuvetelor și de amplasarea lor, lacurile prezintă
caracteristici morfometrice și hidrologice ce sunt influențate, într -o măsură mai mare sau mai
mică, de manifestarea proceselor geomorfologice de la nivelul albiilor și interfluviilor.
Majoritatea lacurilor din Câmpia Română se află în strânsă legătură cu rețeaua hidrografică,
ele fiind consecința directă a dinamicii albiilor minore și majore ale râurilor sub acțiunea
factorilor climatici și tectonici. În aceste condiții, cele mai multe lacuri naturale de află de -a
lungul cursurilor de apă, sub forma limanurilor fluviatile, lacurilor de luncă, de meandru (curs
părăsit), a căror alimentar e se află sub influența directă a râurilor. Lacurile antropice, create
pentru asigurarea diferitelor cerințe de apă, sunt amplasate, de asemenea, de -a lungul râurilor
(lacuri de acumulare, iazuri), regimul lor hidrologic fiind determinat, atât de cel al râ urilor pe
care sunt amplasate, cât și de modul în care sunt exploatate. La nivelul interfluviilor acoperite
cu depozite loessoide, procesele de sufoziune și tasare au determinat apariția lacurilor de
crov, cu caracter, în general, temporar, fiind alimentat e cu apa din precipitații și din topirea
zăpezii.
Ca urmare a condițiilor climatice specifice Câmpiei Române, deficitare în precipitații și cu
evapotranspirație ridicată, elementele morfometrice ale lacurilor naturale (suprafețe, volume,

8Planul de management al Parcului Natural Comana, 2007 , pp. 26-27.

22
adâncimi) sunt în cea mai mare parte variabile, iar existența multor lacuri este dependentă de
alimentarea din cursurile de apă și cea subterană .” (Grecu Florina , 2012, pp. 198 -199).
Între elementele hidrologice de pe raza com unei Comana cu valoare turistică se
numără și un lac natural, de luncă , ce ocupă spațiul depresionar din lunca râului Neajlov,
astăzi inundat de vegetație, de unde aspectul de baltă: Balta Comana , formată pe cursul
inferior al râului Neajlov în zona localității omonime. Balta Comana a reprezentat pentr u o
perioadă îndelungată o microdeltă cu regim hidrologic caracteristic ș i special, care a
influențat microclimatul local și a permis formarea unor asociații vegetale ș i animale unice.
Valoarea turistică a Bălții Comana și a luncii râului Neajlov este spor ită și de faptul că
acestea constituie refugii și arii de cuibărire pentru păsări, dar ș i habita te de reproducere și de
iernare petru peș ti. Cele ap roximativ 1 200 de hectare aparținând bă lții Comana, cărora li se
adaugă zonele mlăștinoase de la Mihai Brav u și Călugă reni c onstituie adevărate zone umede,
caracterizate printr -o mare diversitate floristică ș i faunis tică9.
Din pun ct de vedere turistic se remarcă ș i văile pâraielor Gurban și Câlniștea care
reprezintă zone caracterizate printr -o excepțională val oare peisagistică și științifică,
constituind la râ ndul lor , refug ii pentru unele specii animale ș i vegetale endemice și rare.
Terenul sărăturat din lunca râului Neajlov a permis constituirea unor asociaț ii floristice la
care participă specii rare, de mare valoare științifică10.

2.4. Potențialul turistic bio și pedoclimatic

Datorită poziției sale geografice, teritoriul Câmpiei Române are un climat temperat
continental moderat, caracterizat prin valori ridicate ale bilanțului radiativ și caloric,
amplitud ini mari ale temperaturii aerului, cantități relativ reduse de precipitații, cu ploi
torențiale în anotimpul de vară și perioade de secetă diseminate în timpul anului. Acestea sunt
impuse de particularitățile factorilor genetici ai climei: radiația solară, circulația generală a
atmosferei și suprafața activă (Grecu Florina, 2012 , pp. 135) .
Comuna Comana se înscrie î n climatul temperat continental cu influenț e excesive,
acesta fi ind specific pentru zonele de câmpie din sudul Româ niei ( Grigorescu et al., 201 1).
Datorită condiț iilor geomorfologice particulare (altitudini joase, relief uniform, zone
acoperite de ape, acestea din urmă fiind prezente în limitele Parcului Natural Coma na), la

9 Planul de management al Parcului Natural Comana, 2007, p. 37.

10 Planul de management al Parcului Natural Comana, 2007, p. 37.

23
care se adaugă absenț a barierelor orografice, care impu n conturarea unor caracteristici majore
climatice: advecția maselor de aer relativ simultan , determinând variații periodice și
neperiodice dar fără valori semnificative ale amplitudinii ș i valori ridicate ale echilibrului
radiativ11, fapt ce reprezintă pentru activitatea tur istică posibilitatea practică rii aceste ia cel
puțin 10 luni pe an; grad ridicat de uscăciune și influențe continentale pe terase înalte, precum
și o umiditate ridicată în luncile fluviale12 care, din punct de vedere al activității turistice ,
limitează parț ial desfășurarea vizitelor turistice î n special toamna și î n sezonul rece.
Valorile totale ale balanței radiative pentru toat e condițiile meteorologice (senin, înnorat ,
acoperit de nori) au atins cele mai ridicate valori medii de aprox imativ 500 Wm -2 în iul ie și
cele mai reduse la 12 pm în decembrie, de aproximativ 90 Wm -2 (Sandu et al., 2010).
Radiația solară globală (la stația meteorologică Giurgiu ) înregistrează valori anuale medii de
2185.7 ore din care 1556.1 ore în timpul sezonului cald și 629.6 ore î n timpul sezonului rece).
Aceste valori ale ra diației solare reflectă favorabil itatea condițiilor termice pentru
desfășurarea activității turistice în sezonul cald și o limitare a acestora î n sezonul rece , când
se resimt și influenț ele climatului temperat cu influenț e continentale (vânt puternic -crivăț ul).
Acestor caractetristici se adaugă particularitățile climatice impuse de stratul vegetal
dominat de vegetația azonală (hidrofilă și higrofilă favorizată de prezența iazului și a lacului
Comana , dar și a apei de mică adâncime) împreună cu pădurile nemorale. În același timp,
zona studiată este puternic influențată de topoclimatele din partea de nord , nord -vest ale
iazului, luncilor și lacurilor (dezvoltate pe cursurile inferioare comune ale râurilor Neajlov ,
Argeș și Sabar) și de pădurile din nord -vest și est.
Tipuri le de soluri specifice Câmpiei Burnazului sunt: cernoziomurile, prelu vosolurile,
luvosolurile, planosolurile, solonețurile, vertosolurile și aluviosolurile.
Cernoziomurile ocupă aproape în întreg ime teritoriul Câmpiei Burnazului. Sunt soluri
evoluate, cu orizonturi bine puse în evidență , care s -au dezvoltat inițial sub o vegetație de
stepă în care pădurile erau dominante. Acest fapt explică conținutul mare de humus și
fertilitatea ridicată a acest or soluri.
Cantitățile ceva mai însemnate de precipitații care cad în ceastă regiune comparativ cu
ținuturile de câmpie de la est de Argeș au favorizat levigarea argilei din orizontul superior și
acumularea ei la adâncimi mai mari, în așa -numitul orizont Bt (argiloiluvial), care devine
astfel orizont caracteristic.

11 Grigorescu Ines, Dragota Carmen -Sofia, Dumitrascu Monica , Nastase Mihaela , 2011 , Invasive
terrestrial plant specie s in the Romanian protected areas. A geographical approach , Analele
Universității din Tâ rgoviște, Seria Geografie, vol. 11, nr. 1, pp. 45 -55.

12 Grigorescu Ines, Dragota Carmen -Sofia, Dumitrascu Monica, Nastase Mihaela, 2011, op. cit.

24
În Lunca Câlniștei, în special în sectorul Stoenești -Călugăreni, se întâlnesc
cernoziomuri gleizate, caracterizate printr -un conținut relativ mai ridicat în humus, gleizare
slabă la baza profil ului și în general acumulare mare de carbonați în orizontul C. Acestea sunt
soluri extrem de fertile, fiind cultivate în întregime cu cereale (Buza și colab., 1972).
Preluvosolurile și luvosolurile fac parte din clasa luvisolurilor. Dezvoltate inițial su b
o vegetație de pădure, ele au fost transformate în soluri agricole, a căror fertilitate naturală
trebuie menținută însă prin irigații și fertilizări, precum și prin executarea unor arături adânci
menite să îmbunătățească coeficientul aerohidric. În funcț ie de gradul lor de evoluție,
preluvosolurile prezintă următoarea succesiune de orizonturi: Ao -Bt-C sau Ao -Bt-Cca-C.
În cuprinsul acestui orizont se constată o mineralizare accentuată a resturilor organice, care
duce la acumularea unui humus mult slab acid (Andreiași, N., Mihalache, M., 1999).
Luvosolurile și planosolurile formează asociații ce apar pe suprafețe restrânse (la
obârșia Glavaciocului și Milcovățului și pe cumpăna de ape dintre Glavacioc și Neajlov).
Luvosolurile au o fertilitate maximă pentru păduri, medie pentru plantații pomicole, pajiști și
unele culturi (mai ales plante tehnice, secară, cartof, orz și ovăz) și minimă pentru culturile de
grâu, porumb și florea -soarelui (Barbu, 1987).
Planosolurile relevă aceeași succesiune de orizonturi ca și în cazul solurilor brun -luvice și a
luvisolurilor albice, deosebirea dintre ele constând în schimbarea texturală bruscă (exprimată
prin dublarea cantității de argilă), pe cel mult 7,5 cm, între orizontul El sau Ea și Bt
(Andreiași și Mihalache, 1999).
Solonețurile apar frecvent în Lunca Câlniștei, acolo unde apele freatice mineralizate
se găsesc la adâncimi relativ mici de la care pot influența profilul de sol. Succesiunea
orizonturilor este următoarea: Ao -Btna -C sau Ao -Btna -CGo.
Ca urmare a conținutu lui ridicat de sodiu schimbabil și săruri solubile, solonețurile au
o fertilitate redusă. Acestea pot fi totuși cultivate cu rezultate destul de bune dacă se au în
vedere câteva aspecte deosebit de importante:
-amendarea cu gips pentru înlocuirea cu calciu a sodiului schimbabil;
-spălarea cu apă dulce;
-drenaje pentru coborârea nivelului pânzei freatice;
-arături adânci de desfundare fără răsturnarea brazdei;
Vertosolurile sunt specifice interfluviului dintre Glavacioc și Teleorman, precum și
celui dintre G lavacioc și Neajlov. Sunt soluri relicte, de culoare negricioasă, dezvoltate pe
materialele argiloase rezultate din alternarea rocilor bogate în carbonat de calciu sau în
silicați primari. Textura argiloasă sau luto -argiloasă face ca în perioadele cu umidi tate
excesivă să gonfleze dând naștere unor oglinzi de alunecare pe fețete agregatelor structurale,

25
în timp ce în perioadele secetoase ele crapă puternic până la adâncimi foarte mari (Geanana,
1986).
Luarea în cultură a acestor soluri necesită arături adân ci, executarea de drenuri pentru
combaterea excesului de umiditate, fertilizări pe bază de fosfor și irigații în perioadele
secetoase.
Aluviosolurile se întâlnesc în luncile râurilor și pe terasele joase și de meandru. Sunt
cele mai tinere soluri din regiu ne, având un orizont superior cu grosimi ceva mai mari de 20
cm, care stă pe un substrat de aluviuni de cel puțin 50 cm grosime. Gradul de saturație este
maxim, iar Ph -ul este slab alcalin. Aluvisolurile evoluate au o fertilitate mai ridicată și, prin
urma re, pot susține o gamă mai diversă de formațiuni vegetale (pajiști, culturi fur ajere,
cereale, plante tehnice) (Cocoș, Alina, 2012 , pp. 73-78)
Condi țiile climatice favorabile, precum și gradul ridicat de fertilitate a solurilor
plasează arealul studiat , din punct de vedere geobotanic , la contactul între două zone de
vegetație majore (fig. 6) :
-zona nemorală (reprezentată prin subzona pădurilor de stejar submezofili -termofili) și
-zona de silvostepă.

26

Figura nr. 4: Harta utilizăr ii terenurilor în comuna Comana
Sursa d atelor: Hartă realizată de autor în softul GIS

Între cele două zone predominant majoritare se află l imita dintre acestea, conferi tă de o linie
ce se orientează la început în lungul cumpenei de ape dintre Câlniștea ș i Glavacioc, dar care
coboară apoi pe Valea Râiosul până la confluența cu Câlniștea, urmând mai departe cursul
principal până la Călugăreni.
Dintre speciile cele mai frecvent întâlnite în pădurile din regiune, se remarcă cerul și
gârnița, care prezintă ada ptări specifice la condiții de secetă prelungită (frunze coriacee,
păroase și ritidom gros), fiind capabile să vegeteze chiar și pe soluri grele, argiloase, pe care
apele vadoase pot stagna o perioadă de timp mai îndelungată.
Cu toate că cerul ( Quercus cer ris) și gârnița ( Quercus frainetto ) formează și păduri pure, în
bazinul hidrografic al râului Câlniștea din comuna Comana predomină cereto -gârnițetele. Pe
lângă acestea, se adaugă și alte specii de cvercinee, cum sunt stejarul brumăriu ( Quercus
pedunculifl ora), stejarul pufos ( Quercus pubescens ) și stejarul pedunculat ( Quercus robur ).
De asemenea, mai apar și specii de tei ( Tilia tomentosa ), frasin ( Fraxinus excelsior ), ulm
(Ulmus procera ), carpen ( Carpinus betulus ), salcâm ( Robinia pseudoacacia ), etc.

27
Stratul de arbuști este bine reprezentat în special prin gherghinar ( Crataegus monogyna ) și
lemn câinesc ( Ligustrum vulgaris ), la care se adaugă sporadic porumbarul ( Prunus spinosa ),
lemnul râios ( Evonymus verrucosa ), sângerul ( Cornus sanguinea ), măceșul ( Rosa canina ),
socul ( Sambucus nigra ), cornul ( Cornus mas ), etc.
În poieni sunt prezente pajiștile alcătuite din specii xerofile ca păiușul ( Festuca pseudoovina ,
Festuca sulcata ), firuța de livadă ( Poa pratensis var . angustifolia ), cinci -degete ( Potentilla
argentea, Potentilla alba), șovârvul ( Origanum vulgare ), iarba fiarelor ( Cynanchum
vincetoxicum ), ce se întâlnesc uneori și pe terenurile agricole.
Dintre plantele ce indică variabilitatea regimului de umiditate a solului pot fi amintite drețele
(Lysimachia n ummularia ), lipitoarea ( Galium aparine ).
Silvostepa (numită și antestepă) este o fâșie de tranziție între zona stepei și zona
pădurilor (Cocoș, Alina, 2012) .
Deși silvostepa se prezintă în mod normal ca o alternanță de suprafețe împădurite și suprafețe
acoperite cu vegetație ierboasă, în unele locuri, înainte de defrișările masive din secolul al
XIX-lea, pot să apară și păduri aproape închise de stejari subxerofili -termofili (Alina Cocoș,
2012) .
Sectorul estic al Câmpiei Burnazului și ținutul de câmpie dint re Râiosul și Cenușarul
se remarcă prin existența unor condiții pedoclimatice care au favorizat de -a lungul timpului
apariția și dezvoltarea cu preponderență a pădurilor de amestec (stejar brumăriu și stejar
pufos cu cer și gârniță). Pe lângă acestea, însă , mai pot fi întâlnite și alte asociații vegetale,
după cum urmează (Pașcovschi și Doniță, 1967): stejar pufos pur pe substrat de loess sau lut;
ceret de silvostepă pe cernoziomuri argiloiluviale dezvoltate pe loess; ceret normal de
câmpie; stejar brumăriu pur pe cenoziomuri argiloiluviale dezvoltate pe loess; amestesc de
stejar brumăriu și stejar pufos; amestesc de stejar brumăriu cu cer și gârniță; amestesc de cer
și gârniță cu stejar brumăriu; amestesc de stejar pufos cu cer și gârniță.
Pădurile din silv ostepă sunt mai rare decât cele din zona nemorală, și prin urmare
mult mai luminoase, ceea ce duce la dezvoltarea sporadică a etajului subarbustiv. În această
zonă se găsesc gherghinarul ( Crataebus monogyna ), lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare ),
voniceriul (Evonymus europaea ), spinul cerbului ( Rhamus cathartica ), sângerul ( Cornus
sanguinaea ), cornul ( Cornus mas ), etc. Dintre speciile ierboase, cele mai bine reprezentate
sunt fraga de câmp ( Fragaria viridis ), firuța de livadă ( Poa pratensis var.angustifolia ), urzica
(Urtica dioica ), obsiga ( Brachyopodium silvaticum) , păiușul ( Festuca valesiaca, F.
pseudoovina ), etc.
Pajiștile de silvostepă sunt alcătuite mai ales din specii xerofile, predominante fiind
păiușurile ( Festuca valesiaca , F. sulcata ) și coliliile ( Stipa joannis , S. stenophylla ). Pe lângă

28
acestea, se adaugă unele specii subxerofile sau chiar mezofile: firuța de livadă ( Poa pratensis
var. angustifolia ), trifoiul ( Trifolium montanum ), sânzienele galbene ( Galium verum ),
rogozul ( Carex praecox ). Apar și d iferite specii submediteraneene, cum sunt de exemplu,
sadina ( Chrysopogon gryllus ), pirul ( Agropyrum intermedium ), jaleșul ( Salvia nutans ), etc.
Prin pășunat excesiv sau prin cultivarea acestor terenuri, pajiștile de silvostepă se degradează,
acestea fiind înlocuite de pajiști secundare în care predomină păiușurile ( Festuca valesiaca și
F. pseudoovina ), dar și firuța cu bulbi ( Poa bulbosa ), pelinița ( Artemisia austriaca ), pirul
gros ( Cynodon dactylon ), coada șoricelului ( Achillea setacea ) și unele buruieni. (Alina
Cocoș, 2012)
La nivelul teritoriului analizat este specfică și vegetație de luncă care cuprinde: păduri
de salcie ( Salix triandra și Salix alba ) în amestesc cu plop ( Populus alba , Populus nigra , P.
canescens ). Acestora se adaugă uneori și aninișuri alcătuite din anin negru ( Alnus glutinosa ),
precum și anin alb ( Alnus incana ). Aceste formațiuni vegetale cunoscute sub denumirea de
zăvoaie se dezvoltă într -un mediu destul de uniform: pânza freatică aproape de suprafață,
revărsări periodice ale râurilor și existența unui substrat format din aluviuni în diferite stadii
de solificare.
Atunci când condițiile pedoclimatice sunt favorabile se constată și apariția șleaurilor
de luncă alcătuite din stejat pedunculat ( Quercus robur ), frasin ( Fraxinus excelsior , F.
holotricha ), ulm (Ulmus foliacea , U. Laevis ), carpen ( Carpinus betulus ), anin negru ( Alnus
glutinosa ) și plop negru ( Populus nigra ). Pe parterul acestor păduri se dezvoltă o vegetație
ierboasă reprezentată prin specii ombrofile ( Aegopodium podagraria, M ercurialis perenis ) și
higrofile de luncă.
Pajiștile de luncă sunt constituite din specii mezofile și higrofile ce trec spre interior către
asociațiile hidrofile din apropierea cursurilor de apă, iar spre exterior către asociațiile mezo –
xerofile de pe tera sele mai vechi și de pe coaste. Începând de la râu și până în zonele mai
înalte situate la periferia luncii, succesiunea speciilor vegetale este următoarea: iarba
câmpului ( Agrostis alba ), asociații de Poa palustris și Poa trivalis , coada vulpii ( Alopecuru s
fratensis ) (Alina Cocoș, 2012) .
În luncile din zona comunei Comana, dar mai ales în lunca râului Câlniștea, se întâlnesc și
formațiuni vegetale acociate terenurilor mlăștinoase, respectiv specii hidrofile, caracteristice
locurilor unde apa bălteș te apr oape tot timpul anului ( Alina Cocoș, 2012)
Asociațiile de mlaștini reprezintă, d in punct de vedere ecologic și floristic, o continuare a
succesiunii spațiale a asociațiilor mezo -hidrofile ale pajiștilor de luncă. Acestea prezintă
aceeași zonalitate parale lă cu valea, determinată de apă, prin cantitatea și durata ei. În
general, de la firul văii spre marginile luncii poate fi pusă în evidență următoarea succesiune:

29
stuf ( Phragmites communis ), papură ( Typha latifolia ) și asociații de Butomus umbellatus ,
Scirpus tabernemomtanum , S. lacustris , Sparganium ramossum , Caricete , Bolboschoenus
maritimus , Beckmannia erucaeformis .
Din cauza mediului specific în care se dezvoltă și pe care apa îl creează în întregime
în regiuni foarte diferite, reducând la maximum acțiu nea celorlalți factori, vegetația de
mlaștină reprezintă o formațiune destul de uniformă, care spune foarte puțin despre restul
complexului de factori.
Vegetația hidrofilă găsește condiții optime de dezvoltare atât în lungul cursurilor de
apă, mai ales aco lo unde viteza curentului este redusă și adâncimile mici, cât mai ales în
numeroasele iazuri care apar în cuprinsul albiilor minore. Astfel, în apropierea malurilor sau
la suprafața apei pot fi întâlnite stuful ( Phragmites communis ) și papura ( Typha latifo lia),
brădișul ( Myriophyllum verticillatum ), lintița ( Lemna minor ), mătasea broaștei ( Hidrocharis
morsus ), broscarița ( Potamogeton natans ), precum și alge filamentoase ( Nitella, Tolypella )
(Alina Cocoș, 2012) .
Un tip aparte de vegetație se dezvoltă pe solu rile sărăturoase din lungul cursului
inferior al Câlniștei, cum sunt speciile halofite, dintre care cele mai importante sunt:
Camphorosma ovata , Carex divisa , Artemsia maritima , Statice gmelini , Puccianellia distans ,
Juncus gerardi și Beckmannia erucaeform is. Datorită variației condițiilor de umiditate și a
conținutul ui de săruri din sol, chiar și în condițiile celui mai slab exprimat microrelief,
vegetația de sărătură nu este uniformă. Mai mult decât atât, pe aceste terenuri apar și areale
complet lipsite de vegetație ( “chelituri”), a căror existență este pusă în legătură cu
eflorescențele sau crustele de săruri de la suprafața solului (Alina Cocoș, 2012) .
În funcție de gradul de dezvoltare a crovurilor, acestea pot fi clasificate în două
categorii, care se regăsesc și în cadrul peisajului geogra fic al comunei Comana: crovuri cu
umiditate accentuată (sol îmbibat cu apă sau apă care băltește) pe tot parcursul anului și
crovuri cu umiditate accentuată primăvara (chiar și toamna și iarna), dar cu un grad mai
ridicat de uscăciune în timpul verii.
În crovurile caracterizate prin umiditate intens ă tot timpul anului, sunt caracteristice
asociații hidrofile foarte asemănătoare cu cele din mlaștinile luncilor. Printre acestea se
remarcă asociația de Beckmannia erucaef ormis, foarte bine dezvoltată pe văile umede și
sărate. În cursul verii, însă, crovurile sunt invadate și de specii higrofile mărginașe cum sunt
Schoenoplectus lacustris , Heleocharis palustris și chiar Heleochloa alopecuroides , ceea ce ar
putea indica o di recție de evoluție către uscarea acestora.
În crovurile cu umiditate accentuată numai primăvara se află specii higrofile care, fie
că beneficiază de umiditatea de primăvară timp în care își parcurg întreg ciclul de dezvoltare

30
(Veronica acinifolia , Myosuru s minimus ), fie că în această perioadă cresc și înfloresc
(Lythrum hyssopifolium , Peplis portula , Alopecurus aequalis ), urmând să fructifice într -un
mediu mai uscat. Condițiile diferite de umiditate, care sezonează concentric, dau naștere
următoarei succes iuni spațiale de asociații, începând de la centru spre margine: Elatine
alsinastrum , Issolepis supine , Peplis portula , Alopecurus aequalis , Ranumculus lateriflorus ,
Lythrum hyssopifolium . Către periferie, în zone din ce în ce mai largi și mai puțin contura te,
urmează: Juncus bufonius , Spergularia rubra , Heleochloa alopecuroides , Gnaphalium
uliginosum și Gypsophila muralis .
Un lucru interesant de remarcat este faptul că, uneori, unul și același crov poate
prezenta, când relieful său permite, două zone: una c entral ă și alta marginală, care prin
regimul hidric corespund uneia din cele două categorii de crovuri enunțate, cu vege tația
corespunzătoare fiecăruia (Alina Coco ș, 2012 , p. )
Vegetația din cadrul comunei Comana a suferit modificări radicale în ultimii 20 0 de
ani, rezultat al intervențiilor antropice destul de puternice. Pădurea a fost distrusă aproape
complet, fiind înlocuită cu terenuri agricole și pajiști secundare. Doar în câteva areale s-au
mai păstrat petice din fondul forestier , a căror suprafață to tală abia ajunge la 11, 459 ha (ceea
ce înseamnă 6,5% din teritoriu l analizat , în condițiile în care la sfârșitul secolului al XVIII -lea
pădurea acoperea 50 -60% din s uprafața zonei de studiu (Cocoș, Alina, 2012 ).
Agricultura este axat ă pe cultura cereal elor (în special porumbul și grâul, la care se adaug ă și
orzul și orzoaica, și mai rar, secara ). În ultima vreme s -au extins suprafețele cultivate cu ovăz,
ca urmare a folosirii lui ca plantă furajeră pentru creșterea animalelor.
Dintre plantele de nutreț (l ucerne, sfecla furajeră, porumbul pentru însilozare), plantele
uleioase (floarea -soarelui și soia) și leguminoasele pentru boabe (mazărea, fasolea, lintea)
sunt cele mai frecvent cultivate .
Cartofii și legumele au înregistrat în ultima vreme creșteri subst anțiale atât în privința
suprafețelor cultivate cât și a producției obținute, mai ales datorită preocupărilor oamenilor
pentru a -și utiliza la maximum terenurile proprii, redobândite după anul 1990.
O altă cauză a artificializării covorului vegetal natura l o constituie pășunatul excesiv,
în urma căruia se dezvoltă specii floristice cu un caracter mult mai xerofil. Astfel, comparativ
cu pajiștile naturale unde dominante sunt aociațiile de Alopecurus pratensis , Poa pratensis ,
Trifolium repens, Lotus cornicul atus, etc., pe suprafața pajiștilor degradate se întâlnesc cu
precădere asociații de Poa bulbosa , Synodon dactylon , Scleranthus annus și Poa pratensis ,
local fiind posibil să apară și Andropogon ischaemum și Artemisia austriaca .
În lunci, pe solurile aluvi ale, dar mai ales pe lăcoviști, se dezvoltă pajiști suculente cu
Poa pratensis , Cynodon dactylon , Trifolium repens , Lolium perenne și alopecurus pratensis .

31
În cazul unei pașunări excesive aceste evoluează către asociații de Cynodon dactylon , Poa
bulbosa și Polygonum aviculare pe locurile cele mai înalte, mai ales dacă solul este aluvial
nisipos apare în masă Poa bulbosa cu pâlcuri de Andropogon ischaemum și Artemisia
austriaca .
În cadrul pajiștilor situate pe versanți se întâlnesc mai ales asociații de Andropogon
ischaemum și Poa bulbosa , care pe suprafețele erodate sunt înlocuite de Artemisia austriaca ,
Scleranthus annus , Filago arvensis , etc. (Alina Coco ș, 2012)
Conștientizând impactul negativ pe care activitățile sale l -au avut de -a lungul timpului
asupr a mediului înconjurător, omul a încercat să -și repare “greșelile”, compensând mai mult
sau mai puțin degradarea vegetației din spațiul geografic analizat. Astfel, așa cum amintește
și autoarea Alina Cocoș (2012) în lucrarea sa, Resursele de apă din bazinul Câlniștei, pe
lângă crearea unor rezervații naturale, s-a încercat și împădurirea unor suprafețe afectate de
utilizare agricolă intensivă . Prin urmare, pe versanții puternic erodați pe care domină
asociații le cu valoare nutritivă mic ă, au fost plantate sp ecii lemnoase care cresc natural în
condiții asemănătoare: stejar pedunculat ( Quercus robur ), carpen ( Carpinus betulus) și ulm
(Ulmus foliacea ) în nordul regiunii; cer ( Quercus cerris ), gârniță ( Quercus frainetto ) și stejar
brumăriu ( Quercus pedunculiflora ) în Câmpia Burnazului.
În unele păduri s -au făcut plantații cu salcâmi, acestea fiind specii repede crescătoare și având
în același timp și o mare valoare meliferă. Cu toate acestea, însă, specialiștii apreciază că
împădurirea poienilor sau a crovurilor t rebuie făcută cu specii naturale din regiune, pentru a fi
întregite astfel vechile perimetre ale pădurilor (Alina Cocoș, pp . 65-72).
Din punct de vedere al atractivității turistice, diversitatea speciilor de floră de pe
teritoriul comunei Comana este un el ement care completează imaginea turistică complexă a
unității administrativ -teritoriale studiate. Diversitatea speciilor de floră (conferită de prezenț a
zonei nemorale și de silvostepă), la care se adaugă vegetația hidrofilă, conferă un caracter
particular al peisajului predominant agrar al comunei Comana. Vegetaț ia hidrofilă prezintă
particularități în arealele î n care este predominantă, așa cum este cazul și al zonei de studiu ,
care î n funcție de particularitățile climatice prezintă variate forme (ex. veg etația crovurilor cu
umiditate accentuată). Prezența arealelor cu vegetație forestieră reprezintă un element de
atracț ie turistică deosebit ă pentru zona de studiu, aflată într -un areal de câmpie.
Așadar, formațiunile vegetale din zona comunei Comana dispun de potenț ial turistic,
reprezentând importante elemente de atractivitate turistică, în special pentru populația din
mediul urban. Fie că aleg să se deconecteze de “jungla urbană” pentru puțin timp și să se
refugieze într -o oază de verdeață și liniște, la aer proaspăt, mult mai puțin poluat comparativ
cu zona orașului, la o plimbare la pas prin natură sau la picnic, fie că vor studieze din punct

32
de vedere științific elementele de vegetație și speciile rare întâlnite în zonă , oamenii practică
diferite forme de turism ce au ca element central de atracție turistică, vegetația specifică
arealului studiat. Astfel, putem vorbi despre turismul în natură, de odihnă și recreere,
agroturismul, ecoturismul și turismul științific , dezvoltate de altfel, și prin prezența
rezervațiilor naturale existente în cadrul Parcului Natural Comana.

2.5. Rezervații naturale

Rezervațiile naturale reprezintă arii naturale protejate cu scopul de a proteja și
conserva specii și habitate naturale importante sub aspect floristic, faunist ic, forestier,
hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de
arealul necesar asigurării integrității elementelor protejate. Managementul rezervațiilor
naturale se face diferențiat, în funcție de caracteristicile acestora, prin măsuri active de
gospodărire pentru a asigura menținerea habitatelor și/sau în vederea protejării anumitor
specii, grupuri de specii sau comunități biotice. Pe lângă activitățile științifice, după caz, pot
fi admise activități turistice, ed ucaționale, organizate. Sunt admise unele activități de
valorificare durabilă a unor resurse naturale. Sunt interzise utilizarea terenurilor și
exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au
fost desemnate, re zervațiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic,
forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zonă umedă, marină, de resurse
genetice și altele. Aceste rezervații corespund categoriei IV IUCN, și anume, arie de
gestio nare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin
intervenții de gospodărire (Planul de management al Parcului Natural Comana, 2007 , p. 5 )13.
Parcul Natural Comana, arie protejată de interes național cu o suprafață de 24963 ha,
ce include pădure, teren arabil, așezări umane, pășuni, râuri și bălți, a fost înființat prin
Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 38 din 12 ianuarie
2005.
Scopul declarării parcului ca arie protejată la nive l național îl reprezintă, în ansamblu,
protejarea diversității floristice și faunistice prezente în zona de studiu, a habitatelor
caracteristice unor specii vulnerabile, periclitate și/sau rare, vegetale și animale, a unor zone
speciale de interes științif ic, istoric sau peisagistic. După constituirea parcului, zona a fost

13 Această definiție e ste elaborată conform prevederilor incluse în Ordonanța de Urgență a Guvernului
nr. 57/ iunie 2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei
și faunei sălbatice.

33
încadrată prin acte normative succesive atât ca sit Natura 2000 cât și ca zonă umedă de
importanță internațională, respectiv sit Ramsar în luna februarie a anului 2012, reprezentând a
treia zonă umedă importantă din sudul României, după Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei.
“Situl Natura 2000 Comana a fost declarat în anul 2007 ca parte integrantă a rețelei
ecologice europene Natura 2000 în România, statut prin care s -a instituit, cu car acter
provizoriu, regimul de arie naturală protejată de interes european, până la declararea acestuia
ca zonă specială de conservare. Situl Natura 2000 Comana cuprinde situl de importanță
comunitară ROSCI0043 Comana, abreviat SCI, declarat prin Ordinul 196 4/2007 al
Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și situl de protecție avifaunistică ROSPA0022
Comana, abreviat SPA declarat prin H.G. 1284/2007.
În prezent, după revizuirea din 2011 a celor două acte legislative prin OM
2387/20011, respectiv prin H.G. 971/2011, suprafața totală a Sitului Natura 2000 Comana se
constituie prin suprapunerea SPA și SCI, la rândul lor fiind dublate în proporție de
aproximativ 95% de su prafața Parcului Natural Comana ”14.

Foto nr. 1: Parcul Natural Comana -sediul administrativ
Sursa: Arhivă personală , iulie 2016

14 Planul de management al Parcului Natural Coman a, 2007

34
În Parcul Natural Comana sunt recunoscute în prezent trei arii naturale cu statut de
protecție:
I. Oloaga Grădinari (249,4 ha), delimitată pentru protejarea speciei Ruscus ac uleatus și a
habitatului forestier; II. Padina Tătarului (231.4,4 ha), desemnată pentru protejarea speciei
Paeonia romanica ; III. Balta Comana (1206,4 ha), habitat specific pentru păsările acvatice
din zona umedă, toate cele trei arii naturale fiind inclus e în zona de protecție integrală a
parcului prin hotărârea de înființare, în baza documentației înaintate de către ICAS -Proiectul
Life 8571/2002, „Restaurarea bălții Comana” și a documentației elaborate de Institutul de
Biologie. Pe lângă cele trei arii na turale menționate se delimitează încă șapte arii protejate cu
importanță peisagistică, floristică și faunistică. Acestea sunt: Fântânele – 163,6 ha (pădure),
Măgura -Zboiu – 106,5 ha (pădure și valea pârâului), Puieni – 15,3 ha, Crânguri – 117,2 ha
(pădure) , Valea Hoților – 25,6 ha (pădure), Valea Gurbanului – 110,4 ha (pădure și valea
pârâului) și Sărăturile Comana Grădiștea – 99,6 ha. (Planul de management al Parcului
Natural Comana, 2007)
“Zona de protecție integrală este zona care cuprinde cele mai valor oase bunuri ale
patrimoniului natural din interiorul ariilor naturale protejate. În aceste zone sunt interzise:
-orice formă de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice formă de
folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de prot ecție și/sau conservare;
-activitățile de construcții -investiții, cu excepția celor destinate administrării ariei naturale
protejate și/sau activităților de cercetare științifică și a celor destinate asigurării siguranței
naționale sau prevenirii unor cala mități naturale.
În zonele de protecție integrală, se pot desfășura următoarele activități:
-științifice și educative;
-activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții -investiții;
-utilizarea rațională a pajiștilor pentru cosit și/sau pă șunat numai cu animale domestice,
proprietatea membrilor comunităților care dețin pășuni sau care dețin dreptul de utilizare a
acestora în orice formă recunoscută prin legislația națională în vigoare, pe suprafețele, în
perioadele și cu speciile si efectiv ele avizate de administrația parcului, astfel încât să nu fie
afectate habitatele naturale și speciile de floră și faună prezente;
-localizarea și stingerea operativă a incendiilor;
-intervențiile pentru menținerea habitatelor în vederea protejării anumito r specii, grupuri de
specii sau comunități biotice care constituie obiectul protecției, în baza aprobării autorității
publice centrale pentru protecția mediului, a planului de acțiune provizoriu, elaborate în acest
scop de consiliul științific și valabil p ână la intrarea în vigoare a planului de management;

35
-intervențiile în scopul reconstrucției ecologice a ecosistemelor naturale și a reabilitării unor
ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea administrației și cu avizul
consiliului științi fic, în baza aprobării acordate de către autoritatea publică centrală pentru
protecția mediului;
-actiunile de înlăturare a efectelor unor calamități, la propunerea administrației ariei naturale
protejate, cu avizul consiliului științific, în baza aprobări i autorității publice centrale pentru
protecția mediului. În cazul în care calamitățile afectează suprafețe de pădure, acțiunile de
înlăturare a efectelor acestora se fac la propunerea administrației ariei naturale protejate, cu
avizul consiliului științif ic, în baza aprobării autorității publice centrale care răspunde de
silvicultură;
-acțiunile de prevenire a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri
de arbori, și acțiunile de monitorizare a acestora;
-acțiunile de combatere a înmulțirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea
materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulțire, la propunerea
administrației ariei naturale protejate, cu avizul consiliului științific și în baza aprobării
autorității publice centrale care răspunde de silvicultură”. (Planul de management al Parcului
Natural Comana, 2007) .
Din această categorie fac parte ariile naturale Oloaga -Grădinari, Padina Tătarului, Balta
Comana, Fântânele, Măgura -Zboiu, Puieni, Crângu ri, Valea Hoților, Valea Gurbanului și
Sărăturile Comana -Grădiștea. Suprafața zonei de protecție integrală din parc înregistrează o
valoare de 2325,4 ha.
Astfel, una din cele mai importante rezervații naturale din cadrul Parcului Natural
Comana este rezerv ația de Ruscus aculeatus (ghimpe) ce deține o suprafață de 249,4 ha.
Această este menționată în Legea nr. 5/2000, fiind înregistrată cu numărul 2418 și având ca
obiect de protecție specia Ruscus aculeatus – ghimpe.
Din punct de vedere fizico -geografic, rez ervația de ghimpe se caracterizează prin: altitudinea
medie cuprinsă între 60 si 90 de metri; solul predominant este brun -roșcat, edafic mare, dar
pe lângă acesta, în cuprinsul rezervației, mai este prezent și solul de tip brun, freatic umed,
gleizat sau s emigleic.
“Studiile realizate de către Institutul de Biologie din București în perioada 2000 -2001 au
indicat prezența în această rezervație a 113 specii vegetale, exluzând speciile vernale, cu ciclu
scurt de dezvoltare. Speciile identificate aparțin famil iilor Apiaceae (7 taxoni), Poaceae ,
Ranunculaceae și Brassicaceae (cu câte 6 taxoni), Rosaceae , Rubiaceae , Lamiaceae (cu câte
5 taxoni), Cyperaceae , Fabaceae , Liliaceae , Oleaceae cu cate 4 taxoni) și încă opt familii cu
câte trei taxoni. Cele 113 specii id entificate aparțin la 41 de familii. Dintre plantele

36
identificate dominante sunt cele aparținând Familiei Umbelliferae . Cele mai multe dintre
speciile întâlnite au areal larg de distribuție. S -au identificat 67 de specii cu distribuție eur –
asiatică, 4 spec ii eurasiatico -africane, 4 specii euro -africane. Puține dintre specii sunt
cosmopolite având un areal foarte larg de distribuție. Dintre elementele floristice termofile,
11 taxoni sunt submediteraneeni, 3 taxoni atlantic – mediteraneeni și 5 taxoni au areal sud-est-
european, dintre acestea făcând parte Ruscus aculeatus . Repartiția pe formații vegetale a
speciilor identificate arată o dominanță a plantelor de pădure (71 de taxoni), plante specifice
zonelor umede (19 taxoni), plante ruderale (12 taxoni), speci i de pajiști (8 taxoni).
Dintre cele 113 de specii vegetale descrise unele dintre ele prezintă importanță științifică
deosebită, fiind declarate monumente ale naturii, altele sunt cuprinse în listele roșii sau unele
specii au importanță locală. Dintre spec iile cele mai importante se menționează: Ruscus
aculeatus L. este specie ocrotită de lege, Monument al Naturii. Este element floristic atlantic –
mediteranean. Dintre speciile identificate în această rezervație prezentate în lista roșie (Oltean
si al.1994) s e menționează: Cardamine parviflora L., Digitalis ferruginea, Orchis laxiflora
Lam. Subsp. elegans Soo, Ranunculus polyphyllus Waldst.&Kit., Ruscus aculeatus
L.Cardamine parviflora L. este caracteristică zonelor umede fiind identificată în mlaștinile
din „ Coasta lui Tudorache” și în „Padina lui Vasile” din u.a. 108. Ranunculus polyphyllus
Waldst.&Kit. a fost identificată în „Padina lui Vasile” și „Coasta lui Tudorache”, în zone
restrânse care necesită protecție deosebită. Printre speciile identificate exist ă și alte plante
rare care necesită protecție în aria rezervației dar și la nivel național, acestea fiind: Anthriscus
nemorosa Sprengel , Asperula taurina L. ssp. leucanthera (G. Beck) Hayek , Beckmannia
eruciformis ssp. Eruciformis , Cardamine majovskii Marh old&Zaborsky , Doronicum
hungaricum , Fraxinus angustifolia Vahl. ssp. oxycarpa (Bieb. Ex. Willd.) Franco&Rocha
Alfonso , Fraxinus pallisiae Wilmott s.l. , Fraxinus pallisiae ssp. danubialis
Georgescu&Tutunaru , Fraxinus pallisiae ssp. Pontuseuxinae
Georgescu&T utunaru , Iris graminea L. , Leucojum aestivum L. ssp. Aestivum , Ophioglossum
vulgatum , Pipthaterum virescens , Quercus petraea ssp. Polycarpa , Scutellaria altissima ,
Sorbus torminalis , Tamus communis ssp. communis. ”(Planul de management al Parcului
Natural C omana, 2007) .

37

Foto nr. 2: Rezervația naturală de ghimpe
Sursa datelor: Arhivă personală , iulie 2016

O altă rezervație importantă este cea de bujor, Paeonia peregrina , delimitată în
cuprinsul unității Padina Tătarului, fiind me nționată în Legea nr. 5/2000 și înregistrând o
suprafață de 231,4 ha. Rezervația este înregistrată cu numărul 2419, având ca obiect de
protecție specia Paeonia peregrina ssp. Romanica – bujor românesc.
În ceea ce privește caracteristicile ce țin de aspectu l fizico -geografic al rezervației, se disting
următoarele: altitudinea medie de 80 de metri, rezervația fiind localizată într -un platou cu
depresiuni de mică suprafață situate la altitudinea de 50 -60 de metri; tipul dominant de sol
este solul brun roșcat, profund luvic, iar în zonele joase (depresiuni și văi) se întâlnește și
solul pseudogleic luvic depresionar, puternic pseudogleizat, edafic mijlociu.
“În rezervatia Padina Tătarului s -au identificat 102 specii vegetale, exceptând flora vernală.
Cele mai mu lte specii vegetale aparțin Familiei Rosaceae (14 taxoni). În Familia Lamiaceae
sunt incluși 11 taxoni, în Apiaceae 8 taxoni, Caryophyllaceae și Asteraceae au câte 7 taxoni,
Poacea are 5 taxoni. Dintre familiile vegetale prezente, 11 au câte 2 -3 taxoni și 16 familii
sunt reprezentate prin câte un singur taxon. Speciile de plante identificate aparțin la 34 de
familii de plante. Dintre taxonii identificați 56 sunt elemente floristice eurasiatice. Elementele
submediteraneene cuprind 15 taxoni, iar elementele s ud-est-europene numără 7 taxoni.
Dintre speciile observate cele mai multe sunt specii de pădure (60). Speciile caracteristice
pajiștilor și poienilor sunt în număr de 14. Speciile ruderale sunt tot în număr de 14. Specifice

38
pentru zonele umede au fost iden tificate numai 2 specii. Dintre speciile vegetale care au
dobândit statut de protecție se menționează bujorul românescc ( Paeonia peregrina var.
romanica ), considerat Monument al Naturii. La Comana bujorul apare în mai multe zone,
însă densitatea cea mai ma re o realizează în această rezervație, delimitată în apropierea
localității Vlad Țepeș. Densitatea cea mai mare a populației de bujor era descrisă în perioada
2000 -2001 în parcelele 30 și 43, însă umbrirea excesivă a cauzat scăderea numărului de
exemplare. Intervențiile silviculturale realizate punctiform prin care s -a redus consistența
pădurii au asigurat refacerea populației bujorului în limitele rezervației descrise. Dintre
speciile rare, considerate Monumente ale Naturii, Crocus flavus Weston ssp. flavu s (brândușa
galbenă) este o altă specie importantă identificată în „Padina Tătarului” alături de bujor. În
România specia se află la limita nordică a arealului ei, și este prezentă numai în partea sudică
a țării.
Alături de cele două specii de plante menți onate în lista roșie (Oltean si al., 1994) mai este
prezentă și Dictamnus albus L . (frăsinel). Specia a fost identificată frecvent de către Negrean
și col. în „Padina Tătarului” în aceleași microstațiuni ca și Paeonia . Alte specii vegetale
importante pentr u zona a căror prezență a fost identificată în cuprinsul rezervației sunt: Carex
montana , Convalaria majalis , Centaurea rutifolia jurineifolia , Inula hirta , Iris variegata ,
Rosa gallica , Scutellaria altissima , Lychnis coronaria , Buglossoides purpurocaerule um,
Silene vulgaris ssp. vulgaris , Salvia pratensis , Asperula taurina L. ssp. leucanthera.
Centaurea rutifolia ssp.jurineifolia a fost găsită sporadic la est de Valea Gurbanului.
Asperula taurina apare sporadic în rezervația Padina Tătarului. Iris graminee a L. este specie
considerată Monument al Naturii în partea sudică a României. Iris variegata este o altă specie
rară, care a fost observată sporadic în aria investigată și care alături de celelalte specii
mențioate anterior necesită statut de protecție.”(P lanul de management al Parcului Natural
Comana, 2007)
Rezervația Balta Comana , denumită și Delta Neajlovului , deține o suprafață de
1206,4 ha, din care numai aproximativ 5% reprezintă luciu permanent de apă.
“Începând de la confluența râului Câlniștea cu râul Neajlov (la Călugăreni), se formează
Delta Neajlovului. Această microdeltă a Neajlovului se extinde prin meandrarea și mai
accentuată a râului Neajlov. Albia majoră a râului se lățește, pe alocuri se îngustează, apoi iar
se lățește semnificativ, după care râul se varsă în vechiul lac Comana, o suprafață uriașă de
peste 1700 ha, în care cursul râului Neajlov poate fi observat doar din aer, curs care apare
meandrat pe mijlocul lacului. Stufărișurile, aparent nesfârșite, constituie a doua zonă de
stufări șuri compacte ca suprafață, la nivel national, după cele din Delta Dunării. ” (Gelu
Palamaru, Delta Neajlovului, 2014, pag.11)

39
Așadar, Balta Comana ce se suprapune cu zona umedă, cuprinde habitate de apă dulce, având
în prezent aspectul unei delte cu bălți interioare, ochiuri de apă, brațe de râu și grinduri cu
vegetație abundentă de stuf. Aceste habitate reprezintă un mediu de viață prielnic pentru
multe specii de păsări și pești. (Planul de management al Parcului Natural Comana, 2007)
Astfel, din gama la rgă și diversificată de specii identificate în zona bălții Comana, cele
protejate sunt:
-din rândul mamiferelor, cele mai importante specii sunt: ( Erinaceus Concolor , Myotis myotis
+, Nictalus noctula , Lutra lutra +, Spermophilus citellus +, Sorex araneus +, Neomys
Anomalus +, Crocidura leucodon +, Crocidura snaveolens +, Mustela nivalis , Putorius
putorius , Meles meles );
-în ceea ce privește speciile de păsări, se remarcă: ( Alcedo atthis +, Anas acuta , Anas
clypeata , Anas crecca , Anas platyrhynchos , Anas q uerquedula , Anas strepera , Anser anser ,
Ardea cinerea , Ardea purpurea +, Ardeola ralloides +, Aythya ferina , Aythya nyroca +,
Botaurus stellaris +, Carduelis carduelis +, Ciconia ciconia +, Delichon urbica , Egretta alba +,
Egretta garzetta +, Falco columbarius +, Falco peregrinus +, Gallinago gallinago +, Gallinula
chloropus +, Hirunda rustica +, Ixobrychus minutus +, Lymnocryptes minimus +, Motacilla
alba+, Numenius arcuata +, Parus major +, Passer hispaniolensis +, Rallus aquaticus +,
Scolopax rusticola+ );
– ca specii d e reptile mai importante, se întâlnesc: ( Natrix tessellata +, Lacerta viridis +,
Proteus anguilis +, Coronella austriaca +); amfibieni ( Triturus cristatus +, Rana dalmatina +,
Bombina bombina +, Triturus vulgaris +, Pelobates fuscus +);
– din categoria de specii d e pești, se evidențiază: ( Cobitis taenia taenia +, Cobitis megaspila +,
Sabanejewia romanica+ , Alburnus albumus +, Gobio gobio +, Umbra krameri +, Misgurnus
fossilis +, Rhodeus sericeus amarus +). (Planul de management al Parcului Natural Comana,
2007)
Speciile f aunistice notate cu + sunt înscrise pe lista roșie, făcând parte din lista speciilor
endemice sau rare conform Ordonanței de Urgență a Guvernului OUG 57/2007.

40

Foto nr. 3: Delta Neajlovului
Sursa: Arhivă personală , iunie 2016

Fântânele reprezintă o altă rezervație naturală, cu o suprafață ce este estimată la
163,6 ha, având ca obiect de protecție specia Convallaria majalis – mărgăritar. Aceasta
prezintă următoarele trăsături fizico -geografice: altitudinea medie terenului este cu prinsă
între 90 de metri în terasele înalte și 40 de metri în apropierea râului Câlniștea; sunt prezente
două tipuri dominante de soluri: brun roșcat profund și brun semigleic sau gleizat.
“Numărul speciilor vegetale identificate în cuprinsul acestei rezer vații este de 330. Este deci
o rezervație cu mare varietate floristică. Plantele identificate aparțin la 70 de familii de plante
superioare. Familiile cu cei mai numerosi taxoni sunt Asteraceae (44 taxoni), Gramineae
(Poaceae) – 26 de taxoni, Lamiaceae – 23 de taxoni, Leguminosae – 22 de taxoni, Apiaceae –
(20 de taxoni). Familiile Ranunculaeae, Cyperaceae , Rosaceae , Polygonaceae ,
Scrophulariaceae cuprind între 3 și 14 taxoni, iar 50 de familii cuprind 1 -3 taxoni.
Majoritatea speciilor identificate în aceast ă rezervație sunt specii cu areal larg de repartiție,
204 dintre ele având distribuție eurasiatică, 9 fiind eurasiatic -africane, 25 circumboreale și
cosmopolite 27. Șapte dintre specii sunt elemente endemice europene. Zece dintre speciile
identificate au c aracter sudic. Alte 10 specii au areal restrâns (pontic, panonic, balcanic,
getic) și numai 10 specii sunt plante adventive. Analizând distribuția pe formațiuni vegetale,
se constată că 100 dintre specii sunt plante de pădure, 84 de specii sunt plante de p ajiști și
pășuni și 80 de specii sunt caracteristice zonelor umede. Din grupul speciilor ruderale au fost
identificați 59 de taxoni. Statutul de protecție a fost propus pentru specia Convallaria majalis.

41
În aria investigată sunt prezente și alte specii veg etale incluse în lista roșie, precum și multe
specii aflate la limita de areal. O altă specie importantă identificată în cuprinsul rezervației
este Ruscus aculeatus . Se consideră că cea mai importată plantă din rezervație este Marsilea
quadrifolia , aceasta fiind specie periclitată la nivel european.
Dintre speciile menționate în lista roșie, Negrean, M. Pauca și al. prezintă: Carex strigosa
Hudson , Cyperus serotinus Rottb ., Leucanthemella serotina (L.) Tzevelev , Leucojum aestivum
L. ssp. Aestivum , Marsilea quadrifolia L ., Medicago Arabica (L.) Hudson , Nectaroscordum
siculum ssp. bulgaricum Stearn , Orhis laxiflora Lam., ssp elegans Soo , Ranunculus
constantinopolitanus , Ranunculus polyphyllus Waldst.&Kit.et Willd ., Ruscus aculeatus L .,
Urtica kioviensis Rogow .”
Măgura -Zboiu include suprafețe de teren din cadrul unității Măgura (păduri de
silvostepă), inclusiv cursul pârâului Zboiu începând de la izvoare, și ocupă o suprafață de
106,5 ha. “Cuprinde nuclee de pădure de silvostepă ( Quercetum pubescentis ) în structur i
naturale de rarități în Câmpia Română, specii de plante rare și ocrotite, specii de silvostepă și
ocrotite, specii de silvostepă și termofile în diverse alte tipuri de pădure; arbori seculari;
habitate acvatice și de zone umede, faună endemică și rară de nevertebrate din izvoare, pârâul
Zboiu și heleșteele amenajate.”
Rezervația Puieni este o subdiviziune a marii rezervații naturale Padina Tătarului
(păduri de silvostepă) și are o suprafață de 15,3 ha. “Cuprinde nuclee de vegetatie termofilă;
habitate de păduri de silvostepă; diversitate mare de specii forestiere xerice; arbori seculari ai
speciilor de silvostepă; fauna habitatelor de silvostepă.”
Crânguri este o rezervație naturală ce aparține unității Călugăreni (păduri de zonă
forestieră), având o desfă șurare pe o suprafață de 117,2 ha.
Conține „păduri aluviale, specii lemnoase la limita inferioară altitudinală ( Alnus glutinosa ) a
arealului, specii rare de zone umede, habitate ocrotite cu specii de Fraxinus , Salix , Populus și
arbori bătrâni.”
Valea Hoțil or, parte integrantă a zonei Izlaz (păduri de zonă forestieră), deține o
suprafață de 25,6 ha. Aici se întâlnesc cu preponderență „habitate de păduri xerice alternate
cu cele mezofile, populate de specii rare aflate la limita de areal estic ( Doronicum orie ntale )
sau altitudinal și sudic ( Convallaria majalis ).
Valea Gurbanului cuprinde luciul de apă și terenul limitrof cuprins între stația CFR
Comana și Cantonul CFR Vlad Țepeș, având o suprafață de 110,4 ha. Se caracterizează prin
„diversitate de habitate umede cu rarități faunistice (peștii Umbra krameri , Leuciscus
borysthenicus ) și floristice, alternând cu flora și vegetație ierbacee termofilă, de stepă și
silvostepă; specii rare și endemice de plante ( Centaurea rutifolia , Acinos rotundifolius ,

42
Cerinthe auriculata , Crepis pulchra , Salvia nemorosa ssp. tesquicola , Knautia macedonica ,
Ornithogalum fimbriatum )”.
Sărăturile Comana -Grădiștea . Această zonă include terenurile sărăturoase (primare
și secundare) dintre Comana și Grădiștea, pe o suprafaț ă de 99,6 ha, ce se află în proprietatea
Consiliului Local Comana. “Se delimitează astfel: la nord DJ 411, la est dig de pământ și
canal, la sud calea ferată București -Giurgiu, la vest ferma picicolă. Se prevăd măsuri active
de management în acord cu preve derile studiilor pastorale întocmite de instituții de profil.
Sărăturile continentale reprezintă „habitate ocrotite pe plan național și european, cu specii
caracteristice ( Camphorosma annua , Puccinelia Puccinelia limosa ) sau rare, ca Scilla
autumnalis , Tunica prolifera , Scorzonerra canna )” (Planul de management al Pa rcului
Natural Comana, 2007, pp . 12-21).

2.6. Ierarhizarea potențialului turistic natural – metoda arborilor de analiză

Utiliz ând metoda arborilor de analiză , am putut realiza o evaluare a gradului de
atractivitate a potențialului turistic natural specific zonei studiate – comuna Comana.
Pentru aceasta, au fost luate în considerare trei elemente reprezentative pentru potențialul
turistic natural, respectiv: cadrul natural, factorii natural i terapeutici și ariile naturale
protejate. Punctajul maxim acordat pentru potențialul turistic natural, conform aceste i metode
de analiză, este de 25 de puncte, dintre care 10 puncte pentru cadrul natural, 10 pentru factorii
naturali terapeutici și 5 punc te pentru ariile naturale protejate (tab. nr. 1) .

Tabelul nr. 1 Metoda arborilor de analiză
Categorie Punctaj
general Punctaj
Comuna
Comana
A1. Cadrul natural 10 5,5
A2. Factori naturali terapeuti ci 10 0
A3. Arii naturale protejate 5 5
Total 25 10,5
Sursa: date calculate
Astfel, în ceea ce privește cadrul natural, comuna Comana înregistrează o valoare de
5,5 puncte din 10, acestea fiind repartiza te astfel: 1 punct pentru poziția geografică într -o

43
unitate de câmpie, 1 punct pentru vegetație (în zonă fiind prezente formațiuni forestiere într –
un procent de peste 30% ), 0,5 puncte pentru elementele faunistice care prezintă interes
cinegetic mediu, 1 pu nct pentru elementele hidrografice, aici reprezentativă fiind Balta
Comana denumită și Delta Neajlovului și 2 puncte pentru peisajul ce prezintă un interes
însemnat pentru turiști (tab. nr. 2) .
Factorii naturali terapeutici lipsesc din cadrul zonei în stu diu, astfel că punctajul obținut la
această secțiune este 0.
Tabelul nr. 2 Metoda arbo rilor de analiză aplicata evaluă rii potențialului turistic natural
 Poziția pe trepte de relief Punctaj
Câmpie 1
Dealuri și podișuri –
Subcarpați –
Munți –
Litoral și Delta Dunării –
 Geomorfologie
prezența unor chei, abrupturi, relief carstic,
vecinătatea unor unități impunătoare –
 Vegetație
Pădure peste 30% 1
Pădure sub 30% –
 Faună
Interes cinegetic mare –
Interes cineget ic mediu 0,50
 Hidrografie
Prezența unor lacuri, amenajări piscicole, izvoare
minerale, cascade 1
 Peisaj
Interes mare 2
Interes mediu –
Sursa: date calculate

44
De asemenea, în comuna Comana este prezent Parcul Natural Comana, arie protejată
de interes național, ceea ce înseamnă că la secțiunea „arii naturale protejate”, Comana obține
punctajul maxim reprezentat prin 5 puncte (tab. nr. 1) .
Așadar, la capitolul potențial turistic natural, comuna Com ana se încadrează în
categoria arealelor cu un punctaj de 1 5,5 din valoarea maximă de 25 de puncte.

45
CAPITOLUL III . POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

Comuna Comana dispune de o varietate de o biective cultural -istorice, reg ăsindu -se în
limitele sale administrative următoare a tipologie: monume nte arheologice, muzee și colecț ii,
obiective religioase, amenajări industriale cu funcții turistice15.

3.1. Monumente arheologice

Pe teritoriul comunei Comana sunt identificate șase situr i arheologice16 (primele patru
în zona satului Comana și ultimele două din zona satului Vlad Țepeș):
-situl de la „Dealul Morții” cu așezări din Epoca Bronzului Timpuriu ( cultura Glina17)
și neolitic (cultura Boian );
-așezarea neolitică de la „Valea lui Moș Ion”, aparținând aceleiași culturi;
-situl de la „Puțul Popii”, cu o așezare similară și încă una aparținând culturii Tei18 din
Epoca Bronzului;
-așezarea neolitică (cultura Boian19) de la „Valea Goii”;
-situl de la „Dealul Oltenilor” și
-situl de la „Buturugile”.
Monumentele arheologice de pe teritoriul comunei Coman a sunt importante din punct de
vedere turistic deoarece atest ă faptul c ă aceast ă unitate administrativ -teritorială se
caracterizeaz ă printr -o vechime considerabil ă (fapt dovedit de bogatul material arheol ogic
aparținâ nd diferilor culturi: Glina, Boian). Acest fapt indică totodată și prezenț a continu ă pe
teritoriul comunei a omului care a ma rcat în fiecare etap ă de evoluț ie, prin rodul creativității

15 Această tipologie a obiectivelor turistice cultura l-istorice a fost preluată după clasificarea
monumentelor istorice realizată de experții din cadrul Ministerului Culturii
16 Conform Listei Actualizate a Monumentelor Istorice, 2015, Ministerul Cul turii
17 Cultura Glina datează din perioada timpurie a epocii bronzului (cca. 1900 -1600 î.Hr.) care se
caracterizează printr -un bogat material arheologic reprezentat de elemente de ceramică apud Cristian
Schuster, 2014, Cu privire la arheolgoia preventive î n județul Giurgiu (1986 -2013).
18 Cultura Tei a urmat culturii Glina, apa rținând de asemenea Epocii Bronzului apud C. Schuster,
1994, Aria de răspândire a culturii Tei , în AnB (S.N.), Arheologie –Istorie, III, pp. 171–178.
19 Aceasta este specifică Munteniei în timpul etapei timpurii , așa cum rezultă și din numele să u care
provine de la o aș ezare de la Lacul Boian din Valea Dunării; datează din perioada Neoliticului și
precede Cultura Gumelniț a apud Cristian Schuster, 2013, Landscape and demographic dynamics i n
Southern Romanian Bronze Age. The l ower Argeș Basin , Revista Arheologică, serie nouă, vol. IX, nr.
1, p. 117 -130.

46
sale, diferite ele mente care ast ăzi sunt o m ărturie a une i civilizații vechi, repere ale istoriei ș i
culturii locale ce pot fi valorificate din punct de vedere turistic.

3.2. Muzee și colecții

Ȋn cadrul Comunei Comana beciurile mănăstirii Comana grupate într -un lapidarium
care a fost amenajat din anul 2009. Acesta conține o colectie deosebit de int eresantă de
fragmente din pietrele tombale ale lui Mihail Pătrașcu (1655), fiul lui Nicolae Pătrașcu și al
doamnei Ancuța; Maria Cantacuzino, soția comisului Șerban Cantacuzino (1696), Candela de
mormânt a paharnicu lui Constantin Cantacuzino (1684), fragmente de portal, cornișe din
perioada brâncovenească, pilaștrii, s.a. De asemenea, sunt expuse și armuri medievale,
steaguri de luptă, tablourile voievozilor, cărți de cult din biblioteca mănăstirii, obiecte
liturgice din patrimoniul mănăstirii, precum și tablouri cu istoria mănăstirii în imagini,
împodobesc spațiile recent restaurate, însuflețind atmosfera.
În gârliciul de intrare sunt expuse obiecte din gopodăria țăranului român de altădată20.
Beciurile mănăstirii Com ana sunt dispuse pe toată suprafața Casei Domnești și sunt
singurele care se mai păstrează întregi din clădirea ridicată la începutul secolului al XVII –
lea21.
Acesta sunt compuse din două compartimente, dintre care cel dinspre vest este de mai mici
dimensi uni. Cele două încăperi, împărțite în două nave printr -un șir median de arcade ce
susțin bolți semicilindrice longitudinale, au iluminarea asigurată de ferestre perimetrale,
dispuse peste nivelul terenului exterior, având forma unor ambrazuri22.

3.3. Monumente de arhitectură

Ca monumente reprez entative pentru stilul arhitectural și în același timp pentru
vechimea construirii lor, se remarcă pe teritoriul comunei Comana, în satul Budeni, conacul
Mihail Kogălniceanu ce a fost contruit la sfârșitul se colului al XIX -lea și s -a numit ulterior
Emil Grădișteanu. De asemenea, este la fel de important din punct de vedere arhitectural și

20 Muscariu Mihail, 2012, Mănăstirea Comana -istorie, legendă, spiritualitate , Editura
Episcopiei Giurgiului, p. 94

21 Muscariu Mihail, 2012, op. cit. , p. 94.
22 Ibidem

47
implicit, turistic, conacul Grădișteanu, realizat la începutul secolului al XX -lea ce astăzi
funcționează ca unitate SRI.
3.4. Obiective religioase

Mănăstirea Comana reprezintă ctitoria lui Vlad Țepeș di n anul 1461 . Aceasta este ca o
mănăstire -cetate, care însă s -a ruinat până la finele secolului al XVI -lea. Locul pe care a fost
înălțată mănăstirea era odinioră o insulă în mijlocul mlaștinilor, iar accesul se făcea pe o
poartă aflată în nordul incintei, după ce se traversa un pod de lemn, ușor de incendiat la
vreme de primejdie.
Un document din 27 septembrie 1461 , emis de cancelaria domnitorului Vlad Țepeș,
menționa <ca să fie hotarul (mănăstirii) până unde se împreună cu Balta Comanei, drept în
iezerul Câlniței .> Aceasta este prima dată când toponimul Comana este folosit în mod oficial.
Din această perioadă s -au descoperit urmele unei biserici modeste, de plan dreptunghiul ar,
care avea fundație de cărămidă, iar partea superioară din bârne. Interiorul bisericii era tencuit
și pictat, găsindu -se urme de vopsea roșie și albastru închis. În jurul acestei bisericuțe erau
chiliile mănăstirii. Săpăturile arheologice întreprinse în tre 1971 -1972 au descoperit partial
unele încăperi, dar fără a putea reconstitui chiar și numai grafic întregul ansamblu. Cu toate
că a fost ridicată în mare parte din material perisabil, această biserică cu unele reparații făcute
de unii domnitori a durat un secol și jumătate, cee a ce dovedește încă o dată, sigu ranța ce i -o
dădea poziția naturală a terenului – insuă înconjurată de ape și mlaștini, în apropierea pădurii.
(…) Este posibil ca mănăstirea să fi fost gândită ca parte a unui si stem proiectat și re alizat, nu
numai ca locaș de închinăciune, ci și pentru apărarea țării de către acest însemnat domnitor al
veacului al XV -lea. (…) Destina ția turnurilor pentru artilerie , pe care se consideră că au avut –
o construcțiile amplasate la colțurile zidului de inc intă de la Comana, este susținută și de
fapul că în perioada respectivă în Țara Românească sunt cunoscute preocupări insistente de a
dota oastea țării cu asemenea piese ușoare. Apare deci evidentă preocuparea ctitorului de a
închega la Comana un sistem de fortificare, în concordanță cu cele mai noi relizări ale
tehnicii militare existente în acea vreme pe teritoriul Țărilor Române23. (…) Existența unor
corpuri de clădiri la interior dispuse diametral pe toate laturile, adosate zidurilor de incintă,
aveau p e lângă destinația lor funcțională, bine stabilită în cadrul ansamblurilor mănăstirești, și
scopul de a consolida aceste ziduri înalte de aproximativ șase metri, în lipsa unor
contraforturi exterioare de sprijin. Pe latura de nord, în fața turnului de intr are, se află Casa
domnească sau egumenească, destinată și adăpostirii ctitorilor, pe timpul cât se aflau la

23 Mihail Muscariu, op. cit., pp. 9 -10.

48
mănăstire. (…) Beciurile spațioase, dispuse pe toată suprafața construcției, sunt singurele
elemente ale constructiei care se mai păstrează întreg i din clădirea manastirii. Alăturată casei
domnești sau egumenești, alipită ca și aceasta zidului nordic al incintei se află o clădire
despre care se presupune că ar fi avut destinația de bucătărie și brutărie. (…) Corpurile de
chilii, destinate adăposti rii viețuitoarelor mănăstirii, dispuse inițial numai pe parter, se aflau
amplasate pe laturile de est și de vest . Dac ă latura dinspre vest a chiliilor a fost complet
refăcută pe vechile fundații către anul 1700, când s -a respectat cu minime modificări
dispoziția planimetrică inițială, corpul chiliilor pe latura de est, deși păstrat astăzi sub formă
de ruină până la nivelul bazei zidurilor, conservă în general structura planimetriei originare,
fără a fi comportat refaceri, transformări sau adăugiri esențiale în decursul timpului. Pe latura
de sud, în continuarea turnului de intrare, se află amplasată cea mai mare încăpere, dispusă
către est și destinată paraclisului. (…) Exceptând o singură încăpere de proporții ample aflată
la partea de sud a corpului esti c de chilii, toate celelalte camere erau prevăzute la exterior cu
ferestre înguste de tragere care str ăpungeau zidul de incintă, asemănătoare în această privință
cu ferestrele beciurilor casei ctitorilor. Spre deosebire însă de acestea, care foloseau și la
iluminarea celor două compartimente ale beciurilor, asigurarea luminii în încăperile chiliilor
se realiza, întocmai ca și la alte monumente aparținând arhitecturii vechi românești, prin
ferestre mai mari practicate în zidul interior al galeriilor arcate. Accesul în chilii era facilitat,
cu o singură excepție, de vestibule mediane, dispuse câte unul pentru două chilii alăturate24.
Comana are o importanță deosebită prin plasarea sa pe drumul comercial către Țara
Românească și Transilvania: Brașov -București -Giurgiu -Edirne -Istanb ul. Pe aici se vor scurge
către Constantinopol bogățiile țării și tot pe aici vor veni domnii numiți în scaun. Va fi
drumul negustorilor țarigrădeni, ai trimșilor împărătești, va fi loc de refugiu pentru voivozii
alungați din țară și loc de sprijin pentru pretendenți.
Mănăstirea a suferit de -a lungul timpului mai multe modificări, fiind pe rând transformată în
parohie (1863), Școală Generală pentru copiii din sat (1889), închisoare în timpul războaielor
ruso-turcești, Prefectură a județul ui Vlașca în timpul Războiului de Independență (1877),
Cimitir militar (1919), sediu al CAP -ului (1960), sau în ateliere de lucru pentru Uniunea
Artiștilor Plastici (1970) . În anul 1992, Comana este redeschisă ca mănăstire cu viață
monahală de obște. Din a nul 2006, s -au început ample lucrări de restaurare. În vederea
restaurării întregului ansamblu monahal, Mănăstirea a încheiat un parteneriat cu Consiliul
Județean Giurgiu pentru alcătuirea unui proiect de reabilitare cu fonduri europene:
<Restaurarea și va lorificarea turistică durabilă a monumentului istoric Mănăstirea fortificată

24 Mihail Muscariu, op. cit., p. 23 .

49
Comana, ctitorie din secolul XV a domnitorului Vlad Țepeș, inclusiv modernizarea
infrastructurilor conexe >, aflat în curs de implementare. ”25
Despre Mănăstirea Comana Regina Maria afirma : „Toate ruinele au pentru mine un
farmec deosebit. Cum le văd de departe, totdeauna caut să răsbat la ele, cât de rău să fie
drumul. Cunosc una, nu departe de București, care a păstrat linii de cea mai mare frumusețe:
bătrâna mănăstire Comana. Zidită între 1601 și 1611 de Radu Șerban Voevod, biserica,
înnoită, păstrează încă osemintele acestui Domn, care a fost urmaș vrednic al lui Mihai
Viteazul. Ca și acest mare înaintaș, în Ardeal și -a dus el luptele. A cunoscut amarul
înfrângerii și a murit în e xil,-dar cenușa i s -a adus tocmai din catedrala Sfântului Ștefan la
Viena ca să zacă în răsleața mănăstire pe care o înălțase la un țărm de apă, pe loc așa de
singuratec.
Acuma e o ruină, ale cărei nobile linii se ridică pe neașteptate spre ceruri; masivă și
dărăpănată zace ca un balaur adormit într -un Ținut de lacuri și mlaștini. Un râu cu undele
încete se mlădie supt temeliile ei, și marea zidire își oglindește vechea frumuseță în apele ce
par a se opri o clipă din mersul lor ca să cuprindă cu iubire bătr ânele ziduri, odată mândru
lăcaș de Domn.
Aproape uitată e calea ce duce acolo. După topitul zăpezilor e așa de adânc noroiul, încât
numai carele cu boi dacă își încearcă norocul pe acolo, și aceasta adaugă încă la melancolia
taină a locurilor. (…) Biser ica, din lăuntrul curții, a fost refăcută , pierzându -și astfel
frumusețea și farmecul, dar vechile ziduri ce o înconjoară au până azi minunatele proporții
ale clădirilor din acele vremuri. Pe alocurea îndoitul pridvor de stâlpi, unul deasupra celuilalt,
s-a păstrat încă fără întrerupere – dar prin alte părți mândrele construcții de odinioară nu mai
sunt decât un maldăr inform de cărămizi și pietre; ierburi, flori sălbatece și mărăcini le -au luat
în stăpănire, natura acoperind milostiv cu frumusețea ei nemeșt eșugită ceea ce omul a lăsat să
cadă în praf; astfel, neîngrijirea lui și belșugul ei de dărnicie au prefăcut aceste dărâmături
îngrămădite într -un colț de vrajă.
Înlăuntru, nimic interesant decât lespedea veche care înseamnă locul unde Radu -Vodă Șerban
își doarme veșnicul somn. (…) Și e acum vremea când stâjinei galbeni auresc rătăcirile multe
ale apelor; dar nu vine una să -mi spuie cum e chipul pe care astăzi râul cu mers încet îl
oglindește în apa -i care deunăzi în alt roșu s -a aprins decât de-al soar elui murind. ”26.
Nicolae Iorga oferă o descrie re exactă a mănă stirii Comana : „Încă puțintel, și pe o…
culme din acest șes de priveliști neașteptate, zidurile ruinate ale Comanei, cu spârcuri roșii ca

25 Mihail Muscariu, op. cit., pp. 32 -36.
26 Maria Regina României, Țara mea , traducere din engleză de Nicolae Iorga, 1919, Sibiu,
36-37

50
sângele, se oglindesc în apa, mai cu totul netedă, a Ne ajlovului. Două turnuri cu niște cupole
grele răsar din cadrul zimțuit și spart de negre ferești moarte, al dărâmăturilor. În față, spre
râul lat, alb ca de argint, înaintează sus, la catul al doilea, un balcon cu patru stâlpi de piatră
lucrați la bază și la creștet. Zidurile acestea erau, în vremuri, de o mare putere, și lucrul lor e
foarte îngrijit, din cărămizi bune și din puțină tencuială tare. Turnuri boltite păzeau din loc în
loc asupra marii întinderi ușor învăluite, semănată odinioară cu păduri dese – acolo unde acum
sunt de multe ori copaci răzleți. Radu -Vodă Șerban, urmașul lui Mihai -Viteazul, le -a făcut să
se înalțe, și tot el e și ctitorul bisericii. (…) Coborâm dealul mănăstirii, care se înfățișază
altfel, dar totdeauna impunător de romantică, atunci când o privești din locuri și depărtări
deosebite. Satul e mare și foarte bine ținut: casele cu căciuli de trestie frumos clădită, cu
fațade de stâlpi subțiri, albăstriți, cu ferești multe și mari, sunt din cele mai bune ce se pot
găsi în șes. Patul e de vergi, date cu lut în partea de jos, împrejmuiri îngrijite. O școală nouă,
mare și un monument al soldaților din 1877 pe o piață cu două cârciume, dintre care una se
intitulează „restaurant”. Țăranii pierd timpul Duminecii strânși în mijlocul drumului , mai
sfătuind, mai certându -se. Puțini beau la grecii cârciumari, dintre cari unul vinde friptură de
porc și un tulburel acru care te dă în boală a doua zi. Văzându -mă cercetător de lucruri vechi,
el îmi oferă cu multă gravitate, pentru suma de șaizeci de lei, acea „carte veche” care e „Les
Miserables” de Victor Hugo, și se arată foarte jignit când o refuz. Cineva, spune el, a vrut să -i
dea patruzeci de lei pe dânsa și n -a primit… așteptându -mă pe mine! ”27.

Foto nr. 4: Mănăstirea Comana
Sursa datelor: A rhivă personală, mai 2017

27 Nicolae Iorga, 1939, România cum era până la 1918, București , p. 49.

51

Mănăstirea Delta Neajlovului este situată pe marginea Deltei Neajlovului, la 5 km
nord de Mănăstirea Comana. Așezată într -un cadru natural mirific, mănăstirea este construită
în lunca Neajlovului și este plasată în vecinătatea lo cului în care a avut loc bătălia lui Mihai
Viteazul de la Călugăreni în anul 1595.
Piatra de temelie a fost pusă în anul 2000, iar sfințirea a fost făcută în anul 2004 de către
Patriarhul României. În cadrul mănăstirii funcționează căminul de bătrâni „ Dreptul Simeon.”
Hramurile mănăstirii sunt Înălțarea Domnului, Izvorul Tămăduirii și Nașterea Maicii
Domnului28.
Un alt obiectiv religioas important din punct de vedere turistic este biserica
„Adormirea Maicii Domnului” din satul Budeni (datare: 1882)29, fiind clasificat ă ca
monument istoric.

3.5. Patrimoniu imaterial

Comuna Comana se remarcă printr -un ansamb lu de elemente particulare aparținâ nd
patrimoniului imaterial rezultate din istoria și cultura locală care o încadrează într -un tipar
rural ce se ind ividualizează între celelalte unităț i adminsi trativ -teritoriale din cadrul Câmpiei
Româ ne.

3.5.1. Gospodăria tradițională

Casa tradițională din zona de studiu se construia din lemn de salcâm bulgărit. Unele
case aveau la baza un schelet de lemn și pereții din nuiele bulgărite cu pământ și paie.
Acoperișul din stuf sau paie era susținut de stâlpi din lemn cioplit în patru fețe cu cuțitoaiele.
Stâlpii aveau pe mijloc un brâu înflorat cu adâncituri în formă de frunze. Acestia mărgineau
prispa și se fix au jos pe tălpici groase de stejar. Uneori, locul prispei era luat de o săliță
numită duval. La partea de sus sub streașină, casa era înfrumusețată de seceac, realizat din 5 –
6 rânduri de cărămidă plasate sub streașină de la nivelul plafonului în sus. Acest a ridica
acoperișul și făcea casa mai aspectuoasă. Pereții erau văruiți în alb, iar la partea de jos se
trăgea un brâu colorat în negru. Ușile se lucrau din stejar cioplit și erau înfrumusețate c u
sculpturi în relief. Usile n u aveau broască, ci numai o <ci oacă> de lemn. La nevoie ușa se

28 Muscariu Mihail, 2012, op. cit ., p. 122
29 Conform Listei Monumentelor Istorice, 2015, Ministerul Culturii.

52
închidea pe dinăuntru cu o bară transversală denumită drug. Interiorul se co nstituia de obicei
din 2 camere: tinda cu vatră străjuită de coș și camera de dormit. Focul din vatră încălzea
ambele camere. În continuarea tinzii se afla a doua cameră căreia i se spunea celar.
Aplecătoarea, o cameră mică cu ușa pe prispă, era depozit de unelte agricole și uneori adăpost
pentru animale. Ferestrele mici, cu un singur rând de giurgiuvele, erau cioplite din lemn. Nu
existau geamuri; la ferestre se folosea bășică de animale. De asemenea, nu existau cuie de
fier. Se foloseau cuiele de lemn bătute în găuri adâncite cu sfredelul sau cu burghiul. Grinzile
evidente în interior susțineau un rând de nuiele sau de stuf, lipit pe deasupra cu un s trat de
pământ cu paie. Pe jos, în loc de dușumea, se bătătorea pământul și se lipea cu lut galben.
Nicolae Iorga, care vizitează Comana în 1905, apreciază satul ca unul din cele mai
bune din zona de câmpie (…) <satul e foarte mare și bine ținut, casele au căciuli țuguiate de
trestie frumos clădite, cu fața de stâlpi susținători albăstriți, cu ferestre multe și mari. Sunt
cele mai bune ce se pot găsi la șes (…)> ( Iorga N., 1939 , pp. 159 -160).

3.5.2. Portul popular

Costumul popular specific zonei studia te prezint ă o influență sud -dunăreană.
Costumul popular bărbă tesc este format din pantaloni denumiti <nădragi> din dimie
de lână, încrețiți pe brăcinar, lungi și foarte largi. Prin 1905, negustorii și chiar unii săteni mai
înstăriți, numiți în sat mitocan i, purtau pantaloni <mitocănești>. Erau confec ționați din postav
de fabrică bleumarin, croiți largi ca și nădragii (…) . Foarte rar se întâlneau în sat pantaloni
boiereșt isau nemțești purtați de obicei de oameni străini de sat, în schimb, pentru copii se
adoptă foarte repede pantalonul nemțesc, el fiind mai practic și mai ieftin prin cantitatea
redusă de material necesar confecționării. Pe sub nădragi se purtau izmene cusute în casă din
pânză de bumbac sau cânepă, având aceeași croială ca și nădragii. Alte elemente ale
costumului popular barbatesc sunt cămașa și izmene împodobite la picior cu flori sau cusături
în alb. Cămășile se croiau largi și lungi până la glezne. Acestea erau din pânză de bumbac sau
in, uneori cu piepții împodobiți. Peste cămașă se î mbracă flaneaua de lână lucrată în casă,
apoi cojoaca, un fel de vestă încheiată sub brațul stâng . Iarna se purta minteanul, un cojoc cu
mâneci, scurt până la brâu, sau gheba lungă pâna la genunchi (…). Toate hainele erau din
dimie groasă și se împodobeau cu flori din lână colorată sau cu găitane.
Pe cap bărbații purtau căciuli cu fund, chiar și vara. Copiii și tinerii purtau vara pălărie.
Foarte rar aceasta era folosită și de bătrâni. La banda pălăriei se prindeau măciulii de colilie și
<cârlionț i> împlet iți din paie de grâu.

53
Erau folosite opincile f ăcute din piele tăbăcită sau netăbăcită. Opincile se legau de picior cu
un fel de legători asemănătoare sforilor, făcute din piele, legători care se chemau vârzovi.
Baietii tineri purtau ghete cu gumilastic sau cizme. În zilele de sărbatoare persoanele înstăriți
se încălțau cu botini, un fel de sandale împodobite cu alămuri și capse. Vara, toată lumea
umbla desculță. Ciorapii erau numai din lână împletiți în casă. Pentru tineret se înflorau.
Costumul popul ar fem eiesc era format din fusta lunga încrețita la bată, croite din stofă
de lână sau din pânză de cânepă și bumbac. Pe poale, fustele se ornamentau cu volănașe din
același material sau cu bentițe din satin.
Cămășile din pânză albă aveau piepții și mânecile din borangic, iar gulerul cu
volănașe sau <orboțele >. Pe poale cămășile erau înflorate cu arnici, iar pe margini se croșeta
o dantelă specifică, numită ci ocănei sau bagatele. Mijlocul femeilor era încins peste cămăși,
iarna și vara, cu brâu de lână. Pe timp r ăcoros se purta camizonul, un fel de bluză cu mâneci
lungi, țesută din lână sau bumbac și împodobită la gât și poale cu volănașe și orboțele. Când
au apărut negustorii care aduceau în sat pânzeturi a început să se folosească stamba.
În jurul anului 1910 au apărut scurteicile lucrate din catifea sau din postav albastru care era
denumit <azuga cu trei peceți >.
Scurteica era un fel de haină lungă, fără mâneci și fără nasturi, îmblănită cu piele de
miel. La guler și poaleavea blană de vulpe sau astrahan. Pe c ap feneile purtau dirimeaua peste
care se îmbrobodeau cu basma. Cu capul descoperit umblau numai fetele. Femeile tinere în
loc de dirimea se acopereau cu un tulpan alb în trei colțuri, cusut cu dantelă la frunte. Iarna,
se foloseau ciorapi lungi din lână, peste care se încălțau ciocii, un fel de târlici croșetați din
lână cu ajutorul igliței. In sezonul rece piciorul era protejat de opinci. Foarte rar femeile
încălțau botofi de piele, ghete cu nasturi sau pantofi. Ca podoabe se purtau în urechi
mahmudele lu crate de țiganii aurari și salbe de galbeni mari sau icușari de aur la gât. În păr
fetele înfigeau piepțeni colorați primiți de la băieți în schimbul batistelor cusute de ele sau al
leselor de pălărie lucrate cu c roșeta și împodobite cu mărgele (Picu Maria Valeria, 2001, pp.
156-159).

3.5.3. Tradiții le locale

Ȋntre traditiile speci fice zonei de studiu se pot menț iona șezătorile organizate iarna,
așa-numitele clăci sau furcării, când fetele și femeile se strângeau cu lucrul lor sau la lucrul
gazdei . Dintre elementele folclorice caracteristice, cântecul și povestea au existat ca
exteriorizare a sentimentelor, sau ca variație la monotonia zilelor de iarnă când frigul

54
restrângea activitatea în spațiul îngust al locuinței. Șezătorile satului reprezentau prilejul
prielni c de socializare pentru tineri ș i totodată pentru a degusta porumb fiert ș i dovleac
pregă tit la cuptor . Cântecele din zonă erau dedicate haiducului de prin partea locului Tunsu,
care se presupune că și -a avut sălașul pe valea împădurită numită mai apoi valea hoților.
Petrecerea de duminică a fost, până în preajma lui 1864, hora (…). După construirea căii
ferate, plimbarea la gară devenind noutatea sărbătorii de duminică, s -a renunțat treptat la horă
și la jocurile tradiționale. Chiar și în dansul de sală încetățenit mai târziu sub denumirea de
bal, vechile jocuri sunt înlocuite de dansurile orășenești.
Cu toate acestea, în Comana și în satele vecine, s -au mai păstrat până recent o serie de
obiceiuri legate de principalele evenimente ale vieții: nu ntă, botez, moarte. Astfel, la nașterea
copilului se mergea cu daruri la tânăra mamă. Momentul declarării oficiale a copilului era
sărbătorit de părinți printr -o petrecere cu masă și daruri, numită cumetrie. Până la 2 -3 ani
copilul nu se tunde. Din părul c rescut lung, se lega un moț o cărui tăiere prilejuia o nouă
sărbătoare. La tăierea moțului, se aduceau copilului, pe o tavă, câteva lucruri mărunte. Exista
credința că obiectul ales va caracteriza înclinațiile viitoare ale acestuia.
Nunta se sărbătorea cu mult fast , aceasta fiind sărbătoarea cea mai importantă din
viața oamenilor . De obicei nunta începea sâmbăta când în casa miresei se dansa până târziu.
La încheierea petrecerii nașii erau conduși acasă cu taraful de lăutari. Duminică dimineața se
pregătea bradul și se îmbrăca mireasa. Bradul împodobit cu mere și hârtie colorată era purtat
de alai. Una din fetele tinere, așa -numita soră de mână, ținea oglinda în care se oglindea
mireasa. Întregul alai cu nași și rude se prindeau în horă în jurul bradului, d upă plecau spre
casa mirelui în sunetul marșului nupțial. Alaiul purta zestrea miresei. La casa mirelui
petrecerea ținea până seara. Tot acum se împărțeau și darurile. Se dăruiau cămăși și ștergare
țesute în casă iar mai târziu lucruri de îmbrăcăminte cump ărate. Petrecerea se prelungea până
duminică noaptea. După o săptămână de la nuntă, tinerii căsătoriți mergeau la părinți cu
<iertăciunea >, obicei rămas probabil din perioada în care fetele se furau.
Moartea, fiind un prilej de întristare, tot ceremonialul desfășurat sub acest semn avea
o anumită sobrietate specifică. Mortul era spălat, îmbrăcat și depus în casă pentru priveghi.
Privegherea ținea 36 de ore, timp în care mortului îi stăteau alături rude și apropiați.
Înmormântarea se făcea cu o slujbă specif ică. După înmormântare, pentru cinstirea și
îndestularea mortului în noua sa ipostază, se făceau pomeni, cunoscutele parastase.
Un loc aparte în zestrea tradițională a satului îl constituie obiceiurile sărbătorilor de
iarnă, obiceiuri care înfrumusețau via ța țăranului îmbogățind -o. Dezbrăc ate de haina lor ușor
mercantila pe care o au astăzi, acestea aveau pentru oamenii acelor vremuri o notă specifică
de puritate arhaică, făcând posibilă în fiecare an, prin simplitatea vieții, minunea întoarcerii

55
din vremur ile vechi către începuturile firii; minune pe care noi cei de azi n -o mai putem trăi
afectiv ” (Picu Maria Valeria, 2001 , pp. 163 -166)
Sărbă toare a bujorului reprezintă un eveniment devenit tradiție pe meleagurile
comunei Comana, un eveniment ce are loc în f iecare an în satul Vlad -Țepeș și ce amintește
de floarea ocrotită prin lege de statul român, bujorul românesc, ce se găsește în rezervația
naturală Padina Tătarului din cadrul Parcului Natural Comana. Bujorul românesc de aici are
flori roșii și petale mai puține decât bujorul de grădină. Se găsește mai ales în locurile însorite
ale parcului. Pentru a sărbători unicitatea rezervației de bujor, autoritățile locale împreună cu
sătenii organizează în luna mai „Sărbătoarea Bujorului” .
Tot o tradiție a devenit și comemorarea eroilor englezi căzuți la Comana pe data de
7 mai 1944, când un avion al forțelor britanice a fost doborât de germani în timp ce încerca să
atace poporul român, în balta Comana. Atunci localnicii au luat trupurile neînsuflețite ale
soldaților și le-au îngropat creștinește, construind ulterior un mausoleu în amintirea acestora.
De 22 de ani, la Comana se organizează în fiecare an, în luna mai, o ceremonie de
comemorare a soldaților englezi, ceremonie la care participă însuși ambasadorul Marii
Britanii, precum și alți oficiali englezi.

3.6. Amenajări industriale cu funcții turistice

Deși comuna Comana este s ituată într -o zonă de câmpie, î n care activi tatea economică
de bază este agricult ura, practicată din cele mai v echi timpuri, hărnicia oameni lor ș i
necesitatea de a valorifica superior produsele obținute prin truda acestora, au condus la
crearea u nor elemente de tehnică populară pe car e le regăsim în patrimoniu l proto -industrial
și în prezent î n peisajul comunei. Între acestea po t fi amintite m orile de hârtie, adevă rate m ici
uzine, fapt pentru care sunt considerate precursoarele utilajelor folosite ulterior în industrie la
scară mare , fiind elemente valoro ase de tehnică populară . Ca urmare , acestea sunt considerate
elemente de patrimoniu proto -industrial30. Unii autori consideră că elementele de tehnic ă
populară au mai degrabă o val oare etnografică, decât industrială31, dar trebuie evidenț iat
caracterul de val orificare a produselor obținute, î n cea mai mare parte reprezentată de materia
primă, care cunoștea o modelare ca și proces, astfel că asocierea cu activitatea industrială este
cât se poate de veridică .

30 Merciu Cristina, Merciu G., Stoian D., 2012, Patrimoniul arhitectural industrial rom ânesc trecut si
prezent, Urbanism, Arhitectura, Constructii, vol. 3, nr. 3, p. 27.
31 Plan nacional de patrimonio industrial, 2011, disponibil la
http://ipce.mcu.es/pdfs/PN_PATRIMONIO_INDUSTRIAL. pdf, accesat la 12.04.2017

56
Unele di ntre morile de apă din comuna Comana au fost înscrise î n circuitul turist ic
prin transformarea acestora î n muzee.
Unul din tre cele mai impo rtante obiective industriale din comuna Comana , care
îndeplinește și o funcție turistică , este Atelierul -muzeu Moara de hârtie, situat pe Dealul
Morii. Acesta a fost inaugurat la data de 6 august 2011.
Deschiderea Atelierului are ca scop valorificarea și transmiterea tradițiilor manufacturiere
românești și universale: procesul complet de realizare a hârtiei manuale, tiparul manual și
legătoria de carte. Este considerat un muzeu, întrucât echipamentele pe care proprietarii le -au
achiziționat au aparținu t vechilor tipografii din România, cel mai vechi echipament datând
din anul 1889. În cei șase ani de existență, mii de vizitatori au trecut pragul Morii de hârtie de
la Comana, curioși să vadă cum se crea cândva hârtia manual.

Foto 4: Moara de hârtie de la Comana
Sursa: Arhivă personală, mai 2017

57

Foto nr. 5: Interior Moara de hârtie
Sursa datelor: Arhivă personală, mai 2017
Cinci ani mai târziu, Moara de hârtie și -a extins și diversificat aria de des fășurare,
punând tot mai mult accentul pe tradițiile locale și naționale. Astfel, în anul 2016 se
înființează Satul meșteșugurilor.

Foto nr. 6: Moara de hârtie și Satul Meșteșugurilor
Sursa datelor: Arhivă personală, mai 2017

58
Sub egida motto -ului “Satul meșteșugurilor din Comana este o idee pusă în slujba
meșteșugurilor, a comunității și a celor care caută nostalgia vremurilor de altădată cu
frumusețea, tainele și bucuria lor”, Satul meșteșugurilor este, de fapt, un proiect fin anțat de
Guvernul Norvegiei, prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009 -2014, în cadrul domeniului
de finanța re Inovare în Industria Verde -România, ce susține proiectele cu impact pozitiv
asupra mediului. Așadar, este un loc special creat pentru a pune în valoare viața în mediul
rural, viața “la țară”, în general, și meșteșugurile trad itional -românești, în special. După cum
spun chiar inițiatorii acestui proiect de mare anvergură, Dana și Ion Georgescu, (…) “Prin
puterea lor creatoare, credem că meșteșuguri le sunt o șansă de a redescoperi valorile
trecutului, de a privi mai atent și mai responsabil lumea în care trăim și poate reprezenta un
mod de viață care să schimbe în bine viețile oamenilor. Acest loc dedicat meșteșugurilor își
propune să recreeze atmosf era satelor de odinioară, să dăruiască o stare de bine, să -i inspire și
să-i convingă pe cei care -l vor vizita că meșteșugurile sunt minunate, că pot supraviețui și în
secolul vitezei și că, punându -le frumos în valoare, ne putem hrăni sufletul cu cele mai
neprețuite daruri”32.
În Satul meșteșugurilor se practică prelucrarea lemnului, fierăria, prelucrarea stufului,
olăritul, țesutul, morăritul tradițional, prelucrarea fructelor, legumelor și a plantelor
medicinale33.

Foto nr. 7: Satul Meșteșugurilor
Sursa: Fotografie realizată de autoare , mai 2017

32 Informație obținută î n tim pul unui interviu
33 Informație obținută î n tim pul unui interviu

59

Aici se organizează diferite ateliere menite să atragă cât mai mulți participanți, cu
precădere din rândul copiilor, care, pe lângă faptul că se vor învăța lucruri noi și diferite de
ceea ce se întâmplă zi de zi în viața cotidiană, se vor și distra, înțelegând astfel mai ușor
importanța tradițiilor și obiceiurilor ca parte componentă esențială a identității naționale.
Dintre acestea, cele mai îndrăgite de vizitatori sunt:
Atelierul “Să î nvățăm să reciclăm creativ hârtia ” este un atelier despre
meșteșugurile legate de carte, mori de hârtie și instrumente de scris. Copiii descoperă aici
cum s -a făcut odinioară hârtia la moară și își pot crea manual propria foaie de hârtie .
Activitatea se d esfășoară chiar în Atelierul -Muzeu Moara de hârtie.
Atelierul “Călătorie inedită în lumea cărții ” îi ajută pe cei mici, dar și pe cei mari să
afle informații interesante despre tiparul înalt la nivelul Europei și pe teritoriul României, iau
contact direct cu mediul dintr -o zețărie, află cum se imprima mai demult și ce carte a fost
tipărită prima oară. La final, turiștii își tipăresc singuri o amintire. Atelierul de tipar se tine tot
în cadrul Atelierului -Muzeu Moara de hârtie.
“Țesem fire de poveste ” este un atelier de dicat unui meșteșug străvechi -țesutul la
război, unde se învață cum se țesea odată la război. La sfârșit, turiștii, pe lângă amintiri de
neuitat, iau acasă ceea ce au reușit să lucreze împreună cu doamna de la atelier. Atelierul de
țesut se desfășoară în Atelierul cu rost din Satul Meșteșugurilor. “Atelierul cu rost” este
atelierul dedicat țesutului, cusutului și brodatulu i. Aici, meșteșugurile sunt adaptate dorințelor
oamenilor moderni. În acest atelier, hainele și accesoriile moderne sunt înfrumusețate cu
ornamente vechi, de altădată, folosind tehnici vechi și aproape uitate . După cum spun chiar
cei care au întemeiat Satul Meșteșugurilor: “Am numit atelierul de ț esut „Atelierul cu rost” de
la rostul care trebuie realizat în timpul țeserii la războiul de țesut. Cum nicio țesătură nu poate
fi țesută fără „rost” și cum „a -ți face un rost în viață” este un scop important pentru fiecare,
ne-am gândit ca atelierul dedic at meșteșugului țesutului, cusutului și brodatului să poarte
acest nume și să fie astfel, prin miile de rosturi care se vor înfiripa la războiul de țesut, mai
aproape de împlinirea rostului său.”

60

Foto nr. 8: Satul Meșteșugurilo r-Atelierul cu rost
Sursa datelor: Fotografie realizată de autoare , mai 2017

Atelierul “Păpurim păpuși din papură ” arată cum trăiau oamenii în vechime și cum
se foloseau de plantele din împrejurime, în special papura, plantă importantă ce crește în
Delta Neajlovului din Comana. A șadar, atelierul este dedicat prelucrării papurii. Fie că este
împletită sau țesută la războiul de țesut, papura poate fi transformată în multiple și diferite
moduri. În acest sens, în Satul meșteșugurilor, papura este deja transfo rmată în rogojini țesute
la război, coșuri împletite manual și chiar păpuși din papură. Aici turiștii au ocazia să -ți
construiască singuri o păpușică -un Păpurel sau o Păpurică. Activitatea se desfășoară în
atelierul La Păpurești din Satul Meșteșugurilor.
“Fantezie în lumea lutului ” este un atelier ce scoate în evidență importanța lutului, a
meșteșugului olăritului și artei ceramic . Atelierul de modelaj în lut are loc în Olarnița din
Satul Meșteșugurilor. În Satul meșteșugurilor se practică și ceramica tr adițională, da r și
diferite abordări inovatoare.

61

Foto nr. 9: Satul Meșteșugurilor -Olarnița
Sursa datelor: Fotografie realizată de autoare , mai 2017

Atelierul “În lumea lemnului ” propune spre explorare un material de construcți e
foarte vechi -lemnul. În incinta Satului meșteșugurilor, lemnul este prelucrat și valorificat atât
pentru a fi folosit în construcții, cât și pentru obiecte utilitare și decorative.

Foto nr. 10: Satul Meșteșugurilor -Atelierul de lemn
Sursa datelor: Fotografie realizată de autoare , mai 2017

62
Echipa de la „ Atelierul de lemn ” și-a început activitatea în Satul meșteșugurilor,
lucrând lemnul pentru căsuțele -ateliere de meșteșuguri, folosind lemnul de salcâm ca material
specific zone i Comana.
“Învățăm, ne jucăm și măcinăm ” în Satul meșteșugurilor este un atelier de morărit.
Aici turiștii au ocazia să macine diverse cereale cu ajutorul unor mori manuale. Activitatea
are loc lângă Moara cu povești din Satul Meșteșugurilor.
“Fierăria Lu ca” reprezintă atelierul dedicat fierăriei, u nul dint re meșteșugurile foarte
îndrăgite de strămoșii noș tri. Aici se poate admira forja în care se încinge fierul, dar și asista
la modelarea și transformarea acestuia. D e asemenea, turiștii au posibilitatea să vadă și
echipamente vechi, de muzeu, unele având peste 100 de ani vechime . Toate acestea sunt
funcționale sau în curs de a fi recondiționate și sunt folosite la realiza rea unor obiecte
decora tive, dar și utilitare.
„Moara cu povești ” cunoscut ă și sub numele de Moara Piroșoiu, este vech e de mai
bine de o sută de ani. Aceasta moară a fost strămutată la Comana de pe Valea Gurghiului, din
satul Ibănești si reprezintă spațiul în care copiii și adulții se pot delecta cu diferite curiozități,
legende, povești despre istoria locului și nu numai.
De asemenea, tot în cadrul Satului Meșteșugurilor este prezentă și o brutărie, unde se
face pâine ca pe vremea bunicii și unde turiștii se pot bucura atât de procesul de preparare, cât
mai ales de gustul acesteia.
Moara de hârtie și Satul Meșteșugurilor reprezintă două dintre obiectivele turistice de
bază din cadrul comunei Comana, atrăgând săptămânal un număr consistent de vizitatori.
Acest lucru se datorează faptului că oamenii de aici org anizează în fiecare săptămână diferite
evenimente dedicate în special copiilor, tot ei sunt cei care vin mereu cu ceva nou, cu un plus
de creativitate, inedit, noutate. De asemenea, dispun de o promovare foarte activă și eficientă
atât în mediul online, câ t și în presă. S -au luat multe interviuri, s -au scris numeroase articole
despre acest loc de vis creat de doi oameni simpli, care au vrut doar să reînvie tradițiile
românești, să le adapteze și să le îmbine cu noile tendințe specific e societății contempora ne și
în același timp să transmită un mesaj important tuturor oamenilor, acela că obiceiurile și
tradițiile ne definesc ca popor, că ele ajută la conturarea identității noastre naționale.

63

Foto nr. 11: Satul Meșteșugurilor -Cuhni a Brâncovenească
Sursa datelor: Fotografie realizată de autoare , mai 2017

3.7. Monumente comemorative

Unul dintre monumentele comemorative este reprezentat de cimitirul de campanie
care a fost amenajat în toamna anului 191 6, în incinta mănăstirii Comana de că tre trupele
germane de ocup ație. După 4 -5 ani de la înființarea acestui cimitir, osemintele înhumate aici
au fost scoase și așezate într -o criptă construită în curtea Mănăstirii. În acest cimitir au fost
înhumați 516 eroi dintre care: români -417 neide ntificați și 4 identificați; germani – 13
neidentificați; bulgari -51 neidentificați; turci -31 neidentificați. La 24 octombrie 1918,
mareșalul Mackensen a făcut o vizită la cimitirele militarilor germani, situate în partea de sud
a României. Astfel a ajuns ș i la Comana unde se găsea ruina unei mănăstiri , iar în fața ruinii
și în curțile interioare, înconjurate de zidul fostei mănăstiri, este un cimitir de ostași. (…)
Fără d eosebire de naționalitate, indi ferent că sânt prieteni sau dușmani, războinicii morți
sunt așezați unul lângă altul ” (citare mareșalul Mackensen ).
Cunoscută fiind implicarea directă a Reginei Maria în campaniile Crucii Roșii din
timpul Primului Război Mondial, la inițiativa sa și a profesorului Nicolae Iorga, din anul
1919, s -a hotărât const ruirea unui mausoleu în incinta mănăstirii Comana. Societatea “Cultul
Eroilor ”, care s -a ocupat de ridicarea acestuia, afirma că mausoleul a fost construit “pentru
odihna eroilor găsiți înhumați la această mănăstire precum și din împrejurimile acestei
localităț.” căzuți în luptele din Primul Război Mondial.
Lucrările la mausoleu au început în anul 1926 și au fost finalizate în anul 1932,
informație confirmată și de insc ripția de pe peretele exterior: „Construit de Societatea Cultul

64
Eroilor Comit. Central B ucurești 1932.” Mausoleul a fost ridicat pe ruinele fostului paraclis
al mănăstirii, așa cum reiese din planurile întocmite de Ministerul Artelor și încredințate
antreprenprului G. Rigutto. Pentru demararea lucrărilor la mausoleu, Societatea Cultul
Eroilor a organizat o licitație câștigată de singurul antreprenor din localitate, G. Rigutto.
În mai 2002, pe mausoleu a fost amplasată o placă comemorativă în memoria a 5 aviatori
britanici căzuți la 7 mai 1944, în localitatea Comana (osemintele lor au fost rep atriate).
Mausoleul eroilor din Comana a fost înscris în Lista Monumentelor de Cultură din
anul 1956, la numărul curent 516 sub denumirea de “Mănăstirea Comana” ( cu întregul
complex de clădiri). În Lista Monumentelor Protejate din județul Giurgiu, din anul 1997, la
numărul curent 5, sub denumirea de “Mausoleul eroilor căzuți în Primul Război Mondial” cu
codul 1980121 și în Lista Monumentelor Istorice din 2004 sub denumirea de “Mausoleul
eroilor căzuți în Primul Război Mondial (Mănăstirea Comana)”, la număr curent 364, cod
GR-II-m-A-14967.06. După o perioadă de mai bine de 60 de ani, reabilitarea Mausoleului de
la Comana se va realiza cu fonduri europene de către Mănăstirea Comana, în parteneriat cu
autoritățile județene și Ministerul Cul turii și Patrimoniul ui Național (Mihail Muscariu, op. cit ,
pp. 89-91).

Foto nr. 12: Mănăstirea Comana și Mausoleul Eroilor
Sursa datelor: Arhivă personală, mai 2017

Casa memorial ă Gellu Naum este situată în localitatea Comana și se află la circa
500 m de zona central ă a satului, în drum spre Parcul Natural Comana. Aceasta reprezintă

65
casa de v ară a marelui poet supra realist și încă se păstrează ca pe vremea când Gel lu Naum
își petrecea verile la Comana . Astfel că a nsamblul constru it este alcătuit din două părți,
respectiv spațiul fundației culturale și camerele de cazare.

Foto nr. 13: Casa memorială Gellu Naum
Sursa datelor: Fotografie realizată de autoare , mai 2017

Casa memorial ă a poetei Ana Blandiana reprezintă un obiectiv turistic particular al
comunei Comana, a cărei încărcătură istorică și culturală este conferită de personalitatea
marcantă a poetei . Prezenț a casei memoriale a poetei în Comuna Comana este legată de
parcursul sinuos al de stinului aceste ia, aceasta alegând ca spațiu de reședință un sat din Lunca
Dunării în momentul în care blocul în care locuia în București s -a prăbuș it la cutremurul din
anul 1977.
3.8. Ierarhizarea potențialului turistic antropic – metoda arborilor de analiză

Evaluare a potențialului turistic antropic are la bază clasificarea resurselor antropice
(monumente istorice de interes național34, muzee și colecții, element e de artă și tradiție
populară35, manifestări culturale repetabile, etc. ) după importanț a acestora.
Astfel, c a urmare a faptului că pe teritoriul comunei Comana cele ș ase situri
arheologice sunt de importanță locală , a fost acordat un singur punct, mai ales datorită

34 Evaluarea monumentele istorice impune utilizarea clasificării conform cu cerințele Ministerului Culturii,
respectiv cf. Legii 422/2001 .
35 festivaluri și meșteșuguri populare

66
faptului că acestea aparț in unor perioade diferite (bronz, neolitic), care conduce la ideea unei
continuități a populațp ei locale (tab. nr. 3).
Evaluarea monumentelor d e interes arhitectural a pus în evidență existența unor
construcții care au o importanță deosebită atât pentru comunitatea locală, cât și a spaț iului
rural adiacent, ma rcate mai ales de personalitățile care au contribuit la construirea acestora,
fapt pentru care au fost evaluate cu 2 puncte.
Obiectivele memoriale au fost evaluate cu un punct datorit ă prezenței pe teritoriul
Comunei Comana a cimitirului de campanie creat de trupe le germane , fapt ce atrage atenț ia
asupra istoriei sale tumult uoase, dar ș i a imp ortanț ei teritoriului studiat din punct de vedere
istoric.
Datorită faptului că î n limitele comunei Comana se află un muzeu găzduit î ntr-un loc
de rezo nanță istorică , i s-a alocat 1 pun ct și a unei mori de hâ rtie-muzeu, au fost alocate 2
puncte .
Din punct de vedere al patrim oniului imaterial, reprezentat în cea mai mare parte de
arta și tradiția populară , au fost acordate 3 puncte a cestei subsecț iuni, cel mai mare punctaj
fiind acordat p entru meșteș ugurile populare (tab. nr. 3).

Tabelul nr. 3 Meto da arborilor de analiză aplicată evaluă rii potențialului turistic antropic

CATEGORIE PUNCTAJ
MAXIM PUNCTAJ
Comuna Comana
B1. Monumente is torice de
interes național 8 4
I –arheologie 1
II – arhitectură 2
III – monumente de for public –
IV – memoriale 1
B2. Muzee și colecții publice 9 1
I- Muzee 2
II-Colecții publice 0
B3. Artă și tradiție populară 8 (sau 4) 3

67
I-Festivaluri, târguri, obiceiuri,
sărbători etc. 1
II. Meșteșuguri populare 2
B4. Instituții de spectacole și
Concerte 8 (sau 4) 0
Filarmonici, orchestre,
formațiuni instrumentale, corale ori
vocal -instrumentale 0
B5. Manifestări culturale
repetabile 4 0
TOTAL 25 9
Sursa: date calculate de autoare

68
CAPITOLUL IV . BAZA TEHNICO -MATERIALĂ

Baza tehnico -materială, așa cum notează și autoarea Melinda Cândea în lucrarea
Patrimoniul turistic al României, este o componentă a patrimoni ului turistic al unui teritoriu
care include infrastructura turistică, ca parte componentă a ofertei turistice și însumează
totalitatea bunurilor și mijloacelor destinate consumului turistic, prin care resursele atractive
sunt valorificate în turism. Func ția sa de bază este satisfacerea cererii prin dotări și servicii
specifice, pentru realizarea funcțiilor și obiectivelor e conomico -sociale ale turismului
(Cândea Melinda et al., 2000, Patrimoniul turistic al României , p. 14).
Comuna Comana dispune de o ba ză tehnico -materială nu foarte diversificată, ținând
cont de faptul că nici suprafața acesteia nu este foarte extinsă; se practică cu preponderență
turismul de weekend cu valori ale circulației turistice mai mari vara și dest ul de scăzute în
timpul iernii.
4.1.Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare

Structurile de primire turistică reprezintă orice construcție și amenajare destinată, prin
proiectare și execuție, cazării turiștilor, servirii mesei pentru turiști, agrementului,
transpor tului special destinat turiștilor, etc. (Cândea Melinda et al., 2000, Patrimoniul turistic
al României , p. 14)
În comuna Comana din județul Giurgiu sunt omologate opt structuri de primire
turistică cu funcțiuni de cazare, dintre care: un hotel de 4* ( Casa Comana ), trei pensiuni
turistice (Pensiune turistică Bujorul – 3 margarete , Conacul Marelui Paharnic – 4 margarete și
Pensiune turistică Hanul Postalionului – 3 margarete ), trei vile turistice ( Casa Cătălina – 3*,
Casa Pescarului – 3*, Casa Pădurarului – 3*) și o cabană turistică ( Fântâna cu Nuc – 2*)36.
Așada r, după cum se poate vedea și in graficul nr.1, ca unități de cazare, pensiunile și vilele
turistice înregistrează ponderea cea mai mare (37,5%), urmate de hoteluri și cabane turistice
(cu o pondere de 1 2,5%) .
Conform Ministerului Turismului, hotelul Casa Comana 4* deține o capacitate de
cazare de 30 de locuri în 21 de camere, la acestea adăugându -se și cele trei vile turistice,
împreună formând Resortul Casa Comana . Vila Casa Cătălina oferă 6 locuri de cazare în
cele 3 camere disponibile, funcționale și certificate turistic, Casa Pescarului , tot 6 locuri în 3
camere, iar vila Pădurarului deține un singur apartament disponibil pentru 2 persoane.

36 Conform clasificărilor realizate de Ministerul Turismului la data de 19.05.2017

69

Figura nr. 5: Ponderea structuril or de primire turistică cu funcțiuni de cazare (%)
Sursa: date calculate de autoare

În cadrul hotelului principal, fiecare etaj prezintă povestea unei familii de nobili care
au stăpânit în trecut domeniile valahe (Craiovești i, Cantacuzinii și Drăculeștii) . Fiecare
cameră ascunde tainic povestea vreunui domn sau a unei domnițe, ale căror nume sunt legate
de istoria Comanei. Bujorul românesc este un simbol bine reprezentat în designul interior al
clădirii, amintind astfel călătorilor faptul că se află într -o rezervație naturală a acestei flori
(alături de mai puțin cunoscutul ghimpe).

Foto nr. 14: Hotelul Casa Comana
Sursa datelor: Fotografie realizată de autor , iunie 2016

70
În ceea ce privește cele trei pensiuni turistice de pe te ritoriul comunei Comana,
acestea totalizează o capacitate de cazare de 36 de locuri distribuie astfel: Pensiune turistică
Bujorul – 5 locuri în 5 cam ere, Conacul Marelui Paharnic – 8 locuri în 4 camere și Pensiune
turistică Hanul Postalionului – 23 de loc uri în 8 spații de cazare. Pe lân gă acestea, cabana
Fântâna cu Nuc oferă locuri de cazare pentru un număr de 10 persoane în cele 5 camere
omologate de Ministerul Turismului.
Pe lângă serviciile de cazare, structurile de primire turistică cu funcțiuni de ca zare
oferă turiștilor și posibilități de servire a mesei, dar și de agrement. Ca de exemplu, la Casa
Comana există un restaurant omonim care îi așteaptă pe turiști să deguste preparatele cu
specific tradițional românesc, dar și internațional. De asemenea, pe malul lacului privat din
cadrul acestei structuri de primire turistică, se găsesc terase și pontoane unde se poate servi
masa într -un mediu ce oferă o perspectivă de ansamblu spectaculoasă, precum și restaurantul
cu specific grecesc Taverna Marele Pahar nic Comana , ce funcționează în intervalul aprilie –
octombrie.
Pe lângă toate acestea, la Casa Comana este așa -numita „ Delicaterie Comana ” sau
“La Grădină ”, locul unde, pe lângă faptul că se poate mânca și bea ceva natural -tradițional
(plăcintă de dovleac, de mere , diferite prăjituri, castane coapte, socată, sucuri naturale – toate
preparate din fructele și legumele din grădină), există în același timp și oportunitatea pentru
turiști ca în schimbul unei sume modice de bani să -și adune singuri din grădina re sortului
fructele, legumele și mirodeniile de care au nevoie.

Foto nr. 15: La Grădină
Sursa datelor: Fotografie realizată de autor , iunie 2016

71
Am putea aprecia faptul că prin această activitate se încurajează dezvoltarea
agrot urismului în zonă, ceea ce reprezintă un aspect benefic atât pentru comunitățile locale
(prin crearea de noi surse de venit), cât și pentru turiști care se pot bucura de o paletă mai
largă și mai diversificată de activități.

Foto nr. 16: Grădina de mirodenii
Sursa datelor: Fotografie realizată de autor , iunie 2016

Tot la Casa Comana se găsesc săli de conferințe și evenimente (Regina Maria,
Nicolae Iorga și Principele Carol al II -lea) destinate companiilor , dar și celor care do resc să
organizeze un eveniment de tip zi de naștere, nuntă, etc.; Clubul Copiilor și locul de joacă di n
exterior, Trenulețul Orient Expres a cărui denumire amintește de celebrul tren cu același
nume care, în v remurile îndepărtate trecea și prin localitat ea Comana. Trenulețul pleacă din
fața Parcului de Aventură Comana, trece prin Delta Neajlovului, iar apoi prin localitatea
Comana și pe lângă Mănăstirea Comana, întorcându -se de unde a plecat ; și Comana Club – un
club pentru copii mai mari și adulți, unde in diferen t de vreme se poate juca bowling, biliard,
baschet, loveste clovnul, air hockey, mașini, motociclete, terminator, console video, tonomat
jucării, etc.

72
4.2. Tipuri de transport

Accesul spre comuna Comana este variat, realizându -se atât c u mijloace de transport
rutiere, cât și feroviare. Transportul rutier este favorizat de prezența drumurilor naționale și
județene care fac legătura între localitate și zonele limitrofe acesteia (marile orașe precum
Giurgiu și București sau alte localități) . Astfel, pornind din București pe DN5 (E70), drum
care leagă cele două municipii din sudul țării, București și Giurgiu, trecând prin comuna
Adunații Copăceni pe DJ412A, se poate ajunge la Comana. De asemenea, dinspre orașul
Giurgiu se circulă pe DN5 (E70, E85) până la satul Uzunu din comuna Călugăreni, urmând
apoi DJ603 până la Comana. De la Călugăreni se mai poate ajunge și pe DJ 411. Sunt
autobuze și microbuze din sisteme private de transport public care circulă pe aceste drumuri,
și care au un program d estul de flexibil (din București se pleacă din oră în oră spre Comana și
Vlad Țepeș).
De asemenea, există și o linie de cale ferată care face legătura între București și
Giurgiu, cale ferată care pornește din București Nord și ajunge la Giurgiu Nord. De c urând s –
a redeschis și gara de la Grădiștea pe ruta Giurgiu Nord -Grădiștea ce are stație și la Comana,
urmând ca în anul 2019, conform obiectivelor propuse de Ministerul Transporturilor, podul
de la Grădiștea să fie refăcut în asamblu, astfel încât circuit ul feroviar pe prima linie de cale
ferată din Principatele Române, București -Giurgiu, să fie reluat în întregime.

Foto nr. 17: Gara de la Comana
Sursa datelor: Fotografie realizată de auto are, iunie 2016

73
De asemenea , în cadrul Parcului de Aventură Comana, se găsesc diferite ambarcațiuni
utilizate în scop turistic. Astfel, sunt renumite plimbările cu barca (cu vâslă sau cu motor
electric) sau cu caiacul.

4.3 Dotări pentru agrement

Agrement ul ocupă un loc destul de impo rtant în sfera turistică a zonei studiate ,
elementul cel mai reprezentativ în acest sens fiind Parcul de Aventură Comana. Administrat
în totalitate de Casa Comana , acest parc oferă multiple și diversificate posibilități de
petrecere a timpului liber, adres ându -se atât adulților, cât mai ales copiilor. Printre activitățile
ce pot fi desfășurate aici, se numără: escalad a în copaci (6 trasee pentru copii și 3 trasee
pentru adulți cu dificultate progresivă), tiroliana peste lac (foarte apreciată, în special de
copii), tir cu arcul, închirierea de biciclete, plimbări cu barca și caiacul, zbor cu
motoparapanta, pescuitul, teren de sport, plimbări cu trăsura, echitația, darts, paintball, etc.

Foto nr. 18: Intrare Parc de Aventură Comana
Sursa datelo r: Fotografie realizată de autoare, iunie 2016

74

Foto nr. 19: Spațiu amenajat pentru echitație
Sursa datelor: Fotografie realizată de auto are, iunie 2016

Foto nr. 20: Traseu escaladă în copaci
Sursa datelor: Fotografie realizată de autor , iunie 2016

75

Foto nr. 21: Plimbări cu barca
Sursa datelor: Fotografie realizată de auto are, iunie 2016

76
CAPITOLUL V. CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Element definitoriu al fenomenului turistic, alături de potențialul turistic și de baza
tehnico -materială, circulația turistică antrenează segmente considerabile din populație,
persoane de toate vârstele și din cele mai diferite categorii sociale, reflectând în mod direct
modalitățile și nivelul valorificării potențialului turistic natural și antropic. Fenomenul
circulației turistice depinde, în mare măsură, de particularitățile ofertei turistice, iar
dimensiunile, repartiția sa spațială, intensitatea pot fi redate prin anali za unor indicatori
caracteristici: numărul de sosiri ale persoanelor participante la fenomenul circulației turistice,
numărul de nopți de cazare realizat, durata sejurului, gradul de ocupare a capacităților de
cazare.37
Factorii care influențează evoluția ș i intensitatea circulației turistice se grupează în:
factori sociali (veniturile populației și modificările acestora, prețurile, oferta), factori
psihologici, de civilizație (nivelul de instruire, dorința de cunoaștere, moda), factori tehnici
(parametrii t ehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice, performanțele mijloacelor de
transport), factori demorafici (numărul populației, structura pe grupe de vârstă și categorii
socio -profesionale), factori politici (regimul vizelor, formalități de frontier) , etc. Factorii
determinanți pot fi structurați și în raport cu cele două laturi correlative ale pieței. Există, din
acest punct de vedere, factori ai cererii turistice (venituri, urbanizare, timp liber, dinamica
populației) și factori ai ofertei (diversit atea și calitatea potențialului turistic și al serviciilor,
costul prestațiilor, nivelul de pregătire a forței de muncă).38

5.1. Dinamica circulației turistice pe sezoane

Referitor la circulația turistică în comuna Comana, aceasta prezintă o dinamică
ascenden tă de la un sezon la altul, respectiv de la un an la altul (în sensul că, deși î n general
se observă o tendință de creștere î n primii doi ani cu unele perioade scurte de descreștere,
tendința de creștere se menț ine).
Astfel, conform datelor statistic e obținute de la Institutul Național de Statistică privind
numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică în ultimii ani (2015, 2016 și
anul c urent), se poate evidenția faptul că numărul sosirilor a crescut considerabil în ultimul an
(2017) comparativ cu anii trecuți (2015 și 2017) .

37 Cândea Melinda, Simon Tamara , Bogan Elena, 2012, Patrimoniul turistic al României , Editura
Universitară, București, p. 211
38 Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2000), România -potențial turistic și turism , Editura
Universității din București

77

Figura nr. 6: Numărul de sosiri ale turiștilor în timpul primăverii (2015 -2017)
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

Acest lucru se datorează progresului din domeniu l turismului realizat în comuna
Comana. În acest sens, se iau în calcul următoarele aspecte: îmbunătățirea infrastructurii
generale (reabilitarea drumurilor care fac legătura și creează accesul către Comana),
diversificarea paletei turistice (înființarea S atului Meșteșugurilor care atrage un număr
însemnat de vizitatori, extinderea hotelului Casa Comana și implicit crearea de noi locuri de
cazare, precum și de diferite oportunități de petrecere a timpului liber în cadrul acestui resort –
dotarea Parcului de A ventură cu echipament adecvat și variat, specific pentru toa te categoriile
de vârstă, etc.); acestora se ad auga o politică mai eficientă de promovare a zonei (în special
pe site -urile de socializare prin crearea de diferite evenimente interactive, prin apa rițiile în
presă) și implicit creșterea vizibilității turistice atât la nivel regional, cât și la nivel național și
chiar internațional.
Dacă inițial comuna Comana era vizitată în special pentru mănăstirea omonimă , în
prezent numărul obiectivelor turistice a crescut, la fel și posibilitățile de petrecere a timpului
liber. Se trece astfel, de la turismul religios ca forma dominantă de manifestare a fenomenului
turistic, la turismul rural, ecoturism, turism științific, de agrement, variate forme ale
turismulu i ce se completează una pe cealaltă.

78
De asemenea, se remarcă faptul că tendi nța de creștere a fluxului de turiș ti în ultimii
doi ani în structurile de primire turistică se înregistrează atât î n sezonul de vară, câ t și iarna
(graficele nr. 8 și 9 ).

Figura nr. 7: Numărul de sosiri ale turiștilor în timpul verii (2015 -2017)
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

Această situație se explică prin faptul că î n comuna Comana , datorită îmbunătăț irii
infrastructurii turistic e (mai ales a celei de agrement), dar în același timp și a valorifică rii
unor elemente cultural -istorice care presupun și interacțiunea cu turiștii (Moara muzeu),
circulația turistică s -a intensificat și este prezentă î n ambele sezoane. Pe timpul verii, lu na
august este cea mai agreată de turiștii care sosesc la Comana, în primul rând pentru că se
suprapune cu perioada concediilor și a vacanței de vară în cazul elevilor și studenților.
Totodată , condițiile climatice sunt mai favorabile practicării turismul ui în zonă în acea
perioadă; de asemenea, în timpul verii, pentru unii turiști, Comana este a doua destinație după
cea de litoral, înlocuind cu succes o vacanță la munte. Astfel, dacă luna iulie este destinată
vacanței pe litoral, în luna august turiștii s e retrag într -o zonă mai puțin poluată și cu aer
proaspăt, la Comana.
Analiza sosirilor de turiști în sezonul de vară reflectă pentru anul 2015 tendințe de
creștere în lunile iuni și iulie (în care se înregistrează și cel mai mare număr de sosiri), pentru
ca ulterior să se înregistreze o scădere lentă spre sfârș itul verii.
În anul urmă tor numărul sosirilor avea sa înregistreze aceeași tendință de creștere, dar
mai lentă î n prima parte a sezonul ui cald, pentru ca ulterior după o ușoară scădere, tedința de
creștere să devină tot mai evidentă. Schimbarea înregistrată în anul 2016 privind creș terea

79
numă rului de sosiri comaprativ cu anul 2015 , se corelează cu intensa a ctivitate de promovare
turistică a comunei Comana.

Figura nr. 8: Numărul de sosiri ale turiștilor în timpul iernii (2015 -2017)
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

În timpul iernii se remarcă perioada sărbătorilor de iarnă, precum și cea care coincide
cu vacanța de iarnă a elevilo r din lunile decembrie -ianuarie și februarie ca fiind punctul în
care se înregistrează valoarea maximă a circulației turistice.

80
CAPITOLUL VI . TIPURI ȘI FORME DE TURISM

6.1. Turism rural

Spre sfârșitul secolului al XX -lea au avut loc schimbări semnificative prin
manifestarea tot mai intensă a “noilor forme de turism”, turismul rural numărându -se printre
acestea (Dinu M. 2002, Saule M, 2004).
Turismul rural a fost identificat ca instrument pentru menținerea integrității resurselor
spațiului rural , consolidarea economiei rurale și menținerea modului de viață rural (Lane,
1994, Hall și Jenkins, 1998, Roberts și Hall, 2001 apud Garrod B., Wornell R., Youell R.,
2006, p. 118), mai ales în mediile rurale mai puțin dezvoltate (Saule M., 200 4).
Turismul rural răspunde numeroaselor motivații ale turiștilor dornici de a evada din
spațiul urban, de a intra în legătura cu populația rurală locală, de a -i cunoaște cultura și nu în
ultimul rând pentru activitățile recreaționale. La acestea se adaugă need for well -being prin
utilizarea metodelor de tratamente de balneoturism în cazul satelor care au resurse balneare39.
Datorită complexității spațiului rural, sub raportul varietății resurselor de care dispun
unele zone rurale, a favorizat în timp asocie rea turismului rural cu alte forme precum turismul
cultural, ecologic, turism verde.
Spațiul rural reprezintă o piața turistică profitabilă, deși industria turistică a fost în
mare măsură ignorată o lungă perioadă de timp ( Souca Maria Luiza, 2010) . Schimbă ri
substanțiale apărute în mediul rural românesc însoțite de nevoia de mai multe activități
economice robuste au determinat ca unele persoane să opteze pentru implicarea în activitatea
turistică considerată a fi o modalitate strategică de diversificare a e conomiei rurale (Iorio,
Corsale, 2009). În acest scop, turismul poate fi considerat ca un complex de pluri – activități,
contribuind în egală măsură la dezvoltarea altor activități în zonele rurale și la îmbunătățirea
calității vieții.
La nivelul României p rimele acțiuni de organizare a turismului rural s -au desfășurat
încă din perioada comunistă (1972) (Glăvan, 2003, Cândea et al ., 2004). La cererea
Ministerului Turismului, Centrului de Cercetare pentru Promovarea Turistică Internațională
s-au identificat ș i selectat 118 sate reprezentative pentru România care ar putea fi introduse în
circuitul turistic intern și internațional. Un an mai târziu au fost declarate experimental 14
sate turistice: Lerești și Rucăr în Argeș, Fundata și Șirnea în Brașov, Vaideeni în Vâlcea,
Sfântu Gheorghe, Murighiol și Crișan în județul Tulcea, Sibiel în Sibiu, Tismana în Gorj,

39 Merciu et al., 2010,

81
Poiana Sărată în Bacău, Racoș în Timiș, Bogdan -Vodă – Maramureș, Vatra Moldoviței –
Suceava. Cu toate acestea, satele turistice au rămas nefuncționale pent ru turismul
internațional, deoarece în 1974 s -a interzis, prin decret, cazarea turiștilor străini în locuințe
particulare. Doar câteva sate, care reușiseră să încheie rapid contracte pe piața externă, prin
ONT Carpați București, au derulat astfel de activi tăți pe plan internațional și doar pentru anul
respectiv (Rucăr, Crișan, Murighiol, Sibiel) (Glăvan, 2003, Cândea et al., 2004).
Turismul rural va renaște după 1989 când va cunoaște forma maximă de dezvoltare.
Primele gospodării înscrise în rețeaua turismu lui rural au fost cele din zona Moeciu -Bran –
Rucăr, apoi într -un ritm mai rapid, peste 3000 de gospodării răspândite în diferite regiuni ale
țării Țara Bârsei, Dornelor, Maramureș, Ținutul Pădurenilor, Transilvania și -au deschis
porțile pentru primirea turi știlor (Glăvan, 2003, p. 46).
Un factor care a influențat pozitiv dezvoltarea turismului rural l -a reprezentat
înființarea unor asociații ale prestatorilor de servicii turistice în mediul rural. Dintre
asociațiile care au avut un rol deosebit în susținerea și dezvoltarea acestui domeniu amintim
în mod special: Federația Română pentru Dezvoltarea Montană (FDRM), Asociația Națională
de Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) și Centrul de Formare și Inovație pentru
Dezvoltare în Carpați (CEFIDEC).
Comuna Comana este o destinaț ie a turismului rural datorit ă bogatul ui patrimoniu
turistic ancorat în istoria ș i cultur a zonei rurale studiate (gospodării tradiționale, tradiții
locale), dar ș i a elementelor d e cadru natural care completează imaginea sa turistică (parcul
natural).

6.2. Ecoturism

Comuna Comana se î nscri e între desti națiile ecoturistice de la nivel național datorită
prezenț ei Parcului Natural care se individual izează prin di versitatea de specii de plante și de
faună. Importanț a parcului natural a rezultat din necesitatea de a cons erva elementele de
biodiversit ate puternic afectate de presiunea exercitată de către om într -un mediu favorabil
dezvoltării agriculturii. Alături de valoarea ecologică a specii lor de plante ș i faunistice, se
adaugă valo area turistică a elementelor de biodiversitate care sunt rep rezentative pentru
arealul de câmpie și care prin numărul lor limitat le conferă atributul de inedit. Habitatele cu

82
un nivel de afectare intermediar prezintă unele dintre cele mai interesante prov ocări și
oportunități pentru conservarea diversității biologice, mai ales că acestea ocupă arii extinse40.
În ultimele decenii ale secolului al XX -lea, ecoturismul începe să se manifeste tot mai
mult ca o știință nouă , menită să arate noile coordonate de dezvoltare a industriei turistice la
nivel global41, ca urmare a pericolului creat de supradezvoltarea turismului. Noțiunea de
ecoturism are înțelesuri diferite (turism în natură, turism verde, turism ecologic) în funcție de
strategiile urmărite de țări și companiile transnaționale, de scopul acestora, de prioritățile de
mediu sau economice, de educația și pregătirea turistului.42
Ideea de ocrotire a naturii s -a născut în SUA, unde în 1872 a fost promulgată prima
lege din lume ce punea un teritoriu federal su b ocrotire, pentru a se păstra cât mai nealterat
față de agresiunea continuă a civilizației, fiind creat Parcul Național Yellowstone. Ulterior,
urmărind acest exemplu, tot mai multe țări și -au creat propriile rețele de rezervații naturale și
parcuri națion ale, pentru a preîntâmpina dispariția unor specii de floră și faună sau pentru a
conserva forme inedite de peisaj – Parcul Serengeti -Kenya, Parcul Cevennes -Franța, etc.
Noțiunea de ecoturism a fost definită cu ocazia seminarului Național privind Ecoturismu l,
organizat de Consiliul de Experți privind Mediul Înconjurător din Canada (CEAC), în anul
1991. Manifestarea a reunit reprezentanți ai guvernului, universităților, grupurilor de
protejare a naturii și oparatorilor sectorului turistic și a concluzionat că ecoturismul este o
experiență a călătoriei care pune în lumină natura, contribuind la conservarea ecosistemelor,
respectând integritatea comunităților -gazdă.
Cea mai plastică definiție a ecoturismului a fost dată de Societatea Talamaca pentru
ecoturism și conservare din Costa Rica: “ecoturismul înseamnă mai mult decâu cărți și
albume despre faună, binocluri, mai mult decât arta populară care este afișată pe pereții
hotelurilor și restaurantelor, ci de fapt înseamnă o luptă constantă pentru apărarea
peisaje lor, cu susținerea tradiției culturale a popoarelor ”. De altfel , O.M.T. propune ca
acesta să nu reprezinte o simplă etichetă de marketing, ci o modalitate durabilă de dezvoltare
și practicare a turismului, care să corespundă unor criterii de gestionare obi ectivă și
ecologică. Alte organisme internaționale precum: U.I.C.N – Uniunea Internațională de
Conservarea a Naturii, W.N.F – Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii, P.N.N.E.F –
Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale văd ecoturismul ca pe un instrument
util în asigurarea conservării bunurilor culturale și naturale de excepție, prin intermediul unor
politici speciale de protecție.

40 Primack R. B., Patroescu Maria, Rozylowicz L., Ioja C., 2002, Conservarea diversitatii biologice,
Editura Tehnica, Bucuresti, p. 160
41 Florina Bran, Tamara Simon, Nistoreanu P.,2000, Ecoturism , Editura Economică, București, p.11
42 Elena Matei, 2004, Ecoturism , Editura Top Form, București, p. 9.

83
În acest sens, ecoturismul este de fapt un turism fondat pe natură și cultură tradițională care
presupune o cun oaștere și o interpretarea a mediului natural și antropic ce se dorește să fie
gestionat într -o măsură ecologică și durabilă (p. 15).
Ecoturismul a apărut din necesitatea de a conserva habitatele naturale vulnerabile prin
exploatarea turistică, fiind în ac elași timp o cale de exploatare durabilă a mediului, dar și un
produs turistic, ce poate aduce venituri pe termen lung, atât turistului, comunităților locale,
cât și firmelor sau segmentelor implicate în exploatarea durabilă a acestor resurse.
Ecoturismul a devenit un segment de piață turistică cu un potențial în creștere prin calitățile
sale ecologice, responsabile, durabile, integre.
Apariția, practicarea ecoturismului este o necesitate din cauza diversității spațiale geografice
pe care se grefează resu rsele ecoturistice, a polarizării financiare, a dinamicii intereselor
turiștilor, firmelor, politicii de mediu, comunităților locale, la care se adaugă impactul tot mai
mare pe care îl are în mediu turismul clasic.43
Ecoturismul reprezintă de fapt ceva mai valoroasă formă de manifestare a turismului
durabil. Ideea de turism durabil este de dată mai recentă, pentru că își are originea în ideile
Conferinței de la Rio, din anul 1992. Aceasta a apărut în scopul ocrotirii naturii pentru viitor,
îndeosebi a specii lor fragile și a pădurilor tropicale. Astfel că noțiunea de dezvoltare turistică
durabilă poate fi definită ca fiind dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și
marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială, economică a m ediului, prin
ecploatarea resurselor naturale și culturale și în interesul generațiilor viitoare.44
Dezvoltarea ecologică a turismului în zone turistice de maxim interes vizează în
principal patru planuri:
-economic prin creșterea gradului de valorificare a resurselor, îndeosebi a celor mai puțin
cunoscute, pentru reducerea presiunii asupra celor mai intens exploatate;
-ecologic prin asigurarea utilizării raționale a tuturor resurselor, reducerea și eliminarea
deșeurilor, reciclarea lor, asigurarea conser vării și protecției mediului, scăderea procesului de
sustragere a terenurilor agricole și forestiere din circuitul agricol și silvic;
-social prin sporirea numărului de locuri de muncă, menținerea unor meserii tradiționale,
atragerea populației în practic area diferitelor forme de turism;
-cultural prin valorificarea elementelor de civilizație, artă și cultură, deosebite, care exprimă
o anumită identitate culturală și dezvoltă spiritul de toleranță.45

43 Elena Matei, 2004, op. cit. , p. 13.
44 Florina Bran, Tamara Simon, Nist oreanu P., 2000, op. cit. , p.18.
45 Florina Bran, Tamara Simon, Nistoreanu P., 2000, op. cit. , p.24.

84
Așadar, ecoturismul, ca formă esențială a turismului dur abil, are numeroase beneficii
asupra mediului natural, cultural, social și economic al comunei Comana. Prezența Parcului
Natural Comana și includerea acestuia în cadrul zonelor ecoturistice importante la nivel
național a generat cea mai consistentă vizibil itate turistică a zonei în studiu, generând, cu
trecerea timpului, un flux tot mai mare de turiști de diferite tipuri.

85
CAPITOLUL VII . VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL COMUNEI
COMANA

7.1. Stadiul actual de valorificare a potențialului turisti c

Comuna Comana se înscrie între unităț ile admin istrativ -teritoriale care prezi ntă un
bogat și diversificat potenț ial tur istic (natural ș i cultural -antropic). Cu toate că o mare parte a
resurselor turistice pe care comuna le deț ine, sunt de importanță de osebită (Parcul N atural
Comana, obiectivele aparținâ nd patrimoniului cultural), totuși se remarcă faptu l că o perioadă
îndelu ngată de timp acestea nu au fost valorificate optim din punct de vedere turistic.
În ultimii ani însă se remarcă o sch imbare din p erspectiva economică, în sensul că a
avut loc o îmbunătățire a dotă rilor turistice cu scopul de a prelungi sejurul turistic și de a
valorifica un număr mai mare de obiective turistice aflate î n limitele comunei Comana.
Astfel, se constată că î n ultim ii ani o valorificare superioară a resurselor turistice și în acelaș i
timp asigurarea unor servicii de calitate pentru practicarea a diferite forme de turism , au
transformat comuna Comana într -o destinație turistică vizitată atâ t pentru el ementele de
patrimoniu rural, cât ș i pentru cele d e interes ecologic. Trebuie menționat faptul că demersul
de a crea o infra structură turistică a fost real izat din inițiativă privată, care a fost și dublată de
o intensă promovare prin diferite mijloace media.
De a semenea, sunt importante de sem nalat eforturile de puse de unii membrii ai
comunităț ii locale , care prin mijloace proprii , de cele mai multe ori limitate, au reușit să pună
în lumină o serie de obiective cult ural-istorice ancorate în activitățile tradiționale locale și
cărora le -au conturat atributele turistice care le asigură o afluență turistică importantă .
Dacă ne raportă m la demersuril e iniț iate de că tre admin istrația publică locală, trebuie
semnalat faptul că aceasta a fost implicată mai m ult pe diseminarea unor info rmații despre
resursele turistice ale comunei. Alte acțiuni de valorificare a potențialului turistic au fost
restrâ nse din cauza buget ului limitat pe care administrația publică locală î l gestion ează.

7.2. Propuneri de valorificare a potențialului turi stic al comunei Comana

O componentă importantă a vieții satului este cea culturală, a cărei valorificare în
turism poate contribui semnificativ la creșterea gradului de atractivitate a satului ca spațiu
turistic.
Comunitatea locală și -a conservat în t imp identitatea socio -culturală printr -o serie de
atribute particulare care o definesc, ce au căpătat în timp valoare de simbol și pe care s -ar

86
putea axa dezvoltarea turistică. Identitatea marchează în peisaj semne materiale și
imateriale46. Gospodăria trad itională reprezintă unul dintre semnele materiale cele mai
impunătoare in peisajul cultural al Comunei Comana. Portul popular reprezintă unul dintre
elementele definitorii pentru comunitatea locală în primul rând pentru estetica și ornamentația
acestuia . Continuitatea tradițiilor și obiceiurilor reflectă manifestarea laturii socio -culturale a
populatiei locale. Cele mai multe tradiții și obiceiuri își au originea în practicile economice
(agricultura) sau sunt legate de sărbători religioase.
Valorificarea mediului rural ca spațiu turistic trebuie să presupună includerea în
circuite turistice a obiectivelor cultural -istorice prin organizarea unor vizite tematice. Situarea
celor mai multe sate într -un peisaj pitoresc și a unui fond etnografic deose bit de bogat precum
și a prezenței unor obiective cultural -istorice oferă posibilitatea înscrierii acestora în circuitul
turistic, contribuind astfel la creșterea veniturilor încasate din turism și totodată permite o
valorificare optimă a potențialului tur istic al zonei. Sejurul în cadrul turismului rural va
include și participarea turiștilor la anumite festivaluri și sărbători locale (nedei) care vor
contribui la crearea unui produs turistic inedit.
Dezvoltarea turismului deja antrenează și dinamizează al te activități economice care
la rândul lor sprijină derularea turismului (transporturi, agriculturǎ, meșteșuguri locale, ș.a.).
Dezvoltarea turismului în spațiul rural poate contribui la revigorarea agriculturii locale care la
rândul ei poate susține activ itatea turisticǎ. Excedentul de produse alimentare este folosit
pentru a asigura în mare parte alimentația turiștilor . Va fi valorificată gastronomia locală care
se va constitui ca parte integrantă a produsului turistic rural.
În perspectiva dezvoltării tu rismului rural au fost identificate gospodăriile care
prezintă excedent de cazare precum și gospodării nou construite, care au fost realizate în
stilul arhitectural specific zonei.
Numărul gospodăriilor adecvate pentru turismul rural reprezintă gospodăriil e cu
excedent de cazare și care trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții minimale:
amplasamentul gospodăriei să fie în locuri fără surse de poluare și ferite de orice alte
elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor, dotă rile din camere și a
grupurilor sanitare să fie puse în exclusivitate la dispoziția turiștilor, spații pentru prepararea
și servirea mesei. A fost identificat astfel la nivelul depresiunii un număr total de 100 de
gopodării care ar putea îndeplini cerințel e de confort superioare și medii. Numărul

46 Cristiano Antonelli, Arnaldo Bagnasco, Giuseppe Dematteis, Fiorenzo Ferlaino, Riccardo Roscelli, Franco
Salvatori, Gabriele Zanetto , 2003, Il territorio c ome produttore di conoscenze in: Giuseppe Dematteis,
Fiorenzo Ferlai no (coord.) , Il mondo e i luoghi: geografie delle identità e del cambiamento, Instituto di
ricerche economico -sociali del Piemonte, p. 94 , disponibil la
file:///C:/Users/georg/Downloads/op enbess_TO082 -01592%20(1).pdf , accesat la 22.04.2017 .

87
gospodăriilor a fost stabilit în urma deplasărilor de teren și au fost selectate mai ales acele
gospodarii tradiț ionale care păstrează specif icul arhitectural al zonei . În aprecierea numărului
gospodăriilor pentru turismul rural au fost luate în considerare și gospodăriile mai vechi, dar
care păstrează o bună structură de rezistență sau care au fost recent renovate.
Comuna Comana prezintă favorabilitatea dezvoltă rii turismului rural, iar practicarea
acestuia în viit or impune valorificarea resurselor turistice cultural -istorice.
Veniturile realizate din turismul rural, ca urmare a cointeresării populației locale
pentru practicarea turismului prin închirierea spațiului de cazare și comercializarea
produselor naturale sau antrenarea turiștilor în activități lucrative cu caracter meșteșugăresc
și/sau casnice, pot contribui substanțial la ridicarea nivelului de trai, precum și la stabilirea
populației tinere în localitățile rurale.
O altă dimensiune ar fi aceea a asocieri i turismului rural cu alte tipuri și forme de
turism (cultural, ecoturism) datorită diversității potențialului turistic natural și cultural -istoric.
Dezvoltarea turismului cultural este sprijinită și de prezența unor importante obiective
istorice sau a muz eelor (Moara de hâ rtie- muzeu) .
În perspectiva dezvoltării durabile a turismului rural vor fi necesare o serie de
activități cum ar fi identificarea și pregătirea gospodăriilor țărănești pentru a deveni
funcționale prestării serviciilor turistice precum ș i omologarea gospodăriilor cu excedent de
cazare și a reședințelor secundare construite în ultimii ani. În acest sens este necesară
acordarea de consultanță și asistență tehnică din partea Asociației de Turism Cultural și
Ecologic și a altor organizații ca re activează în turismul rural. Implementarea turismulu i rural
va impune o planificare a amenajărilor turistice realizate într -un cadru organizat al unei
politicii turistice adecvate cadrului local cu scopul de a răspunde așteptărilor și nevoilor
prezente și viitoare ale turiștilor . Omologarea gospodăriilor tradiționale care vor fi înscrise ca
unităț i de cazare ar putea facilita participarea acestora la concursurile organizate de că tre
Asociația de Turism Cultural și Ecologic care are ca scop premierea pe nsiunilor rurale care se
înscriu î n tiparele arhitecturii vernaculare locale.
Dezvoltarea turismului rural trebuie să presupună și realizarea unei strategii de
promovare, realizată cu profesionalism și axată pe segmente de piață. În acest sens,
promovarea tu ristică trebuie să fie axată pe imaginea simbol a zonei conferită de
caracteristicile socio -culturale particulare ale comunității locale: sentimentul intens de
apartenență la spațiul rural, coeziune socială, aspirații și valori culturale comune.
În același timp este oportună realizarea unei promovări turistice intense și eficiente
prin mijloace mass -media, editarea și difuzarea în teritoriu – atât în principalele centre
emițătoare, cât și direct (local) a unor pliante, broșuri, ghi duri.

88
CONCLUZII

Din punc t de vedere al activităț ii turistice, comuna Comana a înregistrat o evoluție
marcată de includerea , cu fiecare etapă , a noi obiective turistice , fapt ce a condus la
divers ificarea ofertei turist ice și a practică rii unor forme de turism variate: religios, e coturism,
turism cultural, turism rural. Deș i cea mai veche for mă de turism a fost legată de vizitarea
mănă stirii Comana, cu timpul , ca urmare și a transformă rii acesteia , din cauza vechimii ș i a
lipsei de co nservare , într-o ruină , turismu l religios a pierdu t din import anța de altă dată.
Treptat, odată cu declararea mai multor arii din limitele comunei ca rezervaț ii naturale
și ulterio r includerea a cestora î ntr-un parc natural, au reprezentat acț iuni favorabile de
transformare a comunei într -o destinaț ie turis tică de interes ecologic. Această formă de turism
este î n prezen t foarte bine dezvoltată, alături însă ș i de turismul r ural, acesta din urmă
determinâ nd o prelungire a sejurului turistic.
Chiar dacă sunt predominanț i turiștii de weekend, care vizitează com una Comana la
sfârșit de săptămână pentru câteva ore sau chiar pe toată durata weekendului (rareori) , în
special pentru plimbări sau picnic, fie că vorbim de turiștii interesați de natură sau cei care
practică turismul științific, ori de elevi și studenți în tabere și excursii organizate, aceștia vin
la Comana ca să viziteze în special Parcul Natural omonim, acesta reprezentând principala
atracție turistică din arealul studiat.
Unul dintre dezavantajele comunei Comana o reprezi ntă situarea acesteia în imedi ata
apropiere a două mari municipii, București și Giurgiu, ceea ce determină ca cei mai mulți
dintre turiști să nu aleagă să rămână să înnopteze în unitățile turistice de cazare din comună,
ci vor fi doar în tranzit pentru o perioadă de câteva ore.
În noul context, în care infrastructura turistică a cuno scut o î mbunătățire și extindere,
dar și a includerii î n circuitul turistic a unor obiective turistice culturale (Moara de hâ rtie
transformată în muzeu ) precum și activitățile culturale și artistice care sun t asociate acesteia
(diferite ateliere tematice menite să atragă cât mai mulți participanți ), sunt elemente care pot
reține turiștii într -un sejur prelungit în cadrul căruia pot cunoaște ș i alte obiective de
patrimoniu cu ltural specific comunei (gospodărie tradițională, tradiț ii locale ș.a.). Turismul
rural reprez intă pentru c omuna Comana o for mă de truism care ar putea asigura un sejur
prelungit atât î n timpul verii , cât și în sezonul de iarnă, prin implicarea turiștilor în diferite
activităț i care au ca s cop valorificarea resurselo r turis tice locale, simboluri ale culturii ș i
istoriei comunei. P rin p osibilitatea de a crea perspectiva valorificării ș i a elementel or
specific e de patrimoniu rural (c omuna Comana este reprezentativă pentru etnografia zonei
Câmp iei Româ ne prin mai multe elemente de identitate: gospodărie tradițională , port

89
popular) , turismul rural va prinde ș i mai mult contur . Totodată , tursimu l rural p oate contribui
și la î mbunătățirea situaț iei economice a popula ției locale care î n cea mai mare parte este
ancorată în activitatea agricolă. Chiar dacă activitatea turistică nu va deveni pentru cei mai
mulți membri i ai comunităț ii locale o activi tate economică principală , se va constitu i ca un
element adiacent care să asigure un surp lus consistent a cestora, asigurâ ndu-le implicit un
nivel de trai mai bun.
Practicarea ș i dezvolt area turismului rural nu va fi î n cont rapondere sau nu va limita
desfăș urarea al tor forme de turism (ecologic, științ ific, ecoturism) , ci va avea rolul de a
include î n ofe rta turistică a comunei o serie de elemente cultural -istorice valoroase care pot
transm ite cele mai importante informaț ii despre comuna Comana ș i locuitorii acesteia.
Alături de turismu l rural, se p oate dezvolta în paralel și turismul cultural, mai ales că
o serie de obiective care sunt relaț ionate culturii locale și oamen ilor de cultură, pot fi incluse
în circuitul turistic.
Astfel că, î n concluzie , se poate aprecia fapul că această complexitate geografică a
comunei Comana, mărturie stâ nd elementele de cadru natural, de un pitoresc aparte, precum
și declararea unora dintre acestea ca rezervații naturale, la care se adaugă bogăț ia elementelor
culturale și a celor specifice activităților economice, justifică dezvoltar ea mai multor tipuri de
turism în cadrul comu nei și î n special al celui rural, acesta din urmă având rolul de a pune în
lumină aspectele caracteristice comunei din punct d e vedere al atractivităț ii turistice.
Varietatea și distribuția teritorială a resurselor turistice în spațiul rural analizat
reprez intă două elemente definitorii care stau la baza dezvoltării turismului. Activitatea
turistică poate valorifica optim resursele turistice și în același timp poate contribui la
conservarea și protejarea acestora. Dezvoltarea turismului rural trebuie să aibă la bază un plan
bine structurat care să permită o utilizare corespunzătoare a resurselor turistice fără a le
periclita, pentru ca activitatea turistică să nu devină un factor de presiune a mediului rural.
În ultimii ani se constată o tendință de creștere a unităților de primire turistică, dar la
construcția acestora este important să se țină cont de normele de amenajare turistică privind
utilizarea elementelor din arhitectură locală.
Efectele pozitive ale turismului rural atât din punct de vedere social (s tabilitatea
populației), cultural (susținerea și diseminarea culturii locale), economic (creșterea
veniturilor, diversificarea locurilor de muncă) îl recomandă ca activitatea economică care
poate contribui la dezvoltarea durabilă a spațiului rural analizat .

90
LISTA DE FIGURI

Figura nr. 1 Localizarea comunei Comana, județul Giurgiu la nivelul țării ––––––––––– ––– 6
Figura nr. 2: Căile de comunicație d in cadrul comunei Comana ––––––––––– –––––––- 7
Figura nr. 3: Harta potențialului turisic natural al comunei Comana ––––––––––– ––––– 13
Figura nr. 4 Harta hipsometric ă a comunei Comana ––––––––––– ––––––––––– – 15
Figura nr. 5: Harta utilizării terenurilor în comuna Comana ––––––––––– ––––––––- 26
Figura nr. 6: Ponderea structurilor de prim ire turistică cu funcțiuni de cazare (%) –––––––––- 69
Figura nr. 7: Numărul de sosiri ale turiștilor în timpul primăverii (2015 -2017) ––––––––––– 77
Figura nr. 8: Numărul de sosiri ale turiștilor în timpul verii (2015 -2017) ––––––––––– ––- 78
Figura nr. 9: Numărul de sosiri ale turiștilor în timpul iernii (2015 -2017) ––––––––––– –– 79

Foto nr. 1: Parcul Natural Comana -sediul administrativ ––––––––––– –––––––––– 33
Foto nr. 2: Rezervația naturală de ghimpe ––––––––––– ––––––––––– –––––- 37
Foto nr. 3: Delta Neajlovului ––––––––––– ––––––––––– ––––––––––– 40
Foto 4: Moara de hârtie de la Comana ––––––––––– ––––––––––– ––––––– 56
Foto nr. 5: Interior Moara de hârtie ––––––––––– ––––––––––– –––––––– 57
Foto nr. 6: Moara de hârtie și Satul Meșteșugurilor ––––––––––– ––––––––––– –- 57
Foto nr. 7: Satul Meșteșugurilor ––––––––––– ––––––––––– –––––––––- 58
Foto nr. 8: Satul Meșteșugurilor -Atelierul cu rost ––––––––––– ––––––––––– –– 60
Foto nr. 9: Satul Meșteșugurilor -Olarnița ––––––––––– ––––––––––– –––––- 61
Foto nr. 10: Satul Meșteșugurilor -Atelierul de lemn ––––––––––– ––––––––––– – 61
Foto nr. 11: Satul Meșteșugurilor -Cuhnia Brâncovenească ––––––––––– ––––––––– 63
Foto nr. 12: Mănăstirea Comana și Mausoleul Eroilor ––––––––––– ––––––––––– 64
Foto nr. 13: Casa memorială Gellu Naum ––––––––––– ––––––––––– –––––- 65
Foto nr. 14: Hotelul Casa C omana ––––––––––– ––––––––––– –––––––– 69
Foto nr. 15: La Grădină ––––––––––– ––––––––––– ––––––––––– ––- 70
Foto nr. 16: Grădina de mirodenii ––––––––––– ––––––––––– ––––––––– 71
Foto nr. 17: Gara de la Comana ––––––––––– ––––––––––– –––––––––– 72

91
Foto nr. 18: Intrare Parc de Aventură Comana ––––––––––– ––––––––––– –––- 73
Foto nr. 19: Spațiu amenajat pentru e chitație ––––––––––– ––––––––––– –––– 74
Foto nr. 20: Traseu escaladă în copaci ––––––––––– ––––––––––– ––––––– 74
Foto nr. 21: Plimbări cu barca ––––––––––– ––––––––––– ––––––––––- 75

Tabelul nr. 1 Metoda arborilor de analiză ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 42
Tabelul nr. 2 Metoda arborilor de analiză aplicata evaluării potențialului turistic natural ………………….. 43
Tabelul nr. 3 Metoda arborilor de analiză aplicata evaluarii potențialului turistic antropic …………………. 66

92
BIBLIOGRAFIE

Antonelli C., Bagnasco A., Dematteis G., Ferl ainoF., Roscelli R., Salvatori F.,
Zanetto G. , (2003 ), Il territorio come produttore di conoscenze in: Giuseppe Dematteis,
Fiorenzo Ferlaino (coord.), Il mondo e i luoghi: geografie delle identità e del
cambiamento, Instituto di ricerche econo mico -sociali de l Piemonte, pp. 91 -114, disponibil
la file:///C:/Users/georg/Downloads/openbess_TO082 -01592%20(1).pdf, accesat la
22.04.2017.
Bran Florina, Simon Tamara, Nistoreanu P., (2000 ), Ecoturism , Editura Economică ,
București.
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara (2000), România -potențial turistic și
turism , Editura Universității din București
Cândea Melinda, Simon Tamara, Tătaru Alexandra, (2007), Spațiu l rural, turism
rural și agroturism , Editura Transversal, Târgoviște.
Cândea Melinda, Tamara Simon, Elena Bogan , (2012), Patrimoniul turistic al
României , Editura Universitară, București.
Cocoș Alina, (2012), Resursele de apă din bazinul Câlniștei, Editura Victor,
București.
Coteț, P., și colab., (1976 ), Câmpia Română: studiu de geomorfologie integrată ,
Editura Cer es, București.
Dinu, Mihaela (2002), Geografia Turismului , Editura Didactică și Pedagogică, R.A.,
București.
Garrod, B., Wornell R., Youell R. (2006), Re-conceptualising rural resources as
countryside capital: the case of rural tourism , Journal of Rural S tudies, no. 22.
Glăvan V., (2003), Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism , Editura
Economică, București.
Grecu Florina, (2012), Sisteme hidrogeomorfologice din Câmpia Română , Editura
Universității din București.
Grigorescu Ines, Dragotă Carmen -Sofia, Dumitrașcu Monica, Năstase Mihaela,
(2011), The climatic potential and the key meteorological drivers for the dynamics of invasive
terrestrial plant species in Comana Natural Park, Analele Universității din Târgoviște, Seria
Geografie, vol. 11, nr. 1.
Iorga, N., (1939), România cum era până la 1918 , Editura Minerva, București.

93
Iorio Monica, Corsale, Andrea (2010), Rural tourism and livehood strategies in
Romania , Journal of Rural Studies, p. 152 -162, Elsevir .
Liteanu, E., (1953), Geologia ținutului d e câmpie din bazinul inferior al Argeșului și
teraselor Dunării , Editura Universității din București.
Matei Elena, 2004, Ecoturism , Editura Top Form, București.
Merciu Cristina, Merciu G., Stoian D., 2012, Patrimoniul arhitectural industrial
românesc trecu t si prezent, Urbanism, Arhitectura, Constructii, vol. 3, nr. 3, p. 25 -30.
Muscariu, M., ( 2012 ), Mănăstirea Comana -istorie, legendă, spiritualitate , Editura
Episcopiei Giurgiului.
Niculescu, Gh., colab., (1969), Geografia văii Dunării Românești , Editura
Universității din București.
Palamaru, G., (2014), Delta Neajlovului , Editura Total Publishing, București
Picu Maria Valeria, (2001), Contribuții la monografia comunei și mănăstirii Comana,
Editura Total Publishing, București.
Primack R. B., Pătroescu Maria, Rozylowicz L., Ioja C., (2002 ), Conservarea
diversității biologice, Editura Tehnica, București.
Regina Maria, (1919), Țara mea, București
Saule Marie, (2004), Rural tourism as a tool for local development diagnosis of the
French area of Haute -Corrèze , diss ertation, MA European Tourism Management,
Bournemouth University, available at www.du.se/PageFiles/5051/Saule%20thesis.pdf ,
accesed on 14.05.2017.
Souca Maria Luiza, (2010), Accesible touri sm – the ignored opportunity , Analele
Universității din Oradea, Seria Științe Economice, Tom XIX, Issue 2, pp. 1171 -1174.
Vlăsceanu, Gh., (1997), Populația și așezările omenești din Câmipa Burnas , Editura
Anima, București.
* * * Planul de management al Parc ului Natural Comana, (2007) .
* * * (2015), Ministerul Culturii, Lista Monumentelor Istorice.
* * * http://turism.gov.ro/web/
* * * www.insse.ro
* * * https://satulmestesugurilor.ro/

94

D E C L A R A Ț I E

Subsemnatul /subsemnata _______________________________________
candidat la examenul de finalizare a studiilor universitare de licență/masterat la Facultatea
de Geografie ,în domeniul Geografie /Știința mediului ,programul de studii universitare de
licență/masterat __________________________________ ,
declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza
cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate,
conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau
ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de propietate intelectuală
ale altcuiva, persoană fizică sau juridică .
Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de
învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic .

Data: Semnătura ,