ASIST. UNIV. DR. CAMELIA IONESCU Absolvent ORTACU ADRIANA 2018 Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila„ București Facultatea de FMAM… [301938]

Universitatea de Medicină și Farmacie

”Carol Davila„ București

Facultatea de FMAM

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

ASIST. UNIV. DR. CAMELIA IONESCU

Absolvent: [anonimizat]

2018

Universitatea de Medicină și Farmacie

”Carol Davila„ București

Facultatea de FMAM

LUCRARE DE LICENȚĂ

”Tehnici de realizare a [anonimizat]”

Coordonator științific

ASIST. UNIV. DR. CAMELIA IONESCU

Absolvent: [anonimizat]

2018

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………..pag. 4

Capitolul I: Metode de realizare a [anonimizat]……….pag. 6

Capitolul II: [anonimizat]……………………………pag. 21

Capitolul III: [anonimizat]………………………………………………………………………….pag. 31

Capitolul IV: Cazuri clinice………………………………………………….…pag. 38

Concluzii…………………………………………………………………………pag. 62

Bibliografie………………………………………………………………………pag. 63

[anonimizat]-o continuă dezvoltare deoarece un număr din ce în ce mai mare de pacienți se arată interesați de lucrări cât mai estetice dar care să prezinte și o bună rezistență mecanică.

Factorul care a dus la creșterea cererilor pentru restaurările protetice estetice a [anonimizat].

[anonimizat],la orice deschidere a fantei bucale. De aceea este foarte important să refacem arcadele dentare ale pacienților prin elemente protetice estetice.

Pentru a [anonimizat]. Aceste caracteristici sunt:

culoarea , fiecare dinte având culoare specifică în funcție de zona pe care o ocupă pe arcadă;

[anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat]-se pe acesta. Suportul rigid este reprezentat de fețele vestibulare ale dinților. Preocuparea în ceea ce privește igiena cavității bucale este influențată de gradul de vizibilitate al dinților în momentul deschiderii gurii.

Pacienții care constată că s-[anonimizat], devin conștienți de apariția unei probleme iar o [anonimizat] a evita expunerea stării în care se află.

Odată cu trecerea timpului și cu dezvoltarea mijloacelor de transport ce ajută deplasarea membrilor societății dintr-o zonă în alta a lumii, s-a dezvoltat și interesul pentru estetică.

[anonimizat].

[anonimizat],cerințele de astfel de lucrări fiind în număr foarte mare datorită caracteristicilor superioare pe care le prezintă comparativ cu restaurările protetice dentare din alte materiale.

În trecut estetica dentară era realizată cu ajutorul rășinilor acrilice. Acestea însă s-au demonstrat a fi doar materiale pentru uz temporar, prezentând mai multe caracteristici negative decât pozitive, având o redusă rezistență mecanică și prezentând fenomenul de colorare și îmbătrânire. Astfel acestea au devenit materiale acceptabile ce se folosesc doar în cazurile în care pacientul nu își permite financiar o lucrare din ceramică.

Solicitările pentru restaurările metalo-ceramice sunt numeroase deoarece caracteristicile acestor materiale sunt acum recunoscute de majoritatea pacienților. Aceste lucrări prezintă rezistență cromatică pe perioadă îndelungată,transluciditate asemănătoare dinților naturali,o bună rezistență mecanică, nu absorb apa și nu prezintă tendință de îmbătrânire.

Din punct de vedere fizionomic restaurările metalo-ceramice pot fi:

coroane total fizionomice care prezintă structura metalică sub forma unei cape ce acoperă bontul dentar intim pe întreaga lui suprafață. Pe această capă se va arde masa ceramică astfel încât va fi acoperit metalul în totalitate. Ceramica va restaura morfologia coronară a respectivului dinte;

coroane parțial fizionomice a căror componentă metalică prezintă o casetă pe jumătatea vestibulară a fețelor laterale și pe fața vestibulară, acest spațiu fiind creat pentru masa ceramică ce urmează să se depună prin ardere.

Pentru realizarea acestor tipuri de lucrări este nevoie de aparatură specială dar și de prezența îndemânării modelării celor două componente din care sunt formate:

componenta metalică;

componenta din masă ceramică.

CAPITOLUL I

Metode de realizare a capelor în tehnologia metalo-ceramică

Capitolul I: Metode de realizare a capelor în tehnologia metalo-ceramică

Generalități

Pentru a stabili ce fel de restaurare protetică vom realiza pentru a reda integritatea arcadelor dentare unui pacient trebuie să ținem cont de situația materială a acestuia, de indicațiile fiecărui tip de lucrare protetică și de dorințele individului.

În situația în care pacientul are o bună situație materială, își dorește o lucrare fizionomică și rezistentă, iar câmpul protetic ne permite realizarea oricărui tip de restaurare atunci vom putea confecționa cu succes o lucrare mixtă(metalo-ceramică).

După ce stabilește tipul de restaurare protetică, medicul va pregăti câmpul protetic șlefuind fiecare bont corespunzător. Pentru lucrările mixte este important ca șlefuirea să se facă cu prag la nivelul coletului. Pentru coroanele total fizionomice pragul va fi circular iar pentru coroanele parțial fizionomice pragul se va realiza pe fața vestibulară și pe jumătatea vestibulară a fețelor proximale, lăsând un spațiu suficient pentru cele două straturi: metal și ceramică. Componenta are nevoie de un spațiu de 0,30-0,35 mm iar ceramica de 1,5 mm.

Urmează tot o etapă clinică și anume amprentarea câmpului protetic. Amprentele vor fi verificate de medicul stomatolog, spălate, dezinfectate și trimise la laboratorul de tehnică dentară. Aici se toarnă modelele și se începe realizarea componentei metalice a lucrării protetice mixte.

Realizarea componentei metalice prin turnare

Există mai multe tehnici de obținere a machetei componentei metalice:

Tehnica prin picurare (tradițională),cunoscută și ca tehnica adiției de ceară. Este o tehnică dificilă ce presupune ca tehnicianul să aibă experiență,manualitate și răbdare. Această tehnică a fost și este folosită doar în situațiile în care nu există alte posibilități tehnice. Tehnica adiției de ceară constă în izolarea bontului și acoperirea acestuia prin picurare formându-se o peliculă de ceară a cărei grosime nu va fi uniformă. Capa astfel obținută trebuie să aibă o grosime de aproximativ 0,30 mm.

Sculptarea machetei dintr-un bloc de ceară. Blocul de ceară se plastifiază și se introduce pe bontul izolat. Se îndepărtează excesele cu ajutorul unei spatule, se obține o fasonare aproximativă și apoi se modelează în detaliu. Această metodă nu se folosește deoarece necesită mult timp iar macheta nu se adaptează perfect în sens transversal pe bont.

Metoda cu folie de ceară calibrată (de 0,30-0,35 mm) constă în plastifierea unei bucăți de ceară de formă dreptunghiulară ce se va aplica din aproape în aproape pe bontul izolat. La colet și în zona incizală adaptarea se va face prin picurare. Pentru dinții din zona laterală adaptarea ocluzală se face prin lipirea unei bucăți din aceeași folie de ceară prin picurare. Această metodă este ușoară,nu durează mult timp iar rezultatele sunt foarte bune,obținându-se o capă ai cărei pereți au aceeași grosime, eliminând astfel pericolul de a se fractura macheta în timp ce se îndepărtează de pe model.

Tehnica imersiei, numită și tehnica răcirii gradate, presupune izolarea bontului și apoi introducerea acestuia în ”băița de ceară”, un aparat cu un recipient în care ceara este topită și menținută la o temperatură constată. Bontul se introduce în poziție verticală cu partea coronară în ceara fluidă pentru câteva secunde. Această tehnică este folosită frecvent, atât în realizarea machetelor coroanelor mixte cât și în realizarea machetelor coroanelor total metalice, deoarece randamentul său depășește toate celelalte tehnici.

Tehnica cu capă ADAPTA este o metodă de obținere a machetei componentei metalice, pentru aceasta fiind nevoie de existența a două discuri din material plastic,unul mai gros din care se va realiza capa și unul mai subțire care va distanța capa de bont. Cele două discuri se vor prinde cu ajutorul unei pense speciale și se vor plastifia în flacără. După ce au fost plastifiate cele două discuri acestea se vor așeza pe un conformator. Acest conformator trebuie să conțină un material vâscos. După ce se așează discurile plastifiate pe suprafața conformatorului urmează ca bontul să fie introdus este acestea în masa de silicon, acesta presând plasticul peste bont, realizându-se astfel o capă adaptată intim pe suprafața buntului. Discul mai gros vine în contact cu siliconul vâscos iar discul mai subțire vine în contact cu bonul. Urmează să se îndepărteze discul de plastic subțire și să se decupeze cu foarfeca surplusul discului mai gros care depășește marginea cervicală a bontului. Pentru ca această capă să fie adaptată intim pe întreaga suprafață a bontului este nevoie ca în zona coletului după tăierea cu foarfeca să se picure ceară specială de colet.

Tehnica Thomas & Payne (adiției de ceară). Aceasta este o tehnică foarte modernă și se indică în tratamentele protetice cu ocluzie în point centric (PIM). Tehnica este utilizată

foarte rar pentru că necesită aparatură complexă: arc facial, pantograf, trusă specială de modelat ceara, articulator semi-adaptabil ; dar și pentru că este o metodă cât se poate de laborioasă.

Tehnica machetelor prefabricate, constă în folosirea unor seturi de machete ce au fost realizate cu ajutorul unor ștanțe elastice. Aceste machete din ceară pot fi de diferite forme și mărimi. Se alege din aceste seturi macheta care ni se pare potrivită pentru fiecare caz și se adaptează apoi pe bontul izolat. Această tehnică se realizează destul de rapid deoarece macheta se adaptează ușor atât cervical cât și ocluzal. Acest procedeu are totuși și dezavantaje deoarece presupune existența unui număr foarte mare de machete din care să o alegi pe cea dorită. Un alt dezavantaj este faptul că nu se poate vizualiza spațiul dintre bot și machetă. De asemenea macheta se poate deforma în timpul manipulării ei pe bont. Așadar această tehnică nu este foarte indicată deoarece există metode mult mai facile de obținere a capelor viitoarei componente metalice.

Următoarea etapă după confecționarea machetei din ceară este ambalarea acesteia într-o chiuvetă ce se va umple cu masă de ambalat (specifică aliajului din care se va turna viitoarea lucrare protetică). Înainte de ambalarea propriu-zisă macheta trebuie pregătită pentru ambalare. Această pregătire constă în:

Aplicarea unor tije cu lungimea de 40-50 mm și diametrul de 1,5-3 mm, ce vor reprezenta macheta viitorului canal prin care aliajul fluid va curge în timpul turnării. Aceste tije se numesc ” tije de turnare” și este indicat să fie plasate intr-o zonă unde macheta este mai groasă (de exemplu cuspizii).

Realizarea bilei de contracție. Aceasta se face la 2 mm distanță de macheta capei prin îngroșarea tijei de turnare, formându-se o sferă de ceară cu diametrul de 3-4 mm. Această sferă va reprezenta viitorul rezervor prin care va trece aliajul fluid în momentul turnării capei. Este importantă poziționarea acesteia în centrul conformatorului deoarece în timpul centrifugării aliajul se va menține fluid un timp mai îndelungat, suficient cât să umple tiparul viitoarei coroane în totalitate, fără să se creeze lipsuri.

Realizarea istmului ( porțiunea dintre suprafața bilei de contracție și cea a machetei). Acesta trebuie să aibă o grosime de 2,5-3 mm pentru a permite in timpul

Detensionarea machetei prin ținerea acesteia în apă timp de o oră, la temperatura camerei.

Se aplică macheta pe conul chiuvetei în care se ambalează, cu capătul liber al tijei de turnare fixat în ceara din vârful conului conformatorului.

Se realizează apoi macheta canalului de evacuare a gazelor, prin fixarea unui fir de păr, de ceară sau de nylon pe marginea cea mai subțire și cea mai înaltă a machetei coroanei. Capătul opus se aplică pe marginea conului pentru a împiedica astuparea acestuia de metalul topit.

Degresarea se face cu ajutorul unei soluții alcoolice și a unei pensule fine cu care se îndepărtează orice urmă de grăsime de pe suprafața machetei canalului de turnare, machetei coroanei, bilei de contracție,canalului de evacuare a gazelor și a istmului. Această etapă este importantă deoarece împiedică apariția plusurilor pe viitoarea lucrare protetică.

Se căptușește cilindrul conformat cu hârtie și se aplică apoi pe capacul conformator. Se căptușește cu hârtie de filtru sau sugativă pentru a permite dilatarea termică și cea de priză a masei de ambalat. Mai de mult se folosea și asbestul pentru căptușit dar în timp a fost abandonat din cauză că avea potențial cancerigen.

Urmează apoi ambalarea propriu-zisă care constă în prepararea unui amestec din lichid și pulbere, de preferat la vacuum-malaxor. Această pastă se toarnă peste macheta pregătită ce se află în conformatorul plasat pe măsuța vibratorie, pentru a diminua riscul apariției de bule de aer în masa de ambalat. Astfel se va obține o pastă omogenă ce va avea o duritate crescută.

Masa de ambalat prezintă o fază de plasticitate în care acoperă macheta și care permite pătrunderea acesteia(masei de ambalat) în toate detaliile machetei,chiar și cele mai fine. De asemenea masa de ambalat trebuie să fie poroasă și să aibă o granulație fină pentru a fi posibilă reproducerea fidelă a tuturor detaliilor machetei. Masa de ambalat trebuie să prezinte rezistență la șoc și e foarte important să reziste la temperatura la care se topește aliajul din care se va turna lucrarea protetică. Un alt lucru important este ca aceasta să nu se combine cu aliajul ce va fi turnat și să prezinte un coeficient de dilatare egal cu cel de contracție al aliajului.

Ambalarea poate fi:

Într-un singur timp. Macheta lucrării va fi acoperită cu un strat subțire de masă de ambalat, aproximativ 2 mm. Cilindrul conformator se căptușește pentru a absorbi apa și pentru a face mai ușoară desfacerea chiuvetei după turnare. Se aplică cilindrul conformator pe capacul conformator, apoi se așează împreună pe măsuța vibratorie și se acoperă în totalitate macheta cu restul masei de ambalat ce a fost pregătită la vacuum-malaxor. Astfel peretele viitorului tipar este alcătuit în totalitate din masă de ambalat, masă specifică aliajului din care se va turna componenta metalică a viitoarei lucrări metalo-ceramice.

În doi timpi. Aceasta se poate realiza ” în cilindru” sau ”în nucleu”.

Ambalarea ”în cilindru” constă într-o fază inițială în care se realizează din masă de ambalat specifică un cilindru de volum redus care acoperă macheta viitoarei lucrări, bila de contracție, canalul de evacuare a gazelor, tija de turnare, istmul și conul conformator. Al doilea timp al ambalării constă în umplerea unui cilindru, cu dimensiune mai mare, cu masă de ambalat nespecifică,cilindru în care se scufundă primul cilindru înainte de a se întări.

Ambalarea ”în nucleu” constă într-o primă etapă în care macheta se acoperă cu masă de ambalat specifică într-un strat de 5-10 mm grosime. Se obține astfel un nucleu care va cuprinde macheta viitoarei componente metalice a lucrării mixte, bila de contracție, tija de turnare, istmul, conul conformator al pâlniei de turnare și canalul de evacuare a gazelor. Cilindrul conformator se va căptuși cu hârtie creponată pentru a facilita dilatarea masei de ambalat și pentru a absorbi apa. De asemenea acest lucru ajută la desfacerea chiuvetei după ce are loc turnarea. Se așează cilindrul conformator pe măsuța vibratorie și se umple cu masă de ambalat nespecifică. În al doilea timp al ambalării se scufundă primul nucleu realizat în masa de ambalat nespecifică din conformator.

În vid. Pentru această tehnologie sunt necesare mase de ambalat speciale,care să prezinte o fluiditate specială, și aparate speciale. Va rezulta o pierdere minoră de aliaj și o mare exactitate a pereților tiparului. Vidul accentuat (o presiune prea mică) poate duce la apariția unor incluzii de aer și la umflarea materialului cu care se ambalează.

După ambalare urmează etapa de obținere a tiparului.

Tiparul este o cavitate ce se formează în interiorul masei de ambalat în urma topirii totale a machetei: capei, bilei de contracție, istmului, canalului de turnare, canalului de evacuare a gazelor. Tiparul se obține prin introducerea chiuvetei ce conține macheta mai întâi la cuptorul de preîncălzire și apoi la cuptorul de încălzire.

Preîncălzirea are loc intr-un cuptor care se va încălzi între 0ﹾ- 200ﹾ C. Acest cuptor prezintă hotă pentru eliminarea gazelor. Încălzirea în acest cuptor este lentă și are ca scop topirea cerii, începerea dilatării termice și eliminarea apei din materialul cu care s-a ambalat macheta.

Încălzirea se face într-un cuptor a cărui temperatură se ridică între 200ﹾ- 800ﹾ C. În cuptorul de încălzire rezultă uscarea tiparului, arderea cerii în totalitate, aducerea tiparului la temperatura la care se va turna aliajul metalic și are loc și terminarea dilatării termice.

Odată ce s-a realizat tiparul se poate trece la etapa următoare și anume la turnarea aliajului.

Turnarea este o etapă de laborator în care tiparul(locul rămas liber din interiorul masei de ambalat) este umplut cu aliajul topit, acesta(aliajul metalic) fiind introdus aici(în tipar) prin centrifugare.

Scopul turnării este obținerea unei lucrări metalice protetice identică cu macheta. Pentru o turnare fidelă trebuie să se țină seama de:

gradul de contracție al machetei, de aproximativ 0,5% linear, în funcție de cum este prelucrată ceara;

gradul de contracție al aliajului după ce se solidifică,de 1,25-1,8%, depinzând de compoziția aliajului;

modificările de volum ale masei cu care se ambalează: ”dilatarea totală”= ”dilatarea de priză” + ”dilatarea higroscopică” + ”dilatarea termică”.

Temperatura de topire a aliajelor este diferită în funcție de compoziția acestora. Astfel aliajele se topesc în următoarele intervale:

aliaje nobile pentru ceramică 1150ᵒ-1250ᵒC

aliaje nobile pentru inlay 950ᵒ-1150ᵒC

aliaje nenobile Ni-Cr 1250ᵒ-1350ᵒC

aliaje Cr-Co 1350ᵒ-1450ᵒC

aliaje pe bază de titan 1600ᵒ-1750ᵒC

Ca și surse de căldură ce se folosesc la topirea aliajelor, amintim ”curentul electric” și ”combustia în prezența oxigenului a unui gaz natural(propan,butan,etc.),a acetilenei sau a

Figura 28: aspectul final al restaurării protetice fixe metalo-ceramice;

Cazul 3

Laboratorul de tehnică dentară a primit o amprentă segmentară însoțită de biletul pe care se specifică realizarea unei coroane Weiser pe 1.2.

După dezinfectarea amprentei se toarnă modelul arcadei de lucru din ghips extradur și modelul arcadei antagoniste din ghips Moldano.

Figura 29: amprenta bimaxilară din silicon chitos și fluid;

Figura 30: realizarea modelului de lucru;

Figura 31: mobilizarea bontului pe care se va realiza lucrarea protetică;

Capa a fost realizată prin pensularea unei rășini acrilice autopolimerizabile pe suprafața bontului protetic, după ce acesta a fost izolat cu un strat subțire se ceară.

Fața palatinală a machetei s-a construit prin picurare de ceară de modelaj. S-a pregătit apoi macheta pentru ambalat prin adăugarea tijei de turnare, realizarea istmului și a bilei de contracție. Macheta astfel obținută se cântărește și se ambalează cu masă de ambalat specifică.

Figura 32: macheta ce urmează să fie ambalată;

Figura 33: rășina acrilică din care s-a realizat capa;

După obținerea tiparului se toarnă metalul prin centrifugare și se lasă să se răcească lent.

Componenta metalică a coroanei semifizionomice se sablează și se adaptează pe model.

Se face proba în cavitatea orală după care se continuă cu aplicarea porțelanului pe capa dezinfectată și sablată.

Figura 34: componenta metalică după dezambalare și prelucrare;

Figura 35: componenta metalică sablată înainte de aplicarea ceramicii;

Pentru componenta estetică s-a ales culoarea A4.

Figura 36: fața palatinală a coroanei semifizionomice după aplicarea porțelanului;

Figura 37: fața vestibulară a coroanei Weiser după aplicarea ceramicii;

Figura 38: aspectul în ocluzie al protezei fixe monodentare semifizionomice din normă frontală;

Figura 39: aspectul în ocluzie al coroanei Weiser din normă posterioasă;

Figura 40: componenta metalică sablată după aplicarea ceramicii;

Figura 41: freze, gume, perie de lustruit componenta metalică;

Figura 42: coroana Weiser după ce a fost lustruită.

Concluzii

Restaurările protetice fixe metalo-ceramice reprezintă o excelentă soluție de tratament, deoarece sunt relativ ușor de realizat clinico-tehnic, iar pacienții acceptă mai rapid un astfel de tratament, mai puțin traumatizant decât o restaurare mobilă sau o restaurare protetică fixă dar total nefizionomică. Lucrările protetice mixte metalo-ceramice sunt rezistente, asigură refacerea funcției masticatorii și funcției fonatorii, precum și un aspect fizionomic mai plăcut al pacientului, mai ales când este vorba despre o edentație din zona frontală.

Înainte de începerea etapelor de lucru din laboratorul de tehnică dentară, este obligatorie verificarea amprentei și dezinfectarea acesteia. O amprentă incorectă conduce către eșec și necesită reluarea întregului proces de obținere a restaurării protetice.

Este obligatorie șlefuirea cu prag în vederea obținerii unei restaurări protetice mixte metalo-ceramice. În cazul pacienților parodontopați pragul se realizează supragingival.

Componenta metalică a lucrărilor mixte constituie baza acestora, motiv pentru care proba lor în cavitatea orală este neapărat necesară înainte de aplicarea componentei estetice, pentru a se evita posibila situație neplăcută ca la sfârșitul tratamentului restaurarea metalo-ceramică să nu se potrivească pe câmpul protetic al pacientului.

Componenta metalică a unei lucrări fixe metalo-ceramice trebuie să aibă o grosime minimă de 0,3 mm și să nu prezinte muchii ascuțite. Acestea pot conduce la fracturarea porțelanului.

Componenta metalică nu trebuie să prezinte retenții. Ceramica aderă chimic de suprafața scheletului metalic.

Bibliografie

1.Slăvescu Dan Dumitru. Metalo-Ceramica Dentară. Editura R.C.R PRINT.

2. Ion Rândașu. Restaurări protetice dentare fixe. București : METEOR PRESS, 2006.

3. Dumitru David Vichente. Restaurările protetice fixe, curs pentru Colegiul de Tehnică Dentară. București,2006.

4. Țig Ioan-Andrei. Tehnologia protezelor unidentare, Curs pentru studenții anului II, Colegiul de tehnică dentară. Oradea : Editura Universității din Oradea, 2009.

5. Dr. Ion Pătrașcu. Materiale Dentare. București : Editura Horanda Press, 2002.

6. Ion Rândașu. Biomateriale Stomatologice. București : EDITURA MEDICALĂ, 1996.