Asist. Univ. Dr. Becheru Ioana [622828]

Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”
Facultatea de Medicină Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Asist. Univ. Dr. Becheru Ioana

Absolvent: [anonimizat]
2019

Universitatea de Medicină și Farmac ie „Carol Davila”
Facultatea de Medicină Dentară

LUCRARE DE LICENȚĂ
UN STU DIU PRIVIND ASPECTE CLINICE ALE
FAȚETĂRII DENTARE NO -PREP

Coordonator științific:
Asist. Univ. Dr. Becheru Ioana
Absolvent: [anonimizat]
2019

CUPRINS :
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 5
PARTE GENERALĂ
CAPITOLUL 1
GENERALITĂȚI DESPRE FAȚETELE NO -PREP ………………………….. ………………………….. …. 9
1.1 Istoricul fațetării dentare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 9
1.2 Sistemul de clasificare al fațetelor ………………………….. ………………………….. ……………………… 12
1.3 Indicațiile fațetelor no -prep ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 15
1.4 Contraindicațiile fațetelor no –prep ………………………….. ………………………….. …………………….. 17
1.5 Avantajele fațetelor no -prep ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 18
1.6 Dezavantajele fa țetării no -prep ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
CAPITOLUL 2
ETAPE CLINICE ÎN RESTAURAREA PRIN FAȚETE NO -PREP ………………………….. …….. 23
2.1 Diagnosticul și planul de tratament ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
2.2 Prepararea și amprentarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 27
2.3 Cimentarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 31
2.4 Finisarea și lustruirea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 34
CAPITOLUL 3
CONTROLUL PERIODIC ȘI MENTENANȚA FAȚETELOR NO -PREP ……………………….. 35
3.1 Evaluarea în timp ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 35
3.2 Menținerea în timp ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 36
PARTE SPECIALĂ
CAPITOLUL 4.
STUDIU CLINIC PRIVIND FAȚETELE NO -PREP ………………………….. ………………………….. . 40
4.1 Scop și obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 40
4.2 Materiale și metode ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 40
4.3 Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 42

DISCUȚI I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 82
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 83
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 84

5
INTRODUCERE

În zilele noastre estetica dentară a dob ândit o impo rtanță fundamentală pentru o mare
parte a societăț ii. Pentru satisfacerea nevoilor pacienț ilor, practicienii au posibilitatea de a alege
dintr -o gamă largă de materiale cu proprietăț i estetice, care variază de la r ășini compozite până la
ceramică . Pentru o lungă perioad ă de timp, materialele de elecț ie utilizate pentru obținerea unor
restaură ri fizionomice și conservative au fost r ășinile compo zite, însă din cauza dezavantajelor
numeroase, a faptului c ă matricea lor o rganic ă absoarbe apă și se degradeaz ă în timp, din c auza
instabilităț ii coloristice, nu pot fi con siderate o soluție viabilă pe termen lung, necesitâ nd
înlocuire . Datorită proprietăț ilor sale mecanice, fizice și chimice , ceramica constituie o opțiune
excelentă pentru a evita dezavanta jele materi alelor compozite și mimează cu succes a spectul
structurilor dentare [1].
Printre caracteristicile importante se numără stabilitatea fizico -chimică, compatibilitatea
biologică, rezistența crescută la compresiune și la abraziune, reproducerea excelentă a
proprietățil or optice ale structurilor dentare, adeziunea la structura dentară prin intermediul
cimentului și stabilitatea coloristic ă[2]. Când se lucrează în conformita te cu un protocol clinic
precis, restaurările ceramice au o durată lungă de viață .
Rezolva rea problem elor fizionomice de la nivelul dinț ilor anteriori constituie o provocare
pentru stomatologia restaurativă . Dacă inițial au fost preferate restaurările care acopereau în
întregime structurile dentare, î n timp acestea au fost considerate invazive, deoarece presupuneau
o pierdere mare de substanță . Prin încercarea de a reducere suprafața preparată, s -au creat faț etele
și odată cu ele tehnicile minim invazive. Ideea de bază din spatele lor este c ă medicul trebuie s ă
aleag ă întotde auna c ea mai conserv ativă soluț ie de trat ament posibilă, pentru a evita î ndepărtarea
inutilă de țesuturi , pe parcursu l restaurării funcț ionale și estetice . Dezvoltarea tehnicilo r minim
invazive a fost posibilă în urma progresului î nregistrat de sistemele ceramice ș i de tehnic ile de
cimentare adezivă [3].
Inițial, tehnica fațetelor a presupus cimentarea unor restaură ri ceramice de 0.5 mm
grosime pe suprafeț ele dentare complet nepreparate . Ceramica ut ilizată a fost feldspatic ă, cu
proprietăți clinice ș i de laborator excelente , chiar ș i la grosime minimă . Cu toate acestea, în urma
evolu ției în timp s -a observat apari ția inflamaț iei gingivale , apă rute din cauza supracontură rii.
Prin urmar e, s-a încercat o prepa rație minimal ă la nivelul dinților , așa încât să se poată reface

6
profilu l inițial de emergență [4]. Perfecționarea sistemelor ceramice, î n special a celor bazate pe
ceramică ranforsat ă cu lit iu-disilicat a dus la reinventarea faț etelor no -prep. Acestea au putut fi
utilizate în grosimi de până la 0.2 mm, cu o mai mare uș urință clinică și de laborator. Datorită
proprietăților mecanice bune, aceste restaurări pot fi realizare, finisate, testate și ci mentate cu o
mai mare siguranță [1].
Însă, pentru a fi p osibil este nevoie ca medicul să colab oreze cu un laborator capabil să
furnizez e acest tip de servicii, să creeze restaurări subțiri și viabile pentru satisfacerea cerințelor.
Comunicarea adecvată cu laboratorul presupune amprente ale arcadelor dentare, amprente ale
ocluziei, utilizarea ar cului facial, fotografii intra ș i extra orale , alegerea corectă a culorilor și a
tipului de ceramic ă.
Există numeroa se tipologii de pacienți care solicită tratamente stoma tologice estetice, unii
fiind ușor de mulțumit, în timp ce pentru alț ii este nevoie de mai mult timp ș i atenț ie pe parcursul
procesului. Selecț ia cazurilor este esențială pentru obț inerea succesului func țional și estetic al
fațetelor no -prep. Dinț ii cu dimensiuni redus e, cu uzură pe suprafața incizal ă, existenț a unor
coridoare bucale modificate ș i asimetrice sunt situații le ideale p entru restaurări no ș i minimal –
prep. La polul opus se află dinț ii cu linguo -poziț ie sever ă, vestibulo -poziție, rota ții sau î nclin ări,
precum ș i cei cu ambrazurile gingivale deschise. Utilizar ea unui tratament aditiv pe dinț ii cu
form ă și aliniere core ctă d uce la supraconturare și creaza un aspect nenatural. De asemenea
favorizează acumularea plăcii bacteriene ș i a depozitelor alimentare cu afectarea ulterioar ă a
structurilor parodontale.
Comparativ cu tehnica no -prep, preparaț ia minimal ă are o utilizare mai largă în practica
medicală. Cantități mi ci de structură dentară pot fi î ndepărtate de pe dinț ii cu contururi anatomice
adecvate și înlocuite cu restaură ri ceramice de aceea și grosime. Utilizarea unui mock -up
aditiv/ reductiv permite practicianului să gesti oneze corect un caz clinic, prin vizualizarea
rezultatului final.
În acest context, am considerat oportun ă o cercetare care sa aduc ă argumente privind
obținerea dezideratului estetic folosind tehnici conservative . Lucrarea de fa ță reprezint ă o
evaluare per sonală a modului în care fațetarea no -prep este utilizată pentru îmbunătăț irea
aspectului, fiind structurată în două părți: general ă și personală . Partea generală cuprinde noț iuni
teoretice despre fațetarea no -prep, avantaje, dezavantaje, indica ții, contra indica ții, descrie e tapele

7
clinice, menț inerea și evaluarea în timp. Partea special ă prezint ă un studiu efectuat p e baza unor
cazuri a că ror soluț ie de tratament este fațetarea prin tehnica conservativă .

8

PARTE GENERALĂ

9
CAPITOLUL 1.
GENERALITĂȚI DESPRE FA ȚETELE NO -PREP
1.1 Istoricul fațetării dentare
În ultimul deceniu a crescut semnificativ cererea pentru tratame ntele stomatologice care
vizează reabilitarea estetică a zâmbetului. Oamenii au c ăutat î ntotdeauna perfecț iunea și
excelența î n orice domeniu , inclusiv î n stomatologie, unde abordarea estetică și accentul pe
frumos au câș tigat de-a lungul timpului din ce în ce mai multă importanță .
În prezent, estetica dentară a devenit o necesitate, mai ales datorită schimbă rilor în ceea ce
privește tendințele, co nceptele și modalităț ile terapeutice, ducând la diversificarea serviciilor
medicale. Progresele recent obținute î n adeziunea ceramicii la smalț au fă cut ca faț etele realizate
din acest material să devină o adevă rată alternativă terapeutic ă, înlocuind cu su cces tratamentul
prin coroane de acoperire în numeroase cazuri, p recum: diastema, uzura dentară, incongruenț ele
și discoloră rile excesive [5]. Pe lângă ceramică , exist ă și posibilitate a de restaurare directă prin
fațete din material compozit. Cu toate că pr oprietățile compozitelor s -au îmbunătăț it din
momentul introducerii lor, încă au câteva dezavantaje majore: fracturarea marginală și incizal ă și
modificările coloristice, cu apariția în timp a unor pete inestetice pe suprafață [6].
Fațetele au fost consider ate altern ative mai conservative, datorită faptului că prepar area
lor presupune pierderea unei cantități mai mici de substanță dentară , comparativ cu coroanele de
acoperire, unde pot apărea efecte negative asupra pulpei și parodonț iului[5],[6]. Totuși , s-a
constatat c ă preparația tradițională pentru faț etare duce la distrugerea unei cantități crescute de
structură dentară , similar ă cu ¾ din preparația pentru o coroană de acoperire. M ai mult, abordarea
convențională necesit ă anestezie local ă, multiple ș edinț e de tratament ș i de cele mai multe ori
protezare provizorie.
Astfel , a apărut nevoi a descoperirii unor noi modalităț i de tratament, care s ă rezoneze mai
mult cu idee a de medicină dentar ă minim invazivă. Rezultatul a fost apariț ia tehnicii „ no-prep ”
(„no-preparation „) în care preparare a dintelui presupune mici ajustări ale smalțului în anumite
zone, sau chiar nicio intervenț ie, cu menț inerea intactă a structurii dentare n atural e. Această
descoperire a fost posibilă prin progresele înregistrate în domeniu l sistemelor de adeziune ș i al
materialelor ceramice , care din cauza rezistenței crescute pot fi fabricate î n grosimi foarte mici,

10
între 0.3 și 0.5 mm. Pentru adaptarea ceramicii cu această grosime nu este nevoie să se
îndepă rteze suprafeț e mari de smal ț[5].
Introducerea faț etelor no-prep ca alternativă terapeutică , a depăș it din punct de vedere
estetic orice restaurar e convențională. Datorită abordă rii conservative, medicul dentist poate să le
ia în calcul ca posibilă procedură terapeutică în aproape oric e restaurare dentară cu cerinț e
estetice [7].
Originea fa țetelor no-prep este în America anilor 40. De atunci până în prezent, tehnica,
materialele și pract icienii s -au perfecționat, făcând posibile rezultatele uluitoare din prezent.
Istoric
1928 – Charle s Pincu s, un dentist din California a utilizat pentru prima dată faț etele
dentare , indicația lor principală fiind schimbarea temporară a aspectului dinț ilor actorilor de l a
Hollywood( „Hollywood smile„ )[8]. Pincus a folosit materiale ceramice care acopereau
suprafețele dinților, pentru a masca defectele inestetice , precum diastemele, malpozițiile și
rotațiile dentare .[6]
1937 – Charles Pincus descoperă faț etele acrilice, fix ate printr -un material adeziv. Acestea
erau însă dezavantajoase, deoarece se desprind eau la scurt timp după aplicare [6].
Începând din acel moment, a urmat o perioadă dominată de progrese constante în
domeniul faț etelor. Practicienii au con știentizat că nu numai actorii pot beneficia de acest tip de
tratament , ci el se poate extinde la nivelul întregii popu lații. Materialele au fost diversificat e,
ceramica și compozite le au dobâ ndit un aspect din ce î n ce mai natural. Totu și, pentru ca
restaurarea prin faț ete să poată fi considerată o variantă terapeutică optimă, trebuia îmbunătățită
menț inerea la nivelul structurilor dentare . Acest deziderat s -a realizat prin perfecț ionare a
tehnicilor de adeziune.
1959 – Michael Buonocore utilizeaz ă pentru prima dat ă tehnica gravă rii, pentru a
îmbunătăț i adeziun ea restaură rilor. Pentru a obține o suprafaț ă mai poroas ă pe care s ă se aplice
ulterior cimentul, a gravat substanța dentară cu un acid, cre ând șanțuri și gropiț e vizibile
microscopic [9].
1962 – Ray Bowen a î mbunătățit proprietățile materialelor compozite . Astfel, în practica
curentă a fost posibilă ut ilizarea fațetelor pentru obținerea unor rezultate estetice și cosmetice [6].

11
1982 – Simonsen ș i Calamia, au descoperit o modalitate de a utiliza tehnica gravă rii ca
parte a tratamentelor de faț etare. La nivelul suprafe țelor dentare s -a aplicat întâi acidul fluorhidric,
cu formarea șanțurilor și gropiț elor microscopice . Apoi s-a utilizat un adeziv rășinic, cu rolul de a
se infiltra în zonel e gravate cu acid, creând o legă tură mai puternică, pentru a mări adeziunea [10].
1983 – Harold Horn introduce în practic ă gravarea faț etelor ceramice, fabricate prin
tehnica foi ței de platină, pe care le fixează ulterior pe suprafața gravată a smalț ului[11].
Introducerea fațetelor ceramice a avut numeroase avantaje atât pentru practicieni și
tehnicieni, cât și pentru pacien ți, datorită proprietăților acestora, precum : rezistenț a, durabilitate a,
estetica pl ăcută , stabilitate a coloristic ă și biocompatibilitate a la nivelul pa rodonțiului marginal.
Odată cu î mbună tățirile aduse tipurilor de ceramic ă, s-au dezvoltat ș i sistemele a dezive specifice ,
pentru a putea realiza cea mai op timă legă tură între structurile dentare și fațete, ducâ nd la o
durabilitate mai mare în timp, adeziune superioar ă, adaptare marginal ă favorabil ă și prin urmare
estetic ă mai bună [5].
Ulterior au fost realiz ate numeroase stud ii privind tehnicile de preparaț ie, tipurile de
adezivi, longevitatea și proprietăț ile materialelor. În 1990 ceramica presată a fost introdusă ca
materia l alternativ, datorită esteticii excelente, a rezistenței și a fabricării mai facile. În acea
perioadă preparația necesară pentru o astfel de ceramică era de 0.8 – 1 mm, comparativ cu
situația din prezent când gradul de redu cere tisulară este mult mai mic [12].
Christensen (1991) afirmă că grosimea ideală de smalț ce t rebuie î ndepărtată est e de 0.75
mm [13], dar în conformitate c u Patroni (1992) este imposibilă o reducere de minim 0.5 mm la
nivelul zonei cervicale a fronta lilor superiori fără descoperirea dentinei, situație care poate cauza
ulterior sensibilitate postoperatorie [14]. S-a prop us aplicarea adezivului dentinar imediat după
efectuarea preparației, pentru a împiedica infiltrarea bacteriană și apariția sensibilit ății
postoperatorii [5].
În 1998 Friedman a dovedit c ă fațetele au o rată mai mare de succes dacă adeziunea se
realizează în mare parte la smalț, lucru impo sibil de obținut în cazul restaurărilor din ceramică
presat ă[15].
1998 – Kihn ș i Barnes au evaluat longevitatea faț etelor ceramice și a sistemului lor de
cimentare prin studierea a 59 de fațete cimentate pe dinții a 12 pac ienți de c ătre un singur
practician. Ei au observat că în ultimi i 20 de ani, fa țetele au fost r ealizate prin diverse tehnici și
cu diferite materiale precum: răș inile compozite î n tehnica direct ă, acrilat – fațete preformate sau

12
fabricate î n laborator și ceramică sticloas ă. Ră șinile compozite nu au avut stabilitate coloristică în
timp, dezvolt ând pete pe suprafață . De asemenea au prezentat zone de abraziune și înmuiere, din
cauza solvenților existenț i în pastele de dinț i, apele de gur ă și bă uturile alcoolic e[16].
2003 – Dhawan a efectuat un studiu pentru a evalua clinic și microscopic fa țetele din
ceramică și din ră șină tip ceromer, așteptâ ndu-se ca ceromerul să fie o alternativă eficientă și mai
favorabilă din punct de vedere al cos turilor. S -a evaluat fin isarea ș i calitatea estetică din punct de
vedere clinic ș i microscopic la 12 luni. S -a constatat c ă ceromerul a prezentat modifică ri
coloristice, schimbă ri ale aspectului de suprafață, perturbări ale adaptării marginale cu decoloră ri
și incapacitate a de a obține un luciu ridicat al suprafeț ei. Ceramica a prezentat o estetică
favorabilă și o adaptare marginală mai bun ă, fără iritaț ii tisulare [17].
2005 – Di Tolla î n studiul “Prep & No -prep Comprehensive Porcelain Venee rs
Techniques” a concluzionat că: deș i nu ar trebui ca tipul materialul să determine cantitatea de
țesuturi eliminate, fațetele ceramice tradiționale au nevoie de o anumită cantitate de țesut redusă,
în concordanță cu tipul m aterialului, pentru ca acesta să aibă suficient spațiu și să -și menți nă
rezistenț a. De aceea, în unele situații poate apărea sensibilitate a postoperatorie [18].
În timp, faț etele ceramice au devenit una dintre cele mai f recvente modalităț i de tratamen t,
chiar prima alegere atunci câ nd se pune accent pe caracterul estetic, d atorită translucidității. Fiind
prelucrate în laboratoare, nuanța coloristic ă obținută este e xtraordinar ă, similară structurii dentare
naturale [5].
Prepararea dinților pentru fațete a cunoscut o evoluție semnificativă, începând din anul
1980 când preparaț ia era absentă sau minima lă, progresâ nd cu o reducere mai agresivă a
țesuturilor dure ș i revenind în prezent la o tehnica minim invazivă, în care preparația este foarte
mică sau inexistentă .[5]
1.2 Sistemul de clasificare al faț etelor
Deși conceptul de no -prep și minimal -prep exist ă de peste 25 de ani, încă nu s-a stabilit un
sistem de c lasificare a extinderii preparaț iei, pentru diferitele tratamente realizate prin fațetare,
determinâ nd numeroase probleme de comunicare ș i neînțelegeri între medici și pacie nți. Un astfel
de sistem ar putea fi utilizat î n numeroase scenarii clinice, avâ nd rolul unui ghid pentru
prepararea conservati vă și plasare a ulterioară a faț etelor [19]. Studiile au demonstrat c ă asocierea

13
unei tehnici minim invaz ive cu o cantitate semnifi cativă de ț esuturi dure restante, asigur ă un
prognostic mai bun pen tru respectivul dinte restaurat [20].
S-a propus o clasificare care are la baz ă trei elemente :
1. grosimea de lucru sau spaț iul necesar pentru material;
2. volumul restant de smalț ;
3. procentul de dentin ă expusă [6].
Astfel, se obține o metodă de mă surare precis ă și cuantificabil ă a îndepărtă rii sau a lipsei
de îndepărtare a țesuturilor dure, îmbună tățind u-se multiple aspecte ale diagnosticului, planului
de tratament, alegerii materiale lor, conservării structurii dentare și mai ales ale relației medic –
pacient. Se asigură un plus de claritate , organizare și structurare.
Sistemul de clasificare cuprinde patru tipuri :
 CL1 – nicio prepara ție („ no -prep”) , sau o preparație minimală („prep -less”), în care se
obțin niște linii discrete de finisare , detectabile doar cu ajuto rul sistemelor de magnificaț ie.
Smalțul este integru în proporț ie de 95 -100%, iar dentina nu este expusă . Limita preparației se
oprește în smalț, zonă unde adeziunea prezint ă calități optime, determinând cea mai mare rată de
succes [4]. Este tehnica cea mai conservativă, însă are utilizare limitată[19],[6].Acest tip de
preparație se poate obține foarte ușor utilizâ nd un ghid din material acrilic.
Etapele sunt urmă toarele: ampr entarea câ mpului protetic, turnarea modelului, realizarea machetei
din cear ă („wax -up”), amprentarea machetei. În am prenta obținută se aplică material acrilic și se
repune pe c âmp pâ nă face priză. Amprenta se îndepă rteaz ă, dar foiț a acrilic ă rămâne pe supr afața
dintelui. Cu o freză se realizează tă ieturi de 0.5 mm ad âncime pe marginea incizal ă și vestibulară
a dintelui, f ără a se r educe vizibil din grosimea smalțului. Efectul este îndepă rtarea smalț ului
aprismatic , vizibil microscopic, și plasarea limitei p reparației. P ractic , este aproape imposibil de
decelat cu ochiul liber. Aceste tăieturi î n masa de acrilat previn posibila suprapreparare a d intelui.
Ulterior se amprentează din nou și se trimite la laborator pentru obținerea faț etei din material
ceramic [19],[21].
 CL2 – preparaț ii minimale modificate („modified prep -less” ), minim invazive, în care
grosimea este de mai puț in de 0.5 m m, volumul de smalț restant fiind cuprins între 80 -95%, iar
expunerea dentine i între 10 -20%. Acest tip de preparație rămâ ne la nivelul smalț ului, dar poate
include o zonă mică de descoperire a dentinei la nivelul marginii gingivale, pentru stabilirea

14
limitelor prepara ției[19],[22]. Și în acest caz se poate folosi un ghid d in material acrilic, la fel ca
în cazul preparaț iei tip CL1[19] .
 CL3 – constă î ntr-un design conservativ al prepară rii, realizat când 60 -80% din smalț
rămâ ne indemn și 20-40% din den tină este expus ă. Reducerea tisular ă variaz ă între 0.5 și 1 mm.
În această situație spațiul ră mas pentru materialul de restaurare e ste mai mare, iar marginea
prepara ției ajunge pe o suprafață mai mare în dentină [19].
 CL4 – prepara ția convenț ională pentru f ațetare ceramică. Cantitatea restantă de smalț este
de 50%, iar dentina expusă 40%. Reduce rea tisular ă este de minim 1 mm, i ar marg inile
preparaț iei rămân la nivelul smalț ului în proporție de 50 -70%. Această metod ă este singura
aproape universal acceptată . Totuș i limită rile funcționale ș i estetice persist ă, rez istența la fractură
este mai scă zută, iar integritatea marginală este defec tuoas ă. Evoluția poate duce la eș ec[19],[23].
În funcție de cunoștințele și de experiența clinică a practicianului, se stabileș te planul de
tratament cel ma i adecvat, î n conformitate cu situația clinică ș i cu solicit ările pacientului, pentru a
se putea obț ine longevitate, eficiență funcțională și estetic ă.
În prezent, dezbatere a principală vizează decizia de a prepara sau nu dintele („no-prep
tehnique”) [4]. Îngrijorarea principală este că lipsa preparaț iei ar putea determina o supraco nturare,
cu afectarea ulterioară a țesuturilor moi ș i implicit a esteticii. La aceasta se adaugă și dificultatea
de a obține o fațetă ceramică cu o grosime atât de mică încât restaurarea să se facă strict prin
metoda aditiv ă. În numeroase cazuri, această tehnic ă a condus la eșe cul terapeutic, însă de cele
mai multe ori eș ecul s -a datorat li psei de experiență a practicianului și alegerii unui tip de
ceramic ă cu propriet ăți estetice necorespunză toare [12]. Pe de alt ă parte, m ulți practicieni au avut
rezultate terapeutice excelente utiliz ând tehnica no -prep.
Câteva exemple de fațete no -prep/minimal -prep existente pe piață sunt :
 Lumineers ;
 Vivaneers – fabri cate de laboratoarele Glidewell din ceramică presată ranforsată cu leucit.
Necesit ă o preparație minimă de 0.3 mm, ele avâ nd grosi mea de 0.3 mm pentru o aliniere facială
corect ă.
 DURAthin Veneers;
 daVinci Veneers;
 MAC Veneers (Micro Advanced Cosmetic Division Veneers) produse de laboratoarele
MicroDental , fabricate din ceramică presată ;

15
 IPS e.max Press Litium disilicate veneers – disponibile atâ t ca lingouri pentru presare
cât și ca blocuri pentru frezare CAD/CAM [6].
Practicianul trebuie s ă aleagă materialul individualizat, în funcț ie de fiecare ca z, de nevoia
de restaurare funcțională ș i estetic ă[7]. Pentru proprietăț i mai bune se indică ceramica feldspatică
presată, ranforsată cu nanoparticule de leucit (Cerinate) , datorită rezistenț ei de 216 MPa și a
posibilităț ii de a fi pr elucrat ă în grosimi foarte mici de 0.3 mm, fără a crește riscul de fractură . Un
alt avantaj este transluciditat ea deosebită, cu 176% mai mut decâ t disilicatul de litiu , pentru
obținerea unui zâ mbet mai estetic. Nuanțele coloristice sunt î n confo rmitate cu cheia de culori
Vita[6].
Cheia succesului este dată de selecția corespunză toare a cazur ilor, cunoașterea limite lor
materialelor și dobândirea experienței clinice necesare pentru manipulare ș i finisare [12].
1.3 Indicațiile faț etelor no -prep
Principalul scop al faț etărilor no -prep este îmbunătăț irea aspectului estetic prin :
1. Îmbun ătățiri ale nuanț elor colo ristice [24],[25].
În aceste cazuri, pacienții ar trebui info rmați că este destul de dificil s ă se acopere dinții
cu modificări coloristice majore fără obț inerea unui aspect mai mult sau mai puțin opac.
Fațetele no -prep sunt indica te în special pentru cazu rile care nu necesită o modificare prea
mare a translucidității marginilor incizale ș i ocluzale [26]. Mascarea discromiilor este posibilă
doar pentru formele minore/moderate. De exemplu:
 hipoplazia minoră a smalțului;
 hipocalcificări le minore ale smalțului ;
 discoloră rile datorate tratamentelor endodontice;
 tulbură rile de dezvoltare localizate ale smalțului ;
 flouroza dentară;
 discolorări le de cauză tetraciclinic ă în stadii i ncipiente sau intermediare [24],[25].
2. Închiderea diastemelor/tremelor [25].
Dacă dinț ii au o dimensiune mai mică , sunt înguști, iar pacientul prezintă diasteme, treme

16
sau ambrazuri incizale mă rite, restaurarea prin fa țete no -prep este cea mai logică alegere. Cealaltă
modalitate eficientă de tratament constă î n adaosul de material e compozit e sau fațete atipice doar
pe suprafeț ele interproximale [26].
3. Mascarea restaur ărilor directe deja existente, clasa a III -a, a IV -a și a V-a[25].
4. Revitalizarea lucrărilor ceramice ș i metalo -ceramic e deja existente: coroane, punț i.
Exist ă doar câteva studii privind această indicație. Den -Mat recomandă plasarea separată
a fațetelor(„ Lumineers” ), câ te un a pe fiecare unitate a unei punț i, deoarece din punct de vedere
estetic rezultatul obț inut este net superior în comparație cu plasarea unei singure fațete, c ontinuu ,
la nivelul î ntregii pun ți. Atunci când se optează pentru un singur element, dificultatea cea mai
mare constă în alegerea nuanței potrivite. Suprafața fiind mai ex tinsă, orice diferență cromatic ă
este mai uș or de observat [25].
5. Restaurarea dinților afectați î n urma traumatismelor, accidentelor care prezintă fractur i
sau fisur i. Frecvenț a cea mai mare este la copii ș i la adolescenț i[25].
6. Remodelarea din ților cu modific ări de formă (ex: țăruș) sau de dimensiune(ex: dinț i
nanici ). Candidaț ii ideali pe ntru restaurarea minim invazivă sunt dinții subdimensionați, în
linguo -poziție sau oro-poziție și asocierea dintre subdimensionă rile dentare și volumul labial
crescut . În aceste situații, din cauza contrastului este nevoie ca elementele dentare să fie mai
„prezente” [25].
7. Corectarea incongruenț elor minore, a modific ărilor de poziț ie și a rotaț iilor dentare [25].
Lingualizarea dinț ilor produce un efect nenatural și neplă cut. Este simplu de coretat
aspectul estetic printr -o tehnică no -prep, mai ales pentru că posibilele interf erenț e ocluzale apar
foarte rar [26].
8. Refacerea conturului dentar modificat pe parcursul vie ții, prin uzură fiziologică (atriție,
abraziune ) și patologică, după ce se realizează managementul forț elor ocluzale [27].
9. Obținerea unui aspect mai natur al, după extracția premolarilor î n scop ortodontic [12].
Pentru ca fațetarea no -prep să fie o alternativă viabilă , este obligatoriu să se îndeplinească
o serie de cerinț e la nivel local :
 dinți indemni, fără leziuni carioase sau pierderi de substanță ;
 gingii sănătoase, fără retracț ie și nesângerânde, pentru a nu afecta adeziunea;
 igienă favorabilă [24].
În general, doar un numă r mic de cazuri sunt considerate ideale pentru a fi restaurate prin

17
fațetarea no -prep. Acestea cuprind persoanele cu raporturi corecte dento -dentare și dento –
maxilare , cu modific ări mici sau medii de dimensiune/poziț ie/formă/ culoare , care să poată
permite o remodelare prin cre șterea volumului.
Tehnicile minimal -prep c are presupun o reducere limitată a substratului dentar sunt
indica te unui grup mai mare de pacienți care î ndeplinesc criteriile preceden te. Cu toate acestea,
cea mai mare parte a persoanelor care caută îmbunătățirea zâmbetului prezintă: uzură excesivă,
restau rări voluminoase de clasa a III-a și probleme l egate de gestion area spațiului [25].
1.4 Contraindicațiile faț etelor no –prep
Confo rm datelor existente, fațetele no -prep sunt indicate doar pentru anumite cazuri
clinice ș i nu pot fi utiliza te la orice pacient care urmă rește reabilitarea estetică. Fiecare situaț ie
este unică, iar accentul trebuie să cadă pe o e valua re individual izată, pentru identificare soluț iei
optime.
Exist ă numeroase situaț ii care impun utilizarea altor metode terapeutice. Principalele
contraindica ții sunt :
1. Discolorările severe sau dinții cu pete fo arte î nchise .
2. Modificările severe de poziție : dinții aflați în protruzie sau incongruență dento alveolar ă
cu înghesuire, unde este nevoie de reducerea tisular ă pentru a obține o î mbun ătățire estetică și
funcț ional ă[28].
3. Cantitatea existentă de smalț este p rea redusă pentru a oferi o adeziune adecvat ă[25],[6].
4. Pierderea mare de substan ță dentar ă, distrucț ia dentară severă și fracturile grave . În aceste
situaț ii coroanele de acoperire reprezintă o alternativă mai rezistentă și mai eficientă comparativ
cu faț etele[27].
5. Defectele mari de substanță de clasa a IV -a. Aici, e șecul este cauza t de suprafețele mari
de ceramic ă nesusținută de țesuturile dentare. Prin lipsa su bstratului dentar, apar modificări în
transmiterea ș i absorb ția luminii, cu diferențe de nuanță față de zonele adiacente.
6. Diastemele/tremele l argi, unde trebuie să se evalu eze atent cantitatea de ceramică care va
rămâne nesusținută de ț esuturile dure dentare.
7. Pacienț ii cu bruxism sau cei care scr âșnesc dinții. Din cauza dezvoltării unor forț e cu mult

18
peste cele normale , transmise nefuncțional că tre structurile dentare, acești pacienț i au o
probabilit ate mai mare de fractură a fațet elor ceramice, chiar dacă acestea nu acoperă marginea
incizal ă[25].
8. Igiena precar ă.
9. Patologia parodontală: r etrac țiile și sângeră rile gingivale.
10. Carioactivitate a crescută ș i afectarea multiplă suprafețelor de sub viitoarea restaurare [24].
1.5 Avantajele fa țetelor no -prep
O restaurare este considerată corectă atunci câ nd principiile biologice, estetice ș i
mecanic e sunt î n echilibru. Din punct de vedere biologic, se ia în considerare efectul pe care îl are
restaurarea asupra țesutului pulpar, dacă se conserv ă sau nu vitalitatea acestuia și efectul pe care
îl are asupra parodonț iului adiacent . Din punct de vedere mecanic, înai nte de cimentare fațetele
ceramice sunt fragile, î nsă dup ă fixare dezvoltă suficientă rezistență la presiune, la tracțiune și la
îndoire, luc ruri care le garantează longevitatea [6].
Există numeroas e avantaje ale faț etelor no -prep, resimțite atât de clinici an cât ș i de
pacient. Printre ele se numără :
1. Prepara ția nu necesit ă anestezie [24].
Datorită faptului că reducerea de smalț este absentă sau în cantitate foarte mică, aceste
tipuri de fațete pot fi aplicat e fără anestezie. Totuși, există practicieni care o utilizează , pentru a
crește confortul pacientului î n timpul procedurii [26].
2. Tehnica este conservatoare, reducerea de substanță fiind minimă sau aproape inexistentă ,
între 0.3 mm ș i 0.5 mm [6].
3. Pulpa dentară și țesuturile moi adiacente dintelui r ămân indem ne.
În cazul restaură rilor ceramice minim invazive ne putem aștepta la un ră spuns minim al
țesuturilo r parodont ale, datorit ă localiz ării supragingivale a limitelor prepara ției și la distanță
mică față de punctul de contact proximal [29]. Factorii determinan ți pentru menținerea sănătății
optime parodontale sunt: igien a corespunză toare precum și obținerea unor suprafeț e netede și
lustruite [30],[6]. În protezarea tradițională , limitele erau plasate subgingival, marginile restaurării
iritând ț esutul paro dontal a diacent. Se crea un spaț iu între proteză și materialul de cimentare,
formându -se un reze rvor bacterian [6]. Comparativ cu coroanel e ceramice, restaurarea prin fațete
nu favorizează dezvoltarea fenom enului de coroziune și a petelor gingivale [6].

19
4. Lipsa dureri i și a sensibilită tii postoperatorii.
În cazul fa țetelor ceramice standard, preparația vizează smalț ul și dentina, deci există
posibilitatea ca o p arte din tubulii dentinari secționa ți, să rămână nesigilați. Astfel pacientul poate
rămâ ne cu o sensibili tate postoperatorie, manifestată clinic mai ales la contactu l cu alimente sau
băuturi fierbinț i, sau foarte reci [30].
5. Tratamentul se realizeaz ă în timp scurt [25].
6. Nu necesit ă elemente protetice provizorii [31].
7. Adeziune a la smalț .
Cu toate că în urma cercetăril or recente s -a îmbunătățit constant adeziunea restaură rilor la
structura dentinară, aceasta încă nu poate egala rezistența și calitatea adeziunii la smalț . Deoarece
preparaț ia este minimal ă, smalț ul rămâne integru , adeziunea este superioară și deci durata de
viața a restaură rilor este mai lungă , comparativ cu f ațetarea standard , unde în unele situații
preparația poate ajunge în dentină [30],[32],[6].
8. Rezistența crescută la flexiu ne, datorită adeziunii la smalț .
Structurile laminate precum ceramic ă-smalț sau ceramic ă-dentin ă reprezin tă sistem e de
torsiune constant ă. În momentul aplicării unei forțe, aceasta este preluată de materialul /țesutul cu
cel mai mare m odul de elasticitate. Deoarece dentina are o valoare a mo dulului de elasticitate mai
mică decât cea a ceramicii, se flexează mai mult decât smalț ul sub o anum ită încărcătură ș i
supune ceramica la tensiuni de forfecare și tracț iune. Fiind un material casant , are o rezistență la
tensiune mic ă și poate suferi deformă ri de maxim 0,1% [33] î nainte de fracturare . Prin urmare ,
adeziunea la dentina mai flexibilă poate duce la eș ecuri precoce. Rigiditatea smalțului ș i
capacitatea acestuia d e a absorbi stresul demonstrează necesitatea conservării lui ș i efectele
benef ice ale adeziunii ceramică -smalț comparativ cu cea dintre ceramică -dentină [34].
9. Metodă de tratament uș or de acceptat de către pacienț i.
Înainte de î nceperea tratam entului, practicianul trebuie să se asigure că poate î ndeplini
așteptările estetice ale pacientului. Unii pacienți realizează compromisuri în c eea ce priveș te
estetica, nefiind de acord cu tratamentele ortodont ice sau cu terapia invazivă prin reducerea de
substanță dentară. Astfel, faț etare a no -prep poate fi o soluț ie ideală pentru aceasta tipologie
umană [30],[35]. Este indicată de asemenea, paci enților cu tulbură ri anxioase, fobie de ace și celor
cu un prag dureros foarte sc ăzut[24].
10. Estetica excelent ă.

20
Datorit ă ceramicii translucide ș i a grosimi i foarte mici, limitele preparaț iei sunt aproape
invizibile [36],[29]. Utiliz ând faț etele ceramice se poate corecta nu numai culoarea, ci și forma și
poziț ia unui singur dinte sau a unui grup dentar. Ceramica permite tranziț ia luminii, penetrarea
prin țesuturile dentare, retragerea și dispersarea ei î n acel ași timp, com parativ cu restaură rile
metalo -cerami ce unde o parte din lumină pătrunde în ră dăcina dintelui și lumineaz ă țesuturile
gingivale, care prin urmare capă tă un aspect întunecat. Datorită stratifică rii materialelo r ceramice
și a celor compozite, se crează niș te zone limita te în care lumina se refr actă și se dispersează ,
dând un aspect de adâncime ș i vitalitate. Sup rafața glazurată a ceramicii menține potențialul
estetic și asigură o durată de viață lungă , de aceea sunt consi derate a fi tratamentul de elecț ie. În
comparaț ie, materialele compozite nu reușesc î ntotdeauna s ă mascheze modifică rile coloristice,
chiar dac ă deți n proprietăț i optice favorabile [6].
11. Modificarea definitiv ă a nuanței coloristice, în discromii le ușoare sau moderate. În cazu l
celor severe , succesul tratamentului este discutabil [25].
12. Rezistenț a coloristică menținută î n timp, fără apariția petelor sau a discromiilor [6].
13. Ușurința î n amprentare, datorit ă poziționă rii supragingivale a limitei cervicale a fațetelor.
Practicianul nu trebuie să mai realizeze managementul ț esuturilor moi. De asemenea
limita supragingivală oferă avant aje și pentru pacient, favorizâ nd igiena și îmbunătățind
menț inerea pe termen lung [30].
14. Pot fi plasate deasupra coroanelor sau pun ților care au un aspect inestetic, fără ca acestea
să fie înlocuite. Aceste situa ții au fost întâlnite mai ales în raporturi de caz, nefiind descrise
suficient în literatur ă[25].
15. Pot avea caracter reversibil ( î n caz de necesitate).
Mare parte a firmel or produc ătoare promovează posibilitatea îndepărtării fațetelor no -prep,
fără afectar ea țesuturilor dentare . Însă, din punct de vedere p ractic, este aproape imposibilă
îndepă rtarea fa țetei și a cimentului ră șinic, fără o minimă distrucție a smalț ului subiacent . De
asemenea, nevoia îndepărtă rii survine doar în cazurile c ând pacientul este n emulț umit de aspectul
estetic final, sau c ând cazul este considerat un e șec terapeutic [25].
16. Dacă fațetele se realizează din ceramic ă, retenția de placă este mai sc ăzută. Acest lucru
este posibil datorit ă tranziț iei corecte, aproape inobservabile dintre di nte și fațetă. Curățarea
suprafeț elor este mai facil ă datorit ă suprafe ței mai lucioase, care împiedic ă dezvoltarea pl ăcii
bacteriene comparativ cu smal țul și cu celela lte materiale de restaurare [6].

21
1.6 Dezavantajele fațetării no -prep
Nu există niciun dubi u că fațetele no -prep satisfac dorințele pacientului și că îl deservesc
funcțional eficient. Totuși, în unele situaț ii, alte metode de t ratament, precum albirea dentară ,
tratamentul ortodontic, reconstrucț ia incizală, reconturarea gingivală , sau teh nica co nvenți onală
de fa țetare, sunt metode mai avantajoase [26].
Fațetele ce ramice sunt considerate restaură ri sensibile din punct de vedere tehnologic,
deoarece rezultatul final depinde de implementarea precis ă a fiecă rei etape clinice și de laborator.
Atunci c ând prepararea este minimă sau absent ă, este nevoie de grij ă și atenț ie sporit ă. Alte
dezavantaje ale fațetă rii no -prep sunt:
1. Aspectul voluminos al dinți lor prin supraconturare .
În cazul fațetă rii no -prep, rezultatele estetice variază foarte mult în funcți e de condiț iile
clinice , nefiind indicate decâ t în câteva situaț ii bine precizate. Din punct de vedere tehnic, este
aproa pe imposibil pentru laborator să realizeze faț ete dentare c u o grosime mai mică de 0.3
mm[27]. Astfe l, unele restaură ri po t avea un rez ultat estetic satisfăcător, î n timp ce altele pot
determina supraconturarea cor onară, mă rind prea mult volumul dinților. Sunt situații când pentru
a putea menț ine forma ini țială este necesar ca medicul să îndepărteze o canti tate mică/medie de
țesut dentar [34]. În aceste cazuri, limita preparației se va opri î ntotdeauna la nivelul smalț ului,
pentru a se evita sen sibilitatea postoperatorie sau necroza pulpară . Restaură rile mult prea
voluminoase trebuie evitate, d at fiind aspectul lor nenatural [27]. Prin urmar e, se recomandă
teșirea sau aplatizarea limite i cervicale. Exist ă clinicieni care preferă realizarea unui prag chamfer
la nivelu l limitei cervicale, pentru a mări estetica în regiunea respectivă [34].
2. Fabricarea este dificilă , necesit ă grijă, abilitat, man ualitate și numeroase cunoș tințe din
partea tehnicianului, m arginile preparaț iei fiind greu de identificat, exceptând situația câ nd dinții
sunt prepara ți pentru fa țete cu grosime moderată, situaț ie în care limitele sunt vizibile [26].
3. Afectare a parodontală din cauza supracontură rii.
În studiul realizat de că tre Yu s -a evaluat compara tiv gradul de afectare parodontală în
urma prepară rii și neprepar ării țesuturilor dentare în vederea fa țetării. Nu s -au observat diferen țe
notabile [25]. Deoarece prepara ția este foarte mic ă sau absent ă, între fațete ș i marginea gingiva lă
mucoasa formează o proeminență , absent ă în cazul fațetă rii standard. Aceasta îngreunează igiena

22
și favorizează acumularea resturilor alimentare [27]. Poate deter mina apariț ia petelor și poate
menține irita ția gingiei, cu îmbolnăvirea țesuturilor profunde de susț inere ale din ților[24].
4. Necesitatea mai multor f ațete: dacă medicul fațetează un număr limitat de unităț i dentare
cu faț ete no -prep, efectul creat este inestetic, din cauza contrastului cu d inții restan ți. Din acest
motiv exist ă situaț ii când este necesar ă plasarea fațetelor pe mai mulți dinți decâ t cei care aveau
cu adev ărat nevoie [26].
5. Lățimea dinț ilor nu se poate modifica semnificativ [35],[25].
6. Dificultăți în acoperirea modifică rilor color istice sever e, precum cele apărute în stadiil e
avan sate ale discromiilor tetraciclinice [35],[27].
Din cauza impregnării profunde ș i a grosimii foarte mici a ceramicii , este i mposibil ca
rezultatul estetic să fie favorabil în astfel de situaț ii. Lumina va s trăbate cu ușurința fațeta, făcând
să transpară nuanț ele coloristice subiacente [27]. De asemenea, translucidi tatea materialului este
mai mică , din ca uza grosimii. De cele mai multe ori, acest tip de faț ete induce un aspect nenatural,
opac, monoton. Singura posibilitate de a estompa nuanțele subiacente este dată de utiliz area
cimenturilor relativ opace [26].Fațetele no -prep/minimum -prep nu pot masca modifică ri
coloristice mai mari de 2 nuanț e pe scala de culori[ 24]. În cazul discromiilor se vere, este indicat
ca medicul să mă rească adâncimea preparației ș i deci grosimea ceramicii , pentru a masca cu
succes defectele estetice.
7. Pigmentarea marginală și alterarea integrităț ii marginale a fațetelor ceramice au fost citate
în literatură ca și complicații apărute după 5 ani [24].
8. Posibile alteră ri ale ocluziei: din cauza marginilor incizale sau ocluzale nepr eparate este
posibil ca aceste a să se extindă dincolo de limita ocluzală tolerată de pacient. Efectul
supraex tinderii ceramicii este posibilă fractura a acesteia [26].
9. Lipsa posibilit ății de a modifica culoarea după cimentarea d efinitivă , în cazul în care este
prea î nchis ă sau, de cele mai multe ori prea deschis ă. Singura variantă de a schimba aspectul
estetic final est e prin albirea celorlalți dinți [6].

23
CAPITOLU L 2.
ETAPE CLINICE ÎN RESTAURAREA PRIN FAȚETE NO -PREP

În general sunt necesare trei e tape pentru restaurarea prin fațete no -prep sau minimal -prep:
 diagnosticul ș i planul de tratament;
 prepararea(dacă este necesară ) și amprentarea ;
 cimentarea;
 finisare a și lustruirea [25],[37].
2.1 Diagnostic ul și plan ul de tratament
Înainte de a prezenta pacientului opț iunile de tratament , medicul dentist trebuie să
întocmească o analiză completă dentară ș i cranio -facial ă, care să cuprindă :
1. Cunoaș terea dorinț elor și a așteptă rilor pacientului [35].
2. Examen ul parodontal pentru identificarea problemelor parodontale, pentru determinarea
nivelului optim al marginii gingiva le, sau necesitatea unei g ingivectomii cu extindere limitat ă,
concepută pentru a obține o proporț ie ideal ă a dinț ilor[32].
3. Fotografii iniț iale – minim 12, în conformitate cu cerinț ele AACD, Asociația Amer icană
de Cosmetică Stomatologică [38].
4. Radiografii [35],[32].
5. Amprent e și modele de studiu, montate în relație centrică î ntr-un articulator semiadaptabil
pentru a-i permite clinicianului să identifice orice semn de disfuncție ocluzală, dinți mobili, uzură,
abfracț ie sau fracturi [38].
Aceste informații oferă atât medicului, câ t și pacientului o idee generală despre aspectul
final. Există o serie de factori car e trebuie luați î n calcul în stabilirea planului de tratament și a
modalităț ii de preparare a structurilor dentare:
 Așteptările pacientului.
Medicul trebuie s ă cunoască și să respecte scopul ș i obiectivele pacientului înainte de
orice intervenț ie, dat fiin d faptul că aprecierea estetică este subiectivă. O parte din pacienț i impun
anum ite limite ale restaurării, prin refuzul ș lefuir ii unui dinte rotat sau malpoziț ionat, al
tratament ului ortodontic sau al reconturării tisulare. Uneori, subiecț ii pun pe primul plan
conservarea structuri lor dentare ș i sunt dispuș i să facă un compromis în estetica final ă[35].

24
Înainte de a interven i terapeutic, medicul trebuie să r ealizez e o simulare a aspectului final :
computeri zat, printr -un mock -up direct sau printr -un wax -up realizat î n laborator , pentru a fi sigur
că cerinț ele pot fi satisfacute [39].
 Poziț ia și proporț ia dintelui în cadrul arcadei dentare și posibilitatea acestuia de a fi
izolat, pentru a p utea obține condiț iile obligat orii pentru o restaurare adezivă [38].
 Poziția liniei medi ene.
Pentru a asigura satisfac ția ulterioar ă, este necesar ă informarea pacientu lui cu privire la
poziția inițială a liniei sale m ediene [25]. Frontalii superiori nu sunt simetrici faț a de aceasta la
circa 30% din populație, iar î n 25% din c azuri liniile m ediene maxilare și mandibulare nu coincid.
Deși o linie mediană necentrat ă este uș or de identificat, s -a observat că o deviație mai mică de 4
mm poate trece neobservată , comparativ cu o linie oblică, înclinată care capteaz ă atenț ia. Cu toate
că aspectul acesteia poate fi schimbat în urma restaură rii, țesutul gingival adiacent nu se va ajusta
corespunză tor. În încercarea de a obține modificări semnificative ale poziț iei liniei medi ene prin
materiale de r estaurare se poate compromite sănă tatea țesutului interproximal. Unica posibilitate
de a obț ine o îmbună tățire a aspectului este printr -o pre parație interproximală, î n caz contrar
medicul va fi obligat s ă o plaseze în poziția inițială, cu același grad de angulaț ie[35].
 Poziț ia și plenitudinea bu zelor.
La 70% din populație cele două treimi cervico -gingivale ale di nților susțin două treimi din
buze, cealaltă treime fiind susținută de treimea incizală [40].
Înainte de a corecta poziția vestibularizată/oralizată a dinților, medicul trebuie să
stabilea scă tiparul constitu țional al buzelor : plin, medi u sau subț ire. În urma restaurării, î n cazul
unui pacient cu buze subțiri și înguste se pot produce alterări ale poziției ș i suportului, cu
posibi litatea de a evolua spre tulbură ri estetice, de vorbire și/sau de î nchidere ale acestora [35].
În cazul unor dinți cu incongruențe, modificări de poziț ie sau rotaț ii reabilitaț i prin faț ete
no-prep, elementul cheie este identificarea celei mai vestibularizate zone a acestora. Fiind o
tehnică strict aditivă, celelalt e suprafețe vor fi reconstruite î n raport cu aceasta. Trebuie s ă se
optimizeze grosimea mater ialului pentru a se obține un zâ mbet uniform. Chiar și atunci când se
utilizează faț ete cu grosimi minime de 0.3 mm există posibilitatea ca unele zone să capete un
aspect u șor supraconturat [35].
 Poziț ia marginii incizale .
Cel mai important element în obț inerea unui zâ mbet ideal este p oziția marginii incizale la

25
nivelul celor doi incisivi centrali maxilari . După determin area ei se poate stabili proporția ideal ă a
dinților ș i nivelul gingiei [41]. Odată cu înaintarea în viață, suprafaț a vizibil ă a dinților î n zâmbet
descrește, în concordanță cu gradul de uzură, parafuncțiile și scă derea tonusului muscula r, fiind
necesar ă modificarea poziț iei marginii incizale pentru a p roduce un zâ mbet mai atractiv, mai plin
de viață. Atunci când se urmă rește alungirea dinț ilor anteriori, est e obligatorie evaluarea fonetică
și ocluzal ă. În restaurarea prin faț ete no -prep profilul facial și marginea incizal ă se modific ă
întotdeauna, prin urmare este nevoie de o analiz ă atent ă[35].
 Ocluzia.
Odată cu modificarea poziției ș i a formei din ților există o mare posibilitate să existe
schimbări ș i la nivelul ocluzi ei. De aceea, medicul trebuie să gestioneze situaț ia, asa încât să nu
intervin ă asupr a principiilor funcț ionale ocluzale : asupra ghidajului anterior ș i a anvelopei
funcț ionale [35].
 Forma și conturul dorit .
Atunci c ând se doreș te o modificare a dimensiunii , a conturului sau a formei dinț ilor,
medicul trebuie să acorde o atenție deosebită prepar ării acestora. Se iau î n calcul param etrii
precum: tipul dintelui, vâ rsta, sex ul, rasa și simetria. Incisivii centrali maxilari au o lățime medie
de 8.3 – 9.3 mm ș i o lungime între 10.4 – 11.2 mm. Lungimea se modifică cu vârsta, dar lăț imea
rămâne rel ativ constant ă [42],[43]. Raportul l ățime/înă lțime î n cazul unui incisiv central la tineri
este între 75 – 80 % , cu tendința de creștere odată cu vâ rsta. Raportul este mai mare pentru sexul
masculin. Medicul trebuie să se asigure că pacien ții sunt conș tienți de limitele estetice ale
restaurării, mai ales în cazul malpozițiilor severe sau al incongruenț elor. Astfel grosimea fațetelor,
care este în strânsă corelație cu reducerea de substanță dură, este în mare parte determinată de
poziția corectă/incorectă a dinților[35].
 Nuan ța coloristică dorit ă.
Culoarea fațetelor ceramice nu î ndepline ște întotdeauna cerin țele pacientului, din cauza
luminii care poate trece prin grosimea mic ă a materialului, ceea ce poate determina î n multe
situa ții eșecul tratamentului [35]. În general, în cazul faț etelor, este nevoie de minim 0.2 – 0.3 mm
reducere tisular ă pentru îmbun ătățirea aspectului cu o nuanță coloristică . Astfel, posibilitatea de a
schimba culoarea este determinat ă de grosimea fa țetei, și implicit de reducerea subs tanței
dentare [25]. Încă un element important în schimbarea nuanț ei este prevenirea vizibilităț ii
marginilor [35].

26
În prima ședință de tratament medicul realizează un examen clinic complet , radiografii,
fotografii , o a naliză inițială funcțională ș i estetică tridimensional ă[32]. Analiza cuprinde toate
elementele specifice, dar accentul se pune pe o serie de macro ș i micro principii estetice [38].
Acestea pot fi evaluate atât clinic cât și digital. Din norma frontală se pot observa doar tulbură rile
estetice transversale și verticale: dim ensiuni prea mici/mari ale unităț ilor dentare, suprapuneri,
modificări de poziție, deviați i ale liniilor m ediene interincisive, lipsa simetriei î ntre cadrane [32].
Se mai examineaz ă macroprincipii precum: dominanț a incisivului cen tral, forma dentar ă,
culoarea, conturu l marginii gingivale ș i al coridorul ui bucal, prin raport area la dinții vecini și
omologi . Dintre microprincipii se pot analiza: i nclinațiile axiale, înălț imea marginii gingivale și
poziț ia punctelor de zenith, policro matismul, transluciditatea incizală , și efectul de halou [38]. Din
norma lateral ă (la unghi de 45 de grade) se urmăreș te dimensiunea sagitală ș i se evalue ază mai
precis î nghesuiril e dentare . Analiza planului de ocluzie, a pozi ției dinților față de nivelul c orect al
acestuia se poate face tot din norma lateral ă. Ca element de referință , angulația dinț ilor centrali
trebuie s ă fie perpendiculară pe planul estetic ocluzal [32].
Evaluarea estetică se poate face și digital , utiliz ând setu l de fotografii al pacientu lui și un
program computerizat specific. E xamenul fotografic se realizează urmă rind anumite protocoale
specifice , așa încâ t fotografiile să poată fi folosi te în evaluarea parametriilor precum: înălțimea
zâmbetului, amplitudinea coridorului bu cal, poziția b uzelor, linia mediană ș i caracteristicile
individuale ale fiec ărui dinte. Astfel, este posibilă planificarea tratamentului utilizâ nd DSD –
“Digital Smile Design”. Procesul implică trasarea digitală a unor linii și design -uri prestabilite pe
fotografiil e realizate, într-o anumită secvență , pentru a putea ob ține un rezultat estetic îmbună tățit.
Se pot evalua mai corect relaț iile între zâ mbet, gingii și figura pacientul ui, se înțelege mult mai
bine cazul clinic și astfel se pot obț ine solu ții terapeutice super ioare [37].
Punctul de pornire al orică rui caz clinic este un diagnostic precis. Doar după ce exist ă un
diagnostic și o înțeleger e a principiilor estetice, funcț ionale, structurale și biologice se poate trece
la un tratament bazat pe abordă ri minim invazive .

27
2.2 Preparare a și amprentare a
Conceptul de fațetare no -prep nu este î ntotdea una practic. Pentru a îmbunătăți rezultatul,
câteodată este indicat ă o oarecare preparație a dinț ilor. În funcț ie de forma dintelui, se decide
dacă este nevoie sau nu de o pr eparație minimală pentru a îndepărta zonele retentive și a crea un
ax de inserție corect [1].
1. Tehnica no -prep presupune:
 lipsa reducerii de substan ță dentar ă;
 nu necesit ă anestezie sau protezare provizorie;
 grosimea fațetei variază î ntre 0.2 -0.7 mm.
După ex amenul clinic, radiografii ș i fotog rafii, următoarea etapă presupune amprentarea
arcadelor dentare cu alginat (Hydrogum 5, Zhermack ) sau cu siliconi (Elite HD+ Putty Soft
Normal Set, Zhermack ) în dublu timp și amprenta ocluziei [1],[44]. Se poate recurge la o
anestezie limitată , intrapapilar ă pentru a introduce doua fire de retracț ie gingival ă: întâi cel de
#00, urmat de cel #1 ( Ultrapak, Ultradent, Utah) . Îndep ărtarea firelor de retracție se face imediat
înainte ca materialul de amprentare fluid să fie inj ectat. Se produce astfel un spaț iu care va
permite fluidului s ă pătrundă în șanțul gingival și să reproduc ă cu acurate țe suprafața dentară din
zona respectiv ă. Acest lucru î i va permite tehnicianului s ă construiască marginile cervicale mult
mai precis, fără a genera supraconturare.
În laborato r, pe baza amprentelor se toarnă modelele diagnostice , pe care t ehnicianul
realizează un wax -up, din ceară [1]. Calitatea ș i corectitudi nea acestuia depinde de informațiile
trimise de că tre medic. Wax -upul se poate mode la și pe baza simulării în DSD, pentru a obț ine
mai exact caracteristicil e anatomice individuale ale dinț ilor[37].
O altă variantă de obț inere a mock -upului este realizarea lui direct în cabinet, de că tre
medic, prin plasarea de compozit direct pe suprafaț a intactă a dinț ilor, scurtâ ndu-se astfel timpul
de lucru. Cazuril e mai dificile pot avea nevoie ș i de un al doilea mock -up intraoral di n compozit:
de exemplu atunci când se modifică înă lțimea marginii gin givale, cu alungirea consecutivă a
coroanei. După i ntervenția chirurgicală și vindecarea tisulară, urmează conceperea noului mock –
up cu vizualizarea proporțiilor dentare. Se înregistrează o nouă amprentă a celui de -al doilea
mock -up, pentru a servi ca ghid pentru wax-upul final, realizat de tehnician [32].

28
Pe baza amprentei ini țiale sau/ și a celei finale cu mock -up-ul intraoral, tehn icianul poate
concepe wax -upul final , prin reduceri ale suprafețelor vestibulare, adiții, corelându -le întotdeauna
și cu ghidajul dentar. Tehnicianul va trimite înapoi wax -upul final ș i o cheie siliconică , pentru ca
medicu l să știe exact care sunt zonele unde este nevoie de prepara ție[32].
În următ oarea ședință , medicul va plasa cheia siliconică pe câmp și va vizualiza pozițiile
inițiale ale dinț ilor în raport cu aspectul final a l tratamentului. Î n acest moment unul s au mai
mulți dinț i pot atinge v estibular cheia, din cauza rotaț iei sau vestibulariz ării lor. Î n aceste zone
vor avea loc reducer i de ț esut dentar, până câ nd indexul siliconic va putea pă trunde pasiv, proces
numit “aesthetic pre -recontouring” – APR [32]. Nu există un set de principii pentru reconturarea
dentar ă, frumuseț ea de signului dentar fiind subiectivă. Reconturarea vizează corectarea
discrepan țelor de dimensiune, ajustarea planului ocluzal, ajustarea liniei medie ne, a înclinaț iei
incizale, a reliefului dentar. În lipsa reconturării, orice imperfecțiune va fi mărită, ducâ nd la un
aspect supraconturat, nenatural.
Pe baza wax-upului , medicul realizează un mock -up: i nițial se amprentează wax-upul cu
material siliconic ș i se obț ine o matrice, se umple cu ră șină bis-acrilic ă (Structur 2 SC, Voco,
Porto Alegre, RS, Brazil), se poziț ioneaz ă pe câmpul protetic și se menț ine aproximativ 2
minute [1]. Pentru o mai bună observaț ie se poate folosi un silicon transparent și o răș ină flow
fotopolimerizabil ă[32]. Alegerea culorii rășinii se face la începutul ședinței, când dinț ii sunt încă
hidrataț i. Se pot folosi chei de culori prestabilite pentru a faci lita comunicarea cu laboratorul [37].
Înainte de poziționarea finală, se contureaz ă limitele gingivale ale amprentei silico nice cu
o lamă de bisturiu [37]. După aceea, matricea se îndepă rteaz ă, iar mock -up-ul(carcasa ră șinică
artificială) rămâne atașată mecanic de dinți, permițând o evaluare intraorală tridimensională a
noilor proporții dentare ș i a r aportului cu țesuturile moi [1]. Suprafaț a mock -upului se poate
lustrui cu un tifon îmbibat în alcool pentru a obține un aspect lucios, asemăn ător celui final al
restaurării [37]. Se poate verifica dacă mock -upul este plasat corect, prin indexu l siliconic trimis
de tehnician [32].
Wax -upul și mock -up-ul sunt esențiale pentru ca pacientul să -și dea acordul asupra formei
finale, sau pentru a p lanifica eventuale mici modificări. Orice nemulț umire a acestuia cu privire
la aspectul restaură rii se corectează imediat pe mock -up, motiv pentru care este supranumit APT
(„aesthetic pre -evaluative temporary ”). Datorită faptului că APT -ul redă exact poziția marginii
incizale și volumul coronar, se poate începe preparația dintelui prin APT, dar doar în situați a în

29
care cazul este relativ simplu, cu dinții alinia ți corespunzător. Dacă, de exemplu, un dinte este
palatinizat(la mai mult de 0.6 mm de conturul vestibular al APT), preparația nu este necesară sau
este minimă. Reducerile de țesut se fac doar cu freze d iamantate, cu rol de marker i de adâncime
(„ depth cutters” ) și freze fissure cu vârful rotunjit, continuându -se cu preparația marginii inciz ale
și a suprafețelor proximale [32]. Pentru a obține forma corectă a marginii gingivale, se poate opta
pentru o tehn ică neinvazivă , nechirurgicală: fațete cu diferite valori ale unghiului de emergență
cervical. În cazul în care nivelul gingiei este plasat mult prea coronar, se poate crește unghiul de
emergență (>60°). Astfel apare ischemia controlată în teritoriul gingi val, subțierea tisulară și
deplasarea gingiei spre apical. Se obține și o mai bună stabilitate, igienă orală mai facilă și un
aspect mai natural. Totuși, pot crește riscul afectării parodontale. Sunt indicate mai ales în cazul
diastemelor și a microndonție i[44]. Dacă APT -ul nu se utilizează la preparare , există riscul
suprapreparării [32].
Un protocol terapeutic alternativ (supranumit “Ch no -prep veneers ”) urmărește
optimizarea poziției marginilor restaurării, pentru a se evita pe cât posibil aspect ul final
supraconturat. Limitele se plasează la niv elul zonei de convexitate maximă a dintelui, în acest fel
fațeta no -prep nu va pu tea schimba profilul dentar după cimentare. Modelele din gips se plaseaz ă
într-un articulator pentru identificarea zonelor ideale de plasare a marginilor restaurării. Medicul
marchează linia convexităț ii maxim e pe fiecare dinte care urmează să fie restaurat printr -o fațetă .
Aceast ă linie este granița dintre zonele vestibulare și cervicale ale dinț ilor frontali, fiind frecvent
neregulat ă[45].
Fațetele no -prep necesită un nivel ridicat de îndemânare și competență în etapele te hnice
de laborator: fabricarea și manipularea unor fațete foarte subțiri poate fi o adevărată provocare .
Cel mai dificil lucru este obținerea unei forme naturale, fă ră depășiri ș i margini vol uminoase.
Prin utilizarea protocol ului alternativ sarcinile tehnician ului sunt uș urate, deoarece marginile sunt
menținute exact în poziția marcată pe modelul din gips în etapa precedentă . Este suficient ca
tehnicianul s ă considere liniile mar cate ca fiind marginile restaurării și astfel să se respecte
profilul de emergență al dintelui [45].
După evaluarea estetic ă a mock -upului , când rezultatul este satisfăcă tor, este obligatoriu
ca medicul s ă realizeze testele func ționale ș i foneti ce[45]. Apoi se iau amprente ale arcadelor
dentare cu materiale siliconice (Hydrorise ; Zhermack SpA, Badia Polesine) și se trimit la
laborator [45].

30
Dacă se p oate obține o înfățișare plă cută, acceptat ă de pacient doar printr -o tehnică aditivă ,
cazul este cu un pas mai aproape de a fi resta urat foarte conservativ prin fațete no -prep.
2. Tehnica preparaț iei minimale („ minimal pre paration technique” ) presupune :
 o ușoară modificare a smalț ului, cu reduc erea substanței î ntre 0.3 – 0.5 mm, așa încât dentina s ă
nu fie afectată , cu plasarea limitelor preparației la nivelul smalț ului pentru o mai bună adeziune,
cu prag chamfer de 0.3 mm cel puțin cervical ș i interproximal [34],[46]. O reducere de 0.3 mm
este s uficientă pentru îmbună tățirea culorii cu o nuanță [18].
 nu există sensibilitate postoperatorie.
 anestezia nu este necesară [25].
Dacă modific ările estetice nu vizează forma dintelui, ci numai culoarea acestuia, nu este
absolut necesar ă acoperirea marginii incizale, mai ales dacă este suficientă grosime a vestibulo –
orală. Dacă se dorește alungirea coronară, este important să se acopere marginea incizală [46].
Limita prepara ției interproximale este plasată uș or vestibular față de punctul de contact.
Singura exc epție este când trebuie să se mărească lățimea dintelui, si tuație î n care limita se va
plasa mai lingual pe ntru a se reconstrui corect spaț iul interdentar [34].
Preparația se realizează cu freze diamantate și discuri abrazive, utilizâ nd o matrice sau un
index siliconic pentru detectarea z onelor care trebuie modifi cate[37]. Matricea siliconică se
obține în urma amprentă rii wax-upului diagnosti c, sau al modelului final cu fațetele provizorii. În
acest ultim caz restaurările provizorii au aceeași funcție ca ș i wax -upul[37]. Etapele ulterioare
sunt aceleaș i ca în cazul lipsei preparației, cu diferenț a că în acest caz va fi nevoie de o restaurare
provizorie [18].
Pe baza informa țiilor trimise de medic tehnicianul realizează fațetele î n laborato r,
utilizâ nd ceramică feldspatic ă, ceramică presată ranforsată cu par ticule de leucit sau de disilicat
de litiu (e.max®,Ivoclar Vivadent )[1],[12]. Datorită dezvoltării tehnologiei, materialele ceramice
obținute prin presare pot ating e în prezent grosimi asemănă toare de 0.3 – 0.4 mm, comparativ cu
0.7 – 0.8 mm gro sime î n trecut. P relucrare a clinică ș i de laborator este mai facilă. Da torită
proprietăților mecanice mbunătățite, a rezistenței crescute la fractură, pot fi fabricate, fini sate și
cimentate mult mai sigur [1]. În plus, s -au dezvoltat și propriet ățile optice a le materialului, m ai
ales transluciditatea [36].

31
2.3 Cimentare a
După etapa de laborator în care se fabrică faț etele , acestea trebuie testate în cavitatea orală .
Această etapă este foarte important ă pentru satisfacția pacientului [45]. Dacă tehnica p reparației a
fost minima lă, întâ i se îndepărtează restaur ările provizorii ș i se curat ă suprafeț ele dentare [18].
Apoi, p entru a se evita posibilele erori din timpul etapei de cimentare, precum fra cturile ceramicii,
se realizează două tipuri de teste intraorale : în mediu uscat , cu fir de retracție pentru adaptarea
marginală și în mediu umed , unde se aplică glicerină pentru a evita forțele verticale de î mpingere
prea mari, în scopul adaptării proximale [37],[47]. Se aplică faț eta direct pe câ mp, fără a utiliza
adeziv și i se verifică adaptarea individuală , ajustâ ndu-se contactele ș i eventualele plusuri [18].
Medicul trebuie să urmă rească: absența/prezenț a fricțiunii între prepa rație ș i rest aurare, acurateț ea
punctelor de contact, potrivir ea marginilor, forma, culoarea ș i integrarea este tică per total. În
cazul restaură rilor multiple, testele se realizeaz ă inițial prin aplicarea individuală a câte unei
fațete și ulterior pr in plasarea simulta nă a tuturor, pentru a evalua congruenț a contactelor
proximale [45].
Testarea secundară se realize ază cu ajutorul unor paste sp eciale, pentru a determina
nuanț a viitorului material de cimentare, așa î ncât să se integreze optim î ntre d inții adiacenț i.
Aceste paste sunt nepolimerizabile, solubile în apă și mimează culoarea materialului ră șinic de
cimenta re după fotopolimerizar e, oferindu -i medicului siguranț a rezultatului estetic ulterior [37].
Unii produc ători de cimenturi oferă geluri pentru etapa de testare care au nuanț e identice cu
cimenturile definitive, în timp ce alții oferă nuanțe diferite. Dacă n uanța se potriveș te perfect se
poate fo losi un material de cimentare rășinic tip „clear resin”, iar dacă trebuie s ă fie modificată,
se indică o ră șină cu priză duală , cu bază și accelerator, care se testează până se obț ine efectul
dorit [25]. Alegerea culor ii se face în corelație cu nuanța ochilor, a pielii, a pă rului, deoarec e toate
aceste elemente au aceeași origine embrionară . În locul unei potriviri perfecte a nuan ței, se poate
opta pentru o intensitate/saturație mai mică ș i o lumin ozitate mai mare. Aces t aspect îi oferă
medicului libertate ș i permite o cre ștere a profunzimii , datorat ă creșterii translucidității odată cu
polimeri zarea cimentului definitiv [47].
Cele mai indicate materiale de cimentare sunt răș inile fotopolimerizabil e, datorită
grosimii mi ci a fațetei care permite luminii să pătrund ă și rășinile cu priză duală, auto ș i
fotopolimerizabile. [48] Cele din urmă , însă, au dezavantajul că pot produce modifică ri coloristice

32
în timpul pr ocesului de polimerizare chimică [37]. Fațetele se poziționează simultan în cavitatea
orală , acordând atenție deosebită vâscozității ș i grosimii cimentului, pentru a nu determina
adapt ări defectuoase [48]. După ce pacientu l își dă acordul cu privire la aspectul estetic obț inut,
materialul de cimentare este îndepărtat și fațetele pot fi curățate cu acid fosforic 37% . Acesta are
efect gravant supra suprafeț elor dentare, dar nu și asupra materialelo r ceramic [18].
Urmează etapa de cimentare definitivă care presupune : tratarea suprafe țelor dentare,
ceramice, aplicarea adezi vului și polimerizarea acestuia [1]. Manoperele se fac sub izolare
folosind folia de digă: se realizează două perforații câ t mai distal față de grup ul dentar care va
primi restaură rile, perforaț ii unite î ntre ele printr -o incizie conti nuă, cu foarfeca sau cu bisturiul.
Folia de d igă va fi menținută prin cleme la nivelul dinț ilor din zonele distale [18].
Tratarea suprafeț elor c eramice și aplicarea adezivului se desfășoară conform
protocolulu i din Fig.1 :
Fig.1 Protocol ul de condiționare al ceramicii

Silanul se aplică în 2-3 straturi maxim , pentru c a aspectul suprafeț ei după aplicarea
silanului s a fie la fel cu cel de dinainte : creto s[1].

33
Tratarea suprafe țelor dentare și aplicarea adezivului se desfășoară conform Fig. 2:
Fig.2 Protocol ul de condiționare al dinților

După aplicarea materialului adeziv pe suprafața internă a fațetei, aceasta se poziționează
pe câmp și se exercită o presiune ușoară și continuă . Este important ca cimentul s ă extravazeze î n
toate zone le marginale, pentru ca suprafața internă să fie complet umplut ă. Se îndepărtează
excesul de ciment cu ața dentară sau cu o periuță [37].
Conform Fig. 3 etapa de polimerizare cuprinde :
Fig.3 Protocol ul de fotopolimerizare

34
Se recomandă utilizarea sistemelor de magnificație, lupe cu o mă rire d e minimum 4 ori
pentru plasarea faț etelor no -prep, mai ales pentru a îndepărta cimentul î n exces, în special din
zonele prox imale [18].
Succesul fațetelor ceramice este dictat în mare parte de rezistenț a și durabilitatea legă turii
formate între cele trei c omponente: suprafa ța dentar ă, faț eta ceramic ă și materialul adeziv [46].
2.4 Finisarea și lustruirea
Aceast ă etapă presupune îndepă rtarea excesului de ciment, finisarea ș i lustruirea zonei
marginale a restaură rii. Pentru cur ățarea suprafeț elor proximale s e pot folosi benzi metalice
abrazive , active doar pe o parte, care îndepă rtează bucăț ile mari de material, urmate apoi de ață
dentar ă, iar pentru zonele vestibulo -orale cu discuri flexibile din oxid de aluminiu. [18],[37].
Finisare a propriu -zisă nu este abs olut neces ară, însa se indică lustruire a cu gume abrazive , gume
sau cupe de cauciuc, sau cu un bisturiu nemetalic pentr u a îndepă rta excesul de ciment din zonele
vestibulare/orale [37].
Orice mici ajustări realizate după cimentare duc la obținerea unei sup rafețe rugoase și
mate , care duc la apariția discoloră rilor interne și favorizează microinfiltr ația marginală cu
dezvoltarea u lterioară a leziunilor carioase [49].
Tot în această etapă, după îndepă rtarea izolă rii se verifică ș i adaptarea ocluzal ă, în
intercurspidare maxim ă, în relație centrică ș i în mișcările de propulsie ș i de lateralitate [1],[38].

35
CAPITOLUL 3.
CONTROLUL PERIODIC ȘI MENTENANȚA FAȚETELOR NO -PREP
3.1 Evaluarea în timp
Longevitatea es te unul dintre cei mai importanți parametri utilizați pentru a anticipa
siguranța și succesul general al restaură rilor. Eva luarea acesteia se face clinic ș i radiologic, la
intervale variat e de timp stabilite de către medic. Analiza se efectuează pe baz a criteriilor stabilite
de FDA, din patru perspective . Ast fel :
Din punct de vedere mecanic se urmă rește:
 verificarea adeziunii/lipsei de adeziune:
0 – fără dezlipiri sau pierderi ale resta urării de pe dinte;
1 – dezlipiri sau pierderi ale restaur ării de pe dinte.
 detectarea m odific ărilor coloristice marginale:
0 – fără modific ări coloristice marginale;
1 – modificări coloristice marginale.
 detectarea adaptă rii margin ale deficitare:
1 – margini netede, continue;
2 – margini ușor discontinue, dete ctabile cu sonda, dar acceptate clinic;
3 – sonda pă trunde între restaurare ș i dinte.
 prezen ța/absenț a fracturilor restaură rii:
0 – restaurarea este indemn ă și complet menținută ;
1 – restaurarea este aproape indemnă, cu câ teva fisuri sau zone minore pierdute (1/4 din
întindere), dar se poate repara sau finisa;
2 – resta urarea prezintă o linie moderată/profundă de fractur ă; este nevoie de schimbarea
restaură rii.
Din punct de vedere biologic se evaluează :
 indexul gingiv al:
0 – absența inflamaț iei;
1 – inflamație incipientă : ușoară modificare coloristică și de textură ;
2 – inflamaț ie moderat ă: roșeață, edem, hipertrofie moderat ă cu sângerare la sondaj;
3 – inflamație severă: sângerare spontană , edem, hipertrofie.

36
 retracția gingival ă:
0 – lipsa retracț iei gingivale;
1 – retracție vizibilă clinic < 1 mm;
2 – retracție vizibil ă clinic > 1 mm.
 prezența/absența sensibilității postoperatorii :
0 – lipsa sensibilităț ii;
1 – prezen ța sensibilităț ii.
 prezența/absenț a cariilor secundare:
0 – fără carii secundare;
1 – carii secundare prezente.
Din punct de vedere estetic se observă menț inerea culorii :
 0 – restaurarea reface nuanț a și transluciditatea țesuturilor adiacente; pacient satisfă cut;
 1 – restaurarea nu reface nuanț a și transluciditatea ț esutur ilor adi acente, dar diferenț ele
sunt minore ș i acceptabile din punct d e vedere clinic; pacientul este satisfă cut;
 2 – restaurarea nu reface nuanța și transluciditatea țesuturilor adicente, diferenț ele sunt
semnificative și greu de acceptat din punct de vedere clinic; pacientul nu este satisfă cut.
Examenul radiologic dezvălui e:
0 – nicio patologie pr ezentă, trecere lina între dinte ș i restaurare;
1- exces/pierdere de cement, carii secundare.
Atunci câ nd suma valorilor criteriilor de mai sus este cel mult egal ă sau depăș ește
valoarea 4, este nevoie de înlocuirea restaură rii. Principalele compl icații care pot duce la eș ec
sunt reprezentate de : fisuri, fracturi, modifică ri coloristice și desprinderi ale faț etelor [50].
3.2 Menț inere a în timp
În medie, durata de vi ața a faț etelor no-prep este î n jur de 10 ani, dar poate atinge val ori
de până la 20, variind în funcț ie de factori ce țin atâ t de medic, cât ș i de pacient.
Elementele care țin de pacient sunt:
 vârstă : longevitatea scade odată cu înaintarea în vârstă (>60 de ani) din cauza problemelor
parodontale și a deficitului de secr eție salivară [51];
 sex: la bă rbați longevitatea restaură rilor este mai mic ă[51];

37
 parafunc ții și obiceiuri vicioase : fumatul, rosul unghiilor, bruxismul;
În cazu l bruxomanilor se recomandă decondiționarea parafuncț iei și purtarea preventivă a
unei gutiere a crilice pe timpul nopț ii, căci lon gevita tea este de 8 ori mai mică. Fumă torii prezintă
un risc mult mai crescut de apariț ie a petelor și a discoloră rilor marginale [52].
 dieta alimentar ă și igiena defectuoas ă[24];
Ceramic a nu este un material poros, având r ezistență coloristică mare. Cimentul subia cent
este predispus la discoloră ri, care s e pot observa clinic prin apariț ia un ui lizereu gălbui la interfaț a
cu substanț a dentar ă. Se recomandă evitarea alimentelor precum : cafea, ceai, vi n, fructe de
pădure, sos de soia.
Gradul de igienă influenț ează durata de viața a restaurărilor și sănă tatea țesuturilor
parodontale. Retrac ția gingivală consecutiv ă acumulării plă cii microbiene duce la înlocuirea
fațetei, din motive estetice.
 vitalitatea dintelui, longevitatea scade în cazul dinților devitali [52].
Medicul influen țează longevitatea rest aurării prin:
 nivelul de cunostin țe, experiența și competenț a;
 comunicare a cu laboratorul de tehnic ă dentară : cantitatea, calitatea informaț iilor transmise;
Pentru un rezultat favor abil este nevoie ca medicul să ofere tehnicianului informații
corecte și complete despre situația clinică, prin amprentare exactă , cu material siliconic și fir de
retracție. În caz contrar, limitele faț etei nu vor fi plasate corespunză tor. D e asemenea, dat ele
privind nuanța coloristică, transluciditatea ș i opacitatea au un rol decisiv [49].
 diagnostic ul și planul de tratament;
Inițial, orice situație clinică pare că poate beneficia de o gamă largă de posibilități
terapeutice. Însă printr -o analiză atentă a fiecărui caz în parte se poate alege tratamentului optim
și materialele ideale, pe baza indicațiilor și contraindicațiilor fiecă rui tip de restaurare. Astfel,
fațetele no-prep pot fi indicate doar în situaț ii limitate , precum: î nchidere a diastemelor/tremelo r,
modificări minore ale nuanț elor coloristice, remodelarea dinților cu modificări reduse de formă
sau de poziție. Î n caz contrar, restaurarea nu va avea succesul scontat. Părerea pacientului are un
rol decisiv î n alegere a unui anumit plan de tratament [49].
 etapele clinice corect realizate , sub izolare.
Cauza cea mai frecvent ă a eșecului terapeutic în tratamentul prin fațete este reprezentată
de plasarea mar ginilor preparaț iilor la nivelul dentinei, unde adeziunea este mult mai redusă ,

38
determinând pierderea restaur ării. Alegerea tehnicii no -prep, strict adeziv ă, elimină î n totalitate
acest risc [52].
Limitele restaurării se plasează supragingival pentru zona cervical ă și ușor lingual pentru
zonele proximale, astfel se evită apariț ia problemelor parodontal [49].
Tipul de bonding nu influențează î n nici un fel rezultatul tratamentului [52]. În schimb, un
rol important îl au tipul, nuanț a și grosimea stratului de c iment. Acestea sunt în strânsă corelație
cu rezistența mecanică a ceramicii. Odată cimentată, rezistenț a acesteia crește de circa 3 ori. Se
preferă cimenturi fotopolimerizabile pentru o longevitate mai mare. Nuanț a ma terialului de
cimentare contează pentru rezultatul estetic final [49].
Toate adaptările și finisările trebuie fă cute înainte de cimentare, pent ru ca tehnicianul s ă
aplice stratu l final de glaze. Altfel, se obține o suprafață rugoasă și mată, predispusă la modificări
coloristice și la infiltră ri marginale cu apariț ia de leziuni carioase [49].

39

PARTE PERSONALĂ

40
CAPITOLUL 4.
STU DIU CLINIC PRIVIND FAȚETELE NO -PREP
4.1 Scop ș i obiective
Scopul acestei lucr ări este de a studia aspectele clinice ale fațetă rii dentare no-prep, printr –
o analiz ă obiectiv ă și concretă a unor cazuri clinice reabilitate estetic și funcți onal prin această
tehnic ă.
Obiectivele constau î n primul rând î n prezentarea ș i descrierea tehnicii de tratament , care
asigură refacerea a rmoniei dento -dentare ș i dento -faciale , la care se adaug ă aprofundarea
principalelor situa ții clinice în care faț etele no -prep au indica ție de elecț ie. Un alt obiectiv constă
în expunerea ș i evaluarea rezultatului final, considerat satisfă cător atâ t din pe rspectiva pacientului,
cât și din a medicului.
4.2 Materiale ș i metode
Studiul clinic a fost efectuat pe un lot de 5 pacienț i (1 bărbat și 4 femei) preluaț i din
cazuistica domnului doctor Alecsandru Ionescu, care s -au prezentat la clinica „Aesthetic One” în
perioada 2015 -2019 , pentru îmbunătățirea aspectului estetic ș i func țional dentar. Aceștia au fost
de acord cu prelucrarea datelor și au semnat consim țământul informat. Cazurile alese sunt
reprezentative pentru aprofundarea principalelor situa ții clinice în care fa țetele no -prep au
indica ție de elec ție.
Pacienț ii nu prezintă boli sistemice, s ănătatea generală permițând efectuarea orică rui tip
de interven ție. Criteriile de exclud ere au fost : igiena defectuoasă, parafuncț iile și afectarea sever ă
a structurilor parodontale.
În urma examenelor clinice și paraclinice ale celor 5 cazuri, s -a stabilit c ă soluția
terapeutic ă ideal ă este fa țetare a no-prep. S -au utilizat pentru preparare kituri speciale de șlefuit
pentru fa țete, cheia de culo ri Vita, material rășinic tip Luxatemp pentru restaur ările
provizorii/mock -up. Fa țetele au fost realizate din vitroceramic ă, Emax și au fost cimentate cu
cimen t rășinic din gama Variolink. Amprentele celor două maxilare au fost luate în portamprente
standa rd, cu siliconi de condensare ( Silasoft, Silaplast), prin tehnica în doi timpi, pentru o
fidelitate mai bună . Amprenta ocluziei a fost luată cu silicon special pentru înregistrarea
ocluziei (Regidur) .

41
Pentru condi ționarea ceramicii s -a fol osit: acid fluorhidric 4.5 % ( IPS Ceramic Etching
Gel), pudr ă neutralizant ă (IPS Ceramic Neutralizing Powder ), silan ( Silano) și
adeziv(Monobond).
Condi ționarea dentar ă s-a făcut utiliz ând acid ortofosforic 37% și un sistem adeziv(Syntac).
Finisarea postcimentare s -a realizat cu ajutorul gumelor de cauciuc speciale pentru ceramic ă și a
benzilor abrazive. S-au mai utilizat tru se de consultatie, cleme de digă și digă, portampren te și
materiale de amprentă, rulouri și bulete, aplicatoare speciale, canule de aspira ție, lampă de
fotopolimerizare, freze și pietre cu granula ție fin ă.
Fotografiile au fost realizat e cu un aparat foto DSLR Nikon D75 00, folosind atât
obiectiv ul standard cât și pe cel macro (105 mm) pentru o scar ă de reproducere cât mai apropiată
de 1:1. S-au utilizat : blițul cicular (“ring flash”), blițul twin , două bouncere, contrastoare , oglinzi
ocluzale și laterale.
Pentru fiecare pacient s -au realizat fotografii standard intraorale și extraorale din normă
frontală , semiprofil și normă laterală (profil).
Cele extraorale au fost: cu gura închisă în intercuspidare maximă , cu o ușoară inocluzie
între maxilare, în sur âs, în zâmbet, în poziție cap la cap frontală și în p ozițiile finale ale mișcărilor
de propulsie și de lateralitate.
Cele intraorale au urmărit înregistrarea arcadel or dentare și a rapo rturilor dintre acestea.
Fotografiile s -au efectuat doar cu dep ărtătoare și au vizat: poziția de intercuspidare
maximă frontal ă, laterală st ângă și dreaptă , poziția cap la cap frontală și pozițiile finale ale
mișcărilor de propulsie și de lateralitate. Pe lângă acestea au mai fost efectuate fotografii
nestandardizate, pentru înregistrarea și vizualizarea mai exactă a carac teristicilor unui anumit
dinte sau grup dentar. La final s-au ales cele mai reprezentative imagini pentru fiecare caz în
parte. Niciuna dintre fotografiile prezentate nu a fost prelucrată într -un program de editare.

42
4.3 Rezultat e
 CAZ 1
Pacient ul O.I. în vârstă de 32 de ani, de sex masculin s-a prezentat la clinic ă, fiind
nemulț umit de aspectul estetic al dinț ilor săi anteriori în ceea ce prive ște forma, dimensiunea,
alinierea și culoarea , precum și de edenta ția de molar 1 din cadranul 3, neprotezat ă. Starea de
sănătate este b ună, nu pr ezint ă nicio afec țiune general ă și nu are parafunc ții.
La examenul intraoral inițial s-au constatat :
1. în zona lateral ă: edenta ție 36 cu păstrarea spațiului, depozite de placă și tartru , marmora ții
ocluzale , obtura ții din materiale compozite cu morfologie defectuoas ă. (Fig.4, Fig.5)
Fig.4 Arcada maxilar ă status ini țial – vedere ocluzal ă în oglind ă

Fig.5 Arcada mandibular ă status inițial – vedere ocluzală în oglindă

43

2. la nivelul grupului frontal superior : depozite redus e de placă și tartru, fațete de uzur ă,
asimetrii în ceea ce prive ște forma și dimensiunea din ților omologi, raport lățime/înălțime
necores punzător, propor ții interdentare modificate, spațieri i nterdentare, nivele diferite ale
coletelor din ților omologi. (Fig.6)
Fig.6 Normă frontală – arcada maxilar ă status ini țial

3. la nivelul grupului frontal inferior: depozite de plac ă și tartru, faț ete de uzur ă, asimetrii în
ceea ce prive ște forma și dimensiunea dinț ilor omologi. (Fig.7)
Fig.7 Norm ă frontal ă – arcada ma ndibular ă status ini țial

44
Din Fig. 8 se observă că î n zâmbet gradul de vizibilitate al frontalilor inferiori este crescut,
motiv pentru care este necesar ă interven ția terapeutic ă și la nivelul lor. Linia median ă a
mandibulei nu coincide cu mediana maxilar ului. Gradul de vizibilitate al din ților de pe
hemiarcada dreapt ă superioară este mai mare, comparativ cu cea stângă , coletele fiind expuse în
timpul zâmbetului. Practic, deș i lungimea coroanei cli nice a dintelui 11 este mai mică decâ t a
omologului , din ca uza coletului mai coborât, î n zâmbet marginea sa incizal ă este mai cobor âtă.
Practic conturul incizal este mai cobor ât în cadranul 1, comparativ cu nivelul din cadranul 2.
Fig.8 Aspectul z âmbetului

Prezen ța diastemelor/tremei, a ambrazurilor incizale m ărite, pierderea contururilor
dentare normale prin uzu ră(atriție/abraziune) , modific ările rapor tului lățime /înălțime și a
rapoartelor interdentare precum și carioactivitatea scazut ă, sănătatea țesuturilor parodontale și
igiena acceptabi lă fac din acest caz unul ideal pentru un tratament conservator minim invaziv.
Astfel, planul de tratament propus a constat în :
1. igienizare profesional ă: detartraj și periaj;
2. tratamentul cariilor și al obtura țiilor defectuoase;
3. închiderea spa țiului edentat prin inserarea unui implant;
4. albire dentar ă (la cererea pacientului);
5. tratament conservator prin fa țete no-prep în zona frontal ă superioar ă și inferioar ă.

45
Înaintea tratamentului implantar a fost nevoie de amprentarea c âmpului p rotetic: amprentă
maxilară , mandibular ă și ampren tă a ocluziei. Amprentele celor dou ă maxilare au fost luate în
portamprente standa rd, cu siliconi de condensare ( Silasoft, Silaplast), pr in tehnica în doi timpi,
pentru o fidelitate mai bun ă. Inițial s-a amprentat doar cu materialul chitos plasat în portam prent ă
și dup ă priză, acesta s-a îndep ărtat de pe c âmp. S -au eliminat regiunile retentive ale amprentei,
apoi s-a aplicat materialul fluid peste cel chitos și s-a reinserat. Amprenta ocluziei a fost luat ă cu
silicon special pentru înregistrarea ocluziei (Regidur) .
Înregistr ările au fost trimise la laborator, unde tehnicianul a turnat modelele de studiu din
gips. Întruc ât implantul se inser ă în zona lateral ă și nu interfer ă cu planul restaur ării din zona
frontal ă, tehnicianul a realizat în aceast ă etapă pe m odel un wax -up, o simulare în cear ă a situaț iei
finale frontale. După finalizarea primelor patru etape din cadrul planului terapeutic, s-a trecut la
restaurarea propriu zis ă a zonei frontale.
Alegerea culorii rășinii provizorii se face la începutul ș edinței, când dinții sunt hidrata ți.
Se pot folosi chei de culori prestabilite pentru a facilita comunicarea cu laboratorul . În situația de
față s -a ales nuanța B1 pentru ambele arcade, după cum se poate observa în Fig.9 și Fig.10.
Fig.9 Alege rea culorii la arcada mandibulară

46
Fig.10 Alegerea culorii la arcada maxilară

Pe modelele cu wax -upul anterior men ționat s -a aplicat vaselin ă și s-au amprentat prin
tehnica în dublu timp. În amprentele obț inute s-a introdus ră șină bisacrilic ă (Luxatemp) și s-au
aplica t pe c âmp, s ub presiune, timp de 2 minute până la polimerizarea finală, procedeu
asemănă tor tehnicii Scutan. După î ndepărtarea amprentei, mockupul rămâne atașat mecanic de
dinți, simulâ nd intraoral aspectul viitoarelor restaur ări. Suprafa ța mockupului poat e fi lustruit ă cu
alcool sau cu lacuri speciale.
Fig.11 Norma frontal ă – poziție cap la cap cu wax -up

47
Din Fig.11 se poate observa c ă aspectul estetic a fost îmbunătăți t considerabil. S -a reușit
astfel r estabili rea: dominanț ei incisivului central, formei și dimensiunii dentar ă, proporț iilor,
conturul ui marginii gingivale și punctelor de contact .
Atunci c ând se intenționează alungirea di nților anteriori, este obligatorie evaluarea
fonetic ă și ocluzal ă. În restaurarea prin fa țete no -prep profilul facial și marginea incizal ă se
modific ă întotdeauna, prin urmare este nevoie de o analiz ă atent ă așa încât să nu intervin ă asupra
principiilor funcț ionale ocluzale : ghidaj anterior și anvelop ă funcț ional ă.
S-a analizat atât ocluzia statică, cât și cea dinamic ă, mi șcările de propulsie și de
lateralitate pen tru identificarea cu ajutorul hâ rtiei de ar ticulaț ie a contactelor premature și a
interferen țelor, care s -au îndep ărtat ulterior prin ș lefuire. S-a verificat cor ectitudinea ghidajului
anterior ș i lateral, raportul marginii inci zale a frontalilor inferiori față de limita dinte -restaurare
de pe fața palatin ală a superiorilor, în ghidaj fiind necesar ca cele dou ă să nu se suprapun ă.
După adaptare s -a realizat o nou ă ampren tă pentru situația ideală obținută , util ă pent ru
obținerea restaurărilor provizorii de după etapa de șlefuire.
Cu toate c ă prin tehnica no-prep se subîn țelege absența oricărei preparații, situațiile
acestea sunt foarte rar intâlnite. În cazul de fa ță, s-a realizat o prepara ție minimală , pentru a se
evita supraconturarea ulterioar ă. Practic, cu mock -upul ră mas intraoral , utilizâ nd fir de e vicțiune
și utilizâ nd un kit special d e freze, s -a realizat o preparație re dusă pentru fațete. S -a îndepărtat de
pe suprafaț a vestibular ă a din ților o cantitate minim ă de smal ț și de ră șină bisacrilică , variabil ă în
funcț ie de forma și pozi ția dintelui , pentr u a permite o grosime ulterioa ră a fațetei de 0.2 – 0.3
mm, fără supracont urări.
În zonele cu convexit ăți accentuate reducerea a fost mai mare comparativ cu supr afețele
mai plane. Preparaț ia se opre ște distal față de pu nctul de con tact pentru a m ări lățimea di nților,
cervical supragingival cu prag , iar limita palatinală se plasează în funcți e de ghidaj. Pentru a
egaliza lungimile și a simetriza nivelele coletelor celor doi incisivi centrali, s-a optat pentru
gingivectomie la nivelul incisivului central din cadranul 1 (dintele 11) , prin
elect rocauterizare. (Fig.12) Această intervenție s -a desfășurat î n aceea și etap ă cu șlefuirea dentar ă.
După ce prepara ția a fost efe ctuat ă, stratul de r ășina bisacrilic ă se îndep ărteaz ă, iar pe suprafe țele
dinților se pot observa preparaț iile localizate strict în smal ț.(Fig.12 , Fig.13)

48
Fig.12 Arcada maxilar ă – preparație minimală în smalț , gingivectomie 11
Fig.13 Arcada mandibular ă – preparație minimală în smalț
Se ia o a doua amprentă cu materiale siliconice, cu fidelitate cresc ută, care se va
trimite laboratorului pentru fațetele finale. Utilizând amprenta inițială și tehnica Scutan, se obț in
restaur ări provizorii pentru dinții asupra cărora s -a intervenit prin minimal -prep, care sunt
cimentate intraoral cu un ciment r ășinic non -eugenol (Temp -Bond) . Se verifica din nou contactele
dento -dentare î n pozi țiile centrice, excentrice și posibilele interferen țe și contacte premature d in
propulsie și lateralitate. (Fig.14, Fig.15)

49
Fig.14 Fațete provizorii maxilare și mandibulare în poziție cap la cap

Fig.15 Fațete provizorii maxilare și mandibulare în IM

Alături de amprente le finale , tehnicianului i se specifică și nuanța color istică B1, pentru
obținerea formei finale a faț etelor. Av ând în vedere faptul că zona reabilitată a fost cea anterioară ,
unde exig ențele estetice sunt mari , s-a optat pentru vitroceramică ( Emax ), cera mică obținută prin
presare, datorit ă translucidităț ii și a propriet ăților optice deosebite. Restaurările trimise de
tehnician sunt cele din Fig.16.

50
Fig.16 Restaur ările trimise de tehnician

În urm ătoarea ș edință, pacientulu i i s -au îndepărtat feț etele provizorii , s-au cur ățat
suprafețele dentare și suprafeț ele interne ceramice cu alcool și neofalin ă și s-a făcut proba
restaur ărilor finale. Aceasta etap ă este foarte important ă pentru satisfac ția pacientului. S -a
introdus fir de retrac ție la nivelul fiec ărui șanț gingival, pentru verificarea ada ptării ma rginale. Cu
fațetele finale aplicate pe câmp, fără a utiliza adeziv s -a verificat adaptarea individuală,
ajustâ ndu-se contactele în centric, excentric și ghidaj p recum ș i eventualele plusuri (Fig.17, Fig.18,
Fig.19). S-a urm ărit: absenț a/prezen ța fric țiunii între preparaț ie și restaurare, acurateț ea punctelor
de contact, potrivir ea marginilor, forma, culoarea ș i integrarea estetic ă per to tal. Testele s -au
realizat iniți al prin aplicarea in dividuală a câte unei fațete ș i ulterior plin plasarea simultană a
tuturor, pentru a evalua congruenț a contactelor proximale.
Fig.17 Proba faț etelo r la arcada mandibulară

51
Fig.18 Proba fațetelor la arcada maxilară
Fig.19 Proba fa țetelor în IM

Testarea secundară s-a realizat cu ajutorul unor paste spe ciale, pentru dete rminarea
nuanței viitorului material de cimentare, așa încât să se integreze optim î ntre din ții adiacenț i.
Această pastă nepolimerizabilă mimează culoarea materialului ră șinic de cimentare după
fotopolimerizare, oferind siguranț a rezultatului estetic ulter ior. Alegerea culorii se face în
corelație cu nuanța ochilor, a pielii, a pă rului. Pentru acest caz clinic, s -au utilizat produsele din
gama Variolink din Fig.20, pastele try -in fiind disponibile în 5 nuan țe: light, lig ht+, neutral,
warm, și warm+ . S-a ales nuanța neutral.

52
Fig.20 Setul Variolink esthetic try -in

Fațetele se poziționează simultan î n cavitatea oral ă, acordând o atenție deosebită
vâscozităț ii și grosimii cimentului de testar e, pentru a nu determina adaptări defectuoase. După ce
pacientul î și dă acordul cu privire l a aspectul estetic obținut , mat erialul de cimentare este
îndepărtat și fațetele se curăță folosind acid fosforic 37%.
După testarea funcțională și estetică, după alegerea nuanț ei mate rialului de cimentare
definitivă , s-a trecut l a cimentarea defin itivă propriu zisă. Aceasta s -a realizat într -o altă ședință ,
întrucât fațetele au suferit modificări pe parcursul adaptă rii și a fost nevoie să se retrimită la
laborator.
Etapa de cimentare definitivă propriu zis ă presupune: tratarea su prafeț elor dentare,
ceramice, aplicarea adezivului și polimerizarea acestuia. Cimentarea este adeziv ă, cu un material
rășinic. Manoperele se fac sub izolare, folosind folia de dig ă decupată pe toat ă zona ce va fi
restaurată cu clemele poziț ionate distal, d upă cum se poate observa în Fig.21 și Fig.22.
Materialele folosite sunt cele din Fig.23.

53
Fig.21 Izolarea cu dig ă a arcadei maxilare
Fig.22 Izolarea cu digă a arcadei mandibulare

1. Condi ționarea suprafe țelor interne ceramice :
 se curăță cu bulete îmbibat e în apa oxigenată , alcool, neofalin ă și se usuc ă după fiecare
aplicare;
 se graveaz ă cu acid fluorhid ric 4.5 % timp de 20 de secunde, se spal ă și se usuc ă;
 se scufund ă fațetele în recipient e cu pudr ă neutraliza ntă timp de 5 minute, se cură ță cu alcool
de 96 ˚, se spal ă și se usuc ă;
 se aplică silan ș i se usuc ă;
 se aplică bondingul (Monobond) și nu se usucă forțat cu aerul de la unit, ci se lasă să se
evapore pentru a nu exista riscul inadaptării lucrării finale.

54
Fig. 2 3 Materiale utilizate pentru condiț ionarea ceramicii

2. Condiț ionarea suprafe țelor dentare presupune :
 toaleta dintelui : curățarea suprafeț elor cu bulete îmbibate î n apă, alcool, neofalin ă;
 protecția dinț ilor adiacen ți cu bandă de teflon;
 gravare cu acid ortofosforic 37% timp de 3 0 secunde;
 aplicare adeziv fără fotopolimerizare. Sistemul adeziv ales a fost sist emul Syntac, de
generaț ia a 4 -a, care con ține în recipiente separate primerul, adezivul ș i bondingul.
Pe fațetele condi ționate se aplic ă ciment ul definitiv Variolink, cu nuanț a core spunzătoare
pastei try -in aleasă, neutral . Cu aplicatoare speciale, se fixeaz ă fațetele pe suprafe țele
dentare (Fig.24, Fig.25), direcț ia fiind î n axul de inser ție și se exercit ă o presiune uș oară, dar
continu ă. Apoi se î ndepărtează excesul . Ordinea de aplicar e este IC, IL, C.
Fig. 24 Fixarea fațtetelor – normă frontală

55
Fig. 25 Fixarea fațetelor – norma laterală

3. Fotopolimerizarea :
 fotopolimerizare 25 secunde ;
 aplicare glicerină pentru o protec ție mai bună împotriva discolor ărilor marginale;
 completa rea fotopolimeriză rii timp de 20 de secunde (vestibular și palatinal) .
Etapa de finisare ș i lustruire s -a realizat folosind benzi metalice abrazive pentru zonele
proximale, discuri abrazive pentru suprafețele interdentare ș i gume de cauciuc. Îndepă rtarea
excesul ui de ciment de la nivelul șanțului gingival s -a făcut folosind un bisturiu fin cu lama nr. 12.
La final, dup ă îndep ărtarea izol ării s-a verificat adaptarea ocluzală în inte rcuspidare maximă ,
propulsie și lateralitate. Aspectul final obținut este cel din F ig.26 și Fig.27.
Fig. 26 Aspect final după finisare și lustruire

56
Fig.27 Aspect final în zâmbet

Rezultate :

Rezultatu l final este considerat satisfăcă tor, atât din perspectiva medicului cât ș i din cea a
pacientului. În urma tratamentului s -a obținut o alu ngire a coroanei dentare clinice, la ambele
grupuri frontale, cu corectarea proporț iilor interdentare. Simetria a fost îmbunătăț ită prin
modifică ri aduse formei și dimensiunii transversale a dinților, prin plasarea apical ă a nivelului
coletului la dintele 11, dar și prin obținerea coincidenței între linia mediană maxilară și cea
mandibulară. Reîmpă rțirea spa țiului s -a realizat cu conservarea și men ținerea integrit ății papilelor
interdentare. Linia surâ sului a fost corectat ă prin modificarea conturului și nivelului marginii
incizale. Îmbunătăț irea nuanț ei coloristice a rezultat în urma tratamentului de albire și a fost
menținută datorit ă translucidit ății, proprietăților optice ș i grosimii minime ale v itroceramicii
folosite. Limita între fațetă ș i structura de ntară subiacent ă este inobservabilă .
Se poate observa totuș i, o u șoară discrepan ță, aproape insesizabilă î ntre forma ,
dimensiunea transversală și culoarea dinț ilor 12 și 13 comparativ cu omologii. Acest lucru se
explic ă prin gradul de vizibilitate m ărit al acestora, în trucât pacientul descoperă în zâ mbet o zonă
mai mare în cadranul 1 , ceea ce duce la expu nerea zonei de colet, mai î nchisă la culoare ș i la un
alt traseu de reflexie a luminii.

57
Discuții:

Tratamentele estetice minim invazive au luat amploare , odată cu creș terea nivelului socio –
economic ș i al interesului populației față de conservarea țesuturilor dentare , avâ nd numeroase
avantaje . Folosirea m aterialelor ceramice permite obț inerea unui rezultat estetic excelent.
Plasarea limitelor preparați ei strict la nivelul smalțului î mbunătățeș te adeziunea , menț ine
dimensiunea și structura dentar ă aproape neatinse, comparativ cu fațetarea standard, obținându -se
o rezistență crescut ă a structurilor și deci, longevitate. Lipsa durerii și a sensibilit ății, pă strarea
vitalit ății dentare, fac ca aceasta metodă să fie dorită și ușor acceptată de pacienț i.
Deși există numeroase modalităț i de a trata diastemele /treme le, ambrazurile incizale
mărite, modifică rile d e forma și poziț ie, pierderea contururilo r dentare nor male prin uzură
(atriție/abraziune), modificările raportului lățime/înălțime și a proporț iilor interdentare , tehnicile
minim i nvazive constituie o alternativă biologică, eficientă și cu rezultate estetice extraordinare .
Este foarte important s ă se evalueze corect situaț ia clinic ă, întruc ât acest tip de tratament are
totuș i indicaț ii limitate.
Trebuie s ă se acorde atenție deosebită așteptărilor și dorințelor pacientului î nainte de
stabilirea planului terapeutic. În acest caz, singurul neajuns a fost aspectu l estetic în zona frontal ă.
Vârsta pacientului, edentaț ia unui singur molar, protezat ă, igiena satisfă cătoare, lipsa leziunilor
carioase ș i a restaură rilor protetice ample denotă o situație clinică favorabilă pentru terapia
conservatoare. O restau rare conv ențională a î ntregului grup frontal superior și inferior ar fi putut
avea un impact psihologic negativ asupra pacientu lui.
Evaluare a clinică corectă ș i comunicarea ideală cu pacientul reprezintă cheia succes ului
tratamentelor conservative prin fațete no-prep.

 CAZ 2

Pacienta M.R. în vârstă de 38 de ani se prezintă la clinică cu numeroase nem ulțumiri în
ceea ce prive ște starea din ților s ăi. În zona lateral ă exist ă edentaț ii și distrucț ii cor onare severe
care î mpiedic ă des fășurarea la nivel optim a funcț iei masticatorii. În ceea ce privește zona
frontală , pacienta simte nevoia unei î mbună tățiri a asp ectului estetic, fiind deranjată de culoare ,
de uzura marginilor in cizale ș i de asimetriile de poziț ie dintre cei doi laterali superiori.

58

Fig.28 Starea ini țială a arcadei superioare

La examenul intraoral(Fig.28) s -au constatat depozite de placă și tartru la nivelul zonei
cervicale și suprafețe de uzură pe marginea incizală a dinților frontali, cu precădere la nivelul 21,
32, 33 și fisuri longitudin ale. Din punct de vedere estetic se observă o asimetrie marcată între 22
și 12, 12 fiind distopalato -rotat și dând impresia unui dinte mai mic și mai ascuțit incizal.
Asimetria este amplificată de înălțimea diferită a coletelor. Caninul din hemiarcada
dreaptă este meziopalato -rotat, având un aspect mai bombat. Cuspidul său este mai ascuțit
comparativ cu omologul. Linia surâsului este asimetrică, mai plană în hemiarcada stângă și mai
abruptă în cea dreaptă, nefiind paralelă cu marginea superioar ă a buzei in ferioare. Buza
superioar ă dezgolește mai mult din suprafaț a hemiarcadei drepte, după cum se poate observa în
Fig. 29.
Fig.29 Situaț ie ini țială – zâmbet

59
Fig. 30 Situație inițială în poziț ie cap la cap
La nivelul frontalilor inferiori se observă fațete de uzură inegale, dâ nd un as pect inestetic.
Linia mediană mandibular ă este usor deviată la dreapta, dar paralelă cu cea maxilar ă. Ambele
aspecte pot fi identificate în Fig.30.
Printre indic ațiile fațetelor no -prep se numă ră: corectarea incongruențelor minore, a
modificărilor de poziție și a rotaț iilor, refacerea conturului dent ar modificat pe parcursul vieț ii
prin uzur ă și eliminarea discolorărilor ușoare. Practic, sunt cuprinse toate nemul țumirile pacientei.
Datorită igienei satisfăcătoare, a lipsei leziunilo r carioase în zona frontală și a sănătăț ii
parodontale aceasta opț iune de tratament este posibilă . În această situaț ie, o tehnic ă convențională
ar duce la un s acrificiu prea mare de substanță .
Întrucâ t principal ul deziderat al tratamentului în zona frontal ă este cel estetic, s -a încercat
o simulare a rezultatului final folosind DSD – Digital Smile Design. Rezultatul simulă rii vizibil
în Fig.31, împreun ă cu amprentele arcadelor ș i a ocluziei au fost trimise la tehnician pentru
turnarea modelelor ș i concepere a wax -upului din Fig.32.
Pe baza măsurătorilor realizate î n DSD s -a observat c ă raportul lăț ime/înălțime al
frontalilor superiori este mai mare comparativ cu valoarea standard de 4/5. Pentru cre șterea
lungimii coronare s -a apelat la gingivectomie, traseul de gingivectomiei fiind trasat și pe modelul
superior cu wax -up.

60
Fig.31 Simulare î n DSD

Fig.32 Wax -up diagnostic

După alegerea culorii , amprentare și obț inerea mock -upui, urmeaz ă etapa de preparare
intraorală . Prepara ția îndepărtează o cantitate minim ă (0.2 – 0.3 mm) din structura și din mock -up,
pentru a evita o eventuală supracontu rare, rezultată prin adiția unei fațete. Se menț in limitele la
nivelul smalțului. Preparația se termină supragingival, anterior față de punctul de contact
proximal, la nive lul feței palatinale în funcț ie de ghidajul anterior. Reducere structurii dentare nu
este uniformă , se face variabil, fiind mai mare în zonele cu convexitate mai mare. Î n acest caz
reducerea este mai mare la nivelul dinților corect poziț ionați și minimă la nivelul celor rotați, de
exemplu 12. Tot în această etapă se realizează ș i gingive ctomia, întrucâ t plasarea în aceeași
ședinț a a unei restaură ri provizorii va men ține noul nivel al gingiei. Se amprentează noua situație

61
și se trimite la laborator, iar dinț ii asupra cărora s -a intervenit prin minimal -prep se acoperă cu
restaură ri provizorii.
În urmă toarea ședință se testează restaură rile definitive obținute din vitroceramică , prin
presare, verificâ ndu-se culoarea, adaptarea punctelor de contact, rela țiile i nterarcadice, absenț a
sau prezența fricțiunii între dinte și restaurare, existența punctelor de contact și a plusurilor și
îndepă rtarea lor (Fig.33, Fig.34) . Testarea include și alegerea nuanței cimentului definitiv, prin
încercarea pastelor try-in. S-a ales nuanța neutral.
Fig.33 Testarea faț etelor definitive

Fig.34 Testarea fa țetelor definitive aplicate bimaxilar

62
Etapa de cimentare definitivă propriu zisă presupune: tratarea suprafeț elor dentare,
ceramice, aplicarea adezivului și polimerizarea acestuia . Cimentarea este adeziv ă, cu un material
rășinic. Protocolul este același ca în cazul precedent, iar materialele folosite sunt cele din Fig.23.
Manoperele se fac sub izolare, folosind folia de digă decupa tă pe toată zona ce va fi
restaurată cu clemele po ziționate distal. Protecția dinților adiacenț i se face cu benzi de
teflon(Fig.35).

1. Condiț ionarea suprafe țelor interne ceramice :
 se curăță cu bulete î mbibate în apă oxigenată, alcool, neofalină și se usucă după fiecare
aplicare;
 se graveaz ă cu acid fluorh idric 4.5 % timp de 20 de secunde, se spală și se usucă ;
 se scufund ă fațetele succesiv î n recipient e cu pudră neutraliza ntă timp de 5 minute, alcool de
96 ˚ , se spal ă și se usuc ă;
 se aplică silan și se usucă ;
 se aplic ă bondingul (Monobond) și nu se usuc ă forțat cu aerul de la unit, ci se lasă să se
evapore pentru a nu exista riscul inadaptă rii lucră rii finale .
2. Condiț ionarea supraf ețelor dentare presupune :
 toaleta dintelui : curățarea suprafe țelor cu bulete îmbibate în apă, alcool, neofalin ă;
 protecția din ților adiacenț i cu b andă de teflon;
 gravare cu acid ortofosforic 37% timp de 3 0 secunde;
 aplicare adeziv fără fotopolimerizare. Sistemul adeziv ales a fost sistemul Syntac, de
generația a 4 -a, care conț ine în recipiente separate primerul, adezivul ș i bondi ngul.
Pe fațetele condiționate se aplică ciment ul definitiv Variolink, cu nuanța corespunzătoare
pastei try -in aleasă , în acest caz neutral.
3. Fotopolimerizarea :
 fotopolimerizare 25 secunde ;
 aplicare glicerin ă pentru o protec ție mai bun ă împotriva disco lorărilor marginale;
 completa rea fotopolimeriz ării timp de 20 de secunde (vestibular și palatinal) .

63
Fig.35 Cimentarea definitiv ă la arcada maxilar ă

Etapa de finisare și lustruire s -a realizat folosind benzi metalice abrazive pentru zonele
proximale, di scuri abrazive pentru suprafe țele interdentare și gume de cauciuc. Îndepă rtarea
excesului de ciment de la nivelul ș anțului gingival s -a facut folosind un bisturiu fin cu lamă nr. 12.
La final, dup ă îndepă rtarea izol ării s-a verificat adaptarea ocluzală în intercuspidare maximă,
propulsie ș i lateralitate. Rezultatul final obținut este prezentat în Fig.36 și Fig.37 .
Fig.36 Aspect final dup ă cimentarea definitiv ă

64
Fig.3 7Aspect final în surâ s și zâmbet după cimentare a definitivă

Rezultate :
În urma restaur ării prin faț ete no-prep a grupului incisiv frontal superior și inferior s -a
imbună tațit considerabil aspectul estetic al pacientei. Cel mai puternic impact vizual îl are
modificarea formei și pozi ției dinț ilor 12, 13. Atfel, faț etarea lor a dus la lărgire a ușoară a
curburii arcadei î n cadranul 1 și implicit la obț inerea simetriei.
Prin restaurarea marginii incizale a superiorilor atât ca nivel, c ât și ca traiect, s -a optimizat
linia surâ sului, devenind paralel ă cu marginea superioar ă a buzei inferioare. (Fig.31)
Reconturarea frontalilor inferiori a fost necesar ă întruc ât pacienta descoperă și o parte a
acestora în zâmbet. În lipsa acoperirii lor cu faț ete s -ar fi creat un contrast puternic între
hemiarcadele cu nuan țe coloristice diferite, care împreună cu conturul neregulat al marginilor
incizale ar fi determinat un aspect inestetic.
Modificarea nivelului coletelor prin gingive ctomie nu a putut sa estompeze î n totali tate
diferenț ele între cadrane, însă le-au mic șorat făcându -le insesizabile î n zâmbet. (Fig . 31)
Prin modificarea nuan ței coloristice și a raportului lățime/lungime dentară s -a obținut o
proporți e dento -dentar ă și dento -facială mult mai favorabilă . Fisur ile prezente la nivelul
suprafeț elor vestibular e au fost acoperite, iar evoluția lor stopată .

Discu ții :

Sunt numeroase situa țiile în care pacien ții se prezint ă la medicul stomatolog, motivul fiind
aspectul estetic în zona frontal ă. În cazurile î n care din ții sunt indemni și cauzele nemul țumirilor

65
sunt modificările ușoare sau medii de poziț ie, d e dimensiune, de culoare sau asimetriile,
tratamentul minim invaziv reprezintă cea mai logic ă alegere terapeutic ă.
O metodă convenț ional ă ar duce la o pierdere inutil ă de substanță dentar ă. În cazul
modific ărilor de poziție, tratamentul standard prin ș lefuire ar putea duce chiar la devitalizarea
dintelui, în cazul unor coroane dentare mici.
Înainte de orice intervenț ie, trebuie s ă se analizeze în detaliu cazul ș i să se aleagă cea mai
conservatoare metodă de tratament. În acest fel rezultatele vor fi mulțumi toare atât pent ru medic
cât și pentru pacient.

 CAZ 3
Pacienta V.A . în vâ rstă de 23 de ani se prezint ă la clinic ă, solicit ând un consult de
specialitate , fiind nem ulțumită de culoarea și de aspectul obturaț iei prezente pe dintele 11, dar și
de faptul că cei doi centrali nu sunt identici.
La examenul intraoral s -a constatat prezența unei obturaț ii din material compozit pe
suprafața vestibulo -proximală, î n treimea mijloc ie a dintelui 11 (Fig.38, Fig.39) . Suprafața
restaurării era mult mai reliefată comparativ cu cea dentară, culoarea mai opacă, marginile uș or
de iden tificat, modificate coloristic ș i infiltrate. În zona proximală , restaurarea era ușor
supradimensionată, favorizând retenț ia plăcii bacteriene și apariț ia cariei secundare. S-au mai
identificat și alte obturaț ii infiltrate, dar și fațete de uzură .
Fig.38 Aspect in ițial în IM

66
Fig.39 Aspect in ițial al arcadei maxilare

Planul terapeutic ini țial a constat în îndep ărtarea obturaț iei defectuo ase, tratarea cariei
secundare ș i restaurarea noii cavit ăți printr-o obtura ție de compozit. La finalul tratamentului
propus , pacienta s -a declarat în continuare nemulț umită de aspect ul zonei frontale, motivâ nd
asimetria celor doi centrali, vizibilă în Fig.40.

Fig.40 Aspect dup ă schimbarea obturaț iei

Analizâ nd cei doi centrali superiori d in punct de vedere estetic s-a constatat o uș oară
asimetrie . Dintele 1 1 prezintă o coroană clinică puțin mai lungă, o mică rotație mezio -palati nală,
o nuanță coloristică mai î nchisă, diametrul mezio -distal este mai mic, suprafețele proximale fiind

67
mai puțin divergente comparativ cu cele ale omologului. Diferențele de formă fac ca lumina s ă se
reflecte diferit, astfel 11 pare să aibă o altă transluciditate(Fig.40).
Printre indica țiile de rest aurare cu fatete no -prep se numără : mascar ea restaură rilor directe
deja existente , restaurarea di nților cu modificări de formă, corectarea incongruenț elor minore, a
modific ărilor de poziție și a rotaț iilor. Cu toate c ă dintele 11 nu este i ndemn, prin dimensiunea
relativ mică a obturației se pretea ză la o astfel de restaurare, întrucât nu subminează sever
adeziunea ceramicii la smalț . Pentru un efect estetic maxim, tratamentul ar fi trebuit s ă se
realizeze la întreg grupul frontal, însă trebuie luate în calcul dorințele și așteptă rile pacientului.
Astfel, s -a decis doar restaurarea celor incisivului cent ral drept, cu toate că ideală ar fi fost
cuprinderea a cel puț in celor doi centrali, pentru obț inerea simetriei, unul dintre cele mai
importante criterii estetice .
După alegerea culorii , amprentarea și obținerea mock -upui, urmează etapa de preparare
intraorală . Preparația în depărtează o cantitate minimă (0.2 – 0.3 mm) din structur ă și din mock -up,
pentru a evita o eventuală supra conturare, rezultată în urma cimentă rii fațetei. Se menț in limitele
la ni velul smalțului. Preparația se termină supragingival, anterior față de punctul de contact
proximal, la nivelul feței palatinale în funcț ie de ghidajul anterior. Reducere a structurii dentare nu
este uniformă , se face variabil, fiind mai mare în zonele cu co nvexitate mai mare . În acest caz
reducerea tisular ă vizează mai mult smalț ul de la nivelul lui 1 1. Se amprenteaz ă noua situaț ie și
se trimite la laborator , iar tehnicianul realizează piesa protetică din Fig.41.
Fig.41 Fațetă definitivă 11

68
În următoarea ședință se testează restaurările definitive, obț inute din vitroceramic ă, prin
presare, verificându -se culoarea, adaptarea punctelor de contact, rela țiile interarcadice, absenț a
sau prezența fricțiunii între dinte și restaurare, existența punctelor de conta ct și a plusurilor ,
precum și îndepărtarea lor. Testarea include ș i aleg erea nuanț ei cimentului definitiv, prin
încercarea pastelor try-in. S-a ales nuanța light.
Etapa de cimentare definitivă propriu zis ă presupune: tratarea suprafeț elor dentare,
cerami ce, aplicarea adezivului ș i polimerizarea acestuia. Cimentarea este adezivă, cu un material
rășinic. Protocolul este același ca în cazul precedent, iar materialele folosite sunt cele din Fig.23.
Manoperele se fac sub izolare, folosind folia de digă decupat ă pe toată zona ce va fi restaurată, cu
clemele poziț ionate distal, după cum se poate vedea în Fig.42.
Fig. 42 Cimentar e 11

1. Condiționarea suprafețelor interne ceramice :
 se curăță cu bulete î mbibate în apă oxigenată, alcool, neofalină și se usucă după fiecare
aplicare;
 se graveaz ă cu acid fluorhid ric 4.5 % timp de 20 de secunde, se spală și se usucă ;
 se scufundă fațetele succesiv în recipient e cu pudră neutraliza ntă timp de 5 minute, alcool de
96 ˚ , se spal ă și se usuc ă;
 se aplică silan și se usucă ;

69
 se apl ică bondingul (Monobond) și nu se usuc ă forț at cu aerul de la unit, ci se lasă să se
evapore pentru a nu exista riscul inadaptă rii lucră rii finale .
2. Condiț ionarea suprafețelor dentare presupune :
 toaleta dintelui : cur ățarea suprafe țelor cu bulete îmbibate în apă , alcool, neofalin ă;
 protecția dinților adiac enți cu bandă de teflon;
 gravare cu acid ortofosforic 37% timp de 3 0 secunde;
 aplicare adeziv fără fotopolimerizare. Sistemul adeziv ales a fost sistemul Syntac, de
generația a 4 -a, care conț ine în recipi ente separate primerul, adezivul ș i bondingul.
Pe fațetele condiționate se aplică ciment ul definitiv Variolink, cu nuanța corespunzătoare
pastei try -in aleasă , adică nuanța light.
3. Fotopolimerizarea :
 fotopolimerizare 25 secunde ;
 aplicare glicerin ă pent ru o protecție mai bună împotriva discolorărilor marginale;
 completa rea fotopolimeriz ării timp de 20 de secunde (vestibular și palatinal).
Etapa de finisare ș i lustruire s -a realizat folosind benzi metalice abrazive pentru zonele
proximale, discuri abraz ive pentru suprafețele interdentare ș i gume de cauciuc. Îndepă rtarea
excesului de ciment de la nivelul ș anțului gingival s -a făcut folosind un bisturiu fin cu lamă nr. 12.
La final, după îndepărtarea izolă rii s-a verif icat adaptarea ocluzală în intercuspid are maximă,
propulsie ș i lateralitate. Aspectul final este cel din Fig.43.
Fig.43 Aspect final după cimentare

70
Rezultate :

După cum se poate observa în figurile 37 și 38, î n urma restaurării s -a obținut o
îmbună tățire semnificativă a aspectului estetic , mulțumitoare deopotriv ă pentru medic ș i pacient .
Difere nțele de culoare au dispărut în totalitate. Asimetria inițială generată de ușoara rotație
mezio -palatinală ș i de dia metrul transversal micș orat a fost estompat ă. Tratamentul aditiv prin
fațetare no -prep a mă rit uș or diametru l vestibulo -oral al dintelui, dâ ndu-i un aspect mai bombat și
încadrâ ndu-l în curbura arcadei.
În ceea ce priveș te dimensiunea , la o privire atent ă se poate constata că lungimea lui 11
este în continuare puț in mai mare decât a omolog ului. Acest aspect ar fi putut fi ameliorat, dacă s-
ar fi acceptat restaurar ea ambilor centrali superiori, alungindu -se printr -o fațeta no -prep coroana
lui 21. Totuș i, modificarea conturului și a poziț iei a dus la schimbarea unghiului de incidența ș i
de reflexie a luminii, iar diferenț ele de l ungime s -au estompat. Simetria î ntre cei doi cent rali a
devenit aproape perfectă .

Discu ții :

Dezideratul estetic se atinge î n primul rând prin obținerea simetriei în zona frontală, î n
special la nivelul centralilor superiori. În acest scop sunt cuprinși în planul terapeutic în dinții
omologi, care câteodată pot fi indemni, cu formă, poziție, dimensiune și culoare ideală .
În aceste cazuri este nevoie de o gestiune atentă a situației. Se pun în balanță conservarea
tisulară și rezultatul estetic. Alegerea finală trebuie luată mereu î n conformita te cu opiniile
pacientului. Dacă se doreș te conservarea tisular ă a omologilor, pacie ntului trebuie să i se explice
că este posibil ca rezultatul estetic să nu fie cel scontat. Preparația minimală obligă tehnicianul să
creeze restaură ri cu grosimi foart e mici. La dificultatea manipulării se adaugă și exigențele
estetice crescute, în vede rea obținerii unor rezultate cât mai asemă nătoare î n cele dou ă
hemiarcade. În aceste situații, pe lângă o comunicare excelentă medic -tehnician, este importantă
experiența acestuia și dotă rile laboratorului.

71
 CAZ 4

Pacienta T.M. în vârstă de 36 de ani s-a prezent at la clinică, dorind o îmbunăt ățire a
situației intraorale. Ne mulțumirile au fost cauzate de edentațiile întinse și de aspectul dinților
restanți și al restaurărilor existente .
Corelând controlul clinic cu datele radiografice s -a concluzionat că pacienta prezintă :
 în cadran ul 1 : punte IC -PM2 cu ext ensie distală, molar 3;
 în cadran ul 2 : punte IC -M2 ;
 la mandibulă : edentație biterminală, ultimii dinți prezenți fiind premolarii 1.
Starea de sănă tate este bună, pacienta nu prezintă nicio afecțiune generală care ar putea
interfera cu tratamentele viitoare.
Din Fig.44 se observă că cele două punți existente la nivelul arcadei maxilare sunt
incorect realizate, atât din punct de vedere funcțional, cât și estetic. Adaptarea cervicală este
defectu oasă, iar retracția gingivală face ca limitele cervicale ale restaurărilor să fie vizibile. Există
diferențe în ceea ce privește forma, dimensiunea ș i poziția coletelor. Culoarea aleasă este opacă,
nenaturală. Planul de ocluzie maxilar este incorect, cu o oblicitate accentuată, ascendent spre
distal. De aceea este nevoie de schimbarea restaurărilor.
Fig.44 Aspect inițial bimaxilar

72
La mandibulă se impune protezarea edentațiilor terminale. În zona frontală mandibulară
există fațete de abraziune cu micșorarea dimensiunii dinților, iar premolarii tratați endodontic
prezin tă modificări coloristice(Fig..45) .
Fig.45 Aspect inițial arcadă inferioară

S-a decis împreună c u pacie nta reabilitarea totală, astfel : schimbarea restaurărilor
maxilare cu păstrarea structurii ș i a dinților stâlpi, punți pe implanturi biterminal mandibular,
proteze conjuncte pe cei doi p remolari inferiori și fațete ceramice no -prep la nivelul grupului
frontal inferior. Ordinea tratamentulu i: este inserarea implaturilor, restaurarea zonei frontale
inferioare, restaurarea maxilară.
Cu toate că frontalii inferiori au o vizibilitate mică în v orbire și nu sunt viz ibili în zâmbet,
restaurarea a fost necesară atât pentru încadrarea lor în estetica generală a cavității orale, dar și
pentru refacerea corectă a ghidajului anterior.
În contextul prezentat, restaurarea prin fațete no -prep are indicaț ie de elec ție, întrucât se
urmărește doar refacerea contururilor dentare modificate pe parcursul vieții prin uzură și
uniformizarea culorii cu cea a viitoarelor proteze conjuncte.
Pentru reabilitarea frontalilor inferiori au fost urmate aceleaș i etape ca ș i în celelalte
cazuri prezentate : amprentă, model cu wax -up, mock -up în cabinet. La proba mock -upului
aspectul estetic a fost îmbunătățit, după cum se observă în Fig.46, prin refacerea înălțimii
coronare , punctelor de contact, a simetriei dentare și a tras eului rectiliniu și continuu al marginii
incizale.

73
Fig.46 Proba mock -upului
S-a analizat atât ocluzia statică, cât și cea dinamic ă, mișcările de propulsie și de
lateralitate pentru identificarea cu ajutorul hârtiei de articulație a contactelor premature și a
interferențelor, care s -au îndepărtat ulterior prin șlefuire. Cu mock -upului menținut mecanic pe
dinți se execută preparația. Se î ndepărtează o cantitate minim ă (0.2 – 0.3 mm) din structura
dentară și din mock -up, pentru a evita supra conturările. Lim itele sunt plasate la nivelul smalțului:
cervical supragingival, proximal anterior de punctul de contact, incizal ușor extins pe fața
linguală. Reducere a structurii dentare nu este uniform ă, se face variabil, fiind mai mare în zonele
cuconvexitate a mai mar e. După cum se poate observa în Fig.47, cantitatea de substanță
îndepărtată este atât de mică, încât abia se poate sesiza, observându -se mai mult o matitate a
suprafețelor dentare prelucrate .
Fig. 47 Aspect după preparare

74
La final se amprentează noua situ ație și se trimite la labor ator, menționându -se și nuanța
colorist ică. Dinții preparaț i se acoperă cu restaurări provizorii. Urmează testarea și cimentarea
fațetelor ceramice finale. Se verifică absenț a/prezen ța fric țiunii între preparaț ie și restaurare,
acurateț ea punctelor de contact, potrivir ea marginilor, forma, culoarea ș i integrarea estetic ă. Se
ajustează contactele și plusurile în centric, excentric și ghidaj. Se alege nuanța materialului
definitiv de cimentare. S-a optat pentru nuanța neutral.
Se co ndiționează suprafețele dentare și ceramice, se aplic ă adezivul și se polimerizează.
1. Condiționarea suprafețelor interne ceramice :
 se curăță cu bulete î mbibate în apă oxigenată, alcool, neofalină și se usucă după fiecare
aplicare;
 se graveaz ă cu acid fluor hidric 4.5 % timp de 20 de secunde, se spală și se usucă ;
 se scufundă fațetele succesiv în recipient e cu pudră neutraliza ntă timp de 5 minute, alcool de
96 ˚ , se spal ă și se usuc ă;
 se aplică silan și se usucă ;
 se aplic ă bondingul (Monobond) ș i nu se usuc ă forțat cu aerul de la unit, ci se lasă să se
evapore pentru a nu exista riscul inadaptă rii lucră rii finale .
2. Condiționarea suprafețelor dentare presupune :
 toaleta dintelui : curățarea suprafe țelor cu bulete îmbibate în apă , alcool, neofalin ă;
 prote cția di nților adiacenți cu bandă de teflon;
 gravare cu acid ortofosforic 37% timp de 3 0 secunde;
 aplicare adeziv fără fotopolimerizare. Sistemul adeziv ales a fost sistemul Syntac, de
generația a 4 -a, care conț ine în recipiente separate primerul, adezivul ș i bond ingul.
Pe fațetele condiționate se aplică ciment ul definitiv Variolink, cu nuanța corespunzătoare
pastei try -in aleasă , adică neutral.
3. Fotopolimerizarea :
 fotopolimerizare 25 secunde ;
 aplicare glicerin ă pentru o protecție mai bună împotriva discolorări lor marginale;
 completa rea fotopolimeriz ării timp de 20 de secunde (vestibular și palatinal).
Materialele folosite sunt cele din Fig.23. La final, după finisa re și lustruire se verifică din

75
nou contactele dento -dentare în centric și excentric. Aspect ul final după cimentarea definitivă
este prezentat în Fig.48.
Fig. 48 Aspect final după cimentarea definitivă

Rezultate:

Fațetarea prin tehnica no -prep a grupului frontal inferior a adus atât beneficii estetice, cât
și funcționale. Din punct de veder e estetic, în urma tratamentul ui au fost refăcute dimensiunile
coroanelor dentare modificate prin uzură. S -au corectat punctele de contact interdentare, iar
conturul marginii incizale a devenit rectiliniu ș i uniform. Datorită translucidității vitroceramici i,
culoarea obținută este foarte naturală, dând impresia unor structuri indemne.
Din punct de vedere funcțional m arginea incizală, împreună cu treimea incizală a feței
vestibulare contribuie la realizarea stopurilor de gradul doi și a ghidajului anterior. În acest caz
clinic, din cauza edent ației biterminale mandibulare, stopurile de gradul unu și trei sunt absente,
iar importanța celor de gradul doi este mult mai mare. Prin restaurarea nivelului și conturului
marginii incizale, fațetele no -prep au refăcut corectitudinea relațiilor intermaxilare în zona
frontală.

76
Discuții:

Deși fațetele n o-prep sunt asociate frecvent doar cu refacerea esteticii în zona frontală,
există situații în care rolul lor poate fi mult mai amplu. Astfel, se pot corecta sau reface :
contactele dento -dentare în intercuspidare maxim ă și în relație centrică, ghidajul anterior și
dimensiune a verticală de ocluzie, într -o manieră conservatoare, fără pierdere inutilă de substanță
dentară.
Dat fiind interesul pacienților față de tehnicil e conservatoare și promovarea din ce în ce
mai mare a acestora, e ste d e datoria medicului să prezinte mai multe opțiuni de tratament, cu
avantajele și de zavantajele lor, începâ nd de la cea ultraconservatoare până la cele mai invazive .
Astfel decizia pacien tului va fi câ t mai informată și mai corectă.

 CAZ 5

Pacienta F.V. în vârstă de 54 de ani, s -a prezentat la clinică pentru un consult în vederea
reabilitării situației intraorale.
La examenul clinic s-au constatat n umeroase depozite de placă și tartr u, restaurări
protetice conjuncte defectuoase, retracții gingivale, expuneri ale suprafețelor radiculare, migrări
dentare, mobilitate și edentații. (Fig. 49 )
Fig.49 Aspectul arcadelor dentare înainte și după igienizare

77
După ședința inițială de igienizare (Fig. 4 9), a fost î ntocmit un plan terapeutic de
reabilitare totală, care să cuprindă ambele arcade. Intervențiile propuse sunt complexe și variate,
asociindu -se extracții, inserări de implanturi, terapie endodontică, rest aurări protetice conjuncte.
Ordinea intervenției este : întâi zona laterală și apoi zona frontală. Cu toate că într -o astfel de
situație fațetarea no -prep pare a nu -și găsi deloc locul, după o analiză atentă a cazului situa ția se
schim bă. Cei doi incisivi centrali inferiori vor fi reabi litați folosind această tehnică, întrucât la
nivelul lor retracția gingivală este mică și nu există migrări.(Fig.50) Caninii inferiori vor primi
fațete atipice pe suprafața vestibulo -distală.
Fig.50 Aspectul grupului frontal inferior
În schimb frontalii superi ori, exceptându -l pe 22 care va fi extras, se vor restaura prin
fațete convenționale, d in cauza retracțiilor gingivale mari și a migrării verticale, cu expuner ea
suprafețelor radiculare , fațetele no -prep fiind contraindicate în afecțiunile parodonțiului.
Rolul fațetelor no -prep î n această situație este de crea puncte de contact între centrali și
laterali, de a nivela marginea inc izală și de a estompa poziția mai vestibularizată a treimii incizale.
Se urm ărește obțin erea un aspect uniform al grupurilor fron tale, în ceea ce privește culoarea,
poziția , dimensiunea, conturul gingival și incizal, în limita posibilităților.
După extracția lui 22 ș i inserarea implantului, s -au preparat frontalii superiori Apoi au
urmat acelea și etape ca și în celelalte cazuri prez entate : amprentă, model cu wax -up, mock -up în
cabinet. Proba mock -upului s -a realizat î n același timp pentru ambele arcade pentru a se verifica
mai bine corectitudinea rapoartelor interarcadice. Aspectul estetic a fost îmbunătățit, prin

78
refacerea înălțimi i coronare, punctelor de contact, a simetriei dentare și a traseului rectiliniu ș i
continuu al marginii incizale. Aceste aspecte pot fi observate în Fig.51.
Fig.51 Mock -up centrali inferiori
Fig.52 Analiza ocluziei cu mock -up

79
S-a analizat atât ocluzia st atică, cât și cea dinamică, mișcările de propulsie și de
lateralitate pentru identificarea cu ajutorul hârtiei de articulație a contactelor premature ș i a
interferențelor, care s -au îndepărtat ulterior prin șlefuire. (Fig. 52)
Se îndepărtează o cantit ate minim ă (0.2 – 0.3 mm) din structura dentară a centralilor și din
mock -upul acestora , pentru a evita supra conturările. Limitele sunt plasate la nivelul smalțului:
cervical supragingival, proximal anterior de punctul de contact, incizal ușor extins pe fa ța
linguală.
La final se amprentează noua situație și se trimite la laborator, menționându -se și nuanța
coloristică. Dinții prepara ți se acoperă cu restaurări provizorii. Urmează testarea și cimentarea
fațetelor ceramice finale. Se verifică absenț a/prezen ța fric țiunii între preparaț ie și restaurare,
acurateț ea punctelor de contact, potrivir ea marginilor, forma, culoarea ș i integrarea estetic ă. Se
ajustează contactele și plusurile în centric, excentric și ghidaj. Se alege nuanța materialului
definitiv de ci mentare. În acest caz s -a ales nuanța warm.
Se condiționează suprafețele dentare și ceramice, se aplică adezivul și se polimerizează .
1. Condiționarea suprafețelor interne ceramice :
 se curăță cu bulete îmbibate în apă oxigenată, alcool, neofalină și se usuc ă după fiecare
aplicare;
 se graveaz ă cu acid fluorhid ric 4.5 % timp de 20 de secunde, se spală și se usucă ;
 se scufundă fațetele succesiv în recipient e cu pudră neutraliza ntă timp de 5 minute, alcool de
96 ˚ , se spal ă și se usuc ă;
 se aplică silan și se us ucă;
 se aplic ă bondingul (Monobond) ș i nu se usuc ă forț at cu aerul de la unit, ci se lasă să se
evapore pentru a nu exista riscul inadaptă rii lucră rii finale .
2. Condiționarea suprafețelor dentare presupune :
 toaleta dintelui : curățarea suprafe țelor cu bulet e îmbibate în apă, alcool, neofalin ă;
 prote cția dinților adiacenți cu bandă de teflon;
 gravare cu acid ortofosforic 37% timp de 3 0 secunde;
 aplicare adeziv fără fotopolimerizare. Sistemul adeziv ales a fost sistemul Syntac, de
generația a 4 -a, care conț ine în recipiente separate primerul, adezivul ș i bondingul.
Pe fațetele condiționate se aplică ciment ul definitiv Variolink, cu nuanța corespunzătoare
pastei try -in aleasă , adică warm.

80
3. Fotopolimerizarea :
 fotopolimerizare 25 secunde ;
 aplicare glicerin ă pentru o protecție mai bună împotriva discolorărilor marginale;
 completa rea fotopolimeriz ării timp de 20 de secunde (vestibular și palatinal).
Materialele utilizate au fost cele din Fig.23. La final, după finisare și lustruire se verifică
din nou contactele dento -dentare în centric și excentric. Aspectul final după fațetare este
prezentat în Fig.53.
Fig. 53 Aspect final după cimentarea definitivă

Rezultate:

Restaurarea centralilor inferiori prin fațete no -prep și-a atins scopul : crearea punctelor de
contact între centrali și laterali, nivelarea și unif ormizarea marginii incizale și estomparea poziției
ușor vestibularizate a treimii incizale. Noul aspect al grupurilor frontale este relativ uniform în
ceea ce privește culoarea, poziția, dimensiunea, conturu l gingival și incizal.

Discuții :
Tehnicile conservatoare de fațetare pot fi utilizate chiar și în cazurile complexe : edentații
întinse, cu puține unități dentare restante, reabilitarea totală a unei arcad e sau a întregii cavități

81
orale . În aceste situații nu se poate restaura prin intermediul lor înt reaga zonă frontală, ci numai
câteva elemente izolate. Totuși, orice conservare de țesut este dorită.
Principalul lor scop în astfel de situații este obțin erea unui aspect estetic care să se integreze
favorabil dento -dentar și dento -facial.

82
DISCUȚII

Tratamentele estetice minim invazive au luat amploare, odată cu creșterea nivelului socio –
economic și al interesului populației față de conservarea ț esuturilor dentare , având numeroase
avantaje . Folosire a materialelor ceramice permite obținerea unui rezultat estetic excelent.
Plasarea limitelor preparați ei strict la nivelul smalțului î mbunătățește adeziunea, menține
dimensiunea și structura dentară aproape neatinse, comparativ cu fațetarea standard, obțin ându -se
o rezistență crescută a structurilor și deci, longevitate. Lipsa durerii și a sensibilității, păstrarea
vitalității dentare, fac ca aceasta metodă să fie dorită și ușor acceptată de pacienți. Tehnicile
minim invazive constituie o alternativă biolog ică, eficientă și cu rezultate estetice extraordinare.
Există numeroase modalități de a trata diastemele /treme le, ambrazurile incizale mă rite,
modificările d e forma, poziție , dimensiune și culoare, asimetriile, pierderea contururilo r dentare
normale prin u zură fiziologică (atriție/abraziune) sau patologică, modificările marginii incizale,
ale raportului lățime/înălțime și ale proporț iilor interdentare . În cazurile în care dinții sunt
indemni o metodă de tratament convențională ar duce la o pierdere inutil ă de substan ță dentar ă
sau chiar la devitalizare .
Majoritatea pacienț ilor au așteptări și dorințe mari în ceea ce privește rezultatul estetic al
unui tratament. În zona frontală d ezideratul estetic se atinge în primul râ nd prin obț inerea
simetriei față de li nia mediană. În acest scop câteodată sunt cuprinș i în planul terapeut ic și dinț i
omologi, care pot fi indemni, cu forma, poziție, dimensiune și culoare ideală. Atunci când
pacientul nu este de acord cu intervenția asupra lor, trebuie ca medicul să îi expli ce că este posibil
ca rezultatul estetic sa nu fie cel scontat, pentru a preveni o eventuală dezamăgire.
Dat fiind interesul pacienților față de tehnicile conservatoare și promovarea din ce în ce
mai mare a acestora, este de datoria medicului să prezinte m ai multe opțiuni de tratament, cu
avantajele și dez avantajele lor, începând de la cea ultraconservatoare până la cele mai invazive.
Astfel decizia ulterioară a pacientului va fi cât mai informată și mai corectă.
Evaluarea clinică corectă, comunicarea ideal ă cu pacientul și cu laboratorul reprezintă
cheia succesului tratamentelor conservative prin fațete no-prep.

83
CONCLUZII

1. În stomatologia modernă se pune din ce în ce mai mult accent pe obținerea unui rezultat
terapeutic cât mai bun și cât mai estetic. Acest deziderat se poate obține prin folosirea unor
tehnici minim invazive, oferindu -i pacientului un zâmbet armonios, fără prejudicierea
țesuturilor gingivo -dentare.
2. Impactul estetic maxim îl are zona frontală. De aceea, înaintea oricărei intervenții în ace astă
zonă, este obligatorie o analiză atentă a situației clinice, a posibilităților de tratament și a
materialelor disponibile. Există situații în care restaurarea prin fațete minim invazive
constituie o alegere excelentă.
3. Fațetarea minim invazivă no -prep/ minimal -prep presupune o reducere minimală , de maxim
0.2 – 0.3 mm, echivalentul grosimii viitoarei fațete. Din acest motiv se conservă țesuturile , se
păstrează vitalitatea dinților și se menține adeziunea la smalț.
4. Acest tip de tratament nu poate fi utiliz at în orice situație clinică, indicațiile lui fiind doar:
modificări ușoare/medii de form ă, de dimensiune, de pozi ție, de culoare, uzura dentară,
diasteme le și tremele , în contextul unei igiene favorabile și a unui parodonțiu sănătos.
5. Gestionarea incorectă a situației clinice poate duce la supraconturări, afectări parodontale prin
acumulare de placă, persist ența modificărilor coloristice ș i fracturi ale restaurărilor.
6. Cimentarea fațetei se face obligatoriu sub izolare cu diga. Este nevoie de un ciment rășin ic de
nuanță potrivită, care se aplică după condiționarea suprafețelor interne ceramice și a celor
dentare, urmând apoi a fi polimerizat.
7. Este obligatorie verificarea restaură rilor în ocluzie statică și dinamică și îndepărtarea oricărei
interferențe sau co ntact e prematur e.
8. Fațetele no -prep reprezintă o alternativă terapeutică acceptată ușor de pacient. Utilizarea lor
pentru a coperirea întregii zone frontale duce la un rezultat estetic ideal, însă ele pot fi folosite
și pe zone limitate, în funcție de situaț ia clinică și de dorințele pacientului.
9. Pe lângă îmbunătățirea esteticii, fațetele no -prep pot avea și rol funcțional, contribuind la
refacerea stopurilor de gradul doi și a ghidajul ui anterior.
10. Este nevoie de un laborator performant, cu dotări moderne ș i de un tehnician experimentat
pentru confecționarea unui wax -up corect, dar mai ales pentru crearea restaurărilor finale.

84
BIBLIOGRAFIE

1. Farias -Neto A, Gomes EM da CF, Sánchez -Ayala A, Sánchez -Ayala A, Vilanova LSR.
Esthetic Rehabilitation of the Smile wit h No -Prep Porcelain Laminates and Partial Veneers.
Case Rep Dent. 2015; 2015:452765.
2. Jithendra Babu P, Alla RK, Alluri V, Raju Datla S, Konakanchi A. Dental Ceramics: Part I –
An Overview of Composition, Str ucture and Properties.Vol. 3, American Journal of Materials
Engineeri ng and Technology ; 2015 ; 13-18.
3. Pini NP, Aguiar FHB, Lima DANL, Lovadino JR, Terada RSS, Pascotto RC. Advances in
dental veneers: materials, applications, and techniques. Clin Cosmet In vestig Dent. 2012 Feb
10;4:9 –16.
4. DiMatteo AM. Prep vs no-prep: the evolution of veneers. Inside Dentistry. 2009;5(6):72 -9.
5. Nadra MSS. Marginal accuracy of lumineers versus traditional laminate veneers. Thesi s
Submitted to the Faculty of Oral and Dental Medicine Cairo University; 2012 ; 1-20.
6. Zlatanovska K, Dimova C, Zarkova -Atanasova J. Minimally Invasive Aesthetic Solutions –
Porcelain Veneers and Lumineers. Vol. 376, Defect and Diffusion Forum. 2017 ; 111-120 .
7. Spear F, Holloway J. Which all -ceramic system is optimal for anterior esthetics? J Am De nt
Assoc. 2008 Sep;139 Suppl:19 –24.
8. Pincus CR. Building mouth personality. J South Calif Dent Assoc. 1938;14:125 -9
9. Babu NV, Joseh R. Dr. Michael Buonocore – 'Adhesive Dentistry – 1995'. J Conserv Dent
2005; 8:43 -4.
10. Simonsen R.J., Calamia John R. Tensile Bond Strengths of Etched Porcelain. J Dent Res.
1983;62 .
11. Horn HR. Porcelain laminate veneers bonded to etched enamel. Dent Clin North Am. 1983
Oct;27(4):671 –84.
12. Radz GM. No TitleVeneer, Porcelain Laminate Philosophy, Ultra -thin veneer options using
no-prep or partial -prep. Inside Dent . 2010;6(4).
13. Christensen GJ, Christensen RP. Clinical Observations of Porc elain Veneers: A Three -Year
Report. J Esthet Restore Dent. 1991 Sep 1;3(5):174 –9.
14. Ferrari M, Patroni S, Balleri P. Measurement of enamel thickness in relation to reduction for
etched laminate veneers. Int J Periodontics Restorative Dent. 1992;12(5):407 –13.

85
15. Friedman MJ. A 15 -year review of porcelain veneer failure –a clinician’s observations.
Compend Contin Educ Dent. 1998 Jun;19(6):625 –8, 630, 632.
16. Kihn PW, Barnes DM. The clinical longevity of porcelain veneers: a 48 -month clinical
evaluation. J Am Dent Assoc. 1998 Jun;129(6):747 –52.
17. Dhawan P, Prakash H, Shah N. Clinical and scanning electron microscopic assessments of
porcelain and ceromer resin veneers. Indian J Dent Res. 2003;14(4):264 –78.
18. DiTolla M. Prep & No -prep Comprehensiv e Porcelain Veneers Tec hniques. Chairside
persective. 2005; 5(2).
19. LeSage B. Establishing a classification system and criteria for veneer preparations. Compend
Contin Educ Dent. 2013 Feb;34(2):104 -112,114 -117.
20. Edelhoff D, Sorensen JA. Tooth structure removal associated with var ious preparation
designs for anterior teeth. J Prosthet Dent. 2002 May;87(5):503 –9.
21. Gurel G. Predictable, precise, and repeatable tooth preparation for porcelain laminate veneers.
Pract Proced Aesthet Dent. 2003;15(1):17 –24.
22. Brunton PA, Wilson NH. Prepara tions for porcelain laminate veneers in general dental
practice. Br Dent J. 1998 Jun;184(11):553 –6.
23. Rouse JS. Full veneer versus traditional veneer preparation: a discussion of interproximal
extension. J Prosthet Dent. 1997 Dec;78(6):545 –9.
24. Prasanth V , Sijin Shivankutty , Harshakumar. Minimum Preperation Porcelain Laminate
Veneers – A Cl inical Report. J Dent Med Sci 16(4 Ver. 5):114 –7.
25. Al-Zain A. N o-Preparation Porcelain Veneers. Thesis Submitted to the Iu School of Dentistry;
2009: 1-24.
26. Christensen GJ . Thick or thin veneers? J Am Dent Assoc. 2008 Nov;139(11):1541 –3.
27. Christensen GJ. Facing the challenges of ceramic veneers. J Am Dent Assoc. 2006
May;137(5):661 –4.
28. Javaheri DS. Veneer preparations using a clear stint reduction guide. Dent Today. 2001
May;20(5):78 –83.
29. Spear F, Holloway J. Which all -ceramic system is optimal for anterior esthetics? J Am Dent
Assoc. 2008 Sep;139 Suppl:19 –24.
30. Malcmacher L. No -preparation porcelain veneers: back to the future! Dent Today 2005; 24(3):
86,88,90 -1.

86
31. Malcmacher L. No-preparation porcelain veneers. Dent Today 2003;22(4):66 -71.
32. Gurel G. Porcelain laminate veneers: minimal tooth preparation by design. Dent Clin Nor th
Am. 2007 Apr;51(2):419 –31.
33. Hondrum SO. A review of the strength properties of dental ceram ics. J Prosthet Dent 1992
Jun 1;67(6):859 –65.
34. McLaren EA. Porcelain Veneer Preparations: To Prep or Not to Prep. Insid Dent . 2006;2(4).
35. Javaheri D. Considerations for planning esthetic treatment with veneers involving no or
minimal preparation. J Am Dent Assoc. 2007 Mar;138(3):331 –7.
36. Kovacs BO, Mehta SB, Banerji S, Millar BJ. Aesthetic smile evaluation – a non -invasive
solution. Dent Update. 2011 Sep 2;38(7):452 –8.
37. Morita RK, Hayashida MF, Pupo YM, Berger G, Reggiani RD, Betiol EAG. Minimally
Invasive Laminate Veneers: Clinical Aspects i n Treatment Planning and Cementation
Procedures. Case Rep Dent. 2016;2016:1839793.
38. LeSage B. Revisiting the design of minimal and no -preparation veneers: a step -by-step
technique. J Calif Dent Assoc. 2010 Aug;38(8):561 –9.
39. Magne P, Magne M, Belser U. The diagnostic template: a key element to the comprehensive
esthetic treatment concept. Int J Periodontics Restorative Dent. 1996 Dec;16(6):560 –9.
40. Burstone CJ. Lip posture and its significance in t reatment planning. Am J Orthod. 1967
Apr;53(4):262 –84.
41. Gürel G . The Science and Art of Porcelain Laminate Veneers. Qui ntessence Publishing Co.;
2003 ;63.
42. Sterrett JD, Oliver T, Robinson F, Fortson W, Knaak B, Russell CM. Width/length ratios of
normal clinical crowns of the maxillary anterior dentition in man. J Cl in Periodontol. 1999
Mar;26(3):153 –7.
43. Javaheri DS, Shahnavaz S. Utilizing the concept of the golden proportion. Dent Today. 2002
Jun;21(6):96 –101.
44. Agustín -Panadero R, Ausina -Escrihuela D, Fernández -Estevan L, Román -Rodríguez J -L,
Faus -López J, Solá -Ruíz M-F. Dental -gingival remodeling with BOPT no -prep veneers. J
Clin Exp Dent 2017 Dec 1;9(12): 496–500.
45. D’Arcangelo C, Vadini M, D’Amario M, Chiavaroli Z, De Angelis F. Protocol for a new
concept of no -prep ultrathin ceramic veneers. J Esthet Restor Dent. 201 8 May;30(3):173 –9.

87
46. Vanlıoğlu BA, Kulak -Özkan Y. Minimally invasive veneers: current state of the art. Clin
Cosmet I nvestig Dent. 2014 Nov 28;6:101 –7.
47. Hari M, Poovani S. Porcelain laminate veneers: A review. Vol. 4, Journal of Advanced
Clinical & Re search Insights. 2017:187 -190 .
48. Venâncio G. Conservative esthetic solution with ceramic laminates. Vol. 11, RSBO Revista
Sul-Brasileira de Odontologia. 2014: 185-191.
49. Mendes Romão R, da Rocha Scalzer Lopes G, Matos JD, Scalzer G, Vasconcelos J, Muniz
Fontes N. Causes of failures in ceramic veneers restaurations: a litterature review Vol. 6,
International Journal of Advanced Research. 2018.
50. Leevailoj C, Monaraks R. The Longevity of Ceramic Veneers: Clinical Evaluation of
Mechanical, Biologic and Aesthetic P erfor mances of Ceramic Veneers, a 7 year
Retrospective Study. Vol. 68, The Journal of the Dental Associat ion of Thailand. 2018:288 –
301.
51. Harnois P. A new perspective on minimally invasive veneer techniques. Dent Today. 2013
Jul;32(7):120,124 -125.
52. Beier US, Kapfe rer I, Burtscher D, Dumfahrt H. Clinical performance of porcelain laminate
veneers for up to 20 years. Int J Prosthodont. 2012;25(1):79 –85.