Asist. Univ. Dr. Adin a Oana Armencia [625896]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
“GRIGORE T. POPA” IAȘI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator Științific:
Conf. Univ. Dr. Carmen Stela Hanganu

Îndrumător Științific:
Asist. Univ. Dr. Adin a Oana Armencia

Student: [anonimizat], 2013

UNIVERSIT ATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
“GRIGORE T. POPA” IAȘI
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

STUDIU CILINIC PRIVIND PREVALENTA
LEZIUNILOR DENTARE NECARIOGENE

Coordonator Științific:
Conf. Univ. Dr. Carmen Stela Hanganu

Îndrumător Științific:
Asist. Univ. Dr. Adin a Oana Armencia

Student: [anonimizat], 201 3

Lucrare de licență Cuprins

– 3 –

CUPRINS

INTRODUCERE 4
I. PARTE GENERALĂ
CAPITOLUL I
INTERRELAȚIA STRUCTURA DINTELUI – APARIȚIA
LEZIUNILOR DENTARE NECARIOGENE
7
CAPITOLUL II
INDICATORI DE EVALUARE CLINICĂ A LEZIUNILOR
DENTARE NECARIOGENE 16

II. PARTE PERSONALĂ
STUDIUL CLINICO -STATISTIC PRIVIND PREVALENȚA
LEZIUNILOR DENTARE NECARIOGENE 29

III. CONCLUZII FINALE
55

IV. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
57

V. ANEXE
62

Lucrare de licență Introducere

– 4 –

INTRODUCERE

Stabilitatea și menținerea integrității structurale în limitele normalității au constituit o
preocupare permanentă. Cu toate acestea, cunoștințele despre leziunile dentare necariogene sunt
destul de limitate , astfel încât, în prezent nu este fundamentată o teorie coerentă, general
valabilă, care să explice apariția fenomenului de uzarea; și aceasta datorită multi tudinii și
complexității fenomenelor care o gu vernează și care, cel mai adesea, nu pot fi decelate.
Cunoștințele acumulate în ultime le decenii demonstrează că, integritatea structurilor și
functionalității sistemului stomatognat nu poate fi concepută în afara fiziologiei ocluzale. Cum la
nivelul cavi tății orale, patologia se manifestă printr -o mare varietate de aspecte clinice, aspecte
ce interesează nu numai vârstnicii, ci și categorii tinere de populație, apar o serie de probleme
importante privind depistarea factorilor etiologici și a soluțiilor te rapeutice. Depistarea la timp și,
pe cât posibil, eliminarea factorilor ce intervin în etiologia uzurii dentare, reprezintă condiții
esențiale pentru prevenirea deteriorării premature a dentiției per ansamblu, cât și a
reconstituirilor coronare de orice fe l.
În afară de carii dentare, preparări de substructuri organice și modificările iatrogene,
principalele procese care pot modifica morfologia dentară sunt abraziunea, atriția, eroziunea și
abfracția, adică procesele de uzură dentară . Medicina modern ă a evoluat într -o adevărată artă și
știință, ce -și propune să restaureze dentiția la forma originală, considerând că, dintele neuzat are
formă funcțională ideală.
Tratamentele stomatologice, de orice natură ar fi ele, presupun refacerea morfologiei și a
funcțiilor sistemului stomatognat, funcții pierdute sau alterate în urma diferitelor acțiuni
specifice. Un asemenea obiectiv este imposibil de atins în accepțiunea sa ideală, în virtutea
posibilităților limitate ale ființei umane, indiferent cât de evoluată, civilizată și înzestrată
material și te hnologic ar fi ea. Imperfecțiunea inerentă concepției și execuției, caracteristică
oricărei „activități” umane, determină o rezolvare aproximativă a diferitelor probleme pe care le
ridică marea varietate de afecțiuni ale sistemului stomatognat.
Studii cli nice întâmplătoare, incluzând aici un număr adecvat de subiecți și metode de
măsurare cantitativă ale uzurii, pot fi oportune pentru evaluarea fenomenelor caracteristice

Lucrare de licență Introducere

– 5 –
acestui tip de proces la nivelul cavității orale, deși acestea necesită un înalt pro fesionalism în
ceea ce privește selectarea subiecților, a procedurilor operatorii și de analiză, rezultatele apărând
după ani de observații clinice.
Există în prezent mijloace moderne de investigare și evaluare a proprietăților biomecanice
ale structurilo r dentare și biomaterialelor restaurative, caracteristic pentru ultimul deceniu fiind
deplasarea cercetării de la nivel macroscopic la cel microscopic, de la mijloace distructive de
determinare a rezistenței la cele nedistructive.
În acest sens, liter atura de specialitate acordă un interes major problematicii ridicate de
uzura dentară, de modul de abordare și rezolvare a multiplelor forme de uzură existente. Există
încă o serie de necunoscute legate de manifestările de la nivelul cavității orale și, im plicit a
structurilor dure dentare, mecanisme variate de producere, intricarea formei cu manifestările,
noile biomateriale apărute pe piață justificînd luarea în studiu a acestor aspecte.
În acest context, lucrarea prezentă prezintă rezultatele unor investigații clinico -statistice
ce ar putea permite determinarea condițiilor care concură la inițierea unor modificări structurale,
de rezistență și durabilitate, precum și în aplicarea unor mijloace de remediere.

Lucrare de licență Partea generală

– 6 –

PARTEA GENERALĂ

Lucrare de licență Parte a generală

– 7 –

CAPITOLUL I

Leziunile cervicale necariogene , incluzând eroziunea, abrazia, atriția și abfracția, sunt
considerat e semn al îmbătrânirii, dar devin importante atunci când sunt afectate funcțiile
sistemului stomatognat .
De regula sunt perceput e ca fiind consecința unui dezechilibru prelun git la nivelul cavității
orale între factorii care favorizează demineralizarea smalțului sau a dentinei și factorii protectori.
Poate fi astfel determinat raportul dintre procesele de demineralizare – remineralizare și, în acest
context , conceput un program de profilaxie . Acest concept modifică într -o oarecare măsură
principiile stomatologiei clinice, el admițând faptul că, modificările progresive dentare sunt parte
ale unui proces dinamic fiziologic, trebui nd evitat e intervențiile premature și inutile. [10; 11; 34].
La apariția procesului de uzură dent ară participă, de fapt, toate elementele sistemul ui
stomatog nat, sistem considerat a fi cel mai complex al organismului uman, atât în ceea ce
privește componentele sa le morfologice, cât și funcționalitatea sa. Reprezintă un conglomerat de
organe și țesuturi de o mare varietate str ucturală, fiecare dintre ele în deplinind funcții specifice,
diferite, și al cărui studiu este de o mare importanță, deoarece, pe de o parte , interesează
economia organismului în general, iar pe de altă parte, conform principiului funcția desăvârșește
forma, ele structurează și restructurează arhitectura sistemului stomatognat . [6; 59]
Cele două componente (dinții și elementele de atașare) alc ătuiesc odontomul (fig. 1.), un
complex de țesuturi structurate diferit, dar armonizate morfologic și funcțional pentru a primi,
amortiza și transmite presiuni masticatorii, alcătuit atât din țesutur i dure (smalț, dentină, cement ,

INTERRELAȚIA STRUCTURA DINTELUI – APARIȚIA
LEZIUNI LOR DENTARE NECARIOGENE

Lucrare de licență Parte a generală

– 8 –
Fig. 2. Structura dintelui
[69]
osul alveo lar), câ t și din țesuturi moi ( pulpa dentară,
gingie) . Fiecare dintre acestea cuprinde elemente
structurale întâlnite și în alte țesuturi, dar aranjate în
modalități unice . [34]
Pierderile de substanță dură dentară, altele
decât cele de etiologie carioasă sau ia trogenă,
reprezintă, în condiții fiziologice, procese naturale de
adaptare, manifestate pe întreaga durată a vieții,
semnificație patologică căpătând numai acele forme
fruste, ce decompensează posibilitățile de adaptare ale
sistemului stomatognat. [6]. În context patologic,
uzura dentar ă (manifestată sub forma abraziunii , atriției, eroziunii și, mai recent, a abfracției)
prezintă o etiologie multifactorială ce implică influența reciprocă a mai multor factori etiologici
specifici locali și generali, ce se as ociază cu pierderea de substanță dentară și care, adesea, nu
acționează singulari, ci asociați, fapt reflectat de aspectul clinic lezional care, nu odată, se
prezintă sub forma asociațiilor lezionale .

CORELAȚII EXISTENTE ÎNTRE STRUCTURA ȚESUTURILOR D URE
DENTARE ȘI CARACTERISTICILE MECANICE ALE ACESTORA

Cunoașterea amănunțită a compozi ției chimice și structur ale a țesuturilor dentare (fig. 2)
este esențială , pentru a înțelege defectele și patologia dentară, forma și structura dinților
reprez entând un factor important cu rol în producerea proceselor de uzură. Dinții sunt alcătuiți
din patru țesuturi diferite: smalț, dentină, pulpa dentară
și cement, cu elemente structurale înalt specializate
[68]
I.1. Smalțul, dentina, cementul dintelui
uman
1. Smalț ul este cel mai dur țesut din organism,
acoperind coroana dentară în totalitate, având o
grosime neuniformă, stratul cel mai gros fiind situat la
nivelul cuspizilor (2 -3 mm), iar cel mai redus la nivelul
coletului anatomic. Are rol protector, datorită duri tății Fig. 1. Ele mente structurale [68]

Lucrare de licență Parte a generală

– 9 –
sale fiind capabil să reziste forțelor generate în cursul masticației. [59]
Smalțul dentar este unul dintre cele mai mineralizate țesuturi ale corpului uman , ceea ce-i
conferă calitatile mecanice . Compoziția sa ( reprezentată, în principal de materi alul anorganic –
96% și apă 4%), se deosebește net de cea a dentinei, (unde materialul anorganic reprezintă
aproximativ 70%) fiind reprezentată, în principal, de fosfat de calciu sub formă de hidroxiapatită.
Studii spectroscopice cu raze X evidențiază și ca ntități mai mici de Na, Cl, Mg. Componenta
organică (enamelina) are o pondere foarte mică (cca 1,3%), ce variază funcție de tipul și vârsta
dintelui și de distanța de la suprafața smalțului, fiind alcătuită din proteine (solubile și
insolubile), colagen, l ipide și citrați. [6; 51]
Când dintele este supus unor suprasolicitări, fracturile se produc de -lungul acestor
prisme. La nivelul vârfului cuspizilor și a marginii incizale, prismele sunt dispuse neregulat,
formând așa – numitul “smalț noduros”, dispunere ce conferă o rezistență crescută. Straturile de
smalț situate mai profund și o parte din cele superficiale sunt mineralizate mai omogen, fiind
numite aprismatice . Cristalele de apatită ale smalțului, mai ales cele de suprafață și cele situate
imediat sub aceasta, se află în echilibru dinamic cu faza apoasă adiacentă salivei. Fluorul poate fi
încorporat în structura cristalelor în funcție de concentrația de la suprafața dintelui. În timp,
suprafața devine mult mai mineralizată, cu condiția ca pH -ul mediului bucal să fie neutru sau
alcalin.
Totuși, diferențele structurale, compoziția diferită în substanțe minerale și organice ale
smalțului, dentinei și cementului duc la evoluția diferită a proceselor de uzură în cele trei tipuri
de structură dentară.

2. Dentina are o structură caracteristică, compusă dintr -o matrice intertubulară hidratată și
colagen de tip I, consolidată (reinforsată) cu nanocristale; este faza de apatită minerală
carbonatată. Această matrice este perforată de tubuli aproape cilindrici ce merg de la joncțiunea
smalț -dentină spre camera pulpară. Lumenul tubular care are – în general – un diametru de
aproximativ 1 μm, fiind înconjurat de cilindri i hipermineralizați ai dentinei peritubulare , se
modific ă cu vârstă. Fibrele de colagen minerali zate în matricea dentinei intertubulare formează o
structură asemănătoare pâslei, aflată în plan perp endicular pe axul tubulilor , după cum arată
JONES și BOYDE, în 1984. În anul 2000, PALAMARA și col. evidențiază faptul că, această
structură accentuat aniz otropică este capabilă s ă creeze anizotropia corespunzătoare
proprietăților m ecanice , ceea ce influen țează apariția și evoluția procesul de uzură [6; 35; 40;
66]

Lucrare de licență Parte a generală

– 10 –
Conform studiilor efectuate de CURREY (1999), MANN și WEINER (1999),
WEINNER et all (1999) proprietățile elastice ale materialelor sunt influențate de elementele
constituiente, precum și de starea de tensiuni ce ia u naștere între acestea. [32]. Fazele minerale și
colagenul reprezintă focare principale d e investigare biomecan ică a țesuturilor m ineralizate.
Oricum, prezența lumenului tubular și a manșetelor peritubulare de la nivelul dentinei complică
și mai mult eventualele cercetări, majoritatea fiind axate mai ales pe prezența tubulilor decât p e
cea a fibrelor d e colagen mine ralizate, ca poten țială sursă d e anizotropie elastică. [27; 37 ; 39]
În acelasi timp, dentina s uferă o serie de modificări determinate de uzura dentară sau de
carii, care au secționat canaliculel e dentinare, modificări care se manifestă sub forma așa
numitelor “zone moarte”, zone de scleroză, de dentină terțiară sau de reparație, zone care, la
rândul lor, favorizează evoluția rapidă a procesului de uzură odată ajuns la acest nivel. Este cel
mai voluminos țesut dur al dintelui (80% din volumul său), continuu, în a cărui compoz iție se
regăsesc: apa, fa za organică și faza anorganică . [59]
La nivelul joncțiunii amelo – dentinare, grosimea redusă explică frecvența leziunilor de
uzură, ea prezentând o serie de caracteristici:
– creste ce măresc suprafața de contact dintre smalț și d entină
– terminații ale canaliculelor dentinare
– ramificații ale canaliculelor dentinare
Dentina prezintă o oarecare permeabilitate, creșterea acesteea datorându -se mai multor
factori, printre care amintim: forma conică a canaliculelor dentinare, sistemul de ramificații
colaterale și dispoziția prelungirilor odontoblastice, ceea ce determină apariția așa – numitelor
“zone moarte”.

3. Joncțiune a amelo -dentinară reprezintă interfața dintre dentină și smalțul exterior ce
acoperă dintele, fiind cunoscută pentru proprietățile sale biomecanice unice, care constituie , de
fapt, o barieră în calea fisurilor ce conduc la apariția defectelor în smalțul fragil. [45; 63]
Reprezintă zona dintre două țesuturi calcificate distincte, ce au proprietăți biomecanice
diferite. Smalțul este porțiune a cea mai dură și fragilă a dintelui, care învăluie dentina, mai
moale și cuprinde cristale imperfecte de apatită carbonatată aranjate în formă de „grilaj ”, cu un
diametru de cca 4 -5 μm sau de „prisme ” dispuse aproape perpendicul ar pe joncțiune [6; 22; 23;
67]. Dentina, în schimb are o compoziție biologică și un nivel nanostructural mai bun. Există o
structură arhitecturală unică la acest nivel, alcătuită din fibre cu diametrul de aproximativ 1 μm,
ce înconjoa ră dentina peritubula ră, și care conține cilindri fini de aproximativ 0,5 -1 μm, orientați
întâmplător spre cristalele de apatită. Aceste unități tubulare sunt încapsulate într -o matrice de

Lucrare de licență Parte a generală

– 11 –
colagen consolidată cu cristale de apatită. Într -o direcție paralelă sau perpendicular ă pe tubuli, s –
a considerat că dentina are un coeficient de elasticitate de cca 1,0 -2,0. [30 ; 31; 36]
Rezistența (tenacitatea) dentinei adiacente joncțiunii , numită și mantie dentinară este
corelată – după cum se c unoaște deja – cu un nivel crescut al con ținutului mineral și cu scăderea
modulului de elasticitate, tubulii fiind mult mai rari sau chiar absenți în această regiune.
Joncțiunea este ea însăși o microstructură în formă de feston tridimensional dispusă de -a
lungul interfeței. Este, din punct de v edere anatomic, o regiune îngustă gradată funcțional, unde
smalțul și dentina închid interfața, cu mici diferențe microstructurale și proprietăți ce le explică
compor tamentul fricțional.
Deși se consideră că, proprietățile de rezistență / de fracturare l a nivelul joncțiunii smalț –
dentină sunt capabile s ă dea naștere unor schimbări gradate în microstructura și proprietățile
dentinei și smalțului acoperitor, conducând mai exact , la o tranziție bruscă între două materii
diferite, joncțiunea amelo -dentinară apare sub forma unui contur a l unei imagini microscopice
[22; 23; 53]. Această interfață aparent clară, respectiv joncțiunea optică, dintre materiale cu
proprietăți mecanice și elas tice diferite, are o legătură slabă structurală; oricum, ea servește la
transferul încărcăturilor apicale (de exemplu impactul masticator) de la smalț la dentină,
inhibând totodată propagarea fisurilor în smalț și apoi în dentină, fisuri care pot duce la a pariția
unor fracturi importante în structurile dentare. Deși există numeroase încercări de a explica acest
comportament, inclusiv faptul că, joncțiunea amelo -dentinară este mai rezistentă ca smalțul sau
dentina supraiacente, deși este mai pu țin mineraliza tă și cu un conținut mai mare în colagen, este
unanim acceptat faptul că, ea poate să reducă concentrația stressului de -a lungul interfeței. [13;
20; 29; 46].
Există , de asemenea, o serie de studii privind rezistența acestei regiuni în funcție d e
factorii care acționează la acest nivel, rezistență ce variază de la 336 J/m-2 la 988 J/m-2, cu
eliberarea unei energii critice de efort, la o intensitate a unui stress critic ce variază de la 0,6 -0,9
MPa până la 3,4 M Pa. [6; 18; 67]

4. Cementul este un țesut meze nchimal calcificat care acoperă dentina rădăcinii
anatomice. Microscopic, există două tipuri de cement: primar (acelular) și secundar (celular).
Matricea cementoidă se formează printr -un proces similar cu formarea osului din osteoid și a
dentinei din prede ntină. Unele cementoblaste se încorporează în cementul format în jurul lor și
devin cementocite.
Suprafața cementului apare perforată datorită numeroaselor fibre periodontale care se
inseră la acest nivel. O caracteristică a cementului este capacitatea d e resorbție și apoziție ,

Lucrare de licență Parte a generală

– 12 –
importantă din punct de vedere clinic, pentru că permite mobilizarea dinților fără pierderea
învelișului protector al rădăcinii. Reducerea DVO prin scurtarea coroanelor dentare datorită
procesului de uzură, poate fi compensată sa u nu prin erupția continuă a dinților. Procese le de
resorbție și apoziție osoasă, joacă un rol important în erupția pasivă a dintelui.
Acest fenomen reactiv compensator se reduce cu vârsta, fenomenul de îmbătrânire
celulară fiind întârziat în țesuturile un de activitatea funcțională este păstrată.
Particularitățile sale structurale , asociat e cu recesiunea gingivală produsă la acest nivel ,
explică slabele calități mecanice și, implicit , rezistența redusă la uzură .

5. În ceea ce privește joncțiunea dentino -cementară , înțelegerea atașamentului dintre
două țesuturi dure cu structură diferită (în acest caz cementul și dentina ), poate conduce la
obținerea unor importante informații necesare unei bune alegeri a re staurațiilor în stomatologia
clinică. Astfel, cement ul este un țesut dur inte rmediar ce unește dentina radiculară de osul
alveolar . [6; 62]. Cementul, ca și dentina, are o compoziție complexă, organică (colagen și alte
structuri protetice) și anorganică (cristale de apatită) .
În general, cementul este un ț esut slab mineralizat comparativ cu celelalte trei țesuturi :
smalț, dentină, os. Faza anorganică este compusă din apatită, minerale fosfat de calciu, și urme
din alte elemente. Faza organică a cemetului celular este reprezen tată de colagen și o matrice
extracelulară formată din proteine și celule.
Există o serie de studii care încearcă să explice modificările de la nivel joncțional. Astfel,
partea internă a cementului este atașată de dentina radiculară, în care, spre deosebire de cem ent,
predomină faza a norganică (apatita). Compoziția dentin ei este reprezentată, în principal, de un
amestec de colagen și apatită, alături de o cantitate mică de proteine necolagenice. Deși
compoziția este aproximativ similară, structura este c omplet diferită. Dentina intertu bulară are o
structură tubulară (cu un diametru de aproximativ 1 μm), extinsă în toată supraf ața camerei
pulpare. În secțiune transversală, tubul ii apar dispuși radiar din toate direcțiile spre camera
pulpară.
Structura cementului este similară cu cea a o sului, având un sistem lacunar – canalicular,
ce înconjoară suprafața dentinei radiculare [62].
Proprietățile mecanice ale cementului, evaluate de MALEK și colab. în anul 2001 arată
un modul de elasticitate ce variaz ă de la 3,99 G Pa spre 9,9 GPa și o durita te cu limite cuprinse
într-un interval de 0,29 GPa – 59 GPa. O trecere în revistă a rezultatelor obținute în anul 2003 de
KINNEY și colab, arată un modul de elasticitate atribuit dentinei coronare de 0,29 -0,68.

Lucrare de licență Parte a generală

– 13 –
Fig. 3. Răspunsul mecanic la încărcări
variate al dentinei, cementului și joncțiunii
în a. mediul uscat; b. mediul umed [43]
Compoziția structurală și chimică diferă între cement și dentină, rezultând diferențe semnificativ
statistic între proprietățile mecanice la nivelul acestor țesuturi. [52; 63]
Regiunea ce definește atașamentul dentinei și cementului a fost înpărțită astfel: un strat
interzonal, cementul intermedi ar, hiatusul de colagen, nivelul hialin Hopewell -Smith, toate
acestea reprezentând în ansamblu, joncțiunea cemento -dentinară. BODECKERS a examinat
cantitativ regiunea dintre cele două țesuturi dure și a descris un cement embrionar remanent,
definit cu term enul „strat interzonal”. BENZER definește acest st rat ca și „ strat intermediar d e
cement”, redefinit mai târziu ca „cement intermediar”. MOSTEHY și STALL ARD de numește
această zonă intermediară „ hiatusul de colagen”, o legătură strânsă ce conține mănunchi uri de
fibre de colagen . HOPEWELL -SMITH a numit regiunea amorfă dintre cement și dentină „stratul
hialin HOPEWELL – SMITH”. Oricum, YAMAMOTO și colab , în lucrări publicate ma i recent,
au localizat la nivelul joncțiunii, cu ajutorul metodei ce se bazează pe principiul macerați ei
enzimatic e digestiv e, o zonă largă de 1 -3 μm cu conținut de proteog licani, ce prezintă o structură
înrudit ă cu proteinele d e la nivelul smalțului și dentinei , arătând că acest strat adeziv se formează
ca primă legătură între cement ș i dentină; se adaugă totodată și faptul că, legătura dintre fibrele
de colagen la acest nivel este foarte importantă. [6; 70; 71 ].
Dacă facem abstracție de diferitele definiții existente în literatură, există cunoștințe
limitate despre structura nativă a joncțiunii.
Depinzând de condițiile de mediu (umed sau uscat) răspunsul mecanic poate deveni atât
de important, încât s ă apară modificări importante în toate răspunsurile mecanice ale țesuturilor
(fig. 3, tabel I , tabel II). Oricum, la nivel
joncțional, proprietățile vâsco -elastice sunt
mult mai importante de cât la nivelul dentinei
sau cementului, deoarece, așa cum s -a mai
precizat, aceasta este alcătuită predominant
din constituienți organici hidrofilici . În
tabel ele de mai jos sunt prezentate valorile
durității și ale modulului de elasticitate
pentru cement, dentină, și joncțiunea
cemento -dentinară în mediul umed și uscat ,
care ne vor permite unele interpret ări ale
rezultatelor studiilor efectuate. [9; 24]

Lucrare de licență Parte a generală

– 14 –

Deși sm alțul și dentina au un conținut mineral crescut, ele prezintă totuși o oarecare
elasticitate, scăderea proporției constituienților organici slab mineralizați conducând la o
supraestimare a durității și a modulului de elasticitate corespunzător.
Deci, propr ietățile mecanice reduse de la nivelul joncțiunii dentino -cementare pot facilita
reducerea concentrării stressului la nivelul cementului sau dentinei, asigurând totodată susținerea
și lubrifierea, și permițând în același timp trecerea nutrienților la acest nivel.
Funcția globală a acestei formațiuni ar putea fi absorbția și distribuția încărcăturii
ocluzale dintre cement și dentină, înainte dispersiei la nivelul osului alveolar [ 6; 24; 74 ]

6. În cadrul acestui ansamblu, nu trebuie trecut cu vederea rolul deosebit de important pe
care îl are saliva , prin calitatile sale de lubrifiere și protecți e la nivelul dinților naturali . Uzura
rapidă a suprafeței dentare este explicat ă prin absența salivei ( cum este cazul xerostomiei,
tumorilor glandelor salivare sau terapiei de iradiere ), după cum a fost precizat în capitolul
anterior. [42]

În concluzie , se poate spune că, materialele utilizate în rec onstrucțiile protetice trebuie
considerate ca formând un tot unitar cu suportul lor organic, complex asupra cărora acționează
forțe mecanice funcționale sau parafuncționale,
Toate defectele și transformările structurale produse conduc la diminuarea rezistenței și,
deci a fiabilității dintelui , cu apariția în timp a deformărilor elastice sau plastice, de formări care,
până la un punct sunt benefice structurilor de susținere ale dintelui, cu efect trofic prin activarea
circulației; însă, în final, ele conduc la apariția fisurilor de oboseală. un rol important avându -l în
acest sens coroziunea chimică și elec trochimică.
Regiune Modul
elasticitate
(GPa) Duritate
(GPa)
Cement 6,85± 1,91 0,18±0,06
Dentină 9,36± 2,32 0,28±0,09
Joncțiune 2,99± 0,65 0,07±0,02
Regiune Modul
elasticitate
(GPa) Duritate
(GPa)
Cement 18,67± 2,50 0,59±0,13
Dentină 19,89± 2,69 0,65±0,12
Joncțiune 17,48± 2,69 0,56±0,12 TABEL I. Modul de elasticitate și TABEL II. Modul de elasticitate și
duritate în mediul umed duritate în mediul uscat

Lucrare de licență Parte a generală

– 15 –
Se poate spune că, integrarea biologică a materialelor restaurative, ca și fiabilitatea
acestora, sunt condiționate de factori multipli ce țin de materialul utilizat, de condițiile de
execuție clinico -tehnologică, de echilibrul dinamic al arc adelor dentare și, bineînțeles, de factori
din mediul oral .

Lucrare de licență Parte a generală

– 16 –

CAPITOLUL II

Fiind considerat drept o consecință a procesului de uzare de la nivelul cavității orale,
pierderea de țesut dur dentar prin procese mecanice de natură necarioasă, necesită o explorare
amănunțită, clinic ă și paraclinic ă.
Procesul de uzură este influențat, de o serie de factori comportamentali ce nu pot fi
suficient de bine reproduși in vitro . Validarea tehnicilor de măsurare este esențială pentru
stabilirea nivelului la care comparațiile sunt relative, a ceasta fiind condiționată de tipul de țesut
investigat (smalț, dentină), de localizarea pe suprafața dintelui (ocluzal, lingual, vestibular) și de
posibilitățile de a diferenția cauzele uzurii. [6]
Deși există numeroase metode ce pot fi utilizate în studiu l procesului de uzură dentară, nu
există o metodă standard de determinare. Cele mai multe cercetări au adoptat o serie de tehnici de
măsurare a uzurii dentare ce pot fi folosite mai ales pentru cuantificarea eroziunii; o metodă
particulară de măsurare a uz urii dentare in vivo poate atrage după sine și validarea tehnicii in
vitro .
Însă, realizarea in vitro sau in vivo a uzurii nu permite reproducerea complexității
factorilor specifici fiecărui mediu în parte.
Deși studiile in vitro nu pot controla condiți ile experimentale și nu permit studierea
influenței factorilor comportamentali specifici, totuși, ele reprezintă o metodă bună de înțelegere a
complexității condițiilor din cavitatea orală.
Rezistența la uzură este o condiție esențială pentru ca un materia l dentar să fie acceptat atât
de pacient cât și de medic. O rezistență crescută la uzură contribuie la realizarea unei longevități și
durabilități corespunzătoare a restaurație i. [6]. Din contră, o rată crescută de uzură poate fi
asociată cu o disfuncție a sistemulu i stomatognat , disfuncție instalată în timp și care asociază
INDICATORI DE EVALUARE CLINICĂ A
LEZIUNILOR DENTARE NECARIOGENE

Lucrare de licență Parte a generală

– 17 –
afectări articulare, musculare, dentare sau parodontale. Studii clinice asociate cu metode variate
de măsurare cantitativă a uzurii pot fi oportune pentru evaluarea gradului de afect are a structurilor
dentare sau a materialelor restaurative. Tocmai din acest motiv, e ste esențial de realizat
diferențierea în tre acuratețea și precizia determinărilor. În timp ce a curatețea presupune măsura rea
prin utilizarea unor suprafețe standard cu di mensiuni definite și compararea rezultatelor cu unele
deja cunoscute, precizia se referă la analiza prin repetarea măsurătorilor pe un lot de subiecți . [4;
6]
Datorită diversității de forme clinice și a manifestărilor variate ale procesului de uzură la
nivel dentar, se încearcă o revizu ire a metodelor de evaluare a le uzurii dentare, în special pe cele
mai noi introduse, ca rezultat al îmbunătățirii investigațiilor in vivo sau in vitro . Însă, în timp ce
tehnicile in vitro pot avea o relevanță clinică mai mi că, dar rezultate mai corecte, metodele in vivo
ridică probleme vis -a- vis de acuratețea validării.
Măsurarea și cuantificarea uzurii este dificil de realizat dintr -un motiv foarte simplu, și
anume, l ipsa punctelor stabile de referință la nivelul dintelui. Importan t pentru realizarea unei
metode de determinare este asigurarea reproductibilității, astfel încât, măsurătorile efectuate pe
același dinte, în circumstanțe diferite, să fie comparabile.
În aria limitată a cercetărilor in vitro a existat o tendință de utiliza re a metode lor de
investigare dezvoltate inițial pentru scopuri clinice, acest fapt reflectându -se în balanța referințelor
care se vor regăs i mai jos, și care sunt bazate, în principal, pe metode clinice de evaluare.

METODE CLINICE DE STUDIU A LE UZURII DENTARE

Cauzele uzurii dentare au fost subliniate în primul capitol , accentuând faptul că, asupra unui
dinte pot acționa simultan mai multe procese, cu intensități și durate variate. D in acest motiv , un
diagnostic nu poate fi stabilit numai pe baz a aspectului suprafețelor dentare și aceasta deoarece,
marginile suprafețelor pot, de exemplu, să nu fie ascuțite, dar, în prezența unei dizolvări excesive
este posibil ca fațetele să nu mai fie deloc evidente. De exemplu, e roziunea poate îndepărta
detalii le fine datorate abraziunii, frecarea interdentară activă (atriția) combinată cu abraziunea pe
o suprafață erodată poate îndepărta o cantitate mai mare de substanță dentară decât este normal,
întrucât suprafața smalțului este deja afectată. Această confuzi e și intricare a for melor pot
complica diagnosticul clinic. Însă, printr -o înțelegere aprofundată a modalităților de reducere a
structurii dentar e, asociată cu o anamneză amănunțită , se pot depista relativ ușor factorii cauzali.
Examenul clinic trebuie să cuprindă o examinare a statusului dentar, a tiparului specific , mecanic

Lucrare de licență Parte a generală

– 18 –
sau chimic, de uzură (fig. 1, fig. 2). și, dacă este posibil, determinarea proporției la care structura
dentară este afectată și care poate fi cuantificată prin indici . [45; 65]
Investigarea pacienților vis – a-vis de uzura dentară trebuie să devină o componentă uzuală a
anamnezei. Astfel, evaluarea inițială trebuie să cuprindă o revedere completă a istoricului de
sănătate a pacientului, a factorilor ocupaționali potențiali, a obiceiu rilor alimentare sau
parafuncționale ce ar putea avea legătură cu uzura .
Multe rapoarte confirmă etiologia multifactorială asociată cu pierderea substanței dure
dentare. Când se consideră un singur factor etiologic, localizarea nu este atât de relevantă pe ntru
precizarea cauzei. Studii numeroase caută factori asociați cu grupe de uzură importantă. Astfel, se
consideră că, la sexul masculin uzura este importantă datorită forței masticatorii crescute; analiza
salivei arată că, o capacitate tampon scăzută și o diminuare a fluxului salivar ar influența, de
asemenea, uzura.

UZURA
DINȚILOR
ANTERIORI fațete de uzură ce se
potrivesc pe modelele
de studiu; absența
dinților posteriori;
malpoziții;
interferențe

UZURA FEȚEI
VESTIBULARE LOCALIZARE
VARIABILĂ CA
DISTR IBUȚIE UZURA MECANICĂ
absența dinților
posteriori
malpoziții
interferențe ocluzie
posterioară instabilă
mediu
parafuncții
obiceiuri
vicioase

periaj
paste
abrazive detalii privind
pierdere de
substanță
dentară

Lucrare de licență Parte a generală

– 19 –
Fig. 1. Uzura mecanică a dinților [6]

Fig. 2 . Uzura chimică a dinților [6]

De aceea, o abordare diagnostică eficientă implică drept determinante cauze mecanice sau
chimice sau chiar ambele. Variațiile apărute în mișcările mandibulare au ca efect o varietate largă
de tipuri de uzură ce sunt condiționate de durata și forța parafuncțiilor. De aceea, un diagnostic
cert poa te fi stabilit d oar pe modelele de studiu articulate.
Trebuie ținut cont de faptul c ă un periaj excesiv poate produce o uzură importantă
localizată pe fețele vestibulare ale caninilor și premolarilor, în timp ce, un proces de uzură
localizat pe suprafața ocluzală sau i ncizală evidențiază o activitate parafuncțională. [3; 6]
Astăzi se dezvolt ă metode noi de studiu a le uzurii în general , și pentru studiul factorilor de
risc, în particular . Metodele clinice, precum și cele de laborator trebuie să fie bine standardizate,
pentru ca rezultatele diferitelor investigații să poată fi comparate. Cercetarea trebuie să dezvolte
înțelegerea factorilor biologici care modifică procesul de uzură, între care cei mai importanți sunt
pH-ul și capacitatea tampon a salivei. De asemenea, tr ebuie definită relația dintre practicile de
UZURA
CHIMICĂ

Localiza re
și
distribuție
Dinți
anteriori
Dinți
posteriori

mediu
medicație
cauze
mixte
suprafața
palatinală a
frontalilor

sucuri
fructe
fețele
linguale ale
dinților
maxilari regurgitații
reflux
gastro
esofagian
alcoolism

Lucrare de licență Parte a generală

– 20 –
igienă orală și uzura dentară, incluzând aici și rolul periajului dentar sau a tehnicilor de albire.
Studiile clinice trebuie să aibă ca scop determinarea efectelor uzurii la nivelul suprafeței
dentare, efec te ce vor influența modificările apărute în structur a macro – și microscopic ă a dintelui
uman. Astfel, în anul 1992, THOMAS a constatat că apar modificări la nivelul suprafeței
smalțului, începând cu netezirea suprafeței acestuia și ajungând până la apariția unor zone
calcificate. Această variație la răspuns este determinată de o serie de factori (maniera în care
acționează agentul cauzal, suprafața dintelui care vine în contact cu acesta, durata contactului,
capacitatea tampon a salivei, proprietățile fizico – chimice ale smalțului, forma anatomică a
dintelui, etc. ) și trebuie luat ă în considera ție în investigarea cazuisticii. În aceeași perioadă,
MEURMAN a observat că, pH -ul acid de la nivelul supraf eței limbii la pacienții sănătoși revine
rapid la valoarea normală du pă ingestia de băuturi acide și, în opoziție cu opiniile celorlați autori,
a concluzionat că, menținerea acestora la nivelul limbii nu este un factor care să contribuie la
apariția eroziunii pe fețele linguale ale dinților [6; 8; 33; 48]. Un mode l in situ a fost folosit pentru
studiul modelului eroziv al băuturilor carbonate acide și al efectului re mineralizant al salivei. S -a
observat că, la 1 oră de la expunerea la mediul acid, suprafața smalțului devine mai moale, cu
creșterea consecutivă a pH -ului. Aceste studii au ca scop măsurarea pH -ului în zonele specifice
ale cavității orale, pH -ul fiind unul dintre factorii care modifică potențialul eroziv al diferitelor
alimente sau băuturi pe care examenul anamnestic trebuie s ă le clarifice . Astfel, s -au introdus o
serie de indici care permit investigarea suprafețelor dento – parodontale, care pot eviden ția o serie
de modificări ce favorizează cuantificarea pierderii de substanță dentară .
Au fost efectuate câteva încercări pentru a dezvolta un indice ca re să clasifice și să
măsoare uzura la nivel dentar și care să poată fi folosit atât la nivel individual, cât și la nivel
populațional. Astfel, bazat pe sistemul RYGE și SNYDER , uzura poate fi cuantificată în
satisfăcătoare și nesatisfăcătoa re, așa cum re iese din tabelul 1 [6; 45 ]
Alte criterii de clasificare a le uzurii dentare țin cont fie de pierderea de substanță dentară la
nivelul fețelor vestibu lară, orală și ocluzală ( tabel 2) prin diferite procese de uzură, fie doar de
pierderea de substanță dentară prin atriție ( tabel 3).
De asemenea, s -a încercat stabilirea unei corelații între localizarea leziunii și factorii
determinanți ai abraziei, asa cum e ste prezentat în tabelul 4 [6; 45 ]
Studiile efectuate pentru determinarea vitezei, modelului și gradului de uzură dentară sunt
numeroase, depinzând mai ales, de cantitatea de dentină expusă pe fața ocluzală. Ulterior, au fost
utilizate metode fotografice și planimetrice care se adresează acelorași criterii; o mai recentă

Lucrare de licență Parte a generală

– 21 –
metodă, elaborată de MAY HALL și KAGEYAMA a combinat imaginea tridimensională cu cea
digitală, pentru a descrie uzura molarilor .
În 1984, SMITH și KNGHT au introdus indi cele de uzură TWI, (tabel 5) în încercarea de
a furniza o soluție la diferite probleme ce apar în procesul de m ăsurare a uzurii dentare la nivel
individual [ 17]. Cu excepția suprafețelor interproximale, au fost examinate toate fețele dinților,
ținând cont de o serie de criterii ce sunt prezentate în tabelul 5.
Pentru evaluarea gradului de eroziune, precum și pentru gradarea acesteia pe suprafețele
dentare [ 45; 72; 73 ], se recomandă utilizarea unor indici bazați pe clasificările din diferite studii
publicate anterior (tabel 6, 7).

TABEL 1. Clasificarea RYGE și SNYDER

CLASIFICARE
EXPLICAȚII OPERAȚIONALE

SATISFĂCĂTOR
R  nu există o uzură vizibilă sau o
schimbare de formă
S  uzură limitată cu modificare minimă a
conturului dintelui

M  uzură importantă cu schimbarea netă a
morfologiei dintelui, ce necesită trata ment

NESATISFĂCĂTOR
T  uzură considerabilă cu schimbarea
marcată a formei anatomice, cu afectarea
țesuturilor din jur

V  uzură excesivă cu schimbarea formei,
esteticii și funcțiilor, cu apariția durerilor și
afectarea dinților sa u a țesuturilor din jur

Lucrare de licență Parte a generală

– 22 –
TABEL 2. Pierderea de substanță dentară pe cele trei fețe ale dintelui

INDICE
SUPRAFAȚA 0 1 2 3

COROANĂ  nu există
atriție  smalț
afectat  atriția
evoluează
spre dentină  atriția
ajunge la
pulpă

PARODONȚIU
 fără
afectare
parodontală
 afectar e
primară
parodontală  parodonțiul
afectat pe 1/3
din suprafață 
parodonțiul
afectat pe
mai mult
de 2/3

CEMENT  strat de
cement
normal depus  proces de
apoziție
minimă  strat crescut
de cement
depus  strat
important de
cement
depus

RĂDĂCINĂ
 nu există
resorbție
vizibilă
 resorbție
punctiformă  o mai mare
pierdere a
rădăcinii  depunere
importantă
de cement și
dentină
secundară

Lucrare de licență Parte a generală

– 23 –

TABEL 3. Pierderea de substanță dentară prin atriție

SCOR,
SUPRAFAȚĂ
CRITERII
0
B/L/O/I  pierdere necaracteristică a suprafeței smalțului
C  nici o schimbare importantă a conturului dintelui
1
B/L/O/I  există urme de pierdere de smalț
C  pierdere minimă a conturului de smalț
2
B/L/O  pierdere de smalț cu expunerea dentinei pe mai puțin
de 1/3 din suprafață
I  pierdere de smalț cu expunerea dentinei pe toată
suprafața
C  defect cu adâncime mai mică de 1mm
3
B/L/O  pierdere de smalț cu expunerea dentinei pe mai mult de
1/3 din suprafață
I  pierdere de smalț și o substanțială pierdere de dentină,
fără expunerea pulpei
C  defect cu a dâncime de 1 -2 mm
4
B/L/O  completă pierdere de smalț cu expunerea dentinei și a
pulpei
I  expunerea pulpei
C  defect mai mare de 2 mm adâncime

Lucrare de licență Parte a generală

– 24 –
TABEL 4. Corelația abrazie – factori determinanți

AUTORI LOCALIZAREA
LEZIUNII FACTORI
DETERMINANȚI
HAND et all  răspândirea crescută a
leziunilor la nivelul PM, C max  periaj viguros
RADENTS
et all
 abrazie accentuată la
nivelul PM -M1 max  cantitate crescută de
dentifrice,
 valoarea pH -ului
salivar
SANGNESS –
GJERMÕ  defecte la 1 sau mai mulți
dinți  nu au fost studiați
factorii determinanți
BERGSTRÕM –
LAVSTED  afectări ale formei cu
prezența unor depr esiuni mai
mari de 1 mm  tehnici orizontale de
periaj, paste abrazive
BRADY – WOODY  la nivelul PM -M1 max două
tipuri de afectări: mai adânci,
angulare și puțin adânci,
rotunde  nu au fost studiați
factorii determinanți
BERGSTRÕM –
ELIASSON  prezența unor depresiuni mai
mari de 3 mm, cu afectarea
morfologiei dentare  periaj viguros, paste
abrazive, prezența plăcii
bacteriene

Lucrare de licență Parte a generală

– 25 –
TABEL 5. Indicele de uzură TWI

TABEL 6. Evaluarea eroziunii pe suprafețele orale și faciale

INDICE MODIFICĂRI
0  suprafața are aspect neted, catifelat, strălucitor

1  pierderea smalțului de suprafață cu prezența smalțu lui
intact, cervical de leziune
 concavitate în smalț, a cărei lărgime d epășește în mod
evident adâncimea
 este posibilă prezența marginilor neregulate de smalț
2  afectarea dentinei la mai puțin de jumătate din suprafaț ă
3  afectarea dentinei pe mai mult de jumătate din suprafață
VALOARE BUCAL, LINGUAL,
OCLUZAL INCIZAL CERVICAL

0  suprafață de smalț
fără piederi  caracteristici de
suprafață păstrate  fără modificări
de contur

1  pierderea
caracteristicilor de
suprafață ale smalțului  pierderea
caracteristicilor de
suprafață  pierdere minimă
a conturului

2  pierdere de smalț cu
expunere a dentinei 1/3
din suprafață  pierderea
smalțului cu
expunerea dentinei  defect mai mic de
1mm adâncime
3  pierdere de smalț
cu expunerea dentinei
1/3 din suprafață  pierdere de smalț
și dentină dar fără
expunerea pulpei defect de 1 -2 mm
adâncime

4  pierdere completă a
smalțului cu deschiderea
camerei pulpare  pierdere de smalț
și dentină cu
expunerea pulpei  defect mai mare de
2 mm cu expunerea
pulpei

Lucrare de licență Parte a generală

– 26 –
TABEL 7. Gradarea su prafețelor orale și ocluzale
INDICE MODIFICĂRI
0  suprafață netedă, catifelat – strălucitoare
 posibilă absență a crestelor de dezvoltare

1  ușoară eroziune, cuspizi rotunjiți, pierderea smalțul ui de
suprafață
 nu este afectată dentina
2  eroziune severă
 afectare dentinară

Există indici care descriu modificările morfologice ca având până la 7 nivel e de severitate.
Chiar dacă o schemă de gradare amănunțită va culege modificări de amănunt ale țesuturilor dure
dentare, în același timp, ea va diminua acordurile între datele clinice și rezultatele paraclinice ,
îngreun ând astfel compararea diferitelor studii. Mai mult, utilizarea unei gradări foarte minuțioase
va crește du rata procesului de luare a unei decizii pentru fiecare dinte în parte, consumându -se
astfel mai mult timp. Așadar, o gradare prea amănunțită nu reprezintă o soluție ideală pentru
indicele dorit în culegerea datelor epidemiologice. [6; 47]
Însă, nici unul d intre studiile recente nu evidențiază date statistice care să stabilească dacă
rezultatele obținute sunt valide sau nu. Multe dintre acestea au notat o variație funcție de gradul și
tipul de eroziune dentară; în unele studii, testele au fost efectuate ad literam , în timp ce, în altele,
activitate a și frecvența administrării a fost controlată. [6; 15]
Cu toate acestea, interpretarea rezultatelor este complicată de diferențe bine stabilite;
proprietățile variate și diferențele compoziți onale ale salivei și a le smalțului pot afecta procesul de
eroziune. pH-ul, capacitatea tampon și co ncentrația de fosfat din salivă sunt diferite , ele variind de
la individ la individ . Unele p roprietăți , (ca exemplu solubilitatea ) sunt, de asemenea, diferite, iar
impactul acestor diferențe asupra calității și cantității eroziuni nu este cunoscut.
Experimentul și munca asiduă, geniul sau hazardul, comparația sau abstracția ne -au
apropiat din ce în ce mai mult de înțelegerea principiilor de uzare a le substratului material.
Tehnicil e moderne, bazate pe descoperirile majore ale unor științe conexe (fizică, chimie,
matematică) au constituit baze greu de ignorat în evoluția descoperirilor medicale .

Lucrare de licență Parte a generală

– 27 –
În concluzie, se poate spune că, examenul clinic oferă informații ce privesc reducerea de
substanță dură dentară, diagnosticul fiind totuși dificil de stabilit; el ar trebui să fie cât mai precis,
astfel încât să se identifice corect semnele de uzură dentară, și apoi, folosind un proces de
evaluare corespunzătoare, să se obțină o înțelegere a etiologiei.

Lucrare de licență Parte personală

– 28 –

PARTEA PERSONALĂ

Lucrare de licență Partea personală

– 29 –

Solicitările mecanice determinate de rapoarte ocluzale dezechilibrate sau de parafuncții
(bruxismul) conduc la apariția unor afecțiuni dentare caracteristice. Problemele dentare induse
biomecanic afectează un procent des tul d e ridicat din populația adultă, sinergismul lezional
având ca și rezultat apariția unor modificări la nivelul structurilor dentare. Factori chimici, fizici
sau mecanici se suprapun, accentuând modificările ap ărute la nivel structural. Degradarea fizic o-
chimică a substanței dentare este un eveniment semnificativ ce poate avea loc în timpul
activităților interocluzale, ce implică considerabil regiunea cervicală și explică existența
leziunilor la acest nivel. Recent, mulți autori au sugerat că, forțele o cluzale sunt în relație directă
cu pierderea de structură dură dentară . Stressul dinamic ce apare în cavitatea orală în timpul
activităților interocluzale, influențează semnificativ descompunerea structurii dentare . [19].

SCOPUL ST UDIULUI
Studiul efe ctuat îsi propune determinarea prevalenței diferitelor forme de leziuni dentare
necariogene , detailând din punct de vedere al ponderii și influenței pe care o au factorii implicați .
În studiul statistic, s -a urmărit de asemenea, stabilirea unor corelații între suprafețele dentare
urmărite și intervenția factorilor generali și loco -regionali.

MATERIAL ȘI METODĂ
Lotul de studiu a fost alcătuit dintr -un număr de 100 de subiecți selectați din Asistența la
solicitare în cadrul Disciplinei de Stomatologie Comunitară și a Disci plinei de Diagnostic oro –
dentar , în perioada de timp 2011 -2013, la care s -au respectat criteriile de includere –excludere ; s-
a încercat selectarea unui număr egal de pacienți în raport cu doi parametri (vârstă și sex), 50

STUDIUL CLINIC O-STATISTIC PRIVIND
PREVALENȚA LEZIUNILOR DENTARE
NECARIOGENE

Lucrare de licență Partea personală

– 30 –
58%
42%
00,10,20,30,40,50,6
rural urbanDistribuția pacienților funcție de mediul de proveniență
58%
42%
00,10,20,30,40,50,6
rural urbanDistribuția pacienților funcție de mediul de proveniență
58%
42%
00,10,20,30,40,50,6
rural urbanDistribuția pacienților funcție de mediul de proveniențăFig 1. Distribuția pacienților funcție de mediul de proveniență
femei și 50 barbați, cu vârste cu prinse între 35 și peste 75 de ani, cu o medie de 15 pacienți
pentru fiecare grup de vârstă .
Datele au fost culese ulterior examenului clinic și paraclinic , parametrii caracteristici
fiind cuantificați și reprezentați de: vârstă, med iul de pro veniență, sex (ca și parametri
demografici), stare generală, factor cauzal, prezența sau absența unei simptomatologii subiective ,
acuze legate de patologia caracteristică (ca și parametri clinici) . La examenul clinic intraoral ,
princip alele direcții urmări te au fost : localizarea leziunii la nivel dentar, relația cu dintele
antagonist, eventuale modificări la nivelul arcadei antagoniste .
Pentru determinare, alături de cuantificarea leziunilor pe diferitele fețe ale dinților, s -a
folosit indicele SMITH și KNG HT care a presupus examinarea tuturor fețelor dinților cu
excepția suprafețelor interproximale.
Analiza statistică s -a realizat cu ajutorul programului SPSS 1 7 pentru Windows.
Elementele de statistică descriptivă (T-student, Tuckey test, Pearson), ce carac terizează seria de
valori au fost utilizate pentru variabilele numerice , iar pentru reprezentări grafice sunt utilizat
histogramele. Nivelul de semnificație considerat a fost p < 0,05.

REZULTATE
Repartiția lotului de studiu în două grupe, urban respecti v rural, evidențiază o prevalență a
pacienților pentru mediul rural, ceea ce trădează pe de o parte o conștientizare crescută a
pacienților din mediul urban; pe de altă parte, numărul crescut de subiecți proveniți din mediul
rural pledează pentru o sănătat e oro -dentară deficitară ( fig. 1).

Lucrare de licență Partea personală

– 31 –
Distribuția pacienților funcție de sex
feminin
50%
0%masculin
50%feminin
masculin
Distribuția pacienților funcție de sex
feminin
50%
0%masculin
50%feminin
masculin
Distribuția pacienților funcție de sex
feminin
50%
0%masculin
50%feminin
masculinFig. 2. Distribuția pacienților p e sexe
Fig. 3. Distribuția pacienților funcție de patologia
generală
Distribuția pacienților funcție de starea genarală
afectiuni
generale
54%sanatosi
46%0%
0%
Distribuția pacienților funcție de starea genarală
afectiuni
generale
54%sanatosi
46%0%
0%
Distribuția pacienților funcție de starea genarală
afectiuni
generale
54%sanatosi
46%0%
0%
În ceea ce privește repartiția lotului studiat pe sexe (fig. 2), s-a luat în considerare un
număr egal de pacienți (50 de sex feminin și 50 de sex masculin, în raport egal 50% – 50%), la
care au fost urmă riți o serie de parametri generali sau locali.

Factorul etiologic are consecințe hotărâtoare asupra procesului de uzură dentară,
influențând în mod cert apariția și evoluția acestuia. Evaluarea stării generale a scos în evidență
existența (în 54,3% din cazuri ) a unei polipatologii cu caracter cronic și aspect polimorf (boli
cardio -vasculare, meta bolice, hepatice, digestive, alcoolism ). Acestea vor avea drept consecință
o serie de efecte nefaste asupra teren ului, însoțite și de scăderea rezist enței structurilor dure
dentare la insultele externe, prin modificări de metabolism, de troficitate locală și de reactivitate.
(fig. 3).

Lucrare de licență Partea personală

– 32 –
Este cunoscut faptul că, există o serie de afecțiuni sistemice posibil asociate cu apariția
uzurii. Mani festarea clinică a uzurii nu apare până când agentul cauzal nu a acționat timp
îndelungat asupra țesuturilor dure dentare. (tabel 1)

TABEL 1. Evaluarea stării generale a pacienților

Problemel e gastrice reprezintă factori d e risc major (31% din totalul de 210 cazuri).
Superpunerea efectelor diverselor medicații la patologia metabolic ă și ca rdio-vascular ă,
completează paleta largă a factorilor extrinseci ce stau la bază apariției acestor tipuri de leziuni.
(fig. 4).

Este cunoscut potențialul unor posibile medic ații (antihipertensive, antiemetice,
antidiabetice) de a induce fie un efect emetic central , fie o iritație gastrică cu vomă ca efect
secundar (efect dependent de aciditatea preparatelor, de frecvența, cantitatea, modul de
SEX PATOLOGIE GENRALĂ
cardio –
vasculare diabet
zaharat hepatice digesti ve alcoolism TOTAL
feminin 17 10 4 7 0 38
masculin 18 22 10 3 7 60
TOTAL 35 32 14 10 7 98
CV DZ Hepatice Digestive AlcoolismFM18 322027
3
27 32
1437
0Distribuția funcție de patologia generală
F
M
CV DZ Hepatice Digestive AlcoolismFM18 322027
3
27 32
1437
0Distribuția funcție de patologia generală
F
M
CV DZ Hepatice Digestive AlcoolismFM18 322027
3
27 32
1437
0Distribuția funcție de patologia generală
F
M
Fig. 4. Distribuția pacienților pe afecțiuni generale % % % %
%
% %
% %
%

Lucrare de licență Partea personală

– 33 –
administrare, precum și de susceptibilitatea fiecărui individ) ; este astfel stabilită corelația cau ză
(tulburarea în sine) – efect (fenomenul de uzură), dependent sau independent de preparatul
administrat .
Particularitatea cazului clinic va dicta conduita terapeutică ulterioară. În acest sens
evaluarea, în cadrul lotului studiat , a gradului de afectare al structurilor dentare oferă direcții
bine conturate a prevalenței unor anumite tipare de uzură funcție de sex și g rup de vârstă (tabel
2, tabel 3).

TABEL 2. Leziuni de uzură la sexul feminin

GRUP
VÂRSTĂ
EROZIUNE
ABRAZIE
ATRIȚIE
ABFRACȚIE
35-44 an i 7 3 0 0
45-54 ani 9 4 5 0
55- 64 ani 8 9 0 5
65-74 ani 8 8 6 8
> 75 ani 7 8 5 10

Posibilele modificări survenite pe fond endocrin explică frecvența crescută a leziunilor
erozive la sexul feminin (cca 36,3% din numărul de pacienți), pentru ca, odat ă cu înaintarea în
vârstă, reducerea suprafețelor de contact ocluzal să conducă la creșterea frecvenței leziunilor
cervicale de stress (23 pacienți cu leziuni de abfracție din care 72,8% apar după vârsta de 64 de
ani).
Abrazia este o formă frecvent întâln ită la sexul masculin (37,33% din totalul pacienților
de sex masculin), deși o asociere abrazie – abfracție este frecvent întâlnită după 45 de ani.

Lucrare de licență Partea personală

– 34 – Fig. 5. Distribuția lez iunilor de uzură la sexul feminin
Leziuni de uzură pe grupe de vârstă la sexul feminin
002,10%2,40%3,60%3,30%5,10%
2,40%
2,40%3,90%4,20%
3,90%
0 01,50%
0 01,50%1,50%1,80%3%
2,40%
00,010,020,030,040,050,06
grup vârsta 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65-74 > 75 ani00,0050,010,0150,020,0250,030,035
Leziuni de uzură pe grupe de vârstă la sexul feminin
002,10%2,40%3,60%3,30%5,10%
2,40%
2,40%3,90%4,20%
3,90%
0 01,50%
0 01,50%1,50%1,80%3%
2,40%
00,010,020,030,040,050,06
grup vârsta 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65-74 > 75 ani00,0050,010,0150,020,0250,030,035
Leziuni de uzură pe grupe de vârstă la sexul feminin
002,10%2,40%3,60%3,30%5,10%
2,40%
2,40%3,90%4,20%
3,90%
0 01,50%
0 01,50%1,50%1,80%3%
2,40%
00,010,020,030,040,050,06
grup vârsta 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65-74 > 75 ani00,0050,010,0150,020,0250,030,035
TABEL 3. Leziuni de uzură la sexul masculin

Histogramele alăturate sunt în concordanță cu datele prezentate în tabelele de mai sus,
evidențiiind clar marea varietate a tiparelor de uzură dentară la a dultul tânăr și adultul vârtsnic
pornind de la o formă singulară , respectiv eroziune a, asociată sau nu cu abrazi a, la subiecții de
sex feminin din grupul de vârstă 35 -44 de ani și până la o împletire mai mult sau mai puțin
completă a celo r patru tipare c unoscute (fig . 5).

GRUP
VÂRSTĂ
EROZIUNE
ABRAZIE
ATRIȚIE
ABFRACȚIE
35-44 ani 3 10 0 0
45-54 ani 4 6 2 3
55- 64 ani 5 6 1 4
65-74 ani 4 4 4 6
> 75 ani 3 4 2 6

Lucrare de licență Partea personală

– 35 – Fig. 6. Distribuția leziunilor de uzură la sexul masculin
Leziuni de uzură pe grupe de vârstă la sexul masculin
4,80%
4,20%
002,40%3,30%
2,10%
1,20%3,30%
1,50%3,30%3,90%
3,30%
3,30%3,60%
1,20%3,30%
2,40%2,70%
2,40%
-0,0100,010,020,030,040,050,06
35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani65-74> 75 ani
Leziuni de uzură pe grupe de vârstă la sexul masculin
4,80%
4,20%
002,40%3,30%
2,10%
1,20%3,30%
1,50%3,30%3,90%
3,30%
3,30%3,60%
1,20%3,30%
2,40%2,70%
2,40%
-0,0100,010,020,030,040,050,06
35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani65-74> 75 ani
Leziuni de uzură pe grupe de vârstă la sexul masculin
4,80%
4,20%
002,40%3,30%
2,10%
1,20%3,30%
1,50%3,30%3,90%
3,30%
3,30%3,60%
1,20%3,30%
2,40%2,70%
2,40%
-0,0100,010,020,030,040,050,06
35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani65-74> 75 ani
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă 35-45 ani
0 0016 1417
13
0
05101520
F
M
F 16 14 0 0
M 17 13 0 0Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă 35-45 ani
0 0016 1417
13
0
05101520
F
M
F 16 14 0 0
M 17 13 0 0Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă 35-45 ani
0 0016 1417
13
0
05101520
F
M
F 16 14 0 0
M 17 13 0 0Er Ab At Af
Fig. 7. Leziuni de uzură funcție de sex ( grupul 35 -44 ani )
Este certă asocierea mai multor tipare de uzură pe măsură ce pacientul evoluează în
vârstă, pornind de eroziunea asociată sau nu cu abrazia (întâlnite la primul grup luat în studiu),
ajungând la o imbricare a celor pa tru forme clinice de uzură la adultul vârstnic (fig. 6).

Diverse condiții patologice cresc incidența unor tipare specifice de uzură, raportând o
medie de 2,25 pentru fiecare grup de vârstă. O dată cu înaintarea în vârstă crește prevalența
leziunilor de abfracție asociate cu tipare specifice de abrazie (aproximativ, 56,6% la o medie de
2,25) , dup ă cum reiese și din histograma 6.
În histograma 7, histograma 8, histograma 9, histograma 10, histograma 11 este
prezentată evoluția l eziunilor de uzură funcție de grupul de vârstă la cele două sexe.

Lucrare de licență Partea personală

– 36 –
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă 45-54 de ani
1114
03511
313
051015
F
M
F 11 14 5 0
M 11 13 3 3Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă 45-54 de ani
1114
03511
313
051015
F
M
F 11 14 5 0
M 11 13 3 3Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă 45-54 de ani
1114
03511
313
051015
F
M
F 11 14 5 0
M 11 13 3 3Er Ab At AfFig. 8. Leziuni de uzură grupul 45 -54 ani
Leziuni de uzură pentru grupul de vârtsă 55-64 de ani
1213
05712
38
051015
02468101214
F
M
F 12 13 0 5
M 8 12 3 7Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârtsă 55-64 de ani
1213
05712
38
051015
02468101214
F
M
F 12 13 0 5
M 8 12 3 7Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârtsă 55-64 de ani
1213
05712
38
051015
02468101214
F
M
F 12 13 0 5
M 8 12 3 7Er Ab At Af
Fig. 9. Leziuni de uzură grupul 55 -64 ani
Se observă o evoluție aproape paralelă a formelor de uzură la primele două grupuri luate
în studiu, pentru ca, ulterior, formele ce presupun intervenția unor forțe ocluzale supraliminare
asupra unor structuri cu reactivitate alterată să prindă tot mai mult contur .

Forța masticatorie crescută este un factor pozitiv în apariția leziunilor de uzură dentară. O
capacitate tampon salivară scăzută, cu diminuarea fluxului salivar se însoțește de o uzură
accentuată. În ambele cazuri, smalțul este mai subțire, mai friabil, mai susceptibil la abraziune și
eroziune.
Pierderea de material dentar, cu apariția de cavități superficiale ce au contur neregulat
sunt vizibile în sup rafața dentinei, evidențiind faptul că, abrazia însoțită sau nu de eroziune
participă la procesul de uzu ră.

Lucrare de licență Partea personală

– 37 –
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă de > 75 de ani
10
5879
58 8
024681012
012345678910
F
M
F 7 8 5 10
M 8 8 5 9Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă de > 75 de ani
10
5879
58 8
024681012
012345678910
F
M
F 7 8 5 10
M 8 8 5 9Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă de > 75 de ani
10
5879
58 8
024681012
012345678910
F
M
F 7 8 5 10
M 8 8 5 9Er Ab At AfFig. 11. Leziuni de uzură funcție de sex (grupul > 75
ani)
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă 65-74 de ani
411
411
868 8
024681012
F
M
F 8 8 6 8
M 4 11 4 11Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă 65-74 de ani
411
411
868 8
024681012
F
M
F 8 8 6 8
M 4 11 4 11Er Ab At Af
Leziuni de uzură pentru grupul de vârstă 65-74 de ani
411
411
868 8
024681012
F
M
F 8 8 6 8
M 4 11 4 11Er Ab At AfFig. 10. Leziuni de uzură grupul 65 -74 ani

Pierderea completă a caracteristiclor de suprafață, asociată cu o severă afectare a regiunii
cervicale este în concordanță cu rezult atele din histograma 10.

Eroziunea joacă un rol semnificativ în creșterea susceptibilității la acțiunea forțelor
mecanice ( după cum reiese și din graficul 11). De asemenea, mediul acid oral poate contribui la
extinderea leziunilor de uzură dej a existente.

Făcând o paralelă între tiparele de uzură dentară la adultul tânăr și adultul vârstnic în
cadrul lotului studiat , este cert faptul că, în timp ce, la primul grup de vârstă (35 -64 de ani)
predomină leziunile de abrazie -eroziune, la adultul vârstnic (6 5- 75 de ani și peste 75 de ani),
abfracția este o consecință certă a solicitărilor biomecanice supraliminare ce acționează asupra
structurilor dure dentare. (tabel 4, fig. 12).

Lucrare de licență Partea personală

– 38 –
Distribuția pacienților comparativ adult- vârstnic
0511 1540
540
161819
635
1039
012920
051015202530354045
VARSTA 35-64 ani65- >75 ani
Distribuția pacienților comparativ adult- vârstnic
0511 1540
540
161819
635
1039
012920
051015202530354045
VARSTA 35-64 ani65- >75 ani
Distribuția pacienților comparativ adult- vârstnic
0511 1540
540
161819
635
1039
012920
051015202530354045
VARSTA 35-64 ani65- >75 aniFig. 12. Distribuția leziunilor d e uzură adult tânăr – adult vârstnic
TABEL 4. Leziuni de uzură comparativ adult tânăr – adult vârstnic

Situațiile clinice întâlnite la vârtsnic i (respectiv abfracții și abrazii) pledează pentru
existența unor forțe supraliminare în timpul desfășurării funcției masticatorii, cu suprasolicitarea
structurilor dentare restante, ceea ce poate avea o importan ță deosebit ă în optimizarea
posibilităților terapeutice (fig. 12)

GRUP
VÂRSTĂ
TIP LEZIUNE SEX
TOTAL FEMININ MASCULIN
35-64 ani eroziune 40 35 75
abrazie 40 39 79
atriție 5 6 11
abfracție 5 10 15
65- > 75 ani eroziune 15 12 27
abrazie 16 19 35
atriție 11 9 20
abfracție 18 20 38

Lucrare de licență Partea personală

– 39 –
În tabelul 5 sunt prezentate valoarea medie a testului T-student , gradul de libertat e și
pragul de semnificație (p), t est ce a fost utilizat , în cadrul studiului nostru, pentru prelucra rea
statistică a datelor.

TABEL 5. Testul T – student de analiză statistică pentru adult tânăr -adult vârstnic

Analiza statistică evidențiază creșterea incidenței leziunilor cervicale necariogene la
pacienții de sex masculin (la subiecții de sex feminin nu sunt evidențiate diferențe statistic
semnificative, p = 0,0504 > 0,5).
Gradul de afectare a integrită ții coroanelor dentare își pune amprenta decisiv asupra
posibilităților viitoare de tratament, acest parametru dictând alegerea unui anumit tip de material
restaurativ. În studiul nostru s -a luat în calcul indicele de uzură TWI, ale cărui valori pe grupe de
vârstă sunt prezentate în tabelul 6, reprezentate grafic în histograma 13.
Datele cuprinse în tabelul 6 sunt în deplină concordanță cu cele existente în literatura de
specialitate, indicele TWI fiind unul din indicii ce stau la baza cuantificării leziu nilor necarioase
la nivel oral.

FEMININ MASCULIN
adult tânăr adult vârstnic adult tânăr adult vârstnic
average 22,5 15 22,5 15
stdev 20,2 2,9 16,9 5,3
test student 0,0504 0,0429

Lucrare de licență Partea personală

– 40 –
TABEL 6. Indice de uzură TWI

Există o variație a mediei pacienților cu leziuni de uzură cuantificate conform indicelui
TWI, indice ce însumează o totalitate a leziunilor de uzură la nivel oral (cca 3,096 din totalul de
pacienți prezintă o afectare de gradul 1; o medie de 3,066 cu gr adul 2; 3,01 pentru gradul 3,
pentru a se ajunge la medie de aproximativ 2,8 cu afectare de gradul 4).

INDIC E
GRUP
VÂRSTĂ L/B/O I C TOTAL
F M F M F M F M
1 35-44 ani 6 4 4 4 5 7 15 15
45-54 ani 1 1 1 1 1 1 3 3
55-64 ani 0 0 0 0 0 0 0 0
65-74 ani 0 0 0 0 0 0 0 0
> 75 ani 0 0 0 0 0 0 0 0
2 35-44 ani 5 4 3 3 3 4 11 11
45-54 ani 3 1 2 4 5 5 10 10
55-64 ani 3 2 4 3 4 4 11 9
65-74 ani 2 1 1 2 2 2 5 5
> 75 ani 2 2 5 3 3 5 10 10
3 35-44 ani 1 0 1 1 1 2 3 3
45-54 ani 3 3 2 4 4 2 9 9
55-64 ani 1 2 3 4 5 5 9 11
65-74 ani 4 4 4 5 7 6 15 15
> 75 ani 3 3 4 4 6 5 13 12
4 35-44 ani 0 0 0 0 1 1 1 1
45-54 ani 2 2 3 1 3 5 8 8
55-64 ani 1 1 4 4 5 5 10 10
65-74 ani 3 3 3 3 4 4 10 10
> 75 ani 2 2 3 3 2 3 7 8

Lucrare de licență Partea personală

– 41 – Fig. 13. Distribuția leziunilor de uzură funcție de indicele TWI
Indice TWI
12%24,33%30,60%33%
0%5%10%15%20%25%30%35%
1 2 3 4Series1
Indice TWI
12%24,33%30,60%33%
0%5%10%15%20%25%30%35%
1 2 3 4Series1
Indice TWI
12%24,33%30,60%33%
0%5%10%15%20%25%30%35%
1 2 3 4Series1
Fig. 14. Distribuția leziunilor ocluzale de uzură
Uzura ocluzală
30,60%27,10%
00,10,20,30,40,50,60,7
ocluzal
indice 2
Uzura ocluzală
30,60%27,10%
00,10,20,30,40,50,60,7
ocluzal
indice 2
Uzura ocluzală
30,60%27,10%
00,10,20,30,40,50,60,7
ocluzal
indice 2

Statistic analizând rezultatele se poate spune faptul că, d in moment ce p = 0,001 < 0,05,
frecvențele leziunilor observate nu diferă s emnificativ de cele anticipate.
Transformarea marginilor incizale în suprafețe cu diverse orientări, însoțită de atenuarea
reliefului ocluzal și reducerea suprafeței coronare a fost cuantificată în tabelul 6 și este
reprezentată g rafic în histograma 14, histograma 15, histograma 16, histograma 17, histograma
18. Se observă că , aproximativ 12% din subiecți prezintă cel puțin o leziune ce implică suprafața
facială a dintelui, iar aproximativ 30,6% prezintă leziuni ce se extind spre dentină, aproximativ
27,1% având punct de plecare ocluzal. (fig. 14).

Lucrare de licență Partea personală

– 42 –
Fig.15 . Asocierea tiparelor de uzură
Fig. 16. Distribuția pacienților funcți e de indicele TWI
lingual/oral/ vestibular
funcție de indicele TWI
Indice TWI L/B/O
; 0%
; 0%
2; 32,4%3; 33,7%4; 20,7%0; 0%1; 19,4%
Indice TWI L/B/O
; 0%
; 0%
2; 32,4%3; 33,7%4; 20,7%0; 0%1; 19,4%
Indice TWI L/B/O
; 0%
; 0%
2; 32,4%3; 33,7%4; 20,7%0; 0%1; 19,4%
Forțele ocluzale determină un aspect caracteristic unui anumit tipar de uzură, cu formar ea
unor cavități superficiale cu contur neregulat, ce se extind împrejurul dentinei. Modificările de
pH salivar creează condiții favorabile atacului acid, cu potențarea efectului produs de forța
ocluzală. Periajul viguros practicat imediat după atacul acid mărește defectul, c are va apare pe
toată suprafața dintelui. (fig. 15)

33,7% din subie cții lotului de studiu au prezentat o uzură inacceptabilă a suprafeței
L/B/O (un indice 3) , în timp ce, un număr de 73 de pacienți (în medie 2,4 pacienți pentru fiecare
sex în parte), prezentau defecte de smalț extinse în vecinătatea camerei pulpare (fig. 16).

Lucrare de licență Partea personală

– 43 – Fig. 17. Distribuția pacienților funcție de indicele TWI incizal
Indice TWI incizal
0; 0%
; 0%
; 0%3; 33,3%
2; 31,25%1; 10,4% %
4; 25%
Indice TWI incizal
0; 0%
; 0%
; 0%3; 33,3%
2; 31,25%1; 10,4% %
4; 25%
Indice TWI incizal
0; 0%
; 0%
; 0%3; 33,3%
2; 31,25%1; 10,4% %
4; 25%
Fig. 18. Distribuția pacienților funcție de indicele TWI cervical
Indice TWI cervical
0; 0%
; 0%
; 0%
; 0%1; 12%
4; 24,30%
2; 30,60%3; 33%
Indice TWI cervical
0; 0%
; 0%
; 0%
; 0%1; 12%
4; 24,30%
2; 30,60%3; 33%
Indice TWI cervical
0; 0%
; 0%
; 0%
; 0%1; 12%
4; 24,30%
2; 30,60%3; 33%
În figura 17 se observă faptul că, o medie de aproximativ 6,5 din lotul de pacienți luați în
studiu prezintă procese de uzură cu localizare incizală. Expunerea dentinei la nivel incizal
(prezentă la aproximativ 31,25% din cazuri), corob orată cu aspectul fațe telor de uzură la acest
nivel constituie un element deosebit de important ce pot ori enta diagnosticul clinic.

O tehnică incorectă de periaj asociată cu frecv ența crescută a acestuia explică un procent
de aproximativ 30, 6% cu afectare cervicală moderată ( gradul 2) , spre deosebire de 24,3% din
totalul cazurilor la care afectarea cerv icală este severă (indice 4) ; 40,6% din totalul pacienților de
sex feminin prezintă leziuni de uzură cervicală, în timp ce 27,2% din pacienți i de sex masculin
au evidențiat o uzură severă la acest nivel (fig. 18)

Lucrare de licență Partea personală

– 44 –
TUKEY test a evidențiat existența asocierii dintre frecvența unui anumit tip de leziune
necariogenă și parametrii vârstă – sex, diferențele nefiind statistic semnificative (p < 0,05).
Prezența unor defecte concave sau rotunde de smalț sticlos, fără margini ascuțite sau linii
de demarcație pledează pentru dezvoltare unor tipare de eroziune (care au fost analizat e statistic
în tabelul 7, cuantificate în tabelul 8 și rep rezentate grafic în histograma 19). În tabelul 7 sunt
prezentate media, deviația standard și pragul de semnificație calculate cu ajutorul testului de
analiză statistică T -student.

TABEL 7. Testul T -student pentru leziuni de eroziune dentară

Testul T -student relevă un prag de semnificație pe fața vestibulară între ce le două sexe (p
= 0,028 < 0,05).

TABEL 8. Cuantificarea formelor de eroziun e dentar ă

AVERAGE STDE V SIG
F M F M
FV 6,6 6 2,07 6 0,028
FO 4,4 3,4 2,19 2,60 0,373
INDICE GRUP
VÂRSTĂ LOCALIZARE TOTAL
fața
vestibulară fața ocluzală
F M F M
35-44 ani 1 1 2 2 6
45-54 ani 2 2 2 2 8
1 55-64 ani 1 2 2 1 6
65-74 ani 1 1 2 0 4
> 75 ani 1 1 1 2 5
35-44 ani 5 5 6 5 2
45-54 ani 2 2 2 2 8
2 55-64 ani 3 2 2 1 8
65-74 an i 1 1 2 0 4
> 75 ani 1 1 1 2 5
35-44 ani 3 3 0 0 6
45-54 ani 3 3 0 0 6
3 55-64 ani 4 2 0 0 6
65-74 ani 2 2 0 0 4
> 75 ani 3 2 0 0 5

Lucrare de licență Partea personală

– 45 – Fig. 19. Cuantificarea eroziunii pe suprafața dentară
1 2 3FVFO16 23
0
132327Evaluarea eroziunii pe suprafețele dentare
FV
FO
FV 13 23 27
FO 16 23 01 2 3
1 2 3FVFO16 23
0
132327Evaluarea eroziunii pe suprafețele dentare
FV
FO
FV 13 23 27
FO 16 23 01 2 3
1 2 3FVFO16 23
0
132327Evaluarea eroziunii pe suprafețele dentare
FV
FO
FV 13 23 27
FO 16 23 01 2 3
Din moment ce p = 0,028 < 0,05, frecvențele leziunilor observate diferă semnificativ de cele
anticipate (datorită întâmplării ) și comparativ, cu nivelul feței ocluzale, unde același test a
evidențiat absența diferențelor semnificative statistic (p = 0,373 > 0,05).
În figura 19, se observă faptul că, un procen t de aproximativ 34% din totalul cazurilo r
prezintă cel puțin un dinte afectat de această formă de uzură; se evidențiază leziuni severe cu
localizare vestibulară la aproximativ 8,82% din totalul pacienților vârstnici, în timp ce 17,64%
dintre cei tineri au prezentat o afectare accentuată a feței ocluzale
Există o strânsă legătură între cauza fundamentală și localizare, precum și o corelație
semnificativă între cauză și efect (voma cronică sau refuxul gastro -esofagian persistent
determi nă/accentuează eroziunea dentară).

Dintele ap are lustruit, uneori cu aspect mat. Asociată cu refluxul gastro -esofagian,
determină apariția unor depresiuni pe fețele palatale sau linguale și ocluzale ale dinților afectați
de procesul de uzură. Periajul practicat după atacul acid accelerează pierderea de substanță dură
dentară, iar agenții de albire cresc susceptibili tatea la eroziune dentară (fig. 20).

Lucrare de licență Partea personală

– 46 – Fig. 21. Cu antificarea atriției pe suprafața dentară
1 2 3nr pac1; 102; 11
3; 10
9,51010,511Cuantificarea leziunilor de atriție
1
2
3
nr pac 10 11 101 2 3
1 2 3nr pac1; 102; 11
3; 10
9,51010,511Cuantificarea leziunilor de atriție
1
2
3
nr pac 10 11 101 2 3
1 2 3nr pac1; 102; 11
3; 10
9,51010,511Cuantificarea leziunilor de atriție
1
2
3
nr pac 10 11 101 2 3
Fig. 20. Eroziune dentară asociată cu abfracție

Prezența unor fațete mici, lucioase pe vârful cuspizilor sau la nivelul mr ginii incizale
sugerează prezen ța atriției , tipar de uzură ce es te cuantificat conform indicilor din tabelul 9 și
reprez entat grafic în figura 21
Suprafața ocluzală devine vulnerabilă la încărcături funcționale normale, uzura evoluând
într-un ritm mult mai rapid comparativ cu procesele compensatorii. Afectarea parodon tală apare
la aproximativ 35,0% (o medie de 12,89) din totalul pacienților cu atriție, fiind motivată de
asocierea cu modificările involutive caracteristi ce înaintării în vârstă. (fig. 21)

Lucrare de licență Partea personală

– 47 –
Fig. 22. Atriție dentară
TABEL 9. Cuantificarea tiparelor de atriție denta ră

O atri ție importantă poate determina expunerea dentinei, și, implicit creșterea ratei de
uzură dentară. În figura 22, recesiunea gingivală și uzura smalțului sau a cementului este
reprezentată printr -o leziune bine delimitată de abfracție. Trebuie notat faptul că, pierderea de
smalț de la nivel ocluzal e ste caracteristică atriției, în timp ce absența smalțului de la niv el
cervical pledează pentru o posibilă fle xură cervicală dezvoltată în timpul bruxismului.

INDICE

GRUP VÂRSTĂ
FEMININ
MASCULIN
TOTAL
35-44 ani 3 3 6
1 45-54 ani 2 2 4
55-64 ani 0 0 0
65-74 ani 0 0 0
> 75 ani 0 0 0
35-44 ani 0 0 0
45-54 ani 2 1 3
2 55-64 ani 2 2 4
65-74 ani 2 1 3
> 75 ani 0 1 1
35-44 ani 0 0 0
45-54 ani 0 0 0
3 55-64 ani 0 2 2
65-74 ani 3 1 4
> 75 ani 2 2 4

Lucrare de licență Partea personală

– 48 –
Leziuni de abrazie , abfractie
35- 64 ani;
21,60%
35- 64 ani;
8,33%
35- 64 ani;
4,16%35- 64 ani;
22,20%
64->75 ani;
10,50%64->75 ani;
16,60%
64->75 ani;
15%
64->75 ani;
8,80%
00,050,10,150,20,25
abrazia abfractia0,00%2,00%4,00%6,00%8,00%10,00%12,00%14,00%16,00%18,00%
Leziuni de abrazie , abfractie
35- 64 ani;
21,60%
35- 64 ani;
8,33%
35- 64 ani;
4,16%35- 64 ani;
22,20%
64->75 ani;
10,50%64->75 ani;
16,60%
64->75 ani;
15%
64->75 ani;
8,80%
00,050,10,150,20,25
abrazia abfractia0,00%2,00%4,00%6,00%8,00%10,00%12,00%14,00%16,00%18,00%
Leziuni de abrazie , abfractie
35- 64 ani;
21,60%
35- 64 ani;
8,33%
35- 64 ani;
4,16%35- 64 ani;
22,20%
64->75 ani;
10,50%64->75 ani;
16,60%
64->75 ani;
15%
64->75 ani;
8,80%
00,050,10,150,20,25
abrazia abfractia0,00%2,00%4,00%6,00%8,00%10,00%12,00%14,00%16,00%18,00%Fig. 23. Distribuția pacienților funcție de leziuni le de abrazie și
abfracție
Analiza statistică (testul T -student) a evidențiat apariția unor diferențe statistic
semnificative, în ceea ce privește pierderea de țesut dur dentar prin atriție la cele două sexe,
pragul de semnificație fiind p = 0,0042 < 0,05.
Generarea unor forțe supraliminare condu ce la flectarea dintelui în zona coletului , fiind
asociată cu deterior area structurilor dentare la nivelul joncțiunii smalț -cement . Aspe ctul clinic
pledeaz ă pentru leziuni de abfracție (fisurare a smalțului din vecinătatea marginii gingivale sau
apariția unei crestături în smalț ), spre deosebire de leziunile determinate de abrazia de periaj în
care suprafața a fost denivelată, imprecis de finită și excavată în zona de expunere a dentinei . Este
evidentă o creștere a preponderenței pacienților cu leziuni de a brazie și/sau abfracție consecutiv
înaintării în vârstă . Aproximativ 21, 6% din totalul pacienților de sex masculin prezintă , la vârste
relativ tinere, tipare de abrazie dentară , pentru ca, ulterior , balanța s ă se încline în favoarea
abfracției dentare (cu o medie de aproximativ 16 pentru abfracție, respectiv 21,9 pentru abrazie);
influența abrazivă a bolului alimentar este resimțită pe întreaga suprafață ocluzală , în timp ce
forțele ocluzale laterale induc distrugerea cristalelor de hidroxiapatită în regiunea cervicală (fig.
23)

Este esenț ială evaluarea acestor tipare d e uzură în contextul corelării cu o serie de alte
leziuni asociate (sensibilitatea dentară , recesiunii gingivale sau f isurile interne ), fără a eluda
simptomatologia clinică specifică (fig. 24)

Lucrare de licență Partea personală

– 49 –
Leziuni asociate
recesiune
gingivala;
71%sensibilitate
dentara
65,60%
fisuri
interne;
11,60%
Leziuni asociate
recesiune
gingivala;
71%sensibilitate
dentara
65,60%
fisuri
interne;
11,60%
Leziuni asociate
recesiune
gingivala;
71%sensibilitate
dentara
65,60%
fisuri
interne;
11,60%Fig. 24. Distribuția semnelor asociate leziunilor de
uzură dentară

Sensibilitatea dentară (17 pacienți) , apare datori tă inflamației pulpare determinată fie de
reducerea structurilor dure dentare prin procese de frecare , fie ca o consecință a fisurilor ,
respectiv a fracturilor cauzate de forțe ocluzale excesive , iar rezultatul firesc este reprezentat de
apariția sensibilității de diferite grade .
Fisurile interne (15 pacienți ) determinate de solicitări biomecanice supraliminare ce apar
ca urmare a presiunilor crescute ce se exercită asupra dintelui în momentul strângerii și frecării,
atunci când traumatismele fizice acționează direct .
Presiunea exercitată de peria jul excesiv sau de forțele supraliminare pe dinții posteriori și,
mai departe în os, au modificat marginea gingivală, situați e evidențiată la examenul clinic prin
apariția recesiunii gingivale (53 pacienți) , cu resorbții osoase și expuner i ale suprafeței
radiculare .
Comparând rezultatele p rezentului studiu cu datele existente în literatura de specialitate,
se observă că, la grupurile de vârstă mai tânără nivelul de uzură dentară ar putea fi privit ca și
patologic. Un număr destul de mare de cazuri c e prezin tă leziuni de uzură extremă evidențiată la
grupa de vârstă 35 -54 de ani, confirmă faptul că, uzura dentară nu este parte componentă doar a
unui proces de îmbătrânire, fiind deosebit de important din acest punct de vedere decelarea
factorilor etiologici (d eși studiul a implicat un număr destul de redus de cazuri pentru o anumită
categorie de vârstă).

Lucrare de licență Partea personală

– 50 –
Influența sexului asupra nivelului de uzură dentară, sugerează că , deși eroziune a dentară
este forma dominantă la sexul feminin , iar abrazia la cel masculin , totuși cea mai frecventă
manifestare a procesului de uzură dentară rămâne abrazia (spre deosebire de studiile existente în
literatura de specialitate, unde forma dominantă la sexul femini n era eroziunea) . [1, 2, 6]
De asemeni, în studiul efectuat s -a constatat și p redominența leziunilor de abrazie la
categoria de subiecți proveniți din mediul rural , putându -se astfel stabili o relație directă între un
regim alimentar alcătuit din alimente dure, fibroase și mediul de proveniență, regim alimentar ce
determină o abrazie mai extinsă decât la consumatorii de alimente rafinate, prelucrate, mai puțin
dure.
În unele circumstanțe se întâlnesc n ivele crescute de uzură asociate cu modele
caracteristice.
Determinarea indicelui TWI (folosit în studiul nostru pentr u cuantificarea leziunilor de
uzură pe suprafețele dentare) nu evidențiază diferențe semnificative statistic, pe de o parte
datorită omogenității grupelor de studiu în ceea ce priveste repartiția în funcție de vârstă și sex,
iar pe de altă parte datorită folosi rii indicilor la o scara ordinală (prezența valorilor pentru uzura
medie poate crea confuzii chiar dacă valorile nu reprezintă o măsură graduală a creșterii uzurii
dentare).
Deoare ce eroziunea , atriția și abrazia sunt tipare dificil de diferențiat u nele de altele în
faze inițiale, doar acele leziuni care sunt cu siguranță considerate rezultatul unui anumit agent
etiologic au fost clasificate peste nivelul 0 . Astfel că soluțiile pentru diferențiere sunt date de
localizare și morfologie. Mai mult, pent ru suprafețele faciale, limita dintre nivelele 2 -3 s-a fixat
la 50% afectare dentinară, deoarece, acest criteriu poate fi ușor evaluat și este mai sigur decât
gradările mai restrânse. Nivelul 2 de la nivelul suprafețel or orale și ocluzale s -ar putea
difer enția, la rândul lor, în același mod, deși, în special la nivelul suprafețelor ocluzale, sunt
greu de obținut evaluări sigure. [5; 7; 12]
Etiologia multifactorială, conjugată cu caracteristicile f iziologice și comportamentale ale
fiecăr ui individ, gener ează o paletă largă de aspecte ale leziunilor dentare necariogene la nivelul
structurilor dentare, fapt confirmat și de rezultatele studiului nostru.
Nu se poate stabili clar factorul etiologic care determină inițierea și progresia leziunilor.
Am putut do ar presupune faptul că, inițierea lezională este datorată unui factor ce poate induce o
susceptibilitate a structurii dentare la acțiunea altor factori (sinergism lezional). Teoretic, fiecare
tip lezional poate fi considerat ca o entitate clinică având car acteristici specifice; cu toate
acestea, nu poate fi descrisă existența unui singur tipar, deoarece, asocierea factorilor etiologici
va determina asocieri î ntre diferite tipuri lezionale. A ceasta ar explica numărul destul de mare a l

Lucrare de licență Partea personală

– 51 –
subiecților ce au pr ezentat semne clare de eroziune chimică , leziune ce poate fi pusă pe seama
obiceiurile alimentare inadecvate sau a patolog iei digestive preexistente.
Eroziunea smalțului crește logaritmic cu scăderea pH -ului. Apa minerală carbonatată
crește pH -ul, leziuni le erozive apărute fiind minime.
Potențialul eroziv al diferitelor tipuri de medicații nu depinde numai de valoarea pH -ului
său, ci și de capacitatea de tamponare, de proprietățile de chelator ale acidului sau de frecvența și
durata ingerării. [6; 14; 16; 19]. Cu cât este mai mare capacitatea de tamponare a acidului, cu atât
mai mult va dura până când saliva își va restabili valoarea pH -ului. În acest context, ar trebui să
se rețină faptul că, această capacitate de tamponare, precum și nivelul de s ecreție salivară, trebuie
avute în vedere atunci când se estimează riscul de formare sau de creștere a leziunilor erozive la
un pacient , fapt confirmat și de studiile efectuate de Hunter și colab în anul 2000 . [21; 25; 26 ]
Greața și voma însoțesc de obice i tulburările endocrine și metabolice severe, determinând
accentuarea leziunilor erozive deja existente, putându -se astfel stabili o corelație între uzur a
chimică și patologia generală. . Această patologie ar putea explica predominența leziunilor de
uzură chimică la sexul feminin.
O altă posibilă explicație a procentului destul de mare al pacienți lor ce prezintă semne
clare de uzură chimică este însu șirea metodelor de igienă orală ; astfel, p eriajul dentar imediat
după atacul acid a evidențiat accelerarea pi erderii de substanță dentară , deoarece,
demineralizarea structurii dentare lasă matricea organică a dentinei sau smalțului fără suportul
anorganic al ionilor minerali. [6; 34]. Periajul efectuat în acest moment va îndepărta matricea
organică, astfel încât remineralizarea nu va mai avea loc. Dacă dinții nu vor fi periați 2 -3 ore
după atacul acid, se produce remineralizarea prin intermediul ionilor de calciu și fosfat salivari,
suficient pentru a nu apare o pierdere permanentă de substanță dentară. Acest lucru este
confirmat și d e rezultatele studiului efectuat de Scheutzel și Moazzez în 1996, respectiv 2000.
[54; 55; 56; 57; 60]
Dacă se supraadaugă și alți posibili factori etiologici ce acționează simultan sau
combinat, sunt astfel explicate diferențe le în ce ea ce privește localizarea și gradul de severitate.
Examenul clinic a evidențiat , la pacienții cu leziuni erozive , modificări la nivelul
suprafaț elor dentare, suprafețe care devin excavat e (cupă sa u crater), cu margini rotunjite. Dinții
sunt hipersensibili și, în cele mai multe cazuri , au aspect mat . Aspectele de crater sau cupă nu pot
fi potrivite unele peste altele la nivelul suprafețelor articulate ale dinților.
Rezultatele studiului sunt conforme cu rezultatele studiilor existente în lit eratura de
specialitate. [42; 47].

Lucrare de licență Partea personală

– 52 –
Depistarea , în lotul studiat, a unui număr relativ crescut de pacienți de sex masculin cu
forme de uzură de natură presupus mecanică , poate fi pusă pe seama forțelor ocluzale dezvoltate
în timpul procesului masticator , asociată cu incapacitatea supraf eței smalțului de a suporta
presiuni crescute . Este vorba de cele două forme de uzură mecanică, atriția și abrazia, deși în
literatura de specialitate există o inconsecvență în ceea ce privește definirea și diagnosticarea
lor. [6; 14; 61].
Prevalența leziunilor de uzură mecanică în lotul studiat, precum și prezența de leziuni
asociate (hipersensibilitate dentară , fisuri ale smalțului , recesiuni gingivale ), poate fi pusă pe
seama faptului că, î ncărcătura orizontală a dintelui se însoțește , se pare, de o pierdere fizico –
chimică în structura dentară, cu expuner ea progr esivă a canaliculelor dentinare, cu apariția de
fisuri sau leziuni cervicale necarioase, fapt explicat de altfel și de studiile efectuate de Simon în
anul 2000. [14; 16; 32]
Un e xamen clinic atent efectuat a scos în evidență apariția unor fațete de atriție , respectiv
o suprafață plană, cu margini bine delimitate și circumscrise , care prezintă corespondent identic
pe antagonist și la nivelul căreia , microscopic , ar putea fi eviden țiate striații fine, paralele,
dispuse într -o singură direcție în limitele unei suprafețe.
Variațiile în mișcările mandibulare pot avea ca rezultat o paletă largă de tipare de
bruxism. După cum se cunoaște, bruxismul determină uzura, care, la rândul ei, es te legată de
durata și forța parafuncției.
Practic aspectul acestei suprafețe ar fi trăsătura clinică ce deosebește atriția de abrazie,
formă de uzură mecanică ce se însoțește de pierderea succesivă a straturilor de smalț, straturi la
nivelul cărora proces ele reparatorii rămân fără efect. O astfel de pierdere de substanță poate pune
probleme și aceasta deoarece, când se expune dentina prin abraziune, canaliculele dentinare vor
rămâne sigilate de stratul de „dentritus dentinar” (smear). [34; 58; 61]. Este b ine documentat
faptul că, î n prezența acizilor, acest strat se pierde, canaliculele rămân deschise și poate apare
inflamația pulpară, cu sensibilitate la variații de temperatură, osmolaritate și uscare a dintelui.
[28; 38]. Această situație reprezintă de f apt hipersensibilitatea dentar ă, ce se manifestă în special
la nivel cervical . Pierderea de substanță dentară prin abraziune poate deveni severă, subminând
rezistența dintelui. [6; 41; 44]
La nivelul dentinei care se abrazează au loc mecanisme protective c are permit depunerea
de dentină secundară și reparatorie (neregulată), cu scopul de a preveni expunerea pulpei dentare.
Traumatizarea constantă a straturilor dentinare conduc la formarea dentinei sclerotice,
caracterizată prin calcificarea tubulilor dentin ari și obliterarea lor . [1; 2; 3; 14 ; 21; 25]. Aceste
două forme de uzură mecanică (atriția și abrazia) definesc practic un nou fenomen, respectiv

Lucrare de licență Partea personală

– 53 –
procesul de uzare a două, sau a trei corpuri (contacte dento -dentare pure, fără interpunerea
particulelor d e lubrifiant în cazul atriției, spre deosebire de abrazie, în care, fie bolul alimentar,
fie particulele rezultate în urma uzării a două corpuri sunt treptat înglobate în masa de material și
pot acționa ca și al treilea corp în procesul mecanic) . [48; 50]
Modificările involutive specifice înaintării în vârstă, sunt asociate cu scăderea rezistenței
structurilor dure dentare și creșterea susceptibilității la apariția unor tipare specifice de uzură în
lotul de pacienți studiat (respectiv abf racția asociată sau nu cu abrazia dentară) . Creșterea
numărului de cazuri cu abfracție în ultimele două grupe de vârstă poate fi pus pe seama
conceptului de „stress ocluzal” (deformarea cauzată de suprasolicitarea ocluzală ar putea induce
un stress de tracțiune sau de com presiune în regiunea cervicală , însoțite de deformări elastice la
acest nivel ). [12; 13; 41 ]. Rezultatele prezentului sunt în strânsă concordanță cu datele studiilor
mai sus enumerate .
Acest proces are o serie de implicații endo -parodontale. Forțele ocluz ale care determină
atriția accentuată fac ca unii factori externi (fizico – chimici sau chiar bacterieni) să traverseze
tubii dentinari spre pulpă și să determine apariția mediatorilor chimici, urmată de vasodilatație și
o creștere a permeabilității vascul are, precum și o accentuare a chematoxiei polinuclearelor spre
țesutul pulpar [50; 64 ]
Țesuturile pulpare pot reacționa prin procese de apărare traduse prin depunere de săruri
de calciu în camera pulpară, dar și de creșterea numărului de macrofage, limfoc ite, plasmocite,
producătoare de imunglobuline.
Prezența antigenelor și a anticorpilor determină apariția complexelor Ag -Ac, cu
eliberarea de complement, cu efecte importante asupra permeabilității peretelui vascular și
dezvoltării exudatului inflamator. P ulpa fiind situată între pereți rigizi, fenomene le se propagă
spre zona apicală. Odată procesul declanșat, vasele dilatate, comprimate de pereții rigizi și de
edemul inflamator, determină propagarea fenomenelor către apex și chiar dincolo; periapical,
apariția produșilor de degradare se realizează rapid, probabil prin cantonarea la acest nivel a unor
microorganisme din circulația generală [6; 64 ]
Într-un context parodontal direct, din cauza forțelor masticatorii crescute, care duc la
atriția interproximală , placa bacteriană este fie mult redusă, fie efectiv absentă apical de
suprafața de contact, locul major de atac cariogen sau de apariție a bolilor parodontale. În acelați
timp, uzura suprafețelor ocluzale reduce și, eventual elimină fisurile, și, în modul acesta
perforează depozitele bacteriene, dar care rămân abundente în regiunile nefuncționle ale arcadei.
Din cauza erupției continue se produce o modificare nefiziologică a atașamentului epitelial la

Lucrare de licență Partea personală

– 54 –
cement, cu migrarea apicală a acestuia . De asemenea, apar modificări distrofice – atrofice, ce
constau în îngustarea lumenelor canalelor radiculare.
Când stressul, variabil ca intensitate acționează la nivelul structurilor dentare restante
timp îndelungat, apare fenomenul de oboseală , cu inițierea și evoluț ia fisurilor în masa de
material . [6; 65 ]
În condițiile în care există restaurații protetice pe arcada dentară antagonistă, răspunsul la
contactul cu smalțul dentar este variabil funcție de tipul de material utilizat ; astfel, smalțul
abrazează acrilatul m ai moale, și este, la rândul său, uzat de amalgam sau restaurațiile
semifizionomice, materiale a căror duritate este mult superioară.
Datorită aspectelor prezentate mai sus , cunoașterea fenomenelor ce stau la baza apariției
leziunilor dentare necariogene permite înțelegerea noțiunilor de frecare – uzare , precum și a
mecanismelor de acțiune la nivelul unităților dentare. Proprietățile mecanice, chimice sau
microstructurale ale țesuturilor dentare, în strânsă legătură cu localizarea și orientare a forțelor de
acțiune, influențează comportamentul dintelui la uzare .

Lucrare de licență Concluzii

– 55 –

CONCLUZII

Concluziile desprinse în urma efectuării acestui studiu pot fi rezumate astfel :
 studiul clinico -statistic efectuat scoate în evidență frecvența leziunilor odontale
necarioase în populația adultă, gr upurile populaționale cu risc și factorii etiologici cu care
acestea se pot corela.
 s-au observat corelații între sexe, grupe de vârstă, starea generală și tiparul leziunilor
de uzură, modificarea calității structurilor dure dentare influențând tipurile de leziuni asociate și
predominența acestora.
 fenomenele de uzură dentară mecano -chimică sunt influențate și influențează, la
rândul lor, instalarea unor complicații locale, loco -regionale sau generale. Corectarea
deficiențelor organice permite prevenire a sau încetinirea evoluției acestor fenomene.
 identificarea factorilor de risc este importantă în prevenirea progresiei leziunilor,
motiv pentru care este necesară instituirea unui protocol de prevenție și monitorizare a evoluției
diferitelor tipare de u zură
 fenomenele de uzură dentară mecano -chimică sunt influențate și influențează, la
rândul lor, instalarea unor complicații locale, loco -regionale sau generale. Corectarea
deficiențelor organice permite prevenirea sau încetinirea evoluției acestor fenom ene.
 solicitările biomecanice excesive determină o gama l argă de manifestări la nivelul
structurilor dure dentare. Indiferent de cauza și gravitatea interesării elementelor ocluzale
propriu – zise, în timp apare malocluzia de diferite grade, care poate declanșa, la rândul său,
tulburări disfuncționale dintre cele mai importante la nivelul tuturor componentelor sistemului
stomatogat.
 există patru etiologii diferite pentru uzura dentară, se poate deci vorbi despre o
etiologie multifactorială care împiedică o delimitare clară a fiecărei formă în parte. Factorii
etiologici acționează sincron, sinergic, cumulativ, sau împreună cu alte entități pentru a masca
cauza reală a fenomeneleor de uzare.

Lucrare de licență Concluzii

– 56 –
 cele mai multe metode clinice se bazează pe schimbări vizibile apărute pe studiul de
caz, metode ce sunt lipsite de acu ratețe, dar care, de cele mai multe ori satisfac nevoile clinice, în
sensul stabilirii necesităților de tratament. Totuși, pierderile nu sunt vizibile și nu este posibil a se
determina succesul mijloacelor preventive sau dacă rata uzurii este suficientă pe ntru a justifica
nevoia de tratament.
Este responsabilitatea medicului dentist să diagnosticheze corect aceste semne și
simptome și, pe cât posibil, să acționeze în sensul minimalizării consecințelor tulburărilor induse
biomecanic .

Lucrare de licență Bibliografie

– 57 –

BIBLIOGRAFIE

1. Absi EG, Addy M, Adams D. Dentine hypersensitivity. The effects of toothbrushing and
dietary compounds on dentine in vitro: A SEM study. J Oral Rehabil 1992 19: 101 -110
2. Addy M, Hughes J, Pickles M et al . Development of a method in situ to study toothpaste
abrasion of dentine: comparison of 2 products . J Clin Periodontol 2002, 29: 896 -900
3. Andrian S . WHO comunication about the epidemilogy of caries în some regions of Romania .
Oral comunication în the Congres: Romanian – Belgium sci entific days, Iasi, Romania, 2003
4. Andrian Sorin . Principiul interventiei minim invazive – o strategie actuală în cariologie.
Rev. de Med. Stomatologică, 2002, 1: 12 -15.
5. Angker L, Swain MV, Kilpatrick N. Characterising the micro -mechanical behaviour o f the
carious dentine of primary teeth using nano – indentation . J. Biomech 2005, 38 (7): 1535 -42
6. Armencia Adina Oana , Maria Ursache. Cercetari clinice si experimentale asupra
comportamentului tribologic al structurilor dentare si biomaterialelor utiliza te în protezare . Iași,
2009
7. Ashraf Estafan, Peter C. Furnari, Gary Goldstein and Eugene L. Hittelman. In vivo
correlation of noncarious cervical lesion and occlusal wear. The Journal Of Prosthetic
Dentistry, 2005: 221 -226
8. Azzopardi A., Bartllet D. W., Watson T. F., Smith B. G. N .. A literature review of the
techniques to measure tooth wear and erosion. Eur. J. Prosth. Rest. Dent. 2000, vol. 8, no. 3:
93-97
9. Balooch M., Wu -Magidi I.C., et all. Viscoelastic properties of demineralized human dentin
measured in water with atomic force microscope (AFM) -based indentation. Journal of
Biomedical Materials Research 1998, 40: 539 –544
10. Bishop K et all. Wear now? Un update on the etiology of tooth wear. Quint. Inc. 1997; vol
28: 5305 -315
11. Bishop K., Kelleher M., Bri ggs P., Joshi R . Wear now? Un update on the etiology of tooth

Lucrare de licență Bibliografie

– 58 –
wear . Quintessence International, 1997, vol. 28: 28 -35
12. Broun M,. Lambrechts P: Stress induced cervical lessions . The J. of Prosth. Dent. 2001,
vol. 28: 718 -722
13. Carvalho RM, Santiago SL, F ernandes CA, Suh BI, Pashley DH . Effects of prism
orientation on tensile strength of enamel. J Adhes Dent 2000, 2: 251 –7
14. Coleman TA, Grippo JO, Kinder Knecht E : Cervical Dentin Hypersensitivity. Part III .
Quint Int 2003, 34: 427 -34
15. Coleman TA, Gri ppo JO, Kinderknecht KE. Cervical dentin hypersensitivity, part II:
association with abfractive lesions. Quintessence Int 2000, 31: 466 –73
16. Dababneh RH, Khouri AT, Addy M . Dentine hypersensitivity -an enigma? A review of
terminology, epidemiology, mech anisms, aetiology and management . Br. Dent J 1999, 187: 606 –
611
17. Donache M.A., A.. Walls W.G . The tooth wear index: a flawed epidemiological in an
ageing population group. Community Dent. Oral Epidemiol. 1996, 24: 152 -158
18. Dong XD, Ruse ND. Fatique crack propagation path across the dentino -enamel junction
complex in human teeth. J. Biomed. Mater. Res. A66, 2003: 103 -109
19. Finke M, Jandt K D, Parker D. The early stages of native enamel dissolution studied with
atomic force microscopy. Journal of Col loid and Interface Science 2000, 232: 156 –64
20. Fong H, Sarikaya M, White SN, Snead ML. Nanomechanical properties profiles across
dentin -enamel junction of human incisot teeth. Mater. Sci. Eng. C7, 2000: 119 -128
21. Graham J. Mount, W. R. Hume. Conservar ea și restaurarea structurii dentare. Edit. All
Educational, 1999
22. Habelitz S, Marshall GW, Baloch M. The functional width of the dentino -enamel junction
determined by AFM -based nanoscratching . J. Struct. Biol. 135, 2001: 244 -301
23. Habelitz S, Marshal l SJ, Marshall GW, Balooch M. Mechanical properties of human
dental enamel on the nanometre scale. Arch Oral Biol 2001; 46: 173 -83
24. Ho SP, Balooch HE, Goodis HE, Marshall GW, Marshall SJ. Ultrastructure and
nanomechanical properties of cementum dentin j unction . Wiley Periodicals, Inc. 2003: 343 -351
25. Hooper S, West NX, Pickles M et al. Investigation of erosion and abrasion of enamel and
dentine: a model in situ using toothpastes of different abrasivity . J Clin Periodontol 2003, 30:
802-808
26. Hunter M L, West NX, Hughes JA, Newcombe RG, Addy M. Erosion of deciduous and
permanent dental hard tissue in the oral environment. J. of Dent 28, 2000: 257 -263
27. Huo B, Zheng Q, Zhang S et all . Effect of dentin tubules to the mechanical properties of

Lucrare de licență Bibliografie

– 59 –
dentine. Part II: experimental study. Acta mechanica Sinica, 2000, 16: 75 -82
28. Huysmans M, Thijssen JM. Ultrasonic measurement of enamel thickness: a tool for
monitoring erosion? Journal of Dentistry 2000, 28: 187 —91
29. Imbemeni V, Kruzic J J, Marshall G W, Mar shall S J, Ritchie R O. The dentin -enamel
junction and the fracture of human teeth . Nature Materials, vol 4, 2005: 229 -232
30. Imbeni V, Nalla R K, Kinney J H, Richie R O. On the in vitro fracture toughness of
human dentin. J. Biomed. Mater. Rest. A 66, 2 003: 1 -9
31. Iwamoto N, Ruse N D . Fracture toughness of human dentin. J. Biomed mater. Rest. A 66,
2006: 507 -512
32. Jerry Simon et all. Biomechanically induced dental disease. Connecticut Dentist 2005: 1 -24
33. Kaidonis J. A., Richards L.C., Townsend G., Tansley GD . Wear of human enamel: A
quantitative in vitro assessment. J. Dent. Res, 1998, 77: 1983 -1990
34. Kaidons J., Richards L. Distrucții coronare de natură necarioasă.Conservarea și
restaurarea structurii dentare . Editura All Educational, Bucuresti , 2001: 27 -35
35. Katz JL, Bumrerraj S, Dreyfuss J, Wang Y, Spencer P. Micromechanics of the
dentin/adhesive interface. Journal of Biomedical Materials Research 2001, 58: 1366 –71
36. Kinney JH, Balooch M, Marshall GW, Marshall SJ. A micromechanics model of the
elastic properties of human dentine. Archive of Oral Biology, 1999, 44: 813 -822
37. Kinney JH, Balooch M, Marshall SJ, Marshall GW, Weih TM. Atomic force microscope
measurements of the hardness and elasticity of peritubular and intertubular human den tin.
Journal of Biomechanical Engineering 1996, 118: 133 –5
38. Kinney JH, Marshall SJ, Marshall GW. The mechanical properties of human dentin: a
critical review and re -evaluation of the dental literature . Critical Reviews in Oral Biology and
Medicine, 2003 , 14: 13 -29
39. Kinney JJ, Gladdenb JR, Marshalla GW, Sob JH, Maynardb JD . Resonant ultrasound
spectroscopy measurements of the elastic constants of human dentin. Journal of Biomechanics
37, 2004: 437 – 441
40. Kishen A, Ramamurty U, Asundi A . Experimental studies on the nature of property
gradients in the human dentine . Journal of Biomechanical Materials Research, 51, 2000: 650 –
659
41. Kuroe K, et al . Biomechanical effects of cervical lesions and restoration on periodontally
compromised teeth . Quint, Int. 32:2, Feb 2001: 111 -118
42. Letonyua L., Andreana S . Tooth wear: attrition, erosion and abrasion. Rest Dent nr. 6,
vol. 34/ 2003: 435 – 444

Lucrare de licență Bibliografie

– 60 –
43. Li H, Zhou ZR. Wear behaviour of human teeth in dry and artificial saliva conditions. Wear
249, 2002: 980 -984
44. Lin CP, Douglas WH, Erlandsen SL . Scanning electron micro scopy of type I collagen at
the dentin enamel junction of human teeth . J. Histochem. Cytochem 41, 1993: 381 -388
45. Litonjua Luis et all . Tooth wear. Rest. Dentistry, vol. 34, no. 6, 2003: 435 – 446
46. Low I.M . Depth -Profiling of crystal structure, texture and microhardness in a functionally –
graded tooth enamel . J. Am. Ceram. Soc. 87, 2004: 2125 -31
47. Lussi A, Schaffner M. Progression of and risk factors for dental erosion and wedge -shaped
defects over a 6 -year period . Cries Res. 2000, (9): 13 -7
48. Lussi A. Dental erosion – clinical diagnosis and case history taking. Eur. J. oral Sci. 1996,
(104): 191 – 198
48. Maas MC. Enamel structure and microwear: an experimental study of the response of
enamel to shearing force . Am J Phys Anthropol 1991, 85(1): 31 –49
50. Macovei Georgiana , Carmen Elena Cotrutz, Maria Ursache. Relationship aspects of
general pathology and oral pathology in elderly patients . Annals of RSCB , vol. XV, Issue 2 ,
289-294
51. Mahon ey EK, Rohanizadeh R, Ismail FS, Kilpatrick NM, Swain MV. Mechanical
properties and microstructure of hypomineralised enamel of permanent teeth . Biomaterials
2004, 25 (20): 5091 -100
52. Malek S, Darendeliler M A, Swain M V. Psyhical properties of root cem entum. I. A new
method for 3 – dimensional evaluation. Am. J. Orthod. Dentofacial Orthop 2001, 120(2): 198 -208
53. Marshall GB, Balooch M., Gallanger RR, Gansky SA, Marshal SJ . Mechanical
properties of the dentin -enamel junction: AFM studies of nanohardness , elastic modulus and
fracture. J.Biomed. Mater. Res. 54, 2001: 87 -95
54. Meurman J.H Pathogenesis and modifying factors of dental erosion. Eur. J. Oral Sci. 1998,
(104): 199 -206
55. Miranda P, Pajares A, Guiberteau F, Cumbrera FL, Lawn BR. Contact fractu re of
brittle bilayer coatings on soft substrates . J. Mater. Res. 2001a, (16): 115 –26
56. Miranda P, Pajares A, Guiberteau F, Cumbrera FL, Lawn BR. Role of flaw statistics in
contact fracture of brittle coatin gs. Acta Mater. 2001b, (49): 3719 –26
57. Moaz zez R, Smith BG, Bartlett DW . Oral pH and drinking habit during ingestion of a
carbonated drink in a group of adolescents with dental erosion. Journal of Dentistry 2000, 28
(6): 395—7
58. Oliveira R, Basting RT, Algisto JA, Rodrigues AL, Serra MC. Effects of a carbamide

Lucrare de licență Bibliografie

– 61 –
peroxide agent and desensitising dentifrices on enamel microhardness . American Journal of
Dentistry 2003, (16): 42 –6
59. Romînu M., Bratu D . Aparat dento -maxilar , edit. Helican, Timișoara
60. Scheutzel P. Etiology of dental erosion – intrinsec factors. Eur. J. Oral.Sci. 1996, 104: 178 –
190
61. Telles D, Pegorano LF, Pereira JC. Prevalence of noncarious cervical lesion and their
relation to occlusal aspects: A clinical study . J. Est het. Dent, 2000; 12: 10 -15
62. Ten Cate AR. Oral histology, developement, structure and function . 5 th.ed St. Louis, MO:
Mosby -Year Book, Inc.; 1998, pg
63. Tesch W et all. Graded microstructure and mechanical properties of human crown dentin.
Calcified Tissue Int., 69, 2001: 147 -157
64. Vatamanu M., Vatamanu R., Moldovanu A., Lăcătușu St . Implicațiile periapicale ale
atriției. Medicina Stomatologică, 1997, vol I, nr.1: 38 -41
65. Verret Ronald . Analysing the etiology of on extremely worm dentition. J. Of Prosthod, 2001,
10(4): 224 -133
66. Wang R .Z., Weiner S. Human root dentin: structural anisotropy and Vickers
microhardness isotropy . Connective Tissue Research 1998, 39: 269 –279
67. White S N et all . The dentino -enamel junction is a broad transitional zone uniting dissimilar
bioceramic composit es. J. Am. Ceram. Soc. 83, 2000: 238 -240
68. www.sharkdentclinique.ro/structura.html
69. www.simplyteeth.com
70. Yamamoto T, Domon T, Takahashi S, Islam Mn, Sizuki R . The fibrous structure of the
cemento -dentinal junction in human molars shown by scanning electron microscopy combined
with NaOH -maceration . J. Periodontal Res. 2000; 35: 59 -64
71. Yamamoto T, Domon T, Takahashi S, Islam N, Suzuki R, Wak ita M . The structure and
function of the cemento -dentinal junction in human teeth. J. Periodont res. 1999; 34: 261 -268
72. Zero Dominick . Etiology of dental erosion extrinsec factors . Eur J. Oral Sci 1996/104: 162 –
177
73. Zero DT, Lussi A . Etiology of en amel erosion: intrinsic and extrinsic factors . In: Addy M,
Embery G, Edgar WM, Orchardson R. (ed s) Tooth Wear and Sensitivity. London: Martin
Dunitz, 2000: 121 -140
74. Z. Gheorghiu. Elemente de analiza statistica. Iași 2004
75. Zheng L, Hilton JF, Habelitz S, Marshall SJ, Marshall GW . Dentin caries activity status
related to hardness and elasticity . Eur J Oral Sci 2003, 111: 243 -252

Lucrare de licență Anexa 1

– 62 –

ELEMENTE DE ANALIZĂ STATISTICĂ

Metoda comparării aceluiași fenomen între diferite categorii de pacienți constă în studiul
corelativ al fenomenelor cu factorii cunoscuți sau presupuși a fi cauza principală de risc în
apariția unor probleme medicale s tudiate.
În acest studiu au fost utilizate o serie de metode matematice implementate în soft -ul
utilizat pentru prelucrarea datelor ( SPSS 17 ), metode ce caracterizează valorile medii „normale”
ale fenomenelor studiate, sau dispersia și eroarea medie față d e aceste valori, metode de
previziune (prognoză).
Alegerea metodelor de cercetare depinde de natura fenomenului studiat, de frecvența,
dinamica și structura acestuia.
Cu ajutorul indicatorilor statistici se poate efectua analiza cantitativă care să permită
evaluări și comparații din punct de vedere a localizării și a împrăștierii datelor. Aceștia exprimă
numeric, pe baza valorilor de studiu, fie localizarea, fie variația datelor. Indicatorii de corelație și
regresie servesc la exprimarea legăturilor funcțio nale, cauzale, între două sau mai multe
caracteristici ale unui fenomen sau colectivități. Valorile medii sunt indicatori ai însușirii
calitative esențiale ale fenomenelor, colectivității studiate, măsura tendinței centrale a
repartițiilor de frecvențe ale variabilei. Importantă este cunoașterea comparativă a fenomenelor
studiate față de un etalon, valoarea medie. Fără cunoașterea valorii medii, comparația nu este
posibilă decât în mod imperfect: comparația dintre două sau mai multe fenomene pentru a
consta ta diferența dintre ele, neputând conclude dacă aceste fenomene sunt sau nu apropiate de o
valoare etalon. [75]

Stabilirea pragului de semnificație statistică
Pragul de semnificație statistică p indică în ce măsură afirmația efectuată este corectă ,
(respe ctiv probabilitatea maximă cu care putem risca o eroare ). [75] Cu alte cuvinte, dorim să
cunoaștem în ce măsură rezultatele pe care le -am obținut se datoreaz ă întâmplării și în ce măsură

Lucrare de licență Anexa 1

– 63 –
nu. În statistică se lucrează cu două praguri de semnificație ce co respund procentajului de eroare,
și anume: pragul de 0,01 (eroare de 1%) și pragul de 0,05 (eroare de 5%).
În cadrul studiului de față, având în vedere mărimea loturilor, am considerat un test
statistic ca fiind semnificativ dacă p < 0,05.

Stabilirea int ensității corelațiilor statistice
Corelația este relația dintre două sau mai multe variabile. Pentru stabilirea corelației
dintre două variabile am utilizat corelația bivariată , respectiv coeficientul Pearson pentru date
parametrice sau coeficientul Spear man pentru cele neparametrice, ca și pentru aprecierea
corelațiilor pentru variabilele calitative. Două variabile sunt corelate dacă distribuția scorurilor
uneia dintre ele se schimbă sub influența scorurilor celeilalte . [13] Pentru interpretarea corelație i
am luat în considerație următoarele elemente (tabel II) :
– pragul de semnificație – dacă este mai mic decât valoarea de referință aleasă, atunci
putem considera că există corelație între variabile;
– semnul corelației – arată natura legăturii dintre va riabile. Un coeficient pozitiv indică o
corelație directă, în care creșterea unui fenomen este însoțită de creșterea celuilalt fenomen. Un
coeficient negativ indică o corelație inversă, în care creșterea unui fenomen este însoțită de
descreșterea celuilalt fenomen;
– mărimea coeficientului – descrie tăria legăturii care există între variabile.

Tabel II . Interpretarea valorii unui coeficient de corelație
Valoarea coeficientului r Interpretarea
+0,90 ÷ +0,99 ( -0,90 ÷ -1) Corela ție pozitivă (negativă) foa rte puternică
+0,70 ÷ 0,90 ( -0,70 ÷ -0,90) Corelație pozitivă (negativă) puternică
+0,50 ÷ +0,70 ( -0,50 ÷ -0,70 ) Corelație pozitivă (negativă) moderată
+0,30 ÷ +0,50 ( -0,30 ÷ -0,50) Corelație pozitivă (negativă) slabă până la moderat
+0.01 ÷ +0,30 ( -0,01 ÷ -0,30) Corelație pozitivă (negativă) inexistentă sau foarte
slabă

Pentru a analiza legătura dintre mai multe variabile am utilizat regresia lineară multiplă
(multivariată). Atunci când modelul de predicție al unei variabile depinde de influența m ai
multor variabile, predicția se îmbunătățește dacă ținem cont de relația existentă între toate
variabilele și cea pe care dorim să o prezicem.

Lucrare de licență Anexa 1

– 64 –
Regresia lineară construiește modele teoretice de predicție, conținând coeficienți
standardizați (Beta) și n estandardizați de regresie, valoarea testului t al lui Fisher, coeficienții de
corelație multiplă R și pătratul acestuia, R2, care arată cât de mult din variația variabilei
dependente este prezis de model, alături de pragul de semnificație. [75]
Cu ajutor ul coeficienților standardizați și nestandardizați am construit ecuația de regresie,
care arată relația dintre variabila dependentă, pe care dorim să o prezicem, și variabilele
independente.