Asist. drd. NICOLETA MI ȘU [613574]

Asist. drd. NICOLETA MI ȘU

FINANȚAREA IMM-URILOR

2008

Cuprins

CUPRINS ………………………………………………………………………………………………………. …….2

CAPITOLUL 1. NO ȚIUNI INTRODUCTIVE ……………………………………………………….. …….5
1.1. Definirea și importan ța IMM-urilor ………………………………………………………………. …….5
1.2. Cadrul de reglementare a IMM-urilor în România …………………………………………. …….6 1.3. Rolurile pozitive ale IMM-urilor în ec onomie ………………………………………………… …….6
1.4. Accesul IMM-urilo r la sursele de finan țare …………………………………………………… …….8
1.5. Factori ce determin ă alegerea surselor de finan țare a IMM-urilor …………………… …….9
1.6. Programe de sprijin pentru IMM- uri în perioada de preaderare ………………………. …….9

CAPITOLUL 2. DECIZIA FINANCIAR Ă ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI
MIJLOCII ………………………………………………………………………………………………………. …..12
2.1. Conceptul de decizie financiar ă …………………………………………………………………. …..12
2.2. Decizia de investi ții în IMM-uri ……………………………………………………………………. …..12
2.2.1. Efec tele deciziei de investi ții ……………………………………………………………… …..12
2.2.2. Surse de finan țare a investi țiilor ………………………………………………………… …..13
2.3. Decizia de finan țare ………………………………………………………………………………….. …..14
2.3.1. Definirea deciziei de finan țare …………………………………………………………… …..15
2.3.2. Obiectivele urm ărite de furnizorii de capital ………………………………………… …..15
2.4. Decizia de repartizare a profitului ……………………………………………………………….. …..16 CAPITOLUL 3. FINAN ȚAREA IMM-URILOR PE TERMEN MEDIU ȘI LUNG ……….. …..18
3.1. Categorii de capital …………………………………………………………………………………… ….. 18
3.1.1. De finirea capitalului …………………………………………………………………………….. . …. 18
3.1.2. Ca tegorii de capital la ini țierea unei afaceri …………………………………………… ….. 18
3.1.3. Categorii de ca pital pe perioada de exploatare ………………………………….. …..19
3.1.4. Categorii de capital dup ă provenien ța surselor …………………………………… …..20
3.2. Surse proprii de finan țare a IMM-urilor ………………………………………………………… …..20
3.2.1. Surse de finan țare la ini țierea unei afaceri …………………………………………. …..20
3.2.2. Finan țarea intern ă ………………………………………………………………………….. …..21
3.2.2.1. Definirea
și importan ța finanțării interne ………………………………… …..21
3.2.2.2. Componentele autofinan țării ………………………………………………… …..21
3.2.2.3. Factorii care influen țează decizia de autofinan țare …………………. …..22
3.2.2.4. Avantajele și dezavantajele autofinan țării ………………………………. …..22
3.2.3. Dezinvesti ția ………………………………………………………………………………….. …..23
3.2.3.1. Definirea dezinvesti ției ………………………………………………………… …..23
3.2.3.2. De ce apeleaz ă întreprinderile la cesionarea activelor? …………… …..23
3.2.4. Majorare a capitalului so cial ………………………………………………………………. …..25
3.2.4.1. Definire și caracteristici ………………………………………………………… …..25
3.2.4.2. Cre șterile de capital prin noi aporturi în numerar ……………………… …..25
3.2.4.2.1. Tehnica emiterii ac țiunilor ………………………………………. …..25
3.2.4.2.2. Caracteristicile cre șterilor de capital prin noi aporturi în
numerar ………………………………………………………………. . …..26
3.2.4.2. 3. Factorii de care depinde finan țarea prin emisiune de noi
ac țiuni ………………………………………………………………….. …..27
3.2.4.2.4. Dreptul preferen țial de subscriere ……………………………. …..28
3.2.4.2.5. Avantajele și dezavantajele finan țării prin emisiune de

Cuprins

ac țiuni ………………………………………………………………….. …..28
3.2.4.3. Cre șterile de capital prin încorp orarea rezervelor …………………….. …..30
3.2.4.3.1. Definire și caracteristici ………………………………………….. …..30
3.2.4.3. 2. Dreptul de atribuire în ac țiuni ………………………………….. …..31
3.2.4.4. Cre șterile de capital prin conv ersiunea datoriilor ……………………… …..31
3.2.4.4.1. Definire și condiții de emisiune ……………………………….. …..31
3.2.4.4.2. Avantajele obliga țiunilor convertibile ………………………… …..32
3.2.4.5. Fuziunea și absorbția …………………………………………………………… …..32
3.3. Surse împrumutate de finan țare a IMM-urilor ………………………………………………. …..34
3.3.1. Creditele bancare pe termen mijlociu și lung ………………………………………. …..34
3.3.1.1. Definire ………………………………………………………………………………. . ….34
3.3.1.2. Condi țiile creditului ………………………………………………………………. …..35
3.3.1.3. Tipologia creditelor ban care pe termen mediu ………………………… …..36
3.3.1.4. Condi țiile de acordare a creditelor pe termen lung …………………… …..37
3.3.1.5. Avanta jele creditului banc ar pe termen mediu și lung ………………. …..40
3.3.2. Finan țarea prin leasing …………………………………………………………………….. …..42
3.3.2.1. Definire și caracteristici ………………………………………………………… …..42
3.3.2.2. Form ele leasingului ……………………………………………………………… …..43
3.3.2.3. Avantajele și dezavantajele leasingului ………………………………….. …..44
3.4. Programele de promovare a întreprinderilor mici și mijlocii ……………………………….. ….. 46
3.4.1. Programele de finan țare rambursabil ă …………………………………………………… ….. 46
3.4.2. Programe de finan țare nerambursabil ă …………………………………………………. ….. 51

CAPITOLUL 4. PROCESUL DE FINAN ȚARE A IMM-URILOR. RESTRIC ȚII
ȘI CRITERII ÎN FINAN ȚAREA PE TERMEN MEDIU ȘI LUNG A IMM-URILOR ……. …..58
4.1. Procesul de finan țare a IMM-urilor ……………………………………………………………… …..58
4.1.1. Al egerea sursei de finan țare …………………………………………………………….. …..58
4.1.2. Preg ătirea pachetului de finan țare …………………………………………………….. …..59
4.1.3. Prezentarea cererii de finan țare ………………………………………………………… …..59
4.2. Restric ții și criterii în creditar ea pe termen mediu și lung ……………………………….. …..59
4.2.1. Restric țiile pe care trebuie s ă le respecte IMM-urilor în alegerea modului
de finan țare …………………………………………………………………………………….. …..60
4.2.2. Criteriile de finan țare determinate de strategia întreprinderii …………………. …..61
4.2.2.1. Rentabilitatea financiar ă ……………………………………………………….. …..61
4.2.2.2. Costul finan țării…………………………………………………………………….. …..63
4.2.2.3. Pl ățile reale …………………………………………………………………………. …..64
4.2.2.4. Fluxurile de lichidit ăți excedentare datorate proiectului de investi ții …..65
CAPITOLUL 5. FINAN ȚAREA PE TERMEN SCURT A IMM-URILOR …………………. …..68
5.1. Finan țarea ciclului de exploatare ………………………………………………………………… …..68
5.1.1. Ciclul de ex ploatare. Necesar ul de finan țat al ciclului de exploatare …………………. …….68
5.1.2. Fondul de rulment normat ……………………………………………………………………………. …….72
5.1.2.1. Metoda sintetic ă de determinare a fondul ui de rulment normat
(me toda global ă) …………………………………………………………………. …..72
5.1.2.2. Metoda analitic ă de determinare a fondul ui de rulment normat
(evaluarea component
ă cu component ă) ……………………………….. …..73
5.2. Bugetul de trezorerie ………………………………………………………………………………… …..79

Cuprins

5.2.1. Elaborarea b ugetului de trezorerie …………………………………………………….. …..79
5.2.2. Echilibrarea bugetului de trezorerie …………………………………………………… …..86
5.3. Creditele bancare propriu-zise …………………………………………………………………… …..88 5.3.1. Motive care determin ă IMM-urile s ă apeleze la finan țarea pe termen scurt …..88
5.3.2. Tipologia credite lor bancare pe termen scurt ………………………………………. …..89
5.3.3. Costul efectiv al creditului bancar pe te rmen scurt ………………………………. …..91
5.4. Credite pentru crean țe comerciale ……………………………………………………………… …..93
5.4.1. Cr editul comercial ……………………………………………………………………………. …..9 3
5.4.1.1. Definirea cr editului comercial ………………………………………………… …..93
5.4.1.2. Factorii de care depinde dura ta perioadei de credit comercial …… …..93
5.4.1.3. Avantajele și dezavantajele creditului comercial ……………………… …..94
5.4.1.4. Costul cr editului comercial ……………………………………………………. …..95
5.4.2. Scontarea ………………………………………………………………………………………. … ..96
5.4.2.1. Definirea cr editului de scont ………………………………………………….. …..96
5.4.2.2. Costul creditului de scont ……………………………………………………… …..96
5.4.3. Factoringul ……………………………………………………………………………………… .. …98
5.4.3.1. Definir ea factoringului …………………………………………………………… …..98
5.4.3.2. Avantajele factoringului ………………………………………………………… …..98
5.4.3.3. Rentabilitatea opera țiunii de factoring …………………………………….. …100
5.4.3.4. Dezavantaj ele factoringului …………………………………………………… …101
5.4.3.5. Costul opera țiunii de factoring ……………………………………………….. …102
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………..104

Noțiuni introductive

5 Unitatea de înv ățare Nr. 1.

NOȚIUNI INTRODUCTIVE
__________________ _________________ _____________

Obiectivele principale ale unit ății de învățare nr. 1:

După studiul unit ății de învățare nr. 1, vei fi capabil:
• să definești IMM-urile;
• să cunoști cadrul de reglementare a IMM-urilor;
• să definești rolul și importan ța a IMM-urilor;
• să identifici factorii care determin ă decizia de finan țare a IMM-
urilor;
• să enumeri sursele de finan țare la care au acces IMM-urile;
• să identifici și să descrii programele de sprijin pentru IMM-uri în
perioada de preaderare.

1.1. Definirea și importan ța IMM-urilor

Conform prevederilor europene, o întreprindere poate fi clasificat ă
drept IMM dac ă are cel mult 250 angaja ți și îndepline ște anumite
condiții referitoare la cifra de afaceri, profit și independen ța acesteia.
Se face distinc ția între micro-întreprinderi (0-9 angaja ți), micile
întreprinderi (10-49 angaja ți) pe de o parte, și întreprinderile de m ărime
medie (50-249 angaja ți).

Conform acestei defini ții, o mare parte a societ ăților comerciale
existente în cadrul Uniunii Europene precum și a popula ției ocupate
aparțin domeniului IMM-urilor. Existen ța IMM-urilor este necesar ă
pentru func ționarea armonioas ă a economiei moderne, acestea fiind
prezente în toate sectoarele industriei și serviciilor și adaptându-se
mult mai u șor schimb ărilor survenite în condi țiile economice și sociale.

Ele opereaz ă în special la nivel na țional, îns ă sunt afectate de legisla ția
comunitar ă privind taxele și impozitele, concuren ța, legisla ția
societăților comerciale, politicile sociale și regionale și cea privind
formalitățile vamale. Ca urmare , politica Comunit ății în acest domeniu
constă în măsuri menite s ă promoveze interesele IMM-urilor și să
elimine barierele care le pot bloca accesul pe pia ță.
În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România beneficiaz ă
de asisten ță financiar ă nerambursabil ă prin fondurile structurale și
fondul de coeziune. Prin aceste programe se urm ărește o creștere și o
consolidare economic ă a sectorului productiv și de servicii din
România, dar și stabilirea unui mediu economic favorabil dezvolt ării
întreprinderilor.

Noțiuni introductive

6 Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) a constituit în ultimii ani
pilonul de baz ă al economiei statelor membre UE și nu numai. IMM-
urile reprezint ă sectorul cheie pentru generarea cre șterii economice și
o dezvoltare economic ă durabilă și continuă.

IMM-urile contribuie la crearea unui important num ăr de locuri de
muncă, absorbind o parte din for ța de munc ă disponibil ă ca urmare a
restructur ării economiei.

Pe lângă aceasta, IMM-urile pot genera, prin mobilitatea și flexibilitatea
care le sunt specifice, un impact puternic asupra procesului de adaptare a produc ției la cerin țele pieței.

1.2. Cadrul de re glementare a IMM- urilor în România

În ceea ce prive ște sectorul IMM-urilor, principala lege care
reglementeaz ă în prezent m ăsurile destinate cre ării cadrului favorabil
înființării și dezvolt ării acestor întreprinderi este Legea nr.346 din 14
iulie 2004.
Potrivit acesteia, întrepr inderea este orice form ă de organizare a unei
activități economice, autonom ă patrimonial și autorizat ă, potrivit
legislației în vigoare s ă facă acte și fapte de comer ț în scopul ob ținerii
de profit, în condi ții de concuren ță.

Întreprinderi pot fi: societ ățile comerciale, societ ățile cooperatiste,
persoanele fizice independente și asociațiile familiale, toate autorizate
potrivit legisla ției în vigoare.

În conformitate cu Legea 346/2004, sunt considerate a fi întreprinderi
mici și mijlocii cele care îndeplinesc cumulativ urm ătoarele condi ții:
au un num ăr mediu de salaria ți mai mic de 250, realizeaz ă o cifră de
afaceri anual ă de până la opt milioane de euro (echivalent în lei) sau
au un rezultat al bilan țului contabil ce nu dep ășește echivalentul în lei a
cinci milioane de euro și, totodat ă
, respect ă criteriul de independen ță,
adică nu sunt de ținute într-o propor ție mai mare de 25% din capitalul
lor social de c ătre alte firme care nu sunt IMM-uri.

1.3. Rolurile pozitive ale IMM-urilor în economie

În România, ca în oricare economie de pia ță, IMM-urile au efecte
benefice pentru sistemul economic, prin rolurile pe care le îndeplinesc. Dintre ele men ționăm:

Noțiuni introductive

7 1. Întreprinderile mici și mijlocii sunt importante creatoare de locuri
de munc ă, prin aceasta ele contribuind la stabilitatea social ă a zonei
respective.
2. Sectorul IMM-urilor este principala surs ă de formare a clasei de
mijloc, ce are un rol decisiv în asigurarea stabilit ății socio-politice a țării.
Acest lucru este posibil datorit ă faptului ca distribu ția puterii economice
prin sistemul firmelor mici și mijlocii conduce la o repartizare favorabil ă
a puterii în societate.

3. Un alt rol important este acela c ă sporesc caracterul concuren țial
al unor pie țe, ele înse și fiind surse de concuren ță, determinând astfel o
mai bună satisfacere a nevoilor consumatorilor.

4. IMM-urile contribuie la formarea ofertei de bunuri și servicii și, în
acest fel, la formarea PIB, la cre șterea exporturilor și a investi țiilor
naționale.

5. Se asigur ă combinări ale unor factori de produc ție care, în alte
condiții, probabil nu ar fi folosi ți: resurse locale, produse secundare ale
firmelor mari și altele. Cu întreprinderile mari, IMM-urile au rela ții de
cooperare care se prezint ă fie sub forma acordurilor de parteneriat
(financiar, tehnologic s.a.), fie sub forma unei sub-furnituri (de
capacitate, de specialitate s.a.).

6. Faptul c ă IMM-urile sunt administrate direct de c ătre proprietari
face ca sistemul de luare a deciziilor s ă fie foarte simplu și să depindă
de talentul ș
i de capacit ățile manageriale ale acestora. De aceea,
firmele mici și mijlocii prezint ă o mare flexibilitate și rezisten ță în
perioadele de recesiune, dat ă de capacitatea de adaptare la
modificările pieței.

7. Ele asigur ă potențialul de dezvoltare al viitoarelor mari
întreprinderi, gra ție proceselor de cre ștere și dezvoltare la care vor lua
parte.

8. Accentul pe procesele de inova ție, atât în privin ța tehnologiilor, cât
și a managementului, reprezint ă o altă trăsătură important ă a IMM-
urilor.
9. Întreprinderile mici și mijlocii se pot integra relativ u șor într-o re țea
economic ă regional ă, ceea ce contribuie la dezvoltarea regiunii
respective și la reducerea șomajului.
10. Dimensionarea lor redus ă contribuie la diminuarea practicilor
birocratice și la evitarea depersonaliz ării relațiilor umane, datorit ă
scurtării circuitului documentelor și al informa țiilor în firm ă. De aceea,
IMM-urile asigur ă o calitate superioar ă a ocupării, din punct de vedere
al performan
țelor și satisfac ției în munc ă. Relațiile în aceste firme sunt
mai puțin formalizate și există o mai strâns ă legătură între eforturile
individuale și obiectivele întreprinderii.

Noțiuni introductive

8
1.4. Accesul IMM-uril or la sursele de finan țare

În România, accesul limitat la finan țare se confirm ă prin faptul c ă
investițiile planificate atât cele de mare anvergur ă cât și cele de mic ă
anvergur ă sunt sus ținute, în propor ție covârșitoare din fonduri proprii.

Pe locul al doilea, dar la mare distan ță, sunt împrumuturile din surse
bancare, în special în cazul investi țiilor mici în timp ce finan țarea din
surse guvernamentale, cum este și normal, r ămâne doar o surs ă de
completare. Ponderea surselor de finan țare din programele
guvernamentale de sus ținere a dezvolt ării IMM-urilor este de obicei
sub 20% în cazul investi ților mari, și respectiv 12% în situa ția
investițiilor de mic ă dimensiune.

Pe sectoare de activitate, se folosesc în general acelea și surse ca și
pe ansamblul sectorului (numai fonduri proprii, urmate de fonduri
proprii combinate cu împrumuturi bancare). Cu toate acestea, o excepție se poate observa imediat în sectorul hoteluri și restaurante,
unde aproape jum ătate din IMM-uri folosesc un portofoliu diversificat
de surse pentru a- și finanța investițiile: fonduri proprii , împrumuturi sau
credite bancare și programe guvernamentale.

De asemenea, întreprinderile din sectoarele agricultur ă, industrie și alte
servicii beneficiaz ă de fonduri guvernamentale mai mult decât firmele
din alte sectoare
Indiferent de sectorul de activitate în raporturile lor cu b ă
ncile
întreprinderile mici și mijlocii utilizeaz ă, în propor ție covârșitoare doar
produsele bancare tradi ționale. Utilizarea produselor bancare moderne
este foarte slab r ăspândită. De altfel, nici creditul pentru capital de
lucru sau cel pentru investi ții nu reprezint ă un produs comun,
reflectând odat ă în plus accesul limitat la finan țare.

Cu toate acestea, pe m ăsura ce ne îndrept ăm către categoria de
mărime mijlocie a IMM-urilor se observ ă o creștere a ponderii cu care
sunt utilizate produsele bancare respective.

Accesul la finan țare din surse bancare fiind înc ă foarte sc ăzut, IMM-
urile pot apela la finan țarea din surse non-bancare, respectiv
participând la competi ție de proiecte pentru solicitarea de grant-uri de
la institu ții de sprijin pentru dezvoltarea întreprinderilor private,
incluzând aici surse ale Uniunii Europene și ale Guvernului României.
Însă, un lucru este cert: schemele de finan țare nerambursabil ă nu sunt
cunoscute sau atractive pentru IMM-uri.

Noțiuni introductive

9 1.5. Factori ce determin ă alegerea surselor de finan țare a IMM-urilor

În alegerea sursei de finan țare, IMM-urile se orienteaz ă, în primul rând,
în funcție de nivelul dobânzilor , precum și în funcție de procedurile
și normele impuse de institu țiile financiare . Cu alte cuvinte, costul
banilor, în țelegând aici atât dobânda cât și costurile de tranzac ționare,
sunt primordiale în alegerea sursei.
Totuși, criteriul garanțiilor cerute de c ătre institu țiile bancare pentru
securizarea împrumuturilor se afl ă listat pe locul trei în ierarhia
factorilor de influen ță, fiind perceput ca o barier ă în calea l ărgirii
accesului la credite. Din acest considerent, dezvoltarea fondurilor de
garantare a creditelor pentru IMM-uri, atât la nivel central cât și
teritorial, se impune ca o direc ție de acțiune în efortul de sus ținerea a
accesului IMM-urilor la credite.

Această direcție de acțiune este și mai important ă dacă se ia în calcul
și conjunctura favorabil ă de pe pia ța creditului, concretizat ă în
disponibilitatea și interesul crescând al b ăncilor comerciale de a intra în
raporturi de creditare cu IMM-urile.

1.6. Programe de sprijin pe ntru IMM-uri în perioada de preaderare

Prin HG nr. 840/2002 (M.O. nr. 638/29.08.2002) au fost aprobate
structura și indicatorii fondurilor aferente subprogramelor care se
finanțează prin bugetul Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii
și Coopera ție pe anul 2002, în cadrul Programului "M ăsuri de stimulare
a înființării și dezvolt ării întreprinderilor mici și mijlocii". Programul
menționat a beneficiat de o finan țare de 88 miliarde de lei și a cuprins
următoarele subprograme:
– – Subprogramul na țional multianual pe perioada 2002 –2005 de
susținere a investi țiilor realizate de întreprinderi nou înfiin țate și
microîntreprinderi, prin care s-au acordat aloca ții financiare
nerambursabile corelate cu un credit bancar pentru acoperirea par țială
a costurilor legate de investi ții. Beneficiarul trebuia s ă acopere, din
surse proprii, cel pu țin 15% din valoarea proiectului de investi ție, nivelul
alocației financiare fiind de maximum 40% din valoarea proiectului de
investiție, dar nu mai mult de 20 000 de Euro; diferen ța de 45%
urmând a fi finan țată din surse financiare neguvernamentale, de banca
ce urmeaz ă a fi selectat ă pentru derularea programului;

– – Subprogramul na țional multianual pe perioada 2002-2005 de
înființare și dezvoltare de incubatoare tehnologice și de afaceri s-a
adresat microîntreprinderilor sau întreprinderilor care se aflau în primii
doi ani de la înfiin țare, în zonele țintă, cu poten țial de cre ștere
economic ă, cu condi ția existen ței unui proiect de dezvoltare fezabil,
pentru a c ărui finalizare întreprinderea avea nevoie de serviciile și

Noțiuni introductive

10 utilitățile oferite de incubatorul de afaceri. Subprogramul a finan țat
parțial cheltuielile pentru serviciile și facilitățile oferite IMM-urilor
incubate, cheltuielile societ ăților administrator pentru promovarea
locală a subprogramului (editare de materiale promo ționale, publicitate,
organizare/participare la seminarii etc.), în localit ățile în care urma s ă
se înființeze incubatoarele tehnologice și de afaceri, amenajarea și
dotarea incubatoarelor în vederea asigur ării serviciilor și facilităților
pentru IMM-urile incubate, administrarea incubatoarelor, precum și
cheltuielile Unit ății de Implementare a Programului;

– – Subprogramul na țional multianual pe perioada 2002 – 2005 de
sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) în dezvoltarea
exportului a urm ărit facilitarea accesului IMM-urilor române ști pe
piețele externe și reducerea decalajului de informa ții de piață, servicii
de consultan ță și instruire. Finan țarea s-a asigurat prin alocarea de
fonduri care acopereau 60% din valoarea cheltuielilor eligibile, dar nu
mai mult de 80 milioane lei pentru un beneficiar, pe parcursul a doi ani
consecutivi. Activit ățile finan țate în cadrul subprogramului sunt:
participări la târguri și expoziții interna ționale organizate în țară și în
străinătate, elaborarea și producția de materiale tip ărite de promovare
a agentului economic, realizare de site-uri pe Internet pentru prezentarea activit ății solicitantului și a produselor sale, particip ări la
cursuri de preg ătire, în țară și/sau străinătate, în domeniul tehnicilor de
promovare a exportului, contractarea unor servicii de consultan ță
pentru realizarea strategiilor de export sau a studiilor de pia ță;
– – Subprogramul na țional multianual pe perioada 2002-2005 pentru
susținerea accesului IMM-urilor la servicii de instruire și consultan ță în
vederea afirm ării și valorific ării potențialului de produc ție și servicii a
IMM-urilor. Activit ățile finanțate în cadrul programului au fost cele de
instruire a personalului IMM-urilor în domeniile: management, marketing, strategie și planificare, surse și metode de finan țare a
investițiilor, legisla ție și practici ale Uniunii Europene. Aloca țiile
financiare nerambursabile acopereau 60% din valoarea cheltuielilor eligibile efectuate (exclusiv TVA), dar f ără să depășească plafoanele
maxime eligibile stabilite pentru fiecare activitate eligibil ă și în limita
sumei maxime de 80 milioane lei pentru un beneficiar, pe parcursul a
doi ani consecutivi.

Noțiuni introductive

11

Prin intermediul acestui capitol am încercat s ă vă familiarizez cu
definiția, rolul și importan ța IMM-urilor, cu factorii ce stau la baza
alegerii surselor de finan țare și cu programele de sprijinire financiar ă a
IMM-urilor în perioada preader ării.

În esență, IMM-urile constituie pilonul de baz ă al economiei, reprezint ă
sectorul cheie pentru generarea cre șterii economice și o dezvoltare
economic ă durabilă și continuă.
Test de autoevaluare

1. Ce condi ții trebuie s ă îndeplineasc ă o întreprindere pentru a fi
considerat ă IMM?

2. Care este importan ța și rolul IMM-urilor?

3. Care sunt factorii care determin ă alegerea surselor de finan țare a
IMM-urilor?

4. La ce surse de finan țare au acces IMM-urile?

5. Enumera ți și prezenta ți programele de sprijin pentru IMM-uri în
perioada de preaderare.

Decizia financiar ă în întreprinderile mici și mijlocii

12 Unitatea de înv ățare Nr. 2.

DECIZIA FINANCIAR Ă ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI
MIJLOCII
__________________ _________________ _____________

Obiectivele principale ale unit ății de învățare nr. 2:

După studiul unit ății de învățare nr. 2, vei fi capabil:
• să definești decizia financiar ă;
• să identifici deciziile financia re de la nivelul IMM-urilor;
• să descrii efectele deciziei de investire a IMM-urilor;
• să definești decizia de finan țare;
• să descrii sursele de finan țare a investi țiilor în IMM-uri;
• să definești și să descrii decizia de repartizare a profitului.

2.1. Conceptul de decizie financiar ă

Decizia financiar ă este un proces ra țional de alegere a variantei optime
în privin ța finanțării și a investi țiilor. Importan ța deciziei financiare
derivă din faptul c ă obiectivul oric ărei decizii luate la nivelul unei
întreprinderi mici și mijlocii, are un caracter financiar care const ă în
special, în sporirea rentabilit ății, a profitabilit ății pe produs, pe activitate
și pe total întreprindere, asigurarea unei permanente st ări de lichiditate
și cunoașterea riscurilor și asigurarea m ăsurilor pentru evitarea /
acoperirea lor , aspecte care a șează IMM-urile pe pozi ție de lider pe
piață.

Deciziile financiare care pot fi luate de conducerea IMM-urilor se pot grupa în: decizia de investire sau de dezinvestire, care este legat ă de
constituirea și gestionarea portofoliului de active; decizia de finan țare,
care se refer ă la structura financiar ă a IMM-urilor, respectiv la modul
de constituire a resurselor; decizia de repartizare a profitului , care se
referă în principal, la repartizarea profitului pentru investi ții sau
distribuirea acestuia sub form ă de dividende c ătre acționari.

2.2. Decizia de investi ții în IMM-uri

2.2.1. Efectele deciziei de investi ții

În privința deciziei de investi ții trebuie s ă se aibă în vedere riscul ce
se poate manifesta pe plan macro și microeconomic, dar și
consecin țele sale economice, în sensul c ă:

Decizia financiar ă în întreprinderile mici și mijlocii

13 ) la nivel macroeconomic , prin investi ții capitale de mare anvergur ă
și de lung ă durată, se antreneaz ă forță de munc ă salariată ce particip ă
la realizarea viitoarelor capacit ăți productive, acesteia distribuindu-i-se
venituri sub forma salariilor, f ără însă să se aibă în vedere distribuirea,
în aceea și măsură, și de bunuri consumabile, aspect ce poate produce
dezechilibre pe pia ța bunurilor de consum, între cerere mai mare și
ofertă mai mică;

) la nivel microeconomic , consecin țele nefavorabile pot îmbr ăca
două aspecte, mai ales ca o consecin ță a neprospect ării aprofundate a
pieței:

– supraevaluarea pie ței de desfacere și deci producerea de bunuri (prin
investiția pusă în exploatare) peste posibilit ățile reale de absorb ție,
situație ce va impune majorarea pre țurilor de valorificare a produselor,
pentru ca prin intermediul lor, investitorul s ă obțină o rentabilitate
minimă a capitalurilor investite;

– subevaluarea pie ței și, ca urmare, producerea de bunuri ce nu pot
acoperi cererea. Acest aspect va genera cre șterea pre țurilor de
vânzare, ca urmare a ofertei mai mici și a cererii mai mari.

2.2.2. Surse de finan țare a investi țiilor
Nefundamentarea obiectivelor investi ționale avute în vedere din
perspectiv ă obiectiv ă și realmente științifică, atât pe plan
macroeconomic cât și pe plan microeconomic, are repercusiuni asupra
echilibrului monetar, în situa țiile prezentate mai sus eroarea de
proiectare a investi ției contribuind la posibilitatea apari ției sau la
accentuarea infla ției.

Factorii de decizie trebuie s ă aleagă varianta ce ofer ă soluția de optim,
ținând seama de existen ța și de variabilitatea factorilor de natur ă
economic ă, financiar ă și socială.

Realizarea de investi ții, în toat ă întinderea și diversitatea lor,
presupune finan țare, adic ă resurse necesare, care s ă atragă dup
ă sine
creșterea capitalului fix, a stocurilor de capital circulant și, în general,
creșterea avu ției naționale.

Insuficien ța resurselor financiare proprii determin ă IMM-urile s ă
apeleze la creditele bancare. Sistemul bancar, totu și, acționează astfel
încât defavorizeaz ă sectoarele economice reale prin practicarea unor
dobânzi reale pozitive prea ridicate în care se includ sume foarte mari
pentru acoperirea riscului împrumutului alocat solicitantului. Totu și, se
pare că băncile nu au realizat c ă între ele și clienți se impune o rela ție
de captivitate reciproc ă. Astfel, b ăncile ajung la profituri foarte mari,
personalul acestora la salarii foarte mari, iar IMM-urile se ruineaz ă
datorită dificultăților în a asigura plata împrumuturilor contractate.

Decizia financiar ă în întreprinderile mici și mijlocii

14 Astfel, în condi țiile economiei de pia ță, finanțarea investi țiilor are drept
surse următoarele: fondul de amortizare în cazul investi țiilor de
înlocuire și o parte din venitul ob ținut de IMM-uri, în cazul investi țiilor de
dezvoltare (investi ții nete), creditele bancare, de la institu ții și/sau
organisme interna ționale specializate din cadrul pie ței de capital,
pentru investi ții de dezvoltare sau investi ții noi. În procesul general de
finanțare a activit ății economice, particip ă și piața de capital. Cu toate
că importan ța acestei pie țe a crescut, ea nu a jucat în general un rol
central în sistemul financiar. În multe țări, politicile de dezvoltare au pus
accent pe interven ția guvernului, alocarea planificat ă a resurselor,
împrumuturi externe și credința că dezvoltarea justific ă împrumuturile.

Piața de capital, în cadrul unei evolu ții economice normale, ofer ă
condiții avantajoase solicitan ților de fonduri pentru investi ții.
Mecanismul cererii și ofertei de capital se realizeaz ă în dou ă
modalități:

• prin concentrarea disponibilit ăților bănești la bănci și utilizarea de
către acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor
de fonduri – finan țare indirect ă;

• prin emisiune de titluri financiare de c ătre utilizatorii de fonduri, pe
piața financiar ă – finanțare direct ă.

O important ă sursă de finan țare sau de cofinan țare a constituit-o
alocările din fondurile interna ționale din ultimul deceniu: PHARE, ISPA,
SAPARD. Aceste aloc ări de capital au fost destinate în principal, pentru
achiziționarea de echipamente și tehnică de calcul, soft-uri, utilaje, în
scopul cre ării unui poten țial tehnic comparabil cu cel al țărilor din
Uniunea European ă și pentru lucr ări de infrastructur ă, acestea din
urmă fiind imperios necesare în țara noastr ă.

2.3. Decizia de finan țare

Decizia de finan țare este cea care face posibil ă decizia de investi ții.
La nivel interna țional, deciziile privind procurarea capitalului
investițional se reflect ă pe termen lung în eficiența și competitivitatea
activității IMM-urilor . Datorit ă importan ței acestor decizii, ele sunt
înglobate în strategia interna țională a capitalului, mai exact în strategia
globală de finan țare a IMM-urilor.

De asemenea, este cunoscut faptul c ă, deciziile de politic ă financiar ă
au drept obiect finan țarea adoptat ă de întreprindere în func ție de
obiectivele de rentabilitate, de cre ștere și de risc. Dup ă determinarea
nevoilor de finan țare stabile ale întreprinderii se decide partea care va
fi finanțată prin capitaluri permanente precum și politica de îndatorare,
adică repartiția între fonduri proprii și datorii.

Decizia financiar ă în întreprinderile mici și mijlocii

15 2.3.1. Definirea deciziei de finan țare
Decizia de finan țare reprezint ă astfel op țiunea IMM-urilor de a- și
acoperi nevoile de finan țare fie prin fonduri proprii interne sau externe,
fie prin împrumuturi, fie în participa ție. Actul de decizie asupra finan țării
aparține întreprinderii, întrucât ea este cea mai interesat ă în folosirea
cu eficien ță a fondurilor și obținerea unor rezultate bune.

În acela și timp, decizia de finan țare nu depinde exclusiv de
întreprindere, ci și de banc ă, de facilit ățile pe care le poate ob ține în
negocierea creditelor sau de ac ționari și disponibilit ățile acestora
pentru a subscrie la cre șteri de capitaluri de împrumut, de existen ța
sau inexisten ța unor capitaluri libere, posibil de atras etc.

În principiu, decizia de finan țare este cea care se refer ă la alegerea
structurii financiare a întreprinderii dar și la politica de dividend și
mărimea autofinan țării. Detaliind, decizia de finan țare vizeaz ă:

– alegerea între finan țarea prin fonduri proprii și finanțarea prin
îndatorare, decizie ce are o influen ță
hotărâtoare asupra riscului;
– în cazul finan țării din fonduri proprii, alegerea între finan țarea
internă (din profit – autofinan țare) și finanțarea extern ă (majorare de
capital – aporturi noi la capital);

– alegerea între sursele de finan țare pe termen scurt și sursele de
finanțare pe termen mediu și lung;

– în cazul tuturor deciziilor prezentate, o importan ță majoră o are
stabilirea unei propor ții între diversele surse de finan țare utilizate.

2.3.2. Obiectivele urm ărite de furnizorii de capital

Întrucât decizia de finan țare este în cea mai mare parte asumat ă de
conducerea IMM-urilor și mai pu țin de către furnizorii de capitaluri
(acționarii și împrumut ătorii întreprinderii), obiectivul major urm ărit de
manageri și de investitorii de capital este acela și: maximizarea valorii
de piață a întreprinderii . Aceast ă valoare va fi apoi propor țional
partajată între ac ționari și împrumut ători. În func ție de aceea și valoare
se fixeaz ă
și remunerarea managerilor. În aceast ă comuniune de
interese exist ă însă unghiuri diferite de abordare a maximiz ării valorii
întreprinderii.
Investitorii de capital urm ăresc o remunerare a investi ției lor la o
rentabilitate superioar ă oportunit ăților de investi ții oferite de pia ța
financiar ă. În felul acesta ei ob țin o creștere a valorii lor finale mai mare
decât aceea posibil ă în medie pe pia ța financiar ă. Managerii
întreprinderilor, ac ționând în interesul investitorilor de capital, respectiv
al creșterii valorii totale a întreprinderii sunt nevoi ți să urmărească
reducerea costului capitalurilor mob ilizate. Utilizarea acestui cost redus

Decizia financiar ă în întreprinderile mici și mijlocii

16 ca factor de capitalizare a cash-flow-urilor degajate de întreprindere va
duce la cre șterea valorii acesteia.

2.4. Decizia de repartizare a profitului
În metodologia și practica prezent ă, actul decizional asupra repartiz ării
profitului este limitat, neapar ținând în întregime într eprinderii indiferent
că aceasta func ționează cu capital public sau privat. De exemplu, la
societățile cu capital privat, repartizarea profitului devine un atribut al
Adunării Generale, îns ă nu în întregime întrucât și pentru aceast ă
formă de proprietate voin ța statului se manifest ă prin lege cu privire la
amortizare, fonduri puse în rezerv ă și elemente de cheltuieli
deductibile.

După ce au fost acoperite toate obliga țiile fiscale și altele asemenea
definite prin legisla ție, partea de profit r ămasă reprezint ă profit net
asupra c ăruia actul de decizie apar ține în întregime numai
întreprinderilor cu capital privat. Schematic, actul decizional se poate
manifesta astfel:
ă formarea fondului de rezerv ă a cărui dimensiune minim ă este
stabilită prin lege;

ă dezvoltare , ca form ă de protec ție împotriva riscurilor concuren țiale;

ă majorarea capitalului social;

ă remunerarea salaria ților și a altor persoane implicate în
conducerea întreprinderii;

ă remunerarea ac ționarilor și asocia ților prin intermediul
dividendelor și supra-dividendelor.

Deciziile privind repartizarea profitului net al întreprinderii determin ă
politica de dividend, având implica ții directe asupra autofinan țării și
remunerării capitalurilor proprii.

Decizia financiar ă în întreprinderile mici și mijlocii

17

Prin intermediul acestui capitol am încercat s ă vă familiarizez cu
deciziile financiare de la nivelul IMM-urilor, cu sursele de finan țare a
investițiilor și cu obiectivele urm ărite de furnizorii de capitaluri.

În esență, decizia financiar ă este un proces ra țional de alegere a
variantei optime în privin ța finanțării și a investi țiilor, și se grupeaz ă în:
decizia de investire, decizia de finan țare și decizia de repartizare a
profitului. Test de autoevaluare

1. Defini ți decizia financiar ă. Ce decizii financiare se pot lua la
nivelul unei întreprinderi?

2. Care sunt efectele deciziei de investire la nivelul IMM-urilor?

3. Definiți decizia de finan țare.

4. Care sunt sursele de finan țare a investi țiilor?

5. Care sunt obiectivele urm ărite de furnizorii de capital?

6. Cum se manifest ă actul decizional de repartizare a profitului
asupra întreprinderii.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

18 Unitatea de înv ățare Nr. 3.

FINANȚAREA IMM-URILOR PE TERMEN MEDIU ȘI
LUNG __________________ _________________ _____________

Obiectivele principale ale unit ății de învățare nr. 3:

După studiul unit ății de învățare nr. 3, vei fi capabil:
• să identifici și să definești categoriile de capital necesare
desfășurării activității IMM-urilor;
• să identifici și să descrii sursele de finan țare a activit ății IMM-
urilor, atât pe termen mediu și lung;

3.1. Categorii de capital

3.1.1. Definire a capitalului

Capitalul este, în esen ță, orice form ă de bog ăție folosit ă pentru
producerea unei bog ății mai mari a întreprinderii. El se g ăsește într-o
afacere sub diferite forme: numerar, stocuri, utilaje și echipamente.

De exemplu, într-o afacere produc ătoare de bunuri materiale, utilajele și
echipamentele sunt folosite pentru realizarea de produse necesare
satisfacerii anumitor cerin țe. Venitul ob ținut din vânz ări va fi folosit
pentru achizi ționarea unei cantit ăți mai mari de materii prime pentru o
posibilă extindere a activit ății sau pentru cump ărarea unor echipamente
suplimentare. Ciclul continu ă, capacitatea întreprinderii ( și eventual
rentabilitatea) crescând pân ă se atinge punctul diminu ării veniturilor
marginale. În acest fel, capitalul ini țial al patronului a contribuit la
obținerea unei bog ății suplimentare atât pentru întreprindere cât și
pentru societate în general.

3.1.2. Categorii de capital la ini țierea unei afaceri

Managerii financiari identific ă în mod obi șnuit trei categorii principale de
necesități de capital, la ini țierea unei afaceri: capita l fix, capital de lucru
și capital suplimentar.

Capitalul fix este necesar achizi ționării mijloacelor fixe ale întreprinderii.
Aceste fonduri sunt destinate producerii de bunuri
și prestării de servicii,
însă nu și vânzării. Clădirile, echipamentele, ma șinile nu sunt
transformate în numerar în timpul derul ării activității, astfel încât banii
investiți în aceste active fixe tind s ă fie "imobiliza ți", deoarece nu sunt
folosiți pentru alte scopuri.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

19 Cantitatea de bani necesari nu se rezum ă doar la sumele necesare
închirierii unui magazin, achizi ționării de echipamente și cumpărării
stocului ini țial. Există multe alte costuri care cer cantit ăți considerabile de
bani.

Cele mai multe afaceri nu sunt imediat profitabile, întreprinz ătorii
trebuind s ă le susțină până când vor aduce venituri. De asemenea, ei
trebuie s ă finanțeze creditele clien ților până când se vor realiza noi
venituri.

Capitalul de lucru (circulant, fondul de rulment) reprezint ă fondurile
temporare necesare derul ării activit ăților pe termen scurt. El poate fi
determinat ca diferen ță între activul și pasivul curent. Necesarul de
capital circulant se datoreaz ă fluxului de cas ă neuniform cauzat de
fluctuațiile sezoniere normale. Schimb ările neprev ăzute ale cererii,
vânzările pe credit și sezonalitatea sunt cauze frecvente ale varia ției
fluxului de numerar al oric ărei întreprinderi mici.

Fondul de rulment este folosit în mod normal pentru achitarea notelor de
plată, finanțarea vânz ărilor pe credit, plata salariilor, precum și pentru
unele situa ții neprev ăzute. Creditorii fondului de rulment sper ă ca
patronul s ă obțină un numerar superior pentru asigurarea ramburs ării
împrumutului la sfâr șitul ciclului de produc ție/vânzare.

Capitalul suplimentar este destinat extinderii afacerii sau modific ării
obiectului principal de activitate al acesteia. Creditorii capitalurilor
suplimentare acord ă împrumutul pentru acelea și motive ca acelea ale
capitalului fix.

Întreprinz ătorul trebuie s ă evidențieze distinct cele trei categorii de
capital în cadrul planific ării financiare. De și ele sunt interdependente,
fiecare are surse de finan țare proprii și efecte distincte atât asupra
afacerii cât și asupra cre șterii pe termen lung a acesteia.

3.1.3. Categorii de capital pe perioada de exploatare

Pe parcursul desf ășurării activit ății de către IMM-uri se eviden țiază
următoarele categorii de capital:

Capitalul economic alocat exploat ării nu ține cont decât de
imobilizările utilizate de IMM-uri pentru activitatea sa de exploatare și
de creșterea nevoii de fond de rulment pentru exploatare.
Capitalul investit cuprinde doar capitalul economic și imobiliz ările în
afara exploat ării.

Capitalul angajat cuprinde capitalul economic, imobiliz ările în afara
exploatării
și financiare, nevoia de fond de rulment în afara exploat ării
și disponibilit ățile bănești.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

20 3.1.4. Categorii de capital dup ă provenien ța surselor

Diferitele modalit ăți de finan țare a activelor IMM-urilor se refer ă la:

a) Capitalurile proprii care, la rândul lor, pot proveni din dou ă surse:
– aport de capital al ac ționarilor sau asocia ților prin
achiziționarea de c ătre aceștia de ac țiuni sau p ărți sociale, emise de
IMM-uri și deținerea lor pe o perioad ă nedeterminat ă;

– autofinan țare, prin reinvestirea unei p ărți din profitul net.
Amortizarea este o recuperare de aport ini țial de capital propriu care
finanțează investi ția de men ținere a capacit ății productive a
întreprinderii. În consecin ță, amortizarea nu poate fi luat ă în calculul
capitalurilor proprii, înc ă odată.

b) Capitalurile împrumutate , care pot fi:

– împrumutul bancar tradi țional , cu garan ție material ă explicită;

– împrumutul comercial din partea întreprinderilor partenere, sub
formă de avansuri de finan țare. Dac ă sunt gratuite, atunci nu se iau în
calculul datoriilor;

– credite de scont pe bază de gaj de valori mobiliare care sunt
acordate în general pe termen scurt;
– leasing-ul , respectiv primirea cu împrumut a dreptului de folosin ță
a activelor fixe închiriate și garantat cu dreptul de proprietate, care este
al furnizorului.
c) Capitalurile condi ționale care își pot schimba natura în func ție
de decizia investitorului. În func ție de prevalen ța avantajelor de ținerii
de capitaluri proprii sau, dimpotriv ă, de capitaluri împrumutate, în
cadrul aceleia și IMM, investitorul poate cere restituirea aportului de
capital propriu, convertirea împrumutului în capital propriu, drept
preferențial de subscriere la emisiuni de noi titluri etc.

3.2. Surse proprii de finan țare a IMM-urilor

Fondurile proprii ale întreprinderii au în general un dublu rol: pe de o parte finan țează o parte din valoarea investi țiilor iar pe de alt ă parte
servesc drept garan ție creditorilor întreprinderii care finan țează cealaltă
parte a investi ției.

3.2.1. Surse de finan țare la ini țierea unei afaceri

Avantajul esen țial al capitalului propriu este c ă el nu trebuie rambursat.
Cele mai obi șnuite surse de finan țare proprie la ini țierea unei afaceri
sunt urm ătoarele:

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

21
1. Economiile personale . Majoritatea capitalului necesar ini țierii unei
afaceri este format din economiile personale ale întreprinz ătorului. Ca
regulă generală, întreprinz ătorul trebuie s ă aibă cel puțin jumătate din
fondurile necesare ini țierii afacerii. Dac ă el nu va risca, cu atât mai mult
nu vor risca nici al ți investitori. De asemenea, împrumutul unei p ărți mai
mari decât jum ătatea capitalului necesar îi va afecta în mare parte
afacerea.

2. Prieteni, rude. Dacă întreprinz ătorului nu-i ajung banii, poate apela
mai întâi la prietenii cei mai buni și la rudele care doresc s ă investeasc ă
în afacere. El trebuie îns ă să-și prezinte șansa de reu șită cu sinceritate
pentru ca în caz de e șec să nu-și îndepărteze rudele și prietenii. Dac ă
va trata aceste împrumuturi ca pe ori care altele, se va evita deteriorarea
relațiilor prietene ști și familiale.

3. Partenerii . Întreprinz ătorul poate s ă-și ia un partener pentru a- și
mări baza financiar ă necesar ă inițierii afacerii. Înainte de a încheia un
acord de parteneriat, el trebuie s ă ia în considerare impactul renun țării
parțiale la controlul afacerii și la obținerea unei p ărți din profit.

3.2.2. Finan țarea intern ă

Principalele surse proprii de finan țare sunt: autofinan țarea, cesiunea
activelor, cre șterile de capital și alte surse care pot fi asimilate
fondurilor proprii.

3.2.2.1. Definirea și importan ța finanțării interne

Finanțarea intern ă sau autofinan țarea reprezint ă acumularea de
capital degajat ă în cursul exerci țiului contabil încheiat și este cea mai
eficientă soluție de finan țare a nevoilor permanente .
Ca surs ă internă de finan țare, autofinan țarea are o importan ță
deosebit ă în asigurarea autonomiei financiare. Formarea de fonduri
prin autofinan
țare apare în condi țiile în care întreprinderea ob ține
venituri din activitatea sa care s ă acopere toate cheltuielile și, totodat ă,
să degajeze și un profit din care o parte s ă fie utilizat ă pentru sporirea
activelor imobilizate și a activelor de exploatare.
3.2.2.2. Componentele autofinan țării
Privită din punctul de vedere al componentelor sale, autofinan țarea,
denumită uzual și autofinan țarea total ă sau brut ă este format ă din
autofinan țarea de men ținere și autofinan țarea netă.
Resursele pe baza c ărora se înf ăptuiește autofinan țarea de
menținere sunt formate îndeosebi pe seama amortiz ării activelor
corporale ce corespund pierderii reale din valoarea acestora și pe
seama provizioanelor constituite pentru cre șterile de pre țuri. Aceste
resurse reprezint ă sume la dispozi ția întreprinderii din care pot fi
realizate cheltuieli aferente men ținerii patrimoniului dobândit.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

22
Autofinan țarea net ă este partea din autofinan țarea brut ă din care se
formează resursele proprii ale întreprinderii, peste necesarul cerut de
refacerea capitalurilor investite, având ca efect o cre ștere a
patrimoniului. Autofinan țarea net ă se constituie din beneficiile puse în
rezervă (beneficiile care r ămân dup ă prelevarea impozitului și
remunerarea asocia ților sau ac ționarilor, precum și participarea
salariaților la profit), precum și din partea din fondul de amortizare care
depășește deprecierea real ă a elementelor de imobiliz ări. Utilizarea
acestor resurse conduce nemijlocit la cre șterea patrimoniului, respectiv
a bogăției proprietarilor.

3.2.2.3. Factorii care influen țează decizia de autofinan țare

Decizia de autofinan țare și nivelul acesteia sunt adesea influen țate de
factori externi și interni , cum ar fi: fiscalitatea, diverse constrângeri
privind accesul pe pia ța financiar ă sau constrângeri juridice diverse,
politica dus ă de bănci față de creditarea întreprinderilor, costul
creditelor, gradul de rentabilitate ce se ob ține și intențiile de cre ștere
economic ă ale întreprinderilor.
Sub aspectul fiscalit ății se poate vorbi despre o rela ție de tipul
fiscalitate mare – autofinan țare ridicat ă și invers, în sensul c ă o politică
de impozite ap ăsătoare incit ă întreprinderea s ă procedeze la
capitalizarea unei p ărți din profit, cât mai mare cu putin ță, găsind în
această destinație condiții mai lejere de impunere.

Constrângerile priv ind accesul pe pia ța financiar ă se referă la
faptul că societățile necotate la burs ă nu pot apela la pia ța financiar ă
pentru procurarea fondurilor necesare cre șterii economice și în
consecin ță rămâne alternativa creditului bancar, a autofinan țării sau a
creșterii de capital prin fo nduri proprii externe.

Constrângerile juridice diverse se refer ă la decizia Adun ării
Generale de a distribui dividende sau de a reinvesti profitul ob ținut.

3.2.2.4. Avantajele și dezavantajele autofinan țării

În economia de pia ță
, autofinan țarea prezint ă o serie de avantaje ,
dintre care enumer ăm:

¬ constituie un mijloc sigur de finan țare, având în vedere c ă
întreprinderile întâmpin ă greutăți în anumite situa ții conjuncturale în
colectarea capitalurilor de pe pia ța financiar ă și monetar ă;

¬ libertatea de ac țiune a întreprinderii este ap ărată în sensul c ă
asigură independen ța sau autonomia în gestionare fa ță de acționari,
față de organismele financiare și de credit, organisme care exercit ă un
control riguros pentru a- și asigura garan ția capitalurilor date cu
împrumut.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

23 Autofinan țarea creeaz ă avantaje nu numai pentru întreprinderi ci și
pentru acționari :

♦ prin capitalizarea unei p ărți din profit, cre ște valoarea bursier ă a
întreprinderii, cre ște cursul ac țiunilor de ținute de ei, deci, cre ște avuția
lor;

♦ profitul reinvestit este exonerat de la plata impozitului pe profit sau
se aplică reduceri substan țiale de impozit, ceea ce creeaz ă posibilități
mai mari de reinvestire.

De asemenea, nu se poate vorbi despre un optim general al politicii de
autofinan țare. Pe plan mondial, au existat atât perioade în care o bun ă
structură financiar ă se caracteriza printr-un nivel sc ăzut al îndator ării,
punându-se accentul pe autofinan țare și alte resurse proprii, cât și
perioade în care o bun ă structur ă financiar ă se caracteriza printr-un
caracter „normal” al îndator ării.

3.2.3. Dezinvesti ția

3.2.3.1. Definirea dezinvesti ției

Dezinvesti ția reprezint ă o sursă
internă de capital impozabil ă la nivelul
profitului de exploatare din cesiunea de active fixe, respectiv la nivelul plusvalorii pre țului de revânzare a activelor cesionate în raport cu
valoarea lor contabil ă rămasă neamortizat ă.

3.2.3.2. De ce apeleaz ă întreprinderile la cesionarea activelor?
Întreprinderile pot recurge la cedarea activelor imobilizate din
următoarele ra țiuni:
ƒ reînnoirea obi șnuită a imobiliz ărilor necesare și valorificarea prin
vânzare a imobiliz ărilor care au fost înlocuite;

ƒ din necesitatea de a ob ține capitaluri suplimentare pentru
dezvoltare, întreprinderile pot ceda unele imobiliz ări care nu sunt
absolut necesare activit ății;

ƒ punerea în practic ă a unei strategii de reorganizare; astfel se vor
ceda unele uzine, participa ții, filiale a c ăror activitate este marginal ă în
raport cu activitatea întreprinderilor mam ă.

Întrucât aceste surse ob ținute din autofinan țare sau din cedarea
activelor imobilizate nu sunt suficiente, de cele mai multe ori
întreprinderile apeleaz ă la surse externe de capital.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

24

Prin intermediul acestui capitol am încercat s ă vă familiarizez cu
categoriile de capital și cu sursele proprii de finan țare a IMM-urilor, atât
la inițierea afacerii cât și pe perioada de exploatare.

În esență, capitalul reprezint ă orice form ă de bogăție utilizat ă pentru
creșterea bog ăției întreprinderii. Test de autoevaluare

1. Ce este capitalul și care sunt categoriile de capital necesar
inițierii afacerilor?

2. Clasifica ți capitalul dup ă provenien ța surselor de finan țare.

3. Enumera ți și explicați sursele de finan țare la ini țierea unei afaceri.

4. Ce reprezint ă finanțarea intern ă și ce importan ță are?

5. Care sunt componentele autofinan țării?

6. Enumera ți factorii care influen țează decizia de autofinan țare.

7. Enumera ți avantajele și dezavantajele autofinan țării. Detalia ți.

8. Ce este dezinvesti ția și când recurg întreprinderile la cesionarea
activelor?

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

25

3.2.4. Majorarea capitalului social

3.2.4.1. Definire și caracteristici
Majorarea capitalului social reprezint ă o decizie financiar ă strategic ă
luată de Adunarea General ă a acționarilor sau Consiliul de
administra ție atunci când este necesar ă o constituire de fonduri proprii
generată de acoperirea unor pierderi, când capitalurile proprii sunt
insuficiente sau când se urm ărește dezvoltarea activit ăților ori
adoptarea unor proiecte noi care vizeaz ă o creștere economic ă în
scopul multiplic ării rentabilit ății.

Finanțarea întreprinderilor prin cre șterea capitalului social
demonstreaz ă viabilitatea acestora și are un efect pozitiv asupra ter ților
(bănci, parteneri de contracte), sporind încrederea acestora în
întreprinderi. De asemenea, întreprinderile care coteaz ă la Burs ă,
realizeaz ă mai ușor subscrierea la cre șterea de capital, deoarece
acțiunile lor sunt negociabile, ceea ce le face mai atractive decât
acțiunile întreprinderilor care nu coteaz ă la Bursă.

Creșterea capitalului social se manifest ă concret prin noi aporturi în
numerar sau în natur ă ale acționarilor sau prin încorporarea rezervelor,
încorporarea diferen
țelor de curs valutar, calculate la cursul comunicat
de Banca Na țională din ultima zi a anului, a diferen țelor în plus din
reevaluarea activelor fixe corporale și prin conversiunea crean țelor în
acțiuni sau prin fuziunea cu alt ă întreprindere ori prin absorb ția altei
întreprinderi.
Dintre toate aceste forme se consider ă că numai majorarea capitalului
în numerar este o opera țiune de finan țare direct ă, deoarece procur ă
întreprinderilor noi lichidit ăți. Aportul în natur ă și majorarea rezultat ă din
fuziune sau absorb ție sunt opera țiuni indirecte de finan țare. Nici
conversiunea crean țelor nu este o opera țiune direct ă de finan țare
deoarece nu are ca efect procurarea de lichidit ăți, ci are ca efect
modificarea structurii fi nanciare a întreprinderii și transformarea unei
datorii în capital neexigibil.

3.2.4.2. Cre șterile de capital prin noi aporturi în numerar

3.2.4.2.1. Tehnica emiterii ac țiunilor

Suplimentarea capitalului social prin emisiunea de ac țiuni noi și
punerea lor în vânzare antreneaz ă un aport de noi capitaluri. Ac țiunile
noi sunt identice cu cele vechi sub aspectul drepturilor pe care le conferă. Vechii ac ționari au dreptul preferen țial de subscriere la
majorarea capitalului, drept care poate fi utilizat sau poate fi vândut,
întrucât comport ă avantaje financiare.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

26
Capitalul suplimentat în ac est fel este egal cu num ărul de ac țiuni emise
înmulțit cu pre țul de emisiune. Prețul de emisiune trebuie s ă fie mai
mic decât cursul vechilor ac țiuni pentru a se asigura succesul
operațiunii de subscriere. Dac ă prețul de emisiune ar fi mai mare decât
cursul ac țiunilor vechi, nimeni n-ar cump ăra noile ac țiuni, întrucât ar
putea cump ăra de pe pia ță acțiuni la un pre ț mai mic. Când se
apreciaz ă că este prea sc ăzut cursul, întreprinderea se ab ține de la
creșterea capitalului prin emisiuni de noi ac țiuni, pentru a nu trebui s ă
coboare prea mult pre țul de emisiune.
Astfel, prețul de emisiune trebuie stabilit între valoarea nominal ă și
cursul vechi . Diferen ța dintre pre țul de emisiune și valoarea nominal ă
se nume ște primă de emisiune , care aduce avantaje financiare
întreprinderii.

Pentru cre șterea capitalului în numerar exist ă două posibilități:

– creșterea valorii nominale a vechilor ac țiuni: presupune apelul la
acționarii existen ți și acordul lor de a suplimenta cu fonduri capitalul
social. Acest procedeu este greu de realizat atât datorit ă dispersiei
acționarilor în teritoriu, cât și necesit ății convingerii lor s ă aducă noi
capitaluri;

– emisiunea de noi ac țiuni: acțiunile puse pe pia ță pot fi cump ărate de
oricine, dar vechii ac ționari au dreptul preferen țial de cump ărare.
Dificultatea care apare aici se const ă în stabilirea pre țului de emisiune.

3.2.4.2.2. Caracteristicile cre șterilor de capital prin noi aporturi în numerar

Creșterile de capital prin noi aporturi în numerar prezintă o serie de
caracteristici :
¾ sunt un mijloc de finan țare din fonduri aproape proprii, provenind
fie de la ac ționarii vechi, fie de la al ții noi;

¾ emisiunea de ac țiuni noi influen țează asupra dilu ării bogăției
(capitalului) pe ac ționar, dilu ării beneficiului pe ac țiune și diluării puterii
exercitate de ac
ționari;

¾ se deosebesc de autofinan țare deoarece autofinan țarea este o
finanțare intern ă, prin efortul propriu al întreprinderilor (capitalizarea
unei părți din profit) în timp ce cre șterea de capital este o finan țare
externă, prin fonduri proprii aduse din afara societ ății, de către asocia ți;
de aceea cre șterile de capital au fost încadrate în categoria surselor
quasi proprii;

¾ conduc la sporirea mijloacelor b ănești ale întreprinderilor, la
creșterea lichidit ății financiare, spre deosebire celelalte modalit ăți care
nu fac decât s ă modifice structura juridic ă a pasivului;

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

27 ¾ reprezint ă un aport de lichidit ăți pentru ac ționarii care a șteaptă o
rentabilitate sub forma dividendelor sau o sporire a capitalului, ca
urmare a cre șterii cursului ac țiunilor pe pia ță;

¾ conduc la înt ărirea fondului de rulment al societ ății, adică la
întărirea echilibrului financiar.

Dacă întreprinderile decid s ă emită acțiuni noi, comune sau
preferențiale, ele trebuie s ă stabileasc ă suma ce urmeaz ă să se
acopere prin acest tip de finan țare și numărul de ac țiuni corespunz ător
volumului de finan țat astfel. La stabilirea valorii nominale a unei ac țiuni
sau a num ărului de ac țiuni, un factor major îl reprezint ă vandabilitatea .
Astfel, se recomand ă emisiunea de ac țiuni cu o valoare nominal ă mai
mică întrucât ofer ă investitorilor o mai mare libertate de ac țiune.
Decizia privind stabilirea valorii nominale a unei ac țiuni nu este
irevocabil ă; firmele pot ulterior s ă divizeze sau s ă consolideze valoarea
nominală stabilită inițial.

3.2.4.2.3. Factorii de care depinde finan țarea prin emisiune de noi ac țiuni

La finan țarea prin emisiunea de ac țiuni comune sau preferen țiale,
întreprinderile trebuie s ă ia în considerare o serie de factori :

9 costurile emisiunii : atât pentru ac țiunile comune cât și pentru cele
preferențiale costurile de emisiune variaz ă în func ție de metoda
utilizată pentru efectuarea unei noi emisiuni;

9 costurile serviciului : sunt date de faptul c ă deținătorii de ac țiuni se
așteaptă la venituri relativ ridicate în func ție de cre șterea valorii unei
acțiuni (aprecierea capitalului) și în func ție de dividende. Dividendele
sunt un cost explicit pentru întreprinderi, în timp ce aprecierea
capitalului se realizeaz ă datorită faptului c ă profiturile nepl ătite ca
dividende vor apar ține tot ac ționarilor, astfel c ă întregul profit realizat
de întreprindere va fi pl ătit, în cele din urm ă, acționarilor. Costurile
serviciului tind s ă fie mai sc ăzute în cazul ac țiunilor preferen țiale,
deoarece acestea expun pe de ținătorii acestora la un risc mai mic;

9 obligația de a pl ăti dividende : depinde de politica de dividend a
întreprinderilor și de rezultatele ob ținute de acestea. Datorit ă
rezultatelor financiare sau politicii de dividend adoptate, pot exista ani
în care s ă nu se pl ătească dividende. Îns ă, pentru ac țiunile
preferențiale, întreprinderile au obliga ția de a pl ăti dividendele pentru
acțiunile preferen țiale înaintea oric ăror dividende pentru ac țiunile
comune;

9 obligația de a răscumpăra investi ția: în cazul ac țiunilor comune, nu
există această obligație decât în cazul lichid ării firmei. Ca urmare,
finanțarea asigurat ă prin emiterea de ac țiuni comune nu impune un
efort prea mare în privin ța plăților către investitori. În schimb, obliga ția
de a răscumpăra obliga țiunile preferen țiale exist ă atunci când au fost

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

28 emise cu aceast ă clauză. Acest fapt impune întreprinderilor emitente
necesitatea de a dispune de fondurile necesare r ăscumpărării;

9 deductibilitatea fiscal ă a dividendelor : la calculul impozitului pe
profit, atât pentru ac țiunile comune, cât și pentru ac țiunile preferen țiale,
dividendele sunt nedeductibile fiscal, ceea ce face ca acestea s ă fie
mai costisitoare pentru întreprinderi decât o sum ă absolut similar ă cu
cea a dobânzii pentru împrumutul bancar sau obligatar;

9 efectul asupra controlului și libertății de acțiune: este prezent în
cazul finan țării prin emisiunea de ac țiuni comune. Dac ă la aceast ă
finanțare au participat și alți investitori decât cei existen ți, se va
schimba într-o anumit ă măsură puterea de vot și controlul firmei.
Pentru ac țiunile preferen țiale acest efect nu exist ă deoarece, în
general, acestea nu dau drept de vot și nu impun restric ții asupra
deținătorilor de ac țiuni comune.

Creșterea capitalului propriu prin emisiunea de ac țiuni comune se
poate face prin acordarea dreptului de preemp țiune ac ționarilor
existenți de a subscrie la noua cre ștere de capital sau prin emisiune
publică de acțiuni.

Prima modalitate este cea mai r ăspândită, însăși legea sau contractele
de societate ale societ ăților pe ac țiuni prev ăzând că, în împrejur ări
normale, orice nou ă emisiune de ac țiuni trebuie s ă fie oferit ă mai întâi
acționarilor existen ți ca o restric ție asupra capacit ății conduc ătorilor de
întreprinderi de a ob ține avantajul primelor de emisiune dac ă s-ar
recurge la emisiunea public ă de acțiuni.

3.2.4.2.4. Dreptul preferen țial de subscriere

Dreptul preferen țial de subscriere este egal cu diferen ța dintre cursul
vechi al ac țiunilor și noua valoare bursier ă căpătată după efectuarea
emisiunii, adic ă cu suma pe care teoretic, o pierde vechiul ac ționar
pentru fiecare ac țiune veche de ținută.

Dreptul preferen țial de subscriere se poate determina și cu ajutorul
următoarei formule:
()
NPe CbNds−=0 1; sau
NPeN CbNCb ds×+×−=1 0 0
0 ;

3.2.4.2.5. Avantajele și dezavantajele finan țării prin emisiune de ac țiuni

Finanțarea prin ac țiuni comune sau preferen țiale prezint ă o serie de
avantaje și dezavantaje pentru întreprinderi în raport cu finan țarea prin
îndatorare. Între avantaje enunțăm:

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

29 ¬ atât ac țiunile comune cât și cele preferen țiale nu oblig ă
întreprinderile s ă plătească sume fixe c ătre acționari, spre deosebire
de finanțarea prin îndatorare care presupune obliga ția legală de plată a
dobânzii la datoriile respective, indiferent de situa ția activit ăților
întreprinderilor și de fluxurile de numerar;

¬ prin vânzarea de ac țiuni preferen țiale, directorul financiar se
sustrage de la clauza de participare egal ă a noilor ac ționari la profiturile
viitoare mai mari ale întreprinderii, care ar fi o cerin ță la vânzarea de
noi acțiuni comune suplimentare. De asemenea, finan țarea prin ac țiuni
preferențiale permite întreprinderii s ă evite împ ărțirea controlului prin
participare la vot;

¬ acțiunile comune nu au o scaden ță, ele nu trebuie r ăscumpărate
niciodată, ceea ce nu este cazul în situa ția îndator ării;

¬ deoarece ac țiunile comune confer ă siguranță împotriva pierderilor
creditorilor, vânzarea de ac țiuni comune cre ște credibilitatea acordat ă
întreprinderilor;

¬ dacă întreprinderile au perspective, ac țiunile comune pot fi adesea
vândute în termeni mai avantajo și decât obliga țiunile. Ac țiunile comune
atrag anumite grupuri de investitori deoarece, de regul ă, au o
rentabilitate total ă mai mare (dividende plus câ știg de capital) decât
acțiunile preferen țiale sau obliga țiunile. De obicei, ac țiunile comune și
dividendele acestora cresc în valoare în perioadele infla ționiste;

¬ acțiunile preferen țiale permit întreprinderii s ă păstreze activele
ipotecabile pentru utilizare în caz de urgen ță, spre deosebire de
obligațiuni. Ele permit colectarea de fonduri când aceste active sunt
deja ipotecate;

¬ întrucât investitorii evit ă să ofere capital unei întreprinderi cu
probleme sau, dac ă o fac, au nevoie de o garan ție, din punct de vedere
practic aceasta înseamn ă că o astfel de întreprindere poate ob ține
capital suplimentar numai prin în datorare, care este mai sigur ă din
punctul de vedere al investitorilor. Deoarece trezorierii întreprinderilor
cunosc bine acest lucru, ei opteaz ă adesea pentru finan țare prin
emisiune de ac țiuni comune în perioadele bune, pentru a men ține o
anumită rezervă a capacit ății de îndatorare. Men ținerea unei astfel de
rezerve adecvate a capacit ății de îndatorare este un considerent
important în cele mai multe decizii de finan țare.

În ceea ce prive ște dezavantajele emisiunii de ac țiuni comune sau
preferențiale pentru întreprinderi în compara ție cu finan țarea prin
îndatorare men ționăm:

© vânzarea de ac țiuni comune extinde dreptul de vot și controlul
deținătorilor noilor ac țiuni. Din acest motiv, finan țarea prin emisiune de
acțiuni suplimentare este evitat ă adesea de întreprinderile mici și nou
înființate, al c ăror proprietar – manager ar putea s ă nu doreasc ă să
împartă controlul acestora cu persoane din afar ă;

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

30
© acțiunile comune dau noilor de ținători dreptul de a împ ărți
veniturile întreprinderilor; dac ă profitul cre ște, noii ac ționari vor avea
partea lor. Dac ă întreprinderea s-ar finan ța prin îndatorare, noii
investitori ar beneficia numai de o sum ă fixă, indiferent de
profitabilitatea acesteia;

© costurile de subscriere și de distribu ție a acțiunilor comune sunt,
de obicei, mai mari decât cele pentru subscrierea și distribuția acțiunilor
preferențiale sau obliga țiunilor. Costurile de emisiune asociate cu
vânzarea de ac țiuni comune sunt în mod caracteristic mai mari
deoarece costurile de investigare a unei investi ții în acțiuni sunt mai
mari decât pentru o emisiune comparabil ă de obliga țiuni și acțiunile
sunt mai riscante decât datoriile, ceea ce înseamn ă că investitorii
trebuie s ă își diversifice ac țiunile pe care le de țin;

© dacă întreprinderea are mai multe ac țiuni sau mai pu ține datorii
decât a șa-numita structur ă optimă a capitalului, costul mediu al
capitalului va fi mai mare decât ar trebui. De aceea o întreprindere nu
va dori s ă vândă acțiuni în momentul în care ponderea ac țiunilor
depășește nivelul optim;

© dividendele ac țiunilor comune nu sunt deductibile ca o cheltuial ă la
calculul venitului impozabil, în timp ce dobânda obliga țiunilor este
deductibil ă. Impactul acestui factor se reflect ă în costul relativ al
capitalurilor proprii com parativ cu capitalul ob ținut prin îndatorare;

© pentru ac țiunile preferen țiale, principalul dezavantaj este costul.
Deoarece dividendele pl ătite de ac țiunile preferen țiale nu sunt
deductibile din impozite, costul acestei componente este mult mai mare
decât al obliga țiunilor. Costul datoriilor dup ă impunere este, pentru
întreprinderile profitabile, aproximativ jum ătate din rata specific ă a
cuponului. Costul ac țiunilor preferen țiale este egal cu întregul procent
al dividendelor preferen țiale.

3.2.4.3. Cre șterile de capital prin încorporarea rezervelor

3.2.4.3.1. Definire și caracteristici

Creșterile de capital prin încorporarea rezervelor nu aduc resurse
financiare noi pentru întreprinderi. Acestea sunt opera țiuni fără flux
financiar întrucât și până la încorporarea în capitalul social, acestea
dispun de sumele respective contabilizate la rezerve. Ca urmare a
majorării capitalului prin încorpor area rezervelor, fie se m ărește
valoarea nominal ă a acțiunilor vechi, fie se emite un num ăr nou de
acțiuni de valoare egal ă.
În cel de-al doilea caz, dup ă încorporarea rezervelor, fiecare ac ționar
dispune de mai multe ac țiuni, însă profitul se va împ ărți în func ție de
numărul acțiunilor, astfel c ă volumul dividendului pe ac țiune depinde de

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

31 mărimea total ă a profitului. Dac ă profitul nu cre ște, se men ține suma
totală repartizat ă ca dividende, dar scade randamentul pe ac țiune;
dacă, însă, crește profitul, spore ște atât volumul total al dividendelor,
cât și randamentul ac țiunilor.

Această operațiune de cre ștere a capitalului prin încorporarea
rezervelor contribuie la consolidarea încrederii partenerilor de contract
și a băncilor în întreprinderi. De asemenea, prin cre șterea capitalului
social întreprinderile î și pot garanta mai bine creditele primite.

3.2.4.3.2. Dreptul de atribuire în ac țiuni

Distribuirea gratuit ă de acțiuni către acționarii existen ți, nu este decât
aparentă, întrucât rezervele apar țineau de drept tot ac ționarilor.
Primind ac țiuni „gratuit”, ac ționarii au tot mai mult ă încredere în
viabilitatea întreprinderii; astfel, ei ezit ă să vândă acțiunile la burs ă,
manifestând tendin ța păstrării capitalului, ceea ce diminueaz ă riscul
scăderii cursului ac țiunilor.

Dreptul de atribuire, teoretic, este egal cu diferen ța dintre valoarea
bursieră a unei ac țiuni înainte și după emisiune.

Dreptul de atribuire se poate determina și cu ajutorul urm ătoarei
formule: NCbNda0 1×= ;

având în vedere c ă emisiunea de ac țiuni distribuite gratuit se
aseamănă cu o emisiune obi șnuită de acțiuni în care pre țul de
emisiune este egal cu zero, putem calcula dreptul de atribuire astfel:
()
NPe CbNda−×=0 1, unde 0=Pe ;

3.2.4.4. Cre șterile de capital prin conversiunea datoriilor
3.2.4.4.1. Definire și condiții de emisiune

Creșterile de capital prin conversiunea datoriilor este proprie
marilor societ ăți comerciale pe ac țiuni care anterior au efectuat
împrumuturi obligatare, emi țând obliga țiuni convertibile în ac țiuni.

Condițiile emisiunii de obliga țiuni convertibile în ac țiuni sunt:

Ù emisiunea de obliga țiuni convertibile în ac țiuni poate fi realizat ă
numai de întreprinderile care au cel pu țin doi ani vechime și două
bilanțuri aprobate;

Ù cu prilejul emisiunii se stabile ște termenul în care se poate face
conversiunea, și care, de regul ă, nu dep ășește cinci ani din momentul
emisiunii, precum și rata de conversie ce va fi utilizat ă;

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

32
Ù prețul de emisiune a obliga țiunilor convertibile în ac țiuni nu poate fi
mai mic decât valoarea nominal ă.

Obligațiunile convertibile au o remunera ție mai slab ă decât alte tipuri
de obliga țiuni. Emitentul le poate lansa pe pia ță la o rată a dobânzii mai
scăzută decât obliga țiunile clasice, tocmai ca urmare a clauzei de
conversiune. Convertite în ac țiuni, deținătorii pot ob ține câștiguri mai
substanțiale în eventualitatea c ă întreprinderile ob țin rentabilit ăți
ridicate.
Convertirea obliga țiunilor în ac țiuni provoac ă o creștere de capital f ără
flux financiar pozitiv. Pe total, sursele societ ății rămân acelea și, numai
că împrumutul obligatar devine acum capital social.

Obligațiunile convertibile în ac țiuni sunt preferate obliga țiunilor simple,
întrucât permit de ținătorilor, dup ă convertire, s ă beneficieze de o
eventual ă creștere economic
ă a întreprinderilor. În acela și timp,
obligațiunile convertibile sunt preferabile și acțiunilor, chiar dac ă nu
sunt convertite, r ămân totu și obligațiuni aduc ătoare de câ știguri anuale
sigure. Dup ă conversiune, când se realizeaz ă și creșterea de capital,
creanțierul pierde calitatea de obligatar, devenind ac ționar.

3.2.4.4.2. Avantajele obliga țiunilor convertibile
Obligațiunile convertibile prezint ă avantaje atât pentru întreprinderi cât
și pentru subscriitor. Pentru întreprinderi , avantajul const ă în aceea c ă
are o rat ă a dobânzii mai sc ăzută decât împrumuturile obligatare
clasice; dac ă obligațiunile se convertesc rezult ă o creștere de capital
fără flux financiar pozitiv, f ăcută la un pre ț superior cursului bursier.
Pentru subscriitor , obliga țiunile convertibile prezint ă următoarele
avantaje: achizi ționarea lor se face la un pre ț fixat în prealabil; exist ă
un venit minim garantat (cuponul); investirea este apropiat ă de cea în
acțiuni, îns ă prezintă un regim fiscal mai avantajos, randamentul
obligațiunilor convertibile în ac țiuni fiind superior randamentului
obligațiunilor clasice.
3.2.4.5. Fuziunea și absorb ția

Fuziunea – ca procedeu de concentrare prin care dou ă sau mai multe
întreprinderi dispar din punctul de vedere juridic pentru a se uni într-o
singură și nouă întreprindere – nu conduce în mod real la o majorare
de capital, ci la o concentrare a capitalurilor provenite de la
întreprinderile ce au fuzionat.

Absorbția se caracterizeaz ă prin trecerea uneia sau a mai multor
întreprinderi sub controlul altei întreprinderi. Nici aceast ă metodă nu
conduce la o majorare efectiv ă de capital, ci la o concentrare a
acestuia în cadrul celei care a „absorbit” întreprinderea sau întreprinderile ce- și pierd pozi ția de persoane juridice.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

33

Prin intermediul acestei sec țiuni am încercat s ă vă familiarizez cu
tehnicile de emisiune a ac țiunilor și cu modalit ățile de cre ștere a
capitalului social: prin noi aporturi în numerar, prin încorporarea rezervelor sau prin conversia datoriilor.

Test de autoevaluare
1. Detalia ți caracteristicile cre șterilor de capital prin noi aporturi în
numerar.

2. Enumera ți și explica ți factorii de care depinde finan țarea prin
emisiune de ac țiuni.

3. Cum se determin ă dreptul preferen țial de subscriere?

4. Care sunt avantajele și dezavantajele finan țării prin emisiune de
acțiuni?

5. Defini ți și prezenta ți caracteristicile cre șterilor de capital prin
încorporarea rezervelor.

6. Cum se determin ă dreptul de atribuire în ac țiuni?

7. Definiți creșterile de capital prin conversiunea datoriilor.

8. Care sunt avantajele obliga țiunilor convertibile?

9. Definiți fuziunea și absorbția.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

34 3.3. Surse împrumutate de finan țare a IMM-urilor

Băncile comerciale reprezint ă adevărata "inim ă" a pieții financiare,
furnizând cele mai numeroase și mai variate feluri de împrumuturi.
Studiile arat ă că în S.U.A. 85% din împrumuturile întreprinz ătorilor
americani sunt acordate de b ănci, în sursele de capital necesar ini țierii
afacerii ocupând locul doi, dup ă economiile personale ale
întreprinz ătorilor. Totu și, băncile acord ă cu multe re țineri împrumuturile,
mai ales întreprinderilor nou înfiin țate, preferând s ă o facă în special
atunci când sunt sprijinite și garantate și de alte organiza ții.

Acordarea împrumuturilor se face în urma analizei de c ătre bănci a
evoluției precedente a întreprinderii și a studierii registrelor, pentru a se
putea proiecta imaginea acesteia în viitor. De asemenea, se cerceteaz ă
stabilitatea vânz ărilor întreprinderii și a capacit ății produselor sau
serviciilor de a genera un flux de cas ă corespunz ător pentru asigurarea
rambursării împrumutului.

3.3.1. Creditele bancare pe termen mijlociu și lung

Împrumuturile pe termen mediu și lung se acord ă peste un an și sunt
folosite, în mod normal, pentru cump ărarea de fonduri fixe,
echipamente și alte articole folosite pentru expansiunea afacerii.
Băncile comerciale acord ă aceste împrumuturi pentru ini țierea unei
afaceri, construirea unei fabrici, achizi ționarea de propriet ăți imobiliare,
echipamente etc. Rambursarea împrumutului se face, în mod normal, lunar sau trimestrial.

3.3.1.1. Definire

Împrumutul bancar pe termen mediu și lung este un împrumut
obținut de la b ănci sau alte institu ții financiare care trebuie rambursat
într-o perioad ă mai mare de un an. De obicei, acest împrumut este
negociat direct între întreprinderea care solicit ă împrumutul și bancă
sau altă instituție financiar ă – societate de asigur ări, alți creditori.

Împrumutul pe termen mediu și lung este o surs ă important ă de
finanțare a întreprinderilor. El este preferabil împrumutului pe termen
scurt, deoarece asigur ă întreprinderii împrumutate un grad mai mare
de siguran ță: decât să aibă grija reînnoirii unui credit pe termen scurt,
cel împrumutat poate ob ține un credit pe termen mediu sau lung
structurat în a șa fel încât scaden ța acestuia s ă
coincidă cu viața
economic ă a activului ce va fi finan țat. Astfel, fluxurile de numerar ce
vor fi generate de activul finan țat pot servi la rambursarea ratelor la
împrumut .

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

35 3.3.1.2. Condi țiile creditului
Condițiile creditului de care trebuie s ă se țină seama la angajarea
unui împrumut pe termen mediu sau lung sunt: costul creditului
(dobânda) , garanțiile cerute de creditori , modul și termenele de
rambursare precum și penalizări pentru nerespectarea clauzelor
contractuale .

În ceea ce prive ște primul factor, rata dobânzii pentru creditele bancare
pe termen mediu sau lung poate fi ori fixă pe întreaga perioad ă de
acordare a creditului, ori variabilă.

Dacă se utilizeaz ă o rată fixă, în general, aceasta va fi stabilit ă aproape
de rata dobânzii obliga țiunilor cu aceea și scaden ță și același risc ca
împrumutul bancar. Dac ă rata este variabil ă, aceasta va fi stabilit ă cu
un anumit num ăr de puncte procentuale peste dobânda bancar ă de
referință sau rata interbancar ă oferită pe piața de la Londra (LIBOR).
Aceste rate pot fi ajustate anual, trimestrial, lunar sau pe baza altor
date specificate în contract.

Majoritatea creditelor pe termen mediu și lung sunt garantate
, iar
contractele de credit prev ăd și acorduri restrictive care s ă dea o mai
mare certitudine creditorului în leg ătură cu recuperarea creditului
acordat. Deci, creditele bancare pe termen mediu și lung se acord ă
numai pe baz ă de garan ții ferme prezentate de întreprinderi.
Contractul de credit pe termen mediu sau lung, prevede în mod
obișnuit, ca valoarea creditului s ă fie amortizat ă pe întreaga perioad ă
de angajare a acestuia. Aceasta înseamn ă că întreprinderea va trebui
să plătească periodic rate egale pentru rambursarea creditului și
achitarea dobânzii. Prin acest mod de rambursare se reduce riscul creditorului de a nu recupera creditul.

În unele cazuri, în contractul de credit pe termen mediu și lung se
prevede și o perioad ă de grație. În acest caz, dobânda în valoare
absolută se calculeaz ă cu ajutorul formulei:

r TCDm∗∗= , în care:

D = dobânda calculat ă pentru creditul acordat;
C = suma ini țială a creditului;
mT = perioada medie de acordare a creditului;
r = rata anual ă a dobânzii.

Perioada medie de angajare a creditului se poate ob ține cu formula:

2 2r r
g mI TT T ++= , în care:

gT = termenul (perioada) de gra ție;

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

36 rT = perioada în care are loc rambursarea;
rI = intervalul dintre dou ă ramburs ări consecutive.

Perioada de gra ție este destinat ă să permită întreprinderii împrumutate
să aibă timp să se organizeze sau reorganizeze pentru a începe s ă
genereze suficiente fluxuri de numerar înainte de a începe
rambursarea efectiv ă a creditului.

Băncile ofer ă în mod obi șnuit credite pentru investi ții pe termen mediu
și mai rar pe termen lung, acestea din urm ă fiind caracteristice
instituțiilor și organismelor financiare. Nivelul dobânzii la creditele
bancare este sensibil mai ridicat decât cel utilizat de organismele
financiare specializate.
Creditele bancare pe termen mediu joac ă un rol important în finan țarea
întreprinderilor. Acestea sunt împrumuturi a c ăror rambursare se face
între 1 și 5 ani și sunt destinate acoperirii cheltuielilor de investi ții în
echipament de produc ție cu durate de func ționare relativ scurte,
amenajări, construc ții ușoare, cheltuieli pentru inov ări, cercet ări sau
pentru opera țiuni de export.

Rambursarea acestor credite se realizeaz ă în conformitate cu clauzele
contractuale anual, semestrial, trimestrial sau lunar, prin anuit ăți
constante sau variabile, cu sau f ără perioadă de grație.

Dacă se convine ca rambursarea creditului s ă aibă loc la intervale de
timp mai scurte de 1 an (lunar, trimestrial etc.), pentru calcularea anuităților se impune, în prealabil, transformarea ratei anuale a
dobânzii, prev ăzută în contractul de credit în rate lunare, trimestriale
etc. echivalente.

3.3.1.3. Tipologia creditelor bancare pe termen mediu
Creditele pe termen mediu pot fi: mobilizabile și nemobilizabile .

Creditele pe termen mediu mobilizabile se materializeaz ă în efecte
financiare care se pot sconta la banc ă sau reesconta de c ătre băncile
comerciale la banca central ă. Astfel de credite pot s ă prevadă și o
perioadă de grație de 1-2 ani acordat ă debitorului; dac ă însă, creditul
este acordat pe un termen între 5-7 ani se nume ște credit pe termen
mediu prelungit și se acord ă pentru promovarea exporturilor, mai ales
de utilaje și echipamente sau pentru executarea de lucr ări.

Creditele pe termen mediu nemobilizabile au aceea și destina ție ca
și cele mobilizabile, banca nu mai prime ște nici un efect financiar din
partea beneficiarului, în schimb dispune de garan ții materiale
constituite în gaj de c ătre debitor sau de o garan ție a unei institu ții
financiare specializate. Durata creditului se poate extinde pan ă la 7 ani,
orice banc ă comercial
ă putând acorda credit pe baza unui contract
încheiat cu debitorul.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

37 3.3.1.4. Condi țiile de acordare a creditelor pe termen lung
Creditele pe termen lung sunt împrumuturi a c ăror rambursare
depășește 5 ani. Se acord ă pentru investi țiile pe termen lung. La
acordarea creditelor, întreprinderea trebuie sa prezinte b ăncii
următoarele documente:

– cererea de acordare a creditului;
– dovada înregistr ării la Registrul Comer țului;
– studiu de fezabilitate, pe ansamblul întreprinderii, incluzând si
studiul de fezabilitate al investi ției care face obiectul creditului;
– certificatul de bonitate privind situa ția economico-financiar ă a
întreprinderii, cuprinzând și aprecieri asupra nivelului profesional al
conducerii întreprinderii;
– bilan țurile contabile pe ultimii 5 ani, vizate de organele bancare;
– situa ția contului de "Profit și pierdere" pe ultimii 5 ani, vizat de
cenzorii întreprinderii;
– situa ția patrimonial ă lunară cuprinzând obligatoriu situa ția
încasărilor și plăților în lei și valută;
– orice contract ce poate face obiectul creditului.
După acceptarea studiului de fezabilitate , cererea de credit este luat ă
în calcul ca decizie de creditare pe termen lung, proiectându-se la
încheiere Contractul de creditare . Concomitent cu adoptarea deciziei
de creditare se realizeaz ă și Situația privind e șalonarea ratelor și a
dobânzilor pentru creditul contractat care reprezint ă o proiectare a
fluxurilor financiare viitoare de la întreprindere c ătre bancă.

Pe baza Contractului de creditare și a Situației de e șalonare a
rambursării creditului , serviciul financiar al întreprinderii proiecteaz ă
fluxurile curente și viitoare, determinate de decizia de credit pe termen
mediu și lung, introducându-le în structura deciziilor financiare și ale
bugetului întreprinderii.
În faza de utilizare a creditului pe termen lung apar fluxurile generate
de ratele de rambursare și de plata dobânzilor care vor fi alimentate
din veniturile proprii (amortizare și profit).

O dată localizate în cuprinsul deciziilor financiare din întreprindere,
fluxurile de fonduri declan șate de decizia de creditare pe termen mediu
și lung sunt cuprinse în bugetul financiar al întreprinderii, contribuind la
realizarea echilibrului financiar al ac țiunilor de consum pentru
înființarea, refacerea și dezvoltarea structurii economice de produc ție.
Pe parcursul perioadei de angajare a creditului, banca procedeaz ă la
analize periodice asupra întreprinderii și a obiectivului creditat, banca ia
măsuri de reducere a riscului de nerambursare sau în cazul producerii
acestui risc, ac ționează pentru recuperarea ratelor r ămase de
rambursat prin valorificarea garan țiilor depuse sau consemnate în
contractul de creditare.
De aceea, în fa ța băncii comerciale, întreprinderea trebuie s ă vină cu o
activitate care s ă nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

38 creditului. În acest sens, întregul univers intern și extern al întreprinderii
este supus unei analize și interpret ări riguroase pentru a fi depistate
efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare sau ale unor schimb ări tehnologice, în evolu ția cererii precum
și sub influen ța inflației, recesiunii, îmb ătrânirii produselor.
Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize
detaliate privind produsele fabricate de întreprinderea solicitatoare de
credite, precum și piețele pe care desface și se aprovizioneaz ă
întreprinderea în cauz ă. Analiza scoate în eviden ță aspecte de calitate
ale produselor, pozi ția întreprinderilor pe pia ța produselor sale,
calitatea și starea financiar ă a principalilor s ăi clienți.

Tendința principal ă este ca la acest tip de finan țare să se apeleze
foarte rar datorit ă condițiilor foarte grele impuse de institu țiile care
acordă acest tip de credite.

Băncile din România care ofer ă finanțare pentru IMM-uri sunt: Banca
Comercial ă Român ă, BRD Groupe Societe Generale, Banc Post,
Banca Româneasc ă, Banca Transilvania, ING Bank, Emporiki Bank,
Alpha Bank, HVB Bank, Raiffeisen Bank, Piraeus Bank, Miro Bank, Banca de Export Import A Români ei, EXIMBANK, Banca Comercial ă
Robank.

Băncile acord ă împrumuturi pe baza urm ătoarelor
elemente: contractul
de împrumut, garan ții materiale, documente de sus ținere a
împrumutului.

a) Contractul de împrumut prevede condi țiile de creditare ale b ăncii
și obligațiile ce le revin p ărților.
b) Garanțiile materiale (gajul) reprezint ă mijlocul legal prin care se
asigură suma împrumutat ă. Garan țiile reale sunt reprezentate de
imobilele, echipamentele, automobilele etc. pe care întreprinz ătorul sau
întreprinderea le au în posesie și pe care sunt dispuse s ă le ipotecheze
sau gajeze în favoarea b ăncii în vederea acord ării împrumutului. În caz
de insolvabilitate, banca poate vinde bunurile puse drept garan ție pentru
a-și recupera împrumutul. Deoarece b ăncile nu pot oferi credite f ără a-și
securiza investi țiile, ele solicit ă garanții (de preferin ță imobiliare) care s ă
acopere aproximativ 120% din valoarea creditului plus dobânda. Pentru
a veni în sprijinul întreprinz ătorilor care nu au suficiente bunuri materiale
pe care s ă le pun ă drept garan ție s-au înfiin țat două fonduri de
garantare: Fondul Na țional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri
și Fondul de Garantare a Creditului Rural .

Fondul Na țional de Garantare a Creditelor pentru IMM -uri acord ă
garanții pentru credite, contracte de leasing, linii de credit și scrisori de
garanție bancar ă cu finan țare de la bugetul de stat. Beneficiarii eligibili
sunt întreprinderile mici și mijlocii nou înfiin țate sau existente și
persoanele fizice autorizate. Condițiile de garantare sunt:

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

39 – maxim 75% din valoarea unui credit pentru investi ții, a unei scrisori
de garan ție sau a unui contract de leasing rambursabil peste 12 luni;
– maxim 60% din valoarea unui credit pentru finan țarea capitalului
de lucru rambursabil pân ă în 12 luni;
– maxim 80% din valoarea creditului solicitat de societ ăți nou-
înființate pentru investi ții, a unei scrisori de garan ție sau a unui contract
de leasing rambursabil peste 12 luni;

– maxim 70% din valoarea unui credit pentru investi ții, a unei scrisori
de garan ție, linii de credit, a unui contract de leasing, capitalul de lucru
rambursabil pân ă în 12 luni.

Este considerat ă nou înfiin țată întreprinderea care a fost înmatriculat ă
în Registrul Comer țului de cel mult 6 luni, perioad ă în care nu a
desfășurat nici o activitate. Pentru societ ățile nou înfiin țate se solicit ă
participarea cu fonduri proprii minim 25% din valoarea proiectului de
investiții.

Valoarea maxim ă a garanțiilor acordate:

9 pentru persoane juridice:
– maxim 300.000 euro pentru garantarea de credite pentru investi ții,
contracte de leasing și scrisori de garan ție ;

– maxim 150.000 euro pentru garantarea de credite pentru
finanțarea capitalului de lucru.
9 pentru persoane fizice autorizate:

– maxim 75.000 de euro pentru garantarea de credite pentru
investiții, contracte de leasing
și scrisori de garan ție ;

– maxim 40.000 euro pentru garantarea de credite pentru finan țarea
capitalului de lucru.

Comisionul de garantare este de 2,5 % pentru garan ții aferente
creditelor pentru capital de lucru și de 3,5 % pentru garan ții aferente
creditelor pentru investi ții și contracte de leasing.

Fondul de garantare a Creditului Rural acordă garanții întreprinderilor
mici și mijlocii din agricultur ă. Garanțiile se acord ă pentru credite pe
termen scurt (materii prime, materiale, energie, combustibili, salarii, plata
TVA, plata taxelor vamale), mediu (cump ărare pachet majoritar ac țiuni
APAPS) și lung (investi ții), opera țiuni de leasing și scrisori de garan ție
bancară pentru credite furnizor de surse externe. Pentru investi ții, suma
maximă garantat ă este de 175.000 euro în cazul întreprinderilor mici și
mijlocii și 87.500 euro în cazul fermierilor priva ți. La creditele pe termen
scurt garan țiile sunt de 2,5 miliarde lei pentru întreprinderile mici și

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

40 mijlocii și respectiv 500 milioane lei pentru fermierii priva ți (maximum
50% din valoarea creditului). Pentru leasing, garan ția este de 100.000
euro și respectiv 50.000 euro. Pentru investi ții, comisionul de garantare
este de 4%, pentru creditele pe termen scurt 3%, iar pentru leasing 5%.

c) Documentele de sus ținere a împrumutului sunt: documente care
certifică existen ța întreprinderii: actul de înfiin țare, certificatul de
înregistrare, documente privind necesitatea și oportunitatea creditului și
posibilitatea de rambursare a acestuia: cerere de credite, plan de afaceri
(studiu de fezabilitate); documente financiar-contabile: bugetul de
venituri și cheltuieli, balan ța de verificare, bilan țul anual contul de profit și
pierdere, situa ția patrimonial ă, planificarea fluxului de numerar.

Deoarece fiecare banc ă are condi ții de creditare specifice, este
necesară studierea atent ă a acestora și alegerea acelei b ănci care
practică dobânda cea mai mic ă și acordă perioada de gra ție (perioada în
care se pl ătesc doar dobânzile, nu și ratele) cea mai mare.

3.3.1.5. Avantajele creditului bancar pe termen mediu și lung

Împrumutul pe termen mediu și lung prezint ă următoarele avantaje
pentru întreprinderi:

¬ rapiditate : obținerea sumelor necesare printr-un credit bancar pe
termen mediu sau lung poate fi realizat ă mult mai rapid decât cele prin
emiterea de obliga țiuni;

¬ flexibilitatea : împrumuturile pe termen mediu și lung prezint ă o
flexibilitate viitoare spre deosebire de împrumutul obligatar. În situa ția
acestuia din urm ă, datorită numărului mare de de ținători de obliga țiuni,
este virtual imposibil s ă obțină permisiunea de a modifica condi țiile
contractului, chiar dac ă apariția unor noi condi ții economice poate
conduce la dorin ța celui împrumutat sau a de ținătorilor de obliga țiuni de
a le schimba. În schimb, în cazul unui împrumut bancar pe termen
mediu sau lung, cei împrumuta ți pot, în general, conveni cu creditorul
să modifice mutual condi țiile contractuale.

¬ costuri de ob ținere relativ reduse : deoarece se negociaz ă direct cu
cei care acord ă credite, documentele formale legate de ob ținerea
împrumuturilor sunt minime, la fel ca și cheltuielile.

Întreprinderile apeleaz ă la împrumuturi pe termen mijlociu și lung, fiind
conștiente că pe lâng ă riscul pe care-l implic ă, au și efecte favorabile
asupra rentabilit ății. Este vorba aici de "efectul de levier" (de pârghie )
care poate duce la cre șterea rentabilit ății capitalurilor proprii, cu
condiția ca rentabilitatea întregului capital angajat (propriu și
împrumutat) s ă fie superioar ă ratei dobânzii la sumele împrumutate.
Efectul de levier se poate resim ți și invers, în sensul sc ăderii ratei
rentabilit ății capitalurilor proprii.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

41

Prin intermediul acestei sec țiuni am încercat s ă vă familiarizez cu
noțiunile de baz ă ale creditului bancar pe termen mediu și lung, cu
tipologia, avantajele și dezavantajele acestora.

Test de autoevaluare

1. Definiți împrumutul bancar pe termen mediu și lung.

2. Care sunt condi țiile de acordare a creditelor bancare pe termen
mediu și lung?

3. Prezenta ți tipologia creditelor bancare pe termen mediu.

4. Care sunt avantajele creditului bancar pe termen mediu și lung?

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

42 3.3.2. Finan țarea prin leasing

3.3.2.1. Definire și caracteristici

Finanțarea prin leasing poate fi furnizat ă de către întreprinderile
industriale produc ătoare în efortul acestora de a cre ște vânzările, dar și
de întreprinderile specializate în asigurarea finan țării prin leasing.
Există mai multe tipuri de firme care au ca obiect de activitate leasing-
ul: bănci comerciale, institu ții financiare de economii și de credit, firme
financiare și firme industriale.
Leasing-ul este o procedur ă de finan țare a investi țiilor prin care o
bancă sau o institu ție financiar ă specializat ă achiziționează un bun
imobiliar sau mobiliar pe care-l închiriaz ă unei întreprinderi sau unui
particular, ace știa din urm ă având posibilitatea s ă-l cumpere la sfâr șitul
contractului la un pre ț convenit (în general la valoarea rezidual ă).

Principalele caracteristici ale contractului de închiriere sunt:
¾ contractul de închiriere se încheie pe o perioad ă determinat ă,
influențată hotărâtor de durata de utilizare a activului fix, în cursul
căruia nici una din p ărțile implicate nu poate rezilia contractul;
¾
nu exist ă flux bănesc la momentul ini țial;
¾ redeven ța se vars ă periodic și este deductibil ă fiscal;
¾ la scaden ță, întreprinderea poate pl ăti valoarea rezidual ă și astfel
devine proprietara bunului.

În schimbul ob ținerii avantajelor legate de posesiunea bunului,
întreprinderea care l-a închiriat pl ătește societ ății de leasing o chirie
(redeven ță) care cuprinde:
– amortizarea bunului închiriat;
– dobânzile aferente fondurilor avansate de societatea de leasing
pentru cump ărarea bunului respectiv;
– cheltuielile de administra ție;
– marja de profit a societ ății de leasing.

Chiriașul intră în proprietatea bunului închiriat la încheierea contractului
de leasing, dup ă plata valorii reziduale a bunului, convenit ă dinainte.
Pe durata contractului, chiria se înregistreaz ă ca o cheltuial ă de
exploatare, iar la încheierea acestuia valoarea rezidual ă se
înregistreaz ă la active fixe.
Durata contractului de leasing este, în general, de 75 – 80% din durata
de viață economic ă a bunului închiriat, dar se poate conveni și asupra
unei durate mai scurte. Societatea de leasing r ămâne proprietar ă a
bunului pân ă la scaden ța contractului. Contractul de leasing este, în
general, irevocabil.
Decizia de a opta pentru leasing, în raport cu un împrumut bancar sau
obligatar, se fundamenteaz ă pe valoarea actualizat ă netă (VAN),
calculată după relația:

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

43 ()()mn
ttt
rVR
rCFVAN
+−
+=∑
= 1 11.
Întrucât nu se pl ătește costul de achizi ție al bunului închiriat, în formula
VAN nu se cuprinde sc ăderea valorii investi ției I. De asemenea cash-
flow – urile (tCF) vor fi determinate în func ție de profiturile viitoare și de
chiria plătită. Valoarea rezidual ă (VR) este pl ătită în anul m, înaintea
încheierii duratei de via ță n a bunului închiriat.
Această valoare actualizat ă se compar ă cu cea a împrumutului, pentru
a se analiza care dintre aceste surse de finan țare este mai
avantajoas ă.

3.3.2.2. Formele leasingului

Există trei forme de leasing :

# leasing-ul opera țional numit și leasing de mentenan ță oferă atât
finanțarea cât și serviciile de mentenan ță. Acesta se caracterizeaz ă
prin faptul c ă, în mod frecvent, activul nu este complet amortizat –
plățile solicitate prin contract nu sunt suficiente pentru recuperarea
costului total al echipamentului, durata contractului de leasing este îns ă
mai mică decât durata de via ță economic ă estimată a echipamentului.
O altă caracteristic ă este existen ța clauzei de anulare, care d ă
posibilitatea locatarului s ă renunțe la loca ție și să restituie
echipamentul înainte de expirarea contractului de baz ă;

# leasing-ul financiar sau de capital diferă de cel opera țional din
trei puncte de vedere: nu ofer ă servicii de mentenan ță, nu poate fi
reziliat și este complet amortizat. Într eprinderea care va utiliza
echipamentul selecteaz ă produsele de care are nevoie și negociaz ă
prețul și termenul de livrare cu fabricantul sau distribuitorul. Firma
utilizatoare negociaz ă apoi termenii cu o societate de leasing sau cu o
instituție financiar ă, și o dată stabiliți termenii loca ției, aranjeaz ă
cumpărarea de c ătre locator a echipamentului de la fabricant sau
distribuitor. Durata contractului va depinde de durata de via ță
economic ă a mijlocului fix;

# vânzare și leaseback : această formă de leasing apare în cazul în
care o întreprindere de ține terenuri, cl ădiri sau echipamente vinde
proprietățile la o valoare aproximativ ă de piață unei institu ții financiare,
societăți independente de leasing sau chiar unui investitor individual, și
în același timp, încheie un contract prin care preia propriet ățile înapoi,
în locație pentru o perioad ă specificat ă și în condi ții specificate.
În cazul contractelor de leasing, de regul ă, chiriile pl ătite de locatar
sunt integral deductibile la calculul impozitului pe profit, dar locatarul nu
poate amortiza activele imobilizate care fac obiectul contractului. Chiria plătită de locatar acoper ă amortizarea capitalului avansat de societatea
de leasing și asigură remunerarea acestui capital.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

44 3.3.2.3. Avantajele și dezavantajele leasingului
Avantajele leasing-ului pentru întreprinderile care închiriaz ă bunurile
sunt:

¬ oferă o finanțare flexibil ă: majoritatea contractelor de leasing tind
să aibă mai puține acorduri restrictive decât contractele de împrumut.
În plus, leasing-ul este mai convenabil pentru finan țarea treptat ă a
nevoilor întreprinderilor. O firm ă care achizi ționează active în timp
poate să considere mai convenabil s ă ia în leasing aceste active decât
să negocieze un împrumut obligatar sau bancar ori s ă vândă acțiuni în
fiecare moment când se fac achizi ții pentru cre șterea capitalului
propriu;

¬ utilizarea acestei finan țări crește capacitatea întreprinderii de a se
îndatora , deoarece este o opera țiune care nu modific ă structura
financiar ă a întreprinderii. Totu și, bancherii și ceilalți creditori țin seama
că leasing-ul constituie o obliga ție a firmei care apeleaz ă la leasing;

¬ permite finan țarea 100% a bunurilor pe care întreprinderea
dorește să le exploateze ceea ce permite conservarea capitalului de
lucru și utilizarea acestuia drept garan ție pentru contractarea altor
împrumuturi pentru dezvoltare;

¬ avantajele fiscale : deductibilitatea fiscal ă a amortiz ării este unul
dintre cele mai cunoscute motive de apelare la leasing în detrimentul cumpărării deoarece determin ă o economie prin diminuarea impozitului
la întreprinderea care închiriaz ă;

¬ constituie o formă de asigurare contra riscului tehnologic pentru
întreprinderile care închiriaz ă. În cazul leasing-ului direct poate exista
clauza anul ării, care permite utilizatorului s ă opreasc ă plata ratei de
leasing înainte de expirarea termenului din contractul de leasing. Astfel,
dacă pe piață apar mijloace de produc ție mai performante, poate s ă
facă imediat schimbarea comparativ cu cazul în care ar fi proprietar
(dificultăți în vânzarea unui mijloc fix dep ășit moral);

¬ poate cre ște lichiditatea întreprinderii . Astfel, o vânzare și
leaseback transform ă anumite active corporale ale întreprinderii în
numerar în schimbul unei obliga ții de a face o serie de pl ăți fixe în
viitor;

¬ permite întreprinderilor mici și mijlocii , care au capacit ăți de
îndatorare mici, dar care sunt rentabile sau întreprinderilor cu o
rentabilitate sc ăzută să-și finanțeze dezvoltarea . În acest caz, leasing-
ul este adesea singura surs ă disponibil ă de finan țare, deoarece dreptul
de proprietate al bunului luat în leasing r ămâne locatorului, reducând
riscul acestuia în caz de faliment al utilizatorului.

Principalele dezavantaje al leasing-ului se refer ă la:

© costul : pentru o întreprindere cu profituri mari, cu acces la pie țele
creditului și capacitate de a profita de avantajele fiscale ale
proprietarului, leasing-ul este adesea o finan țare mai costisitoare;
ratele practicate, respectiv redeven țele care cumuleaz ă chiria,

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

45 comisionul de serviciu și cota de risc sunt relativ ridicate, ceea ce
impune necesitatea ob ținerii unei rentabilit ăți cel puțin acoperitoare;

© afecteaz ă inevitabil autofinan țarea viitoare ca urmare a obliga țiilor
periodice de plat ă;

© pierderea valorii reziduale a activului . În cazul bunurilor imobiliare,
această pierdere poate fi substan țială;

© facilitarea ob ținerii poate antrena întreprinderea în opera țiuni mai
puțin rentabile;

© falimentul societ ății de leasing constituie, mai nou un dezavantaj,
deoarece întreprinderea care închiriaz ă bunul nu este și proprietarul
acestuia. Dac ă societatea de leasing d ă faliment, în urma valorific ării
bunurilor din proprietatea acesteia, întreprinderea care închiriaz ă
aceste bunuri le poate pierde, dezavantajul constând în întreruperea
activității acesteia pân ă la înlocuirea bunului.

Întrucât fiecare întreprindere are o anumit ă structură a capitalului care
este un mixaj de capitaluri proprii, ac țiuni comune și preferen țiale,
datorii, aceasta determin ă întreprinderii o valoare a capitalului care
trebuie maximizat ă. Deci, pentru maximizarea valorii întreprinderii
trebuie stabilit ă o structur ă optimă a capitalului, astfel încât noile
creșteri de capital s ă aibă loc de a șa manier ă încât s ă păstreze
structura optim ă a capitalului în timp.

Prin intermediul acestei sec țiuni am încercat s ă vă familiarizez cu
noțiunile de baz ă ale leasingului, cu tipologia, avantajele și
dezavantajele acestuia.

În esență, există o multitudine de surse de finan țare pe termen mediu
și lung la dispozi ția IMM-urilor, îns ă este necesar ă o selec ție
corespunz ătoare a utiliz ării acestora. Test de autoevaluare

1. Definiți și caracteriza ți finanțarea prin leasing.

2. Detalia ți tipologia leasingului.

3. Care sunt avantajele și dezavantajele finan țării prin leasing?

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

46
3.4. Programele de promovar e a întreprinderilor mici și mijlocii

Deoarece b ăncile sunt mai reticente în a acorda credite în special
întreprinderilor noi, s-au creat o serie de programe de finan țare care s ă
vină în sprijinul acestora, dar și a celor care inten ționează să își dezvolte
activitățile.
Există două tipuri de programe de finan țare a IMM-urilor: programe de
finanțare rambursabil ă (credite) și programe de finan țare nerambursabil ă
(grant-uri).

3.4.1. Programele de finan țare rambursabil ă

Programele de finan țare rambursabil ă se finan țează din bani publici,
iar banca refinan țează IMM-urile. În acest caz, dobânda este mai
scăzută decât dobânda pie ței.

Deoarece exist ă o gam ă foarte variat ă de programe de finan țare
rambursabil ă, în continuare prezent ăm modalit ățile de creditare a celor
mai semnificative programe pentru perioada 2003-2006.

1. Programul PHARE RO 9711 destinat IMM-urilor care nu activeaz ă
în agricultur ă, extrac
ție, energie, comer ț sau în domeniul serviciilor
financiare. Întreprinderile pot beneficia de un credit de maximum 500.000 euro, bani care se pot folosi pentru finan țarea investi țiilor
pentru dezvoltare sau chiar demar ării unei afaceri. Beneficiarul trebuie
să contribuie cu minim 15% din costul proiectului. Creditul se acord ă
pe o perioad ă de 6 ani cu un an de gra ție. Programul se deruleaz ă în
anumite jude țe din țară prin Banca Româneasc ă, Banca Ion Țiriac și
CEC, ca și instituții de sprijin al ături de Uniunea European ă.

Condițiile de eligibilitate sunt: întreprinderea s ă aibă maxim 250 de
angajați, să nu aibă datorii restante (mai ales la bugetul statului) și
ultimul an s ă fie încheiat cu profit, minim 20% capital privat român și
minim 51% participare parteneri UE sau PHARE.

Cheltuieli eligibile: achizi ționarea, construc ția și/sau extinderea de
spații productive (numai parte a proiectului de investi ții), echipamente,
utilaje, mijloace de transport noi sau second hand, capital de lucru (20%).

Achizițiile se fac numai din țări membre UE sau beneficiare de
programe PHARE.
Fondurile în cadrul acestui program sunt reutilizabile pentru acordarea
de noi credite, pe m ăsura acumul ării de sume din ramburs ările
provenind din creditele aflate în derulare.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

47 2. Fondul Phare RO 9809.02.01 . – Fondul MARR (Mining Affected
Regions Reconstruction Fund) componenta „Schema de finan țare a
Întreprinderilor mici și mijlocii“a fost ini țiat de către Guvernul României
în 1998 cu scopul de a sprijini reconstruc ția economic ă a zonelor
miniere din jude țul Hunedoara și din jude țul Gorj. Acordarea creditelor
se va face prin intermediul B ăncii Comerciale Române (BCR), aleas ă
pentru a derula acest program pe baz ă de licitație deschis ă.

Pot primi credite orice IMM, cu excep ția celor care activeaz ă în
agricultur ă, extracție, sectorul energetic, comer ț (en-gross și en-detail),
care îndeplinesc urm ătoarele condi ții: întreprinderea s ă aibă maxim
249 angaja ți, prioritate având întreprinderile micro și mici; să nu aibă
datorii restante neachitate la timp.

Se finan țează investi ții pentru dezvoltarea și modernizarea
întreprinderilor existente și a celor recent înfiin țate în zonele vizate,
cum sunt: achizi ționarea de echipament, mijloace de transport marf ă,
construc ții și/sau clădiri strict legate de proiectul de investi ție,
extinderea, cump ărarea și/sau construirea de uzine, hale de produc ție
sau facilit ăți conexe, dac ă s u n t î n l e g ătură directă cu obiectul
investiției, capital circulant (capital de lucru) precum materii prime,
semifabricate și alte materiale de stoc, dar numai pân ă l a m ax . 2 0 %
din volumul creditului, costuri externe legate de alc ătuirea unui plan de
afaceri strict legat de proiectul de investi ție.

Se acord ă maximum 400.000 euro, din care maxim 300.000 euro
contribuția Phare (75.000 euro grant și 225.000 euro credit Phare)

Durata maxima a creditului este de maxim 6 ani, perioada de gra ție
este de maxim 2 ani.

3. Programul pentru Coeziune Economic ă și Socială – Schema de
creditare pentru IMM-uri (RO0007) . Aceast ă schemă de creditare
pentru IMM-uri are scopul de a îmbun ătăți accesul IMM-urilor la
finanțare pe termen mediu și lung pentru investi ții necesare dezvolt ării
și moderniz ării întreprinderilor deja existente sau a celor nou create.

Activități eligibile: împrumutul poate finan ța activități care au ca scop
stimularea investi țiilor în tehnologii avansate utilizate de IMM-uri în
desfășurarea activit ăților lor (de exemplu. cump ărare de licen țe de
fabricație sau de software pentru modernizarea opera țiunilor, cum ar fi
proiectare asistat ă de calculator), precum și pentru îmbun ătățirea
procesului de management (de exemplu servicii de consultan ță pentru
reducerea costului investi ției finanțate prin proiect, software și servicii
de consultan ță pentru contabilitate asistat ă de calculator etc.).

Limite de creditare: se acord ă până la 300.000 euro/proiect din
fondurile UE. Contribu ția UE + banc ă = împrumut: maxim 80% din
valoarea proiectului, din care:

– contribu ția UE: maxim 75% din valoarea împrumutului (care
reprezint ă 60% din valoarea proiectului, din care 15% este
nerambursabil și 45% rambursabil);

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

48 – contribu ția băncii: minim 25% din valoarea împrumutului (care
reprezint ă 20% din valoarea proiectului);

– contribu ția solicitantului: minim 20% din valoarea proiectului (din
care cel pu țin 50% în numerar).

Perioada de rambursare: de la 3 la 6 ani, cu pân ă la 1 an perioada de
grație.

Criterii de eligibilitat e: IMM–urile care vor îndeplini urm ătoarele condi ții:

– să fie înregistrate și/sau să aibă sediul și/sau opera țiunile în una
din cele 4 regiuni țintă,

– să fie o IMM (maxim 249 de angaja ți), micro întreprinderile și
întreprinderile mici având prioritate.

Cererile de finan țare se vor depune la sucursalele BCR din regiunile
țintă unde programul este opera țional.

4. Programe de finan țare prin BERD . Înreeprindeile mici și mijlocii ce
activează în comer ț, producție, servicii sau agricultur ă și au mai pu țin
de 100 de angaja ți, pot beneficia de credite între 20.000 dolari si
125.000 euro, cu o dobând ă de 10 – 15%, în func ție de grila de calitate
a creditului pe care o folosesc Banca Transilvania, BCR, Alpha Bank,
Banc Post, Volsbank, RoBank.
5. Fondul Româno – American pentru Investi ții are urm ătoarele
programe de finan țare pentru IMM-uri:

a. Fondul de investi ții pentru întreprinderi mici și mijlocii (FIIMM)
face investi ții directe, combinând diferite tipuri de finan țare precum
participarea la capital, împrumuturi convertibile în ac țiuni, sau leasing,
cu sume cuprinse între 50.000 și 250.000 dolari SUA. Cea mai mare
parte a capitalului FIIMM este investit ă sub forma particip ării minoritare
la capital, cu pachete între 25% și 49% din ac țiunile emise de
întreprinderile beneficiare, dar nu sunt respinse nici particip ări de peste
50%. FIIMM se adreseaz ă întreprinderilor care opereaz ă cu 10 pân ă la
150 de angaja ți și au realizat, anterior finan țării de către FIIMM, cifre de
afaceri anuale cuprinse între 150.000 și 1.500.000 dolari SUA. Fondul
investește în exclusivitate în societ ăți al căror control este de ținut de
cetățeni români.

Se acord ă finanțare pe termen mediu, între 3 și 5 ani, cu scopul
extinderii și/sau sporirii performan ței capacit ăților de produc ție.

FIIMM acord ă prioritate întreprinderilor cu cea mai mare probabilitate
de succes comercial și cu impact pozitiv asupra dezvolt ării economice
și sociale.

Domeniile eligibile ale FIIMM includ, dar nu se limiteaz ă la: industrii
conexe agriculturii, s ănătate și servicii medicale, turism, industria
lemnului, materiale de construc ții, cauciuc și mase plastice, servicii
tipografice și edituri, confec ții, alte sectoare ale industriei u șoare.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

49 b. Programul de Împrumuturi Mijlocii (PIM) este un proiect realizat
în comun de Fondul Româno – American pentru Investi ții (FRAI) și
bănci partenere din România. Programul acord ă împrumuturi între
20.000 și 100.000 dolari SUA, cu o dobând ă fixă, pentru o perioad ă de
până la trei ani, cu pl ăți lunare egale ale creditului. Comisionul bancar
este de 1%. Împrumuturile sunt garantate cu active într-o form ă și de o
valoare acceptabil ă creditorului.

Împrumuturile se acord ă întreprinderilor cu capital majoritar privat
având pân ă la 200 de angaja ți, ce sunt de ținute și administrate de
rezidenți din România. În general, împrumuturile sunt acordate
întreprinderilor din domeniul produc ției, construc țiilor și serviciilor. PIM
nu se adreseaz ă întreprinderilor de comer ț en-gros.

Întreprinderile noi sunt finan țate doar în mod excep țional; în aceste
cazuri, experien ța anterioar ă a solicitantului și nivelul contribu ției sale
căpăta o importan ță deosebit ă.

Împrumuturile sunt acordate pentru: investi ții în mijloace fixe și
construc ții legate de afacere; achizi ționarea de materii prime.

Nu se acord ă împrumuturi pentru: investi ții în titluri de valoare ale altor
întreprinderi; specula ții valutare; întreprinderi de comer ț, jocuri de
noroc; produc ția sau comercializarea b ăuturilor spirtoase.

PIM este disponibil numai în câteva jude țe din România. B ăncile
partenere sunt Banca Româneasc ă și Banca Transilvania.

c. Programul de micro împrumuturi "creditare, asisten ță și
pregătire pentru afaceri" – CAPA . Programul este un rezultat al
colaborării dintre Fondul Româno – American de Investi ții și World
Vision International.

Împrumuturile sunt acordate în dolari SUA. Nivelul creditului poate fi
între 2.500 dolari SUA și 15.000 dolari SUA cu o dobând ă între 22 si
26% pe an la dolar (echivalentul în lei la cursul bancar) în func ție de
obiectul împrumutului. Durata de rambursare a creditului este cuprins ă
între 6 și 36 de luni. Pentru a beneficia de un împrumut, solicitan ții
trebuie s ă parcurg ă un seminar de preg ătire în afaceri și să poată
dovedi că au capacitate de rambursare a împrumutului.

Creditul poate fi utilizat la: achizi ționarea de echipamente pentru
producție și servicii; achizi ționarea de p ărți componente ale
echipamentelor întreprinderii; achizi ționarea de materii prime și
materiale pentru produc ție sau servicii; achizi ționare fond de marf ă.

Programul se deruleaz ă numai în anumite jude țe din România.

6. Program de finan țare prin Eximbank . Programul de dezvoltare a
IMM-urilor derulat prin Eximbank acord ă întreprinderilor din orice
domeniu, cu excep ția agriculturii primare, credite de 500.000 euro
pentru diverse investi ții pe termen mediu, pe o perioad ă de maximum 3
ani, cu un an de gra ție. Suma creditat ă reprezint ă 80 % din totalul
investiției.

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

50 7. Programul de Credite Micro si Mici din sursa Fondului Romano-
German/ Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW) Germania .
Ministerul Finan țelor a semnat la sfâr șitul anului 1998 un acord de
cooperare financiar ă între Guvernul României și Guvernul Germaniei.

Documentul se refer ă la finanțarea promov ării sectorului întreprinderilor
mici și mijlocii din România, prin acordarea de sub-împrumuturi prin
bănci comerciale române.

Finanțarea se face prin intermediul b ăncii Kreditanstalt für
Wiederaufbau (KfW) din Frankfurt. Limita maxim ă de finan țare este de
50.000 euro.

Cheltuieli eligibile: achizi ția, construc ția, modernizarea de spa ții și
structuri productive, echipamente, utilaje, capital de lucru.

Domenii excluse la finan țare: produc ția și comercializarea de arme,
băuturi alcoolice (peste 15% alcool), domenii cu risc de mediu, jocuri
de noroc.

Beneficiari eligibili: persoane juridice române, persoane fizice autorizate, liber profesioni ști.

Condiții de eligibilitate: capital priv at 100%, maxim 50 de angaja ți,
activitate anterioar ă minim 1 an, situa ție financiar ă bună, activitate
principală: industrie, construc ții, servicii, comer ț,

Fondurile în cadrul acestui program sunt reutilizabile pentru acordarea
de noi credite pe m ăsura acumul ării de sume din ramburs ările
provenind din creditele acordate.
8. Programul de finan țare pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii din
sursa International Finance Corporation . Limita maxim ă de finan țare
este de: 500.000 euro.

Perioada de creditare este de maxim 6 ani incluzând o perioad ă de
grație ce se stabile ște de banc ă.

Condiții de eligibilitate: orice entitate legal constituit ă, organizat ă și
funcționând conform legisla ției române, capital privat (minim 51%), se
încadreaz ă în categoria IMM-urilor și are maxim 200 angaja ți, nu este
în relații speciale cu banca sau afiliata b ăncii.

Cheltuieli eligibile: achizi ții terenuri, cl ădiri, utilaje, echipamente, know-
how, construc ții noi sau moderniz ări de spa ții productive, finan țare
capital de lucru.

Fondurile în cadrul acestui program sunt utilizate pentru acordarea de
noi credite pe m ăsura acumul ării de sume din ramburs ările provenind
din creditele aflate în derulare.

9. Programul Joint Venture – PHARE – (JOP) . Scopul principal al
acestui program este facilitarea p ătrunderii investi țiilor dinspre Uniunea
European ă în țările central și est-europene, Comunitatea Statelor
Independente și Mongolia, în special prin crearea și dezvoltarea de

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

51 întreprinderi mixte. Programul ofer ă tipuri diferite de asisten ță care iau
în considera ție diversele stadii de dezvoltare ale întreprinderilor.

Condiții de eligibilitate: societatea mixt ă trebuie s ă se afle sub inciden ța
legislației în vigoare din țara respectiv ă, ea trebuie s ă fie compatibil ă cu
procedurile Phare și cu cele ale procesului de privatizare din țările
central și est-europene, cel pu țin un partener trebuie s ă fie dintr-o țară
membră a Uniunii Europene, cel pu țin un partener trebuie s ă fie dintr-o
țară central sau est-european ă, CSI sau Mongolia , cel pu țin 75% din
capitalul social trebuie s ă fie deținut direct sau indirect de c ătre
parteneri din țările CEE, CIS sau Mongolia, mijloacele fixe ale societ ății
mixte să nu depășească 20 milioane euro, nu sunt acceptate firme cu
activitate în domeniul afacerilor imobiliare sau a serviciilor financiare,
de asemenea cele a c ăror activitate este poluant ă sau poate intra în
conflict cu regulile Comunit ății Europene.

3.4.2. Programe de finan țare nerambursabil ă
Programe de finan țare nerambursabil ă. Finanțările nerambursabile
reprezint ă ajutoare financiare acordate IMM-urilor. Ele provin de la
bugetul de stat, Uniunea European ă sau alte organiza ț
ii interna ționale.
Cele mai importante programe de finan țare nerambursabil ă (grant-uri)
sunt descrise în continuare:
1. Măsuri de stimulare a Înfiin țării și Dezvolt ării IMM . În cadrul
acestui program exist ă Subprogramul de Sprijinire a IMM-urilor în
Dezvoltarea Exportului. Subprogramul urm ărește promovarea
produselor și serviciile IMM-urilor pe pie țele externe, stimularea
parteneriatului în afaceri la extern, îmbun ătățirea accesului IMM-urilor la
informații de piață.

Condițiile de eligibilitate sunt: maximum 249 salaria ți, cifra de afaceri
anuală maximum 8 milioane euro, durata de func ționare cel pu țin un an.

Se acord ă ajutor financiar pentru particip ări la târguri și expozi ții
internaționale organizate în țară și străinătate, realizarea unui site pe
Internet, contractarea unor servicii de consultan ță. Valoarea aloca ției
financiare este echivalent ul a 60% din valoarea fiec ărei cheltuieli eligibile
efectuate și în limita a 80 milioane lei pentru un beneficiar.

2. Schema de finan țare nerambursabil ă pentru afaceri noi, micro
întreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii recent înfiin țate.
Prioritățile programului, a șa cum sunt identificate în Planul Na țional de
Dezvoltare sunt urm ătoarele:

– sprijinirea investi țiilor IMM pentru introducerea tehnologiei moderne;

– sprijinirea înfiin țării și dezvoltării de IMM;

– sprijinirea accesului IMM la activele neutilizate rezultate din
restructurarea și/sau privatizarea întreprinderilor cu capital majoritar de
stat. Sprijinirea dezvolt ării sectoarelor industriale în domeniile în care

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

52 regiunea de ține avantaje competitive (ex: prelucrarea lemnului, textile
și îmbrăcăminte, piel ărie, industrie alimentar ă, mecanic ă fină,
software).
Mărimea finan țării nerambursabile: sumele minime și maxime ale
finanțării nerambursabile aferente proiectelor individuale ce pot fi
finanțate în cadrul programului sunt urm ătoarele: suma minim ă: 10.000
euro, suma maxim ă: 50.000 euro. Mai mult, finan țarea nerambursabil ă
nu poate dep ăși 60% din costurile eligibile totale ale proiectului.
Diferența trebuie s ă fie finan țată din sursele proprii ale solicitantului sau
ale partenerilor acestuia, sau din alte surse decât cele provenind din fondurile Comisiei Europene sau de la Bugetul României.

Pentru a fi eligibili pentru o finan țare nerambursabil ă, solicitan ții trebuie
să îndeplineasc ă următoarele condiții:

1. să fie o întreprindere înfiin țată după 1 ianuarie 1999, dar nu mai
târziu de 20 mai 2001, cu maxim 249 de angaja ți; sau

2. micro-întreprindere indiferent de data de înregistrare, cu maxim 9
angajați;

3. întreprinderile mici și mijlocii trebuie s ă demonstreze ca au realizat
profit sau c ă nu au înregistrat pierderi, conform balan ței financiare la
31.01.2001, înregistrat ă și avizată la Administra ția Financiar ă, dacă
întreprinderea a fost înfiin țată și și-a început activitatea pân ă la acea
dată. Fiecare beneficiar trebuie s ă contribuie cu un aport propriu de
40% din costurile totale eligibile ale proiectului. Maximum 50% din
contribuția proprie poate fi aport în natur ă;

4. să fie înregistrat ă în conformitate cu Legea nr. 31/1991, cu
modificările ulterioare, și să aibă sediul și/sau locul de punere în
aplicare a proiectului de investi ție în România, desf ășurându-și
activitatea din proiect în regiunea unde au depus cererea de finan țare
nerambursabil ă;

5. să țină o eviden ță contabilă în mod regulat;

6. să nu dețină mai mult de 25% din ac țiunile sau drepturile de vot într-
o întreprindere cu mai mult de 249 de angaja ți;

7. să nu aibă printre ac ționari persoane juridice cu mai mult de 249 de
angajați și care să dețină mai mult de 25% din ac țiunile sau drepturile
de vot ale societ ății;

8. să fie o firm ă privată cu cel pu țin 20% din capitalul total în
proprietatea unor ac ționari priva ți români.

Durata unui proiect nu poate s ă depășească 18 luni. Programul poate
finanța o gama larg ă de activit ăți de investi ții, incluzând, dar
nelimitându-se la acestea, urm ătoarele:
– investiții directe în produc ție și activități conexe, incluzând activit ăți
inovative;
– investiții pentru dezvoltarea serviciilor;

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

53 – reabilitarea cl ădirilor industriale direct legate de proiect;
– investiții pentru sprijinirea activit ăților de marketing și export și a
promovării exporturilor;
– cercetare-dezvoltare, inovare si transfer de noi tehnologii.

Împrumuturile se deruleaz ă prin firma de consultan ță PRUDENT.

3. Programul de Dezvoltare Regional ă. Uniunea European ă acordă
asistență sectorului IMM, în concordan ță cu Planul de Dezvoltare
Regional ă, printr-un set integrat de m ăsuri, având urm ătoarele
obiective specifice:
– încurajarea investi țiilor pentru înfiin țarea de întreprinderi noi,
– dezvoltarea micro-întreprinderilor și a întreprinderilor recent înfiin țate,
– îmbunătățirea accesului IMM la surse de finan țare pe termen mediu si
lung, pentru investi ții,
– îmbunătățirea accesului IMM la informa ție, comunicare și servicii de
susținere a afacerilor, în vederea cre șterii competitivit ății, accesului la
finanțare și la oportunit ățile pieței.

Aceste obiective se refer ă la activitatea IMM-urilor din toate sectoarele,
cu excep ția sectorului primar (agricultur ă, energie, extrac ție), comer
ț cu
amănuntul, afaceri imobiliare, servicii financiare și de asigur ări,
cazinouri.

Modulele de finan țare sunt urm ătoarele:

1. Schema de finan țare nerambursabil ă pentru afaceri noi, micro-
întreprinderi și întreprinderi recent înfiin țate. Valoarea finan țării unui
proiect nu va dep ăși 50.000 Euro. Contribu ția privată a beneficiarului
trebuie s ă fie de 40% din totalul costurilor eligibile, valoarea contribu ției
în natură fiind limitat ă la maxim 20%, respectiv maxim 16.667 Euro.

2. Linie de credite pentru IMM. Schema va asigura și demonstra
complementaritatea dintre schemele de finan țare și de credite pentru
IMM.
Schema de consiliere și de training pentru IMM. Activitatea se va
focaliza pe furnizarea de servicii în urm ătoarele domenii: accesul la
oportunit ățile pieței, certificate de calitate, accesul la baze de date
relevante și la informa ție.

4. Coeziune economic ă și socială Phare 2001 . Obiectivele specifice
ale acestui programe sunt:

– Încurajarea investi țiilor pentru înfiin țarea de noi întreprinderi și
dezvoltarea microîntreprinderilor și întreprinderilor tinere în sensul
creșterii contribu ției generale a micro întreprinderilor și IMM-urilor la
crearea de locuri de munc ă și creșterea economic ă sustenabil ă în
zonele țintă;

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

54 – Sprijinirea investi țiilor în IMM-urile existente în sensul cre ării de noi
locuri de munc ă în zonele țintă și dezvoltarea și diversificarea calit ății și
cantității produselor și serviciilor oferite;

– Sprijinirea accesului IMM-urilor la servicii de consultan ță și instruire
pentru îmbun ătățirea abilit ăților în preg ătirea și administrarea
proiectelor, precum și îmbun ătățirea accesului la informa ții și
comunicare în scopul cre șterii oportunit ăților pieței pentru IMM-uri.

Măsurile pentru atingerea acestor obiective sunt dou ă scheme de
grant-uri:

A1. Schem ă de grant-uri pentru întreprinderi nou înfiin țate, întreprinderi
tinere și microîntreprinderi. Grant-urile vor finan ța investiții productive și
investiții în consiliere și consultan ța aferent ă în scopul dezvolt ării
capacității de produc ție și creării de noi locuri de munc ă. Se vor sprijini,
de asemenea, investi ții legate de cercetare/dezvoltare, inovare și
transfer de tehnologie, tehnologia informa ției, ca și investiții referitoare
la certificarea calit ății și tehnologii curate. Suma maxim ă pentru fiecare
grant (inclusiv co-finan țarea din bugetul de stat) este de 100.000 Euro.
Participarea privat ă în fiecare proiect este de minim 40% din totalul
investiției eligibile.

Serviciile turistice sunt eligibile dac ă beneficiarul este IMM și dacă
demonstreaz ă capacitatea de atragere a turi știlor din afar ă.

A2. Schema de consiliere și consultan ță. Sprijinul va fi acordat
organiza țiilor capabile s ă identifice necesit ățile specifice IMM-urilor în
zonele țintă și să organizeze sesiuni de instruire, seminarii, etc.
Posibile domenii pentru aceste activit ăți sunt: informarea privind
sursele de finan țare, preg ătirea adecvat ă a aplican ților pentru finan țare
și negociere cu institu ția financiar ă, accesul la baze de date și
informații privind pia ța. Se finan țează și participarea la evenimente
regionale, na ționale sau interna ționale, cum ar fi târguri, expozi ții,
misiuni comerciale sau vizite la firme, atunci când sunt direct legate de un proiect de investi ții concrete.

Organiza țiile eligibile sunt, ca regul ă general ă, organiza ții non-profit
publice sau private (Universit ăți, Camere de Comer ț
, centre de afaceri
sau centre de informare). Acestea vor trebui s ă demonstreze c ă dețin
necesarul de resurse umane și materiale pentru asigurarea serviciilor
de consultan ță și instruire cerute și că aceste activit ăți vor fi deschise
oricărei întreprinderi din zonele țintă.

Suma total ă este este de 100.000 Euro pentru fiecare grant.
Participarea beneficiarului este de min. 20%. În cazul organiza țiilor
care desf ășoară activități profitabile participarea benefeciarului va fi de
min. 40% din cheltuielile eligibile.

5. Restructurare și Reconversie Profesional ă (RICOP) . RICOP este
programul Phare prin care Uniunea Europeana ofer ă 100 de milioane
de EURO pentru a sprijini Guvernul României în:

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

55
– restructurarea și privatizarea întreprinderilor de stat care înregistreaz ă
pierderi; – finanțarea măsurilor sociale de acompaniere a acestui proces;
– finanțarea de ac țiuni concentrate pe crearea oportunit ăților de
ocupare a for ței de munc ă disponibilizate.

Prin RICOP se asigur ă și finanțarea micilor întreprinderi (fond circulant
pentru IMM-uri și micro-întreprinderi), obiectivul fiind dezvoltarea unui
fond circulant pentru IMM-uri și micro-întreprinderi pentru sprijinirea
creării de locuri de munc ă legale și viabile în acest sector, pentru
sprijinirea dezvolt ării spiritului antreprenorial în zonele țintă și pentru a
oferi acces la capital sectorului IMM-urilor și micro-întreprinderilor.

Bugetul este de 30 milioane Euro, urm ărindu-se creare a 10.000 de
locuri de munc ă în IMM-uri și micro-întreprinderi.

6. Programul SAPARD . Sectorul agricol are un rol major în via ța
economic ă și politică a țărilor care și-au depus candidatura pentru
aderarea la UE. Astfel, România va primi 150 milioane Euro anual între
2000 si 2006. Asisten ța totală disponibil ă pentru cele 10 state
candidate prin intermediul Programului SAPARD este de 520 milioane
Euro, iar România se situeaz ă pe poziția a doua din punct de vedere al
fondurilor alocate, dup ă Polonia.

Se va acorda prioritate proiectelor care au în vedere:
– îmbunătățirea eficientei pie ței, a calit ății și a standardelor privind
sănătatea produselor;
– menținerea actualelor locuri de munc ă și crearea altora noi;
– protecția mediului înconjur ător.

În funcție de tipul de proiecte, beneficiarii vor fi:
– producători agricoli priva ți;
– asociații ale produc ătorilor agricoli;
– întreprinderi mici si mijlocii;
– autorități locale.
Prin intermediul programului SAPARD, în România vor fi finan țate în
perioada 2000-2006 proiecte în urm ătoarele domenii :
1. Îmbun ătățirea competitivit ății produselor agricole și piscicole
prelucrate:
– Îmbunătățirea procesului de produc ție și al marketingului produselor
agricole și piscicole;
– Îmbunătățirea calit ății și a standardelor privind s ănătatea produselor
de origine vegetal ă și animală;

2. Îmbun ătățirea infrastructurii pentru dezvoltare rural ă și agricultur ă:

2.1 Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale;

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

56 2.2 Managementul resurselor de ap ă;

3. Dezvoltarea economic ă a zonelor rurale:

– Investiții în exploat ări agricole;
– Înființarea de grupuri ale produc ătorilor agricoli;

Metode de produc ție care au în vedere protejarea mediului înconjur ător
și conservarea mediului natural;

– Diversificarea economic ă;
– Măsuri forestiere;

4. Dezvoltarea resurselor umane:

4.1 Îmbunătățirea trainingului profesional;
4.2 Asisten ță tehnică, inclusiv studii care s ă contribuie la preg ătirea și
monitorizarea programului, precum și la campania de publicitate și
informare .

Toate proiectele vor fi finan țate atât de c ătre Uniunea European ă, cât
si de România.

Regulile de co-finan țare sunt diferite pentru beneficiarii priva ți și
respectiv cei publici:
Beneficiarii priva ți trebuie s ă finanțeze, cu fonduri proprii, 50% din
valoarea proiectului,

Beneficiarii publici (de exemplu comunit ăți locale) pot beneficia de o
finanțare de 100% a proiectului lor, cu condi ția ca acesta s
ă nu
genereze venituri. Dac ă proiectul este generator de venituri, se aplic ă
regula cofinan țării în propor ție de 50%.
Măsurile de asisten ță tehnică pot fi finan țate de UE integral.

Ministerul Agriculturii și Alimenta ției este responsabil cu implementarea
programului SAPARD. Prin urmare, proiectele vor fi depuse la Agen ția
SAPARD prin intermediul re țelei sale teritoriale.

Informații despre criteriile de eligibilitate, despre formularele de cerere
pentru fiecare m ăsura și modul în care acestea trebuie completate, pot
fi obținute de la:
– birourile regionale de implementare ale programului SAPARD
– centrele locale care ofer ă servicii de consultan ță agricolă.

Criteriile generale de eligibilitate pentru beneficiarii priva ți vor fi:

– proiectele trebuie s ă fie plasate în zonele rurale și numai în cazul în
care se refer ă la modernizarea sau extinderea unor capacit ăți deja
existente pot fi plasate în zone urbane;

Finanțarea IMM-urilor pe termen mediu și lung

57 – proiectele trebuie s ă contribuie la îmbun ătățirea situa ției în zonele
în care sunt localizate;

– trebuie demonstrata fiabilitatea economic ă și financiar ă a
proiectului prin intermediul unui studiu de fezabilitate și a unui plan de
afaceri. Ultimul va fi cerut numai în situa ția în care bugetul total eligibil
pentru proiectul respectiv va dep ăși 50.000 Euro;

– solicitantul sau angaja ții acestuia, responsabili cu proiectul, trebuie
să-și dovedeasc ă pe baz ă de documente experien ța profesional ă
relevantă pentru respectivul proiect;

– proiectele trebuie s ă corespund ă standardelor UE și române ști
privind protec ția mediului înconjur ător;

– beneficiarii nu trebuie s ă fi înregistrat pierderi financiare sau s ă aibă
datorii către bugetul de stat sau cel al asigur ărilor sociale.

Prin intermediul acestui capitol am încercat s ă vă familiarizez cu
categoriile de capital și cu sursele poten țiale de ob ținere a fondurilor
necesare desf ășurării activității de către IMM-uri.
Test de autoevaluare

1.Identifica ți și descrieți programele de finan țare rambursabil ă.

2.Identifica ți și descrieți programele de finan țare nerambursabil ă.

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

58 Unitatea de înv ățare Nr. 4.

PROCESUL DE FINAN ȚARE A IMM-URILOR. RESTRIC ȚII
ȘI CRITERII ÎN FINAN ȚAREA PE TERMEN MEDIU ȘI
LUNG A IMM-URILOR
__________________ _________________ _____________

Obiectivele principale ale unit ății de învățare nr. 4:

După studiul unit ății de învățare nr. 4, vei fi capabil:
• să enumeri și să analizezi etapele procesului de finan țare;
• să identifici și să descrii restric țiile de care trebuie s ă țină seama
IMM-urile în alegerea finan țării;
• să identifici și să analizezi criteriile de care trebuie s ă țină
seama IMM-urile în creditarea pe termen mediu și lung.

4.1. Procesul de finan țare a IMM-urilor

Procesul de finan țare a IMM-urilor cuprinde trei etape : alegerea
finanțatorului, preg ătirea pachetului de finan țare, prezentarea cererii de
finanțare.
4.1.1. Alegerea sursei de finan țare

Găsirea unei surse ideale de finan țare este dificil de realizat. Totu și,
întreprinz ătorul trebuie s ă analizeze posibilit ățile de finan țare poten țiale.
În felul acesta va în țelege mai bine posibilit ățile de finan țare și va putea
găsi o sursă convenabil ă de capital sau o combina ție optimă de surse de
finanțare.

În alegerea sursei de finan țare IMM-urile trebuie s ă țină cont de urm ătorii
factori :

1. Experien ța finanțatorului în acordarea de împrumuturi IMM-urilor.
Finanțatorul trebuie s ă fie familiar cu problemele cu care se confrunt ă
IMM-ul. Pu ține IMM-uri î și pot permite s ă angajeze personal cu
experien ță, care să se ocupe în mod expres de problema finan țării. De
aceea, IMM-urile ob țin capital de la institu ții care au experien ță în
finanțarea IMM-urilor.

2. Reputația finanțatorului . Succesul IMM-ului se bazeaz ă adesea pe
calitatea rela țiilor cu finan țatorul. De aceea, finan țatorul trebuie s ă aibă
reputația de onestitate, corectitudine și dorința de a lucra cu IMM-ul.

3. Asistența pe care o ofer ă. În obținerea finan țării este important ca
finanțatorul să acorde asisten ța necesar ă. Aceasta este cu atât mai
important ă pentru IMM-urile care nu au experien ță în anumite domenii
ale afacerii și au nevoie deci de consiliere.

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

59 4. Alte servicii . În unele cazuri, finan țatorul ofer ă servicii gratuite sau la
tarife reduse, cum ar fi analiza situa ției financiare, elaborarea unor
proiecții financiare etc.
4.1.2. Preg ătirea pachetului de finan țare

Pachetul de finan țare se mai nume ște și pachet de împrumut. De și
cerințele de elaborare a pachetului de împrumut variaz ă în funcție de
sursa de împrumut, câteva elemente vor r ămâne comune. Acestea
sunt: suma cerut ă și eșalonarea ramburs ării acesteia; garan ții; criterii
de acordare a împrumutului; documenta ția necesar ă obținerii
împrumutului; rata dobânzii și modul ei de plat ă; scopul împrumutului.
În funcție de nevoile de finan țare și familiaritatea IMM-ului cu sursa de
împrumut, aceste cerin țe pot varia.

Totuși, IMM-ul trebuie s ă fie preg ătit să abordeze aceste aspecte cu
finanțatorul. De cele mai multe ori acesta solicit ă studii de fezabilitate
sau planuri de afaceri, ca parte a documenta ției necesare ob ținerii
împrumutului.
4.1.3. Prezentarea cererii de finan țare

Elaborarea unui pachet atractiv de finan țare mă
rește semnificativ
șansele de ob ținere a împrumutului. Totu și, afacerea este condus ă de
întreprinz ător și nu de un plan, fie el și bine întocmit. Prin urmare, cei
ce acord ă împrumutul vor evalua nu numai pachetul de finan țare, ci și
întreprinz ătorul în persoan ă și echipa sa.
Modul în care este prezentat pachetul de finan țare va influen ța decizia
finală de acordare a împrumutului. Deoarece viitorul afacerii depinde în
mare parte de întreprinz ător, decizia final ă de acordare a împrumutului
se va baza în mare parte pe discu ția personal ă pe care o va avea cel
ce oferă împrumutul cu întreprinz ătorul. Personalitatea, abilitatea și
vivacitatea întreprinz ătorului vor fi evaluate cu aten ție.

De asemenea, se va avea în vedere realismul întreprinz ătorului,
competen ța sa, onestitatea și organizarea prezent ării pachetului de
împrumut. Întreprinz ătorul trebuie s ă fie preg ătit să întâlneasc ă pe cei
ce îi vor putea acorda împrumutul și să aibă idee despre ceea ce
doresc ace știa să afle de la el. O prezentare clar ă, bine documentat ă
nu numai c
ă mărește șansa de ob ținere a împrumutului, îns ă poate
duce și la stabilirea unor rela ții pe termen lung cu finan țatorul.

4.2. Restric ții și criterii în creditarea pe termen mediu și lung

Selecția modalit ăților de finan țare pe termen mediu și lung presupune
respectarea unor restric ții care limiteaz ă posibilitățile de finan țare. De
asemenea, din strategiile definite de politica de dezvoltare a IMM-urilor
rezultă criterii diferite de alegere a finan țării.

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

60 4.2.1. Restric țiile pe care trebuie s ă le respecte IMM-urilor în alegerea modului de
finanțare

Restricțiile pe care trebuie s ă le respecte IMM-urilor în alegerea
modului de finan țare se grupeaz ă în:

a) restricții "clasice"

• regula echilibrului financiar minim : mijloacele stabile trebuie
finanțate din resurse durabile. Aceast ă regulă determin ă alegerea
finanțării din resurse durabile și din credite pe termen scurt;

• regula îndator ării maxime (sau a autonomiei financiare): volumul
datoriilor financiare (mai pu țin cele cu scaden ță în perioada curent ă) nu
trebuie s ă depășească volumul fondurilor proprii. Aceast ă regulă se
exprimă prin indicatorul autonomiei financiare, care se poate determina
conform rela ției: 1 proprii Capitalurifinanciare Datorii<

În principiu, dac ă datoriile financiare sunt egale (sau chiar mai mari)
decât capitalurile proprii, întreprinderea nu se va mai putea îndatora. O îndatorare mai mare de atât nu se poate ob ține decât oferind garan ții
importante sau acceptând adesea exercitarea de c ătre creditori a unui
oarecare control asupra gestiunii în contrapartid ă cu riscul important pe
care ace știa îl accept ă. Este evident c ă într-o astfel de situa ție
autonomia întreprinderii nu mai exist ă.

• regula capacit ății de rambursare : volumul datoriilor financiare nu
trebuie s ă fie mai mare de 3-4 ori fa ță de capacitatea de autofinan țare
anuală, prevăzută în medie. Indicatorul care exprim ă această regulă
este: ani 4-3 CAFfinanciare Datorii< .
Teoretic, dac ă întreprinderea nu respect ă această regulă, nu poate s ă
prevadă creșterea îndator ării sale, alegerea sa reducându-se la
componente ale capitalului propriu și/sau leasing.

• regula minimului autofinan țat: întreprinderea trebuie s ă
autofinan țeze o parte (minim 30%) din investi țiile pentru care solicit ă
creditele. Dac ă întreprinderea decide s ă finanțeze prin îndatorare un
proiect de investi ții, ea nu va ob ține un credit egal cu 100% din costul
acestui proiect, ci va trebui s ă găsească o finan țare proprie
complementar ă.

b) alte restric ții:

• statutul juridic : unele modalit ăți de finan țare sunt legate de statutul
juridic al întreprinderii, de exemplu numai societ ățile de capital pot
emite ac țiuni sau obliga țiuni;

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

61 • mărimea întreprinderii : posibilit ățile de alegere a finan țării pentru
IMM-uri sunt mult mai mici în compara ție cu marile întreprinderi care
pot apela la economiile publice;

• situația pieței financiare : dacă piața financiar ă este nefavorabil ă,
atunci aceasta nu va favoriza emisiunile de hârtii de valoare ale
întreprinderii și deci acestea vor trebui s ă se găsească alte posibilit ăți
de finanțare.

4.2.2. Criteriile de finan țare determinate de strategia întreprinderii

Criteriile de finan țare determinate de strategia întreprinderii sunt:
rentabilitatea financiar ă, costul finan țării, plățile reale, fluxurile de
lichidități excedentare generate de proiectele de investi ții, diluarea
puterii de control prin emiterea de ac țiuni și riscul tehnologic.

4.2.2.1. Rentabilitatea financiar ă:

Multe întreprinderi fixeaz ă ca obiectiv general maximizarea beneficiului
pe acțiune, adic ă a raportului: proprii Capitalurinet Rezultat rf= .

Se observ ă că această rentabilitate este influen țată de structura
resurselor durabile, adic ă de raportul care exist ă între datoriile
financiare (fD) și capitalurile proprii ( CP). Dacă notăm cu er
rentabilitatea economic ă, i costul mediu al datoriilor financiare și t
cota de impozit pe profit, atunci rela ția de leg ătură între fr și structura
resurselor se scrie: () ()⎥⎦⎤
⎢⎣⎡= × +CPDi- rr t- 1 re e f , adică formula general ă a
efectului de levier.

Dacă ire>, atunci raportul CPDjoacă un rol favorabil și în consecin ță
întreprinderea care dore ște să-și maximizeze rentabilitatea financiar ă
ținând seama de restric țiile deja enumerate va alege cre șterea
îndatorării sale.

Dacă ire<, atunci raportul CPD joacă un rol nefavorabil, și deci
întreprinderea va trebui s ă renunțe la finan țarea prin îndatorare.

Acest raționament, pentru a fi realist pentru o perioad ă dată, impune o
oarecare stabilitate a rentabilit ății economice și costului mediu al
creditelor. Din acest motiv, atunci când se alege finan țarea unei
investiții (sau se elaboreaz ă un plan de investi ții) a cărei durată este de
n ani, finan țiștii simuleaz ă finanțarea prin fiecare resurs ă posibilă
(creșterea capitalurilor proprii, îndatorare, leasing sau o formul ă mixtă)
și calculul pentru fiecare pos ibilitate a beneficiului pe ac țiune obținut.

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

62 Exemplu: Întreprinderea A S.A. are un plan de investi ții de 80.000
lei pe o durat ă a 5 ani (cu amortizare liniar ă) și trebuie s ă aleagă între
următoarele dou ă modalități de finan țare:
a) Finan țare proprie:
– 40.000 lei din calculul fondului de rulment; – 40.000 lei din cre șterea capitalului social prin emiterea a 400 de
acțiuni noi, cu valoarea nominal ă de 100 lei, num ărul total de ac țiuni
emise fiind de 900.
b) Leasing: redeven țe anuale constante de 20.000 lei.
Se cere analiza celor dou ă modalit ăți de finan țare pornind de la
următoarele previziuni (în lei):

1 2 3 4 5
Beneficiul net prev ăzut din
activitățile anuale prin planul de
investiții 40.000 44.000 48.000 51.000 54.000
Marja costurilor independente de
finanțare prevăzute prin planul de
investiții 30.000 34.000 39.000 42.000 45.000

a) Simularea finan țării proprii

Anii 1 2 3 4 5
1. Marja costurilor independente 30.000 34.000 39.000 42.000 45.000
2. Amortizare 16.000 16.000 16.000 16.000 16.000
3. Rezultatul înainte de impozitare
(1-2) 14.000 18.000 23.000 26.000 29.000
4. Impozitul pe profit (16%) 2.240 2.880 3.680 4.160 4.640
5. Rezultatul net (3-4) 11.760 15.120 19.320 21.840 24.360
6. Rezultatul net global (planul de
investiții + 5) 51.760 59.120 67.320 72.840 78.360
7. Beneficiul pe ac țiune (6: Nr. de
acțiuni) 57,51 65,69 74,80 80,93 87,07

b) Simularea financiar ă prin leasing

Anii 1 2 3 4 5
1. Marja costurilor independente 30.000 34.000 39.000 42.000 45.000
2. Amortizare 20.000 20.000 20.000 20.000 20.000
3. Rezultatul înainte de
impozitare (1-2) 10.000 14.000 19.000 22.000 25.000
4. Impozitul pe profit (38%) 1.600 2.240 3.040 3.520 4.000
5. Rezultatul net (3-4) 8.400 11.760 15.960 18.480 21.000
6. Rezultatul net global (planul
de investi ții + 5) 48.400 55.760 63.960 69.480 75.000
7. Beneficiul pe ac țiune (6: Nr.
de acțiuni) 53,78 61,96 71,07 77,20 83,33

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

63 În concluzie, diferen țele sunt relativ mici între cele dou ă moduri de
finanțare, însă totuși mai avantajoas ă ar fi finan țarea proprie.

4.2.2.2. Costul finan țării

Costul finan țării este cel mai adesea utilizat pentru alegerea între
două surse de aceea și natură: de exemplu, alegerea între dou ă
împrumuturi, dou ă modalități de leasing etc. Pentru a determina costul
unei surse de finan țare se compar ă capitalul pus la dispozi ția
întreprinderii și ansamblul sumelor pe care va trebui s ă le plătească,
luând în considerare și economiile de impozit care ar putea fi realizate.
Costul unei surse de finan țare este definit prin raport între capitalul pus
la dispozi ția întreprinderii și ansamblul sumelor real pl ătite în
contrapartid ă, pe întreaga perioad ă.

Exemplu : Întreprinderea B S.A. trebuie s ă aleagă între dou ă
împrumuturi în urm ătoarele condi ții:
– volumul creditului : 50.000 lei; – durata: 5 ani;
– dobând ă anuală: 12%;
– cheltuielile ocazionate de ob ținerea împrumutului: 5% din
valoarea împrumutului;
– rambursarea se realizeaz ă
prin dou ă metode: 1. prin amortizare
constant ă a împrumutului pe toat ă perioada; 2. integral, la scaden ța
împrumutului.
– cota impozitului pe profit 16%.
1. rambursarea împrumutului prin amortizare constant ă
(în lei)

Anul Suma
datorată
la
începutul
perioadei

Dobânda

Amortizar
ea

Anuitat
ea
Economi
a de
impozit
prin
dobândă
Vărsămin
te reale

0 1 2=12%*1 3 4=2+3 5=16%*2 6=4-5
1 50.000 6.000 10.000 16.000 960 15.050
2 40.000 4.800 10.000 14.800 768 14.032
3 30.000 3.600 10.000 13.600 576 13.024
4 20.000 2.400 10.000 12.400 384 12.016
5 10.000 1.200 10.000 11.200 192 11.008
– 18.000 50.000 68.000 2.880 65.130

Cheltuielile ocazionate de ob ținerea împrumutului reprezint ă 5% din
valoarea împrumutului, adic ă 2.500 lei. Capitalul pus la dispozi ția
întreprinderii este în acest caz de 50.000 – 2.500 = 47.500 lei.
În aceste condi ții, costul creditului este:

()()()()12,27 t
t111.008
t112.016
t113.024
t114.032 t115.05047.5005 4 3 2≈⇒
++
++
++
+++=

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

64 2. rambursarea împrumutului integral la scaden ță

Anul Suma datorat ă
la începutul
perioadei
Dobânda

Amortizarea

Anuitatea

Economia
de impozit
prin
dobândă
Vărsămintele
reale

0 1 2 3 4 5=16%*2 6=4-5
1. 50.000 6.000 – 6.000 960 5.040
2. 50.000 6.000 – 6.000 960 5.040
3. 50.000 6.000 – 6.000 960 5.040
4. 50.000 6.000 – 6.000 960 5.040
5. 50.000 6.000 50.000 56.000 960 55.040
– 30.000 50.000 80.000 4.800 75.200

Capitalul pus la dispozi ție este tot 47.500 lei, și costul creditului va fi:

()()()()11,45% t
t155.040
t15.040
t15.040
t15.040 t15.04047.5005 4 3 2≈⇒
++
++
++
+++= , fiind
deci preferat primului împrumut.
4.2.2.3. Pl ățile reale

Rentabilitatea unui proiect de investi ții fiind demonstrat ă, este logic ă
finanțarea sa dintr-o resurs ă care va necesita în contrapartid ă plățile
reale cele mai mici. În evaluarea pl ăților reale cele mai mici se ia în
calcul și economia de impozitare legat ă de sursa de finan țare
considerat ă.

Compararea pl ăților reale, generate de sursele de finan țare posibile,
necesită adesea actualizarea lor care se realizeaz ă la costul
capitalului. Adesea, pentru costul capitalului se poate lua ca referin ță
rata practicat ă de către piața financiar ă.

Criteriul pl ăților reale permite analiza formulelor mixte de finan țare, de
exemplu: autofinan țare + creditare par țială + leasing.
Exemplu: Pentru finan țarea unei investi ții de 80.000 lei, amortizabil ă
liniar în 4 ani, întreprinderea are de ales între:
– autofinan țare 20.000 lei + împrumut 60.000 lei (dobânda 13%
rambursabil ă în 4 ani prin amortiz ări constante);
– leasing pe 4 ani – Redeven țe anuale constante de 28.000 lei, indicele
de actualizare fiind de 8%.
1. Calculul pl ăților reale în cazul: autofinan țare + împrumut;
În acest caz întreprinderea va fi proprietara bunului ș
i deci îl va putea
amortiza, realizând economii la plata impozitului prin amortiz ările
contabilizate și prin dobânzile aferente împrumutului. Calculul este
prezentat în tabelul de mai jos:

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

65 An Suma
datorat
ă la
început
de an

Dobând
a
Amortiza
re
împrumu
t
Anuitate
a Economia
de impozit
prin
îndatorareEconomia de
impozit prin
amortizare
contabil ă Plățile
reale

0 1 2 3 4=2+3 5=2*16% 6=amortiz.*16
% 7=4-5-6
0 20.000*
1 60.000 7.800 15.000 22.800 1.248 2.400 19.152
2 45.000 5.850 15.000 20.850 936 2.400 17.514
3 30.000 3.900 15.000 18.900 624 2.400 15.876
4 15.000 1.950 15.000 16.950 312 2.400 14.238
– 19.500 60.000 79.500 3.120 9.600 66.780
* plata ini țială, prin autofinan țare;

Valoarea actualizat ă a plăților este urm ătoarea:
() () () ()55.817 Pl
0,08114.238
0,08115.876
0,08117.514 0,08119.152 20.000 Pl a 4 3 2 a =⇒
++
++
++++=
lei.

2. Calculul pl ăților reale în cazul leasingului;

Anul 1 2 3 4
Redeven ța 25.000 25.000 25.000 25.000
Economia
de impozit
prin leasing 4.000 4.000 4.000 4.000
Plățile reale 21.000 21.000 21.000 21.000
() () () ()69.554,66 Pl
0,08121.000
0,08121.000
0,08121.000 0,08121.000 Pl a 4 3 2 a =⇒
++
++
+++= lei.
Rezultă că primul caz: autofinan țare + împrumut este preferabil
leasingului.

4.2.2.4. Fluxurile de lichidit ăți excedentare datorate proiectului de investi ții

Ținând seama de pl ățile reale legate de sursa de finan țare, se
evalueaz ă fluxurile de lichidit ăți suplimentare pe care întreprinderea le
poate spera în urma realiz ării proiectului și a modului de finan țare.
Astfel, s ă presupunem în exemplul anterior c ă marja conturilor
independente de modalitatea de finan țare va fi de 30.000 lei, 35.000
lei, 42.000 lei și 47.000 lei pentru fiecare exerci țiu.

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

66
Cazul 1: autofinan țare + împrumut.

Anii 0 1 2 3 4
+ Marja costurilor
independente prev ăzută în
planul de investi ții – 30.000 35.000 42.000 47.000
– Dobânda – 7.800 5.850 3.900 1.950
– Amortiz ări contabile – 20.000 20.000 20.000 20.000
Rezultatul înainte de
impozitare – 2.200 9.150 18.100 25.050
– Impozitul (16%) – 352 1.464 2.896 4.008
– Rambursarea împrumutului – 15.000 15.000 15.000 15.000
= Fluxul de lichidit ăți -20.000 6.848 12.686 20.204 26.042

Valoarea actualizat ă a fluxurilor de lichidit ăți este:
()() () ()18,397.32F
0,08126.042
0,08120.204
0,08112.686 0,0816.848 000.20 Fa a 4 3 2=⇒
++
++
++++−=
lei.

Cazul 2: leasing

Anii 1 2 3 4
+ Marja costurilor independente 30.000 35.000 42.000 47.000
– Redeven țe 25.000 25.000 25.000 25.000
Rezultatul înainte de impozitare 5.000 10.000 17.000 22.000
– Impozitul 800 1.600 2.720 3.520
Fluxul de lichidit ăți 4.200 8.400 14.280 18.480

Valoarea actualizat ă a fluxurilor de lichidit ăți este:
()() () ()81,009.36F
0,08118.480
0,08114.280
0,0818.400 0,0814.200 Fa a 4 3 2=⇒
++
++
+++= lei.

În concluzie, cazul 1 (autofinan țare + împrumut) este preferabil
leasingului.

Procesul de finan țare a IMM-urilor.
Restricții și criterii în finan țarea pe termen mediu și lung a IMM-urilor

67

În acest capitol am încercat s ă vă familiarizez cu etapele procesului de
finanțare și cu restric țiile și criteriile ce trebuie respectate în alegerea
finanțării pe termen mediu și lung a IMM-urilor.

În esen ță, alegerea finan țării pe termen mediu și lung a unei
întreprinderi, indiferent dac ă este IMM sau nu, este determinat ă de o
serie de restric ții și criterii, a c ăror respectare și analiză corectă
conduce la succesul în afaceri. Test de autoevaluare

1. Care sunt etapele procesului de finan țare? Detalia ți

2. Care sunt factorii de care trebuie s ă țină seama IMM-urile în
alegerea finan țării?

3. Clasifica ți restricțiile pe care trebuie s ă le respecte IMM-urile în
alegerea finan țării. Explica ți.

4. Enumera ți criteriile de finan țare determinate de strategia
întreprinderii. Detalia ți.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

68 Unitatea de înv ățare Nr. 5.
FINANȚAREA PE TERMEN SCURT A IMM-URILOR
__________________ _________________ _____________

Obiectivele principale ale unit ății de învățare nr. 5:

După studiul unit ății de învățare nr. 5, vei fi capabil:
• să definești ciclul de exploatare și să descrii modalit ățile de
determinare a fondului de rulment normat;
• să enumeri etapele elabor ării bugetului de trezorerie și să
întocmești bugetul de trezorerie pentru IMM-uri;
• să identifici creditele bancare pe termen scurt;
• să definești scontarea și să calculezi costul opera țiunii de scont;
• să definești creditul comercial și să calculezi costul acestuia;
• să definești factoringul și să calculezi costul acestuia.

5.1. Finan țarea ciclului de exploatare

5.1.1. Ciclul de exploatare. Necesarul de finan țat al ciclului de exploatare

Ciclul de exploatare reprezint ă ansamblul opera țiunilor succesive care
încep cu aprovizionarea elementelor necesare desf ășurării activit ății
(materii prime, materiale, m ărfuri etc.) și se încheie cu încasarea
venitului realizat din vânzarea produselor, a lucr ărilor executate sau a
serviciilor prestate.
Derularea ciclului de exploatare a unui produs, ținând seama de
întârzierile de plat ă surprinde urm ătoarele etape: aprovizionarea cu
materii prime (situa ție în care poate ap ărea o perioad ă de stocaj a
acestora), utilizarea în produc ție a materiilor prime, plata materiilor
prime, ob ținerea produselor finite (situa ție în care poate ap ărea o
perioadă de stocaj ce implic ă și cheltuieli de stocaj), comercializarea
(vânzarea) produselor finite (ce implic ă și cheltuieli de distribu ție), și în
final încasarea clien ților.

Durata necesarului de finan țat apare între data pl ății a materiilor prime
și data încas ării de la clien ți. Se constat ă astfel că, ciclul de exploatare
genereaz ă un dublu decalaj al încas ărilor și plăților:
– un decalaj legat de durata ciclului de exploatare;
– un decalaj legat de întârzierile de plat ă.

Acest dublu decalaj se men
ține permanent ca urmare a continuit ății
activității și genereaz ă un necesar de finan țat care este acoperit în
special, prin întârzierile de plat ă pe care furnizorii întreprinderilor le
acceptă. Necesarul de finan țat este constituit dintr-un:
– anumit volum al stocurilor;
– nivel al crean țelor care se reînnoie ște.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

69 Necesarul de finan țat al ciclului de exploatare este în general numit
„necesar de fond de rulment al exploat ării” și crește pe m ăsură ce
activitatea se dezvolt ă. În concluzie, este un mijloc indispensabil
funcționării IMM-urilor, un mijloc economic de aceea și factură ca și
investițiile, motiv pentru care figureaz ă în activul imobilizat, trebuind a fi
finanțat.

Necesarul de finan țat depinde de:
• durata ciclului de exploatare, care depinde la rândul s ău de viteza
de rotație a stocurilor, de durata procesului de produc ție, de durata
creditului acordat clien ților;
• durata creditului ob ținut de la furnizori;
• evolu ția altor elemente aferente exploat ării: TVA, salarii, obliga ții
sociale etc.

Necesarul de finan țat legat de ciclul de exploatare se modific ă la o
anumită dată; nivelul stocurilor, al crean țelor de exploatare și al
datoriilor de exploatare se modific ă în mod constant în cursul
perioadei de analiz ă. Deoarece este imposibil ă calcularea tuturor
valorilor necesarului de fond de rulment al exploat ării de-a lungul unei
perioade, se determin ă nivelul mediu la necesarul de finan țat relativ al
operațiunilor de exploatare, pentru o cifr ă de afaceri anual ă dată.
În aceste condi ții, se define ște fondul de rulment normat (
FRNor )
fondul de rulment care este egal cu necesarul de fond de rulment al
exploatării mediu.
Determinarea
FRNor permite întreprinderii s ă evite problemele
trezoreriei durabile, ea trebuind s ă finanțeze necesarul de fond de
rulment al exploat ării mediu cu capitaluri permanente.

În continuare, propunem un exemplu de finan țare a ciclului de
exploatare prin trei strategii diferite.
Întreprinderea ”Z” S.R.L. poate adopta trei strategii diferite de finan țare
a activelor sale circulante de exploatare. Activul s ău imobilizat este de
30.000 lei iar activul s ău circulant este constituit dintr-o parte fix ă
(permanent ă) de 40.000 lei și o parte variabil ă (ciclică) al cărei nivel se
prezintă astfel: 12.000 lei în primul trimestru, 10.000 lei în al doilea,
14.000 lei în al treilea și 9.000 lei în al patrulea. 60% din activul s ău
imobilizat este finan țat din capitalurile proprii. Știind că rata anual ă a
dobânzii la împrumuturile pe termen lung este de 8% iar la creditele bancare pe termen scurt este de 14% și că dobânda se pl ătește anual,
analizați următoarele variante de finan țare a activelor circulante pentru
întreprinderea ”Z” S.R.L.:
a) 44.000 lei finan țare prin împrumut pe termen lung și restul
prin credite pe termen scurt; b) 64.000 lei finan țare prin împrumut pe termen lung și restul
prin credite pe termen scurt;
c) 20.000 lei finan țare prin împrumut pe termen lung și restul
prin credite pe termen scurt.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

70
a) Strategia de finan țare concretizat ă în 44.000 lei finan țare
prin împrumut pe termen lung și restul prin credite pe termen scurt
conduce la urm ătoarele concluzii:

Trimestrul 1 Trimestrul 2 Trimestrul 3 Trimestrul 4
Nevoi permanente1 (1) 70.000 70.000 70.000 70.000
Nevoi temporare (2) 12.000 10.000 14.000 9.000
Total nevoi 82.000 80.000 84.000 79.000
Resurse permanente (3) 62.000 62.000 62.000 62.000
Resurse temporare (4) 20.000 18.000 22.000 17.000
Total resurse 82.000 80.000 84.000 79.000

(1) nevoile permanente (permNev ) se determin ă astfel:
perm nete perm AC AI Nev += , unde:
neteAI = activele imobilizate la valoarea net ă;
permAC = activele circulante permanente.

000.70 000.40 000.30 =+=permNev lei;

(2) informa țiile sunt date în aplica ție;

(3) resursele permanente (permsRe ) se determin ă astfel:
tml perm D CP s += Re , unde:
CP = capitaluri proprii, care reprezint ă 60% din activele
imobilizate nete;
tmlD = datorii pe termen mediu și lung.

Rezultă: 000.62 000.44 000.30%60 %60 Re =+×=+×=tml nete perm D AI s lei;

(4) resursele temporare (tempsRe ) se determin ă astfel:
i perm i i temp s TR s Re Re −= , unde:
iTR =total resurse aferente trimestrului i, 41÷=i .

Costul finan țărilor (Dob) se determin ă astfel: ()%and impr R C Dob ×= ,
unde:
imprC = capitalul împrumutat pe termen lung sau scurt, dup ă caz;
()%andR = Rata dobânzii la împrumuturile pe termen lung sau scurt,
după caz.

– pentru împrumutul pe termen lung: 520.3%8 000.44 =×= Dob
lei;

1 în acest caz sunt asimilate nevoilor permanente și partea fix ă din cadrul activelor circulante;

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

71 – pentru creditele bancare pe termen scurt, dobânda se
determin ă pentru fiecare trimestru, astfel: 70041%14 000.201 =××=trDob
lei; 63041%14 000.182 =××=trDob lei; 77041%14 000.223 =××=trDob lei;
59541%14 000.174 =××=trDob lei. Totalul dobânzii la creditele pe
termen scurt este de 2.695 lei.

Dobânda global ă (glDob ) este de 6.215 lei.

b) Strategia de finan țare concretizat ă în 64.000 lei finan țare
prin împrumut pe termen lung și restul prin credite pe termen scurt
conduce la urm ătoarele concluzii:

Trimestrul 1 Trimestrul
2 Trimestrul
3 Trimestrul
4
Nevoi permanente 70.000 70.000 70.000 70.000
Nevoi temporare 12.000 10.000 14.000 9.000
Total nevoi 82.000 80.000 84.000 79.000
Resurse permanente (1) 82.000 82.000 82.000 82.000
Resurse temporare 0 -2.000 2.000 -3.000
Total resurse 82.000 80.000 84.000 79.000

(1) 000.82 000.64 000.30%60 %60 Re =+×=+×=tml nete perm D AI s lei.

– pentru împrumutul pe termen lung: 120.5%8 000.64 =×= Dob
lei;
– pentru creditele bancare pe termen scurt, dobânda se
determin ă pentru fiecare trimestru, astfel: 01=trDob lei; 02=trDob lei;
7041%14 000.23 =××=trDob lei; 04=trDob lei. Totalul dobânzii la
creditele pe termen scurt este de 70 lei.

Dobânda global ă (glDob ) este de 5.190 lei.

c) Strategia de finan țare concretizat ă în 20.000 lei finan țare
prin împrumut pe termen lung și restul prin credite pe termen scurt
conduce la urm ătoarele concluzii:

Trimestrul 1 Trimestrul
2 Trimestrul
3 Trimestrul
4
Nevoi permanente 70.000 70.000 70.000 70.000
Nevoi temporare 12.000 10.000 14.000 9.000
Total nevoi 82.000 80.000 84.000 79.000
Resurse permanente (1) 38.000 38.000 38.000 38.000
Resurse temporare 44.000 42.000 46.000 41.000
Total resurse 82.000 80.000 84.000 79.000

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

72
(1) 000.38 000.20 000.30%60 %60 Re =+×=+×=tml nete perm D AI s lei
– pentru împrumutul pe termen lung: 600.1%8 000.20 =×= Dob
lei ;
– pentru creditele bancare pe termen scurt, dobânda se
determin ă pentru fiecare trimestru, astfel:
540.141%14 000.441 =××=trDob lei; 470.141%14 000.422 =××=trDob lei;
610.141%14 000.463 =××=trDob lei; 435.141%14 000.414 =××=trDob lei.
Totalul dobânzii la creditele pe termen scurt este de 6.055 lei.

Dobânda global ă (glDob ) este de 7.655 lei.

În concluzie, pentru a reduce dobânda pl ătită, întreprinderea ”Z”
S.R.L. trebuie s ă aleagă împrumutul pe termen lung de 64.000 lei,
aceasta ob ținând câ știg din diferen ța dintre rata dobânzii pe termen
scurt și rata dobânzii pe termen lung.

5.1.2. Fondul de rulment normat

Pentru a evalua fondurile de rulment normat ale exerci țiului dat, este
suficientă cunoașterea cifrei de afaceri a exerci țiului și a unui
coeficient de propor ționalitate. Aceast ă evaluare poate fi realizat ă în
mod global sau component ă cu component ă.
5.1.2.1. Metoda sintetic ă de determinare a fondului de rulment normat (metoda global ă)

Pentru a ar ăta modul de determinare a fondului de rulment normat prin
metoda global ă, propunem urm ătorul exemplu:

La întreprinderea ”X” S.A. necesarul de fond de rulment mediu din anul
curent (
N) este de 12.000 lei iar cifra de afaceri în acela și an de
60.000 lei Știind că pentru anul urm ător ( 1+N ) nu sunt prev ăzute
schimbări și că este previzionat ă o cifră de afaceri de 80.000 lei , s ă se
determine fondul de rulment normativ prin metoda global ă.

Fondul de rulment normat pentru anul urm ător (1+N FRNor ) prin
metoda global ă se determin ă cu ajutorul formulei:
1 1 + + × =N
NN
N CACAFRNorFRNor , unde:
N FRNor =fondul de rulment normat în anul N;
NCA =cifra de afaceri în anul N;
1+NCA =cifra de afaceri în anul 1+N .

000.16 000.80000.60000.12
1 =×=+N FRNor lei.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

73 5.1.2.2. Metoda analitic ă de determinare a fondului de rulment normat (evaluarea
component ă cu component ă)

Metoda analitic ă de determinare a fondului de rulment normat se
aplică utilizând informa țiile perioadelor anterioare sau informa țiile
previzionate pe baza informa țiilor financiar-contabile ale perioadelor
anterioare.
Prin aceast ă metodă, o component ă a necesarului de fond de rulment
de exploatare se descompune astfel:

– într-o viteză de rotație (
Vr):
360i componente al anual Fluxulx
i componente al zilnic FluxulxVr × = = ;

– un coeficient de structur ă (CS):

CAx i componente al anual FluxulCS360CAxCS*360 xi componente al anual Fluxulx360 *
=⇒×= × ⇒×=CAxCSVr

Pentru prezentarea acestei metode, propunem urm ătorul exemplu :

Se dă următorul bilan ț de la întreprinderea ”Z” S.R.L.:
lei
Activ Pasiv
Active imobilizate 25.000 Capitaluri proprii 18.000
Datorii pe termen mediu și lung 16.000 Stocuri
– materii prime
– produse finite
– mărfuri 8.000
2.200
1.800
4.000Datorii comerciale pe termen
scurt
– furnizori 3.000
Creanțe
– clienți
7.000
Datorii sociale pe termen scurt
– salarii
– contribu ții sociale 4.200
3.000
1.200
Datorii fiscale pe termen scurt
– TVA de plat ă 800 Disponibilit ăți 5.000
Credite bancare curente 3.000
Total activ 45.000 Total pasiv 45.000

Se mai cunosc urm ătoarele informa ții:
– cifra de afaceri de 162.000 lei;
– aprovizion ări cu materii prime în cursul exerci țiului de 7.500
lei, la cost de achizi ție;
– valoarea stocului ini țial de materii prime de 2.400 lei;
– costul de produc ție al produselor finite ob ținute în cursul
exercițiului de 14.000 lei;
– valoarea stocului ini țial de produse finite de 1.200 lei;

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

74 – aprovizion ări cu mărfuri în cursul exerci țiului de 25.000 lei, la
cost de achizi ție;
– valoarea stocului ini țial de mărfuri de 4.400 lei;
– valoarea rulajului salariilor personalului în cursul anului de
38.200 lei;
– valoarea rulajului cheltuielilor sociale în cursul anului de
21.775 lei;
– salariile se pl ătesc pe data de 15 a lunii urm ătoare;
– contribu țiile sociale și TVA de plat ă se plătesc pe data de 25
a lunii urm ătoare;
– TVA aplicat ă cumpărărilor și vânzărilor este 19%.

Să se calculeze fondul de rulment normat exprimat în zile cifr ă de
afaceri, în unit ăți monetare și în procente.

Pentru determinarea fondului de rulment normat se calculeaz ă viteza
de rotație și coeficientul de structur ă pentru fiecare component ă a
necesarului de fond de rulment de exploatare, care apoi se centralizeaz ă în următorul tabel:

În zile cifr ă de
afaceri (
zCA) Elemente componente ale
fondului de rulment normat Viteza de
rotație (Vr)Coeficientul
de
structură
(CS) Activ Pasiv
Stocul de materii prime 107,53 0,048 5,16
Stocul de produse finite 40,30 0,083 3,34
Stocul de m ărfuri 59,53 0,157 9,35
Clienți 12,70 1,190 15,11
Furnizori 27,93 0,239 6,68
Salarii 30,00 0,236 7,08
Contribu ții sociale 40,00 0,134 5,36
TVA de plat ă 25,00 0,152 3,80
Total 32,96 22,92

Viteza de rota ție pentru stocul de materii prime (MpVr) și
coeficientul de structur ă (MpCS ):
360×=
cMpMp
MpCaSmVr ;
MpSm = stocul mediu de materii prime;
cMpCa = costul de achizi ție al materiilor prime consumate.
300.22200.2 400.2
2=+=+=f i
MpSSSm lei.
iS = stocul ini țial de materii prime;
fS = stocul final de materii prime.
f aMp i Mpc S CaS Ca −+= , unde:
aMpCa = costul de achizi ție al materiilor prime achizi ționate.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

75 700.7 200.2 500.7 400.2 =−+=MpcCa lei.
53,107 360700.7300.2=×=MpVr zile.
048,0000.162700.7= ==CACaCSMpc
Mp .
CA = cifra de afaceri.

Viteza de rota ție pentru stocul de produse finite (PfVr) și
coeficientul de structur ă (PfCS):
360×=
PfvPf
PfCpSmVr ;
500.12800.1 200.1
2=+=+=f i
PfSSSm lei.
f Pfr i Pfv S CpS Cp −+= , unde:
PfvCp = costul de produc ție al produselor finite vândute în cursul
exercițiului;
PfrCp = costul de produc ție al produselor finite ob ținute în cursul
exercițiului.
400.13 800.1 000.14 200.1 =−+=PfvCp lei.
30,40 360400.13500.1=×=PfVr zile.
083,0000.162400.13= ==CACpCSPfv
Pf .

Viteza de rota ție pentru stocul de m ărfuri (MfVr) și coeficientul de
structur ă (MfCS ):
360×=
MfvMf
MfCaSmVr ;
200.42000.4 400.4
2=+=+=f i
MfSSSm lei.
400.25 000.4 000.25 400.4 =−+=−+=f Mfc i Mfv S Ca S Ca lei.
53,59 360400.25200.4=×=MfVr zile.
157,0000.162400.25= ==CACaCSMfv
Mf .

Durata medie a creditului acordat clien ților (ClDm ) și coeficientul
de structur ă (ClCS):
360×+++=
cs pr
ClTVA CAE E ClDm , unde:
Cl = valoarea clien ților de la sfâr șitul exerci țiului;
prE = valoarea efectelor de primit de la sfâr șitul exerci țiului;

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

76 sE = efecte scontate și neajunse la scaden ță;
cTVA = taxa pe valoarea ad ăugată colectată.
70,12 360780.192800.6360000.162%19 000.162800.6=× =××+=ClDm zile.
19,1000.162780.192= =+=CATVA CACSc
Cl .

Durata medie a creditului primit de la furnizori (FzDm ) și
coeficientul de structur ă (FzCS):
360×++=
dpl
FzTVA ApE FzDm ;
Fz = valoarea furnizorilor de la sfâr șitul exerci țiului;
plE = valoarea efectelor de plat ă de la sfâr șitul exerci țiului;
Ap = valoarea aprovizion ărilor;
dTVA = taxa pe valoarea ad ăugată deductibil ă.
93,27 360675.38000.3360500.32%19 500.32000.3=×=××+=FzDm zile.
239,0000.162675.38= =+=CATVA ApCSd
Fz .

Viteza de rota ție (SVr) și coeficientul de structur ă (SCS) pentru
salarii:
2min max S S
SD DVr+= ;
SDmax = durata maxim ă, corespunz ătoare salariului din prima zi a
lunii;
SDmin = durata minim ă, corespunz ătoare salariului din ultima zi a
lunii.
3021545=+=SVr zile.
CARCSS
S= ;
SR = rulajul creditor al salariului la sfâr șitul exerci țiului.
236,0000.162200.38==SCS .

Viteza de rota ție (CsVr) și coeficientul de structur ă (CsCS) pentru
contribu țiile sociale:

40225 55
2min max=+=+=Cs Cs
CsD DVr zile.
134,0000.162775.21= ==CARCSCs
Cs .

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

77 Viteza de rota ție (
pTVAVr ) și coeficientul de structur ă (
pTVACS ) pentru
taxa pe valoarea ad ăugată de plată:

25=
pTVAVr zile.
CATVA TVA
CAR
CSd cTVA
TVAp
p−== .

Taxa pe valoarea ad ăugată colectat ă este cea aferent ă vânzărilor
reflectate în cifra de afaceri iar taxa pe valoarea ad ăugată deductibil ă
este cea aferent ă aprovizion ărilor de materii prime și mărfuri.

780.30 000.162%19 %19 = ×=×= CA TVAc lei;
( )( ) 175.6 000.25 500.7 %19 %19 =+×=+×=Mfc aMp d Ca Ca TVA lei.
152,0000.162175.6 780.30=−==CAR
CSp
pTVA
TVA .

Totalul activ exprimat în zile cifr ă de afaceri (zCATA ) se determin ă astfel:
∑
=×=n
ii i zCA CS Vr TA
1, unde:
i = componenta din activ a necesarului de fond de rulment
(stocul de materii prime, produse finite, m ărfuri, clien ți).
96,32 11,1535,9 34,3 16,5 =+++=zCATA zCA.

Totalul pasiv exprimat în zile cifr ă de afaceri (zCATP ) se determin ă
astfel:
∑
=×=m
jj j zCA CS Vr TP
1, unde:
j = componenta din pasiv a necesarului de fond de rulment
(furnizori, salarii, contribu ții sociale, TVA de plat ă).
92,22 80,3 36,5 08,7 68,6 =+++=zCATP zCA.

Fondul de rulment normat exprimat în zile cifr ă de afaceri
(zCANorFR ) se determin ă astfel:
04,10 92,22 96,32 =−=−=zCA zCA zCANor TP TA FR zCA.

Fondul de rulment normat exprimat în unit ăți monetare (NorFR ) se
determin ă astfel:
518.4360000.16204,10360= ×=× =CAFR FRzCANor Nor lei.

Fondul de rulment normat exprimat în procente ((%)NorFR ) se
determin ă astfel:
%79,2000.162518.4
(%) = = =CAFRFRzCANor
Nor .

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

78

Test de autoevaluare

1. La întreprinderea ”K” S.A. necesarul de fond de rulment mediu
din anul curent ( N) este de 43.000 lei iar cifra de afaceri în acela și
an de 490.000 lei. Știind că pentru anul urm ător ( 1+N ) nu sunt
prevăzute schimb ări majore în activitatea întreprinderii și că este
previzionat ă o cifră de afaceri de 570.000 lei, s ă se determine
fondul de rulment normativ prin metoda global ă.

2. Se dă următorul bilan ț de la întreprinderea ”J” S.R.L.:
lei
Activ Pasiv
Active
imobilizate 40.000 Capitaluri proprii 22.000
Datorii pe termen mediu
și lung 24.000 Stocuri
– materii prime – produse finite
– mărfuri 23.000
12.000
4.000
7.000Datorii comerciale pe
termen scurt
– furnizori 7.000
Creanțe
– clienți
12.000
Datorii sociale pe
termen scurt – salarii
– contribu ții sociale 10.000
6.0004.000
Datorii fiscale pe termen scurt – TVA de plat ă 2.000
Disponibilit ăți 3.000
Credite bancare
curente 13.000
Total activ 78.000 Total pasiv 78.000

Se mai cunosc urm ătoarele informa ții:
– cifra de afaceri de 220.000 lei ;
– aprovizion ări cu materii prime în cursul exerci țiului de
120.000 lei , la cost de achizi ție;
– valoarea stocului ini țial de materii prime de 8.000 lei ;
– costul de produc ție al produselor finite ob ținute în cursul
exercițiului de 18.000 lei ;
– valoarea stocului ini țial de produse finite de 2.000 lei ;
– aprovizion ări cu mărfuri în cursul exerci țiului de 31.000 lei ,
la cost de achizi ție;
– valoarea stocului ini țial de mărfuri de 5.000 lei ;
– valoarea rulajului salariilor personalului în cursul anului de
58.000 lei ;
– valoarea rulajului cheltuielilor sociale în cursul anului de
24.000 lei ;
– salariile se pl ătesc pe data de 10 a lunii urm ătoare;
– contribu țiile sociale și TVA de plat ă se plătesc pe data de
25 a lunii urm ătoare;
– TVA aplicat ă cumpărărilor și vânzărilor este 19%.
Să se calculeze fondul de rulment normat exprimat în zile
cifră de afaceri, în unități monetare și în procente.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

79 5.2. Bugetul de trezorerie

5.2.1. Elaborarea bugetului de trezorerie

Necesarul de surse de finan țare pe termen scurt se stabile ște cu
ajutorul bugetului de trezorerie, întocmit lunar, pe durata unui an.
Bugetul de trezorerie grupeaz ă numai încas ările și plățile efective; în
cadrul acestuia nu se iau în calcul veniturile neîncasabile și cheltuielile
neplătibile.
Astfel nu vor luate în calcul:
– cheltuielile cu amortiz ările și provizioanele, rezultatul și variațiile de
stoc; – veniturile din provizioane, din produc ția imobilizat ă, cotele-p ărți din
subvenții virate la rezultat.

Sumele corespunz ătoare opera țiilor de vânzare-cump ărare se vor lua
la totalul facturat (adic ă inclusiv TVA-ul aferent).

Pentru TVA de plat ă se efectueaz ă un calcul separat pentru a stabili:
– luna de exigibilitate pentru TVA în func ție de livrări sau încas ări;
– aplicarea regulii de decalaj cu o lun ă pentru unele cheltuieli
plătibile.

Pentru construirea bugetului de trezorerie se parcurg urm ătoarele
etape:
1. elaborarea situa ției încasărilor din vânz ări în cursul exerci țiului;
2. elaborarea situa ției plăților în cursul exerci țiului pentru cump ără
ri;
3. elaborarea situa ției TVA (cifre arbitrare) în cursul exerci țiului;
4. elaborarea situa ției generale a pl ăților în cursul exerci țiului;
5. elaborarea bugetului de trezorerie pentru exerci țiul respectiv.

Pentru explicarea modului de întocmire a bugetului de trezorerie, propunem urm ătorul exemplu :

Să se întocmeasc ă bugetul de trezorerie pentru întreprinderea ”X” S.A.
pe o perioad ă de 1 an, cunoscând urm ătoarele:
– cifra de afaceri anual ă previzionat ă este de 72.000 lei, f ără TVA
(repartizat ă uniform în timp), din care 60.000 lei reprezint ă valorificarea
producției în țară, TVA 19% iar restul la export. Încas ările lunare pentru
vânzările autohtone se realizeaz ă (conform analizei realizate de
departamentul financiar) astfel: 50% pe loc, în momentul vânz ării, 30%
la 30 de la sfâr șitul lunii iar restul de 20% la 60 de zile de la sfâr șitul
lunii. Încas ările lunare de la export se realizeaz ă în totalitate la 60 de
zile din momentul factur ării;
– aprovizion ările cu materii prime (repartizate uniform în timp) se
realizeaz ă lunar în valoare de 3.000 lei, f ără TVA, TVA 19%, durata
medie a creditului acordat de furnizori fiind de 60 de zile;
– cheltuielile anuale de func ționare sunt repartizate uniform în timp,
astfel:

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

80 – cheltuielile cu personalul: 1.600 lei, din care: 1.100 lei reprezint ă
salariile personalului și 500 lei reprezint ă contribu țiile sociale. Salariile
sunt reglate pe data de 15 a lunii urm ătoare iar cheltuielile sociale pe
data de 25 a lunii urm ătoare;
– serviciile și lucrările anuale executate de ter ți (repartizate uniform
în timp) sunt în valoare de 12.000 lei, TVA 19%, durata medie a
creditului acordat de furnizori fiind de 30 de zile;
– dobânzile pl ătite pentru creditele primite sunt în valoare de 600 lei
pe an;
– alte impozite și taxe sunt în valoare de 1.200 lei pe an;
– amortizarea mijloacelor fixe este de 2.400 lei pe an;
– TVA este reglat ă pe data de 25 a lunii urm ătoare;
– impozitul pe profit este de 16%, reglat trimestrial pe data de 25 a
lunii urm ătoare finaliz ării fiecărui trimestru;
– alte informa ții extrase din Bilan țul întreprinderii ”X” S.A. pentru
anul N-1: clien ți – 5.000 lei, din care 800 RON clien ți externi, vânz ările
sunt uniforme în timp; crean țe la bugetul de stat – 1.000 lei;
disponibilit ăți – 500 lei; rezultatul exerci țiului – 2.300 lei; datorii
financiare – 30.000 lei; rambursarea anual ă a datoriilor financiare –
6.000 lei; furnizori – 3.200 lei, din care 800 lei reprezint ă furnizori de
servicii; datorii fa ță de personal 1.500 lei, din care 450 lei reprezint ă
contribuții sociale, TVA de plat ă – 50 lei, impozitul pe profit – 100 lei.
1. Elaborarea bugetului de încas ări

(1) în coloana de Total, rândul Bilan ț se preia suma de la clien ți din
Bilanțul anului N-1, de 5.000 lei, detaliat ă astfel: 4.200 lei clien ți interni
și 800 lei clien ți externi.

Știm că, 50% din valoarea clien ților se încaseaz ă pe loc, în momentul
vânzării, 30% la 30 de la sfâr șitul lunii iar restul de 20% la 60 de zile de
la sfârșitul lunii. Aceasta înseamn ă că suma de 4.200 lei reprezint ă:
20% din vânzarea lunii noiembrie, care se va încasa în ianuarie, 30%
din vânzarea lunii decembrie care se va încasa în ianuarie și 20% din
vânzarea lunii decembrie care se va încasa în februarie. În ipoteza vânzărilor uniforme în timp, dac ă notăm cu
x vânzarea lunar ă din anul
precedent va rezulta:
000.6 200.4 %70 200.4 %20 %30 %20 =⇒=×⇒=×+×+× x x x x x lei.

Astfel, în ianuarie se va încasa: 20% din vânzarea lunii noiembrie și
30% din vânzarea lunii decembrie, adic ă 3.000 lei, iar în februarie 20%
din vânzarea lunii decembrie, adic ă 1.200 lei.

Încasările lunare de la export se realizeaz ă în totalitate la 60 de zile din
momentul factur ării, deci suma de 800 lei reprezint ă vânzarea integral ă
din luna noiembrie care se va încasa în februarie și de asemenea,
vânzarea integral ă a lunii decembrie care se va încasa în februarie. În
aceeași ipoteză a vânzărilor uniforme, în ianuarie se vor încasa clien ții
externi de 400 lei iar în februarie la fel.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

81 (2) vânz ările lunare interne din anul N vor fi de 5.000 lei, f ără TVA.
Vânzările lunare interne, inclusiv TVA vor fi de 5.950 lei. Acestea se
încaseaz ă astfel: 2.975 lei, adic ă 50% se încaseaz ă pe loc, în luna
ianuarie, 1.785 lei, adic ă 30% în luna februarie iar restul de 1.190 lei,
adică 20% în luna martie.

Vânzările lunare de la export în valoare de 1.000 lei, f ără TVA se
realizeaz ă în totalitate la 60 de zile din momentul factur ării, adică după
2 luni. Vânz ările la export, inclusiv TVA din luna ianuarie, în valoare de
1.190 lei se vor încasa în luna martie.

Același algoritm se aplic ă și pentru celelalte luni.

2. Elaborarea bugetului de cump ărări
(3) în coloana de Total, rândul Bilan ț se preia suma de la furnizori din
Bilanțul anului N-1, de 3.200 lei, detaliat ă astfel: 2.400 lei furnizori
pentru stocuri și 800 lei furnizori de servicii.

Știm că durata medie a creditului acordat de furnizorii pentru stocuri
este de 60 de zile, ceea ce înseamn ă că aprovizion ările lunii noiembrie
vor fi plătite în ianuarie iar cele aferente lunii decembrie în februarie. În
ipoteza aprovizion ărilor uniforme în timp, rezult ă că suma de 2.400 lei
din bilan ț reprezint ă aprovizion ările lunilor noiembrie și decembrie în
valoare de 1.200 lei pentru fiecare lun ă care se încaseaz ă în ianuarie
și respectiv februarie.

Durata medie a creditului acordat de furnizorii de servicii este de 30 de
zile, ceea ce înseamn ă că serviciile din luna decembrie se vor pl ăti în
luna ianuarie, în valoare de 800 lei (valoarea din bilan ț).

(4) cump ărările lunare de stocuri din anul N vor fi de 3.000 lei, f ără
TVA. Cump ărările lunare de stocuri, inclusiv TVA vor fi de 3.570 lei.
Acestea se pl ătesc în totalitate la 60 de zile, adic ă achizițiile lunii
ianuarie vor fi pl ătite în luna martie.
Achizițiile lunare de lucr ări și servicii în valoare de 1.000 lei, f ără TVA
se plătesc în totalitate la 30 de zile din momentul factur ării, adică după
1 lună. Prestările de servicii și execuțiile lucrărilor, inclusiv TVA din
luna ianuarie, în valoare de 1.190 lei se vor pl ăti în luna februarie.
Același algoritm se aplic ă și pentru celelalte luni.

Finanțarea pe termen sc urt a IMM-urilor

82 1. Elaborarea bugetului de încas ări

Total Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Bilan ț
Bilanț (1)
– interni – externi 5.000
4.200
800 3.400
3.000
400 1.600
1.200
400
Ianuarie (2)
– interni
– externi 6.950
5.950
1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190
1.000
Februarie
– interni
– externi 6.950
5.950
1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190
1.000
Martie
– interni
– externi 6.950
5.950
1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190
1.000
Aprilie
– interni
– externi 6.950
5.950
1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190
1.000
Mai
– interni – externi 6.950
5.950 1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190 1.000
Iunie
– interni
– externi 6.950
5.950
1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190
1.000
Iulie
– interni
– externi 6.950
5.950 1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190 1.000
August
– interni
– externi 6.950
5.950
1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190
1.000
Septembrie
– interni
– externi 6.950
5.950
1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190
1.000
Octombrie
– interni
– externi 6.950
5.950
1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190
1.000
Noiembrie
– interni
– externi 6.950
5.950 1.000 2.975
2.975 1.785
1.785 2.190
1.190 1.000
Decembrie – interni – externi 6.950
5.950
1.000 2 . 9 7 5
2.975 3.975
2.975
1.000
Total
– interni
– externi 88.400
75.600
12.800 6.375
5.975
400 6.360
5.960
400 6.950
5.950
1.000 6.950
5.950
1.000 6.950
5.950
1.190 6.950
5.950
1.000 6.950
5.950
1.000 6.950
5.950
1.000 6.950
5.950
1.000 6.950
5.950
1.000 6.950
5.950
1.000 6.950
5.950
1.000 6.165
4.165
2.000

Finanțarea pe termen sc urt a IMM-urilor

83 2. Elaborarea bugetului de cump ărări

Total Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Bilan ț
Bilanț (3)
– stocuri
– servicii 3.200
2.400
800 2.000
1.200
800 1.200
1.200
Ianuarie (4)
– stocuri – servicii 4.760
3.570 1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
Februarie
– stocuri
– servicii 4.760
3.570
1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
Martie
– stocuri
– servicii 4.760
3.570
1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
Aprilie
– stocuri – servicii 4.760
3.570 1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
Mai
– stocuri
– servicii 4.760
3.570
1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
Iunie
– stocuri – servicii 4.760
3.570 1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
Iulie
– stocuri
– servicii 4.760
3.570
1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
August
– stocuri
– servicii 4.760
3.570
1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
Septembrie
– stocuri – servicii 4.760
3.570 1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
Octombrie
– stocuri
– servicii 4.760
3.570
1.190 1.190

1.190 3.570
3.570
Noiembrie
– stocuri – servicii 4.760
3.570 1.190 1 . 1 9 0

1.190 3.570
3.570
Decembrie
– stocuri
– servicii 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190
Total
– stocuri
– servicii 60.320
45.240
15.080 2.000
1.200
800 2.390
1.200
1.190 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190 4.760
3.570
1.190 8.330
7.140
1.190

Finanțarea pe termen sc urt a IMM-urilor

84 3. Elaborarea bugetului TVA

Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Bilan ț
TVA
colectată (5) 950 950 950 950 950 950 950 950 950 950 950 950
TVA
deductibil ă
(6) 760 760 760 760 760 760 760 760 760 760 760 760
TVA de plat ă
(7) 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190
Reglarea
TVA de plat ă
(8) 50 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190

4. Elaborarea bugetului general de pl ăți;

Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie
Furnizori 2.000 2.390 4.760 4.760 4.760 4.760 4.760 4.760 4.760 4.760 4.760 4.760
Reglarea TVA de
plată 50 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190 190
Datoriile fa ță de
personal (9)
– salarii
– contribu ții sociale 1.500

1.050
450 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500 1.600

1.100
500
Rambursare lunar ă a
împrumuturilor (10) 500 500 500 500 500 500 500 500 500 500 500 500
Dobânzile lunare
plătite pentru
împrumuturi (11) 50 50 50 50 50 50 50 50 50 50 50 50
Alte impozite și taxe
(12) 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100
Impozit pe profit (13) 100 24 24 24
Total 4.300 4.830 7.200 7.224 7.200 7.200 7.224 7.200 7.200 7.224 7.200 7.200

5. Elaborarea bugetului de trezorerie

Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie
Sold la începutul lunii
(14) 500 2.575 4.105 3.855 3.581 3.331 3.081 2.831 2.581 2.331 2.057 1.807
Încasări (15) 6.375 6.360 6.950 6.950 6.950 6.950 6.950 6.950 6.950 6.950 6.950 6.950
Plăți (16) 4.300 4.830 7.200 7.224 7.200 7.200 7.224 7.200 7.200 7.224 7.200 7.200
Sold la sfâr șitul lunii
(17) 2.575 4.105 3.855 3.581 3.331 3.081 2.831 2.581 2.331 2.057 1.807 1.557

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

85 3. Elaborarea bugetului TVA

(5) TVA colectat ă reprezint ă TVA aferent ă vânzărilor lunare, din
Bugetul de vânz ări, cu men țiunea că la export cota de TVA este 0%;

(6) TVA deductibil ă reprezint ă TVA aferent ă cumpărărilor lunare din
Bugetul de cump ărări;

(7) TVA de plat ă se determin ă ca diferen ță între TVA colectat ă și TVA
deductibil ă;

(8) reglarea TVA se refer ă la plata efectiv ă a TVA de plat ă. Întrucât
reglarea TVA se realizeaz ă pe data de 25 a lunii urm ătoare, în luna
ianuarie se va pl ăti TVA de plat ă aferentă lunii decembrie, din bilan ț

4. Elaborarea bugetului general de pl ăți

(9) datoriile fa ță de personal, se regleaz ă astfel: salariile lunii
decembrie sunt pl ătite pe data de 15 ianuarie iar contribu țiile sociale
aferente salariilor din luna decembrie sunt pl ătite până pe data de 25 a
lunii ianuarie. Sumele corespunz ătoare din Bilan ț aferente lunii
decembrie vor fi astfel pl ătite în luna ianuarie.

(10) rambursarea anual ă a datoriilor financiare fiind de 6.000 lei,
rezultă că rambursarea lunar ă va fi de 500 lei;

(11) dobânzile anuale ce trebuie pl ătite pentru împrumuturile primite
sunt în valoare de 600 lei, ceea ce înseamn ă că dobânda lunar ă va fi
de 50 lei;

(12) alte impozite și taxe sunt în valoare de 1.200 lei pe an, pe lun ă
fiind de 100 lei.

(13) impozitul pe profit se regleaz ă pe data de 25 a lunii urm ătoare a
fiecărui trimestru. În luna ianuarie se va pl ăti impozitul pe profit existent
în bilanț, ce reprezint ă impozitul pe profit de plat ă aferent trimestrului IV
al anului N-1.
Pentru determinarea impozitului pe profit trimestrial trebuie s ă
recurgem la calculul urm ător (calcul ăm pentru primul trimestru, cu
mențiunea că suma rezultat ă va fi identic ă și pentru celelalte):
– vânz ări trimestriale = 000.183 000.6=× lei.
Total venituri ( TV) = 18.000 lei.

– cump ărări de materii prime trimestriale2 = 000.123 000.4=× lei;
– cheltuielile de personal trimestriale = 800.43 600.1=× lei;
– dobânzi aferente creditelor primite, pl ătite într-un trimestru =
150350=× lei;
– alte impozite și taxe, înregistrate într-un trimestru = 3003 100=×
lei;
– amortizarea trimestrial ă = 600312400.2=× lei.
Total cheltuieli ( TCh) = 17.850 lei.

2 în ipoteza c ă tot ce se achizi ționează într-un trimestru se și consum ă;

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

86 Profitul brut (bPr) va fi: 150 850.17 000.18 Pr =−=−= TCh TVb lei;
Impozitul pe profit (Pr/I) va fi: 24 150%16 Pr%16Pr/ =×=×=b I lei.

Lunile în care se va pl ăti acest impozit în anul N vor fi: aprilie, iulie și
octombrie.
5. Elaborarea bugetului de trezorerie
(14) soldul de la începutul lunii ianuarie reprezint ă soldul de la sfâr șitul
lunii decembrie și se preia din datele din bilan țul anului N-1;

(15) încas ările se preiau de la Bugetul de încas ări, totalul
corespunz ător fiecărei luni;
(16) plățile se preiau de la Bugetul general de pl ăți, totalul
corespunz ător fiecărei luni;

(17) soldul de la sfâr șitul fiecărei luni se determin ă prin însumarea
soldului de la începutul fiec ărei luni cu încas ările și apoi sc ăderea
plăților.

5.2.2. Echilibrarea buget ului de trezorerie

În țările cu economie de pia ță dezvoltat ă, există, în mod obi șnuit două
piețe pentru ob ținerea creditelor pe termen scurt (p ărți componente ale
pieței monetare):

– Piața interbancar ă unde intervin numai institu țiile de credit, trezoreria
publică, banca na țională, organismele a c ăror activitate principal ă este
gestionarea pe seama clientelei a portofoliilor de valori mobiliare,
primind în acest scop fondurile conforme mandatului acordat. Aici se
formează rata dobânzii de referin ță, care este rata minim ă a dobânzii
adoptată de banc ă, ajustat ă un procentaj în plus pentru creditele
tradiționale cum ar fi scontul și creditele de trezorerie prin contul
curent.

– Piața titlurilor de crean ță negociabile unde întreprinderile au
posibilitatea de a efectua opera ții financiare pe termen scurt între ele,
fără a trece prin institu țiile bancare.

Principalele finan țări pe termen scurt se pot asigura prin:

– mobilizarea efectelor comerciale ;
– factoring : întreprinderea are posibilitatea de a apela la o
întreprindere ce are ca activitate de baz ă gestionarea crean țelor
comerciale pe termen scurt. Aceast ă operație se poate realiza, fie prin
cesionarea crean țelor, fie prin înlocuirea creditorului ini țial. De astfel de
servicii pot beneficia întreprinderile mici pentru care opera țiunea de
scontare clasic ă este prea scump ă și care nu au mijloace eficiente de a
gestiona crean țele la clien ți. Întreprinderea de factoring este

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

87 remunerat ă printr-un comision, determinat sub forma unui procent care
se aplică asupra totalului sumelor facturate;
– creditele de trezorerie prin contul curent (cont curent cu sold
debitor), în func ție de o serie de criterii (m ărimea întreprinderii și a cifrei
de afaceri, situa ția financiar ă, volumul sumelor transferate sau circulate
prin banca etc.). În plus, num ărul de zile pentru contul curent cu sold
debitor este limitat;

– creditele de trezorerie cu destina ție exactă și care sunt acordate
contra unor garan ții (credit pentru campaniile agricole, credite pentru
export etc.), cele mai adesea ele contribuind la finan țarea achizi țiilor de
materii prime sau a prelucr ării lor sau la stocajul produselor finite și a
mărfurilor.

Costul creditelor constituie un criteriu important în selectarea tipului de
credite pe termen scurt. Elementele constitutive ale costului sunt:

a) rata nominal ă care poate fi rata anun țată de banc ă (rata de scont,
rata pentru sold debitor etc.) sau fixat ă de întreprindere în func ție de
piața monetar ă.

Rata fixat ă de către banc ă variază de la o întreprindere la alta și se
determin ă pornind de la rata dobânzii de referin ță la care se adaug ă
majorări ținând seama de natura creditului și categoria întreprinderii.
Întreprinderile fac obiectul unei clasific ări în patru categorii pe baza mai
multor criterii dintre care cel mai important este m ărimea cifrei de
afaceri și apoi altele cum ar fi sectorul de activitate, performan țele
financiare.

b) comisioanele care au rolul de a remunera munca b ăncilor în func ție
de riscul asumat. Exist ă mai multe tipuri de comisioane care nu se
determin ă în acela și mod, astfel:

• comisioane fixe care sunt independente de cuantumul și durata
operațiunii, variind numai de la o banc ă la alta (de exemplu: comisionul
pentru scontare);

• comisioanele propor ționale cu cuantumul opera țiunii (de exemplu:
comisionul pentru soldul debitor al contului curent);
• comisioane propor ționale cu cuantumul și durata opera țiunii (de
exemplu: comisionul de andosare).

Principalele plasamente pe termen scurt pe care le poate realiza o
întreprindere sunt:

– depozite a căror cuantum și durată sunt destul de variabile;

– valori mobiliare de plasament prin intermediul diverselor fonduri de
investiții care au ca obiect gestionarea valorilor mobiliare putând fi
specializate în diferite domenii. Cheltuielile de intrare și ieșire sunt mici

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

88 sau nu exist ă, de obicei. În fiecare zi lucr ătoare se determin ă valoarea
lichidativ ă a acțiunii ca raport între valoarea activelor și numărul
titlurilor de proprietate (p ărți sociale sau ac țiuni) emise de societatea
comercial ă vizată. Participarea la astfel de fonduri este remunerat ă prin
dividende sau dobânzi. Plasamentul reprezint ă oarecare risc, dar
caracteristica acestor plasamente este marea lor lichiditate;
– împrumutul acordat altei întreprinderi ;

– plata furnizorului , renunțând la creditul acordat în scopul ob ținerii
unui scont prin efectuarea pl ății în avans fa ță de termenul convenit cu
furnizorul;

– gestionarea direct ă a unui portofoliu de valori mobiliare .

5.3. Creditele bancare propriu-zise

5.3.1. Motive care determin ă IMM-urile s ă apeleze la finan țarea pe termen scurt

Există o multitudine de motive care fac din deciziile de finan țare pe
termen scurt un element deosebit de important în activitatea unei
întreprinderi. Astfel:
– o eroare a deciziei de finan țare pe termen scurt poate antrena
pierderi însemnate sau chiar încetarea pl ăților;

– o proast ă proporționare între îndatorarea pe termen scurt și cea
pe termen mediu și lung poate conduce la costuri suplimentare și, deci,
la reducerea rentabilit ății;

– o subevaluare sau o supraevaluare a necesit ăților de finan țare pe
termen scurt se poate reflecta negativ în situa ția lichidit ății și a
capacității de plat ă a firmelor, creând premisa apari ției pe parcursul
anului fie a unui deficit de lichidit ăți care nu poate fi acoperit la timp și
în mod economicos, fie a unui excedent de lichidit ăți ce s-ar putea s ă
nu-și găsească cel mai convenabil plasament.

În general, exist ă trei factori care trebuie lua ți în considerare în
selectarea surselor de finan țare pe termen scurt: costul efectiv al
creditului; disponibilitatea creditului în suma necesar ă, pentru perioada
cât finan țarea este necesar ă și influența utilizării unei surse de finan țare
specifice asupra costului și disponibilit ății unei alte surse de finan țare.
Pentru o întreprindere rentabil ă este mai avantajos s ă apeleze la
creditul bancar pe termen scurt pentru cre șterea activit ății, decât s ă
aștepte pân ă când se vor constitui resurse proprii suficiente prin
capitalizarea profiturilor.

Există o multitudine de credite bancare pe termen scurt, toate fiind
acordate în general pentru finan țarea nevoilor de exploatare, curente
ale întreprinderilor (aprovizion ări cu stocuri de materii prime și

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

89 materiale, m ărfuri, subansambluri, piese de schimb, energie,
combustibili, cheltuieli aferente perioadei curente, necesare realiz ării și
finalizării produc ției care are consum și desfacere asigurate prin
contracte și comenzi ferme) sau pentru acoperirea unei insuficien țe
provizorii a fondului de rulment net și mai pu țin pentru investi ții. În
continuare ne vom referi doar la câteva dintre ele:

5.3.2. Tipologia creditelor bancare pe termen scurt

Creditele globale de exploatare funcționează după sistemul revolving
iar volumul acestora se stabile ște de către organele bancare, pe baza
analizei fluxului de lichidit ăți, pe baza diferen ței maxime dintre încas ări
și plăți pe perioada pentru care s-a determinat fluxul previzionat de
lichidități, de obicei trimestru.

Practicarea pe scar ă largă a creditului global de exploatare a avut
uneori efecte negative asupra economiei țării noastre datorit ă analizei
deficitare din partea organelor bancare a fluxului previzionat de
lichidități a întreprinderii beneficiare; în categoria pl ăților au fost
prevăzute drepturi salariale care nu aveau întotdeauna corespondent
în obținerea unei produc ții corespunz ătoare, producându-se astfel o
ruptură între fluxurile reale și cele monetare aferente, iar unit ățile
bancare s-au cam ferit s ă acorde credite pe obiect, deoarece existen ța
unui num ăr mare de „plasamente m ărunte” încarc ă costurile bancare.

Linia de credite funcționează tot dup ă sistemul revolving, banca
împrumutând întreprinderilor fo nduri utilizabile în mod frac ționat, în
funcție de nevoile acesteia, în limita unui nivel global de credit, cu
condiția ca soldul zilnic al angajamentelor s ă nu depășească volumul
liniei de credite aprobat. Tragerile din linia de credit se determin ă în
funcție de cifra de afaceri și de durata medie de încasare a clien ților.

Creditele pentru finan țarea stocurilor temporare se acord ă
întreprinderilor pentru finan țarea opera țiunilor cu caracter ciclic, pe
maxim 180 de zile, pe baza documenta ției din care s ă rezulte obiectul
creditării și cauzele economice care au determinat formarea stocurilor
respective: primirea de la furnizori a unor materii prime și materiale în
avans fa ță de termenele din contracte, aprovizion ări în loturi optime,
întreruperea produc ției din motive justificate, lipsa mijloacelor de
transport etc.

Creditele pentru export au ca destina ție finanțarea necesit ăților
curente sau excep ționale ocazionate de activitatea de export a
întreprinderilor. B ăncile acord ă aceste credite cu condi ția existen ței
contractelor de export sau comenzilor ferme încheiate direct cu
partenerii externi sau prin intermediul unor comisionari.
Creditele reînnoibile prezint ă avantajul asigur ă
rii flexibilit ății.
Fondurile pot fi reutilizate într-o linie de credit continu ă, pe baza
înțelegerii cu banca ce acord ă aceste credite, împrumutatul continuând
să ceară împrumuturi iar banca dându-i aviz favorabil atât timp cât
valoarea total ă stabilită nu este dep ășită.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

90
Creditele pe baz ă de bilete de trezorerie se ob țin de c ătre
întreprinderi prin emiterea și plasarea în public a biletelor de trezorerie
cu scaden ță de pân ă la un an și cu o dobând ă atrăgătoare pentru
deținătorii de disponibilit ăți bănești. În mod normal, astfel de credite
trebuie s ă fie utilizate pentru nevoi temporare, ciclice sau sezoniere.

Biletele de trezorerie reprezint ă un instrument nou de finan țare și de
plasament ce vine s ă lărgească oportunit ățile de finan țare pe termen
scurt a întreprinderilor. Ap ărute pentru prima dat ă în S.U.A., biletele de
trezorerie sunt, deci, titluri de crean ță, purtătoare de dobând ă, cu
durată determinat ă, ce pot fi negociabile pe o pia ță reglementat ă.
Acest mijloc de finan țare a exploat ării, care este accesibil în principal
întreprinderilor mari ce au cel pu țin doi ani de existen ță, și care face
obiectul unor condi ții de emisiune și plasament deosebit de stricte, este
încă necunoscut în România.

Avansurile primite de la clien ți sunt o form ă de finan țare pe termen
scurt, destul de des întâlnit ă și în țara noastr ă, care const ă în acordarea
de avansuri, de c ătre clien ți, în contul vânz ărilor viitoare, în scopul
achiziționării materiilor prime și materialelor necesare începerii
fabricației produsului, într-un procent convenit din pre țul negociat în
contract. Totodat ă, atât pentru client cât și pentru furnizor, acest avans
constituie o certitudine în vederea achizi ționării și respectiv desfacerii
viitoare a produsului.

Împrumuturile de la grupul din care face parte întreprinderea .
Acordarea acestor împrumuturi determin ă creșterea datoriilor
întreprinderilor și nicidecum a fondurilor proprii, pentru primirea lor
nefiind necesar ă îndeplinirea unor etape juridice, avantajul fiind c ă
aceste împrumuturi nu sunt purt ătoare de dobând ă.

Îndatorarea pe termen scurt prezint ă atât avantaje cât și limite.
Creditele pe termen scurt se acord ă rapid, oferind suple țe în finan țarea
nevoilor pe termen scurt ale întreprinderii, sunt mai pu țin costisitoare
(ratele dobânzii pe termen scurt sunt mai mici decât ratele dobânzii pe
termen lung) dar pot expune întreprinderea la riscul de insolvabilitate, în
situația în care este nevoit ă să ramburseze sume mari la termene
apropiate. În fapt, politica de finan țare pe termen scurt este un arbitraj
între rentabilitate și risc.

Creditele pe descoperit de cont (overdraft) în lei se pot acorda IMM-
urilor pe perioade de timp foarte scurte, care nu vor putea dep ăși 7 zile
calendaristice, pentru achitarea unor obliga ții stringente privind
aprovizion ări cu materii prime, materiale, combustibili, energie,
manoper ă, impozite, taxe și alte obliga ții curente sau în scopul
prevenirii înregistr ării de interdic ții bancare de c ătre clienții băncii, ca
urmare a lipsei temporare de disponibilit ăți în cont (totale sau par țiale)
la data decont ării unor instrumente de plat ă de debit emise de ace știa
(cec, cambii, bilete la ordin).

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

91 Creditele pentru facilit ăți de cont reprezint ă credite pe perioade
scurte și foarte scurte de timp, pân ă la 15 zile calendaristice, acordate
întreprinderilor cu o situa ție economico-financiar ă foarte bun ă, dar care
din anumite cauze justificate economic nu pot face temporar fa ță
plăților. Creditul este destinat acoperirii decalajului intervenit în fluxul
de lichidit ăți ca urmare a întârzierilor în încasarea m ărfurilor livrate,
lucrărilor executate sau serviciilor prestate.

O gestiune eficient ă a resurselor presupune alegerea instrumentelor de
plată adecvate, împrumutarea la cea mai bun ă dobând ă, realizarea
plasamentelor cel mai bine remunerate și realizarea unui arbitraj între
diferitele mijloace de finan țare sau între liniile de credit și plasamente.
5.3.3. Costul efectiv al creditului bancar pe termen scurt

Estimăm costul efectiv al creditului bancar pe termen scurt cu
ajutorul urm ătorului exemplu:

Soldul debitor al contului curent al întreprinderii ”X” S.R.L., în valoare
de 25.000 RON dureaz ă 8 zile, de la 01.07.N pân ă la 08.07.N, rata
anuală a dobânzii fiind de 17% iar rata comisionului bancar de 0,1%.
Determina ți costul real al creditului.
Rezolvare:

Calculăm mai întâi dobânda (
nDob ) și comisionul bancar (b Com ),
astfel:
()
360%t R SDobnd dcc
n××= , unde:
dccS = soldul debitor al contului curent;
t = numărul de zile în care soldul contului curent a fost debitor.
44,943608%17 000.25=××=nDob RON.
()%b dcc b Rcom S Com ×= , unde:
()%b Rcom = rata comisionului bancar.
25 %1,0 000.25 =×=b Com RON.

Costul real al creditului (rDob ) va fi:
44,119 25 44,94 =+=+=b n r Com Dob Dob RON.
Pentru a determina rata real ă a dobânzii, utiliz ăm formula dobânzii
simple în care necuno scuta este rata real ă a dobânzii:
() ()
() %5,218 000.2536044,1193608 000.25
44,119360
%% %
=××=⇒××
= ⇒××
=
rdrd rd dcc
r
RR t R S
Dob
.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

92

În aceast ă secțiune am încercat s ă vă familiarizez

În aceast ă secțiune am încercat s ă vă familiarizez cu etapele elabor ării
bugetului de trezorerie și cu principalele finan țări și plasamente pe
termen scurt utilizate pentru echilibrarea bugetului de trezorerie. De
asemenea, am prezentat cu tipologia creditelor bancare pe termen
scurt și modul de determinare a costului acestora. Test de autoevaluare

1. Enumera ți etapele întocmirii bugetului de trezorerie.

2. Care sunt principalele finan țări pe termen scurt?

3. Care sunt principalele plasamente pe termen scurt?

4. Care sunt elementele constitutive ale costului creditelor pe termen scurt?

5. De ce apeleaz ă întreprinderile la finan țarea pe termen scurt?

6. Identifica ți tipurile de credite bancare pe termen scurt.

7. Cum se determin ă costul creditului bancar pe termen scurt?

8. O întreprindere contracteaz ă un credit bancar de 80.000 RON, pe
termen de 90 zile pentru care banca percepe o rat ă anuală a
dobânzii de 18%. Determina ți valoarea absolut ă a dobânzii și costul
efectiv al creditului.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

93 5.4. Credite pentru crean țe comerciale

Principalele credite pentru crean țe comerciale cunoscute sunt: creditul
comercial, scontarea, factoringul și forfetarea.
5.4.1. Creditul comercial

5.4.1.1. Definirea creditului comercial

Creditul comercial furnizeaz ă una dintre cele mai flexibile surse de
finanțare pe termen scurt. Acesta cre ște în mod spontan în func ție de
cumpărările întreprinderii. Caracteristicile suplimentare ale pachetelor
de credit comercial includ valoarea creditului pe care întreprinderea o
poate ob ține, dac ă suma este pl ătită în cont cu întârziere și dacă
reducerile sunt aplicabile pentru pl ățile în avans.

Este un mijloc de finan țare pe termen scurt care variaz ă de la câteva
zile până la 90 de zile, în conformitate cu clauzele contractuale. Acest
tip de finan țare nebancar ă nu este purt ător de dobând ă.

5.4.1.2. Factorii de care depinde durata perioadei de credit comercial

Durata perioadei de credit comercial oferit ă depinde de urm ătorii
factori:

– obiceiurile și practica industrial ă. Termenele creditului
comercial reflect ă în mod special regulile tradi ționale men ținute de-a
lungul anilor de comer ț. Aceste termene variaz ă între industrii și sunt
aproape uniforme în cadrul acestora. Orice ofertant care dore ște să
înlăture aceste reguli din industrii, trebuie s ă compenseze acest lucru
cu oferirea altor produse, numite acceleratori de livrare, pentru evitarea
pierderii vânz ărilor;

– puterea relativ ă de negociere . Dacă vânzătorul are o multitudine
de clienți, nici unul dintre ace știa crucial pentru el, și dacă produsul
este esen țial pentru cump ărători, vânz ătorul are o mare putere s ă-și
impună propriii termeni. Aceast ă putere este urmat ă de succesul
competitorilor puternici;

– tipul produsului . Produsele care se rotesc rapid sunt adesea
vândute pe termene scurte de credit deoarece ele aduc (asigur ă) rate
mici ale profitului. Întârzieri le în încasare pot eroda sim țitor aceast ă
rată.

Creditul comercial este creditul acordat între industria și și comercian ți,
prin vânzarea m ărfurilor, în schimbul unor instrumente de credit (sau
efecte de comer ț), denumite cu un termen general cambii, dar care se
prezintă ca trată sau bilet la ordin. De asemenea, desemneaz ă o
amânare la plat ă acordat ă de un furnizor de m ărfuri sau de servicii
clientului.

Acordarea unui credit comercial de c ătre furnizor implic ă, totodat ă,
greutăți financiare pentru acesta, întrucât pe perioada acord ării
creditului, în situa ția în care nu dispune de suficiente resurse proprii

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

94 este nevoit s ă găsească altă modalitate de refinan țare, pentru care, de
cele mai multe ori, pl ătește dobând ă. În mediul ei de afaceri, o
întreprindere acord ă și primește simultan credit comercial de la
partenerii s ăi. Ca urmare ea poate avea, în acest mediu, pozi ția de
creditor, pozi ția de debitor sau o pozi ție zero (neutr ă). Politica de credit
comercial promovat ă de firmă are o importan ță deosebit ă în acoperirea
nevoilor ei curente de exploatare.

În țara noastr ă, în condi țiile unei lipse acute de lichidit ăți, creditul
comercial este foarte des folosit. În țările cu economie de pia ță
dezvoltat ă, creditul comercial acoper ă o parte semnificativ ă din
resursele financiare ale întreprinderilor. Astfel ponderea acestuia în total surse de finan țare în unele țări ale lumii este: Canada 40%;
Japonia 30%; Fran ța 20%; Italia 20%; SUA 10%.

5.4.1.3. Avantajele și dezavantajele creditului comercial

Avantajele creditului comercial:

– rapiditatea, disponibilitatea și flexibilitatea: ordinele de plat ă
plătibile ale celor mai multe întreprinderi necesit ă puține formalit ăți, nu
fac obiectul vreunui contract, reprezint ă o formă continuă de credit, care
se obține rapid, permi țând finan țarea în totalitate sau în parte a
stocurilor, în func ție de viteza lor de rota ție;

– de obicei, furnizorii nu solicit ă nici o garan ție, aceștia fiind, în
practică, mai înțelegători decât b ăncile în ceea ce prive ște eventualele
depășiri ale scaden țelor; de asemenea, este mai agreat de c ătre
întreprinderile mici și mijlocii dat fiind faptul c ă, de cele mai multe ori,
acestea nu se bucur ă de acela și tratament ca și marile întreprinderi din
partea băncilor;

– este ob ținut în mod convenabil ca o parte normal ă a opera țiunilor
întreprinderii, extinderea în valoare a creditului comercial dezvoltând și
contracte pentru necesit ățile întreprinderii;

– reprezint ă o sursă de finan țare relativ ieftin ă pentru sus ținerea
activității curente;

– disponibilizeaz ă resurse financiare pentru realizarea altor obiective
economice;

– cunoa șterea scaden țelor de plat ă permite elaborarea unui cash-
flow realist, necesar ob ținerii unui credit bancar;

– ofertan ții au posibilit ăți mai bune de monitorizare și forțare a celui
împrumutat s ă plătească decât au institu țiile financiare. Aceasta
deoarece ofertantul este de obicei în aceea și afacere iar cump ărătorul
nu are alt ă alternativ ă decât să cumpere de la câ țiva ofertan ți;

– scopul ofertantului prin creditul comercial nu este de a face bani
din înțelegerea financiar ă ci de a ob ține profit din vânzarea bunurilor;

– ofertantul poate oferi termeni favorabili de plat ă în scopul p ăstrării
unei rela ții pe termen lung cu cump ărătorul.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

95 Dezavantajele creditului comercial:

– creșterea gradului de îndatorare pe termen scurt va avea efecte
negative asupra bonit ății întreprinderii;

– prezint ă riscuri atât pentru furnizor cât și pentru client; astfel, dac ă
întreprinderea furnizoare nu cunoa ște suficient de bine clientul și nu-i
evalueaz ă cum trebuie solvabilitatea, aceasta este în pericolul de a
acorda credite importante, dificil de acoperit, clien ților mai pu țin
solvabili; de asemenea, clientul poate fi pus în dificultate când
furnizorul încearc ă să scurteze brusc durata creditului furnizor acordat.

– într-un mediu economic infla ționist, cu schimb ări esențiale ale
cursului monedei na ționale în perioade de timp foarte scurte, pot
apărea costuri care anuleaz ă veniturile realizate din vânzarea
mărfurilor achizi ționate prin credit comercial;

– neonorarea biletelor la ordin la scaden ță poate avea repercusiuni
grave de natur ă juridică și economic ă asupra întreprinderii;

– nevalorificarea stocurilor de marf ă achiziționate prin credit
comercial duce la dificult ăți financiare complexe.

5.4.1.4. Costul creditului comercial

Pentru a releva costul creditului comercial în cazul acord ării reducerilor
în numerar, prezent ăm următorul exemplu :

Foarte des, termenii de credit oferi ți în cadrul creditului comercial
implică reduceri pentru pl ățile în avans. De exemplu, un furnizor ofer ă
următoarele termene: 3% reducere pentru plata în 20 zile sau întreaga
valoare este pl ătită în 60 de zile. Astfel, 3% penalizare apare ca rabat
(bonus) pentru plata în 20 zile sau ca penalizare pentru întârzierea pl ății
în perioada 20-60 zile (adic ă cu 40 de zile). Costul anual efectiv de
neutilizare a reducerii (Cck) poate fi foarte mare. Pentru o factur ă de
2.000 de lei, costul efectiv al ignor ării perioadei de reducere, utilizând
termenii de credit anteriori, poate fi estimat ă prin rela ția:
%84,2740360
940.160
NzNz
CDobk
ca
dCc =×=×= .

Cei 3% reducere reprezint ă costul dobânzii pentru extinderea perioadei
de plată cu 40 de zile în plus. 1.940 lei reprezint ă valoarea facturii
pentru perioada celor 20 de zile de credit, dup ă această dată reducerea
fiind pierdut ă. Costul efectiv al nelu ării în calcul a celor 3% reducere
pentru 40 de zile este foarte scump. Mai mult, odat ă ce perioada de
reducere a trecut, nu mai exist ă nici un motiv de a pl ăti înaintea datei
scadente finale (a celor 60 de zile).

Costul creditului comercial variaz ă astfel în mod direct propor țional cu
mărimea reducerii și invers propor țional cu lungimea perioadei de timp
între sfâr șitul perioadei de reducere și data scaden ței finale.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

96 5.4.2. Scontarea

5.4.2.1. Definirea creditului de scont

Creditul de scont se acord ă prin scontarea de c ătre băncile
comerciale a efectelor comerciale ale întreprinderii înainte de scaden ță.
Prin aceast ă plată cu anticipa ție a contravalorii efectului comercial,
unitatea bancar ă acordă clientului s ău un credit garantat cu efectele
comerciale scontate, transformându-le, în felul acesta, în mijloace
bănești lichide necesare atât activit ăților de produc ție cât și de
circulație. Banca pune la dispozi ția posesorului crean ței valoarea
efectului de comer ț, mai puțin agio (dobânda și comisioanele aferente),
înainte de scaden ța efectului respectiv.

Băncile comerciale primesc la scontare titluri care trebuie s ă
îndeplineasc ă, cumulativ, urm ătoarele condi ții: posesorul titlului s ă fie
client al b ăncii; titlul s ă fie acceptat legal la plat ă; intervalul de timp
dintre momentul prezent ării spre scontare și scaden ța titlului s ă nu
depășească un an. La scaden ță, în baza drepturilor cambiale, banca
încaseaz ă de la debitor sau tras suma înscris ă în cambie.

Creditele de scont sunt foarte pu țin practicate în România datorit ă
neîncrederii dintre participan ții la circuitul cambial. De și sunt
reglementate prin Legea nr. 83/1994 (completare la vechea
reglementare – Legea nr. 58/1934), cambia și biletul la ordin au r ămas
niște titluri de credit foarte pu țin folosite. Titlurile de credit cele mai
folosite în opera țiunile de decont ări sunt ordinul de plat ă și cec-ul.
5.4.2.2. Costul creditului de scont

Pentru explicarea modului de determinare a costului opera țiunii de
scontare, prezent ăm următorul exemplu :

Presupunem o cambie a c ărei valoare nominal ă este de 55.000 lei,
taxa nominal ă a scontului fiind de 13%. Num ărul de zile de la data
prezentării cambiei pân ă la scaden ță este 90. S ă se calculeze scontul
comercial, valoarea actual ă a cambiei în momentul prezent ării la
scontare, scontul ra țional și taxa efectiv ă a scontului.

Rezolvare:

Scontul comercial (cS) se determin ă astfel:
()
360%t RVSns n
c××= , unde:
nV = valoarea nominal ă a cambiei;
t = durata de timp din momentul prezent ării și până la scaden ță.
50,787.136090%13 000.55=××=cS lei.

Valoarea actual ă a cambiei în momentul scont ării (aV) va fi:
50,212.535,787.1 000.55 =−=−=c n a S V V lei.
sau

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

97 () ()
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛ ×−×=××−=−=3601360% % t RVt RVVSVVns
nns n
n c n a .
50,212.533609013,01 000.55 =⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛×−×=aV lei.

Scontul ra țional (rS) reprezint ă diferența între valoarea cambiei în
ziua scont ării (aV) și valoarea acesteia la scaden ță, astfel:
()
97,674.153,537.5150,212.533609013,0150,212.5350,212.53
3601%
= − ==×+− =×
+−=t RVVS
nsaa r
lei.

Taxa efectiv ă a scontului (()%rsR ) se calculeaz ă în acela și mod ca și
rata efectiv ă a dobânzii antecalculate. Aceasta va fi:
()
()
3601%%
(%)t RRR
nSnS
rS×−= .
%44,13
3609013,0113,0
(%) =×−=rSR .

Test de autoevaluare
1. Definiți creditul comercial și creditul de scont?

2. Ce asem ănări și deosebiri exist ă între creditul comercial și cel de
scont?

3. Care sunt avantajele și dezavantajele creditului comercial?

4. Cum se determin ă costul creditului comercial și al celui de scont?

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

98 5.4.3. Factoringul

5.4.3.1. Definirea factoringului

Creditele de factoring asigură finanțarea, urm ărirea crean țelor și
protecția riscurilor de credit de c ătre factor, pe baza ced ării de către
beneficiari, cu titlu de vânzare sau de gaj, a crean țelor născute din
vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru ter ți. Serviciul de
finanțare presupune finan țare imediat ă în propor ție de maxim 80% din
contravaloarea fiec ărei facturi pentru livr ări de mărfuri/servicii prestate,
din care se scad comisioanele fact orului; restul (20%) se elibereaz ă în
momentul încas ării (în cazul factoringului mixt). De asemenea, exist ă
factoring cu plata imediat ă și factoring cu plata la o anumit ă dată
viitoare. Termenul de încasare al facturilor prezentate factorului nu
trebuie s ă depășească 180 de zile de la emitere.

În unele țări dezvoltate economic, ca, de exemplu, Statele Unite ale
Americii și unele din Vestul Europei, s-au creat condi ții formidabile
pentru încurajarea afacerilor de factoring, plecând de la concep ția
economic ă general ă că utilizarea acestui instrument de investi ție și
finanțare consolideaz ă stabilitatea economic ă și financiar ă a
societăților și realizeaz ă o politică deosebit de eficient ă de administrare
și repunere în circula ție a crean țelor. De asemenea, factoringul poate fi
considerat o activitate atât comercial ă, cât și financiar ă. Rolul esen țial
al societăților de factoring este de a substitui întreprinderea în opera ții
ce nu țin, în mod exclusiv, de domeniul comercial.

5.4.3.2. Avantajele factoringului
Avantajele factoringului de finan țare pentru întreprinderile beneficiare:

– acoperirea riscului ce decurge dintr-o eventual ă insolvabilitate a
clienților, riscul fiind preluat de factor, ținând totu și cont că factorul nu
acoperă riscurile provenite din contesta ții comerciale sau tehnice;

– este asigurat ă alimentarea trezoreriei întreprinderii, factorul pl ătind
imediat crean țele cedate, dup ă deducerea unei dobânzi, comision și,
eventual, un depozit colateral creat de factor, elemente cunoscute în
mod cert la data încheierii contractului;

– firmele de factoring nu asigur ă o nouă finanțare, dar poate
accelera ciclul de transformare în lichidit ăți pentru întreprinderile client,
permițându-le s ă obțină valoarea de la debitor, mult mai repede decât
dacă ar fi așteptat să treacă perioada normal ă de credit comercial,
adică transform ă o vânzare la termen într-o vânzare în numerar,
diminuând îndatorarea întreprinderii pe termen scurt,

– întrucât avansurile ob ținute de la factor reprezint ă un procent din
valoarea crean țelor cedate, pe m ăsura creșterii vânz ărilor, se asigur ă

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

99 finanțarea automat ă a necesarului de finan țat ce decurge din acordarea
de credite clien ților;

– interven ția factorului este similar ă unei încas ări a crean țelor
comerciale la livrarea m ărfurilor, fără ca aceast ă finanțare să apară în
pasivul bilan țului. Deci, factoringul reduce durata ciclului de exploatare
și nevoia de fond de rulment, contribuind la ameliorarea lichidit ății
întreprinderii;

– prin încasarea crean țelor cu anticipa ție este menajat capitalul
propriu și capitalul str ăin, de a fi imobilizat în crean țe cu diferite
termene de scaden ță și inclusiv în cele cu restan țe, permițând utilizarea
capitalului pentru finan țarea unor investi ții în scopul dezvolt ării activității
întreprinderii, beneficierii de sconturi de la furnizori pl ăți anticipate,
rambursării creditelor bancare pe termen scurt și realizarea de
economii la cheltuielile financiare, pentru plasamente etc.;

– posibilitatea clientului de factoring ca, indiferent de finan țările
rezultate din contractele de factoring, s ă poată apela la credite bancare
necesare pentru diferite alte activit ăți economice și financiare;

– finan țarea prin factoring face posibil ă, în urma pred ării creanțelor
factorului, o îmbun ătățire a planific ării financiare pentru societatea
clientului de factoring;

– transferul crean țelor asupra factorului conduce la simplificarea
operațiunilor de gestiune generând nemijlocit economii materiale și de
personal, care se reflect ă în bugetul întreprinderii și în concentrarea
tuturor for țelor pentru realizarea activit ăților de baz ă;

– întreprinderile pot fi informate de factor asupra eventualilor
cumpărători, asupra pie țelor posibile, asupra dificult ăților ce pot s ă
apară într-o țară străină (riscul politic, riscul de schimb valutar etc.).

În activitatea practic ă, există diferite variante ale acestui tip de finan țare
a afacerilor care, îns ă, se bazeaz ă pe aceea și idee. Trebuie re ținut
însă că în situația în care factorul cump ără ferm factura, comisionul de
factoring este mult mai mare, dar întreprinderea nu va fi r ăspunzătoare
de eventuala neplat ă a facturii.

În țara noastr ă, deocamdat ă, factoringul este pu țin cunoscut, acesta
fiind prev ăzut, în planul de deconturi al societ ăților bancare, dar exist ă,
încă, deficien țe în ceea ce prive ște reflectarea acestuia la nivelul
întreprinderilor.
Factoringul este foarte utilizat în industrii care sunt caracterizate prin
existența multor produc ători mici și comercian ți cu amănuntul, care nu
au relații stabile pe termen lung unii cu al ții. Întrucât un factor poate fi
angajat de un num ăr mare de produc ători, se poate simplu vedea
ponderea mare a tranzac țiilor pe care o singur ă întreprindere o are și
mai mult dac ă este bine plasat ă pentru a judeca credibilitatea fiec ărui
client.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

100 5.4.3.3. Rentabilitatea opera țiunii de factoring
Având în vedere faptul c ă factoringul prezint ă numeroase avantaje și
inconveniente, este necesar ă o analiz ă a acestora, dup ă care se
procedeaz ă la determinarea rentabilit ății acestei tehnici.
Să consider ăm următorul exemplu: întreprinderea „D” S.A. prezint ă la
finele exerci țiului, urm ătorul bilan ț simplificat (tabelul 5.1.):

Tabelul 5.1. Bilan țul întreprinderii „D” S.A. înainte de a se recurge
la factoring
lei
ACTIV PASIV
Active imobilizate 82.923 Capitaluri proprii 104.916
Stocuri 3.840
Clienți 60.726 50.767
Alte crean țe 4.540Furnizori și alte datorii de
exploatare
Disponibilit ăți 22.802 Credite bancare pe termen
scurt 19.148
Total activ 174.831 Total pasiv 174.831

Presupunem c ă întreprinderea recurge la factoringul mixt, care în
contract prevede avansuri de 80% din crean țele comerciale, adic ă
48.581 lei. Aceste sume vor fi folosite pentru a achita o parte a datoriei
față de furnizori (29.433 lei) și pentru a rambursa creditul bancar pe
termen scurt (19.148 lei). Situa ția patrimoniului întreprinderii dup ă
apelarea la factoring este prezentat ă în tabelul 5.2.

Tabelul 5.2. Bilan țul întreprinderii „D” S.A. dup ă ce s-a recurs la
factoring
lei
ACTIV PASIV
Active imobilizate 82.923 Capitaluri proprii 104.916
Stocuri 3.840
Creanțe (factor) 12.145
Alte crean țe 4.540Furnizori și alte datorii de
exploatare 21.334
Disponibilit ăți 22.802
Total activ 126.250 Total pasiv 126.250

Se observ ă că postul crean țe față de clien ți este înlocuit cu crean țe
asupra factorului în sum ă de 12.145 lei, egal ă cu diferen ța dintre
creanțele clienți de 60.726 lei și avansul încasat de la factor de 48.581
lei.
Din tabelul 5.3. rezult ă ameliorarea solvabilit ății și lichidității generale
datorită achitării mai rapide a datoriilor pe termen scurt, precum și
accelerarea vitezei de rota ție a capitalurilor investite, care determin ă
creșterea rentabilit ății întreprinderii, pentru a asigura compensarea
costului factoringului.

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

101 Tabelul 5.3. Valoarea ratelor întreprinderii „D” S.A. înainte și după
factoring

Ratele Valoarea ratelor
Denumire Rela ție de calcul Înainte de
factoring După
factoring
Solvabilitatea patrimonial ă
propriu Capital Datoriipropriu Capital
+60,0831.174916.104= 83,0250.126916.104=
Lichiditatea
curentă urente Datoriicirculante Active
c 31,1915.69908.91= 03,2334.21327.43=
Viteza de rota ție
a activelor totale activ Totalafaceri de Cifra 92,0831.174000.160= 27,1250.126000.160=

În tabelul 5.3. sunt calculate câteva rate, înainte și după recurgerea la
factoring, având în vedere cifra de afaceri de 160.000 lei.
5.4.3.4. Dezavantajele factoringului

Dezavantajele factoringului:

– costul relativ ridicat, datorit ă multiplelor servicii pe care le ofer ă;

– impresia unei situa ții financiare delicate a întreprinderii client, pe
care o las ă apelarea la un factor, îns ă această observa ție nu este
fondată, deoarece societ ățile de factoring nu accept ă, în principiu,
decât întreprinderi cu o situa ție financiar ă foarte bun ă;

– prin remiterea unei p ărți a relațiilor comerciale unei societ ăți de
factoring, întreprinderea ar putea risca s ă piardă anumite contracte, fie
cu clienții, deoarece factorul este mai exigent cu debitorii în ce prive ște
respectarea scaden țelor, fie cu b ăncile, deoarece factoringul exclude
apelarea la b ănci pentru mobilizarea crean țelor comerciale.
Evaluarea financiar ă a factoringului const ă în a compara costul tehnicii
cu ansamblul economiilor realizate datorit ă acesteia. Concret, trebuie
identificate și cuantificate toate inciden țele financiare ale factoringului.
Costurile suplimentare ocazionate de factoring privesc: comisionul de
factoring sau comisionul de încasare; dobânzile pl ătite factorului; costul
asigurării încheiate pentru a acoperi riscul de insolvabilitate al
debitorilor neagrea ți. Mai exist ă și cheltuieli ocazionate de studiul
privind rentabilitatea utiliz ării factoringului, de transferarea crean țelor
factorului, de reorganizarea compartimentelor întreprinderii, de
notificarea clien ților cu privire la utilizarea factoringului.

Economiile provin, de regul ă, din: renun țarea par țială sau total ă la
contabilitatea clien ților; diminuarea num ărului de litigii cu clien ții;
diminuarea asigur ărilor pentru acoperirea riscului de insolvabilitate a
clienților; recuperarea crean țelor asupra clien ților agrea ți, chiar în
situația incapacit
ății de plat ă; obținerea de sconturi pentru plata
furnizorilor sau reducerea cheltuielilor financiare. Pentru evaluarea

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

102 economiilor, trebuie s ă se țină cont de avantaje: simplificarea gestiunii
creanțelor comerciale, elaborarea cu u șurință a bugetelor și
previziunilor financiare, ameliorarea structurii p ărții inferioare a
bilanțului, reducerea costurilor cu organizarea eviden ței contabile și cu
urmărirea încas ării clienților.

5.4.3.5. Costul opera țiunii de factoring

Pentru a reda costul efectiv al opera țiunii de factoring , prezent ăm
următorul exemplu:

La începutul lunii martie, întreprinderea „C” S.A. vinde bunuri în valoare
totală de 150.000 clien ților fideli, dar decide s ă ceară încasarea mai
devreme de cele 60 de zile convenite pentru aceste facturi. Societatea
de scontare este de acord s ă finanțeze 80% din valoarea nominal ă, de
exemplu 120.000 lei. Rata dobânzii este stabilit ă la 12% pe an.
Facturile au termen de plat ă pe 30 aprilie, exact 60 de zile de la
tranzacția inițială. Cheltuielile cu serviciile bancare sunt de 1,2%. Dup ă
cum se procedeaz ă în mod curent este creat un cont special la banca
la care sunt realizate toate pl ățile. Secven țele cash-flow-ului sunt
următoarele:

• 1 Martie: întreprinderea „C” S.A. prime ște disponibilit ățile în avans
120.000 lei;

• 30 Aprilie: clien ții plătesc 150.000 lei, factorul prime ște 150.000 lei
iar întreprinderea „C” S.A. prime ște mai pu țin cu 4.167 lei,
reprezentând urm ătoarele taxe:
– cheltuieli cu serviciile bancare: 800.1 000.150%2,1 =× lei;
– dobânda 367.236560000.120%12 Dob =××= lei.

Încasarea net ă la scaden ță este : ( ) 833.25 167.4 000.150%20 =−⋅ lei iar
suma total ă încasat ă de întreprinderea „C” S.A. este
833.145 833.25 000.120 =+ lei.

În consecin ță întreprinderea „C” S.A. a stabilit un discount de
%8,2000.150167.4= pentru 60 de zile pentru încasarea în avans a 80% din
suma de plat ă.
Exprimat ă în rată anuală a dobânzii, costul efectiv al opera țiunii de
factoring (
Csk) este aproximat la:
%38,17 10060365
145.8334.167kCs =×× = .

Finanțarea pe termen scurt a IMM-urilor

103

În aceast ă secțiune am încercat s ă vă familiarizez cu no țiunile de credit
comercial, scontare și factoring, cu avantajele și dezavantajele
acestora și cu modul de determinarea a costului opera țiunilor.

În esență, factoringul este modalitate de finan țare pe termen scurt mai
puțin utilizat ă în țara noastr ă. Test de autoevaluare

1. Definiți factoringul?

2. Care sunt avantajele și dezavantajele factoringului?

3. Cum se determin ă costul factoringului?

4. Cum se apreciaz ă rentabilitatea factoringului?

Bibliografie

104
BIBLIOGRAFIE
_________________ ___________________ _______________ ____________

1. Adochi ței, M. – Finanțele întreprinderii , Editura Sylvi, Bucure ști, 2000;
2. Ana, Gh. I. – Finanțele și politicile financiare ale întreprinderilor , Editura Economic ă,
București, 2001;
3. Andreica, M., Andreica, C., Mu ștea-Ștefan (Șerban), I., Mu ștea-Ștefan (Șerban), R. –
Decizia de finan țare în leasing , Editura Cibernetica MC, Bucure ști, 2003;
4. Andreica, M. – Leasing – cale de finan țare a investi țiilor pentru IMM , Editura CRIMM,
București, 1997;
5. Ariton, D. – Finanțele întreprinderii , Editura Funda ției Universitare “Dun ărea de Jos”,
Galați, 2002;
6. Ariton, D., Mișu, N ., Bleoju, G. – Decizia financiar ă – factor cheie a cre șterii
economice , lucrare publicat ă în Progrese în teoria deciziilor economice în condi ții de
risc și incertitudine , Volumul II, Editura Performantica, Ia și, 2007;
7. Avare, P., Legros, G., Lemonnier, P. – Gestiune și analiză financiar ă, Editura
Economic ă, București, 2000;
8. Bistriceanu, Gh. D., Adochi ței, M. N., Negrea, E. – Finanțele agen ților economici ,
Editura Economic ă, București, 2001;
9. Brealey, M., Stewart, M., Richard, A. – Principles of Corporate Finance , Editura Mc
GrawHill, 2003;
10. Brezeanu, P. – Gestiunea financiar ă a întreprinderii în economia de pia ță, Editura
Fundației “România de mâine”, Bucure ști, 1999;
11. Brezeanu, P. – Sisteme financiare interna ționale , Editura Cavallioti, Bucure ști, 2003;
12. Ciotei, C. N. – Finanțe: finanțe publice, finan țele întreprinderii, moned ă-credit ,
Editura Expert, Bucure ști, 2000;
13. Colasse, B. – Gestion financière de l`entreprise: problématique, concepts et
méthodes , Press Universitaires de France, 1993;
14. Dragot ă, V., Ciobanu, A., Obreja, L., Dragot ă, M. – Management financiar , Vol. II,
Editura Economic ă, București, 2003;
15. Dragot ă, M. – Decizia de investire pe pia ța de capital. Criterii de selec ție bazate pe
politica de finan țare. Guvernan ță corporativ ă. Factori determinan ți ai structurii
capitalului , Editura ASE, Bucure ști, 2006;
16. Eiteman, D. K, Stonehill, A. I., Moffett, M. H. – Multinational Business Finance ,
Eleventh Edition, Pearson Education Inc., Boston, 2007;
17. Eros-Stark, L., Pântea, I. M. – Analiza situa ției financiare a firmei. Elemente
teoretice. Studii de caz , Editura Economic ă, București, 2001;
18. Eun, C. S., Resnik, B. G. – International Financial Management , Fourth Edition,
Published by McGraw – Hill/Irwin, New York, 2007;
19. Florea, Ș. – Gestiunea și managementul activit ății financiare din întreprinderi , Editura
Victor, Bucure ști, 1997;
20. Ginglinger, E. – Les financement des entreprises par les marches de capitaux ,
Presse Universitaires de France, Paris, 1991;
21. Halpern, P., Weston, J. F., Brigham, E. F. – Finanțe manageriale , Editura
Economic ă, București, 1998;
22. Hoan ță, N. – Gestiunea finan țelor firmei , Editura Economic ă, București, 1999;
23. Hoan ță, N. – Finanțele firmei , Editura Economic ă, București, 2003;
24. Ilie, V., Teodorescu, M. – Factoringul – modalitate de ameliorare a lichidit ății
întreprinderii , Tribuna Economic ă, v. 15, nr. 36, 2004;
25. Ilie, V., Teodorescu, M. – Finanțele întreprinderii , Editura ASE, Bucure ști, 2003;

Bibliografie

105 26. Ilie, V. – Gestiunea financiar ă a întreprinderii , Editura Meteora Press, Bucure ști,
2006;
27. Krainer, R. E. – Corporate Finance, Governance and Business Cycles, Theory and
International Comparisons , Elsevier, Amsterdam, 2003;
28. Levente, K. – Finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii ; Editura Expert, Bucure ști,
2004;
29. Manolescu, Gh., Petre, I. – Finanțele întreprinderii , Ed. Funda ției "România de
mâine", Bucure ști, 1999;
30. Megginson, W. L. – Corporate Finance Theory , Addison Wesley Educational
Publishers Inc., Unites States, 1997;
31. Molico, T., Wunder, E. – Factoringul, alternativ ă modern ă de finan țare, Editura
CECCAR, Bucure ști, 2004;
32. Molico, T. – Forfetarea, o variant ă a instrumentelor de finan țare a exportului ,
Contabilitatea, Expertiza și Auditul Afacerilor, nr. 9, 2004;
33. Myers, B., Stewart, C., Richard, A. – Principles of Corporate Finance , McGraw-Hill,
2003;
34. Nișulescu, I. – Alternative privind finan țarea IMM – creditul bancar versus leasing ,
Gestiunea și Contabilitatea Firmei, v. 9, nr. 3, 2006;
35. Onofrei, M. – Finanțele întreprinderii , Editura Economic ă, București, 2003;
36. Petty J. W., Keown, A. – Basic Financial Management , Prentice Hall International
Inc., New Jersey, 1993;
37. Pike, R., Heale, B. – Corporate Finance and Investment Decisions and Strategies ,
Fifth Edition, Prentice Hall, 2006;
38. Pleter, O. T. – Administrarea afacerilor , Editura Cartea Universitar ă, București, 2005;
39. Pratt, S. P. – Cost of Capital. Estimation and Applications , John Wiley & Sons Inc.,
New Jersey, 2002;
40. Ross, S. A., Westerfield, R. W., Jaffe, J. – Corporate Finance , McGraw-Hill, 2002;
41. Ross, S. A., Westerfield, R. W., Jordan, B. D. – Fundamentals of Corporate Finance ,
Fifth Edition, McGraw-Hill, 2000;
42. Sandu, Gh. – Finanțarea întreprinderii , Editura Economic ă, București, 2002;
43. Sandu, Gh. – Formarea capitalurilor firmelor private , Editura Economic ă, Bucure ști,
2000;
44. Stancu, I. – Finanțe – Teoria pie țelor financiare, finan țele întreprinderilor, analiza și
gestiunea financiara , Editura Economic ă, București, 1996;
45. Stroe, R. – Gestiunea financiar ă a întreprinderii. Note de curs și aplicații. Biblioteca
digitală A.S.E.;
46. Stroe, R., Bărbuță-Mișu, N. – Finanțarea și gestiunea financiar ă a întreprinderii ,
Aplicații și studii de caz, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, R.A., Bucure ști, 2008;
47. Toma, M., Alexandru, F. – Finanțe și gestiune financiar ă de întreprindere , Editura
Economic ă, București, 2003;
48. Tudorache, D., Sec ăreanu, C. – Finanțele publice. Finan țele firmei , Editura
Universitar ă, București, 2006;
49. Tulvinschi, M. – Leasingul – tehnic ă de finan țare pe termen lung , Revista finan țe
publice și contabilitate, v. 17, nr. 4, 2006;
50. Van Horne, J. C. – Financial Management and Policy , Prentice Hall, New Jersey,
2002;
51. Vernimmen, P. – Finance d`entreprise, Logique et politique , 3e édition, Dalloz, 1989;
52. Vintil ă, G. – Gestiunea financiar ă a întreprinderii , Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
București, 2000;
53. Zackrisson, M. – Financial Systems and Financing of High Technology Small Firms:
the Cases of Sweden, Linkopening and Santa Clara Country, Linkoping University,
2003.