Asist. Cercet. Dr. Timofte Fabian [607403]

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CHIMIE,BIOLOGIE,GEOGRAFIE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

MASIVUL BUCEGI

Prof. Coordonator:
Asist. Cercet. Dr. Timofte Fabian
Student: [anonimizat] ,Geografie, grupa I

TIMIȘOARA,2020

2

CUPRINS:
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 3
1.1.CARACTERISTICI SPECIFICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 3
1.2. H IDROGRAFIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
1.3. VEGETAȚIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
1.3.1. ZONAREA FLOREI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 5
1.4. FAUNA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
CAPITOLUL al II lea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 9
2.1. TURBĂRIA LĂPTICI – REZERVAȚIE NATURALĂ ………………………….. ………………………….. 9
2.2. STAREA ACTUALĂ A TURBĂRIEI LĂPTICI ………………………….. ………………………….. …… 10
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 11

3
CAPITOLUL 1
1.1.CARACTERISTICI SPECIFICE
Grupa Bucegi se impune prin masivitat a, altitudinea maximă fiind de 2505 m în vârful
Omu, iar fragmentarea are mică amploare (Micalevich -Velcea, 1960) .
Din punct de vedere petrografic, grupa se di ferențiază de restul Carpaț ilor Meridionali,
deoarece apar diferite calcare și conglomerate specifice Munților Bucegi, iar în partea estică
sunt prezente șisturile cristaline (Micalevich -Velcea, 1960) .
Masivul Bucegi s -a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu întregul lanț
carpatic, în timpul orogenezei alpine. Carpații Meridionali și grupa Bucegilor s -au înălțat cu cca
1000m la sfîrșitul Neogenului și începutul Cuaternarului (Velcea -Micalevich, 1961) .
Masivul Bucegi ( Fig.1 ) reprezintă un larg sinclinal, de direcție nord -sud, cuprinzând
depozite sedimentare mezozoice, așezate în transgresiune peste un fundament de șisturi
cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice,conglomerate
de Buceg i și gresii micacee. (Velcea -Micalevich, 1961) .

Fig.1 Masivul Bucegi ( Sursă: https://images.app.goo.gl/bFFKMLNuPUCD5rmv9 )

Relieful carstic ( vezi Fig.2) este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a
rezervației, în sectorul Strunga -Grohotiș -Guțanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai
mari incluse în masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme si
dimensiuni variabil e, unele coline și avene. Dezolvarea se îmbină sezonier cu înghețul și
dezghețul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe abruptul calcaros (Velcea –
Micalevich, 1961) .

Fig.2. Relieful carstic (Sursă : https://images.app.goo.gl/VhLpy4XwNZwfR7FK7 )

4

În munții Bucegi se întâlnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de eroziune
și forme de acumulare. Masivului în formă de potcoavă determină în mod evident dispunerea
și direcția de curgere a râurilor. Principala axă de colectare a apelor din interiorul masivului este
Râul Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zăpezi și ploi, izvorând la mare
înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din
subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform înclinării
stratelor. Numeroși afluenti cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg sp re bazinetele amintite,
contribuind la mărimea debitului râului colector. (Micalevi ch-Velcea, 1960) .

1.2. HIDROGRAFIA
Grupa este mărginită de râul Prahova în partea estică și de râul Dâmbovița în partea
vestică. Din această grupa izvorăște râul Ialomița ce fragmentează Masivul Bucegi.Un lac de
baraj antropic a fost amenajat pe Ialomița: L. Scropoasa. Acestea acumuleaza apa din
precipitatii, form ând p ârâiele ce se lupt ă cu st ânca, model ând dantele si croind drum spre
Prahova, oferind turistilor motive de popas (Velcea -Micalevich, 1961) .
Dispunerea reliefului si regimul anual al precipitatiilor fac din masivul Bucegi un
adevarat castel de ape. In general, rocile constituente retin apele rezultate din ploi si din topirea
zapezilor, acestea infiltrandu:se lent pentru a fi apoi redate, treptat, sub forma de izvoare care
apar pe vai, la capete de strat, la baza calcarelor, a conurilor de grohotis sau a morenelor frontale.
Apele din platou sunt adunate de afluentii Prahovei. Spre aceasta artera hidrografica se indreapta
toti afluentii de pe dreapta, dintre valea Cerbului si Izvorul Doru lui(Micalevich -Velcea, 1961) .
Râul Ialomița izvorăște dintr -un circ glaciar de sub vârful Omu, străbate aproape prin
centru perimetrul Munților Bucegi, apoi crește treptat, primind de -o parte și de alta o serie de
afluenti până în localitatea Moroeni. Toponimul Ialomița se întâlnește cu aproximativ 550 m
mai jos fată de nivelul izvoarelor sale, diferență altimetrică parcursă pe o distanță de patru km.
Prima parte este denumită Valea Bisericii, după ce trece prin Cascada Obârșiei devine Valea
Obârșiei, apoi după ce colectează afluenții Doamnele și Șugările ajunge să se numească râul
Ialomița. ( vezi Fig.3 ) (Micalevich -Velcea, 1961) .

Fig.3 Hidrografia Grupei Bucegi ( Sursă: https://images.app.goo.gl/RUtstjwCwiQiisY99 )

5

1.3. VEGETAȚIA
Asociațiile vegetale aparțin pădurilor de fag și pădurilor de conifere (cu pin, zadă, molid
și brad). La altitudini mari dincolo de etajul subalpin (cu ienupăr și jneapăn) apare pajiștea alpină
(Beldie, 1967) .
Toate studiile botanice efectuate în zona masivului Bucegi, au reflectat bogăția și
varietatea de specii și familii reprezenta tive ale Masivului , specifi cice fiind atât pădurilor de
conifere și foioase cât și pajiștilor alpine. În 1935, o parte din masiv este inclus în lista ariilor
protejate din România, cu statut de Parc Național. La acesta se adaugă încă doua rezervații din
bazinul Ialomitei și câteva puncte fosilifere din sud (Beldie, 1967) .
Speciile ocrotite :
• Leontopodium alpinum (floarea -reginei, sau floarea de colț)
• Rhododendron kotschyi (bujorul de munte, sau smârdarul)
• Daphne blagayana (iedera albă)
• Angelica archangelica (angelică)
• Nigritella rubra sau Lathyrus odoratus (sângele voinicului)
• Dryas octopetala (argințica)
• Papaver pyerenacium (macul galben)
• Botrychium lunaria (iarba dragostei)
• Silene acaulis (iarbă roșioară)

1.3.1. ZONAREA FLOREI
1. Etaj ul montan superior ( Platoul Bucegilor ) – reprezentat pe versantul prahovean al
masivului numai în porțiunea dintre Sinaia și Valea Morarului. Asociația dominantă aici este
făgetul cu brad specific Carpaților Orientali și Meridionali (până la valea Oltului), cu întreaga
sa compoziție floristică. De asemenea, unul dintre cele mai frumoase arborete pure de brad din
Bucegi, deși mai t ânăr, se găsește deasupra localității Poiana Țapului, pe drumul spre cascada
Urlatoarea. O altă raritate în cuprinsul masivului este salba moale, care se află numai în
cuprinsul acestei rezervații, în apropiere de stâncile Sf. Ana, în pădurea Jepii Mari și pe valea
Urlatoarea Mică din Jepii Mici. În lumea pâraielor și în cheile acestora se afla o vegetație foarte
bogată. Dintre numeroasele specii, majoritatea de statură înaltă se mențio nează : lăptucul oii
(Fig.4 ) ,lopațeana, șolandul, magul, piciorul cocoșului, iarba ciutei, ciulinul. Pe lângă cele mai
răspandite specii, cum ar fi: ochii șoarecelui, odoleanul, păiușul, feriga de piatră (Fig.4 ) ,
trăsnicul, există unele endemisme carpatice: micșandra de munte, ca și unele specii rare. Dintre
speciile de licheni prezente în masivul Bucegi enumerăm reprezentanți din clasa Ascolichenes,
ordinul Discolichenes (Beldie, 1967) .

6

Fig.4.Specii de plante din etajul montan superior , partea stângă lăptucul oii
(Sursă: https://images.app.goo.gl/poDFUdin7mdyocrd7 ) partea dreaptă feriga de piatră
( Sursă : https://images.app.goo.gl/bqy6iAX7YWt7oE898 )

2. Etajul alpin . Dintre arboretele remarcabile din acest etaj trebuie menționat arboretul
de pe Brâul Furnicii, care cuprinde o serie de exemplare monumentale unice pe tot cuprinsul
masivului; arboretul de larice cu cimbru de pe Brâna Mare a Jepilor, valea Jepilor Mari, la 1750
m altitudine, arboretele de larice de pe versanții nordici ai Jepilor Mici, precum și rarități de
larice, de pe flancurile însorite ale văilor Seaca Jepilor și Seaca Caraimanului. Vegetația
pajiștilor de o deosebită bogăție, prezintă un caracter mixt, cuprinzând atât elementele silvicole
montane cât și specii pe care le găsim și în etajul alpin inferior. Dintre specii mai deosebite
amintim: crinul de pădure (Fig.5 ) , coada cocoșului, măcrișul, iarba moale, milițiana, omagul,
nopticoas a, colțunul doamnei, tulichina, ștevia – endemism carpatic, ciuboțica cucului ( Fig.5),
gențiana – endemism carpato -balcanic, iarba ciutei, margareta, cruciulița (Beldie, 1967) .

Fig.5 Specii de plante din etajul alpin ,partea stângă crinul de pădure ( Sursă :
https://images.app.goo.gl/Hso4ocYaqZQAzyoD7 ) partea dreaptă ciuboțica cucului (Sursă:
https://images.app.goo.gl/GUJcToHcLpSMx6nFA )

3. Etajul alpin inferior. Tufărișurile de jnepeni, caracteristice pentru acest etaj, sunt
foarte răspandite mai ales pe versanții nordici ai abrupturilor dinspre valea Prahovei și dinspre
Bran. De asemenea, rezervația cuprinde și o bună parte din jnepenișurile de pe platoul munțil or
Piatra Arsă, Jepii Mari și Jepii Mici. Jnepenișurile ascund uneori una dintre rarele specii de
arbuști de la noi, și anume Lonicera coerulea. Aceasta a fost găsită pe versantul nordic al Jepilor

7
Mici, pe Brâna Mare a Coștilei, lângă firul văii Albe, pe valea Gaura și muntele Grohotișu, toate
aceste zone fiind cuprinse în cadrul rezervației. Dar cel mai de seamă reprezentant al florei
lemnoase din acest etaj este cimbrul (Pinus cembra), singura specie arborescentă care se ridică
în zona alpină și care rep rezintă un relict cu răspândire limitată la noi. În cadrul rezervației
principale, Pinus cembra se află în două zone importante și anume: prima pe versantul nordic al
Jepilor Mici, sub Brâna Mare a Jepilor, la 1750 m, în punctul Creasta cu Zimbri, și a dou a în
valea Gaura, printre tufărișurile de jnepeni, la 1800 – 1900 m altitudine, și pe muntele Guțanu,
între valea Gaura și hornul Țapului; în afara de acestea, se mai găsesc câteva exemplare pe
creasta nordică a muntelui Bucșoiu, deasupra văii Mălăești, la circa 1700 m altitudine (Beldie,
1967) .
Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupti și însoriți sunt aproape în întregime
acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt făcieșul,
păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim: limba (plantă), ura (plantă), lâna caprelor,
garofița – endemisme ale C arpaților Meridionali. Se mai întâlnesc:cinci degete, spârceta –
endemism carpatic, unghia păsării, gențiana ( vezi Fig.6) , ghintura, cimbrișorul – endemism
carpatic, vârtejul pământului, campanula, ochiul boului ( vezi Fig.6 ) (Beldie, 1967) .

Fig.6. Speci de plante din etajul alpin inferior, partea stângă gențiana ( Sursă:
https://images.app.goo.gl/B3or5P6GYgRRPSv99 ) , partea dreaptă ochiul boului(Sursă:
https://images.app.goo.gl/YkawrAKGeBwkPxC39 )

1.5. FAUNA
Fauna este reprezentată de mistreț, iepure, lup, vulpe, urs, cerb, râs, căprioară, veveriță.
Dintre păsări cele mai reprezentative sunt cocoșul de munte, găinușa de alun, iar în apele reci
de munte se găsesc pești ca păstrăvul, cleanul și mreana. În zona alpină se întâlnesc acvila de
munte și capra neagră. (Dobreanu, 2014) .
Fauna vertebratelor este bine reprezentată în pădurile de la poalele masivului, activitățile
economice și dezvoltarea orașului fiind principalele cauze ale dispariției multor exempla re din:
cerbul carpatin ( vezi Fig.8 ) , căprioare, mistreți, râși, lupi ( vezi Fig.7 ) , vulpi, veverițe, pârșul
mare, pârșul cu coadă stufoasă, pârșul de alun, șoarecele scurmător etc (Dobreanu, 2014) .
Dacă odinioară prin munții și pădurile din zonă, hăl ăduiau în voie animale mari – ursul,
râsul, capra neagră, cerbul, mistrețul, lupul și altele, astăzi datorită vânatului intensiv, turismului
necontrolat și prin pătrunderea în masiv a mijloacelor de transport, acestea au cam dispărut
(Dobreanu, 2014) .

8

Fig.7 Lupii din Masivul Bucegi ( Sursă: http://merg.in/busteni/de -vizitat/natura/fauna -bucegi/lupul -canis -lupus –
4101.html )

Fig.8 Cerbul Carpatin (Sursă: http://merg.in/busteni/de -vizitat/natura/fauna -bucegi/cerbul -carpatin -cervus –
elaphus -3625.html )

9
CAPITOLUL al II lea
2.1. TURBĂRIA LĂPTICI – REZER VAȚIE NATURALĂ
,,Scopul declarării unei regiuni drept suprafață ocrotită este acela de a defini regimul
ariei protejate, statutul de protecție, de a conserva habitatele naturale, flora și fauna sălbatică.
Munții Bucegi au devenit Parc Natural din anul 2001, în urma Legii nr.462, iar Hotărârea de
Guvern nr. 230 din 26 martie 2003 prezintă limitele Parcului Natural Bucegi și modul de
administrare al acestuia. În cadrul unui Parc Natural sunt protejate mai multe rezervații naturale
și monumente ale naturii. În Munții Bucegi, una dintre cele mai deosebite rezervații naturale
este Turbăria Lăptici. Se remarcă atât prin interesul științific cât și prin elementul de raritate
(turbăriile sunt specifice Carpaților Orientali)” (Păunescu and Murătoreanu, 2010) (Fig.9) .
,,Turbăria are o formă de len tilă îngroșată în partea centrală, acolo unde se află cea mai
mare cantitate de turbă, formată din resturile moarte ale mușchilor și altor plante, conservate în
mediul puternic acid și anaerob al mlaștinii. Pe marginile turbăriei, din apa excedentară, se
formează un inel mlăștinos. Importanța științifică a turbăriei de sub Muntele Lăptici este
conferită de mai multe aspecte. Un prim element de importanță majoră îl reprezintă faptul că
aceasta are un rol de conservator de relicte, aici întâlnindu – se numeroa se specii din pleistocen ”
(Păunescu and Murătoreanu, 2010) .
,,De asemenea o foarte mare importanță o prezintă informația conservată în straturile de
turbă formate anual, sub forma polenului bine păstrat, care reprezintă baza analizelor
palinologice privitoare la climatu l și vegetația țării noastre la nivelul postglaciarului. Din aceste
considerente, Turbăria Lăptici a fost declarată rezervație naturală încă din 1969 (de către
Academia RPR), fiindu -i reconfirmat acest statut prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind
aprobarea planului de amenajare a teritoriului național (secțiunea a III a – zone protejate),
publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 152 din 12 aprilie 2000. Conform acestei legi,
Turbăria Lăptici deține calitatea de rezervație naturală în cadrul Parc ului Natural Bucegi,
beneficiind de toate reglementările acestei legi ” (Păunescu and Murătoreanu, 1990) .

Fig.9 Turbăria Lăptici (Sursă: https://images.app.goo.gl/ktpmQTLyBdCaA5FWA )

10
2.2. STAREA ACTUALĂ A TURBĂRIEI LĂPTICI
,, Lăptici a fost monitorizată în intervalul septembrie 1996 – iulie 2003. În această
perioadă intervenția antropică negativă a fost deosebit de intensă, încadrată în ansamblul
modificărilor făcute în întreg spațiul Munților Bucegi după 1990, care au avut ca scop lărgirea
bazei turistice și facilitarea accesului în masiv. Aceste intervenții, pe lângă beneficiile pe care
le-au adus, au stricat echilibrul natural într -o serie de areale protejate (prin defrișări,
împroprietăriri abuzive și construcții în domeniu l forestier, etc.). Un astfel de areal este Turbăria
Lăptici, care a fost mult afectată din cauza lucrărilor de amenajare turistică a teritoriului. Cel
mai puternic impact l -a avut realizarea drumului forestier dintre Zănoaga și Padina, pe stânga
Lacului B olboci, în perioada 1999 – 2003. Se pot remarca următoarele modificări:
• Defrișări masive ale pădurii de molid din jurul turbăriei (Fig. 10 ). Astfel, dacă în anul
1996 aceasta era înconjurată de molizi , în 2003 constatăm defrișarea lor în cea mai mare parte
. Acest lucru a dus atât la scăderea cantității de biomasă care alimenta permanent mlaștina, cât
și la expunerea acesteia în mod direct la radiația solară și implicit la creșterea evapotranspirației
din turbărie.
• Excavații la nivelul albiei mi nore și majore a Ialomiței , care conduc la coborârea
nivelului pânzei freatice pe baza căreia s -a format turbăria .
• Poluarea necontrolată a solului și a învelișului vegetal de către utilaje și materiale
abandonate sau utilizate necorespunzător .
• Poluarea fonică ce se constituie într -un factor de stres pentru fauna Turbăriei Lăptici.
La nivelul ultimelor observații, s -a înregistrat diminuarea numărului de specii. Domină
asociațiile de Sphagnum și Carex, celelalte specii regăsindu -se doar în mici pr oporții ”
(Păunesc u and Murătoreanu, 2010) .

Fig.10 Defrisări masive ale pădurii de molid din jurul turbăriei (Sursă :
https://images.app.goo.gl/M3mjHNfrXhK1XmVa7 )

11

BIBLIOGRAFIE
1.Beldie, A. (1967) ‘Flora și vegetația munților Bucegi’.
2.Dobreanu, E. (2014) Fauna Muntii Bucegi .
3.Micalevich -Velcea, V. (1960) ‘Masivul Bucegi’.
4.Micalevich -Velcea, V. (1961) Masivul Bucegi: studiu geomorfologic .
5.Păunescu, E. and Murătoreanu, G. (1990) TURBĂRIA LĂPTICI. STAREA
ACTUALĂ A UNEI ARII PROTEJATE DIN MUNȚII BUCEGI THE LĂPTICI
PEAT BOG. ACTUAL STATE OF ONE NATURAL AREA FROM BUCEGI
MOUNTAINS .
6.Păunescu, E. and Murătoreanu, G. (2010) ‘Turbă ria Lăptici. Starea actuală a
unei arii protejate din Munții Bucegi’, Resursele de apă din România.
Vulnerabilitate la activitățile antropice .