ASIGURĂRILE SOCI ALE ȘI PENSIILE DE STAT DIN ROMÂNIA Conducător Științific MANGRA MĂDĂLINA -GIORGIANA Absolvent Matieș Maria -Diana DROBETA TURNU… [621894]

1

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător Științific
MANGRA MĂDĂLINA -GIORGIANA

Absolvent: [anonimizat]
2018
Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Specializarea : Finanțe -Bănci

2

ASIGURĂRILE SOCI ALE ȘI PENSIILE DE STAT DIN ROMÂNIA

Conducător Științific
MANGRA MĂDĂLINA -GIORGIANA

Absolvent: [anonimizat]
2018
Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Specializarea : Finanțe -Bănci

3
CUPRINS

Introducere…………………………………………………………..

Capitolul I ASPECTE TEORETICE PRIVIND SECURITATEA
SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ ………………………..
1.1. Politica de securitate socială
1.2. Conținutul economic al asigurărilor sociale
1.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale
1.4. Sistemul de asigurări sociale din România
1.4.1. Pensiile
1.4.2. Indemnizațiile și ajutoarele d e asigurări sociale

Capitolul II CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI PRESTAȚIILE
SISTEMULUI PUB LIC DE ASIGURĂRI SOCIALE……………
2.1. Organizarea Casei Naționale de Pensii și a caselor de pensii
sectoriale….
2.2. Pilonul II de p ensii private, modalitate de a ț ine "s ărăcia" departe
la bătrânețe
2.3. Studiu de caz practic privind Casa Județeană de Pensii Mehedinți

Concluzii ……………..

BIBLIOGRAFIE ……………….

4

INTRODUCERE

Sistemul asigurărilor din România este foarte vast, el fiind format din sistemu l public
național al asigurărilor sociale, din asistența socială, din asigurările sociale pentru sănătate,
din sistemul asigurărilor pentru șomaj și din complexul sistem al asigurărilor de persoane, de
bunuri, de răspundere civilă, din reasigurări și din as igurările externe.
Asigurările și protecțile sociale constituie una dintre disciplinele de bază,fundamentale
din programul de învățământ al fiecărei facultăți cu profil economic.
Disciplina „ Asigurări și protecție socială ” are marea răspundere de a f ăuri viitorilor
economiști o pregătire tematică, multilaterală, de a le lărgi orizontul în acest important
domeniu. Această disciplină este chemată să introducă studenții în tainele teoriei generale a
asigurărilor, să le inoculeze plăcerea, dragostea și pasiun ea pentru cercetarea, studierea
tematică a necesității asigurărilor și ramurile, formele și importanța acestora în prevenirea
riscurilor, în compensarea daunelor, în ocrotirea persoanelor, în desfășurarea normală a
activității economice și sociale.
Nu este de conceput existența unui economist fără cunoașterea asigurărilor ș i
protecților sociale, știut fiind ca acestea sunt folosite în toate domenile de activitate.
Asigurarea este o garantare, o punere în siguranță, o încredințare, o promisiune ferm ă,
o măsu ră de prevenire ce se ia de cei interesați pentru conservarea bunurilor pe care le posedă,
pentru ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacității de muncă
datorită unor boli, accidente sau atingerii unei anumite limite de vârs tă, precum și pentru
apărarea unor drepturi supuse, eventual, pierderii. De asemenea asigurările cuprind un sistem
de relații economico -sociale și financiare, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice
și sociale izvorât din acțiunea legilor econo mice obiective, care constă in crearea in comun, de
către persoanele fizice și cele juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se
compensează daunele, se plătesc sumele asigurate pentru persoane și se satisfac alte cerințe
economico -finan ciară probabile, imprevizibile. In același timp, asigurarea este operațiunea
economico -financiară ce decurge dintr -o obligație prevăzută de lege sau dintr -un contract prin
care asiguratul se obligă să plătească o anumită sumă de bani, denumită primă de asi gurare, în
schimbul căreia societatea de asigurări își asumă obligația ca, la producerea evenimentului să
plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea de asigurare sau suma asigurată.
Asigurările sociale de stat prezintă o importanță deosebită pe ntru ocrotirea cerințelor și
a membrilor lor de familie în prevenirea înbolnăvirilor, refacerea și întărirea capacități de
muncă, în caz de pierdere temporală a capacității de muncă, în caz de maternitate, pentru
creșterea și ingrijirea copilului până la v ârsta de doi ani ( a copilului cu handicap pana a vârsta
de trei ani). De asemenea, se acordă ocrotirea în caz de invaliditate, la atingerea unei anumite
limite de vârstă, când omul nu mai poate munci plenitudinea forțelor sa e și in a e cazuri.
De asemenea, am mai analizat si situatia pensiilor de stat din Romania.
Pentru ca persoanele aflate la varsta pensionării să își mențină stilul de viață cu care s –
a obișnuit, are nevoie de investiții bine alese și de un plan de pensii care să funcționeze. O
premisă importantă o reprezintă echilibrul între obiectivele de la vârsta pensionării și
necesitățile, de acum, în permanentă schimbare.
Pensiile constituie forma principală și tradițională de ocrotire a cetățenilor prin
asigurările sociale Pensiile sunt drepturi bănești lunare ce se acordă pe tot timpul vieții de la
pensionare, persoanelor care își încetează activitatea datorită atingerii unei anumite limite de
vârstă sau invalidității, copiilor urmași până la o anumită vârstă și soțului sup raviețuitor care
are calitatea de urmaș, pentru a li se asigura acestora condiții decente de viață. Deci, pensia

5
poate fi privită și din perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor cărora vârsta nu
le mai permite să activeze pe piața muncii.
Pe tot parcursul lucrării am fost preocupat să lămuresc noțiunile, terminologia,
categoriile, conceptele,să prezint definiții și exemple clare, sugestive și ușor accesibile.
Pentru ușurarea înțelegerii asigurărilor și protecților sociale, în lucrare s -au pr ezentat
mai multe criterii de clasificare a materiei, formule, tabele etc.
În vederea elaborării acestei lucrări, m -am informat din literatura de specialitate, am
studiat legislația protecților sociale și pensiilor de stat , am avut în vedere experiența pra cticată
a acestui vast domeniu.

6
CAP. I ASPECTE TEORETICE PRIVIND SECURITATEA SOCIALĂ ȘI
PROTECȚIA SOCIALĂ

1.1. Politica de securitate socială

Necesitatea unei securități individuale și colective a existat mereu. Din punct de
vedere juridic și istoric, elemente de protecție socială întâlnim în Dreptul Roman, iar primele
forme de asistență socială se găsesc în jurul unor așezămnte de cult, unde erau ocrotiți
bolnavii și oamenii săraci ai timpului respectiv. Primele forme de p rotecție socială au apărut
în secolul al XIX -lea sub forma unor măsuri de asigurări sociale.
Natura sistemelor de securitate socială este strâns legată de modul lor de finanțare.
Astfel, când protecția socială a cetățeanului este individuală, ea este finan țată din sursele
bănești ale acestuia în mod voluntar, în speranța unei acoperiri ale riscurilor posibile și
viitoare. Metoda s -a dovedit costisitoare și aplicabilă doar păturilor sociale avute.
Apariția primelor forme de protecție socială colectivă este s trâns legată de actele de
caritate ale celor bogați. Acestea au început să funcționeze din secolul al XVIII -lea în Anglia,
respectiv din secolul al XIX -lea în Franța. Acest sistem a eșuat lamentabil, deși în prezent sunt
foarte la modă în toata lumea actel e de caritate ale oamenilor bogați, vedete etc. pentru
scopuri filantropice cum ar fi prevenirea cancerului, lupta contra SIDA, malnutriția, situația
copiilor abandonați, violențele domestice, etc.
Dacă asisteța publică este mai simplu gestionat, asigurări le sociale au implicații ample
care obligă organizarea de sisteme complexe de protecție socială, Deci, vom distinge din
punct de vedere financiar următoarele legături : asistență -impozit și asigurare -cotizații, așa
cum se distinge în schema de mai jos:

ASISTENȚĂ IMPOZIT

ASIGURARE COTIZAȚII

Asistența, în sens tradițional, vizează acoperirea unor ne voi ale oamenilor foarte săraci
și/sau foarte bolnavi. Asistența este, prin excelență, organizată de către stat și de colectivitățile
locale, care trebuie să prevadă în bugetele lor sumele bănești necesare acoperirii acestor nevoi
și sursele de constituire ale acestora, adică din ipozite și taxe locale, Remarcăm faptul că
asistența este independență de eventualele contribuții plătite sau nu de către aceste ca tegorii
sociale foarte sărace.
În România, cheltuielile cu asistența socială de stat cuprind : un sistem specific de
pensii (pensii I.O.V.R., pensii ale foștilor deținuți politici etc,), indemnizații precum și alte
acțiuni cu caracter de prevedere specială .
Fondurile necesare realzării asistenței de stat din România provin de la Bugetul de Stat
precum și de la bugetele locale.
Pentru a se proteja împotriva riscului, tehnica clasică și cea mai eficiență în același
timp este cea a asigurării.
Protejandu -mă p e mine, protejez pe alții! Prin asigurare se realizează de fapt o
solidaritate de care beneficiază cei afectați de riscul asigurat.
Asigurarile pot fi private, gestionate de către companiile de asigurări pe o piață
concurențială legiferată, pentru obținer ea de maximum de profit sau sociale, administrate de
către instituții ale statului. La asigurările private, identifcăm ca venituri specifice din

7
actvitatea de asigurare, primele de asigurări, iar ca prestații, odată cu producerea riscurilor
asigurate, inde mnizațiile de asigurare (despăgubiri) calculate conform clauzelor din
contractele de asigurare. Asigurările sociale reprezintă o formă specială de protecție pe care
societatea o acordă membrilor săi, o modalitate de sprijin care contracarează efectele risc urilor
economice și a altor riscuri (pierderea veniturilor din cauza îmbolnăvirilor, reducerea
capacității de muncă la vârste înaintate etc.).
La asigurările sociale distingem cotiza ții la bugetele de profil (Bugetul Securității
Sociale, Bugetul Asigurăril or Sociale de Stat sau alte denumiri), iar ca prestății, pensiile și alte
forme de ocrotire a persoanelor atunci când riscurile sociale s -au produs.
În majoritatea țărilor lumii, asigurările sociale sunt obligatorii, acest lucru fiind impus
de către stat. Cu toate acestea, întâlnim și asigurări sociale complementare ce sunt facultative,
de exemplu, în Franța, asigurările sociale pentru pensii complemen tare, constituie pe baze
profesionale și organizate de către stat. Din păcate, în numeroase state din africa și Asia nu
există nici un sistem de asigurări sociale, situația economică a acestor state fiind foarte
precară.
Securitatea socială este un concept cuprinzător, amplu care cuprnde, în esență,
asigurările sociale și asistență socială.
Termenul de securitate socială a fost pentru prima dată folosit, din punct de vedere
juridic, în Legea americană a securității sociale (Social Seecurity Act, din anul 19 35).
Conform J.H. Richardson, scopul esențial al securității sociale este ace de a asigura sprijin
comunitar sau colectiv acelor persoane aflate într -o împrejurare din cauza cărora sunt lipsiți,
temporar sau permanent, din resurse suficiente pentru subzist ența sau ngrijirea medicală de
bază. La nivel internațional, conceptul de securitate socială cunoaște o diverstate de
interpretări, în funcție de specificul istoric l țării respective și de nivelul de dezvoltare.
Așadar, protecția socială reprezintă un ans amblu de decizii, acțiuni și măsuri
întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau nlăturarea consecințelor unor
evenimente considerate riscuri sociale asopra condițiilor de viață asupra populației. Într -o
economie există mai multe categorii de persoane care reclamă protecție socială: șomerii cer
protecția lor, handicapații cer protecția specifică, copii și tinerii n general cer măsuri de
protejare a lor etc.

1.2. Conținutul economic al asigurărilor sociale

Necesitatea oranizării ocrotirii ce tățenilor, sub diferte forme, a apărut o dată cu
dezvoltarea factorilor de producție. În mod deosebit, i nstituirea și dezvoltarea asigu rărilor
sociale au ost determinate de crearea și dezvoltarea industriei, când s -au instituit primele
măsuri legale pentru ”ncurajareași protecția industriei naționale”. De asemenea, iau ființă
dferite asociații, cluburi muncitorești, se creează organizații sindicale, muncitorii încep să se
organnizeze și să desfășoare acțiui greviste.
În românia, primele forme ale asigurăril or sociale au luat ființă către sfârșitul secolului
al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea, din inițiativa lucrătorilor din fabrici. Deși, n trecut
în România aceste asigurări au cunoscut o oarecare dezvoltare, formele concrete de ocrotire a
cetățenil or și a famililor lor n -au putut satisface pe deplin cerințele de viață ale acestora.
Asigurările sociale din țara noastră s -au dezvoltat și s -au perfecționat mereu, proces
care continuă și în prezent.
Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea cetățenilor
la desfășurarea procesului de producție și a oricărei activități utile societății poate să pună
salariații, cooperatorii, agricultorii, întreprinzătorii particulari în anumite situații – cu toate
măsurile care se iau pentru asigurarea igienei, a securității și protecției muncii, precum și

8
pentru prevenirea accidentelor și a îmbolnăvirilor etc. – în imposibilitatea de a mai presta o
muncă în condiții normale. Deoarece cetățenii pot să ajungă în imposibilitatea de a mai munci
și deci de a -și dobândi prin muncă bunurile și serviciile necesare traiului lor și al familiilor lor
din diverse cauze, cum sunt: accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea, precum și ca
urma re a atingerii unei anumite limite de vârstă, când omul nu mai poate munci cu
plenitudinea forțelor sale etc., este necesar ca statul, companiile naționale, regiile autonome,
societățile comerciale, unitățile și organizațiile cooperatiste, asociațiile, înt reprinderile private,
întreprinzătorii particulari etc. să ia din timp măsurile corespunzătoare pentru protecția
cetățenilor, asigu – rându -le veniturile necesare traiului acestora și familiilor lor.
Dezvoltarea și perfecționarea factorilor de producție au determinat crearea unui sistem
propriu național de asigurări sociale, iar după aceea extinderea și perfecționarea lui continuă.
Necesitatea realizăiii asigurărilor sociale este determinată și de grija pe care statul
trebuie să o manifeste față de cetățenii săi. Fiind o importantă problemă de stat, drepturile de
asigurări sociale ale cetățenilor sunt garantate de Constituție, de Codul muncii și de alte acte
normative. Astfel, Constituția României prevede:
Art. 33. „Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat”.
Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală,
accidente, maternitate și recuper are, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților
paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se
stabilesc potrivit legi’’.
Art. 43. „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică ș i de protecție
socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.
Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în
unitățile de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistență socială prevăz ute de lege.11
Art. 45. „Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în
realizarea drepturilor lor.
Statul acordă alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea cop ilului bolnav
ori handicapat.
Asigurările soci ale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare a
drepturilor constituționale ale poporului; ele reprezintă numai o parte din complexul de măsuri
luate pentru realizarea unei vieți decente și civilizate a poporului român.
Asigurările socia le sunt o instituție obiectiv necesară a societății chemate să rezolve
protecția salariaților, cooperatorilor, asociaților, agricultorilor, pensio¬narilor și a familiilor
lor în cazuri de incapacitate temporară sau permanentă de muncă.
Sub aspect financiar , asigurările sociale participă la repartiția unei părți din produsul
național brut, constituind un mijloc de control asupra formării, repartizării și utilizării
acestuia, când se alimentează, se repartizează și se utilizează fondurile asigurărilor sociale .
Conținutul economic al asigurărilor sociale este determinat de trăsăturile orânduirii
social -economice.
Asigurările sociale constituie acea parte a relațiilor social -economice bănești cu
ajutorul cărora – în procesul repartiției produsului național brut – se formează, se repartizează,
se gestionează și se utilizează fondurile bănești necesare ocrotirii obligatorii a salariaților și
pensionarilor din companiile naționale , regiile autonome, societățile comerciale, din rețeaua
cooperației de consum și de cr edit, a membrilor cooperației meșteșugărești și a unităților
agricole, a avocaților, a agricultorilor, a meșteșugarilor cu ateliere proprii, a întreprinzătorilor
particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, a
persoanelor care deservesc blocurile de locatari, aflate în incapacitate temporară sau
permanentă de muncă, în caz de bătrânețe și în alte cazuri prevăzute de lege. De asemenea,
asigurările sociale ocrotesc și membrii familiilor persoanelor de mai sus.

9
Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protecție și de ajutorare a
cetățenilor activi, a pensionarilor și a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de
către stat sau anumite organizații de indemnizații, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la
tratament balnear și alte gratuități, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în
incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară.
Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea
îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății, precum și pentru asigurarea existenței acelora
care și -au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii, accidentelor, a atingerii unei anumite
limite de vârstă etc. și a celor care nu au susținători legali .
Membrii unităților agricole, agricultorii cu gospodărie proprie inapți de muncă
(bătrânii, invalizii, copiii orfani, copiii militarilor ș.a.) sunt ocrotiți cu ajutorul fondurilor de
asigurări sociale, formate în mod special pentru sprijinirea acestor cat egorii de persoane, din
fondul de rezervă pentru consumul alimentar constituit în anii cu recoltă bogată și, parțial, din
contribuția bănească a asociaților și, respectiv, a agricultorilor.
Avocații – membri ai barourilor de avocați – sunt ocrotiți prin as igurările sociale
distincte. De asemenea, există asigurări sociale pentru personalul diferitelor culte (preoți,
cântăreți bisericești ș.a.). Fondurile pentru plata pensiilor și a indemnizațiilor slujitorilor
cultelor se constituie din contribuțiile de asig urări sociale calculate asupra fondului de salarii
folosit de instituțiile respective.
Aplicarea în practică a politicii sociale a statului român a contribuit la cristalizarea și
la perfecționarea Ia nivelul întregii țări a unui sistem național de asigurăr i sociale. Acesta
cuprinde ansamblul organizat al formelor de asigurări sociale care își păstrează
individualitatea, depind unele de altele, realizându -se astfel aspectul de totalitate și
integralitate prin care sunt ocrotiți lucrătorii din unitățile de st at, mixte, private, membrii
cooperativelor meșteșugărești, agri¬cultorii, avocații, slujitorii cultelor, personalul casnic și de
îngrijire a blocurilor de locatari, pensionarii și membrii lor de familie.
Sistemul național al asigurărilor sociale are trăsăt uri caracteristice, determinate de
condițiile concrete de dezvoltare a României.
În perioada actuală, acest sistem public național de asigurări sociale este constituit din
următoarele componente principale: a) asigurările sociale de stat; b) asigurările so ciale din
cooperația meșteșugărească și ale meșteșugarilor cu ateliere proprii; c) asigurările sociale din
unitățile agricole; d) asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie; e) asigurările
sociale ale avocaților; f) asigurările sociale al e slujitorilor cultelor.
Structura actuală a sistemului public național de asigurări sociale este rezultatul unor
adânci transformări revoluționare și al unui îndelungat proces de dezvoltare economico –
socială.
Prin instituirea sistemului public național de asigurări sociale s -a creat un cadru unitar
de aplicare a legislației în domeniu, se economisesc resurse materiale și umane, se creează
flexibilitate în redistribuirea resurselor disponibile, în funcție de cerințele pentru anumite
prestații, se întărește controlul privind constituirea și utilizarea resurselor și calitatea
prestațiilor. Sistemul public național de asigurări sociale al țării noastre este în continuă
dezvoltare și perfecționare.

1.3. Sursele de constituire a fondurilor asigurărilor sociale

Izvoarele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contribuțiile care se plătesc
de către agenții economici și instituții, calculate prin aplicarea unor procente asupra fondului
de salarii brut al acestora, însă și pe baza unor contribuții indivi duale plătite de asigurați.
Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde, în principal, de mărimea

10
veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă, deoarece agenții economici și instituțiile
plătesc contribuțiile pentru asigurările socia le în funcție de aceste venituri. Creșterea
veniturilor personalului a determinat și sporirea continuă a veniturilor asigurărilor sociale de
stat.
a. Contribuțiile pentru asigurările sociale de stat
Contribuțiile pentru asigurările sociale de stat le plătesc lunar agenții economici cu
capital de stat, mixt și privat, instituțiile publice pentru personalul lor, întreprinderile micii
industrii pentru salariații lor, asociațiile cu scop lucrativ, persoanele autorizate să desfășoare
o activitate independentă, pers oanele fizice care angajeaza personal casnic sau pentru
îngrijirea blocurilor de locatari, precum și cetățenii din veniturile lor
Din anul 1992, contribuțiile pentru asigurările sociale de stat care se plătesc de către
agenții economici și institu ții au fost majorate și diferențiate. Majorarea cotei de contribuție a
fost determinată de necesitatea păstrării echilibrului bugetului asigurărilor sociale de stat, în
condițiile noi create de efectele tranziției spre economia de piață.
Stabilirea unor cote dife rențiate a fost necesară pentru realizarea unei echități sporite,
prin legătura mai strânsă dintre contribuția plătită în timpul activității și prestațiile obținute la
vârsta pensionării, ținându -se seama de grupa de muncă în care s -a lucrat. în acest mod,
contribuția a fost stabilită diferențiat pe grupe de muncă astfel: 45% asupra câștigului brut
realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă; 40% asupra câștigului brut realizat de
salariații încadrați în grupa a D -a de muncă și 35% asupra câștigulu i brut pentru salariații din
grupa a IH -a de muncă. Aceste cote diferențiate includ și contribuția de 2% pentru
compensarea parțială a prețurilor la medicamente, care, începând cu 1 ianuarie 1993, se
virează de către agenții economici și instituții direct la Ministerul Sănătății. Noua legislație
prevede diferențierea cotelor de contribuții pentru asigurările sociale în funcție de condițiile
de muncă (normale, deosebite și speciale).
Diferențierea contribuției pe grupe de muncă se explică prin faptul că sala riații
încadrați în grupele I și a Il -a de muncă beneficiază de o serie de avantaje la pensionare (de
pildă, reducerea vârstei de pensionare, micșorarea vechimii minime necesare pensionării, o
rată de înlocuire a salariului prin pensie mai mare etc.).
Pentru personalul casnic angajat la persoanele fizice, cota de contribuție este de 15%
din salariul brut primit, dar nu mai puțin decât salariul minim pe economie.
Nivelul ridicat al contribuțiilor pentru asigurările soc iale și suportarea lor numai de
către agenții economici și instituții descurajează angajarea de noi salariați, deoarece forța de
muncă devine scumpă în aceste condiții. Acest fapt duce la creșterea șomajului. Agenții
economici încearcă să eludeze legea, fiind tentați să treacă angajații în g rupa a IH -a de
încadrare, în care contribuțiile sunt mai mici. Evident, asemenea conduite îi dezavantajează pe
salariați.
In aceste condiții, apar necesare stabilirea unor cote de contribuții rezonabile și
suportarea lor de către angajator și salariați.
Contribuțiile pentru asigurările sociale plătite de către agenții economici exprimă
relații economice. Izvorul lor de formare îl constituie munca prestata de lucrătorii respectivi.
Contribuțiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori se calculează asupra
fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurați, precum și asupra veniturilor
lunare realizate de persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile
de prestări de servicii și care realizează într -un calendaris tic un venit brut echivalent cu cel
puțin trei salarii medii brute pe economie, în care se cuprind:
a) salariile tarifare ale personalului unităților (personal permanent, temporar sau
zilier);

11
b) drepturile bănești pentru concediile legale și suplimentare;
c) salariile cuvenite lucrătorilor scoși din producție pentru a urma o școală
profesională și cele care se acordă elevilor școlilor profesionale pentru perioada de practică
în producție;
d) onorariile plătite specialiștilor pentru expertizele efectuate;
e) sporurile de salarii (sporul pentru vechimea în muncă, pentru condiții nocive
sau periculoase de muncă, pentru munca prestată suplimentar peste programul de lucru,
sporul pentru munca de noapte etc.);
f) indemnizațiile de conducere;
g) drepturile bănești care se acordă personalului în perioada de timp cât
îndeplinește diferite obligații de stat și obștești;
h) premiile prevăzute să se acorde personalului în cursul anului (premii pentru
realizări deosebite, pentru economii la materiale, energie, forță de muncă).
Baza lunară de calcul la care persoana juridică din România datorează contribuția
de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate o
constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale la care s-a
calculat contribuția de asigurări sociale. Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul
dintre numărul mediu al asigurărilor din luna pentru care se calculează contribuția și valoarea
cores punzătoare a trei salarii medii brute lunare pe economie .
Pentru personalul casnic, contribuțiile cuvenite asigurărilor sociale se calculează
asupra câștigului pe care îl realizează (veniturile bănești și avantajele în natură de care se
bucură, evaluate în bani).
Contribuția pentru asigurările sociale nu se dat orează asupra sumelor reprezentând:
prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile
angajatorului și care se plătesc direct de acesta; drepturile legale plătite în cazul desfacerii
contractelor individual e de muncă sau al încetării calității de membru cooperator; diurnele de
deplasare, de detașare și indemnizațiile de transfer; drepturile de autor sau de colaborator
extern; sumele obținute în baza unei convenții civile de prestări de servicii sau executări de
lucrări de către persoane care nu au încheiate contracte individuale de muncă, sumele
reprezentând participarea salariaților la profit, premii și alte drepturi exceptate prin acte
normative speciale; încasările realizate de școlile profesionale din vân zarea diferitelor obiecte
confecționate de elevi; indemnizațiile de încorporare etc.
Sumele exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale nu se iau în considerare
la stabilirea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale.
Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale in căzu
asigurărilor o constituie:
• salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile
reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă ori veniturile
celorlalte categori i de asigurați în limita a trei salarii medii brute pe economie;
• venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau contractul de asigurare, care nu
poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie.
Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale pentru personalul
român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoane juridice din România este
salariul brut lunar în lei corespunzător funcției în care persoana respectivă este încadrată în
țară, inclusiv sporurile și celelalte adaosuri legale.
Pentru aceste persoane, baza de calcul lunară nu poate depăși de trei ori salariul
mediu brut lunar pe economie.
Pentru persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj, indemnizație de
integrare pro fesională sau alocație de sprijin, contribuția se suportă din bugetul fondului

12
pentru plata indemnizației de șomaj.
Baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale pentru șomeri o constituie
cuantumul indemnizației de șomaj, de integrare profesio nală sau al alocației de sprijin, după
caz.
Mărimea sumei contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat depinde de doi factori,
și anume: cotele procentuale de contribuții și fondul de salarii, inclusiv impozitul aferent
acestuia.
Suma anuală a contrib uțiilor pentru asigurările sociale se determină prin aplicarea
cotei respective asupra fondului total de salarii, pe an, inclusiv impozitul aferent acestuia,
folosindu -se formula:

Fs x Cp
Sc = ––––-
100

în care:
Sc = suma contribuțiilor pentru asigurările sociale;
Fs = fondul total anual de salarii;
Cp = cota procentuală a contribuțiilor pentru asigurările sociale.
Suma contribuțiilor astfel determinată se repartizează corespunzător pe trimestre.

b. Contribuția pentru asigurările sociale datorată de unitățile par ticulare
bazate pe libera inițiativă.
Această contribuție se plătește la bugetul asigurărilor sociale de stat de către patronii
întreprinderilor mici, salariații acestora, membrii asociațiilor familiale, membr ii asociațiilor cu
scop lucrativ și de către persoanele care desfășoară o activitate independentă autorizată.
Guvernul României a diminuat din 1 ianuarie 2018, numărul de contribuții sociale
obligatorii pe care trebuie să le plătească angajatorii pentru pr opriii salariați, conform actului
normativ publicat în noiembrie 2017 în Monitorul Oficial , aplicându -se din 1 Ianuarie 2018 .
Mai exact, au rămas contribuția la pensii (CAS) și contribuția la sănătate (CASS), care sunt
suportate în totalitate de salariat, plus contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM), care este
suportată doar de angajator.
Din acest an , există doar trei contribuții sociale obligatorii, față de șase, câte erau până
la finalul anului 2017, reiese din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7 9/2017 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Concret , este vorba de următoarele contribuții obligatorii:
 contribuția la pensii pentru condiții normale de muncă, în cotă de 25%, ce este
în totalitate în sarcina salariat ului;
 dacă este vorba de condiții deosebite de muncă, angajatorul are în sarcină o
cotă suplimentară de 4% (deci 29% în total, salariat + angajator);
 dacă este vorba de condiții speciale de muncă, angajatorul are în sarcină o cotă
suplimentară de 8% (deci 33% în total, salariat + angajator);
 contribuția la sănătate, în cotă de 10%, ce este în totalitate în sarcina
salariatului;
 contribuția asiguratorie pentru muncă, în cotă de 2,25%, ce este în totalitate în
sarcina angajatorului.
Mai exact , pentru salariaț ii care lucrează în condiții normale, se datorează CAS de
25%, însă dacă este vorba de condiții mai grele de muncă, se datorează CAS de 29% sau 33%.
Adică angajatorul datorează CAS, împreună cu salariatul, numai când ne raportăm la condiții

13
mai grele de mu ncă.
Referitor la CAM, aceasta înglobează celelalte patru contribuții sociale existente până
luna trecută. Mai precis, contribuția asiguratorie pentru muncă este formată din fostele
contribuții pentru șomaj, concedii medicale, riscuri profesionale și crean țe salariale. Banii
strânși din contribuția asiguratorie pentru muncă (2,25%) sunt împărțiți după cum urmează:
 15% se duce la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale;
 20% se duce la bugetul pentru șomaj;
 5% se duce la Sistemul de asigurare pe ntru accidente de muncă și boli
profesionale;
 40% se duce la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru
plata concediilor medicale;
 20% se duce la bugetul de stat, într -un cont distinct.
În esență, asta înseamnă că, în mod normal, doar salariatul datorează CAS și CASS,
dar că angajatorul se ocupă de calcularea, reținerea și plata lor către stat. Apoi, contribuția
asiguratorie pentru muncă este exclusiv în sarcina angajatorilor. Până zilele trecute, în afară de
contribuția la șomaj, ce er a suportată în mod egal de salariat și angajator, contribuțiile pentru
concedii medicale, riscuri profesionale și creanțe salariale cădeau numai în sarcina
angajatorului.
Din 2018, angajatorul datorează pentru un salariat un total minim de 37,25% (condiții
normale de muncă), față de 39,25%, cât era totalul minim până la finele lui 2017. Pentru
condiții mai grele de muncă, totalul ajunge la 41,25% sau la 45,25%.
Salariul fix, care constituie baza de calcul al contribuțiilor la asigurările sociale de
stat, pr ecum și drepturile care se acordă prin asigurările sociale de stat se stabilesc în
contractul de muncă.
Calcularea contribuției și depunerea documentelor de virare a contribuției pentru
asigurările sociale se efectuează lunar, o dată cu plata chenzinei a d oua a salariilor. încasarea
contribuției se face în contul de disponibilități din contribuția pentru asigurările sociale,
deschis la sucursala bancară, pe numele casei teritoriale de pensii.
Virarea contribuției pentru asigurările sociale de către unități se face după ce, din
contribuția calculată, s -au reținut, în prealabil, sumele necesare plății drepturilor de asigurări
sociale, precum și impozitul pe salarii aferent drepturilor de asigurări sociale.
Membrii asociațiilor cu scop lucrativ (până la transfo rmarea în societăți comerciale) și
persoanele care desfășoară o activitate independentă autorizată calculează și depun lunar
contribuția pentru asigurările sociale, stabilită pe clase de cotizare, în raport cu venitul anual
al asiguratului.
Indemnizațiile de asigurări sociale se calculează la salariul fix stabilit în contract, în
cuantumurile și condițiile reglementate de actele normative pentru salariații din sectorul
public. Indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale se' plătesc salariaților de căt re unitate
prin reținerea din contribuția de asigurări sociale datorată.
Pentru persoanele cuprinse în asociațiile lucrative și persoanele autorizate să
desfășoare o activitate independentă, calcularea și plata indemnizațiilor și ajutoarelor se
efectuează de către casa județeană de pensii, prin Camera de Muncă. Sumele necesare
efectuării acestor plăți se ridică din contul de disponibilități al contribuției pentru asigurările
sociale, cu dispoziție de încasare. Contabilitatea veniturilor realizate și a chelt uielilor efectuate
privind asigurările sociale se țin la casa județeană de pensii. Dovada plății contribuției de
asigurări sociale se face cu statele de plată a salariilor, însoțite de copiile dispozițiilor de plată
a contribuțiilor.
Întârzierea plății con tribuțiilor nu suspendă și nu amană plata drepturilor de asigurări
sociale cuvenite salariaților și pensionarilor. în asemenea cazuri, drepturile de asigurări sociale
se acordă din fondurile proprii ale agentului economic sau ale instituției respective.

14
Neplata la termen a contribuției de asigurări sociale atrage majorarea cu 2% pentru
fiecare lună sau fracțiune de lună de întârziere.
c. Contribuțiile diferențiate ale salariaților și pensionarilor care merg la
tratament balnear sau la odihnă
Cuantumul veniturilor asigurărilor sociale de stat din contribuțiile salariaților și
pensionarilor care merg la tratament balnear și odihna reprezintă circa 1% din totalul
veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceste contribuții se stabilesc diferenția t
după stațiune, sezon, profil, duiata sejurului, categoria de confort, perioada calendaristică, în
funcție de mărimea salariilor tarifare lunare, de cuantumul pensiei, precum și în funcție de
costul mediu al trimiterii.
d. Contribuțiile pentru constituirea f ondului pentru plata indemnizației de
șomaj reprezintă 5% din fondul de salarii lunar, în valoare brută, și sunt datorate de
persoanele fizice și juridice române și străine cu sediul în România, care angajează personal
român; o contribuție de 1% din salari ul de bază lunar de încadrare brut, plătită de salariați; o
contribuție de 1% este plătită lunar de membrii cooperatori din veniturile lor; o eventuală
subvenție de completare se virează de la bugetul statului.
e. Bugetul asigurărilor sociale de stat mai este alimentat și cu alte venituri, cum
sunt: sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori, subvențiile acordate
stațiunilor balneare în anii precedenți și nefolosite, majorările și amenzile aplicate pentru
neplata la timp și integrală a con n uțiilor pentru asigurări sociale, restituirea unor sume plătite
din eroare, pensiile neachitate și prescrise etc. Bugetul asigurărilor sociale de stat mai este
alimentat si cu excedentul bugetului anului precedent, care se reportează pe anul următor.
În majoritatea țărilor, fondurile asigurărilor sociale se constituie din contribuția
agenților economici, instituțiilor, salariaților și statului (uneoii pț subvenții, dacă este cazul).
De pildă, potrivit Legii pentru unificai ea asigurări sociale din toate pr ovinciile țării noastre
din 1933, fondurile asigurărilor sociale se constituiau dintr -o contribuție globală de 6%
aplicată asupra salariilor și suportata în părți egale de către salariați și patroni, precum și dintr –
o subvenție de la stat. Pe baza Legii as igurărilor sociale din 1938 s -au stabilit o cotizație unică
de 8% aplicată asupra salariului mediu, plătită în părți egale de către salariați și patron,
precum și o contribuție a statului. Patronii care foloseau mai mult de zece salariați plăteau o
cotizaț ie suplimentară de 1,2% aplicată asupra salariilor plătite angajaților și destinată
acoperirii riscurilor de accidente.
În țările din Europa și din celelalte continente, fondurile asigurărilor sociale de stat se
constituie din cotizațiile salariaților, din contribuția patronilor, din unele subvenții din partea
statului în diferite proporții, precum și din alte surse.

1.4. Sistemul de asigurări sociale din România

1.4.1 Pensiile

Pensia constituie forma principală de ocrotire a cetățenilor prin asigurăril e sociale.
Pensiile sunt drepturi bănești, lunare ce se acordă persoanelor care își încetează
activitatea datorită atingerii unei limite de vârstă, pierderea totală sau parțială a capacității de
muncă, pe tot timpul vieții de la pensionare, copiilor urmași până la o anumită vârstă și soțului
supraviețuitor care are calitatea de urmaș, pentru a li se asigura acestora condiții decente de
viață.

Sistemul de pensii din România este structurat pe 3 Piloni de pensii , astfel:

15
1.Pilonul I – Sistemul public de pensii
2.Pilonul II – Fondurile de pensii administrate privat
3.Pilonul III – Pensiile facultative

Pilonul I

Sistemul public de pensii este reglementat de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar
de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.
Pensii de stat, au un caracter obligatoriu si se bazeaza pe redistribuirea banilor incasati si
este administrat de sectorul public. Astfel contribuabilii de azi platesc pentru asigurarea
veniturilor pensionarilor de azi, pensiile lor fiind plat ite in viitor de contribuabilii acelui
moment.
În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:
1. pensia pentru limită de vârstă;
2. pensia anticipată;
3. pensia anticipată parțială;
4. pensia de invaliditate;
5. pensia de urmaș.

Pensia este un drept ce este acordat la cerere care are la bază plata contribuției de
asigurări sociale pe o perioadă minimă de timp, expres prevăzută de lege în raport de data
nașterii solicitantului.
Pentru a putea beneficia de o categorie de pensie, solicitantul trebu ie să facă dovada
îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.

Pilonul II
Sistemul de pensii obligatorii administrate privat este reglementat prin Legea nr.
411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat modificată și completată de Legea nr.
23/2007.
Pentru cine sunt obligatorii aceste pensii?
Sunt obligatorii pentru: persoanele în vârstă de până la 35 de ani, care sunt asigurate
potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, cu modific ările și completările ulterioare și contribuie la sistemul public de pensii.
Sunt facultative pentru: persoanele în vârstă de până la 45 de ani, care sunt deja asigurate
și contribuie la sistemul public de pensii.
Pilonul III
Sistemul de pensii facultative administrate privat este reglementat prin Legea nr.
204/2006 privind pensiile facultative .
Orice angajat poate contribui la o pensie facultativa, astfel asigurandu -si un venit
suplimentar pentru batranete. Se poate contribui la un astfel de fond de pensii cu pana la 15%
din salariul brut si un mare avantaj este o deducere fiscala pentru angajat dar si pentru
angajator.
Caracterul obligatoriu al participării: participarea la Pilonul II este obligatorie, pe
când în cadrul Pilonu lui III este facultativă.
Natura contribuției: pentru Pilonul II contribuția va fi colectată din contribuția
individuală de CAS, în timp ce pentru Pilonul III este vorba de o contribuție distinctă care se
va colecta din venitul salarial brut lunar al asigu ratului.

16
Pensia pentru limită de vârstă

Acordarea acestei pensii necesită îndeplinirea cumulativă a două condiții : persoana să
fi împlinit vârsta când se consideră că nu mai există capacitate normală de munca și să aibă o
anumită vechime în muncă. Totuși, legislația prevede anumite derogări de la normele
generale, reducându -se vârsta și vechimea în muncă în funcție de: condițiile deosebite și
speciale de muncă, categoriile de personal maternitatea , particularitățile activității didactice
universitare și de cercetare științifică, existența handi capurilor fizice etc.
Pensia pentru munca depusă și limită de vârstă se acordă asiguratilor care îndeplmesc,
cumulativ, la data pensionării condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim
de cotizare realizat în sistemul public de pensii .
Varsta standard de pensionare s-a schimbat și este de la 59 de ani la 63 de ani la femei ,
în intervalul ianuarie 2011 – ianuarie 2030 și de la 59 de ani la 63 de ani, în intervalul ianuarie
2011 – ianuarie 2030 pentru bărbați . Stagiul complet de cotizare crește, pentru bărbați – de la
33 de ani la 35 de ani, în intervalu l ianuarie 2011 – ianuarie 2015, iar pentru femei – de la 28
ani la 35 de ani, în intervalul ianuarie 2011 – ianuarie 2030.
Pentru cadrele militare în activitate, s oldații și gradații voluntari, polițiștii și
funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul
apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, atât pentru femei, cât și pentru
bărbați:
 vârsta standar d de pensionare este de 60 de ani;
 stagiul minim de cotizare în specialitate este de 20 de ani;
 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani;
Eșalonarea vârstei standard de pensionare, a stagiului minim de cotizare și a stagiului
complet de cotizare sunt prevăzute în anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind si stemul
unitar de pensii publice, anexate prezentei lucrări.
Asigurații care îndeplinesc condițiile de pensionare pot continua activitatea numai cu
acordul angajatorului.
Asigurații care și -au desfășu rat activitatea, total sau parțial, în condiții deosebite de
muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de
pensionare conform u rmătorului tabel (vezi tabelul nr. 1) :

Tabelul nr. 1
Stagiul de cotizare realizat în condiții
deosebite și gr 2 (ani împliniți) Reducerea vârstei standard de pensionare cu:
Ani/ Luni
6 1 –
8 1 6
10 2 –
12 2 6
14 3 –
16 3 6
18 4 –
20 4 6
22 5 –
24 5 6
26 6 –
28 6 6
30 7 –

17
32 7 6
35 8 –

Pentru muncă realizată 100% în grupa 1 ș i condiții speciale reducerea vâ rtsei standard
de pensionare pornește de la 2 ani realizați, pt care reducerea este de 1 an; Această reducere
continuă cu 6 luni pentru fiecare an realizat în aceste condiții, până la atingerea a 26 de ani
pentru ca re reducerea de este 13 ani, fiind practic reducerea maximă de vârstă standard ce se
acordă pentru anii munciți în condiții speciale (Vezi tabelul 2);

Tabelul nr. 2
Stagiul de cotizare realizat în gr 1 și
condiții speciale (ani împliniți) Reducerea vârste i standard de
pensionare cu:
Ani / Luni
2 1 –
3 1 6
4 2 –
5 2 6
6 3 –
7 3 6
8 4 –
9 4 6
10 5 -1
11 5 6
12 6 –
13 6 6
14 7 –
… … …
26 și peste 13 –

Asigurații care și -au desfășurat activitatea în locuri de muncă cu condiții speciale, cum
sunt: unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin
50% din timpul normal de muncă din luna respectivă – activitățile de cercetare, explorare,
exploatare sau prelucrare a materii lor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
aviația civilă; activitatea artistică desfășurată de balerini, dansatori, acrobați, jongler,, clovni,
călăreți de circ dresori de animale sălbatice, soliști vocali de operă și de operetă, instrume ntiști
la instrumente de suflat, cascadori, și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de
ani în aceste condiții beneficiază de pensia pentru munca prestată și limită de vârstă începând
cu vârsta de 45 de ani.
Asigurații care au realizat în condiții speciale de munca un stagiu de cotizare de cei
puțin 25 de ani, cu excepția celor de ma, sus, beneficiază de pensie pentru munca prestată și
limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.

Asiguratii care și -au desfășur at activitatea în cercetarea, explorarea, exploatarea sau
prelucrarea materiilor prime nucleare și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15
ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază
de pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, indiferent de vârstă. .

Personalul did actic poate fi pensionat numai l a data încheierii anului școlar sau
universitar.

18
Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic se poate face și în timpul
anului școlar sau universitar, cu aprobarea inspectoratului școlar, respectiv a senatului
universitar.
Personalul didactic poate fi pensionat, la cerere, cu trei ani înainte de limitele de vârstă
prevăzute de legislația în vigoare, dacă are o vechime în înv ățământ de cel puțin 25 de ani,
femeile, respectiv 30 de ani, bărbații.
Personalul didactic din învățământul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu
titlul științific de doctor, care dovedește competență profesională deosebită, poate fi menținut
ca titular în funcția didactică până la trei ani peste vârsta de pensionare, la cerere, cu avizul
consiliului profesoral al unității de învățământ și cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar.
Profesorii și conferențiarii universitari cu titlu științific de doctor pot rămâne în
activitate până la vârsta de 70 de ani.
La împlinirea vârstei de pensionare, profesorii și conferențiarii universitari cu titlu
științific de doctor care dovedesc competență profesională deosebită pot fi menținuți ca titu lari
în funcția didactică, la cerere, cu acordul consiliului facultății și cu aprobarea anuală a
senatului universitar, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.

Pensia de invaliditate

Agenții economici și instituțiile sunt obligate să asigure angajațilo r condițiile necesare
pentru buna desfășurare a activității și să ia măsurile de protecție a muncii în vederea
înlăturării și prevenirii cauzelor care pot duce la diminuarea sau la pierderea capacității de
muncă a acestora.
Pensia se acordă persoanelor car e au calitate de asigurați și care și -au pierdut total sau
cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza, a) accidentelor de muncă; b) bolilor
profesionale și tuberculozei; c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca.
Benefici ază de pensie de invaliditate și asigurații care au satisfăcut serviciul militar ca
militar în termen sau ca militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, și care au fost
concentrați, mobilizați sau în prizonierat.
Sunt îndreptățiți la această pensie și elevii, ucenicii și studenții care și -au Pierdut total
sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor sau a bolilor
profesionale survenite în timpul și din cauza practicii Profesionale.
Persoanele care și -au pierdut total sau pa rțial capacitatea de muncă și marii stilați, ca
urmare a participării lor la lupta pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 ori în legătură
cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care erau cuprinși intr -un sistem de
asigurări sociale anteri or datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul și la pensie de
invaliditate, indiferent clc vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în
aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor caic au suf erit accidente
de muncă.
Persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare nu mai pot solicita înscrierea
la pensia de invaliditate.
Prin invaliditate se înțelege pierderea totală sau a cel puțin jumătate din capacitatea de
muncă, în mod definitiv sau pe o durată îndelungată.
În raport cu cerințele locului de muncă și cu pierderea capacității de munca există trei
grade de invaliditate care dau dreptul la această pensie, și anume.
a) invaliditate de gradul I, caracterizată prin pierdeiea totală a capacității de
muncă, a capacității de autoservire, de autoconducție sau de orientare spațială, invalidul
necesitând îngrijire și supraveghere permanentă din partea altei persoane;

19
b) invaliditate de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacit ății de
muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce și de a se orienta
spațial, fără ajutorul altei persoane;
c) invaliditate de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din
capacitatea de muncă, invalidu l putând presta aceeași muncă, însă cu un program redus, sau o
altă muncă mai ușoară.
Încadrarea persoanelor în unul dintre cele trei grade de invaliditate care dau dreptul la
pensie se face ținându -se seama de următoarele criterii de bază: natura, gravita tea,
particularitățile și evoluția bolii, precum și influența acesteia asupra capacității de muncă;
posibilitățile de recuperare a capacității de muncă în raport cu natura muncii prestate;
elementele care pot duce la agravarea bolii, în cazul continuării a ctivității.
Criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de
invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Muncii și
Solidarității Sociale, împreună cu Ministerul Sănătății, la propunerea Cas ei Naționale de
Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Acordarea pensiei necesită constatarea gradului de invaliditate. încadrarea sau
neîncadrarea într -un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specialist în
expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, denumit medic expert al asigurărilor
sociale.
Împotriva deciziei emise de medicul expert al asigurărilor sociale se poate face
contestație la casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare. Pentru
soluționarea contestației, casa teritorială de pensii poate consulta Institutul Național de
Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Munca. Termenu1 de rezolvare a
contestației este de 30 de zile de la data înregistram acesteia. Decizia casei terit oriale de pensii
dată în soluționarea contestată la instanța judecătorească competentă, în termen de , , \e Șa
comunicarea acesteia. Decizia de încadrare sau neîncadrare într -un grad de invaliditate,
necontestată în termen, rămâne definitivă.
Asigurații ca re și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unei boli o îșnuite sau a
unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă
îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului următor următor
(vezi tabelul nr. 3) :

Tabelul nr. 3
Vârsta asiguratului în momentul ivirii
invalidității Stagiul de cotizare necesar (ani)
Sub 25 ani 5
25-31 ani 8
31-37 ani 11
37-43 ani 14
43-49 ani 18
49-55 ani 22
Peste 55 ani 25

Beneficiază de pensie de invaliditate și asigurații care, până la data ivirii invalidității,
au realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar.
Asigurații cu handicap preexistent beneficiază de pensie de invaliditate dacă au
realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul de mai sus, în
raport cu vârsta avută la data expertizării.
Primesc pensia de invaliditate și persoanele care la data ivirii invalidității nu mai au
calitatea de asigurat, dar îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

20
Dacă invaliditatea se ivește ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli
profesionale, a tuberculozei, precum și în situația în care invaliditatea s -a produs în timpul și
din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, asiguratul poate beneficia de pensi a de invaliditate,
indiferent de stagiul de cotizare.
Cu prilejul stabilirii pensiei de invaliditate, asiguraților li se acordă un stagiu potențial,
determinat ca diferență între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare realizat efectiv
până în m omentul încadrării într -un grad de invaliditate.
In cazul asiguraților caie au realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar,
stagiul potențial se determină ca diferență între stagiul complei de cotizare și stagiul de
cotizare necesar. Stagiu l potențial astfel determinat nu poate fi mai mare decât stagiul de
cotizare pe care asiguratul ar fi putut să îl realizeze de la vârsta ivim invalidității până la
împlinirea vârstei la care poate solicita o pensie pentru munca depusă și limită de vârstă
Pentru asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în condiții (țe handicap
preexistent calității de asigurat se acordă un stagiu potențial ca diferență între stagiile necesare
pentru aceste persoane și stagiile de cotizare realizate efectiv.
În cazu l asiguraților care și -au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de
muncă din cauza accidentelor de muncă, bolilor profesionale, tuberculozei sau bolilor și
accidentelor care nu au legătură cu munca, stagiul potențial care se ia în calcul la stabilirea
pensiei de invaliditate îl constituie stagiul complet de cotizare.
Pensionarii invalizi de gradul I au dreptul, în afară de pensie, la o indemnizație pentru
însoțitor, într -un cuantum fix, stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Acesta nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară. în timpul anului,
cuantumul indemnizației pentru însoțitor se reactualizează prin hotărâre a Guvernului.
Pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale, în funcție de afecțiune, la
intervale de 6 -12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele
stabilite de casele teritoriale de pensii.
După fiecare revizuire, medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei
teritoriale de pensii emi te o nouă decizie prin care stabilește, după caz:
a) menținerea în același grad de invaliditate; b) încadrarea în alt grad de
invaliditate; c) încetarea calității de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii
capacității de muncă.
Dreptul la pensi e de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare
celei în care s -a emis decizia de revizuire medicală.
Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage
suspendarea plății pensiei începând cu luna următ oare celei în care era prevăzută revizuirea
medicală.
Revizuirea medicală se poate efectua și la cererea pensionarilor, dacă starea sănătății
lor s-a îmbunătățit sau, după caz, s -a agravat.
Decizia emisă după revizuirea medicală poate fi contestată potrivi t procedurii
obișnuite.
c) au vârsta mai mică cu până la cinci ani față de vârsta standard pensionare și au
realizat stagiile complete de cotizare.
Pensionarii de invaliditate, cu excepția celor nerevizuibili, sunt obligați urmeze
programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurării sociale care a emis decizia
de încadrare într -un grad de invaliditate, în veder reintegrării socioprofesionalc în aceeași sau
în altă muncă.
Neurmarea, din motive imputabile pensionarului, a programelor d recuperar e atrage
suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare constatării.
Suspendarea plății pensiei încetează cu luna următoare reluării sau, după caz, începerii
programelor recuperatorii.

21
La împlinirea vârstei standard necesară obținerii pensiei pentru munca depusă și limită
de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre
pensii.
Indemnizația pentru însoțitor se menține, indiferent de pensia pentru care optează.

Pensia anticipată

Asigurații care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel puțin zece ani pot solicita
pensia anticipată cu cel mult cinci ani înaintea vârstelor standard de pensionare.
Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții cu cele ale pensiei pentru
munca depusă și li mită de vârstă.
La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se iau în
considerare perioadele asimilate prevăzute de Legea privind sistemul public de pensii și alte
drepturi de asigurări sociale publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, anul XII, nr.
140, din 1 aprilie 2000.

Pensia anticipată parțială

Asigurații care au realizat stagiile complete de cotizare, precum și cei care au depășit
stagiul complet de cotizare cu până la zece ani pot solicita pensie anticip ată parțială cu
reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult cinci ani.
Cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește din cuantumul pensiei pentru munca
depusă și limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare r ealizat și
cu numărul de luni cu care s -a redus vârsta standard de pensionare .
Asigurații care au desfășurat activități în condiții deosebite sau în condiții speciale de
muncă, dar nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare pe această bază, pot
beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare cu cel mult cinci ani.

La împlinirea vârstelor standard de pensionare, pensia anticipată parțială devine pensie
pentru munca depusă și limită de vârstă prin eliminarea diminuărilor de mai sus și adăuga rea
eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare (vezi tabelul nr. 4) .

Stagiul de cotizare realizat Tabelul nr. 4
Stagiul de cotizare realizat peste stagiul
standard complet de cotizare Procentul de diminuare a pensiei pentru
fiecare lună de anticipare (%)
Până la 1 an
Peste 1 an
Peste 2 ani
Peste 3 ani
Peste 4 ani
Peste 5 ani
Peste 6 ani
Peste 7 ani
Peste 8 ani
Între 9 și 10 ani 0,50
0,45
0,40
0,35
0,30
0,25
0,20
0,15
0,10
0,05

Pensia de urmaș

22

Această pensie se acordă copiilor și soțului supraviețuitor, dacă la data decesului
persoana respectivă era pensionar sau întrunea condițiile pentru obținerea unei pensii.
Copiii au dreptul la pensia de urmaș: a) până la vârsta de 16 ani; b) dacă își continuă
studiile într -o formă de învățământ organizată conform legii, până la terminarea acestora, fără
a depăși vârsta de 26 de ani; c) pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s -a ivit
până la împlinirea vârstei de 16, respectiv 26 de ani.
Soțul supraviețuitor are d reptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea
vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. Daca durata
căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar este de cel puțin zece ani, cuantumul pensiei de urmaș
cuve nite soțului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6%
pentru fiecare an de căsătorie în minus.
Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârstă, pe perioada în
care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de’cel puțin un an.
De asemenea, soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârsta
și durata căsătoriei, dacă decesul soțului susținător s -a produs ca urmare a unui accident de
muncă, a unei boli profes ionale sau a tuberculozei și dacă nu realizează venituri lunare dintr -o
activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici
de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.
Soțul supraviețuitor care nu îndeplineș te condițiile de mai sus beneficiază de pensia de
urmaș pe o perioadă de șase luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează
venituri lunare dintr -o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă
acestea sunt ma i mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.
Soțul supraviețuitor care are în îngrijire la data decesului susținătorului unul sau mai
mulți copii în vârstă de până la șapte ani beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii
de către ult imul copil a vârstei de șapte ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare
dintr -o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau când acestea sunt mai
mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.
Pensia de urmaș se calculează din:
a) pensia pentru munca depusă și limita de vârstă aflată în plată sau la care ar fi
avut dreptul susținătorul decedat;
b) pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care decesul susținătorului a
survenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru munca depusă și
limită de vârstă și era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie
anticipată parțială sau ar fi avut dreptul, potrivit legii, la una dintre aceste categorii de pe nsie.
Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește procentual din pensia susținătorului decedat,
în funcție de numărul urmașilor îndreptățiți, în felul următor:
a) pentru un singur urmaș – 50%;
b) pentru doi urmași – 75%;
c) pentru trei sau mai mulți urmași – 100%.
In cazul orfanilor de ambii părinți, cuantumul pensiei de urmaș reprezintă însumarea
drepturilor de urmaș, calculate după fiecare părinte.
Dacă se modifică numărul de urmași, pensia se recalculează potrivit cotelor de mai
sus.
Soțul supraviețuitor ca re are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile
prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru
pensia cea mai avantajoasă.
Beneficiarii pensiei de urmaș invalizi sunt expertizati, supuși revizuirii me dicale
periodice și au obligația să urmeze programele recuperatorii prevăzute h pensia de
invaliditate.

23
1.4.3. Indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale

Indemnizațiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refa cerea și întărirea sănătății
au ca scop refacerea și întărirea sănă tății pe de-o parte și preîntâmpinarea îmbolnăvirilor și a
accidentelor pe de altă parte. Sunt finanțate de la Bugetul asigurărilor sociale de stat
următoarele indemnizații:
– indemnizația pentru trecerea temporară la un alt loc de muncă. Salariații pot fi
trecuți pe o anumită perioadă sau chiar definitiv la un alt loc de muncă în urma unui accident
sau a unei boli profesionale. Indemnizația se acordă doar dacă există o diferență de venit salari
al în defavoarea angajatului;
– indem nizația pentru reducerea timpului de muncă se acordă la propunerea
medicului de familie și a medicului expert al asigu rărilor sociale pentru cel mult 90 zile dintr –
un an calendaristic;
– indemnizația pentru carantină se acordă angajaților care sunt opriți de către organele
medicale din cauza unei boli contagioase apărute la locul de muncă;
– indemnizația pentru trimiterea la tratament balnear reprezintă de la 50% până la
85% din salariul tarifar și se acorda salariaților cu contracte de muncă pe durată nedeterminată
care depășesc durata concediului de odihnă fiind sub tratament în stațiuni balneoclimaterice.
Indemnizația pentru pierderea temporară a capacității de muncă. Această indemnizație
se calculează ca medie a venituril or salariate brute realizate de salariat în ultimele 6 luni
anterioare manifestării riscului, la care se aplica procentul de 75%. în cazul în care stasiul de
cotizare este mai redus de 6 luni, baza de calcul o constituie media veniturilor salariate lunare
brute la care s -a achitat contribuția. Durata de acordare a indemnizației este de cel mult 183 de
zile în interval de un an.
Indemnizația de naștere. Această indemnizație se acordă, la cerere, o singură dată,
pentru fiecare dintre primii patru copii nou născuți vii1. Indemnizația de naștere reprezintă o
formă de încurajare de către stat a natalității.
Concediul și indemnizația de maternitate. Concediul de maternitate este acel concediu
de care pot beneficia angajatele înainte și după naștere, în condițiil e în care au contribuit la
Fonful National de Asigurări de Sănătate. Concediul de maternitate se acordă pe o perioadă de
63 zile înainte de naștere (concediul pentru sarcină), respective 63 zile după naștere
(concediul pentru lăuzie). Indemnizația de mater nitate se calculează ca un procent de 85% din
media veniturilor lunare, dar nu poate fi mai mică de 600 RON și nici mai mare de 4.000
RON2. Indemnizația de mater nitate nu se impozitează.
Indemnizația de risc maternal. Conform O.U.G. nr. 96/2003, salariate le gravide, cete
care au născut recent și cete care alăptează au dreptul la un concediu de risc maternal pentru
protecția sănă tății și securității lor și/sau a fătului ori a copilului lor. Concediul nu poate
depășii 120 de zile. Indemnizația de risc mater nal se
acordă de la Bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani
(sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani). Pot să solicite această indemnizație
persoanele care au realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit o perioadă de 12
luni în ultimul an anterior datei nașterii copilului, în tabelul de mai jos (vezi tabelul nr. 5) sunt
prezentate durata și valoarea indem nizației d e creștere a copilului în unele țări europene.

24

Durata concediului de creștere a copilului în unele țări din Europa Tabelul nr. 5

Se poate observa o mare diversitate a duratei concediului de odihnă și a valorii
indemnizației de creștere a cop ilului; unele țări dezvoltate, ca de exemplu Belgia, Luxemburg
sunt foarte reținute în legătură cu durata concediului de creștere a copilului, dar mult mai
darnice la sumele de bani reprezentând indemnizația de creștere a copilului. în țările în curs de
dezvoltare sau mai puțin dezvoltate situația se prezintă exact invers.
Indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav este o formă de sprijin bănesc ce se
acordă mamelor salariate pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, respectiv
18 ani atunci când copilul are handicap. Durată de acordare a indemnizației este de 14 zile
calendaristice.
Ajutorul în caz de deces este o formă de protecție ce se concretizează într -o sumă de
bani care se acordă prin sistemul asigurărilor sociale de stat în caz de încetare din viață a
persoanelor încadrate în muncă, a pensionarilor și a membrilor lor de familie. Cuantumul
ajutorului d e deces se stabilește anual prin Legea Bugetului asigurărilor sociale de stat. Acest
ajutor poate 1 solicitat în termen de maximum 3 ani de la data decesului și p ata acestuia nu
este condiționată de îndeplinirea unui stagiu de cotizare. La data de 1 ianuarie 2009, suma
acordata pentru ajutorul de deces este de 1.702 lei.
Aiutoare s ociale acordate elevilor și studenților îmbracă forma ajutoarelor pentru
îmbrăcăminte și încălțăminte, a biletelor în tabere de odihnă și tratament și reduceri la
transportul urban de călători. Plata ajutoarelor de orice fel se face în limita prevederilor
bugetare.

25

Capitolul II CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI PRESTAȚIILE SISTEMULUI
PUBLIC DE ASIGURĂRI SOCIALE

2.1. Organizarea Casei Naționale de Pensii și a caselor de pensii sectoriale

Conducerea Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP) este asigurată de pr eședinte și
consiliu de administrație, compus din 19 de persoane, dintre care un președinte, ce este numit
prin decizie a primului -ministru, la propunerea ministrului Muncii și Justiției Sociale, pentru
un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit și alți 18 membri ai consiliului de administrație, ce
sunt reprezentanți ai Guvernului, patronatelor, sindicatelor și pensionarilor.
Președintele exercită o funcție asimilată funcțiilor de demnitate publică. Președintele
are rang de secretar de stat și este sal arizat la nivelul prevăzut de lege pentru această funcție.
Membrii consiliului de administrațiesunt reprezentanți ai Guvernului, ai caselor de
pensii sectoriale, patronatelor, sindicatelor, si pensionarilor, după cum urmează :
– 5 reprezentanți ai Guver nului, desemnați de ministrul muncii , familiei ș i protecției
sociale
– 3 reprezentanți ai caselor de pensii sectoriale, desemnați de conducă torii instituțiilor
publice
– 5 reprezentanți ai patronatelor desemnați de organizațiile patronat elor reprezentati ve la
nivel naț ional
– 5 reprezentanți ai sindicatelor , desemnați de organizaț iile sin dicale reprezentate la
nivel naț ional
– 4 reprezentanți ai pensionarilor, desemnați de o rganizațiile naț ionale ale pensionarilor
Sunt reprezentate la nivel național org anizațiile patronale și sindicale care î ndeplines c
condițiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată ,
cu modificările ș i completarile ulterioare. Membrii consiliului de administrație sunt numiți sau
desemnați pe o perioadă de 4 ani. Consiliul de administrație funcționează în mod legal în
prezența a cel puțin 15 dintre membrii.
Pe durata derulării mandatului, președintele și me mbrii consiliului de administraț ie pot
fi revocați din funcție de către cei care i -au numit .. În cazul încet ării mandatului, ca urmare a
revocării, a demisiei sau a decesului, vor fi numite, respectiv desemnate alte persoane până la
expirarea mandatului inițial.
Casa National ă de Pensii Publice își elaboreză propriul statut, care se ap robă prin
hotărâre de Guvern . Statutul cuprinde î n mod obligatoriu, atribuțiile consiliului de
administrație, ale președintelui CNPP, modul de organizare și funcționare a CNPP, atribuțiil e
caselor teritoriale de pensii , precum și modul de colaborare cu cas ele de pensii sectoriale (
vezi organigrama CNPP ). Modul de organizare și funționare a societații comerciale se
stabilește prin hotărâre a Guvernului.
Atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilește prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii , Familiei si Protecției sociale,
Ministerului Apărării Naționale , Ministerului Administrației și I nternelor și Serviciului
Român de informații, adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării. Ministrul Muncii,
Familiei ș i Protecției sociale, Ministrul Administrației și Internelor, Ministrul Apărării
Naționale si directorul Serviciului Roman de informații sunt ordonatori principali de credite
pentru bugetul asigurărilor sociale de stat. Ministrul Muncii, Familiei si Protecției sociale
poate delega atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal
de credite bugetare, preș edintele CNPP. Directorii caselor teritoriale de pensii sunt ordonatori
terțiali de credite pentru bu getul asigurărilor sociale de stat . Directorii caselor de pensii

26
sectoriale sunt ordonatori terțiali de credite pentru cheltuielile cu prestațiile achitate din
bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cheltuielile privind organizarea și funcționarea sistemul ui public de pensii se suportă
din bugetul asigurărilor sociale de stat, în limita unui procent de până la 3% aplicat asupra
cheltuielilor anuale totale prevăzute prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv
asupra cheltuielilor din altă sur se atrase, în condițiile legii.
Cheltuielile privind organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se suporta
din bugetul de stat, prin bugetele instituțiilor publice în subordonarea cărora funcționează.
Sumele necesare administrării procesului de afilierela fondurile de pensii administrate privat,
cele ocazionate de virarea contribuțiilor la aceste fonduri, precum și celălalte cheltuieli
aferente se suportă din bugetul asigurarilor sociale de stat, în limita procentului.

2.2. Pilonul II de p ensii private, o modalitate de a ține "sărăcia" departe la
bătrăneț e

Pentru acele persoane care obțin un venit mic , care nu dețin suficiente resurse financiare
pentru a putea economisi în mod regulat în perioada in care este activ in piața muncii, Pilonul
II de pensii private obligatorii va constitui singură sursă de venit suplimentar după pensionare
pe lângă pensia de la stat din Pilonul I. Astfel, pensiile private din Pilonul ÎI au rolul de a
aduce un supliment la pensia publică și de a asigura contribua bilului o rată de înlocuire mai
ridicată a venitului după pensionare a acestuia. Ca urma re, așa cum vom vedea în analiza din
acest capitol , elimin area contribuțiilor la Pilonul I I de pensii private obligatorii, o acțiune în
privința căreia Guvern ul aflat la putere actual al României nu se mai rusineaza să își arate
intențiile, ar condamna la sărăcie milioane de români aflați la bătrânețe.
Cum pensia plătită de către sistemul public ar putea să nu fie îndeajuns pentru a asigura
un nivel de trăi decent viitorilor pensionari, în contextul îmbătrânirii populației și al
constrângerilor bugetare tot mai ridicate pentru statul român, pentru a reduce riscul de sărăcie ,
vor fi necesare cat mai multe surse de venit după pensionare. Ca urmare, veniturile d in
pensiile publice vor trebui să fie suplimentate din economii le fiecărei persoanle realizate în
perioada activă pe piața forței de muncă. În acest scop, diferite forme de economisire, cum ar
fi Pilonul ÎI (pensii private obligatorii) și Pilonul III (pensii pri vate facultative), nu trebuie
neglijate încă din primii ani de angajare.
O publica ție recentă a Forumului Economic Mondial1 ("Vom trăi până la 100 de ani –
cum ne vom putea permite?") a adus în discuție provocările generate de creșterea rapidă a
speranței de viață odată cu mijlocul secolului trecut și a arată că noile generațîi de angajați vor
fi nevoite să economisească între 10% și 15% din salariul mediu anual pentru a susține un
nivel adecvat al venitului după pensionare. Pilonul II are astfel rolul de a suplimenta pensia
publică, asigurând o rată de înlocuire mai mare a venitului după pensionare și diminu ând
riscul de sărăc ie la bătrânețe. Indiferent de evoluția piețelor financiare, fiecărui participant la
Pilonul II ii va fi acordat un beneficiu minim garantat, constând în contribuția plătită minus
comisioanele legale. Acest beneficiu va fi suplimentat de randamentele pozit ive acumulate în
contul individual din Pilonul II.

1 Forumul Economic Mondial este o organizație non -profit elvețiană cu sediul în Cologny, Geneva, Elveția, cel
mai binecunoscută pentru întâlnirea anuală din Davos, o stațiune montană în Graubünden

27
Proiecțiile Comisiei Europene (având la baza ipotezele valabile la nivelul anului 2013
cu privire la contribuțiile la Pilonul II care erau așteptate să crească până la 6% până în 2016)
indicau că în Români a pensiile aferente Pilonului II vor asigura circa 40% din rată de
înlocuire pentru un salariat cu venituri medii în 2053. Dar, reducerea ratei contribuțiilor de
până acum a avut deja un impact semnificativ asupra valorii activelor totale acumulate în
conturile de pensii private din Pilonul II.
Astfel, dacă am presupune o rentabilitate reală netă de 4% pe an timp de 10 ani până în
2027, activele din Pilonul II ar ajunge la 204 miliarde de lei pentru o contribuție de 6%
începând cu 2018, în comparație cu 14 8 miliarde de lei pentru o contribuție de 3,75% până la
sfârșitul perioadei de proiecție. Pentru un număr estimat de aproximativ 4,05 milioane de
participanți activi în 2027 utilizat în previziune, valoarea activului net acumulat pe participant
ar fi de ap roximativ 57.000 lei pentru o contribuție de 6%, față de 41.000 lei, pentru o
contribuție de 3,75%.
Pilonul II ne poate scoate din sărăcie la bătrânețe
Pentru a ilustra modul în care pensiile private din Pilonul ÎI contribuie la venitul după
pensionare, vom ilustra exemplul ipotetic al unei persoane care începe să lucreze la vârstă de
25 de ani și obține venituri salariale pe întreagă perioada până la pe nsionare, contribuind atât
la Pilonul I de stat cât și la Pilonul ÎI de pensii private obligatorii (tabelul nr. 6) . Exemplul de
mai jos este o varianta simplificată a unui studiu realizat de KPMG2, la solicitarea Asociației
Pentru Promovarea Asigurărilor ( APPA)3.

2 KPMG este o retea de firme de consultanță și audit cu o cifră de afaceri de 24,44 miliarde $ în anul fiscal 2015.
Reteaua de firme este prezentă în 155 de țări. Compania face parte din grupul celor mai mari patru firme de
audit din lume numit Big Four, alături de PricewaterhouseCoopers, Ernst & Young și Deloitte Touche Tohmatsu.
3 APPA este o organizatie profesionala, neguvernamentala, apolitica, independenta, non -profit ale carei
principale scopuri sunt promovarea conceptului de asigura re, protejarea intereselor consumatorului de
produse de asigurare si sustinerea cresterii gradului de educare in asigurari in randul populatiei din Romania

28

Exemplu stagiu de cotizare Pilonul I si Pilonul II Tabelul nr. 6

În cadrul scenariului de venituri înregistrat pe parcursul perioadei active a fost luat în
calcul salariul mediu pe economie și salariul minim pe economie (vezi tabelul de la finalul
articolului). Conform calculelor KPMG, venitul după pensionare va reprezenta aproximativ
52% din venitul câștigat înainte de pensionare, din care 37 puncte procentuale din Pilonul I și
15 puncte procentuale din Pilonul ÎI. Cu to ate acestea, venitul după pensionare acumulat va
asigura o rată de înlocuire care este însă cu 18 puncte procentuale sub rată de înlocuire țintă de
70%, considerată a asigura un nivel de trăi adecvat. Ceea ce se va observă în special este că
rată de înlocu ire asigurată de venitul cumulat și din Pilonul ÎI de pensii private ar fi
considerabil mai mare decât rată de înlocuire asigurată de veniturile obținute doar din Pilonul
I. Iată modelul de calcul:
Salariul mediu brut a fost prognozat pornind de la salariul mediu brut în ianuarie
2018 și aplicând o creștere anuală de 2% în termeni reali până în 2048. În această ipoteza,
salariul mediu net în România ar ajunge la 4.450 lei în 2048.

29

Valoarea punctului de pensie pentru anul 2048 a fost prognozată prin aplicarea
legislației actuale și a creșterii estimate a salariului mediu brut în termeni reali, cu mențiunea
că legislația prevede formulă de calcul a punctului de pensie doar pentru perioada de până în
2030, iar pentru perioada rămasă până la 2048 s -a estimat că valoarea punctului de pensie va
crește liniar. Că urmare, valoarea punctului de pensie în 2048 ar fi de 1.675 lei.
S-a considerat, de asemenea, că nivelul contribuției la Pilonul ÎI de pensii private
va fi menținută la 3,75% din salari ul brut pe întreagă perioada 2018 -2048.
Rată de rentabilitate a fondurilor din Pilonul ÎI a fost considerată 4% pe an în
termeni reali pentru perioada 2017 -2048 (comparativ cu rată medie reală de rentabilitate
pentru 2008 -2016 de 5,3% pe an). Costur ile pentru Pilonul ÎI au fost considerate constante, și
anume o taxa lunară de 2,5% aplicată fiecărei sume direcționate către Pilonul ÎI și o taxa
anuală de administrare de 0,6% aplicată valorii contului.
Speranța de viață după pensionare a fost estimată la 19,1 ani, conform
previziunilor incluse în Raportul din 2015 cu privire la îmbătrânirea populației emis de
Comisia Europeană. Pentru acest scenariu, s -a considerat că suma acumulată la Pilonul ÎI ar
urmă să fie plătite în rate egală pe durata d e viață rămasă și nu au fost luate în calcul
eventualele venituri suplimentare din reinvestirea acestor sume.
Rezultatele analizei arată că o persoană care ar câștigă în 2048 un salariu net de
aproximativ 4.450 lei (salariul mediu net pe economie la momentul respectiv) ar beneficia
de o pensie de aproximativ 1.650 de lei din sistemul public . Suplimentar, la dată
pensionarii, în contul sau de Pilonul ÎI s -ar acumula aproximativ 153.000 lei , din care ar putea
să beneficieze de un venit lunar suplimentar de aproximativ 670 de lei pentru întreagă
perioada de viață rămasă, fără a lua în considerare și veniturile suplimentare din reinvestire.
Astfel, venitul total după pensionare ar fi de aproximativ 2.320 de lei pe luna (toate sumele
sunt exprimate în echiv alentul puterii de cumpărare a anului 2017). Așadar, fără Pilonul ÎI:
1.650 lei ; cu Pilonul ÎI: 2.320 lei .

Figura nr. 1

30
Scenariu favorabil: contribuția lunară la Pilonul ÎI crește la 6% din 2019 de la 3,75%
Într-un scenariu favorabil dar puțîn probabil în contextul realității politice, dacă nivelul
contribuției la Pilonul ÎI ar crește din 2019 la 6% (nivel ce inițial era planificat a fi atins în
2016), rată de înlocuire a venitului la pensionare ar crește la 56% , din care 34% din Pilonul I
și 22% din Pilonul ÎI, potrivit analizei KPMG. Astfel, individul ar beneficia de un venit net
lunar total de aproape 2.500 lei.
Într-un scenariu negativ dar tot mai probabil, în lipsa Pilonului ÎI, rată de înlocuire a
venitului la pensionare ar scădea la 43% și ar fi acoperită doar din Pilonul I (Vezi tabelul nr.
7). Astfel, venitul lunar al persoanei după pensionare în acest scenariu ar fi de puțîn peste
1.910 lei. Așadar, contrar declarațiilor halucinante și repetate ale reprezentanților PSD despre
lipsa de utilitate a pensiilor private din Pilonul ÎI, pe motiv că statul ar putea să susțînă în
viitor un venit rezonabil pentru viitori pensionari, analiză de mai sus evidențiază realitatea
dura: Pilonul ÎI înseamnă mai mulți bani la bătrânețe, iar desființar ea să, sub orice formă de
către PSD, ar fi echivalentul unei "furt".
Tabelul nr. 7

2.3. Studiu de caz practic privind Casa Județeană de Pensii Mehedinți

Casă Județeană de Pensii Mehedinți este organizată și funcționează că serviciu public
deconcentrat în subordinea Casei Naționale de Pensii Publice, fiind investită cu personalitate
juridică în baza prevederilor Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu

31
completările și modificările ulterioare și a prevederilor Statutului Casei Naționale de Pensii
Publice.
Casă Județeană de Pensii Mehedinți asigură, la nivelul județului, aplicarea unitară a
legislației din domeniul pensiilor și asigurări lor sociale de stat.
Finanțarea cheltuielilor de organizare, funcționare și de investiții ale Casei Județene de
Pensii Mehedinți se asigură de către Casă Națională de Pensii Publice din fondurile repartizate
de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Casă Județeană de Pensii Mehedinți are următoarele atribuții principale:
– înregistrează și asigura evidență contribuabililor;
– încheie contracte de asigurare socială;
– asigura evidență contribuțiilor de asigurări sociale;
– certifica stagiul de cotizare și punctaju l asiguratului;
– stabilește cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata
acestora;
– stabilește și plătește indemnizații și alte drepturi prevăzute în legi speciale, finanțate de
la bugetul de stat;
– emite decizii de recuperare a drepturilor bănești încasate necuvenit și urmărește
recuperarea acestora;
– prezintă propuneri pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și, după
caz, pentru fundamentarea unor indicatori ai bugetului de stat;
– asigura execuția bugetară în p rofil teritorial și organizează contabilitatea acesteia;
– realizează activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă;
– distribuie persoanelor îndreptățite, în limita locurilor repartizate, bilete de tratament
balnear;
– rezolva contestaț ii, sesizări și reclamații, potrivit competențelor;
– organizează și desfășoară activitatea de pregătire și perfecționare profesională a
personalului prin programe de instruire specifice domeniului de activitate;
– asigura reprezentarea în față instanțelor jud ecătorești;
– întocmește și înaintează CNPAS, contul de execuție al bugetului asigurărilor sociale de
stat în profil teritorial, precum și al bugetului de stat pentru indicatorii ce i -au fost repartizați;
– îndeplinește toate atribuțiile privind asigurarea pen tru accidente de muncă și boli
profesionale la nivel teritorial;
– îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege, de statut ori stabilite de președintele
CNPAS.

32

Figura nr. 2