Asigurarile Si Importanta Lor

Capitolul 1. Asigurările și importanța lor

Conceptul de asigurare

Asigurarea reprezintă o activitate economico – socială care constă în protecția persoanelor fizice și juridice în calitate de asigurați împotriva diverselor riscuri ce pot apărea și este realizată de către societăți specializate, în calitate de asigurători.

Totodată asigurarea este o operațiune economico – financiară prin care asigurătorii despăgubesc asiguratul, printr-o sumă de bani (îndemnizația de asigurare sau suma asigurată), în cazul producerii unui eveniment nefavorabil.

În literatura de specialitate regăsim următoarele definiții:

Asigurarea constituie un sistem de relații economice, care implică aportul unui număr mare de persoane fizice și juridice în costituirea unui fond bănesc, în condițiile în care fiind amenințate de aceleași pericole, în existența și activitatea lor, concep și recunosc oportunitatea prevenirii și înlăturării pe baze mutuale a prejudicilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile, dar nesigure.

Asigurarea poate fi definită ca un acord de voință (contract) între asigurător și asigurat, prin care asigurătorul oferă asigratului pretecția pentru riscurile ce și le-a asumat, obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor în caz de producere a acestor riscuri, în schimbul plății de asigurat a unor sume de bani, numită primă de asigurare.

Conform legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurați, expuși la producerea unor anumitor riscuri, și îi îndemnizează pe ei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activității desfășurate.

Prin urmare asigurările permit:

constituirea fondului de asigurare;

evaluarea și acordarea operativă a despăgubirilor ori a sumelor asigurate convenite, ca urmare producerii cazului asigurat;

adaptarea operativă a produselor de asigurare de la cerințele dinamice ale pieței asigurărilor, pe plan național și internațional.

Asigurarea este, așadar, un mijloc de reducere a incertitudinii. În schimbul cumpărării unei polițe de asigurare pentru o prima mai mică, cunoscută ca valoare, este îndepărtată posibilitatea unei pierderi mai mari. Prin acumularea primelor și evenimentelor asigurate, impactul financiar al unui eveniment, car ar putea fi dezastruos pentru asigurat, este dispersat într-un grup mai larg.

Asigurările ajută oamenii și afacerile să evalueze, administreze și reducă riscurile. Oferă beneficii asiguraților, deoarece reprezintă un mod de conversie a unor costuri mari și neașteptate într-un număr de plăți mai mici, care pot fi controlate. Fără asigurae, oamenii s-ar angaja mai puțin în anumite activități ale vieții moderne, deoarece costurile potențiale financiare la care ar fi expuși ar fi prea mari.

Tebelul 1.1. Beneficiile oferite de asigurări

Sursa: prelucrările autorului, conform datelor preluate de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

Funțiile asigurării

Funcțiile asigurărilor exprimă mijloacele prin care aceasta își îndeplinește menirea sa socială, iar rolul exprimă rezultatele obținute prin exercitarea funcțiilor asigurărilor.

Potrivit concepțiilor unor economiști, asigurările îndeplinesc mai multe funcții, cum ar fi:

De compensare a pagubelor pricinuite de calamități ale naturii și de accidente rși plata unor sume asigurate, atunci când în viața asiguraților intervin anumite evenimente. Această funcție a stat la baza apariției și dezvoltării asigurărilor pe plan național și internațional.

Potrivit acestei funcții, asigrarea are rolul de a contribui:

la refacerea bunurilor avariate sau distruse;

la repararea unor prejudicii de care asigurații răspund conform legii;

acordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viața și integritatea persoanelor.

De prevenire a daunelor, activitățile de prevenire reprezintă un capitol important al programelor de asigurări din toată lumea. Funcția de prevenire se exercită pe două căi principale și anume:

prin finanțarea unor activități de prevenire a calamităților și accidentelor: construirea de diguri de protecție împotriva inundațiilor, lucrări de înpăduriri, desecări, irigații, finanțarea unor programe educaționale pentru asigurați etc.;

prin stabilirea unor condiții de asigurare care să oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă: participarea asigratului la acoperirea unei părți de pagubă, decăderea din derptul de despăgubire î cazul neîndeplinirii unor măsuri de eliminare sau limitare a pagubei etc.

Funcția financiară. Având în vedere decalajul de timp între momentul încasării primelor și momentul plății despăgubirilor, societățile de asigurare concentrează temporar sume foarte importante pe care apoi le plasează pe piața capitalului în scopul obținerii unor venituri suplimentare și al creșterii siguranței afacerilor.

În literatura de specialitate se mai întâlnesc două funcții importante ale asigurărilor:

Funcția de repartiție – se manifstă în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, în dispoziția societății de asigurare. În al doilea rând, această funcție se manifestă în procesul de dirijare a fondului către destinațiiole sale legale și anume: plata îndemnizației de asigurare, acoperirea cheltuielilor administrative alo societăților de asigurare, constituirea fondurilor de rezervă și finanțarea unor acțiuni cu caracter preventiv. Prin funcția de repartiție sunt dirijate impozitele datorate d societatea de asigurare la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, iar contribuțiile sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Funcția de control – urmărește modul în care se încadrează primele de asigurare și alte venituri ale organizației de asigurare, cum se efectuează plățile cu titlul de îndemnizație de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative, corecta determinare a drepturilor cuvenite asiguraților, îndeplinirea integrală și la termen a obligațiilor financiare ale asigurătorului față de stat și de terți.

Clasificarea asigurărilor

Asigurările se clasifică după următoarele criterii:

După domeniul la care se referă:

Asigurări de bunuri – acoperă riscul de avariere a bunurilor și au ca obiect diferite valori materiale aparținând unor persoane fizice sau juridice, care pot fi supuse acțiunii unor fenomene naturale sau accidentelor;

Asigurările de persoane – au ca obiect persoana fizică în sine, ele încheindu-se pentru diminuarea consecințelor negative cauzate de calamități naturale, accidente sau boli;

Asigurările de răspundere civilă – asigurătorul își asumă obligația de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor unor terțe persoane.

După obiectul de activitate stabilit prin contractul de societate și statut se pot practica următoarele categorii de asigurări:

Asigurări de viață;

Asigurări de persoane;

Asigurări de autovehicule;

Asigurări maritime și de transport;

Asigurări de aviație;

Asigurări de incendiu și alte pagube de bunuri;

Asigurări de răspundere civilă;

Asigurări de credite și garanții;

Asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate și asigurări agricole.

După forma juridică de realizare:

Asigurările obligatorii – se poate introduce atunci când bunurile unui important număr de persoane fizice și juridice sunt amenințate de anumite riscuri astfel încât fiecare deținător al bunurilor respective ar putea avea de suportat pagube la producerea riscurilor respective. Scopul acestui tip de asigurare este de a proteja avuția națională și de a sigura continuitatea activității;

Asigurările facultative – iau naștere pe baza contractului de asigurare încheiat între asigurător și asigurat. Ea cuprinde numai o parte din bunurile de același fel sau personele asigurabile existente la un moment dat în economie.

După riscul cuprins în asigurare:

Asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, etc. Obiectul de asigurare fiind: clădirile, mijloacele de transport, construcțiile, utilajele și instalațiile etc.;

Asigurări contra grindinei, furtunii, ploilor torențiale, inundațiilor, alunecărilor de teren. Împotriva acestor riscuri se asigură, în principal, culturile și rodul viilor;

Asigurările pentru boli și accidente din rândul animalelor;

Asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice la care sunt supuse mijloacele de transport și încărcăturile aflate în acestea;

Asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor (accidente, boli, deces) – în cazul asigurărilor de viață;

Asigurări pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate terțelor persone prin accidente sau prin exercitarea unei anumite activități.

După sfera de cuprindere în profil teritorial:

Asigurari interne – părțile contractante domiciliază în aceeași țară, bunurile, persoanele și răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiași țări, iar riscurile asigurate se pot produce pe același teritoriu;

Asigurările externe – apar în legătură cu persoanele, răspunderea civilă sau bunurile care ies înafara limitelor teritoriale ale țării în care se încheie contractul de asigurare.

Schema 1.1. Clasificarea asigurărilor.

Sursa: Cistelean, L., Cistelean, R.,(1997) – „ Asigurări comerciale”, pag.23

Evoluția asigurărilor

Apariția asigurărilor a fost determinată de necesitatea și nevoia omului de a se proteja împotriva consecințelor unor accidente, calamități naturale, de nevoia de mijloace de existență, în cazul pierderii sau limitării capacității de muncă, în urma bolilolor sau a efectelor bătrâneții și altele.

Factorii determinanți, care au condus la apariția asigurărilor, sunt cei economici și sociali.

Unii dintre factorii economici sunt:

Schimbarea condițiilor generale e conomice – trecerea de la o economie exclusiv agricolă la una diversificată a dus la creșterea și adâncirea raporturilor dintre oameni și a cauzelor generatoare de pagube;

Dezvoltarea schimburilor internaționale – succesul marilor târguri și înmulțirea expedițiilor pe mare au arătat necesitatea asigurării mărfurilor și navelor împotrivariscurilor pe timpul transportului.

Factorii sociali se referă la:

Accentuarea procesului de urbanizare – concentrarea populației în orașe și apariția noilor tipuri de locuințe au încurajat apariția evenimentelor producătoare de pagube;

Organizarea breslelor – a favorizat solidaritatea acestor grupuri în care membrii își acordau ajutor reciproc în caz de pagube.

Societățile de asigurări românești au practicat până la primul război mondial numai asigurări de incendiu și de viață.

În anul 1915 a fost înființată Casa de Asigurări a Ministerului de Interne, care în 1942 a fost transformată în Regia Autonomă a asigurărilor de stat., cu monopolul asupra bunurilor de stat și comunale.

În 1949, în temeiul Decretului nr. 362 toate societățile de asigurare au fost puse în lichidare, iar de la 15 septembrie și-au încetat orice activitate.

Societățile de asigurări au trecut în proprietatea statului cu toate activele și pasivele lor.

În 1952 a fost înființată Administrația Asigurărilor de Stat, spacializată în operațiuni de asigurări, reasigurări și comisariat în avarie. Înființarea acestei societăți a atras după sine modificarea d fond a funcțiilor asigurărilor și o lărgire a ariei lor de cuprindere.

Asigurările de stat au fost organizate pe următoarele principii:

Monopolul de stat;

Unitatea asigurărilor de stat;

Universalitatea asigurărilor;

Integralitatea asigurărilor;

Realitatea asigurărilor;

Indemnizațiile de asigurare se plătesc numai pentru persoanele și bunurile cuprinse în asigurare;

Mutualitatea asigurărilor;

Planificarea activității de asigurare;

Eficiența asigurărilor.

Tabelul 1.2. Forme de asigurări practicate de Administrația Asigurărilor de Stat

Sursa: prelucrările autorului conform conținutului din cartea Bistriceanu, G. (2002) – „Sistemul asigurărilor din România”, pag.142

În locul Admninistrației Asigurărilor de Stat, care și-a încheiat activitatea pe data de 31 decembrie 1990, au luat ființă trei societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor:

Societatea „Asigurarea Romanească S.A.”, care a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme și aștor asigurări, și în limitele acestora, pasivele corespunzătaore.

Societatea „Astra S.A.” a preluat activele societăților mixte, cu participarea Admninistrației Asigurărilor de Stat din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea.

Agenția „Carom S.A.” a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurări din străinătate.

Aceste trei societăți cu capital de stat sunt conduse de adunările generale respective care își aleg consiliul de administrație și comisia de cenzori.

Alături de aceste trei societăți, prin Hotărârea nr.189 din martie 1991 a Guvernului României a fost înființată Banca de Export-Import a României, care poartă denumirea de EXIMBANK și îndeplinește atât atribuții bancare, cât și de asigurări.

Prin legea nr. 136 din decembrie 1995 privind asigurările și reasigurările, toate asigurările au devenit facultative, cu exepția asigurării de răspundere civilă auto, care este și în prezent obligatorie.

În aprilie 2000 Parlamentul României a adoptat Legea nr. 32 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, care cuprinde normele, organizarea, funcționarea, supravegherea, redresarea, reorganizarea și lichidarea societăților de asigurări.

În anul 2002, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), a acordat autorizații de funcționare a patru societăți de asigurare: BCR Asigurări S.A., ALPHA INSURANCE ROMÂNIA S.A., MEDITERRANEA ASSICURAZIONI S.A., și UNIROYAL INSURANCE S.A., astfel, la data de 31 decembrie 2002 în evidențele autorității de supraveghere erau înregistrate 52 de societăți de asigurare.

În anul 2003 au fost emise și implementate norme privind controlul intern și norme privind managementul asigurătorilor, prin aceste norme s-a asigurat desfășurarea unei activități de asigurare eficiente și prudente.

A intrat în vigoare Legea nr. 76/2003, care modifică și completează Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și suprevegherea asigurărilor.

La 31.12.2003 erau constituite 44 de societăți care dețineau autorizație de funcționare ca asigurători, 29 aveau și aprobare de a subscrie riscuri de catastrofe naturale.

În 2004 erau autorizate să funcționeze 44 societăți de asigurare, societăți ca BCR Asigurări, CERTASIG, INTERAMERICAN, GERMAN ROMANIAN ASSU RANCE, ABC Asigurări, OMNIASIG, DELTA Asigurări au început să practice noi tipuri de asigurări.

Incidența asigurărilor asupra economiei

Asigurările reprezintă o importantă ramură a economiei. Ele participă la creșterea produsului intern brut, prin valoarea adăugată în societățile de asigurări. Asigurările intervin și pe piața muncii cu o ofertă de locuri de muncă, ce duce la creșterea productivității muncii în cadrul economiei naționale. De asemenea, asigurările participă cu ofertă de capital de împrumut pe piața financiară, punând la dispoziția băncilor, agenților economici sau a autorităților publice diverse resurse bănești.

Potrivit unor economiști de prestigiu influența asigurărilor asupra activității economice se prezintă astfel:

Asigurările ca ramură creatoare de valoare adăugată. Dintre elementele ce alcătuiesc primele de asigurare, doar parte din acestea sunt incluse în producția brută a ramurii de asigurări. În cazul asiurărilor de bunuri, remunerația activității de asigurare reprezintă diferența dintre primele încasate și îndemnizațiile plătite. În cazul asigurărilor de viață, remunerația aferentă acestei activități este egală cu diferența între primele încasate de asigurători și îndemnizațiile achitate, la care se adaugă soldul net al rezervelor tehnice și se scad dobânzile aferente acestor rezerve. Remunerația activității desfășurate de casele de pensii este egală cu cheltuielile de gestiune, ce cuprind și cosumul intermediar al caselor respective, salariile plătite și amortizarea capitalului fix.

Asigurările ca ramură creatoare de locuri de muncă. Asigurările oferă locuri de muncă unui număr important de persoane. Acest lucru determină, în același timp, și o creștere a productivității muncii, exprimată ca valoare adăugată brută ce revine unei persoane ocupate în această ramură.

Asigurările ca ramură participantă la oferta de împrumut pe piața financiară. Societățile de asigurări îndeplinesc un rol de intermediar între asigurații care dețin resurse temporar disponibile și persoanele fizice șii juridice care solicită aceste resurse. Astfel, resursele bănești atrase prin acest mod în cadrul circuitului economic sunt orientate spre creșterea capitalului productiv al societăților comerciale, sau spre acoperirea deficitului bugetar, la nivelul administrațiilor centrale de stat sau locale.

Asigurarea ca factor de diminuare a incertitudinii economice și ca mijloc de reluare a activităților întrerupte temporar. O persoană fizică sau juridică încheie o asigurare atunci cănd devine conștientă de faptul ca un eveniment îi poate afecta viața, integritatea fizică sau bunurile ce îi aparțin. Această asigurare se încheie pentru o dispersare a riscului, dar nu pentru o eliminare a lor. Prin asigurare se rezolvă problemele financiare legate de sinistru, rămânând de rezolvat problemele tehnice privind refacerea fizică a bunurilor avariate și repunerea lor în stare de funcționare. Astfel, asigurarea face posibil ca, într-un termen cât mai scurt, să se reia procesul de producție.

Capitol 2 Piața asigurărilor

2.1. Conceptul de piață în asigurări

Piața ocupă locul central în mecanismul de funcționare al unei economii moderne, pentru că ea oferă informații ce fundamentează deciziile agenților economici, ale producătorilor și consumatorilor de bunuri materiale și servicii, indiferent de forma economico-socială pe care aceștia o îmbracă și de forma de proprietate pe care se întemeiază.

Piața reprezintă un ansamblu coerent, un sistem sau o rețea de releții de vânzare – cumpărare între diferiți agenți economici care sunt, pe de o parte, uniți prin legături de interdependență și , pe de altă parte, se află în raporturi de opozoție, fiecare urmându-și propriul interes.

Pornind de la ideea că piața înseamnă totalitatea tranzacțiilor care se realizează într-un domeniu, putem defini piața asigurărilor ca fiind totalitatea operațiunilor de asigurare efectuate de către societățile de asigurări.

Prin cumularea acestor două definiții putem spune că piața asigurărilor reprezintă totalitatea relațiilor economice de vânzare – cumpărare a serviciului de asigurare ce se exprimă în apărarea intereselor atât a persoanelor fizice, cât și a celor juridice.

Potrivit unor lectori universitari, piața asigurărilor presupune întalnirea cererii de asigurare, ai cărei purtători sunt persoanele fizice și juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări, cu oferta de asigurare, ai cărei reprezentanți sunt organizațiile specializate și autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile să desfășoare, sub aspect financiar, o astfel de activitate.

Operatorii specific pe piața de asigurare sunt asigurătorul și asiguratul.

Asigurătorul lansează oferta de asigurare, în temeiul unei legi, în cazul asigurărilor obligatorii sau în virtutea unui contract, în cazul asigurărilor facultative.

Asiguratul, ca operator, își manifestă cererea de asigurare ân funcție de interes, potență financiară sau chiar în virtutea legii, în cazul asigurărilor obligatorii.

Piața asigurărilor constituie un concept complex, dinamic cu valențe practica pe plan național și internațional.

Schema 2.1 Legăturile dintre asigurați și asigurători pe piața asigurărilor

Sursa: prelucrările autorului

În concluzie parametrii pieței asigurărilor sunt cererea și oferta de asigurare. Oferta de asigurare este susținută de societăți comerciale de asigurare, persoane juridice, autorizate legal să funcționeze pe piața asigurărilor și care au capacitate financiară corespunzătoare. Oferta de asigurare este impusă, în cazul asigurărilor obligatorii, dar este liberă, în cazul asigurărilor facultative.

2. 2 Concurența pe piața de asigurări

Un factor important a unei economii liberalizate, de piață, este concurența. Deci, rconcurența este prezentă și pe piața asigurărilor.

Concurența reprezintă comportamentul agenților economico-sociali în economia de piață , în cazul asigurărilor, este vorba de comportamentul purtătorilor cererii și ofertei de asigurare.

În principiu, concurența prezintă o rivalitate între participanții la actul de vânzare – cumpărare, un raport de forțe dintre aceștea.

Din punct de vedere al concurenței se deosebesc următoarele tipuri de piață, valabile și pentru piața asigurărilor:

piața cu concurență perfectă sau pură;

piața cu concurență imperfectă.

Concurența perfectă este concurența purificată de orice element de monopol. Ea presupune, în principal, că toate unitățile producătoare sunt capabile să-și vândă integral producția obținută la prețul pieței, fără a-l influența într-un fel, iar toți cumpărătorii pot să cumpere la prețul pieței atât cât doresc, fără a influiența piața. Astfel, prețul se stabilește la un nivel la care corespunde punctului de intersecție dintre curba ofertei și curba cererii prdusului respectiv. Dacă prețul crește peste acest nivel, apare un exces de ofertă care conduce la scăderea sa, astfel apare concurența dintre producători și dacă prețul scade sub nivelul de echilibru, situația este inversă și apare concurența dintre consumatori.

Produsul unei societăți de asigurare diferă de un bun material produs fabricat de unitatea econamică, el îmbracă forma unui serviciu. Aceste servicii sunt generatoare de valoare nouă, valoare adăugată, de producție netă. Efectele sunt specifice diferitelor forme de asigurare.

O formă spacifică îmbracă și prețul în cazul asigurărilor, respectiv prima de asigurare. Prima de asigurare se află la nivel de echilibru atunci când se asigură concordanța între ofertă și cererea de asigurare.

Concurența perfectă presupune ca ofertanții de asigurare să nu poată influența nivelul primelor de asigurare rezultat din confruntarea cererii cu oferta. Modificarea într-un sens sau altul a raportului dintre cerere și oferta de asigurare duce la modificarea în sens invers față de punctul de echilibru a nivelului primei de asigurare.

Piața cu concurența perfectă are o serie de trăsături definitorii, cele mai importante sunt:

atomicitatea participanților;

fluiditatea pieței;

mobilitatea perfectă a factorilor de producție;

transparența pieței;

omogenitatea produselor.

a) Atomicitatea participanților înseamnă existența unui număr mare de producători și cumpărători, respectiv de ofertanți sau prestatori de servicii și de solicitanți efectivi de asigurări pe piață, fără ca vreunul dintre ei să fie preponderent.

Pentru a exista atomicitatea pe piață trebuie să fie îndeplinite două condiții:

atât cumpărătorii, cât și vânzătorii să aibă putere economică mică și relativ apropiată între ei;

nici unul dintre ei să nu poată influența piața prin modificarea cererii sau ofertei sale.

b) Fluiditatea pieței apare atunci când cumpărătorii pot să-și aleagă în mod liber furnizorii lor, iar producătorii pot în mod liber să intre sau să iasă dintr-o piață anume. În acest caz nu există bariere juridice sau instituționale la intrarea unor noi producători concurenți pe piață unui anumit produs sau serviciu. Privită în mod simplist, piața este locul unde poate să vină oricine dorește să vândă sau să cumpere și să rămână acolo atâta timp cât are interes să o facă. La fel se întâmplă și pe piața asigurărilor, creșterea sau scăderea numărului organizațiilor de asigurare este rezultatul apariției pe piață a noi societăți, asociații mutuale sau a altor tipuri de organizații, concomitent cu plecarea altora prin lichidare, fuziune sau achimbarea obiectului de activitate.

Asemenea activități și fluctuații demonstrează ca piața asigurărilor nu este una închisă, ci o piață deschisă, în continuă mișcare.

c) Mobilitatea perfectă a factorilor de producție este o condiție care presupune că factorii de producție, muncă și capital sunt orientați spre utilizările unde se asigură cel mai mare profit posibil. Agenții economici pot părăsi piețele în care obțin pierderi și se pot orienta către cele unde sunt siguri că pot să obțină profit.

În cadrul pieței asigurărilor, mobilitatea factorilor de producție se limitează în primul rând, la mișcarea muncii și a capitalului între cele câteva tipuri de asigurări legiferate din fiecare țară și între diferitele tipuri de organizații de asigurare. În al doilea rând mobilitatea factorilor de producție ar însemna transferarea muncii și a capitalului din domeniul asigurărilor și alte domenii de activitate. Având în vedere faptul că specificul muncii și activitatea de asigurar se observă că factorii de producție nu se pot transfera ușor în acest sens.

d) Transparența pieței înseamnă că toți agenții economici sunt perfecți informați, cunosc complet elementele pieței și schimbările care pot interveni pe aceasta. Pentru un produs oarecare este suficientă cunoașterea prețului său, înscris pe o etichetă sau făcut public pe o cale oarecare, în cazul asigurărilor, pentru a convinge un potențial asigurabil de utilitatea contractării asigurării, nu este suficientă simpla cunoaștere a primei de asigurare pentru a aobține informațiile necesare în vederea luării unei decizii, persoanele interesate trebuie să se adreseze unui specialist în domeniu.

e) Omogenitatea produselor se referă la faptul că produsele sunt identice, astfel încât celor ce cumpără să le fie indiferent de la ce producători obțin produsul. Astfel se ajunge la concluzia că pe piața asigurărilor nu concureazăle companiile de asigurare în general, ci cele care au același profil, care practică același tip de asigurare, având același tip de produs, adică încheie asigurări împotriva aceluiași risc.

Concurența poate fi considerată pură sau perfectă dacă cele cinci trăsături analizate sunt prezente simultan pe o piață. Dacă cel puțin una dintre ele nu este prezentă, se vorbește de concurență impură și poartă denumirea de piața cu concurența imperfectă.

Pe piața asigurărilor nu este prezentă nici una din trăsăturile pieței cu concurență perfectă. Situația pe piața asigurărilor conform acestor caracteristici este prezentată în Schema 2.2

Schema 2.2. caracteristicile pieței de concurență perfectă pe piața asigurărilor

Sursa: prelucrările autorului comform textului din cartea Bratu, Ș., Galiceanu, I., – „ Economia asigurărilor”, pag. 223

Piața asigurărilor este o piață impură, imperfectă, deoarece o piață cu o singură ofertă de de asigurare, aparent neconcurențială, prezintă și câteva elemente de concurență, în sensul că o companie de asigurări are menirea de a convinge persoanele asigurabile să accepte condițiile oferite de aceasta și aducând astfel cererea de asigurare la dimensiunea ofertei. În acest caz, persoanele fizice și juridice asigurabile pot alege intre a accepta oferta de asigurare ce există pe piață sau de a o refuza, căutând alte oferti și alternative.

2.3. Caracteristicile și structura pieței de asigurări

Piața asigurărilor poate fi caracterizată prin starea sau modul de manifestare a relațiilor pe care le implică, prin dimensiune, prin cadrul organizațional precum și prin modul de realizare a concurenței.

1. Starea pieței asigurărilor reflectă caracterul concurențial sau neconcurențial al acesteia. Piața concurențială se caracterizează prin existența și funcționarea î cadrul național, a mai multor societăți de asigurare, în regim autonom și concurențial. Fiecare dintre societăți încearcă să ocupe un segment de piață cât mai mare. În acest scop oferta de asigurare se diversifică, „condițiile de asigurare” devenind concurențiale. O piață concurențială caracterizează țările cu economie liberală.

Piața neconcurențială a asiurărilor este specifică sistemelor social-economice în care există o singură ofertă de asigurare și care este realizate de o singură societate de asigurări, acea societate deținând monopolul absolut al pieței respective.

Dimensiune pieței asigurărilor poate fi estimată în funcție de câțiva factori esențiali:

cererea de asigurare reală;

suportabilitatea financiară a asigurării;

interesul în asigurare.

Cererea de asigurare influențează dimensiunea pieței asigurărilor numai în procesul confruntării ei cu oferta.

Mărimea pieței asigurărilor se poate aprecia în funcție de:

numărul de contracte încheiate în perioada de referință;

numărul polițelor de asigurare active;

valoarea primelor de asigurare încasate;

cuantumul sumelor asigurate în aceeași perioadă;

mărimea angajamentelor asumate de societatea de asigurare la un moment dat.

Suportabilitatea sau potența financiară a asigurării se află în corelație cu dezvoltarea economică și accesul la venit , iar interesul este potențat de nivelul de cultură și de instruire, de relațiile de proprietate și de alți factori.

Interesul pentru asigurare este reprezentat de cererea de asigurare, intensitatea și varietatea ofertei de asigurare, aspecte reflectate prin numărul unităților de asigurare și varietatea formelor de asigurare în portofoliu.

3. Cadrul organizațional al pieței asigurărilor se reflectă prin diversitatea rețelei instituționale și prin multitudinea de societăți active pe piață.

Pe piața asigurărilor pot funcționa:

societăți comerciale de asigurare de asigurare-reasigurare sau banc-asigurare – care funcționează cu capital de stat sau privat, unele funcționează ca societăți pe acțiuni, altele, ca societăți cu răspundere limitată, cu capital intern sau mixt. Societățile comerciale de asigurare-reasigurare au ca scop obținerea de profit;

organizații de asigurare de tip mutual – funcționează pe principiul mutualității, dar efectuează operații de întrajutorare pentru membrii lor, neavând ca scop obținerea de profit, specific este faptul că orice membru al organizației mutuale este, în același timp, asigurat și asigurător;

asociații de asigurare – sunt organizate, după caz, pentru supraviețuire sau pentru deces. Specific este că la expirarea perioadei pentru care a fost constituită asociația, suma rezultată din cotizații capitalizate se împarte între supraviețuitori, respectiv urmașilor.

Modul de realizare a concurenței se reflectă prin:

omogenitatea produsului (formei) de asigurare;

transparența pieței;

atomizarea pieței;

libertatea de mișcare (intrare – ieșire) a agenților pieței;

descentralizarea deciziilor.

Libertatea de mișcare a agenților economici pe piața asigurărilor este un criteriu esențial al funcționării economiei de piață, al deschiderii față de mediul economic și social.

Creșterea sau scăderea numărului de societăți de asigurare se motivează pe evoluția obiectivăa pieței asigurărilor, în cadrul căreia apar noi societăți de asigurare, concomitent cu lichidarea, fuzionarea altora. În acest scop, în România, s-a constituit, Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și Reasigurare, care vizează constituirea societăților de asigurare, subscrierea și vărsarea capitalului social, funcționarea societăților de asigurare-reasigurare cu respectarea prevederilor legale, protecția drepturilor asiguraților în raport cu activitatea și operațiunile desfășurate de societățile de asigurare.

2.4. Evoluția pieței asigurărilor în România în condițiile crizei economice

Criza economică reprezintă situația în care economia unei țări trece brusc printr-o scădere a forței sale.

Oeconomie ce trece printr-o criză economică va experimenta aprope sigur o scădere a PIB-ului, o evaporare a lichidităților și o creștere sau scădere a prețurilor din cauza unei inflații.

Crizele economice pot lua forma unei stagflații, unei recesiuni sau unei depresii economice, și uneori pote duce la colaps economic.

Criza economică a afectat și România. În primul semestru din 2008, creșterea economică a României era de 9%, nimic nu anunța un dezastru economic cu câteva luni mai târziu, însă acesta s-a produs, iar în 2009 România se afla oficial în recesiune. Scăderea economică din acel an era de peste 7%, în 2010, rămâne sub semnul recesiunii, cu o scădere de 1,3%. Economia României s-a recuperat ușor abia după un an agricol bun în 2011, înregistrând o creștere economică de 2,5%, urmând ca în 2012 să scadă iar, ajungând la 0,7%. Economia României a avansat în 2013 cu 3,5% față de 2012. Pentru 2014,Banca Mondială a previzionat o creștere economică a României de 2,5%. România ar urma să înregistreze un avans economic de 2,7% atât în 2015, cât și în 2016.

Criza economică a avut efecte negative și asupra pieței de asigurări din România. La nivelul anului 2007, specialiștii în domeniu caracterizau piața românească de asigurări astfel:

societățile de asigurare s-au orientat pe asigurările de bunuri în speță pe segmentul auto, de persoane altele decât cele de viață, evitând pe cele maritime, de aviație, care presupun sume asigurate mari și ricuri pe care încă nu le stăpânim în suficientă măsură, practică prime insuficiente pentru acoperirea despăgubirilor;

nu se asigură o dispersie suficient de mare a riscului, nepracticându-se o selecție a asiguraților;

activitatea de reasigurare este redusă, explicată prin practicarea reasigurării doar de către unele birouri sau departamente a unor societăți românești și o credibilitate redusă pe piața internațională de asigurare;

lipsa personalului de specialitate, mai ales la nivelul de vârf, și slaba activitate de formare a acestuia.

La începutul crizei, decembrie 2007, Primele brute subscrise ale Romaniei erau de 7.175.789.699 lei, după acest an, primele brute subscrise au scăzut simțitor.

Tabelul 2.1 Dinamica primelor brute subscrise pentru asigurări generale și de viață în perioada 2007-2013

Sursa: Date prelucrate de autor din Rapoartele anuale CSA

Grafic 2.1 Dinamica primelor brute subscrise în perioada de criză

Sursa: Date prelucrate de autor din Rapoartele anuale CSA

Pe perioada crizei, primele brute subscrise au înregistrat scăderi foarte mari, cea mai mare fiind în 2009 când au scăzut de la 24,53% la -0,74 față de anul precedent. Cea mai mică valoare a primelor brute subscrise a fost în anul 2011 cu o valoare de 7.822.309.952 . În 2012, odată cu depășirea punctului culminant al crizei, se vede o îmbunătățire clară a primelor brute subscrise, având o valoare de 8.256.914.950, iar în 2013 a crescut până la 8.291.203.779.

Tabelul 2.2 Evoluția gradului de penetrare și densitatea asigurărilor în perioada 2007-2012

Sursa: Date prelucrate de autor din Rapoartele anuale CSA

Grafic 2.2 Evoluția gradului de penetrare și densitatea asigurărilor în perioada crizei

Sursa: Date prelucrate de autor din Rapoartele anuale CSA

În anul 2009, gradul de penetrare a asigurărilor în Produsul Intern Brut, determinat ca raport între primele brute subscrise pentru asigurări generale și de viață și PIB, s-a situat la 1,80%, înregistrând o creștere de 0,03 puncte procentuale față de anii precedenți, însă în 2010 și 2011 acesta scade, urmând ca în 2012 să ajungă la o valoare de 1,40%.

Criza economică s-a simțit și asupra densității asigurărilor, deoarece în perioada 2008-2012 a scăzut în continuu, de la valoarea de 415,62 lei/locuitor în 2008, la 387,35 lei/locuitor în 2012.

Piața de asigurări a României a cunoscut o evoluție interesantă în perioada de criză, urmând și evoluțiile contradictorii pe care le-a suportat și economia în ansamblul ei. Se observă o ușoară îmbunătățire a pieței de asigurări începând cu 2012, ceea ce rezultă că România depășește ușor situația de criză.

Capitolul 3 Studiu de caz. Piața asigurărilor din România versus piața asigurărilor din Republica Moldova.

Cercetarea de față are ca scop principal identificarea asemănărilor și deosebirilor dintre piața asigurărilor din România și piața asigurărilor din Republica Moldova. Pentru a atinge acest scop mi-am propus următoarele obiective:

Să analizez piața asigurărilor din România și cea din Republica Moldova.

Să identific ponderea celor mai principale tipuri de asigurări din total asigurări.

Să identific câteva asemănări și deosebiri între piața asigurărilor din România și din Republica Moldova.

Să identific care dintre aceste piețe este mai puternică, mai stabilă.

3.1. Piața asigurărilor din România

3.1.1. Cei mai mari asigurători pe piață

Din multitudinea de asigurători ce există pe piața asigurărilor din România, am ales să accentuez clasamentul primelor 10 companii de asigurare pentru anul 2013. Voi identifica companiile care activează pe piață în general, cât și în asigurările de viață, asigurările generale și, nu în ultimul rând, cele mai mari 10 companii de brokeraj.

Tabelul 3.1. Top 10 – Total piață

Sursa: http://www.1asig.ro/, accesat în data de 20.05.2014

Din Tabelul 3.1. putem observa că ponderea cea mai mare în total piață o deține compania ASTRA Asigurări, care a intrat pe piață ca un jucător puternic și stabil încă din anul 1991 și care este liderul pieței asigurărilor din România începând cu iunie 2009. Valoarea primelor brute subscrise în anul 2013 obținute de Compania ASTRA Asigurări este în valoare de 1.070 mil. RON. Al doilea loc îi revine Companiei ALLIANZ – ȚIRIAC, care s-a instalat repede în fruntea ierarhiei operatorilor privați de asigurări și înregistrează o valoare a primelor brute subscrise de 919 mil. RON. Pe locul al treilea se situează Compania OMNIASIG VIG, această companie este câștigătoarea Marelui Premiu și a Trofeului „Compania de Asigurări a Anului”, acordat în cadrul Galei Premiilor Pieței Asigurărilor, Ediția 2009 , valoare primelor brute subscrise din 2013 a companiei este de 881 mil. RON.

Tabelul 3.2. Top 10 – Asigurări de viață

Sursa: http://www.1asig.ro/, accesat în data de 20.05.2014

ING Asigurări de Viață deține locul fruntaș în topul companiilor care activează în sfera asigurărilor de viață cu o valoare a primelor brute subscrise de 560 mil. RON. ING Asigurări de Viață este compania cea mai puternic capitalizată de pe piața asigurărilor, ocupând primul loc și din punctul de vedere al atragerii de noi clienți. Locul doi îl deține Compania MOTROPOLITAN Life, care în 2004 a obținut Premiul Special pentru Calitatea Serviciilor – Asigurări de Viață, cu o valoare a primelor brute subscrise de 255 mil. RON. Ocupantul locului al treilea este Compania BCR Asigurări de Viață VIG, misiunea acestei companii este de a oferi cele mai performante servicii și produse de asigurare pentru protecția familiei, creșterea valorilor activelor, rezolvarea priorităților majore de-a lungul vieții și păstrarea sandardelor de viață la vârsta pensionării. Primele brute subscrise în anul 2013 al acestei companii sunt în valoare de 221 mil. RON.

Tabel 3.3. Top 10 – Asigurări generale

Sursa: http://www.1asig.ro/, accesat în data de 24.05.2014

În fruntea topului companiilor ce activează în sfera asigurărilor generale este Compania ASTRA Asigurări cu o valoare a primelor brute subscrise de 1.056 mil. RON. Ea a fost desemnată „Compania Anului 2010” . Pe al doilea loc se situează OMNIASIG VIG, care este prezentă pe piața asigurărilor din România de 14 ani și în 2013 a înregistrat o valoare a primelor brute de 881 mil. RON. Locul 3 îl ocupă ALLIANZ – ȚIRIAC, această companie oferă o gamă completă de produse și servicii de protecție și planificare financiară, pe toate segmentele de asigurări – auto, bunuri, răspundere, viață, sănătate, dar și în domeniul administrării pensiilor private. În 2013 ALLIANTZ – ȚIRIAC a avut o valoare de 824 mil. RON a primelor brute subscrise.

Tabelul 3.4. Top 10 – Brokeri de asigurări

Sursa: http://www.1asig.ro/, accesat în data de 24.05.2014

În topul brokerilor de asigurări se află MARSH România, care este lider mondial în brokerajul în asigurări și consultanță de risc. În perioada 2002-2012, 10 ani consecutiv, MARSH România a primit titlul de „Brokerul anului”, în 2013 a înregistrat o valoare a primelor brute subscrise de 243 mil. RON. Pe locul secund se află SAFETY Broker cu o valoare de 242 mil. RON a primelor brute, iar pe locul al treilea se situează PORCHE Broker cu 152 mil. RON.

3.1.2. Evoluția primelor brute subcrise

Analiza primelor brute subscrise este efectuată în urma datelor obținute de 37 de societăți românești de asigurare autorizate de Autoritatea de Supreveghere Financiară să desfășoare activitate în aceste domeniu. Dintre acestea, 20 de societăți de asigurare au practicat numai activitate de asigurări generale, 9 asigurători au practicat numai activități de asigurare de viață și 8 asigurători au practicat activități aferente celor 2 categorii de asigurare.

Grafic 3.1. Total prime brute subscrise

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul www.asfromania.ro, accesat la data de 06.06.2014

În primele 2 luni ale anului 2014, volumul primelor brute subscrise pe cele două categorii de asigurare, generale și de viață, a fost de 1.388.321.292 lei, înregistrând o creștere de 1,81% față de perioada similară a anului 2013 – 1.363.597.222 lei.

Grafic 3.2. Evoluția primelor brute subscrise pe categorii de asigurare

Sursa: www.asfromania.ro, accesat la data de 06.06.2014

În 2014, primele brute subscrise pe asigurări generale au fost în valoare de 1.144.875.877 lei, ceea ce reprezintă 82,47% din totalul primelor brute subscrise în piața asigurărilor și sunt în creștere de 3,90% față de primele două luni ale anului 2013.

Primele brute subscrise pentru asigurările de viață au fost în valoare de 243.445.415 lei, ceea ce reprezintă 17,53% din totalul primelor brute subscrise în piața asigurărilor și sunt în scădere de 6,96% față de primele două luni ale nului 2013.

Tabelul 3.5. Prime brute subscrise pe clase de asigurări

Sursa: www.asfromania.ro, accesat la data de 06.06.2014

*Denumirea claselor de asigurare pentru cele două categorii de asigurări sunt următoarele:

Clase de asigurări generale (AG):

Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă și bolile profesionale) ;

Asigurările de sănătate ;

Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare) ;

Asigurări de mijloace de transport feroviar ;

Asigurări de mijloace de transport aerian ;

Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru și fluvial ;

Asigurări de bunuri în tranzit ;

Asigurări de incendiu și alte calamități naturale ;

Alte asigurări de bunuri;

Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule, care acoperă daune care rezultă din folosirea vehiculelor terestre;

Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian;

Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru și fluvial;

Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă: daune din prejudicii aduse terților, altele decât cele menționate la pct.X, XI și XII ;

Asigurări de credite ;

Asigurări de garanții :

Asigurări de pierderi financiare ;

Asigurări de protecție juridică ;

Asigurări de asistență a persoanelor aflate în dificulatate în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu ori de la locul de reședință permanentă ;

Clase de asigurări de viață (AV) :

AI. Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare, cu excepția celor prevăzute la AII și AIII ;

AII. Asigurări de căsătorie, asigurări de naștere ;

AIII. Asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții ;

AIV. Asigurări permanente de sănătate.

**Clasele B1 și B2 sunl clasele I și II din asigurările generale dar pe care le pot practica și societățile de asigurări de viață.

Conform Tabelului 3.5, clasele de asigurări care dețin împreună cea mai mare pondere, de 83,00%, în totalul primelor brute subscrise pentru asigurări generale sunt următoarele:

Clasa X Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule (RCA+CMR) a înregistrat un volum al primelor brute subscrise de 500.944.291 lei, ceea ce reprezintă 43,76% din totalul subscrierilor pentru asigurări generale și a consemnat în primele două luni ale anului 2014 o creștere nominală de 9,51% față de aceeași perioadă a anului 2013.

Clasa III Asigurări de mijloace de transport terestru (Casco) a înregistrat un volum al primelor brute subscrise de 276.993.210 lei, ceea ce reprezintă 24,20% din totalul asigurărilor generale și a consemnat în perioada analizată o creștere nominală cu 1,41% față de aceeași perioadă a anului 2013.

Clasa VIII Asigurări de incendiu și alte calamități naturale a înregistrat un volum al primelor brute subscrise de 172.232.830 lei, ce reprezintă 15,04% din totalul subscrierilor pentru asigurări generale, consemnând, în primele două luni ale anului 2014, o scădere nominală cu 6,61% față de aceeași perioadă a anului 2013.

Grafic 3.3. Evoluția structurii portofoliului pe clase de asigurări generale

Sursa: prelucrările autorului

În asigurările de viață cele mai mari ponderi sunt deținute de clasele următoare:

Clasa AI Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentară deține cea mai mare pondere din totalul subscrierilor aferente asigurărilor de viață, de 68,82%. Față de primele două luni ale anului 2013, volumul subscrierilor pentru această clasă este în scădere cu 4,17%.

Clasa AIII Asigurări de viață și anuități, care sunt legate de fonduri de investiții deține o pondere de 27,75% din totalul subscrierilor aferente asigurărilor pentru asigurări de viață, în scădere cu 14,28% față de primele două luni ale anului 2013. Această involuție este specifică perioadelor de criză financiare.

Grafic 3.4. Evoluția structurii portofoliului pe clase de asigurări de viață

Sursa: prelucrările autorului

În anul 2013 a crescut gradul de concentrare al primelor brute subscrise (pentru asigurări generale și de viață) de primele zece societăți în funcție de cota de piață comparativ cu anul 2012, de la 79,71% la 80,76%.

Primele cinci societăți de asigurare au obținut cumulat prime brute subscrise în valoare de 4.167.690.451 lei, deținând înpreună o cotă de piață de 50,27%.

Figura 3.1. Repartizarea PSB din asigurări generale și de viață pe regiuni, la 31.12.2013

Sursa: www.asfromania.ro, accesat la data de 07.06.2014

3.1.3. Evoluția indemnizațiilor brute plătite de asigurători

Din analiza primelor două luni ale anului 2014 rezultă că societățile de asigurare au plătit indemnizații brute, pentru cele două categorii de asigurări, în valoare de 680.861.544 lei, volumul plăților efectuate înregistrând o scădere cu 9,96% față de perioada similară a anului 2013 – 756.148.212 lei.

Grafic 3.5. Evoluția indemnizațiilor plătite cumulate

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul www.asfromania.ro, accesat la data de 07.06.2014

Din volumul total al indemnizațiilor brute plătite de asigurători în primele două luni ale anului 2014, ponderea cea mai mare o dețin IBP pentru asigurări generale, de 96,50% din totalul indemnizațiilor brute plătite în piața asigurărilor – 657.029.191 lei.

Grafic 3.6. Evoluția indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul www.asfromania.ro, accesat la data de 07.06.2014

Se înregistrează o scădere de 10,75% fată de primele două luni ale anului 2013 cu o valoare de 736.187.070 lei.

Grafic 3.7. Evoluția structurii IBP pentru categoria asigurărilor generale

Sursa: prelucrările autorului

Conform Graficului 3.7. cea mai mare pondere, de 93,17%, în totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale, o dețin plățile aferente următoarelor clase:

Clasa X Asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule cu un volum al indemnizațiilor brute plătite de 335.107.398 lei, reprezintă 51% din totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurărilor generale și au înregistrat o scădere cu 0,01% față de primele două luni ale anului 2013;

Clasa III Asigurări de mijloace de transport terestru (Casco) cu un volum al indemnizațiilor brute plătite de 243.167.550 lei, ceea ce reprezintă 37,01% din totalul indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale și au înregistrat o scădere cu 23,63% față de perioada similară a anului 2013;

Clasa VIII Asigurări de incendiu și alte calamități naturale cu un volum al indemnizațiilor brute plătite de 33.904.257 lei, ceea ce reprezintă 5,16% din total plăți aferente asigurărilor generale și au înregistrat o scădere cu 11,42% față primele două luni ale anului 2013.

Grafic 3.8. Evoluția IBP pentru asigurările de viață

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul www.asfromania.ro, accesat la data de 07.06.2014

În primele două luni ale anului 2014 societățile de asigurare au efectuat plăți pentru asigurări de viață în valoare de 23.832.353 lei. Volumul indemnizațiilor brute plătite a crescut cu 19,39% fată de perioada similară a anului 2013 – 19.961.142 lei.

În primele două luni ale anului 2014, cele mai mari plăți efectuate de asigurătorii români sunt aferente clasei AI Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentară care are un volum de IBP de 19.198.378 lei și au reprezentat 80.56% din total plăți pentru asigurările de viață. Față de primele două luni ale anului 2013, indemnizațiile brute plătite pentru această clasă au crescut cu 19,14%. Ponderea celorlalte categorii ne este reprezentată în Graficul 3.9.

Grafic 3.9. Evoluția structurii IBP pe clase pentru asigurările de viață

Sursa: preucrările autorului

3.2. Piața asigurărilor din Republica Moldova

Piața asigurărilor din Republica Moldova a apărut în anul 1991 în baza cârmuirii Asigurării de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor, formând apoi Compania comercială „QBE ASITO”. La începutul anului 1997 pe piața de asigurări activau mai mult de 50 de companii. Apoi după înregistrarea companiilor au rămas să activeze 33 de companii de asigurări care îndeplinesc mai mult de 80 genuri de servicii de asigurări.

Piața asigurărilor din Republica Moldova devine un sector important, în ciuda condițiilor social – economice dificile, existente pe piața valutară și investițională, industria asigurărilor înregistrează o tendință de creștere. Sectorul asigurărilor a devenit unul competitiv.

3.2.1. Cei mai mari asigurători pe piață

În 2013, piața de asigurări din Republica Moldova s-a menținut pe un trend pozitiv, înregistrând o creștere de 9,89%, până la 300 mil. lei, față de 272 mil. lei cu un an mai devreme.

Din multitudinea de asigurători ce activează pe piața de asigurări din Republica Moldova, cei care intră în top 10 din anul 2013, pe categorii de asigurări sunt următorii:

Tabelul 3.6. Top 10 – Total piață Republica Moldova

Sursa: http://www.xprimm.md/, accesat în data de 10.06.2014

Compania „MOLDASIG” este lider pe piața asigurărilor din Republica Moldova cu o valoare a primelor brute subscrise de 85,84 mil. RON. În decursul a 10 ani de activitate, compania s-a sitaut pe primele poziții în aproape toate tipurile de asigurări.

Locul secund îii revine companiei „ASITO”, ce deține un volum de prime brute subscrise de 47,75 mil. RON. Această companie este prima care a apărut în Republica Moldova, fiind fondată la 6 iunie 1991.

Pe al treilea loc se află compania „GRAWE CARAT ASIGURĂRI”, cu o valoare aprimelor brute subscrise de 32,72 mil. RON. Grupul austriac a intrat pe piața de asigurări a Republicii Moldova în aprilie 2004, el este până în prezent cel mai mare furnizor de asigurări de viață din țară.

Tabelul 3.7. Top – Asigurări de viață

Sursa: http://www.xprimm.md/, accesat în data de 10.06.2014

Comparativ cu piețele occidentale, piața asigurărilor de viață din Republica Moldova se află încă la început de drum, deoarece țara nu deține un cadru legislativ care să permită pieței asigurărilor de viață o dezvoltare mai rapidă.

Pe primul loc se află compania „GRAWE CARAT ASIGURĂRI”, înregistrând o valoare a primelor brute subscrise de 17,41 mil. RON.

Tabelul 3.8. top 10 – Asigurări Generale

Sursa: http://www.xprimm.md/, accesat în data de 10.06.2014

În fruntea clasamentului, pentru asigurări generale, se află compania „MOLDASIG”, care în anul 2007 a fost premiată cu medalia de aur la nominalizarea „Lider”. În 2013, ea înregistrează o valoare a primelor brute subscrise de 85,84 mil. RON.

Pe locul al doilea se situează compania „ASITO” cu un volum de prime brute subscrise de 47,64 mil. RON. Această companie dispune de cea mai extinsă rețea de vânzări de pe piața Republicii Moldova, prin intermediul celor 37 de reprezentanțe teritoriale.

Pe locul al treilea se află asigurătorul „MOLDCARGO” care are ca scop principal oferirea unor servicii de asigurare noi și de calitate pentru societățile de transport și expediție, care activează în sfera transporturilor internaționale; pentru firme turistice, instituții financiare și pentru persoane fizice. În 2013, această companie a înregistrat o valoare a primelor brute subscrise de 30,61 mil. RON.

Tabelul 3.9. Top 10 – Brokeri de asigurare

Sursa: http://www.xprimm.md/, accesat în data de 10.06.2014

În topul brokerilor de asigurări din Republica Moldova se află compania „PRODEVIZ”, care, în 2013, a înregistrat o valoare a primelor brute subscrise de 7,09 mil. RON. Al doilea loc îl ocupă „EUROLIFE BROKER”, care pune accentul pe asigurare financiară a familiei, acumulare de capital și asigurare de bătrânețe, înregistrând o valoare a primelor de 4,47 mil. RON. Al treilea loc în topul brokerilor de asigurări este ocupat de „NOVA BROKER”, cu un volum al primelor brute subscrise de 3,72 mil. RON. Principala sarcină a acstei companii este să selecteze și să ofere clientului cu exactitate produsul de asigurare din diversitatea prduselor oferite pe piață, precum și să ofere consultații în domeniu și asistență profesională în situația apariției cazurilor asigurate.

3.2.2. Evoluția primelor brute subcrise

Analiza primelor brute subscrise am facut-o pe baza rapoartelor statistice a 18 societăți, rapoarte regăsite pe site-ul oficial al Comisiei Naționale a Pieței Financiare din Republica Moldova.

Grafic 3.10. Evoluția primelor brute subscrise în T/1 a fiecarui an

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul http://www.cnpf.md/, accesat la data de 12.06.2014

După o scădere minoră, cu 1%, în trimestrul 1 a anului 2013 cu o valoare a primelor brute subscrise de 57.978.838 RON, față de aceeași perioadă a anului 2012 în care s-a înregistrat o valoare a primelor de 57.984.626 RON, T/1 din anul 2014 s-a evidențiat substanțial cu o valoare a primelor brute subscrise de 63.756.363 RON, crescând cu 9,97% fața de perioada similară a anului 2013. De aici rezultă că piața asigurărilor din Republica Moldova este în continuă dezvoltare.

Grafic 3.11. Evoluția primelor brute subscrise pe categorii de asigurări

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul http://www.cnpf.md/, accesat la data de 12.06.2014

Ca și în cazul României, Republica Moldova practică mai mult categoria de asigurări generale, care în trimestrul 1 al anului 2014 reprezintă 92,08 % din total piață, cu o valoare a primelor brute subscrise de 58.712.236 RON și a înregistrat o creștere cu 10,02 % față de aceeași perioadă anului 2013, având un volum de prime brute de 53.362.955 RON.

Categoria de asigurări de viață reprezintă, în T/1 al anului 2014, 7,92 % din total piață, valoarea primelor brute subscrise fiind de 5.044.127 RON cu o creștere de 9,27 % față de perioada similară a anului 2013 ce a înregistrat o valoare a primelor brute subscrise de 4.1615.883 RON.

Față de categoria de asigurări generale, unde primele brute subscrise scad în 2013 și cresc în 2014, asigurările de viață sunt în creștere continuă pe parcursul celor 3 ani analizați.

Grafic 3.12. Evoluția structurii portofoliului pe clase de asigurări generale

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul http://www.cnpf.md/, accesat la data de 12.06.2014

Din Graficul 3.12. se observă că în primul trimestru al anului 2014, cea mai mare cotă în asigurările generale o deține clasa de Asigurări civilă auto cu 54 % din total asigurări generale și are un volum de prime brute subscrise de 31.991.057 RON. Acestea sunt în creștere față de aceeași perioadaă a anului 2013 cu 14,23 %.

A doua categorie care deține ponderea cea mai mare în total asigurări generale de 23 % este clasa Asigurarea de vehicule terestre (altele decât cele feroviare) CASCO, și înregistrează creștere semnificativă față de trimestrul 1 al anului 2013 cu 35,65 %.

Grafic 3.13. Evoluția structurii portofoliului pe clase de asigurări de viață

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul http://www.cnpf.md/, accesat la data de 15.06.2014

Conform Graficului 3.13. se observă ca cea mai mare pondere din categoria asigurărilor generale o deține clasa Asigurărilor de viață fără asigurări cu pensii și anuități, deținând, în primul trimestru al anului 2014, 95% din total asigurări de viață,ceea ce reprezintă o valoare a primelor brute subscrise de 4.773.681 RON rezultând o creștere cu 9,60 % față de perioada similară a anului precedent care a vut o valoare a primelor brute de 4.355.312 RON.

Tabelul 3.10. Proveniența primelor brute subscrise pentru asigurările generale

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul http://www.cnpf.md/, accesat la data de 15.06.2014

Tabelul 3.10. ne arată că cea mai mare parte din asigurările generale provin din asigurările directe, acestea reprezintă 99 % cu o valoare a primelor brute subscrise de 53.678.902 RON, restul 1% se obține din riscurile primite în reasigurare reprezentând 481.628 RON.

* Asigurările de viață sunt obținute doar din asigurările directe.

Grafic 3.14. Total PSB din asigurări directe pe categorii

Sursa: prelucrările autorului conform datelor preluate de pe site-ul http://www.cnpf.md/, accesat la data de 15.06.2014

Cea mai mare parte a primelor brute subscrise provine de la societățile nefinanciare, reprezentând, în primul trimestru al anului 2014, 49% din total asigurări directe și dețin o valoare a primelor brute subscrise de 29.675.742 RON, acestea înregistrează o creștere de 5,41% față de trimestrul 1 al anului 2013 cu un volum al primelor brute de 28.151.585 RON.

-si indemnizatiile platite cu comentarii