Asigurarile Mijloacelor de Transport

CUPRINS

Argument

Competențe

Capitolul 1. Conceptul de asigurare

1.1.Considerații generale asupra asigurării

1.2.Considerații generale asupra asigurărilor de bunuri la nivel național și internațional

Capitolul 2. Asigurările de bunuri

2.1.Condiții generale de asigurare a bunurilor

2.2.Elementele asigurărilor de bunuri

2.3.Ipostaze ale asigurărilor pe timpul transportului

2.3.1.Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru

2.3.2.Asigurarea autovehiculelor

2.3.3.Asigurarea aeronavelor

Capitolul 3. Politica Uniunii Europene în transportul de bunuri

3.1.Situația curentă și perspectivele

3.2.Transportarea auto a bunurilor

3.3.Transportul aerian

Capitolul 4. Studiu de caz la S.C. Ardaf S.A.

Concluzii

Bibliografie

Argument

Asigurările sunt foarte importante pentru viața omului deoarece te pot scoate dintr-o situație neprevăzută care are efecte negative asupra asiguratului, fiind și printre puținele investiții sigure, aceste argumente determinându-mă să prezint detaliat o parte din domeniul asigurărilor: asigurările mijloacelor de transport.

Consider că tema aleasă și anume „Asigurarea mijloacelor de transport”, este cea mai potrivită și una din preferatele mele pentru ceea ce mi-am propus pe viitor. Această temă mi-a captat atenția în mod deosebit, întrucât, domeniul asigurărilor este unul dintre cele mai profitabile în economie.

Asigurările au apărut datorită nevoii de protecție a omului și a protecției acestuia în fața forțelor naturii, din nevoia populației de a se apăra de unele accidente generate inclusiv de realizările științei și tehnicii , pentru a se proteja față de efectele nedorite provocate de anumiți factori economici și sociali cum ar fi: crizele economice, inflația, șomajul, conflictele dintre state, etc; din necesitatea de a constitui unele mijloace de existență în condițiile pierderii sau reducerii capacității de muncă în urma bolilor sau atingerii pragului unei anumite vârste.

Asigurările sunt folosite în toate tipurile de transport cum ar fi: transportul maritim, transportul fluvial, transportul feroviar, transportul aerian, transportul rutier deoarece acestea ajută la o mai bună funcționare a activității de transport de la expeditor până la destinatar.

Toți proprietarii de vehicule, persoane fizice ori juridice, trebuie obligatoriu să încheie o asigurare RCA și să plătească prima de asigurare aferentă.Scopul acestei asigurări este ca cel păgubit să primească despăgubiri pentru daunele suferite, indiferent de situația materială a celui care a produs paguba.

Autovehiculele se asigură la valoarea reală a acestora la data încheierii sau reînnoirii asigurării. Valoarea reală a autovehiculului reprezintă valoarea de comercializare din nou la data asigurării (conform facturilor, cataloagelor sau listelor de prețuri), mai puțin uzura, stabilită în raport cu vechimea acestuia.

Spațiul european este asemănător unui spațiu național. Din acest motiv, noțiunile de import și export sunt suprimate, la fel și controlul și formalitățile vamale (sosirea la frontieră și utilizarea DAU). Se vor folosi de acum înainte termeni ca livrare și achiziție.

UNITĂȚI DE COMPETENȚE CHEIE

Gândire critică și rezolvare de probleme

Managementul relațiilor interpersonale

Utilizarea calculatorului și prelucrarea informației

Comunicare

Dezvoltarea carierei profesionale

Procesarea datelor numerice

Inițierea unei afaceri

UNITĂȚI DE COMPETENȚE TEHNICE GENERALE

Managementul afacerii

Marketingul afacerii

Planificare operațională

Resurse umane

Managementul calității

Finanțarea afacerii

Igienă, securitatea muncii și protecția mediului

UNITĂȚI DE COMPETENȚE TEHNICE SPECIALIZATE

Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor

Realizarea situațiilor financiare

Finanțe și fiscalitate

Asigurări

Contracte economice

Analiza pieței

Statistică

Negocieri în afaceri

Utilizarea calculatorului în contabilitate

Instrumente de plată

UNITĂȚI DE COMPETENȚE SPECIFICE

Analiza rolului asigurărilor în economie

C1. Caracterizarea trăsăturilor contractului de asigurare

C2. Identificarea elementelor asigurărilor

C3. Clasificarea asigurărilor

C4. Completarea poliței de asigurare și a contractului de asigurare

Capitolul 1. Conceptul de asigurare

. Considerații generale asupra asigurării

Asigurarea reprezintă un sistem de relații economice care implică aportul unui număr mare de persoane fizice și juridice în constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care sunt amenințate de aceleași pericole în existența și activitățile lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure.

Asigurarea este un serviciu prestat pe baza unui contract specific încheiat între asigurat, persoană fizică sau juridică și asigurator, prin care asiguratorul oferă protecție pentru riscurile numite, obligându-se să acopere valoarea daunelor în limita sumei asigurate și conform condițiilor stabilite în schimbul plății de către asigurat a primei de asigurare .

Asigurările au apărut datorită nevoii de protecție a omului și a protecției acestuia în fața forțelor naturii, din nevoia populației de a se apăra de unele accidente generate inclusiv de realizările științei și tehnicii , pentru a se proteja față de efectele nedorite provocate de anumiți factori economici și sociali cum ar fi: crizele economice, inflația, șomajul, conflictele dintre state, etc; din necesitatea de a constitui unele mijloace de existență în condițiile pierderii sau reducerii capacității de muncă în urma bolilor sau atingerii pragului unei anumite vârste.

Pe piața asigurărilor se întâlnesc, în acelasi timp, oferta de asigurare, din partea instituțiilor specializate și autorizate să funcționeze în acest domeniu, cu cererea de asigurare, reprezentată de persoanele fizice și juridice care doresc să transfere riscurile susceptibile a fi asigurate.Deși domeniul asigurărilor este unul dintre cele mai profitabile în economiile dezvoltate, în România oferta de asigurare se confruntă cu dificultăți ce țin, în marea lor majoritate, de mentalitatea consumatorilor de asigurări. Fie că se vorbește de asigurările de viață sau de bunuri, dinamica lentă a pieței se datorează lipsei de maturitate și consistență a cererii de asigurare.

Cadrul legislativ ce se creează treptat trebuie să permită asiguratorilor să-și desfășoare activitatea în condiții de siguranță și profitabilitate, legislația trebuie să ofere asiguraților posibilitatea de a fi acoperiți pentru serviciile protecției față de riscurile pe care le plătesc, iar statului să-i creeze condițiile pentru supravegherea afacerilor asiguratorilor, încât acestea să se desfășoare în cadrul legal și conform reglementărilor și prevederilor administrative și să pună la dispoziție instrumente de penalizare a societăților care nu respectă respectivele reglementări.

Cele mai semnificative legi și ordonanțe de reglementare a activității de asigurare-reasigurare din România, sunt:

– Legea nr. 47/1991-privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor

– O.G. nr. 23/1992

– Legea 136/1995-privind asigurările și reasigurările în România;

– H.G. nr. 574/1991-privind atribuțiile Oficiului de supraveghere a activității de asigurare și reasigurare

– Legea nr. 32/10.04.2000-privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor

Prin aceste reglementări s-a creat posibilitatea demarării și dezvoltării activității de asigurare, s-au creat premisele înființării unei adevărate piețe concurențiale a asigurărilor.

. Considerații generale ale asigurărilor de bunuri la nivel național și internațional

În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratorului (beneficiarului) o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asiguratorul să plătească întreaga sumă pentru refacerea situației financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice și persoane juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România, această regulă fiind aplicată în toate țările.

Capitolul 2. Asigurările de bunuri

2.1. Condiții generale de asigurare a bunurilor

În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietate al persoanei care dorește să se asigure. Există situații în care și alte persoane decât proprietarul pot avea interes față de un bun, cum ar fi:

proprietate în comun – o persoană care deține un bun în comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la întreaga valoare. Aceasta nu înseamnă că, în caz de distrugere a bunului asigurat, această persoană va fi singura despăgubită, ci va beneficia de despăgubire doar în limita dreptului ei de proprietate;

proprietatea ipotecată – în caz de ipotecă, ambele părți au un interes asigurabil: debitorul ipotecar – în calitate de proprietar, iar societatea ipotecară – în calitate de creditor. În aceste situații se încheie un contract de asigurare în numele ambelor părți;

proprietatea închiriată – în cazul în care chiriașul încheie un contract de asigurare, o face în numele și folosul proprietarului, deci nu poate pretinde încasarea despăgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;

proprietatea aflată în custodie – custodele are un interes asigurabil în ceea ce privește bunul pe care îl deține în custodie, pentru că, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice daună produsă bunului respectiv;

persoanele din familia proprietarului – pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determină existența unui interes asigurabil al acestora față de bunul respectiv.

În concluzie, pot fi asigurate bunuri aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice, bunuri primite în folosință sau aflate spre păstrare, reparare, prelucrare, vânzare sau pentru a fi expuse în cadrul muzeelor și expozițiilor și bunuri ce fac obiectul contractului de închiriere sau locație de gestiune.

2.2. Elementele asigurărilor de bunuri

1. Asiguratorul este persoana juridică, societatea de asigurări, care în schimbul primei de asigurare de la asigurat își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau serviciilor asigurate; 2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, care își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane; 3.Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare; 4.Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative și reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină calitatea de asigurat; 5.Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:

cererea de asigurare;

polița de asigurare;

condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și pentru clauzele suplimentare atașate.

6.Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurator să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată; 7.Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de 5.Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:

cererea de asigurare;

polița de asigurare;

condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și pentru clauzele suplimentare atașate.

6.Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurator să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată; 7.Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri; 8.Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea; 9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii; 10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului, pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirilor; 11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurator și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare; 12. Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;

2.3. Ipostaze ale asigurărilor pe timpul transportului

Asigurările sunt folosite în toate tipurile de transport cum ar fi: transportul maritim, transportul fluvial, transportul feroviar, transportul aerian, transportul rutier deoarece acestea ajută la o mai bună funcționare a activității de transport de la expeditor până la destinatar.

2.3.1. Asigurările bunurilor pe timpul transportului terestru

Asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în calitate de cărăuș(CMR) :

Asigurarea CMR se mai numește și CARTEA ALBĂ.

Transportatorul rutier respectă pentru traficul internațional prevederile Convenției Internaționale privind contractul de transport a mărfii pe șosele(CMR).

Aceasta convenție prevede și că mărfurile preluate de cărăuș prin încărcarea pe mijlocul de transport și completarea documentului de transport, vor circula pe răspunderea sa, nivelul acestei răspunderi fiind însă limitată. Prin contractul de asigurare de răspundere civilă a transportatorului, răspunderea cărăușului rutier, în limita stabilită, este acoperită de asigurator astfel încât, pentru daunele pe care acesta le va avea de despăgubit ca urmare a angajării răspunderii sale privind orice pierderi sau avarii la marfa transportată plățile se vor face direct de asigurator, beneficiarului asigurării(cel ce face dovada că a suferit paguba).Transportatorul nu răspunde: dacă mărfurile au fost preluate cu ambalaj lipsă sau defectuos și cu acordul exportatorului; dacă exportatorul a admis să transporte marfa cărăușului pe un camion cu prelată descoperit ; de încărcarea necorespunzătoare, marcarea insuficientă sau nesatisfăcătoare a coletelor; transportul animalelor vii, etc.

Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului –auto CARGO

Interesul în această asigurare îl poartă expeditorul mărfii, care are calitatea de asigurat, iar beneficiarul asigurării este destinatarul mărfii. Această asigurare se încheie, de obicei, când asigurarea cărăușului nu acoperă valoarea mărfii asigurate, sau când cărăușul nu deține o asigurare asupra mărfii.

Polița de asigurare poate fi de 2 feluri:

-polița CARGO , pentru un singur transport

-polița ABONAMENT, pentru toate transporturile efectuate de asigurat într-o perioadă de timp.

Suma asigurată reprezintă valoarea declarată a mărfurilor înscrisă în polița de asigurare și este limita maximă a răspunderii asiguratorului ce se poate acorda în caz de daună.

a)în cazul unui singur transport de marfă, suma asigurată se stabilește în funcție de interesele asigurabile, astfel :

-valoarea bunului

-costul transportului și al asigurării, dacă nu este trecut în factură

-taxe vamale

-supraasigurarea de 10% din valoarea bunului pentru acele cheltuieli ce nu pot fi prevăzute la contractare.

b)în cazul poliței ABONAMENT, suma asigurată reprezintă estimarea valorică a mărfurilor transportate de asigurat sub acoperirea poliței Abonament pe perioada de valabilitate a asigurării.

2.3.2. Asigurarea autovehiculelor

Autovehiculele sunt asigurate obligatoriu cu polița RCA și apoi opțional cu alt tip de asigurare.

Polița RCA :

Asigurarea de răspundere civilă auto pentru pagubele cauzate terților.

Această asigurare este obligatorie oricărui posesor de autovehicul pentru a putea circula în legalitate. În caz de accident în care se stabilește culpa persoanei în cauză, asigurarea RCA a acestuia va deconta păgubitului nevinovat cheltuielile de reparație. Informații privind asigurarea obligatorie RCA:

Asigurarea RCA este o asigurare prin care terții prejudiciați în urma unui accident auto, produs din vina conducătorului auto asigurat, primesc despăgubiri pentru daunele materiale și/sau decesul ori vătămările corporale suferite.

Persoana vinovată de producerea accidentului nu poate beneficia de despăgubiri pentru vehiculul său în baza propriei polițe de asigurare RCA. Daunele produse propriului vehicul pot fi despăgubite în baza unei polițe de asigurare facultativă de avarii și furt tip CASCO.

Prin urmare, asigurarea RCA este foarte importantă, și în același timp obligatorie, chiar și în cazul în care proprietarul unui vehicul are deja încheiată o asigurare tip CASCO.

De ce este obligatoriu?

Toți proprietarii de vehicule, persoane fizice ori juridice, trebuie obligatoriu să încheie o asigurare RCA și să plătească prima de asigurare aferentă.

Scopul acestei asigurări este ca cel păgubit să primească despăgubiri pentru daunele suferite, indiferent de situația materială a celui care a produs paguba. În acest fel, asigurarea de răspundere civilă auto este în interesul terțului păgubit, dar și în interesul celui care a produs paguba. Trebuie remarcat că s-ar putea întâmpla ca, doar dintr-o mică neatenție, un conducător auto să producă celui pe care l-a accidentat pagube evaluate la o sumă considerabilă, sumă care i-ar afecta bugetul.

Cum se poate încheia asigurarea RCA?

Dacă dumneavoastră cumpărați un vehicul nou, asigurarea RCA se poate încheia chiar la vânzător, cu reprezentantul asiguratorului autorizat, și este chiar recomandabil să faceți așa pentru că asigurarea intră în vigoare în același timp cu intrarea în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului dumneavoastră, fiind asigurat chiar și pe parcursul primului drum efectuat.

Persoana care vinde un vehicul are dreptul să primească înapoi de la asiguratorul RCA partea din prima platită aferentă perioadei rămase până la expirarea valabilității asigurării, dacă nu a produs prejudicii pe perioada derulării contractului. Pentru a recupera această sumă, el trebuie să se adreseze asiguratorului și să prezinte contractul de vânzare-cumpărare.

Încheierea contractului

Puteți încheia contractul de asigurare RCA cu oricare din societățile de asigurare autorizate în acest sens. La încheierea contractului – pe o perioadă de 6 sau 12 luni în funcție de opțiunea dumneavoastră – vi se eliberează polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor, împreună cu vigneta și documentul internațional de asigurare.

Emiterea polițelor de asigurare RCA se face în sistem electronic.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a hotărât ca, începând cu 1 ianuarie 2010, emiterea polițelor de asigurare RCA să se facă în sistem electronic. Potrivit normelor, emiterea electronică este definită ca fiind subscrierea poliței RCA simultan cu înregistrarea și stocarea instantanee în sistemul informatic al asiguratorului a datelor cuprinse în poliță. Aceasta înseamnă că asiguratorul va prelua datele necesare a fi înscrise în poliță direct în sistemul informatic și va elibera polița asiguratului din sistemul informatic. La fel ca și până în prezent, asiguratorul va tipări polița pe hârtie jumătate albă, jumătate verde și va înmâna totodată asiguratului și vigneta pe care acesta din urmă are obligația să o aplice pe parbriz. În acest fel, se așteaptă ca erorile umane de completare a polițelor RCA să se diminueze, ceea ce va avea ca efect și creșterea acurateței bazei de date CEDAM.

Răspunderea asiguratorului RCA începe:

-din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea poliței de asigurare anterioare, pentru asiguratul care își îndeplinește obligația încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a acesteia;

-din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă în momentul încheierii asigurării;

-din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

O asigurare opțională este asigurarea CASCO.

Cine poate să încheie o asigurare CASCO și ce condiții trebuie să îndeplinească autovehiculul?

     Asiguratorul asigură persoanele fizice și juridice numite asigurați în schimbul plății primelor de către acestea, pentru pagubele produse, ca urmare a intervenirii riscurilor asigurate, autovehiculelor înmatriculate în România, față de care acestea au un interes. Autovehiculele trebuie să aibă în momentul încheierii asigurării, inspecția tehnică valabilă.

Ce autovehicule se pot asigura?

      Se pot asigura autovehicule, vehicule pentru transporturi terestre de bunuri sau persoane, acționate pe principiul motorului, precum și altele, construite și echipate pentru diverse destinații speciale. Remorcile și semiremorcile se pot asigura separat.
      Asigurarea se încheie numai pentru riscurile prevăzute în condiții, cu fransizele, excluderile, extinderile, clauzele speciale prevăzute expres în aceasta și în suplimentele de asigurare.

Care sunt riscurile asigurate pentru asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt?

      Asiguratorul acordă despăgubiri în limita sumei asigurate, Asiguratului sau, după caz, Beneficiarului desemnat, pentru:
   a. pagubele provocate autovehiculului de ciocniri, loviri, răsturnări, zgârieri, căderi (inclusiv cu prilejul transbordării), căderea unor corpuri pe autovehicul;
   b. furtul autovehiculului sau al unor părți componente ori piese ale acestuia, precum și pentru pagubele provocate acestuia ca urmare a furtului sau tentativei de furt;
   c.  pagubele produse autovehiculului de incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri, ca urmare a incendiilor;
   d.  pagubele produse autovehiculului de inundații, uragan, cutremur, prăbușire sau alunecare de teren, ploaie torențială, grindină, trăsnet, greutatea stratului de zăpadă sau gheață, avalanșă de zăpadă, acțiunea mecanică a apelor curgătoare sau a obiectelor purtate de ape;
   e.  pagubele produse dotărilor suplimentare montate la autovehicul, declarate de Asigurat în cererea-chestionar, a căror valoare este inclusă în suma asigurată a autovehiculului, numai dacă aceste pagube au rezultat ca urmare a producerii riscurilor asigurate;
   f.   pagubele produse ca urmare a riscurilor asigurate părților componente sau pieselor autovehiculului în timp ce acestea se aflau demontate în vederea efectuării reparației sau întreținerii;
   g.   pagubele produse autovehiculului ca urmare a măsurilor luate pentru salvarea lui;
   h.   cheltuielile efectuate în vederea transportului autovehiculului avariat la atelierul de reparații care poate efectua reparația, cel mai apropiat de locul accidentului, sau la locul de adăpostire al autovehiculului, dacă acesta nu poate fi deplasat prin forță proprie.

        Care riscuri sunt excluse din asigurare?

      Nu sunt cuprinse în asigurare și, deci nu se acordă despăgubiri pentru:
   a.   pagubele cauzate autovehiculului de întreținerea necorespunzătoare sau de o utilizare improprie destinației acestuia, cele cauzate prin întrebuințare, funcționare, uzare ori ca urmare a defectelor de fabricație ale materialului sau pieselor (inclusiv amplasarea greșită), influenței temperaturii asupra motorului autovehiculului (de exemplu ca urmare a înghețării apei din instalația de răcire), precum și cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferențialului ca urmare a lipsei sau insuficientei ungeri ori supraîncălzirii;
   b.   pagubele produse anvelopelor ori camerelor prin tăiere, înțepare, explozie, cu excepția cazurilor când aceste pagube au rezultat ca urmare a producerii unor riscuri asigurate însuși autovehiculului;
   c.   pagubele produse prin acțiunea curentului electric asupra oricăror componente ale instalației electrice;
   d.   pagubele produse dotărilor suplimentare montate la autovehicul, daca nu au fost declarate de Asigurat în cererea-chestionar și valoarea acestora nu a fost inclusă în suma asigurată a autovehiculului;
   e.   pagubele de orice fel produse autovehiculului ca urmare a pătrunderii cu acesta în locuri inundate;
   f.   pagubele indirecte (de exemplu: reducerea valorii autovehiculului după reparație, pierderi cauzate de lipsa folosinței autovehiculului, etc.);
   g.   partea din pagubă care s-a mărit ca urmare a neluării măsurilor pentru limitarea acesteia;
   h.   pagubele produse acelor părți componente ale autovehiculului ce erau avariate la încheierea asigurării și sunt menționate în raportul de inspecție al acestuia, care nu au fost remediate de Asigurat și constatate de Asigurator până la data producerii riscului asigurat;
   i.   înlocuirea anumitor piese avariate ale caroseriei autovehiculului asigurat, aflat în perioada de garanție, pentru remedierea cărora, deși reparația este tehnic posibilă și nu afectează siguranța circulației, unitatea reparatoare impune înlocuirea piesei în scopul menținerii garanției;
   j.   pagubele produse oricărui subansamblu sau părți componente ale autovehiculului prin nerespectarea normelor privind încărcarea amararea mărfii pe timpul transportului;
   k.   pagubele produse pieselor de rezervă, huselor, prelatelor (cu excepția celor montate la autovehiculele cu coviltir), combustibililor sau oricăror altor bunuri existente în autovehicule;
   l.   pagubele cauzate atât exteriorului cât și interiorului autovehiculului, de acțiunea substanțelor corozive;
   m.   pagubele cauzate de incendiu sau explozie produse prin folosirea flăcării deschise, inclusiv la repararea autovehiculului;
   n.   pagubele produse autovehiculului în timpul sau ca urmare a transportării, tractării,

   o.   cazul în care Asiguratul nu a înștiințat în scris Asiguratorul, în termenul prevăzut în contractul de asigurare și a procedat la repararea autovehiculului fără acordul Asiguratorului, înainte ca reprezentantul acestuia să efectueze constatarea pagubei;
   p.   pagubele produse autovehiculului de:
          – război(declarat sau nu), invazie sau acțiunea unui dușman extern, război civil, revoluție, rebeliune, insurecție, dictatură militară, conspirație, greve, tulburări civile, terorism;
          – explozie atomică, radiații sau infestări radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor fisionabile;
          – poluare sau contaminare de orice natură și din orice cauză;
   r.   pagubele produse autovehiculului, în cazurile în care:
          – accidentul a fost produs cu intenție;
          – accidentul a fost produs în timpul conducerii autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice, precum și în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri, sau în timpul comiterii altor infracțiuni;
          – accidentul a fost produs în timpul cât autorul infracțiunii încearcă să se sustragă de la urmărire;
          – autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil sau o autorizație de circulație valabilă;
          – în momentul accidentului, autovehiculul era condus sau acționat de o persoană fără permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicule, ori după ce permisul de conducere i-a fost retras, anulat sau reținut în vederea anulării, ori ca urmare
   s.   cazurile în care persoana cuprinsă în asigurare a favorizat producerea riscurilor asigurate sau a diminuat posibilitatea de reducere a urmărilor acestora.

        Cum se stabilesc sumele asigurate ?

      Autovehiculele se asigură la valoarea reală a acestora la data încheierii sau reînnoirii asigurării. Valoarea reală a autovehiculului reprezintă valoarea de comercializare din nou la data asigurării (conform facturilor, cataloagelor sau listelor de prețuri), mai puțin uzura, stabilită în raport cu vechimea acestuia.

        Ce reprezintă fransiza și pentru ce riscuri o întâlnim la asigurarea CASCO?

      Fransiza este partea din fiecare daună (calculată ca procent din suma asigurată) stabilită prin contract, suportată de Asigurat. Fransizele sunt, după cum urmează:
Obligatorii pentru:
     a. furtul total al autovehiculului: procent din suma asigurată (exemplu : 20% din suma asigurată);
     b. furtul unor părți componente ori piese ale acestuia, precum și pentru pagubele provocate acestuia ca urmare a furtului sau tentativei de furt: procent din suma asigurată (exemplu: 5% din suma asigurată).
Opționale (facultative) pentru avarii totale sau parțiale, caz în care Asiguratul, în funcție de procentul din suma asigurată ales ca fransiză, beneficiază de o reducere a primei de asigurare.

Cum se încheie polița?

      Polița de asigurare se încheie în baza declarațiilor Asiguratului din cererea-chestionar, numai după efectuarea de către reprezentantul Asiguratorului a inspecției de risc a autovehiculului (constatarea stării autovehiculului la încheierea asigurării).
      Cererea-chestionar, raportul de inspecție al autovehiculului, împreună cu anexele la poliță, clauzele și orice alte declarații făcute în scris de Asigurat, fac parte integrantă din poliță.
      La încheierea poliței de asigurare, solicitantul trebuie să prezinte actele originale ale autovehiculului: certificatul de înmatriculare și cartea de identitate, în cazul autovehiculelor noi, achiziționate direct de la producătorii sau dealerii din România, polița se poate încheia și în baza facturii de cumpărare și a autorizației provizorii de circulație.
      Asigurarea se consideră încheiată prin emiterea de către Asigurator a poliței de asigurare și plata primei de asigurare, respectiv a primei rate de primă, de către Asigurat și este valabilă exclusiv pentru autovehiculele și riscurile specificate în poliță.

2.3.3. Asigurarea aeronavelor

Obiectul asigurării sunt navele aeriene aparținând companiilor de transport și asociațiilor sportive care se asigură pentru:

-pierderea și avarierea navei;

-răspunderea față de pasagerii sau bagajele acestora și pentru mărfurile transportate;

-răspunderea civilă față de terți.

Riscurile asigurate

În baza contractului de asigurare se acordă despăgubiri pentru:

-pierderea fizică directă sau pierderea totală constructivă ori avarierea navei în timpul zborului, rulării la sol și al staționării la sol;

-dispariția aeronavei;

-avarii pricinuite aeronavei de măsurile de salvare;

-cheltuielile făcute pentru salvarea și conservarea aeronavelor;

-cheltuielile de judecată și arbitraj făcute de asigurat cu ajutorul asiguratorului în scopul formulării pretenției față de terți.

Pierderea fizică directă înseamnă distrugerea completă a aeronavei, fiind imposibilă repunerea ei în stare de funcționare.

Pierderea totală constructivă reprezintă avarierea gravă a aeronavei, astfel încât cheltuielile implicate: de operațiunile de salvare, de măsurile de limitare a pagubelor, de transport, de reparații și repunere în stare de folosire, depășesc 75% din suma asigurată.

În baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală față de terți, asiguratorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri și cheltuieli de judecată, pentru:

-vătămarea corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a accidentării acestora la bordul navei sau în cursul operațiilor de îmbarcare / debarcare;

-pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor și a bunurilor aflate asupra pasagerilor;

Excluderi

La asigurarea aeronavelor nu sunt acoperite:

-pierderea suferită ca urmare a folosirii pistelor sau a terenurilor de aterizare neautorizate, cu excepția cazurilor de forță majoră;

-pierderi provocate de transportul de pasageri sau de mărfuri peste numărul de locuri și capacitatea de transport a aeronavelor;

-pierderi provocate de acțiunea intenționată a asiguratului;

-pierderi suferite în perioada în care aeronava este folosită în scop ilegal sau este utilizată în alt mod decât cel prevăzut în contractul de aeronavigabilitate;

-pierderi suferite în legătură cu transferul de interese a asiguratului în legătură cu aeronava, fără existența consimțământului scris al asiguratorului;

-pierderi provocate de război, piraterie aeriană, greve și alte pericole asemănătoare;

-pierderi produse din cauza zgomotului, poluării.

Asiguratul nu are răspundere civilă legală dacă accidentul a fost produs:

-dintr-un caz de forță majoră;

-din culpa exclusivă a persoanei păgubite;

-din culpa exclusivă a unei terțe persoane.

Suma asigurată

Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat și agreate de asigurator și care nu trebuie să depășească valoarea de înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării.

Răspunderile se asigură la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, pentru bagaje și pentru mărfuri, în limita prevăzută de legislația din România, în convențiile internaționale cu care țara noastră este parte sau în acordurile încheiate între asigurat și partenerii săi externi.

Despăgubiri

În caz de pierdere fizică directă sau dispariție, asiguratul este despăgubit cu suma asigurată.

În caz de pierdere totală constructivă, despăgubirile se acordă astfel:

-dacă aeronava poate fi reparată, despăgubirea este reprezentată de costurile necesare, din care se scade valoarea reperelor care pot fi întrebuințate sau valorificate;

-dacă aeronava nu poate fi reparată sau dacă reparația nu este justificată, despăgubirea este reprezentată de suma asigurată, din care se scade valoarea reperelor care se pot valorifica.

Perioada asigurată

Asigurarea aeronavelor se poate încheia pentru:

-o perioadă determinată de timp;

-pentru o călătorie determinată.

Răspunderile asiguratorului

În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, la asigurarea încheiată pentru o perioadă de timp, răspunderea asiguratorului începe și încetează la date precise în polița de asigurare.

La asigurările încheiate pentru o călătorie, răspunderea asiguratorului începe în momentul începerii reparațiilor de îmbarcare a călătorilor sau de încărcare a mărfurilor sau în momentul pornirii motoarelor, în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri și încetează în momentul încheierii operațiilor de debarcare sau descărcare a mărfurilor pe aeroportul de destinație sau în momentul opririi motoarelor, în cazul călătoriilor fără pasageri sau mărfuri.

.

Capitolul 3.

Politica Uniunii Europene în transportul de bunuri

3.1. Situația curentă și perspectivele

De la 1 ianuarie 1993, schimburile intracomunitare au făcut obiectul unei reforme fiscale importante în ceea ce privește TVA-ul. Această schimbare dă naștere unor noi obligații, mai ales declarative și statistice.

În consecință, întreprinderile administrează 3 regimuri de TVA distincte:

TVA pentru schimburi interne;

TVA pentru schimburi cu alte țări (din afara comunității);

TVA pentru schimburile intracomunitare (noul regim).

Principiile TVA intracomunitar

A. Operațiunile implicate

Reforma se referă la schimburile de bunuri și la prestările de servicii conexe livrărilor de bunuri intracomunitare (prestări ale intermediarilor, ale comisionarilor) și la prestările serviciilor de transport intracomunitar al bunurilor.

B. Factor generator și modalități de percepere a TVA

Spațiul european este asemănător unui spațiu național. Din acest motiv, noțiunile de import și export sunt suprimate, la fel și controlul și formalitățile vamale (sosirea la frontieră și utilizarea DAU). Se vor folosi de acum înainte termeni ca livrare și achiziție.

Factorul generator de TVA corespunde cu ceea ce se numea import: este «achiziția intracomunitară». Aceasta se împarte în două operațiuni juridice distincte: livrarea de către vânzător și achiziția de către cumpărător. Livrarea este considerată ca realizată în momentul sosirii mărfurilor sau mijlocului de transport la destinație. Se efectuează cu taxă 0 (ca și pentru exporturi) cu condiția ca cumpărătorul să fie plătitor de TVA (numărul de identificare trebuie să fie comunicat) și ca marfa să nu se miște/să nu circule în afara statului membru din care pleacă. SM1 (stat membru)-furnizor: livrare-SM2 (stat membru)-client identificat ca plătitor de TVA (execută achiziția).

Achiziția se aseamănă cu intrarea în proprietate a bunului de către destinatar și deci cu dreptul de a dispune cum dorește de el. TVA este datorată de către cumpărător însuși în țara de destinație la cota în vigoare în acea țară. Această TVA este bineînțeles de recuperat.

Teritoriul statistic al Comunității cuprinde întreg teritoriul U.E. cu excepția departamentelor franceze îndepărtate de granițele sale, asta însemnând că Greenland, insulele Canare, Ceuta și Melilla sunt excluse din teritoriul statistic, în timp ce insulele Madeira și Azore ce țin de Portugalia și Baleare ce țin de Spania sunt incluse în teritoriul statistic U.E. în care se aplică Intrastatul. Din octombrie 1990, statele membre U.E. au fost de acord cu introducerea fostei Republici Federale Germane și au inclus și spațiul fostei Republici Democrate Germane respectiv Berlinul de Est.

Exigențele apărute pe piață au determinat apariția unor seturi de reguli cum ar fi regulile INTRASTAT, EXTRASTAT și EUROSTAT.Acestea au scopul de a satisface nevoile tuturor țărilor ce fac comerț fără a avantaja sau dezavantaja pe unul dintre parteneri.

În Uniunea Europeană se folosesc următoarele metode de cedare a riscurilor:

Autoasigurarea presupune constituirea unor fonduri în scopul acoperirii unor daune pentru care nu există alte surse de despăgubire (daune pentru care asiguratorii nu acceptă plata despăgubirii). În general, se practică de către firmele cu o capacitate financiară deosebită și daunalitate scăzută.

Coasigurarea presupune preluarea în asigurare a unor riscuri pentru bunuri de valori foarte mari, prin încheierea mai multor contracte de asigurare prin care fiecare dintre asiguratori preiau o parte din totalul valorii asigurate privind proporțional o parte din prima de asigurare și urmând ca în cazul producerii unei daune să participe fiecare conform aceleași proporții.

Reasigurarea reprezintă un serviciu prestat de companii de specialitate prin care se primesc riscuri cedate de asiguratorii direcți pe baza unor contracte specifice. Prețul serviciului se numește primă de asigurare.

Retrocedarea presupune încheierea de contracte specifice între companii de reasigurare care devin retrocedenți și cedează anumite riscuri altor reasiguratori care devin retrocesionari.

3.2. Transportul auto al bunurilor

Creșterea schimburilor economice internaționale solicită tot mai mult contribuția

transportului rutier, datorită vitezelor comerciale mai ridicate pe care le realizează, a

posibilităților sale de a livra mărfurile direct la domiciliul destinatarilor (door to door) și de a se adapta rapid la schimbările ce se manifestă pe piețele naționale și internaționale.

La 23 martie 1948, a fost înființată, cu sediul la Geneva, o asociație neguvernamentală,

denumită „Uniunea Internațională a Transportatorilor Rutieri”2 (IRU).

Calitatea de organ consultativ al ECOSOC3 și CEE4 și bunele sale relații de colaborare

au facilitat adoptatea inițiativelor IRU și punerea în aplicare a „Acordului cu privire la

reprimarea restricțiilor și libertatea circulației rutiere”, cunoscut sub denumirea de „Libertățile Rutiere de la Geneva”. IRU a contribuit direct sau prin colaborare cu alte organizații la elaborarea diferitelor instrumente comerciale, juridice și tehnice, menite să promoveze transportul internațional de mărfuri cu mijloace auto, dintre care amintim:

1. Convenția referitoare la Contractul de Transport Internațional de Mărfuri în Traficul

Rutier cunoscută sub numele de „Convenția CMR”5.

2. Convenția vamală privitoare la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea

carnetelor TIR6

3. Asociația Internațională pentru Transportul Profesional al Mărfurilor sub Temperatură

Dirijată – Transfrigoroute Europe.

4. Serviciul de Asistență Mutuală Internațională – AMI.

5. Acordul European referitor la Munca Echipajelor de pe Autovehiculele care

efectuează Transporturi Internaționale Rutiere, semnat în 1970, la Geneva.7

6. Uniunea Internațională a Societăților de Transport Combinat – Cale Ferată – Auto –

UIRR. Fondată în 1970, sub auspiciile UE, are ca scop crearea unor avantaje suplimentare utilizatorilor celor două modalități de transport – feroviar-rutier.

7. Convenția privind Circulația și Semnalizarea Rutieră.

8. Acordul European privind Transportul Mărfurilor Periculoase – ADR.

9. Convenția pentru Asigurarea Împotriva Răspunderii Civile – Cartea Verde.

10. Admiterea Temporară a Mărfurilor sub Acoperirea Carnetului ATA facilitează

transportul mostrelor pentru expozițiile și simpozioanele internaționale.

11. Convenția vamală privind tranzitul global între țările membre UE, AELS și CEFTA.

2 International Road Transport Union ( IRU).

3 Consiliul Economic și Social al O.N.U.

4 Comisia Economică a ONU pentru Europa.

5 Convention Douanière Relative au Transports Internationaux des Marchandises sous le Carnet TIR.

6 Convention Relative au Contract de Transport International des Marchandises par Route.

7 Reglementează ritmul de conducere și de odihnă pentru conducătorii auto care circulă în trafic internațional.

Verificarea respectării condițiilor prevăzute în acord se face pe baza „livretului individual de control”, în care trebuie înscris zilnic rezumatul activităților profesionale și al orelor de odihnă.

3.3. Transportul aerian

În domeniul transportului aerian, se aplică o serie de convenții, reglementări și acorduri,

care, deși nu reușesc să-i confere un caracter strict unitar, îi facilitează totuși desfășurarea

normală. Dintre acestea, mai importante sunt:

• Convenția pentru unificarea unor reguli privind transportul aerian internațional,

semnată la Varșovia (12 octombrie 1929), la care țara noastră a aderat prin Legea nr. 1213,

din 1931, reglementează anumite aspecte ale transportului aerian internațional, referindu-se în special la documentele de transport (biletul de călătorie, buletinul de bagaj și scrisoarea de

trăsură aeriană).

• Convenția sanitară internațională privind navigația aeriană, semnată la Haga (12 aprilie

1933), reglementează unele aspecte de natură sanitară în legătură cu măsurile ce trebuie

luate pe aeroporturi cu privire la accesul aeronavelor, al echipajelor acestora, al persoanelor,

bagajelor și mărfurilor.

• Convenția privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago (7 decembrie 1944),

reprezintă, prin reglementările sale, principalul instrument juridic din domeniul aviației civile internaționale.

„Libertățile aeriene” constau în acordarea reciprocă, în totalitate sau restrictiv, a:

dreptului de a survola, fără aterizare, teritoriul unui stat contractant al convenției;

dreptului partenerilor contractuali ai convenției de a ateriza pe teritoriul unui stat

contractant, fără scopuri comerciale;

dreptului de a debarca călători, marfă și poștă, luate de pe teritoriul statului posesor al

aeronavei;

dreptului de a lua călători, mărfuri și poștă din statul partener, dacă acestea sunt

destinate statului căruia îi aparține aeronava;

dreptului de a transporta călători, mărfuri și poștă, către sau din terțe țări.

Pentru a fi transportate pe calea aerului, mărfurile trebuie să îndeplinească următoarele

condiții:

• să fie admise la transport potrivit dispozițiilor legale din țările respective și normelor

internaționale în vigoare;

• mărfurile propriu-zise și ambalajele lor să nu prezinte pericol pentru aeronavă, persoane

sau bunuri, iar în cazul transporturilor mixte să nu incomodeze pasagerii;

• ambalajul mărfurilor să fie corespunzător regulilor de transport aerian și să asigure

integritatea încărcăturii în timpul manipulărilor obișnuite;

• să fie cântărite la predare și însoțite de toate documentele necesare întocmirii

formalităților de vămuire și expediere;

• primirea mărfii pentru transport, pe aeroport sau în locuri organizate în afara

aeroportului, de către cărăușul aerian (compania de transport aerian internațional);

• efectuarea unor operațiuni speciale de ambalare, balotare, încărcare în containere și

cântărire a mărfii;

Capitolul 4.

Studiu de caz la S.C. Ardaf S.A.

Scurt istoric:

Activă pe piață din anul 1992 (anul acesta, în octombrie, compania aniversează 19 ani de activitate) și poziționață în primii ani de activitate în elita asiguratorilor din România, Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF a fost prima companie de profil autohtonă certificată în sistemul de Management al calității ISO 9001:2000.

La începutul anului 2007, compania a fost preluată de către Fondul de investiții PPF Investments Group, unul din liderii piețelor financiare și de asigurări din Europa Centrală și de Est și din Asia.

CRONOLOGIE:

– 2007 martie – Se lansează procesul de reorganizare a societății în scopul rentabilizării acesteia.

– 2007, februarie 14 și martie 01 – PPF Investments Group, prin Sabile Ltd, achiziționează de pe piața pachetele de acțiuni deținute de un acționar persoană fizică și de către S.C. TENDER S.A, ajungând la o participație de 70,81% și preluând astfel controlul asupra companiei.

– 2007, februarie 07- Schimbarea managementului; Adunarea generală a acționarilor alege Consiliul de Administrație actual și Directorul General.

– 2007, ianuarie 31 – Închiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială, prin Decizia CSA nr. 41/31.01.2007, după derularea operațiunilor de majorare a capitalului social până la nivelul stabilit prin decizia de deschidere a procedurii.

– 2006, iulie 18 – Ca urmare a scăderii indicatorilor financiari sub limita legală Comisia de Supraveghere a Asigurărilor dispune deschiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială la S.C. Asigurare Reasigurare ARDAF S.A. și numește un administrator special pe perioada de redresare financiară prin administrare specială (deciziile CSA nr. 113298/18.07.2006 și 113299/18.07.2006); în perioada 20.07.2006 – 19.02.2007, societatea a funcționat sub conducerea administratorului special.

– 2005, decembrie 13- Procedura de redresare este închisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin Decizia Nr. 4549/13.12.2005, urmare a revenirii indicatorilor financiari la valori normale (prin majorarea capitalului social).

– 2005, septembrie, 27- Ca urmare a scăderii indicatorilor marjă de solvabilitate și coeficient de lichiditate la asigurări generale sub limita minimă prevăzută de norme, ARDAF intră în procedura de redresare financiară pe bază de plan de redresare (Decizia nr. 3474/27.09.2005 emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor).

– 2005, iunie – reinnoirea mărcii înregistrate pentru o perioadă de încă 10 ani.

– 2004, decembrie – S.C. TENDER S.A. își majorează participația la peste 70% prin participare la majorarea capitalului social.

– 2003, 8 mai și 9 iulie – ARDAF obține certificatul EN ISO 9001:2000 a Sistemului de Management al Calității ARDAF pentru servicii de asigurare, lichidare de daune și reasigurare, aplicabile în domeniul civil și militar (Moody International și O.M.C.A.S), fiind prima societate de asigurări care deține această certificare.

– 2002, decembrie – S.C. TENDER S.A. achiziționează pachetul de acțiuni de 17% deținut de S.I.F. TRANSILVANIA, ajungând la o deținere de 66,81%.

– 2002, 8 august – S.C. TENDER S.A. participă la majorarea capitalului social, ajungând la o deținere de 49,55%.

– 2002, 7 august – listarea acțiunilor ARDAF pe piața RASDAQ

– 1998 – Prin absorbția societății Asigurare de Viață Felix, portofoliul de produse se completează cu paleta asigurărilor de viață.

– 1996, decembrie – ARDAF devine prima societate privată autorizată să practice asigurarea obligatorie auto RCA.

– 1996 – Schimbarea numelui societății în S.C. ASIGURARE REASIGURARE ARDAF S.A.

– 1995, 8 iunie – ARDAF își înregistrează marca la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, pentru servicii de asigurare și reasigurare, pe o perioadă de 10 ani.

– 1994, ianuarie – managementul societății abordează o strategie orientată pe diversificarea ofertei de produse și dezvoltarea teritorială la nivel național, menită să asigure independența în afaceri. Această orientare a permis menținerea pe piață a societății în momentul apariției problemelor Băncii Dacia Felix.

– 1992, 2 octombrie – înființarea, la Cluj-Napoca, la inițiativa Băncii Dacia Felix, a Societății de Asigurare Reasigurare DACIA FELIX S.A., prima companie de asigurare cu capital integral privat și românesc din România; în anii 1992 și 1993, activitatea societății ARDAF s-a desfășurat alături de Banca Dacia Felix, ponderea asigurărilor legate de gajarea creditelor fiind determinantă.

Serviciile oferite: -asigurări de angajați -asigurări de turiști -asigurări medicale -asigurări auto -asigurări de transport -asigurări pentru clădiri și bunuri -asigurări de răspundere civilă -asigurări tip garanție

Asigurarea Casco încheiată de o persoană fizică la S.C. ARDAF S.A.

    CONTRACT DE ASIGURARE

Art. 1. PĂRȚILE CONTRACTANTE

    Societatea de Asigurări S.C. ARDAF S.A. cu sediul în Suceava înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J33/51293/2007 având cod fiscal nr. RO 2886621 cu contul nr. RO080BCR320000076516, reprezentată prin Popescu Irina în calitate de ASIGURATOR și Dl. /D-na. Vasilescu Andrei domiciliat în Suceava str. Lalelelor, nr.3, identificat cu B.I. seria SV, nr. 682848, în calitate de ASIGURAT.

      
Art. 2. OBIECTUL ASIGURĂRII

    ASIGURATORUL prestează asigurarea autovehiculului marca Dacia Logan cu nr.SV 07 QWE anul de fabricație 2010 , motor de 1,6 diesel, euro 4, cutie de viteză manuală, pentru riscurile de avarie ca urmare a ciocnirii, tamponării, coliziunii, răsturnării, lovirii și căderii, de furt (total, parțial sau tentativă) și de tâlharie, obligându-se în limitele și în condițiile care urmează, să despăgubească pierderea totală sau daunele materiale și directe pricinuite autovehiculului asigurat, atât în staționare, cât și în circulație.

   
Art. 3. POLIȚA DE ASIGURARE

    Pentru autovehiculul asigurat, ASIGURATORUL emite polița de asigurare, în baza căreia se angajează ca la producerea evenimentului asigurat să despăgubească pe ASIGURAT, nominalizat în poliță, Vasilescu Andrei, cu condiția ca ASIGURATORUL să fi încasat primele de asigurare stabilite în aceasta. Astfel, asigurarea acoperă cazurile în care autovehiculul este condus de proprietar, soția (soțul) acestuia, precum și de alte persoane fizice care în mod statornic locuiesc și gospodăresc împreună cu ASIGURATUL.

    La solicitarea ASIGURATULUI Vasilescu Andrei, polița poate fi extinsă și asupra altor persoane, prin plata unei prime suplimentare.

Polița va cuprinde autovehiculul și sumele asigurate.

    Se pot aduce modificări la polița de asigurare oricând în cursul valabilității acesteia, cu acordul ambelor părți. În asemenea cazuri, ASIGURATORUL emite un supliment la polița în vigoare, care va face parte integrantă din aceasta.

    Pentru a fi valabilă, la încheierea poliței de asigurare ASIGURATUL va prezenta actele originale ale autovehiculului (certificat de înmatriculare și/sau carte de identitate etc.), precum și dovada efectuării unei inspecții asupra stării tehnice a acestuia.

   
Art. 4. EXCLUDERI

   1. Pentru riscurile de furt sau tâlhărie, asigurarea nu acoperă decât furturile și tâlhăriile declarate și confirmate de poliție. Astfel, ASIGURATORUL nu-l despăgubește pe ASIGURAT pentru:

   a) daunele determinate de reaua intenție sau culpa gravă a ASIGURATULUI, precum și a persoanelor autorizate de aceștia să conducă, să repare sau să pastreze autovehiculul asigurat;

    În sensul prezentei excluderi, prin culpă gravă se înțelege părăsirea autovehiculului neîncuiat, lăsarea cheilor în contact, neschimbarea broaștelor ca urmare:

   – a pierderii sau furtului cheilor;

   – a furtului ori a unei tentative de furt prin forțarea încuietorilor.

   b) furtul pieselor și a părților componente de rezervă și a echipamentului suplimentar cu care autovehiculul nu este dotat din fabricație, a combustibililor, lubrifianților și a oricăror bunuri aflate în autovehicul;

   c) furtul "aparatelor audio/video" precum aparate radio, telefoane celulare, casetofoane, unități compact disc, aparate de înregistrat și altă aparatură similară, chiar dacă sunt fixate pe autovehiculul asigurat.

    ASIGURATORUL despăgubește totuși, furtul "aparatelor audio/video" integrate în bordul autovehiculului și care constituie dotare de serie, fiind incluse în prețul de catalog al autovehiculului asigurat.

   2. Pentru riscurile de avarii, asigurarea nu acoperă decât daunele declarate și constatate de organele de poliție.

    În toate cazurile, asigurarea nu operează când autovehiculul asigurat nu are certificat/număr sau autorizație valabile de circulație sau este condus de o persoană care nu deține permisul corespunzător de conducere sau nu are alte documente prevăzute de lege.

    Asigurarea nu operează, de asemenea, când persoana care conduce autovehiculul este sub influența alcoolului, precum și dacă s-a sustras de la recoltarea probelor biologice privind stabilirea alcoolemiei sau a părăsit locul accidentului.

ASIGURATORUL nu-l despăgubește pe ASIGURAT pentru:

   a) daunele produse din culpa unei terțe persoane conducătoare de autovehicule, care intră sub incidența asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube provocate prin accidente de autovehicule, în limita de despăgubire a acestei asigurări;

   b) daunele determinate de reaua intenție a ASIGURATULUI, precum și a persoanelor autorizate de aceștia să conducă, să repare sau să păstreze autovehiculul asigurat;

    În sensul prezentei excluderi prin culpă gravă se înțelege continuarea rulării autovehiculului după spargerea băii de ulei ori avarierea cutiei de viteze sau explozia cauciucului.

   c) daunele cauzate de materiale sau animale transportate în autovehicul;

   d) daunele produse din cauza tracțiunii active sau pasive, precum și prin manevre de împingere manuală;

   e) daunele survenite în timpul participării autovehiculului asigurat la curse sau întreceri sportive, la respectivele probe oficiale și la verificările preliminare și finale prevăzute în regulamentul specific al competiției;

   f) daunele produse în timpul circulației în afara drumurilor publice sau a carosabilului, cu excepția cazului de ieșire accidentală de pe carosabil;

   g) daunele produse pieselor, părților componente de rezervă și echipamentului suplimentar cu care autovehiculul nu este dotat din fabricație, combustibililor, lubrifianților și a oricăror bunuri aflate în autovehicul;

   h) daunele cauzate motorului sau altor părți componente ale autovehiculului ca urmare a contactului acestora cu apa în absența producerii unui risc ce face obiectul prezentului contract.

   
Art. 5. CLAUZE SPECIALE

1. Evenimente naturale

    Asigurarea pentru avarii accidentale acoperă și daunele materiale și directe produse autovehiculului asigurat de riscurile prevăzute la art. 2 ca urmare a furtunii, uraganelor, trombelor de aer, aluviunilor, inundațiilor, grindinei, alunecărilor sau surpărilor de teren, precum și a cutremurului.

    Sunt cuprinse în asigurare și daunele produse de căderea pe autovehicul a unor obiecte (pietre, pomi, țurțuri).

2. Evenimente socio-politice

    ASIGURATORUL prestează asigurarea pentru daunele materiale și directe produse autovehiculului asigurat ca urmare a tulburărilor civile, revoltelor, grevelor, actelor de terorism sau sabotaj, actelor de vandalism.

3. Ajutor rutier

    Asigurarea acoperă în limita a maximum 1% din suma asigurată, cheltuielile ocazionate de remorcarea autovehiculului avariat, ca urmare a evenimentelor acoperite prin poliță, la un atelier de reparații sau loc de parcare și pentru transportarea la destinație a ocupanților autovehiculului.

Art. 6. ÎNTINDERE TERITORIALĂ

    Asigurarea este valabilă pe teritoriul României.

Art. 7. SUMELE ASIGURATE

    Autovehiculul se asigură la valoarea reală a acestuia la data încheierii sau reînnoirii asigurării, adică la valoarea de 7 000 de euro.

    Prin valoare reală se înțelege valoarea din nou a autovehiculului mai puțin uzura, stabilită în raport cu vechimea autovehiculului, potrivit scalei de uzură prevăzute în tariful de prime.

    Valoarea din nou a autovehiculului la data asigurării reprezintă:

   a) la autovehiculele de producție românească, valoarea de comercializare din nou, în lei, de la data încheierii asigurării (inclusiv TVA și celelalte taxe impuse);

   b) la autovehiculele de producție straină pentru care se solicită încheierea asigurării în lei, valoarea de comercializare din nou în valută convertibilă, la care se aplică cursul de schimb valutar al B.N.R. de la data încheierii asigurării;

   c) la autovehiculele de producție straină pentru care se solicită încheierea asigurării în valută convertibilă, prețul de comercializare din nou în valută convertibilă.

    La încheierea poliței de asigurare, pentru asigurările încheiate în lei, valoarea reală a autovehiculului poate fi majorată, cu acordul ASIGURATULUI, prin indexare și plata corespunzătoare a primelor de asigurare stabilite în tariful de prime în vigoare.

    În perioada de valabilitate a poliței de asigurare, la cererea ASIGURATULUI, valoarea reală a autovehiculului poate fi reevaluată ca urmare a eventualelor reparații capitale, dovedite cu acte justificative, precum și în cazul dotărilor suplimentare montate pe autovehicul, altele decât cele existente la încheierea poliței, cu plata corespunzătoare a primelor de asigurare calculate.

    Prin reparație capitală a unui autovehicul se înțelege repararea și/sau înlocuirea tuturor pieselor sau subansamblelor din componența acestuia ce nu mai corespundeau din punct de vedere tehnic, dovedite cu acte justificative emise de o unitate atestată să efectueze asemenea lucrări.

Art. 8. DECLARAREA FURTULUI

    ASIGURATUL va reclama producerea furtului la organele de poliție și la ASIGURATOR în aceeași zi în care a constatat producerea acestuia. ASIGURATUL și/sau utilizatorul autovehiculului va declara ASIGURATORULUI în scris, care au fost circumstanțele în care s-a produs evenimentul. ASIGURATORUL își rezervă dreptul de a solicita orice alte date și documente care pot oferi indicii relative la furt și de a efectua orice investigație necesară în scopul găsirii autovehiculului sau a identificării autorilor.

    Cu ocazia reclamării furtului la ASIGURATOR, vor fi predate și cheile de rezervă ale autovehiculului.După radierea din circulație a autovehiculului, se va preda ASIGURATORULUI cartea de identitate a acestuia.

    Neîndeplinirea de către ASIGURAT sau de către prepușii acestuia a obligațiilor prevăzute în prezentul articol atrage după sine decăderea acestuia din dreptul de despăgubire.

Art. 9. ÎNCHEIEREA ASIGURĂRII

    Asigurarea se consideră încheiată prin emiterea poliței de asigurare și încasarea primelor de asigurare și este valabilă exclusiv pentru autovehiculul și riscurile specificate în poliță.Asigurarea poate fi încheiată în lei sau în valută convertibilă.

Art. 10. ÎNCEPUTUL ȘI ÎNCETAREA RĂSPUNDERII

    Răspunderea ASIGURATORULUI începe cel mai devreme în ziua următoare datei emiterii poliței și încasării primei de asigurare și încetează în ultima zi din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

Art. 11. PERIOADA ASIGURATĂ

    Asigurarea se încheie pe o perioadă de 5 ani de la data 04.04.2010 până la data de 04.04.2015.

Art. 12. PRIMA DE ASIGURARE

    Primele de asigurare în valoare de 30 euro pe lună se achită în rate, din care prima rată se plătește la semnarea poliței, iar următoarele la datele specificate în poliță. Neachitarea unei rate de primă până la data scadentă are drept consecință rezilierea automată a poliței de asigurare.

Art. 13. REPARAȚII, ÎNLOCUIRI ÎN NATURĂ A BUNURILOR FURATE SAU AVARIATE

    În afara reparațiilor de urgență necesare pentru transportarea autovehiculului avariat la atelierul de reparații sau locul de parcare, ASIGURATUL trebuie să se abțină de la orice reparație înainte de a primi acordul ASIGURATULUI.

    De asemenea, trebuie să conserve urmele și resturile sinistrului până la constatarea daunei de către ASIGURATOR, fără ca prin aceasta să i se recunoască dreptul la despăgubire.

    ASIGURATORUL are dreptul:

   – să dispună efectuarea reparațiilor necesare repunerii în stare de funcționare a autovehiculului avariat într-un atelier ales de acesta;

   – să înlocuiască autovehiculul sau părți din acesta care au fost furate, distruse ori avariate cu unele de același fel;

   – să intre în posesia resturilor autovehiculului, rămase în urma evenimentului asigurat.

    ASIGURATORUL va despăgubi contravaloarea costurilor reparațiilor sau înlocuirii pieselor care au fost menționate în procesul verbal de constatare eliberat de inspectorul de daună.

    Plata despăgubirilor se va face pe baza facturii și a devizului de reparație, în original, care se vor depune la dosarul de daună.

Art. 14. CUANTUMUL DAUNEI

   a) în cazul producerii evenimentului asigurat care provoacă dauna totală a autovehiculului asigurat, ASIGURATORUL determină cuantumul daunei în baza valorii comerciale a autovehiculului în momentul evenimentului, stabilită conform criteriilor de la art. 7.

    Totodată, dauna se va diminua cu valoarea epavei.

    Această valoare se determină, cu acordul părților, în funcție de prețurile de piață ale pieselor ce pot fi recuperate.

   b) în cazul producerii evenimentului asigurat care cauzează daune parțiale autovehiculului, ASIGURATORUL determină cuantumul daunei în baza costului reparațiilor sau înlocuirilor părților componente avariate, adică cheltuielile pentru materiale precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor, din care se scade contravaloarea eventualelor recuperări.

    Sunt excluse, în orice caz, cheltuielile pentru modificările și îmbunătățirile aduse autovehiculului cu ocazia reparațiilor, de asemenea, ASIGURATORUL nu răspunde de daunele ce decurg din lipsa de folosință a autovehiculului sau dintr-o depreciere a sa, oricare i-ar fi cauza;

   c) în cazul în care costul de reparație sau de înlocuire, calculat conform lit. b, este mai mare decât diferența dintre valoarea comercială a autovehiculului înainte de producerea evenimentului asigurat și cea stabilită după producerea acestuia, cuantumul daunei va fi egal cu această diferență;

   d) în cazul în care costul de reparație mai sus prevăzut este mai mic decât diferența sus menționată, cuantumul daunei este determinat ca la lit. b.

    Prevederile de la lit. c) și d) se vor aplica cu acordul ambelor părți.În toate cazurile, fransiza sau procentul neacoperit (cu eventualul minim) se suportă de ASIGURAT.

Art. 15. FRANSIZA SAU PROCENTUL NEACOPERIT

    În cazul producerii evenimentului asigurat, ASIGURATORUL va plăti ASIGURATULUI cuantumul daunei, determinat potrivit prevederilor de mai sus, din care se scade fransiza 50 de euro sau procentul neacoperit (cu eventualul minim) indicate în poliță, care rămân în sarcina ASIGURATULUI. .

Art. 16. DISPOZIȚII FINALE

    În orice împrejurare, ASIGURATUL trebuie să facă dovada că riscul produs este acoperit prin polița de asigurare. Sarcina probei revine ASIGURATULUI.

    Reaua credință dovedită sau evidentă a ASIGURATULUI absolvă ASIGURATORUL de obligațiile de plată a despăgubirii în cazul producerii evenimentului asigurat sau îi dau dreptul să denunțe polița cu efect imediat.

    Orice litigiu izvorând din prevederile prezentului contract este de competența instanțelor de judecată din România.

   
ASIGURATOR,                                                                        ASIGURAT,

Popescu Irina Vasilescu Andrei

Concluzii:

Am ales să prezint tema “Asigurarea mijloacelor de transport” deoarece acest fel de asigurare este, după părerea mea, una dintre cele mai importante tipuri de asigurări.Aceasta protejează conducătorul mijlocului de transport, pasagerii, marfa încărcată și ceilalți participanți la trafic fie el aerian, terestru, fluvial sau maritim, asigurarea fiind plasa de salvare a tuturor în caz de un accident. Pentru a spori eficiența asigurărilor, aș propune un sistem drastic de verificări atât a asiguratului cât și a asiguratorului prin care să se scadă rata evaziunii fiscale din acest domeniu.

Activă pe piață din anul 1992 (anul acesta, în octombrie, compania aniversează 19 ani de activitate) și poziționață în primii ani de activitate în elita asiguratorilor din România, Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF a fost prima companie de profil autohtonă certificată în sistemul de Management al calității ISO 9001:2000.

Oferind serviciile ca: -asigurări de angajați -asigurări de turiști -asigurări medicale -asigurări auto -asigurări de transport -asigurări pentru clădiri și bunuri -asigurări de răspundere civilă -asigurări tip garanție

Bibliografie:

-TRANSPORTURI, EXPEDIȚII ȘI ASIGURĂRI INTERNAȚIONALE. Autor(i):Gheorghe Caraiani, Liliana Rusu Categorii:Limba Engleza, Economie, Drept Editura: Lumina Lex [2004]

-Asigurări – manual pentru clasa a XI-a (ruta directă) Autor(i):Valentina Capota, Constantin Ghimpau Codreanu, Florin Lixandru, Tanta-Camelia Chitca, Florica Popa, Andrei Nae Categorii:Clasa a XI-a, Liceu, Învățămant – Educație Editura: Akademos Art [2006]

-Legislația asigurărilor și societăților de asigurare Autor(i):Manuela Tabaras Categorii:Legislație, Drept Editura: Wolterskluwer [2007]

-Sistemul asigurărilor din România Autor(i):Gheorghe D. Bistriceanu Categoria:Economie Editura: Economica

Webografie:

-www.regielive.ro

-www.ardaf.ro

-www.scritube.com

-www.studentie.ro

-www.juridice.ro

-www.avocat.net

Bibliografie:

-TRANSPORTURI, EXPEDIȚII ȘI ASIGURĂRI INTERNAȚIONALE. Autor(i):Gheorghe Caraiani, Liliana Rusu Categorii:Limba Engleza, Economie, Drept Editura: Lumina Lex [2004]

-Asigurări – manual pentru clasa a XI-a (ruta directă) Autor(i):Valentina Capota, Constantin Ghimpau Codreanu, Florin Lixandru, Tanta-Camelia Chitca, Florica Popa, Andrei Nae Categorii:Clasa a XI-a, Liceu, Învățămant – Educație Editura: Akademos Art [2006]

–
Legislația asigurărilor și societăților de asigurare Autor(i):Manuela Tabaras Categorii:Legislație, Drept Editura: Wolterskluwer [2007]

-Sistemul asigurărilor din România Autor(i):Gheorghe D. Bistriceanu Categoria:Economie Editura: Economica

Webografie:

-www.regielive.ro

-www.ardaf.ro

-www.scritube.com

-www.studentie.ro

-www.juridice.ro

-www.avocat.net