Asigurarile Maritime ale Companiei Lloyd’s

Asigurările Maritime ale Companiei Lloyd’s

Cuprins

CUPRINS

INTRODUCERE

PARTEA ÎNTÂI – ABORDĂRI TEORETICE

Capitolul 1 Coordonate Teoretice și Istorice ale Asigurărilor

Coordonate teoretice ale asigurărilor

Conceptul de asigurare

Funcțiile asigurării

Clasificarea asigurărilor

Capitolul 2 Asigurări Maritime

2.1 Noțiuni introductive

Asigurarea navelor maritime și fluviale (CASCO

Asigurarea bunurilor transportate cu nave maritime (CARGO

PARTEA A DOUA – LLOYD’S

Capitolul 3 Compania Lloyd's

Scurt istoric

Membri Lloyd’s

Asigurările maritime

Lloyd’s și Titanic

3.6 Lloyd’s prezent și viitor

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

SITOGRAFIE

INTRODUCERE

Am ales această temă deoarece asigurările cuprind un domeniu foarte vast și foarte dezvoltat în zilele noastre, un domeniu care a cuprins întrega lume deoarece asigurarea a devenit o necesitate (existența asigurărilor obligatorii), asigurările dezvoltându-se în același ritm cu societatea și cu nevoile societății.

Încă de la începutul civilizației omul a fost preocupat de prevenirea pagubelor și mai ales de suportarea consecințelor, apărând chiar și idea formării unui fond comun care să acopere posibilele daune care le puteau suferi cei care cotizau la acest fond.

Însă cea mai bună formă de protecție s-a dovedit a fi aceea de a trece riscul în seama unei societăți de asigurări, persoana fizică plătind firmei asigurătoare o sumă denumită primă de asigurare, astfel acest tip de activitatea apare ca un proces economico-social.

În lucrarea de față am încercat să prezint importanța asigurărilor, dezvoltând importanța asigurărilor maritime prin analiza celei mai mari si cu cea mai mare tradiție în domeniul asigurărilor și anume compania Lloyd’s.

Lucrarea este structurată pe trei capitole și încearcă să cuprindă în prima parte conceptul de asigurarea iar în cea de-a doua parte am vorbit despre Lloyd’s și în special despre asigurările maritime.

În capitolul I am prezentat conceptul de asigurare, funcțiile și clasificarea asigurărilor din punctul de vedere a mai multe aspecte.

În capitolul II am prezentat noțiuni cu privire la asigurările maritime, precum și asigurarea CARGO și CASCO.

Iar în capitolul III, am prezentat Corporația Lloyd’s, noțiuni privitoare asigurărilor maritime, dar și evoluția Lloyd’s de la înființare până în zilele de azi.

Scopul acestei lucrări este de a scoate în evidență evoluția Lloyd’s și a asigurărilor maritime cu care Lloyd’s și-a început activitatea și nivelul la care aceasta a ajuns.

Partea întâi

ABORDĂRI TEORETICE

Capitolul 1

COORDONATE TEORETICE ȘI ISTORICE ALE ASIGURĂRILOR

Coordonate teoretice ale asigurărilor

Conceptul de asigurare

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române asigurarea este definită :

„ A oferi o garanție (pentru înfăptuirea unui lucru); a pregăti,a face ceva în mod sigur, durabil, a garanta. A da cuiva garanții asupra unui lucru,a unui fapt, a îcredința . A-și lua toate măsurile de precauție, de siguranță

Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. Încredințarea, promisiunea fermă. Operație financiară, decurgînd dintr-un contractsau dintr-oobligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui (accidente, cutremure, inundații, incendii, furturi)”

„Recunoaștem sau nu, omul rămâne, măcar în parte, sub vremi. Nu poate prevedea totul și nu întotdeauna evenimentele decurg așa cum au fost prevăzute, fie că se referă la viața indivizilor, persoanelor, fie că privesc cadrul natural sau socio – economic în care evoluează

Istoria atestă faptul că încă din timpuri străvechi oamenii au fost preocupați de prevenirea și mai ales de a suporta în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte, nedorite, cum sunt calamitățile naturii și accidentele. Desigur o compensare a prejudiciilor era posibilă după cum urmează:

Prin efortul individual al fiecărei persoane (fizice sau juridice) care își pot constitui rezerve proprii, cu destinație specială (acoperirea pagubelor în cazul producerii evenimentelor generatoare de pagube);

Prin efortul comun de constituire a unui fond, bazat pe aportul unui număr mare de persoane (fizice sau juridice), amenințate de aceleași pericole, pe seama căruia cei afectați de evenimentele nedorite, care sau produs, sunt despăgubiți.

Ambele soluții au în vedere constituirea unor fonduri (rezerve), cu destinație specială. Anume, acoperirea unor pagube priciunuite anumitor bunuri de calamitățile naturii, ori în caz de accidente pentru a plăti anumite sume, (asigurate) persoanelor în viață cărora aceste evenimente au intervenit. Adoptarea uneia din cele două soluții nu poate ignora experiența omenească. Conform cu aceasta s-a demonstrat că, în principiu, si în acest caz, unirea face putere. Că nu este eficientă constituirea rezervei de către fiecare individ sau agent economic în parte, pentru a se considera la adăpost de riscul unor evenimente generatoare de prejudicii. Că dimpotrivă, prin unirea în fața unor riscuri comuned, a unui mare număr de persoane fizice și juridice, se pot crea rezerve bănești substanțiale, care pot fi utilizate mai eficient în spațiu și timp, în vederea prevenirii și înlăturării prejudiciilor generate de evenimente probabile, avute în vedere.

Această a doua soluție s-a impus în timp, întrucât bazându-se pe princiipile comunități de risc și mutualității, fiecare contribuabil contribuie cu sume mici pentru a crea un fond bănesc pe seama căruia pot fi sprijiniți (despăgubiți) cei care au suferit prejudicii generate de evenimente care au motivat unirea lor. De fapt principiile respective stau la baza conceptului de asigurare.

Asigurarea constituie un sistem de relații economice, care implică aportul unui număr mare de persoane fizice și juridice în constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care fiind amenințate de aceleași pericole în existența și activitatea lor, concep și recunosc oportunitatea prevenirii și înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile, dar nesigure.

Asigurarea este o practică a creeări în mod preventiv, a condițiilor și a resurselor bănești pentru dezdăunarea celor care au suferit pagube ca și pentru plata unor sume convenite celor în viață cărora au intervenit anumite evenimente față de care au convenit utilizarea acestei practici.”

„În țările dezvoltate, asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naționale, deoarece prin valoarea adăugată, în societățile de asigurare, de intermediere și alte prestări de servicii înrudite, participă la sporirea produsului intern brut, oferă locuri de muncă unui număr mare de persoane, participă la ofertă de capital de împrumut pe piața financiară , cu resurse bănești pe care le pune la dispoziția băncilor, agenților economici sau autorităților publice iar prin sumele acordate asiguraților (ca despăgubiri, indemnizații, rente, etc.) contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate de riscurile asigurate”

„Unii specialiști pun în evidență anumite valențe specifice asigurărilor, calitatea de ramură prestatoare de servicii, de intermediar financiar și de activ financiar.

Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii, se relevă prin faptul că societatea de asigurare, în schimbul primelor de asigurare încasate, oferă asiguratului un produs necorporal specific. Desigur, obligația asumată de societatea de asigurări față de asigurați este influențată de caracterul aleator al fenomenelor asigurate. Ca urmare, echilibrul între primele de asigurare încasate și indemnizațiile datorate poate fi afectat de abateri. Dacă abaterile sunt favorabile pentru asigurător ele măresc profitul . Dacă abaterile sunt nefavorabile, se impune compensarea acestora prin venituri generfate din alte surse :dobânzi la depozite bancare, plasamente de capital etc.

Asigurarea ca intermediar financiar rezidă în faptul că, mai ales în asigurările de viață, societățile de asigurare oferă asiguraților nu numai o protecție de asigurare, ci și instrumente de economisire și de fructificare a resurselor bănești (în cadrul ofertei de capital de împrumut, pe piața financiară)

Asigurarea ca activ financiar rezidă în faptul că în perioada derulării contractului de asigurare este influențată atât mărimea absolută nominală a sumei acumulate, cât și mărimea reală a acesteia. Deci, contractul de asigurare apare ca o creanță condiționată emisă de asigurător și achiziționată de asigurat.

Conceptul de asigurare comportă, după caz, abordarea sub aspect juridic, economic sau financiar.

Sub aspect juridic, pentru a fi operată, asigurarea trebuie să capete o formă juridică, iar acest fapt rezultă din contract, ca „ lege a părților „ și din legea propiu – zisă emisă de puterea legislativă. Deci contractul de asigurare și legea de organizare a activității de asigurare constituie izvoare de drepturi și obligații în materie de asigurări.

În codul civil român din 1930 la art. 49 se precizează că prin contractul de asigurare întreprinderea de asigurare se obligă ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc.

Sub aspect economic asigurarea implică constituirea ,în condiții specifice a fondului de asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidență câteva aspecte. Mai întâi faptul că fondul de asigurare se constituie în formă bănească. Apoi fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecărei societăți de asigurare, pe seama primelor de asigurare încasate.

Sub aspect financiar se poate aprecia că asigurarea este intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eșalonat prime de asigurare, și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare. Se relevă faptul că, mai ales în asigurările de viață, asigurarea constituie nu numai mijloc de protecție împotriva riscurilor, dar și instrument de economisire și de fructificare a resurselor bănești.”

Conform cu Yvonne Lambert-Faivre „sub aspectul său tehnic care este fundamental, asigurarea este operația prin care un asigurător, organizând pe principiul mutuslității un număr mare de asigurați, expuși la producerea unor riscuri îi indemnizează pe aceia dintre ei care suferă un sinistru, pe seama fondului constituit din primele încasate”

Unele delimitări conceptuale

„Așa cum au fost prezentat conceptul de asigurare este evidentă abordarea sa în sens restrâns. În sensul cel mai larg, fie ca o relație, fie ca sistem, practică sau tehnică, asigurarea poate fi abordată în contextul specific al formelor sale generale ca asigurări sociale și asigurări comerciale.

a)Asigurările sociale: se referă la persoane, având menirea creării de fonduri bănești, centralizate afectate protecției sociale, sub diferite forme, a membrilor societății ( prin pensii pentru limită de vârstă, pensii de boală, diverse ajutoare etc.). Unii autori atribuie acestora denumirea de asigurări gratuite, realizabile ca asigurări sociale de stat, și după caz, ca sisteme autonome de asigurări sociale. Asigurările sociale au în țara noastră o organizare specifică în cadrul căreia un loc central îl deține Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Resursele mobilizate în scopul enunțat sunt concentrate în bugetul asigurărilor sociale.

b)Asigurările comerciale sunt realizate prin firme (societăți) specializate pe principii economice. Asigurările comerciale sunt după caz, asigurări de bunuri, persoane și de răspundere civilă. Promovarea lor implică societățile de asigurare, în calitate de asigurători și persoane fizice ori juridice, în calitate de de asigurați, în raporturi oneroase vizând: plata unor prime de asigurare, preluarea protecției împotriva anumitor riscuri, despăgubirea pentru pagube generate de riscurile asigurate etc.”

„În România asigurările comerciale s-au realizanisterul Muncii și Protecției Sociale. Resursele mobilizate în scopul enunțat sunt concentrate în bugetul asigurărilor sociale.

b)Asigurările comerciale sunt realizate prin firme (societăți) specializate pe principii economice. Asigurările comerciale sunt după caz, asigurări de bunuri, persoane și de răspundere civilă. Promovarea lor implică societățile de asigurare, în calitate de asigurători și persoane fizice ori juridice, în calitate de de asigurați, în raporturi oneroase vizând: plata unor prime de asigurare, preluarea protecției împotriva anumitor riscuri, despăgubirea pentru pagube generate de riscurile asigurate etc.”

„În România asigurările comerciale s-au realizat, până în anul 1984, de către societăți de asigurare cu capital de stat și mai ales privat, intern și străin. Între 1949 – 1990 asigurările comerciale s-au realizat pe principiul monopolului instituit de stat în acest sector de activitate, prin Sovromasigurare (1948 – 1952 ); Administrația Asigurărilor de Stat- A.D.A.S (1952 – 1990).

Începând cu anul 1991 asigurările comerciale se realizează, în România printr-o rețea de societăți cu capital de stat, cu capital privat intern sau mixt. Dacă în anul 1991, prin renunțarea la monopolul de stat în domeniul asigurărilor, odată cu încetarea activității Administrației Asigurărilor de Stat, s-au constituit 3 societăți cu capital integral de stat (ASIROM, ASTRA, CAROM), ca societăți pe acțiuni, s-a ajuns la jumătatea anului 1996 la extinderea acestui sector de activitate în care funcționează deja 45 de societăți de asigurare- reasigurare, cele mai multe cu capital privat, intern și mai ales mixt.”

Funcțiile asigurării

„Prin Funcțiile sale asigurarea își explicitează rolul, menirea socială, direcțiile și modalitățile de acțiune precum și efectele scontate.

Ca relații economice, bănești, și mai selectiv financiare, asigurările fac parte din sfera finanțelor. Deci, mijlocesc transfer de venit de la asigurați în vederea constituirii fondului de asigurare la asigurătorii. Fondul de asigurare are valențe financiare, iar relațiile care mijlocesc constituirea și utilizarea fondului respectiv au specificul lor, după cum urmează:

Transferul de venit este definitiv, dar numai în cazul în care subiectul asigurat nu suferă prejudicii din producerea evenimentului în raport cu care a fost asigurat;

Contraprestația poate lipsi, dar ea poate fi reală în contextul dezdăunării, dacă persoanele fizice sau juridice au suferit pagube generate de evenimente cuprinse în sfera asigurării;

Interesul social ( obștesc) al folosirii fondului de asigurare poate fi explicat în contextul mutualității care constituie premisa esențială a asigurării.

Într-un asemenea context s-a argumentat ideea conform căreia asigurarea ar îndeplini

în principiu, două funcții: de repartiție ( sau redistribuire) și de control.”

„Funcția de repartiție este explicită prin procesul de redistribuire a aunei părți din produsul intern brut. Mai întâi odată cu plata primelor de asigurare pentru constituirea fondului de asigurare al fiecărei societăți de asigurare. Apoi prin utilizarea acestui fond cu plata despăgubirilor către acei asigurați care au fost prejudiciați, ca urmare producerii unor evenimente asigurate, și care trebuie să fie dezdăunați.

Cu privire la înfăptuirea funcției de repartiție a asigurărilor mai reținem două aspecte. În primul rând, faptul că reversibilitatea resurselor mobilizate prin plata primelor de asigurare este posibilă, dar selectiv. În mod deosebit în legătură cu producerea unui eveniment care este cuprins ca risc asigurat și în funcție de valoarea pagubei, deci independent oarecum de valoarea primelor achitate. În al doilea rând, remarcăm unele raporturi bazate pe rambursabilitate care se manifestă în sfera asigurărilor, așa fiind: împrumuturile în cadrul asigurărilor de viață, efectele constituirii rezervei matematice pentru asigurați etc.

Funcția de control , în contextul relațiilor de asigurare, chiar dacă se manifestă, este mai dificil de explicat. În principiu, se susține că odată cu, și prin, înfăptuirea asigurării se pot cunoaște: sfera și valoarea bunurilor cuprinse în asigurare, starea și modul de gospodărire, eficacitatea unor măsuri de prevenire a riscurilor, gradul de educare și spiritul de prevedere al populației în materie de asigurări, nivelul de responsabilitate al agenților economici în promovarea acțiunilor de asigurare.

Având caracter complementar, funcția de control se exercită în lrgătură cu modul în care se încasează primele de asigurare și alte venituri al societății de asigurare, cu modul de efectuare a plăților cu titlu de indemnizații și despăgubiri, acțiuni de prevenire a riscurilor, cheltuieli de administrare a asigurărilor, obligații fiscale etc.

Dacă, în cazul asigurărilor obligatorii o asemenea funcție are câmp și cadrul real de manifestare, în cazul asigurărilor facultattive acestea trebuie să țină seama de caracterul concurențial al promovării asigurărilor de către societățile de asigurare. Prin urmare exercitarea acestei funcții presupune efort propriu al fiecărei societăți de asigurare. Prin urmare exercitarea acestei funcții presupune efort propriu al fiecărei societăți de asigurare și pârghii specifice de înfăptuire. Nu există consens cu privire la funcțiile asigurării. Vom reține astfel principalele argumente vizând un alt sistem de funcții atribuite asigurărilor și care include: funcția de acoperire a pagubelor; funcția de prevenire a pagubelor și funcția financiară.

Funcția de acoperire a pagubelor, produse asiguraților de calamități sau de accidente ( în asigurările de bunuri și de răspundere civilă) și de plată a sumei asigurate cuvenite ( în asigurările de persoane), este considerată a fi funcția de bază, care prezintă interes atât pentru asigurați, cât și pentru economia unei țări. Pentru asigurați, asigurarea dă o marjă de siguranță cu privire la protecția bunurilor și a vieții, care nu poate fi ignorată nici de indivizi și nici de către agenții economici.

Funcția de prevenire a producerii pagubelor se realizează, în principal, pe două căi:

a) prin finanțarea unor acțiuni de prevenire a evenimentelor ce fac obiectul asigurării(în cazul incendiilor, a îmbolnăvirilor, a accidentelor de circulație etc.). În acest scop s-a practicat sistemul unor vărsăminte ,din primele de asigurare încasate de societățile de asigurare, la bugetele locale, sistem care ar putea fi reconsiderat în perspectivă. Apoi, există practica unor acțiuni logistice inițiate de societățile de asigurare, pe cont propriu, cu tentă de popularizare, pentru prevenirea producerii pagubelor.

b) Prin formularea unor asemenea condiții de asigurare care să îi constrângă pe asigurați să promoveze acțiuni de prevenire a evenimentelor asigurate, să îi cointereseze în menținerea în bună stare a bunurilor asigurate și integrității persoanei asigurate.

Funcția financiară a asigurării este apreciată ca fiind una din pârgiile sistemului financiar, atât în economia cu valențe etatiste, cât mai ales în economia de piață.

Încasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul exercițiului financiar, cu scadențe la începutul anului de referință. Plățile ca despăgubiri și sume asigurate convenite se fac treptat, pe măsura apariției și argumentării lor, pe tot parcursul anului. Diferența dintre încasări și plăți, pe parcursul perioadei de referință, poate fi utilizată ca resursă generală de creditare în economie, fiind constituită în depozite sau disponibilități curente la bănci. În contextul economiei de piață societățile de asigurare pot acorda credite pe termen scurt sau pot efectua diverse operațiuni pe seama resurselor mobilizate.

Funcția financiară se manifestă și în contextul raporturilor financiare dintre societățile de asigurare și stat , prin intermediul unor pârghii fiscale.”

1.1.4 Clasificarea asigurărilor

„ Asigurările comerciale se comportă ca un mecanism complex de înfăptuire și forme de realizare variate. Prin urmare o clasificare a asigurărilor este posibilă și necesară. Ea se poate realiza după criterii diverse între care: regimul juridic; obiectul sau ramura de asigurare, varietatea riscurilor asigurate, sfera de manifestare și altele.”

„După regimul juridic sau forma de realizare se disting două grupe de asigurări: 1.Asigurări prin efectul legii (obligatorii) și 2. Asigurări facultative (contractuale)

1.Asigurări prin efectul legii (obligatorii) se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurați și asigurător (referitoare la drepturi și obligații, tehnici de asigurare, constatarea și evaluarea pagubelor, stabilirea despăgubirilor cuvenite etc.) sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu. În țara noastră, în perioada 1949 – 1990 asigurările asigurările prin efectul legii au avut o sferă de cuprindere extinsă. În alte țări ale lumii asigurările prin efectul legii sunt mai restrictive. După 1991 sfera asigurărilor prin efectul legii s-a instituit excluderea obligativității asigurării clădirilor și construcțiilor a animalelor și culturilor agricole, a accidentelor de călătorie etc. Prin urmare s-a legiferat menținerea caracterului obligatoriu doar a asigurării de răspundere civilă auto.

2.Asigurările facultative (contractuale) se caracterizează prin faptul că relațiile dintre asigurați și asigurători se stabilesc prin liberul consimțământ al părților, în baza unui contract de asigurare.

În cazul asigurărilor facultative, în mecanismul asigurării, are loc implicarea directă a asuraților și a societăților de asigurare.

După obiectul asigurării se disting trei grupe sau ramuri de asigurare și anume:1.Asigurări de bunuri; 2. Asigurări de persoane; 3. Asigurări de răspundere civilă.

1. Asigurări de bunuri au ca obiect valorile materiale, animalele, bunurile de tot felul, susceptibile a fi distruse sau vătămate de calamități ale naturii sau de accidente, indiferent de forma de proprietate.

2. Asigurări de persoane au ca obiect persoanele fizice și se disting două grupeîn care se pot încadra asigurările de persoane: a) asigurări de viață și b) asigurări de persoane pentru cazurile de accidente.

3. Asigurări de răspundere civilă au ca obiect răspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate și vătămarea unor terți și avem: a) asigurarea de răspundere civilă auto, b) asigurarea de răspundere civilă legală (sau contractuală) care are caracter facultativ, c) asigurarea răspunderii constructorului.

În raport cu cadrul național, în care operează diferitele forme de asigurare, putem distinge: 1) asigurări interne și 2) asigurări externe (internaționale)

1.Asigurările interne operează pe plan național, în cadrul fiecărei țări, fiind promovate prin intermediul societăților de asigurare care acționează pe piața asigurărilor în țara respectivă.

2. Asigurările internaționale s-au dezvoltat pe măsura amplificării schimburilor de mărfuri între parteneri din diferite țări ale lumii, ca și a traficului extern de persoane și mijloace de transport.

După natura relațiilor dintre părți (subiecte) implicate în asigurare putem distinge: 1) asigurarea directă, 2) coasigurarea, 3) reasigurarea.

1)Asigurările directe sunt asigurări propriu-zise, implicând nemijlocit în mecanismul asigurării asiguratul și asigurătorul, între care intervine, după caz, contractul sau polița de asigurare.

2) Coasigurarea constituie o formă de asigurare directă în care asiguratul încheie contractul de asigurare, pentru masa bunurilor asigurabile, cu mai multe societăți de asigurare în același timp, dar în cotă parte, riscurile vizate fiind greu de asumat de către o singură societate de asigurări.

3) Reasigurarea constituie o asigurare indirectă, o formă de asigurare a asigurătorului, prin reasigurare asigurătorul cedează unui reasigurător (o societate de asigurare – reasigurare) o parte mai mare sau mai mică din riscurile preluate de la asigurații săi, și primele aferente.

Reasigurarea s-a dovedit utilă în relațiile economice internaționale, dar în condițiile tranziției la economia de piață, când în România funcționează deja peste 40 de societăți de asigurări, devine posibilă practicarea reasigurării și pe plan intern”

Capitolul 2

ASIGURĂRI MARITIME

2.1 Noțiuni introductive

„Asigurarea maritimă este prima formă de asigurare, începutul ei datând încă din antichitate. Cercetările istorice au demonstrat că primele forme de dispersie a riscurilor și ulterior, de asigurare își au originea pe timpul chinezilor, și mai târziu, al fenicienilor, grecilor și romanilor, cunoscute ca popoare ce practicau comerțul pe mare.

Apariția asigurărilor maritime ca primă formă de asigurare este explicată prin legătura strânsă între comerț și navigația maritimă, descoperindu-se că navele, mărfurile, navlul și viețile omenești erau expuse, riscurilor mării. De-a lungul unei perioade îndelungate de timp, proprietarii navelor au fost aceași cu proprietarii maărfurilor și ca urmare, o singură poliță de asigurare acoperea atât marfa, cât și nava, acest lucru fiind posibil pentru că interesul aparținea aceleași persoane ( proprietarul mărfii era același cu proprietarul navei). Ulterior, s-a trecut la o specializare determinată preponderent de evoluția comerțului, apărând o diferențiere a persoanelor interesate în proprietatea asupra mărfurilor și navelor ,deci, două forme de asigurare – două tipuri de contracte de asigutrare în funcție de interes: asigurarea navelor (casco) și asigurarea mărfurilor (cargo).”

„Pe măsura deplasării centrului de greutate a comerțului maritim din Marea Mediterană spre țările europene de la Marea Nordului, asigurarea maritimă s-a extins în Franța, Anglia, Germania și alte state.

Cu timpul, cea mai puternică piață a asigurărilor maritime a devenit piața engleză. În Anglia istoria activității de asigurare maritimă este legată de numele lui Edward Lloyd. În secolul XVII acestea deținea la Londra o cafenea foarte cunoscută persoanelor interesate de comerțul maritim. Pentru a aduce servicii suplimentare clientelei sale, Edward Lloyd a inițiat și a dat publicității un buletin informativ (Lloyds List) care anunța mișcările navelor comerciale, evoluția prețurilor mărfilor care interesau comerțul internațional, nivelul navlurilor și ale primelor de asigurare etc.”

„ Contractele dintre comercianți, facilitate de Edward Lloyd, au condus la constituirea unei asociații a comercianților care și-au asumat protecția prin asigurarea împotriva riscurilor pe care le comportă activitatea de transport maritim pentru diverși asigurați. Membrii asociației, având calitatea de subscriitori se angajează în limite variate să suporte răspunderea pentru acoperirea pagubelor posibile. Polița de asigurare Lloyd a căpătat, cu timpul o, largă răspândire, aplicându-se și în prezent. De fapt, Anglia nu au existat legi speciale privind asigurarea maritimă, iar legea asigurărilor maritime au apărut abia în anul 1906 fiind și azi în vigoare”

„ În 1779 asigurătorii firmei Lloyd's au elaborat o proformă a poliței de asigurare pentru aplicarea căreia a fost nevoie de o hotărâre parlamentară specială. Polița Lloyd a căpătat, cu timpul, o largă răspândire și, în ciuda limbajului arhaic, se aplică în Anglia și în prezent”

„Asigurarea maritimă este o ramură a asigurărilor de bunuri. Ea oferă protecție navelor maritime și fluviale , altor feluri de ambarcațiuni, instalații și utilaje care deservesc navele și sunt folosite în porturi, precum și a încărcăturii acestora, împotriva unui complex de riscuri.

Riscurile maritime produc daune cu o probabilitate mare de apariție, în nici un caz certe. Asigurarea maritimă este destinată acoperirii pagubelor posibile, nu a celor inevitabile. Ex.: evaporarea lichidelor, uscarea cerealelor, moartea naturală a vietăților sunt rezultatul unor procese fizico-chimice interne, care țin de natura bunurilor, sunt proprii acestora și din acest motiv nu sunt riscuri asigurabile. Dacă armatorul (proprietarul navei) nu respectă normele tehnice obligatorii, care asigură transportul în bune condiții al mărfurilor, atunci dauna, chiar dacă a apărut ca urmare a riscurilor fizico-chimice a mărfurilor, va fi pusă în sarcina armatorului și va face obiectul acoperirii prin asigurare pentru proprietarul mărfii, deoarece ea putea fi evitată.

Un alt risc în asigurarea maritimă este expedierea navei în stare de nenavigabilitate. Practica internațională a consacrat în această privință principiul potrivit căruia asigurătorul este eliberat de orice răspundere numai atunci când starea de nenavigabilitate a navei a fost determinată de defecte ascunse. În cazul în care starea de nenavigabilitate era cunoscută armatorului și el a expediat nava în voiaj, atunci daunele produse nu sunt acoperite prin asigurare. Starea de nenavigabilitate a navei pune în pericol atât nava cât și marfa aflată la bordul său. Uzanțele internaționale au consacrat regula potrivit căreia asigurătorul este eliberat de orice răspundere pentru acoperirea daunelor generate de starea de nenavigabilitate , doar în cazul contractul de asigurare a navei și nu se extinde asupra contractului de asigurare a mărfurilor. Dacă asiguratul (proprietarul mărfii) a favorizat culpa armatorului vinovat de starea de nenavigabilitate a navei (ex.: cunoscând starea de nenavigabilitate a navei nu a comunicat acest fapt asigurătorului), asigurătorul va fi eliberat de obligația despăgubirii.

Un alt capitol de riscuri este cel produs de fisiunea și fuziunea nucleară, a căror efecte pot fi extrem de distrugătoare. Toate aceste riscuri sunt excluse atât din contractul de asigurare a navelor, cât și din contractul de asigurare a mărfurilor aflate la bordul acestora.

Nu se acoperă prin asigurare nici daunele produse navei de transportul materialelor radioactive și nici daunele produse mărfurilor transportate de nave propulsate cu ajutorul energiei atomice.

O altă categorie de riscuri excluse din asigurarea maritimă sunt riscurile de război.

Asigurarea protejează patrimoniul asiguratului, dar nu îl eliberează pe acesta de obligația de a manifesta grija necesară pentru păstrarea bunului asigurat. Tocmai de aceea asigurătorul nu răspunde pentru daunele care au apărut ca urmare a actului intenționat sau a gravei imprudențe a asiguratului.

Ca o concluzie, asigurătorul se eliberează de răspundere pentru acoperirea daunelor generate de cauze a căror manifestare este certă sau se apropie de certitudine, cum ar fi:

însușirile naturale ale bunului asigurat,

încărcarea fără știrea asiguratului a unor obiecte sau substanțe periculoase, etc.,

proprietățile dăunătoare ale energiei atomice,

acțiunile și măsurile cu caracter militar,

acțiunea premeditată a asiguratului, expeditorului, primitorului și reprezentaților acestora,

arestul navei.”

2.3 Asigurarea navelor maritime și fluviale (CASCO)

„Această formă de asigurare, denumită și „casco maritim”,cuprinde navele comerciale, navele de pescuit și alte ambarcațiuni, precum și utilaje și instalații plutitoare asimilate navelor, cum sunt remorcherele, macaralele plutitoare, șalupele, șlepurile etc.

Asigurarea se poate încheia în una din următoarele condiții:

a.Pierdere totală– acoperă pierderea totală a navei, cheltuielile de salvare și alte cheltuieli decurgând din aceasta.

b.Pierdere totală și avarii – acoperă pierderea totală a navei, pierderile și avariile la navă, precum și contribuția la cheltuielile de avarie comună și salvare.

c. Pierdere totală și avarie comună – acoperă pierderea totală a navei, precum și contribuția la cheltuielile de avarie comună și salvare.

d. Pierdere totală, avarie comună și răspundere pentru coliziuni – acoperă pierderea totală a navei, contribuția la cheltuielile de avarie comună și de salvare, răspunderea pentru daunele rezultate din coliziunea navei asigurate cu alte nave, instalații portuare sau alte obiecte fixe ori plutitoare și cheltuielile decurgând din acestea.

e. Pierderea totală, avarii și răspundere pentru coliziuni – oferă cea mai largă protecție asiguratului, acoperind: pierderea totală, pierderile și avariile la navă, contribuția la cheltuielile de avarie comună și salvare, răspunderea pentru daunele rezultate din coliziunea navei asigurate cu alte nave, instalații portuare sau alte obiecte fixe ori plutitoare și cheltuielile decurgând din acestea.

Asigurarea încheiată în una din aceste condiții poate fi extinsă pentru a acoperi inventarul existent pe navă, cheltuielile de exploatarea navei, precum și riscurile de război și greve”

„În asigurarea maritimă, pierderea vizează atât nava cât și încărcătura și poate fi totală sau parțială.

Dauna parțială reprezintă o pagubă produsă de un risc asigurat la navă sau la încărcătură, care nu este atât de mare încât bunul asigurat să fie considerat pierdere totală. Pierderea totală poate să fie reală sau prezumată. O navă este considerată pierdere totală reală atunci când este total avariată sau atât de avariată încât nu mai poate fi reparată sau când costul reparației necesare ar depăși valoarea comercială a navei. Pierderea totală reală a unei nave poate fi provocată de scufundarea, distrugerea sau dispariția fără urme în mare.

În ceea ce privește încărcătura, se consideră pierdere totală reală a acesteia dispariția mărfii în urma scufundării navei ori a incendiului, deteriorarea completă a acesteia sau într-o asemenea măsură încât din punct de vedere comercial ea nu mai poate fi valorificată, nefiind recondiționabilă.

Pierderea totală prezumată se caracterizează prin aceea că nava există și poate fi salvată și reparată, dar ea este atât de grav avariată încât operațiile de salvare și reparare, dacă s-ar efectua, ar reclama cheltuieli extrem de mari care ar depăși valoarea asigurată a navei.

În practica asigurărilor pierderea totală prezumată este determinată în funcție de următoarele criterii:

când nava este abandonată în mod deliberat din cauză că pierderea ei totală reală apare ca inevitabilă,

când nava nu poate fi salvată de la o pierdere totală reală fără o cheltuială care ar depăși valoarea ei comercială,

când nava este atât de avariată încât costul reparațiilor ar depăși valoarea pe care ar avea-o după reparație sau valoarea asigurată.

În practică, se folosește o clauză care prevede dreptul asiguratului de a considera nava pierdere totală prezumată, atunci când valoarea reparațiilor depășește trei pătrimi din valoarea reală sau din valoarea de asigurare a navei.

Asiguratul are posibilitatea să opteze pentru una din următoarele soluții:

să considere paguba drept avarie parțială și să păstreze nava, primind de la asigurător cu titlu de despăgubire, o sumă egală cu valoarea estimată a pagubei,

să abandoneze nava asigurătorului, ca și cum ea ar fi o pierdere totală reală și să primească, drept despăgubire, valoarea asigurată.”

2.4Asigurarea bunurilor transportate cu nave maritime (CARGO)

„Asigurarea tip cargo cuprinde bunurile care fac obiectul transportului extern și se încheie pentru valoarea bunurilor respective, inclusiv cheltuieli de transport, vamale si alte cheltuieli. Asigurarea „cargo” vizează despăgubirea daunelor produse ca urmare directă a riscurilor întâmplătoare ale transportului. În funcție de aceasta, în practica internațională, se aplică condițiile de asigurare A, B si C.

Asigurarea încheiată în condiția A acoperă, cu unele excepții, toate riscurile de pierdere si avariere a bunului asigurat.

Asigurarea încheiată în condiția B acoperă, cu aceleasi excepții de mai sus, pierderile și avariile bunurilor asigurate, cauzate de:

– cutremur de pământ, erupție vulcanică sau trăsnet;

– incendiu sau explozie;

– coliziunea, esuarea, scufundarea sau răsturnarea navei;

– sacrificiul în avarie comună;

– luarea de valuri, intrarea apei în navă;

– descărcarea mărfii într-un port de refugiu.

Asigurarea încheiată în condiția C acoperă pierderile si avariile la bunurile asigurate, cauzate de:

– incendiu sau explozie;

– coliziunea, esuarea, scufundarea sau răsturnarea navei;

– sacrificiul în avarie comună;

– descărcarea mărfii într-un port de refugiu.”

„Suma asigurată – Nava se asigură pentru suma declarată de asigurat și agreată de asigurător și nu trebuie să fie inferioară valorii de înlocuire sau să depășească valoarea din nou a unei nave similare la data încheierii asigurării.

Suplimentar, la suma asigurată a navei se poate asigura până la 25% din valoarea navei pentru: a)cazul de pierdere totală;

b)acoperirea diferențelor ce ar putea rezulta din aplicarea raportului dintre suma asigurată și valoarea navei, stabilită pentru cazurile de salvare sau contribuția la avaria comună.”

„Durata asigurării potrivit clauzelor internaționale, operează principiul „duratei transportului de la depozit la depozit”. Aceasta înseamnă că mărfurile sunt asigurate din momentul în care au părăsit depozitul sau magazia din localitatea de expediție, menționată în contract, și continuă pe toată durata transportului, inclusiv a transbordărilor, până când sunt descărcate de pe navă în portul de destinație. Rezultă că răspunderea asigurătorului începe în momentul în care bunul asigurat Părăsește depozitul indicat în contractul de asigurare, pentru a fi transportat, si încetează atunci când bunul transportat este livrat la depozitul destinatarului.

Locul asigurării este oriunde se află bunul asigurat, pe toată durata asigurării. Asiguratul are obligația să-l anunțe pe asigurător ori de câte ori intervin elemente noi, necunoscute de asigurător în momentul încheierii asigurării, cum ar fi: schimbarea rutei, a locului de transbordare sau de destinație, întârzieri în expedierea încărcăturii, încărcarea unor mărfuri pe puntea navei în loc de hambare etc.

Contractul este lovit de nulitate, în cazul în care asiguratul a ascuns o serie de elemente pe care, dacă le-ar fi cunoscut, asigurătorul nu ar fi acceptat asigurarea respectivă sau ar fi stabilit condiții de asigurare limitative.

Mărimea daunei se determină în funcție de următoarele elemente:

– valoarea bunurilor distruse în întregime;

– volumul cheltuielilor ocazionate de recondiționarea bunurilor avariate parțial;

– volumul cheltuielilor efectuate pentru salvarea bunurilor si păstrarea celor rămase.

Din suma acestora se scad:

– valoarea bunurilor recuperate si care mai pot fi valorificate;

– franciza stabilită potrivit condițiilor de asigurare.

Pentru acordarea despăgubirii, dauna trebuie să fie constatată, stabilindu-se cauzele si mărimea acesteia. Constatarea daunei se face de către comisarul de avarie, care întocmeste un raport de expertiză denumit certificat de avarie. Acesta specifică atât detaliile transportului, cât si cauza si mărimea daunei.

Pretențiile pentru despăgubire se emit pe baza documentului de constatare a daunei, iar dreptul de încasare a despăgubirii se obține pe baza prezentării documentului de transport (conosament), a facturii si poliței de asigurare. Drepturile si obligațiile menționate în polița de

asigurare pot fi transmise altei persoane prin andosare.”

PARTEA A DOUA – LLOYD’S

Capitolul III

Compania Lloyd's

3.1 Scurt Istoric

Astăzi, Lloyd este lider pe piața mondială a asigurărilor, adăpostit într-o clădire modernă pe Lime Street în Londra. Originile sale, cu toate acestea, se afla în împrejurimile unei cafenele modeste din secolul șaptesprezece.

În secolul al 17-lea, importanța Londrei ca centru comercial a dus la o creștere cererii pentru nave de marfă și implicit de asigurare. Cafeneaua lui Edward Lloyd a devenit recunoscută ca loc pentru obținerea asigurărilor maritime și acolo a început Lloyd pe care îl cunoaștem astăzi.

Din aceste începuturi într-o cafenea în anul 1688, Lloyd a devenit un pionier în domeniul asigurărilor și crește de peste 300 de ani pentru a deveni lider pe piața mondial pentru asigurarea de specialitate.

Cafeneaua lui Edward Lloyd se bucura de un comerț excelent, atât de mult încât în 1961 el a fost capabil să se deplaseze spre spații mai mari, din centrul Londrei, în același timp a construit o rețea de corespondență în principal în marile porturi, atât acasă cât și în străinătate, care îi permitea să adune informații despre circulația vaselor repede și sigur.

Din păcate, Edward Lloyd a murit în 1713, lăsând cafeneaua moștenire ginerelui său care însă a început să aibe viața s-a proprie. În 1769 un grup de profesioniști au înființat o nouă cafenea Lloyd's în Pope's Head Alley, a fost unul dintre cei mai importanți pași pentru bazele a ceea ce este azi Lloyd's

Noul sediu din Pope's Head Alley a fost un pas înainte, însă a devenit tot mai evident faptul că este nevoie de mai mult decât un loc simplu și public. Astfel în 1771 – 1779, comercianți, bancheri, armatori, asigurători și brokeri au subscris fiecare câte 100 de dolari pentru o clădire nouă, era pentru prima dată când Lloyd's nu era în proprietatea unei singure persoane, a fost ales un nou comitet, cafeneaua Lloyd's nu mai era ce a fost. Progresul a continuat atunci când Lloyd's s-a mutat la Royal Exchange în 1774. În 1796, Comitetul a decis că în fiecare an trebuie să aibe loc două ședințe ordinare și că un raport anual și conturile trebuie de asemenea prezentate.

Victoria lui Nelson la Trafalgar, în 1805 este probabil cea mai cunoscută luptă din acea perioadă a istoriei britanice. Din momentul în care războiul a izbucnit, Lloyd's a fost în continuu contact cu Amiralitatea prin schimbul de informații. Pentru a arăta recunoștința lor pentru Nelson și realizările lor eroice, Lloyd's a strâns fonduri pentru a ajuta după fiecare bătălie navală. Fondul Patriotic Lloyd's înființat în 1803, încă mai oferă suport pentru foști militari și soțiile acestora.

La 10 ianuarie 1838, Royal Exchange a fost devastat de un incendiu distrugând înregistrările din istoria Lloyd's. Conform relatărilor flăcările au putut fi văzute din Windsor, a fost nevoie de multi ani pentru a reconstrui Royal Exchange și au reușit să se mute înapoi în noul sediu în 1844.

Bell Lutine, a cărui tablou atârnă acum în camera de subscriere Lloyd's, el a avut casa sa originală pe fregata franceză, La Lutine (The Spirit). În 1793, nava a fost capturată de britanici și a devenit HMS Lutine, în 1799 nava s-a scufundat, asigurătorul fiind Lloyd's. După încercările numeroase de salvare doar clopotul navei a fost recuperat din partea de jos aoceanului.

Lutine Bell – folosit acum de Lloyd's când se dau anunțuri importante.

În 1871 Parlamentul a realizat o lege conform căreia era ilegal pentru oricine care nu era recunoscut ca membru de subscriere la Lloyd's să semneze cu numele său politicile Lloyd's. Din 1873 pentru a cimenta acest nou statut a adăugat un sigiliu pentru fiecare politică și tot în In 1871 membrii pieței Lloyd’s sunt reuniți de către un act particular al Parlamentului numit “Act of Parliament” într-o corporație numită Lloyd’s.

În anii '80 Cuthbert Heath, un remarcabil asigurător al Lloyd's, a scris prima politică de reasigurarea Lloyd's privind riscurile americane pentru o companie britanică de afaceri în SUA.Cuthbert Heath și-a construit reputația sa de inovator prin faptul că a construit prima politică non-maritimă a Lloyd's în 1887. Heath a fost creditat pe piața politică de furt, cutremur, uragan și chiar asigurare împotriva Zeppeline în timpul Primului Război Mondial. În 1903 piața non-maritimă a devenit ferm stabilită alături de afacerile maritime ale Lloyd's.

Când Lloyd's a fost solicitat pentru a asigura un automobil, în 1904, nu existau linii directoare. Prin urmare, documentele de asigurare, de subscriere marină de către asigurători, descria mașina ca o navă de navigație pe teren.

În dimineața zilei de 18 aprilie 1906, a avut loc în San Francisco cutremure violente, clădirile au fost distruse, iar viețile a multor oameni pierdute, iar când praful s-a așezat scena a fost una devastatoare. Reconstrucția orașului era o sarcină masivă. Lloyd's a răspuns admirabil la această provocare fiind lăudați pentru răspunsul rapid, iar Cuthbert Heath a realizat plata tuturor deținătorilor de polițe în totalitate, indiferent de punctul de vedere al politicilor uimind și impresionând lumea în egală măsură.

În primăvara anului 1912, 44.000 de tone încărcate pe Titanic plecau din Southampton, însă 5 zile mai târziu, el s-a scufundat sub valurile Atlanticului. Când vestea a ajuns în sala de ședințe Lloyd's aceasta era îngrozită. Cu toatea acestea, în ciuda costurilor enorme, atât umane cât și financiare, subscriitori s-au găsit în incapacitatea de a soluționa cererile lor.

În 1928 Lloyd's s-a mutat într-o nouă clădire pe Leadenhall Street, ceremonia fiind deschisă de Regele George al V- lea și Regina Maria, 30 de ani mai târziu Lloyd's se mută din nou, însă de această dată drumul le este deschis de către Regina Elisabeta – Regina Mamă, care este și locația s-a actuală clădirea fiind o adevărată pisă de arhitectură.

Atunci când Edwin „ Buzz” Aldrin și Neil Amstrong au pus piciorul pe suprafța Lunii, în 1969, s-a marcat începutul unei noi ere în ceea ce privea asigurările. Astăzi asigurarea de spațiu și sateliți este un domeniu în care Lloyd's continuă să fie pioner.

În 1988, pentru a marca tricentenarul, Lloyd's a înființat Fundația Tricentenară Lloyd's, o Fundație caritabilă, care a înființat un institut de învățământ care se ocupă cu cercetări în domeniul medical, științific, al siguranței, al mediului înconjurător si inginerie.

Pe 21 ianuarie 1988, Guvernul a anunțat că Lloyd's ar fi independent reglementată de către Autoritatea de Servicii Financiare, intrând în vigoare din noaptea lui 30 noiembrie 2001, odată cu începutul acestei analize externe Lloyd's a început să dezvolte mai multe relații comerciale cu piața.

Atacul terorist din 11 septembrie 2001 a trimis unde de șoc în toată lumea, a avut deasemena un profund efect asupra industriei asigurărilor, nivelul creanțelor în urma atrocităților a fost fără precedent astfel că a fost nevoie să regândească complet asigurarea și să o vadă cu o privire mai largă, văzând riscurile ca pe un rezultat, Compania a fost lăudată de către Trezoreria SUA, John Snow spunând că „Lloyd's a ridicat placa în fața catastrofei”

„Așa cum am mai arătat, corporația Lloyd’s are doar un rol administrative. Ea oferă consultanță, informații și alte servicii ( semnarea polițelor, birou de reclamații și despăgubiri) pe care membrii săi le solicită. Membrii subscriptori răspund în totalitate pentru riscurile pe care le preiau, totuși ei sunt obligați să depună o sumă într-un fond comun din care sunt plătite daunele ex-grația (care nu sunt produse de riscurile cuprinse în asigurare).

Din istoricul prezentat se deduce că piața Lloyd’s s-a format ca să subscrie în exclusivitate riscuri maritime. Dar spre sfârșitul secolului XIX-lea s-a început subscrierea și a riscurilor non-maritime.

Cuthbert Heath este creditat a fi părintele asigurărilor non-maritime ’s. El a cimentat, într-un mod faimos, reputatia pieței Lloyd’s în Statele Unite ale Americii prin plătirea tuturor revendicărilor rudeniilor de la cutremurul de pământ din anul 1906 din San Francisco și a tuturor polițelor de asigurare, fără a ține seama de formulare, de exprimare.

Heath este de asemenea salutat peste tot în lume ca un inovator; el este creditat cu întocmirea primei polițe de asigurare împotriva spargerilor, a cutremurelor de pământ și a uraganelor, chiar și în asigurarea împotriva zepelinelor în primul război mondial.

De-a lungul unei lungi cariere care s-a întins peste șase decade, Heath a construit un puternic imperiu de afaceri. Pe lângă cabina sa de la Lloyd’s, Heath și-a făurit propria sa societate de brokeraj: „CE Heath” (precursoarea societății de azi: „Heath Lambert”) și propria sa companie de asigurări: „Excess Insurance Company”.

Asigurările de viață sunt reprezentate într-o componentă separată a corporației Lloyd’s. Contractele de asigurări și reasigurări nu se încheie direct între cele două părți participante, ci doar prin intermediul brokerilor Lloyd’s, în conformitate cu Lloyd’s Act 1982, secțiunea 8(3).

O mare parte a pieței Lloyd’s este reprezentată de piața reasigurărilor, existând un sindicat specializat în aceste tranzacții( Syndicate Reinsurance). Este recunoscută contribuția Lloyd’s la introducerea și perfecționarea reasigurării neproporționale, în special a celei “excedent de daună”.

Piața Lloyd’s este recunoscută pentru flexibilitate, inovație, orientare puternică spre client, viteză în subscrierea riscurilor și perfectarea tranzacțiilor, motive pentru care pe această piață sunt plasate riscuri neobișnuite care se plasează greu sau nu se asigură în alte piețe sau la alte companii. Acesta ca urmare a profesionalismului și a experienței celor care activează în această piață. Cele mai multe riscuri pe care piața Lloyd’s le absoarbe sunt cele obișnuite care se pot plasa și pe celelalte piețe: asigurări de clădiri, de avarii auto, de răspundere, de furt, de mărfuri depozitate și în tranzit, animale, culturi agricole, etc Dar piața Lloyd’s este recunoscută de nespecialiști mai ales pentru unicitatea subscrierilor care nu se pot întâlni pe nici o altă piață de asigurări: picioare și alte părți ale corpurilor actorilor și actrițelor, ale sportivilor, voci ale cântăreților, etc.

Câteva dintre cele mai neobișnuite riscuri plasate pe piața Lloyd’s:

Frumoasa America Ferrera, actrița principală din show-ul de televiziune american: „Ugly Betty”, și-a asigurat zâmbetul pentru suma de 10 milioane de dolari. Polița asigură zâmbetul actriței americane, inclusiv dinții și gingiile. Un purtător de cuvânt al Lloyd’s a spus, că actrița de 23 de ani e asigurată „pentru costurile oricărui tratament rezonabil și necesar, rezultat din afecțiuni accidentale pe durata poliței”. Polița actriței America Ferrera este plătită de Aquafresh White Trays, compania care produce substanța de albit dinții, care a colaborat la finanțare cu organizația de caritate „Smiles for Success” – Zâmbete pentru succes.

chitaristul de , Keith Richards, și-a asigurat degetele, Marlene Dietrich picioarele și potrivit unei cărți de istorie, Bette Davies și-a asigurat talia împotriva îngrășării.

Agenta de cumpărare a vinurilor pentru rețeaua de supermagazine Somerfield, Angela Mount și-a asigurat simțul mirosului și al gustului pentru suma de 20 milioane de dolari.

Un post de radio din Memphis, Tennessee, care a oferit un premiu de 1 milion de dolari celui care l-ar gasi pe Elvis Presley în viață, s-a asigurat împotriva acestui risc ;

O companie de impresariat din Verona s-a asigurat pentru suma de 1 milion de lire sterline împotriva riscului de anulare a 42 de spectacole în aer liber, datorită ploii.

Cel mai mare pachet de asigurare a lansării sateliților, care a fost vreodată produs, aranjat, a fost completat de către firma de brokeraj Willis Inspace, cu un subscriptor de-al pieței Lloyd’s pentru Eutelsat acoperă 2,4 miliarde $ din riscuri iar Xavier Lacombe (Director Manager Adjunct, delegat, al firmei de brokeraj Willis Inspace), explică faptul că nu a fost o problemă capacitatea de preluare a riscului.

Reputația pieței Lloyd’s în plătirea revendicărilor a fost testată de multe ori din 1906 încoace (de la cutremurul din San Francisco). Piața Lloyd’s a avut o contribuție hotărâtoare în reconstrucția SUA după Uraganul Andrew din 1992 și mai recent, a ajutat SUA să se repună pe picioare după atacul terorist din 11 septembrie 2001 plătind o parte considerabilă din valoarea daunelor de 37,5 miliarde USD și după uraganele Rita și Wilma cu daune de câte 10 miliarde USD fiecare, Katrina cu daune de 45 miliarde USD din 2005. ”

„Piața Londrei este puternic internaționalizată, aici tranzacționându-se asigurari venite din toată lumea, aproape ¾ din numărul companiilor de asigurări și reasigurări care activează fiind companii straine, dintre cele mai mari din lume.

Pe piața Londrei (fig1) activează un numar foarte mare de organizații ce desfașoară toate tipurile de afaceri de asigurare si reasigurare întalnite în lume, Având astfel caracterul unei piețe combinate de asigurări și reasigurări care cuprinde:

-Subscriitorii Lloyd’s care acceptă asigurări directe si reasigurări;

-Companii britanice care acceptă asigurări directe si reasigurări;

-Companii britanice profesionale de reasigurări care, de regulă, sunt filiale sau sucursale ale marilor companii britanice de asigurări –reasigurări;

– Reasigurători profesioniști din alte țări care activează prin filiale, companii, sucursale înregistrate în Marea Britanie;

-Companii generale provenind din alte țări care își desfasoară activitatea prin filiale, sucursale sau agenții de subscriere care acceptă asigurări si reasigurări;

– Brokeri de asigurări-reasigurări, care intermediaza cea mai mare parte a afacerilor de asigurări plasate pe piata londoneză, uneori specializați în anumitecategorii de asigurări- reasigurări;

-Cluburi de protecție și indemnizare pentru asigurările maritime(P&I Clubs)

Înființarea de filiale și în strainatate de către marile societăți engleze de asigurări directe si reasigurări a facut ca practica lor în domeniu să se extindă în toată lumea,conferind Londrei statutul de cea mai importantă piață internațională în acest domeniu. La aceasta contribuie și tradiția sa prin existența unor societăți vechi,de renume internațional si cu activitate recunoscută. Unele companii, odată cu apariția unor piețe noi, au atras, prin vechile lor legături, tranzacții de reasigurare la Londra care au putut oferi o mare varietate de tipuri de asigurări si reasigurări, asigurători si reasigurători. Aici acționau așa numitele “fringe companies”(companii de margine),respective companii mici ce subscriau afaceri în strainatate prin agenții de subscriere, filiale sau reprezentante ale marilor companii străine de asigurări si reasigurări.

Figura 1. Organizații care activează pe piața Lloyd’s

Sursa: http://www.scribd.com/doc/51403488/Piata-Lloyd-s-Piata-Londra

Trebuie subliniat , în mod deosebit, ca în încercările care s-au făcut începând chiar în secolul trecut și la începutul secolului nostru, pentru înființarea unor noi societăti de reasigurare au fost în cea mai mare parte sortite eșecului. Dintre companiile Britanice înființate în această perioadă, singura care a supraviețuit a fost “Mercantile and General”(1907),care în prezent este una din cele mai mari companii profesionale ale lumii. Alte companii britanice de renume care activează pe piața londoneză sunt: Royal Insurance, Guardian Royal Exchange Assurance, Royal/Sun, London Insurance, General Accident Fire & Life Assurance Corporation, Prudential Assurance,Phoenix Assurance, Victory Insurance si altele”

3.3 Membrii Lloyd’s

Membrii pieței Lloyd’s sau „furnizorii de capital”, așa după cum sunt ei deseori cunoscuți, acceptă afaceri în asigurări prin intermediul sindicatelor pe mai multe baze pentru profitul sau pierderea lor proprii (cu alte cuvinte membrii pieței Lloyd’s nu sunt responsabili, în comun, pentru pierderile fiecăruia dintre ei).

În timp ce principiul de bază al asigurării este acela că venitul total din primele de asigurare trebuie să depășească costul revendicărilor, uneori revendicările depășesc primele de asigurare și astfel este solicitat capital. Cel ce subscrie asigurările, dacă este necesar, trebuie să fie disponibil să plătească revendicările neplătite Membrii Lloyd’s nu puteau fi până în anul 1968 decât cetățeni ai Marii Britanii sau din Commonwealth; din acel an au început să fie admiși și membrii cu altă cetățenie iar din 1967, pentru prima oară au fost acceptate și femeile ca membrii Lloyd’s.

Din luna septembrie a anului 1993, datorită dificultăților cu care s-au confruntat cei de la Lloyd’s au fost acceptati ca membrii și persoanele juridice (corporate members), care trebuie să aibă un capital de cel puți 0,5 milioane de lire sterline și să depună la Lloyd’s fonduri echivalente cu cel puțin 50% din limita de prime încasate. Aceste companii pot fi reprezentați de o gamă variată de firme de la societăți de investiții cotate public până la grupuri mici de investiții care subscriu sumele minime permise.

Pentru a fi acceptat ce membru Lloyd’s orice persoană trebuie să îndeplinească anumite criterii:

Să fie recomandat de alți membrii;

Să fie bogați, respectiv să dovedească că au o avere personală care transformată în lichidități însumează cel puțin 250.000 lire sterline ;

Să ofere un anumit grad de securitate în funcție de volumul afacerilor ce poate fi tranzacționat ;

Să plătească primele la Premium Trust Fund din care se vor plăti despăgubirile și se vor suporta cheltuielile;

Să înainteze un raport anual din care să rezulte că prin nivelul averii personale îndeplinește condițiile pentru a putea subscrie în continuare riscurile în numele său ;

Să contribuie cu o anumită parte din veniturile din prime ce i se cuvin la fondul central – Central Fund – al cărui scop este protecția asiguraților când unul dintre membrii nu își poate îndeplini obligațiile de plată; (Central Fund are o valoare foarte mare dar existențe lui nu exclude răspunderea personală a celui ce a angajat răspunderea ci este o formă suplimentară de protecție a asiguraților. Este o formă complementară de protecție a pieței dar în egală măsură a onoarei pieței și a membrilor Lloyd’s).

Să fie integrii;

Să accepte tranzacționarea de asigurări în nume propriu cu răspundere nelimitată;

Nu se cer cunoștiințe sau experiență în domeniul asigurărilor.

Când un viitor membru îndeplinește condițiile financiare, participă la o ședință a Committee la Lloyd’s unde îi sunt prezentate de către un membru al Consiliului Lloyd’s toate implicațiile pe care le presupune calitatea de membru. Fiecărui membru i se cere să confirme deplina înțelegere a termenului de răspundere nelimitată. Odată ce acest proces este terminat, procedura de admitere se consideră finalizată. Membrii care-și desfășoară activitatea zilnică pe piață sunt cunoscuți ca “membrii activi” (working members), iar cei care au alte activități sunt cunoscuți ca “membrii externi”(external members).

Membrii pieței Lloyd’s, sunt în mod curent format din asociați, persoane individuale și parteneri de afaceri scoțieni cu îndatoriri limitate. Membrii individuali pot face parte( pot subscrie) din mai multe sindicate, pe când unii membri asociați subscriu numai prin intermediul unui singur sindicat. Termenul „membru asociat” este utilizat să descrie toate tipurile de membri ai pieței Lloyd’s, alții decât membrii individuali.

Oricine devine membru Lloyd’s trebuie să depună la fondul central un nivel de min 30% din primele de asigurare acceptate în nume personal în acel an. Fiecare membru poate participa la mai multe sindicate.

„Membrii Lloyd’s sunt organizați în sindicate specializate conduse de agenți de subscriere- managing agents- specializate pe domenii, respectiv, asigurări maritime, asigurări de aviație, asigurări de viață subscrise pe termen scurt, asigurări generale. Un sindicat este un grup de membrii în numele cărora se acceptă cereri de asigurare de către un subscriptor activ angajat de către managing agent. Sindicatul acceptă cereri atât de asigurare cât și de reasigurare. Fiecare membru al sindicatului răspunde fără limită pentru partea care-i revine din riscurile acceptate de către sindicat, care se extinde asupra tuturor bunurilor sale. Membrii nu sunt răspunzători pentru datoriile altor membrii ai sindicatului. Sindicatul nu este o entitate juridică, deoarece membrii săi nu se află în asociere și nu au responsabilități în comun cu alt membru pentru riscurile subscrise în acel sindicat. Fiecare subscriptor reprezintă un sindicat al unor membrii individuali(persoane fizice) ai Lloyd’s, cunoscuți ca Names (nume) sau membrii persoane juridice.

Numărul membrilor pieței Lloyd’s s-a micșorat începând de la mijlocul anului 1990. Schimbările în rândul membrilor asociați reflectă efectele în balanță ale raționalizării și conversiei membrilor individuali spre subscrierea cu obligație limitată. ”

Asigurările maritime

Pentru a identifica regulamentele și taxele a unui risc maritim se ia în considerare: 

1. Natura condiției prevăzute; 
2. Jurisdicția în care nava este înregistrată; 
3. Locul de amplasare fizic a proprietații;
4. Locul de amplasare, de reședință asiguratului sau locul de stabilire a afaceri.

Asigurarea corpului navei și răspunderea pentru navă

Asigurarea corpului navei acoperă atât daunele fizice la coca unei nave cât și al utilajelor. Asigurare de răspundere a navei acoperă riscurile asociate cu funcționarea și utilizarea navei, de exemplu, răspunderea transportatorului și alte răspunderi asociate părții terțe.

Locul de amplasare a riscului poate fi determinat prin una sau mai multi din următorii factori:

• Locația fizică a navei (locul de funcționare) 
• Jurisdicția în care nava este înregistrată 
• Locul de amplasare, de reședință asiguratului sau locul de stabilire a afaceri.

Este posibil ca un contract să aibă mai mult de o locație de risc, în cazul în care, de exemplu, aceasta acoperă mai multe nave, iar navele asigurate sunt înregistrate în mai multe jurisdicții. De asemenea, este posibil ca normele de risc să se afle localizate pe mai multe teritorii și să se suprapună, adică în cazul în care un singur teritoriu determină riscul de locație a afacerilor asigurate și înmatricularea navei se realizează pe un alt teritoriu. Prin urmare, o singură navă poate avea mai multe locații de risc. 

Asigurarea iahturilor

Asigurare cocăi iahturilor acopera pierderile generate de deteriorarea fizică a corpului iahtului .Răspunderea civilă se referă la asigurarea de răspundere a proprietarilor de iahturi și operatorii de iahturi.

Locul de amplasare a riscului poate fi determinat prin una sau mai multe dintre următoarele elemente:

• locația fizică a navei (locul de funcționare) 
• Jurisdicția în care nava este înregistrată 
• Locul de rezidență al asiguratului sau locul de stabilire a afaceri

Este posibil ca un contract să aibă mai mult de o locație de risc, în cazul în care, de exemplu, aceasta acoperă mai multe nave, iar navele asigurate sunt înregistrate în mai multe jurisdicții. De asemenea, este posibil ca normele de risc să se afle localizate pe mai multe teritorii și să se suprapună, adică în cazul în care un singur teritoriu determină riscul de locație a afacerilor asigurate și înmatricularea navei se realizează pe un alt teritoriu. Prin urmare, o singură navă poate avea mai multe locații de risc. 

Asigurarea maritimă a mărfii

Asigurare maritimă a mărfii acoperă pierderile generate de deteriorarea fizică a mărfi în timp ce se află în tranzit, pe mare șitimp de 60 de zile în depozit. (După 60 de zile acesta va fi văzut ca proprietate – de depozitare autonomă)

Locul de amplasare a riscului este, de obicei, teritoriul în care asiguratul are reședința sau unde se află sediul său de afaceri. Cu toate acestea, în cazul în care mărfurile sunt situate fizic sau sunt transportate la și de la va crea, de asemenea, o locație de risc.

În cazul în care contractul se referă la mai mult de un sediu de afaceri, și unitățile sunt situate în teritorii diferite, contractul va avea mai mult de o locație de risc.

Asigurarea navlositorilor

Asigurarea navlositorului acoperă riscurile asociate cu statutul unei nave. Navlositorul nu are un interes asigurabil asupra navei, dar riscurile asociate cu utilizarea navei intră în clasificarea asigurării de răspundere a navei.

• asigurarea de răspundere a navlositorului se referă la acoperirea datoriilor proprietarului navei (daune corpului) și părților terțe.

• asigurarea de interes a navlositorului acoperă navlositorului pierderea de venituri în viitor în cazul în care nava devine o pierdere totală în timpul călătoriei. 
• asigurarea de închiriere a navlositorului. Asigurarea acoperă pierderea de venituri în cazul în care nava este sub-închiriată și călătoria este limitată din cauza deteriorării corpului.

În cazul în care politica este scrisă în legătură cu o navă specificată, locația de risc este determinat în același mod ca și asigurarea pentru corpul navei. În cazul în care nava nu este specificată sau nu este cunoscut nici riscul de locație de pe teritoriul în care asiguratul este rezident sau locul de stabilire al afaceri.

Asigurarea pentru construcția navelor

Asigurarea de construcție a navelor acoperă daunele fizice de construcție a unei nave în curs de construcție și include și răspundere civilă. Asiguratul este în mod normal, constructorul navei, sau poate fi oricine care poate fi asigurat din vas inclusiv cel care a comandat nava.  Până la lansarea navei construite parțial, este clasificată drept proprietate mobilă.

Pre lansare

În cele mai multe cazuri, riscul este locația în care nava este construită.

Principala excepție de la această regulă este în cazul în care locația riscului de reglementare pentru bunurile mobile, care include navele pre-înregistrate, este teritoriul în care asiguratul este rezident, dar locația de risc fiscal rămâne locația bunurilor mobile.

În cazul în care contractul se referă la mai mult de un vas, fiind construit în mai mult de un teritoriu, atunci va exista mai multe locații de risc. În cazul în care locația bunurilor mobile este nesigur sau variabilă, riscul este locația de pe teritoriul în care domiciliul asiguratului sau sediu se află.

În unele teritorii, de exemplu, Canada și SUA, locul de reședință asiguratului sau unitate de afaceri creează o locație de risc, indiferent de locația fizică a bunurilor asigurate. Prin urmare, în cazul în care proprietatea este asigurată într-un teritoriu diferit de domiciliul asiguratului sau sediul de afaceri, există două teritorii de reglementare și fiscale.

Post lansare

Odata ce nava a fost lansată locația de risc este determinat în același mod ca și în cazul răspunderii navei pentru corp.

Asigurarea Ipotecară

Interesul pentru asigurarea ipotecară

Acoperă interesul creditorului în activul de bază, (de exemplu coca). Politica va răspunde în cazul în care asigurarea proprietarului pentru cocă eșuează. În cazul în care politica este scrisă în legătură cu o navă specificată locația de risc este determinat în același mod ca și pentru corpul navei. În cazul în care nu este specificată locația navei riscul este teritoriul unde se află amplasat sediul asiguratului.

Pericole suplimentare în cazul asigurării ipotecare

Planul de asigurare în cazul asigurării ipotecare asigură împotriva riscului de pierdere care rezultă atunci când o navă este responsabilă pentru poluare și proprietarului navei depășește limitele de asigurare. În aceste condiții, nava poate fi confiscate de către reclamant.În cazul în care politica este scrisă în legătură cu o navă pentru care este specificată locația de risc este determinat în același mod ca și pentru răspunderii pentru corp. În cazul în care nu este specificată locația riscul este teritoriul în care se află sediul asiguratului.

Răpire și răscumpărare (nave și echipajul navei)

Asigurarea de răpire și răscumpărare oferă acoperire, în cazul în care o navă este confiscat și / sau echipajul acesteia sunt răpiți. Asiguratul este în mod normal, proprietarul navei sau operatorul navei. În cazul în care politica este scris în legătură cu o navă specificată locația de risc este determinat în același mod ca și în cazul răspunderii pentru navă. În cazul în care nava nu este specificată sau nu este cunoscut riscul, locul de amplasare a riscului este locația de pe teritoriul în care asiguratul este rezident sau unde activitatea sa este stabilită.

Răspunderea transportatorului

Asigurare de răspundere a transportatorului cuprinde o datorie față de proprietarul navei sau față de operator în ceea ce privește pierderile rezultate din daune asupra mărfii sau de pasive în timp ce marfa se află în grija lor în tranzit.

Asigurarea de accident a echipajului navei

Asigurare de accident al echipajului navei prevede acoperirea în caz de deces sau vătămare a unui membru al echipajului unei nave. Asiguratul este în mod normal, proprietarul navei sau operatorul acesteia. În cazul în care politica este scris în legătură cu o navă specificată locația de risc este determinat în același mod ca și pentru asigurarea navei În cazul în care nava nu este specificată sau nu este cunoscut riscul atunci locația este teritoriul în care asiguratul este rezident sau unde activitatea sa este stabilită.

Primele brute subscrise pentru sectorul maritim Lloyd’s a fost în 2011 de 1,968 mil. £ față de 2010 cu 1,671 mil. £, având loc o creștere de 18%, în ciuda declinului economic sindicatele Lloyd’s și-au mărit prezența semnificativ în acest sector.

Figura 2. Prime (maritime) brute încasate 2007-2011 (în mil.£)

Sursa: Raportul anual Lloyd’s 2011

Figura 3. Rezultate de subscriere (în mil.£)

Sursa: Raportul anual Lloyd’s 2011

3.5 Lloyd’s și Titanic

Scufundarea tragică a Titanicului este parte din povestea lui Lloyd

Au trecut 100 de ani de la scufundarea Titanicului – numit cel mai luxos transatlantic construit vreodata – care a lovit un iceberg, la 14 aprilie 1912 și sa scufundat în doar două ore și 40 de minute, provocând moartea a 1514 de pasageri.

Un dezastru uman care a provocat șoc pe scară largă și ultraj, acesta este, de asemenea, o poveste care rămâne strâns legată de istoria pieței Lloyd, în cazul în care nava a fost asigurată de 1 milion de lire sterline.

Din perspectiva Lloyd, Titanic va fi mult timp amintit ca una dintre pierderile cele mai mari de piață alaturi de alte catastrofe naturale majore și provocate de om, cum ar fi pierderea de HMS Lutine în 1799,cutremuul de pământ de la San Francisco din 1906, uraganul Katrina.

La momentul dezastrului, piața și mass-media se afla la primele etape de utilizarea a telegrafiei fără fir pentru a comunica cu navele de pe mare. Lloyd a fost un factor care a contribuit semnificativ la aceasta nouă tehnologie, precum și cu ajutorul inventatorului Marconi care a înființat stații de semnal de la Cornwall în Canada, care să permită navelor care traversează Oceanul Atlantic să comunice pe uscat.

Stația de semnal Lloyd, din Halifax, Scotia a fost numit Cape Race. Acesta a fost primua care a auzit vestea că nava se scufundă. Cu toate acestea, alte posturi eliberate ulterior, au rapoarte contradictorii și acest lucru a dus la o mulțime de informații confuze în următoarele zile. Chiar două zile mai târziu, unele ziare spuneau că Titanic, nu s-a scufundat și cât era remorcat până la Halifax sau chiar se spunea că continue „să aburească”.

Povestea lui Lloyd cu cea a Titanicului a început la 9 ianuarie 1912, atunci cand brokerul Willis Faber & Co a intrat în camera de subscriere Lloyd a se asigura că Titanicul și nava sora ei, Olympic, în numele proprietarilor White Star Line.

Considerat un risc de prestigiu pentru a asigura și pentru a acoperi corpul navei a fost de numai 1 milion de lire sterline în jurul valorii de 95 millioane £ in bani, astăzi. Numeroasele sindicate Lloyd a pus numele lor în joc pentru a acoperi sumele variind de la 10.000 de lire sterline la 75.000 de lire sterline. Willis a fost capabil de a negocia o primă favorabil pentru "de nescufundat" navă de doar 7500 RON.

În ciuda nivelului ridicat al creanțelor, care a apărut de la dezastru estimat la 50.000 de £, subscriitori Lloyd's au plătit integral suma asiguraților în termen de 30 de zile de la tragedie. Împreună cu Hull – care a fost asigurat pe scară largă în cadrul pieței Lloyd – Titanic, nava construita de milionari, a fost o pierdere de asigurare semnificativă.

Titanic a lăsat o moștenire profundă la siguranța maritimă. Pierderea ei este un memento, prin faptul că nu a fost o navă de nescufundat. În ciuda faptului că este una dintre cele mai mari pierderi, aceasta este în cele din urmă o poveste umană și una care este rezumată prin cuvintele simple, în cartea noastră de pierdere, din data de 16 aprilie, "pierderea de vieți omenești este foarte gravă".

Raportul Loyd’s al accidentului

Sursa http://www.lloyds.com/Lloyds/About-us/History/Titanic/Titanic-images

Sosirea groaznicei vești în camera de ședințe Lloyd’s

Sursa:http://www.lloyds.com/Lloyds/About-us/History/Titanic/Titanic-images

Scene fără precedent au avut loc în sala de ședințe Lloyd’s când vestea pierderii totale a Titanicului a fost făcută . Pe toată durata dimineții „podeaua” era destul de pustie și nici o afacere nu a fost făcută, toată lumea era în așteptarea veștii. Telegrama cu temuta informație a fost obținută în trei exemplare adusă și postată de către cei a căror meserie era acesta , misiunea lor fiind îngreunată de anxioși subscriitori care doreau să vadă telegrama venindu-le greu să creadă faptul că catastrofa a avut într-adevar loc, totala-pierdere fiind înregistrată în cartea de pierderi totale.

Lloyd’s prezent și viitor

Lloyds are afaceri în peste 200 de de țări și teritorii din întreaga lume, licența lor se află în peste 75 de jurisdicții, susținute de o rețea de birouri locale, asigurând accesul la piețele de asigurări mari cât și în cele mici.

Afacerile totale Lloyd’s pe regiune

Sursa: Raportul anual Lloyd’s 2011

În America de Nord, Lloyd’s deține birouri în Atlanta, Chicago, Frankfurd, Los Angeles, New York, Toronto și Montreal . În America Latină, Lloyd’s deține un birou în Brazilia cu sindicate localizate în așa fel încât să aibe acces la activitățile de asigurare. În Europa Lloyd’s are manageri locali care susțin devoltarea pieței Lloyd’s dezvoltând activități în Benelux, Franța, Germania, Austria, Irlanda, Italia, Polonia, partea Nordică, Elveția și Marea Britanie. În Africa Lloyd’s are manageri locali în partea de sud a Africii, iar în Continentul Asiatic Lloyd’s deține birouri în Australia și Hong Kong, în plus, Lloyd’s are trei platforme comerciale pentru a putea realiza afaceri în China, Japonia și Singapore.

Figura 4 Clasamentul asigurărilor defalcat pe regiuni

Sursa: Raportul anual Lloyd’s 2011

În urma acestui clasament putem observa faptul că deși Lloyd’s este originară din Marea Britanie doar în cadrul asigurărilor auto acesta are cel mai mare procent, regiunea care conduce topul asigurărilor este SUA și Canada cu un procent de 41%, urmat de Marea Britanie cu un procent mult mai mic de doar 18%.

În topul categoriilor de asigurări conduce reasigurarea cu un procent total de 38%, urmat de asigurarea de proprietate cu un procent total de 21%.

Cele mai multe asigurări maritime au fost realizate în Europa însă cu un procent destul de mic de doar 19 %.

Cel mai mic procent în cadrul categoriilor de asigurări este înregistrat de asigurările de aviașie cu un procent de 3%, urmat îndeaproape de asigurările auto cu un procent de 5 % și de asigurările de energie cu un procent de 7%.

O piață dinamică și diversă

La 31 decembrie 2011, piața Lloyds consta din 57 agenții de gestionare, ale căror logo-uri sunt prezentate mai jos, și 88 de sindicate.

Sursa: Raportul anual Lloyd’s 2011

Forță și securitate

Garanția financiară este esențială. Acesta oferă încredere pentru furnizorii de capital și dă un sentiment de pace a mintii asiguraților. Este vorba de membrii Lloyd, care oferă de capital pentru a sprijini sindicatele.

Membrii sunt aleși de la unele dintre grupurile de asigurări majore ale lumii și companiile listate la Bursa de Valori Marea Britanie, precum și persoane fizice și societăți în comandită simplă.

Figura 5. Surse de capital în funcție de tip și locație

Industria de asigurare la nivel mondial 24%

Industria asigurărilor Bermudiană 10%

Industria asigurărilor din US 17%

Industria asigurărilor din UK și alte corporații 36%

Mmembri individuali (cu răspundere limitată) 9%

Mmembri individuali (cu răspundere nelimitată) 4%

Sursa: Raportul anual Lloyd’s 2011

Lanțul de securitate Lloyds

Structura lanțului de securitate Lloyd este unică, oferă securitate financiară asiguraților săi și o eficiență de capital pentru membri săi.

Există trei nivele importante în lanțul de securitate:

Emite active la nivel de sindicat

Fondurile membrilor Lloyds

Active centrale

Primul nivel – Emite active la nivel de sindicat

Toate primele primite de către sindicate sunt deținute în fondurile sale fiduciare premium și sunt resurse pentru plata creanțelor asiguraților din sindicat. Fondurile sunt în general ținute ca active lichide pentru a asigura că obligațiile în care se încadrează sunt respectate până la scadență. Profiturile nu sunt eliberate până la furnizarea integrală pentru viitoarele riscuri. Rezervele pentru riscuri viitoare sunt supuse unui audit independent de analiză și revizuire.

Al doilea nivel – Fondurile membrilor Lloyds

Fiecare membru, indiferent dacă este întreprindere sau persoană, trebuie să furnizeze capital pentru a sprijini subscrierea de asigurare Lloyd's. În conformitate cu regimul, fiecare agent de gestionare realizează o evaluare a capitalului individual, care să ateste de cât capital este nevoie pentru a acoperi riscurile care stau la baza facerilor până la un nivel de încredere de 99,5%.

Corporația revizualizează fiecare sindicat pentru a evalua gradul de adecvare a capitalului la nivelul propus, după ce se dă acceptul fiecare este „înălțat” (35% pentru 2009) pentru a se asigura capitalul și de a sprijini puterea financiară și ratingurile Lloyd’s. Capitalul este deținut pe încredere ca și active ușor realizabile și pot fi folosite pentru a îndeplini obligațiile de asigurare pentru orice membru Lloyd’s asigurat, dar nu din pasivele altor membri.

Al treilea nivel – active centrale

Activele centrale ale Corporației se află la al treilea nivel de securitate. Fondul Central este disponibil la discreția Consiliului Lloyd, pentru a satisface orice pretenție, acesta este finanțat prin contribuțiile anuale ale membrilor și a datoriei emise de Corporație în 2004 și 2007.

Pe parcursul anului 2009, profitând de condițiile favorabile date de piață pentru a cumpăra 102 titluri de valoarea, acestea fiind posibile datorită poziției financiare puternice. Activele centrale pot fi, de asemenea completate de până la 3% din limitele generale ale membrilor premium. Corporația se angajează în mod regulat să realizeze analize detaliate pentru a determina nivelul optim al activelor centrale, în încercarea de a echilibra nevoia de securitate financiară. Contribuțiile membrilor la Fondul Central rămâne de 0,5% din primele brute subscrise pentru 2010. Consiliul Lloyd revizuiește în mod regulat ținta activelor și nivelul contribuțiilor având în vedere situația financiară actuală și nevoile de prognoză și va ajusta nivelul contribuției atât cât este necesar.

Figura 6. Lanțul de securitate Lloyd’s

Sursa: Raportul anual Lloyd’s 2011

Structura pieței Lloyds

Lloyds nu este o companie de asigurări, aceasta este cea mai mare piață de asigurări din lume, găzduind o gamă largă de asigurări, care oferă diferite produse pentru numeroase riscuri asigurabile.

Majoritatea afacerilor realizate la Lloyds sunt introdus prin intermediul brokerilor, care facilitează transferul procesului de risc între deținătorii polițelor de asigurare și subscriptori. Deținătorii de polițe de asigurare pot accesa piața Lloyds prin intermediul unui broker, unui titular sau unei companii de servicii.

Capital pentru a sprijini sindicatele de subscriere este oferit de către membri Lloyds. Acestea includ multe dintre cele mai mari grupuri de asigurări de persoane fizice și companii partenere și grupuri corporative oferind cea mai mare a capitalului de market Lloyds.Membrii agenți furnizează servicii de consultanță și administrație necesar membrilor.

Un sindicat Lloyd este format din unul sau mai mulți membri care aderă împreună pentru a accepta riscurile de asigurare .Cele mai multe sindicate vor scrie o serie de clase de afaceri, dar multe vor avea domenii de expertiză deosebită. O mare parte din această afacere implică reglementările față-în-față între brokeri și subscriitori în Camera de Subscrierea din clădirea Lloyds, unde majoritatea sindicatelor fac comerț. Sindicatele sunt asociații din punct de vedere tehnic anuale, acestea operează pe o bază continuă cu membrii care au dreptul, dar nu obligatia, de a participa la sindicate pentru anul următor. Aceasta duce la o mare de continuitate în susținerea stabilității sindicatelor.

Figura 7. Modul de funcționare a pieței Lloyd’s

Sursa: Raportul anual Lloyd’s 2011

Figura 8. Principalele comitete Lloyd’s

Sursa: Raportul anual Lloyd’s 2011

Consiluil Lloyd’s este organul de conducere al societății Lloyd’s și are responsabilitatea finală pentru managementul general al pieței, Consiliul deleghează multe din funcțiile sale Comisiei de Vot ale căror membri sunt numiți de către Consiliu și provin atât din interiorul cât și din afara pieței Lloyd’s. Zi de zi puterea și funcțiile Consiliului și a Comisiei de vot sunt realizate de echipa executiva a corporației – Departamentul șefului executiv și Directorii Corporației.

Lloyd’s este reglementat de către Autoritatea de Supraveghere Financiară care se angajează în supravegherea directă a agenților de gestionare și în monitorizarea solvabilității și a capitalului. Corporația joacă un rol activ în gestionarea riscului în cadrul pieței pentru a se asigura că activele centrale, brandurile, licențele și reputația le sunt protejate.

Viziune – 2025

Să fie centrul global de specialiști în asigurare și reasigurare

Ce va fi Lloyds?

Lloyd va fi o organizație internațională cu baza în piața din Londra, construită pe relații de încredere.

Lloyd va avea posibilitatea de a accesa toate teritoriile majore de peste mări, inclusiv piețele emergente, prin intermediul rețelei de licență la nivel mondial.

Lloyd va fi o piață în care antreprenoriatul și inovarea va prospera, susținut de un management al performanței. Evaluările Lloyd’s vor fi la un nivel care să atragă afaceri de specialitate.

Lloyd va fi mai mare decât în ​​prezent, bazată pe creșterea economică durabilă și profitabilă pentru a permite circulația în ciclul de subscriere. Performanțele sale va depăși colegii săi.Creșterea veniturilor din prime de pe piețele dezvoltate, se va urmări să depășească ușor creșterea PIB-ului în funcție de regiune. Pe piețele emergente, se așteptă o creștere a PIB-ului și a sectorului de risc.

Agenții de Management vor atrage în mod activ afaceri lui Lloyd’s prin intermediul brokerilor.Numărul agențiilor de gestionare va crește. Dar, agenții mai mici de administrare ar trebui să continue să înflorească. Noii intrați pe piață vor fi încurajați (furnizori de capital de peste mări, în special de comerț).

Nu va fi nici un prag minim de dimensiune pentru agenții de gestionare, dar dimensiunea maximă va rămâne la 15% din capacitate.

Lloyd va fi o piață de brokeri construită pe baza relațiile sale cu mari brokeri, precum și încurajarea altor brokeri de specialitate. Companiile de servicii vor oferi acces eficient la piețele locale.

Lanțul de distribuție Lloyd va fi optimizat prin utilizarea eficientă a tehnologiei.

Lloyd’s va avea un important număr de centre în cele mai importante țări de peste mări.

Baza de capital Lloyd’s la nivel global va fi diversă, va fi capitala comerțului în străinătate, specialist în noi afaceri, și acolo unde este nevoie Lloyd’s va crește cota de piață.

Lloyd va atrage cele mai bune talente si va oferi o cale accelerată de carieră spre una de succes, și un progres la nivel ridicat. Lloyd va fi o piata diversă de sexe, vârstă și etnie. Oamenii săi vor reflecta din ce în ce originea geografică a pieței de afaceri și de capital.

Concluzii

Obiectivul acestei lucrări este de a pune în evidență imaginea pieței asigurărilor maritime din cadrul Lloyd’s dar și evoluția pieței asigurărilor Lloyd’s.

Lloyd nu este o societate de asigurare, ci o corporație în care riscurile sunt subscrise de către membrii individuali numiți și membri Lloyd’s. Ei au responsabilitatea pentru riscurile subscrise și plata daunelor pe care le produc riscurile. Societate înființată în anul 1688 subscria doar riscurile maritime iar la sfârșitul secolului al XIX-lea a început să subscrie și alte riscuri. Membrii Lloyd’s nu subscriu riscurile în mod direct doar prin intermediul brokeri-lor acreditați de corporație, Corporation Lloyd’s are doar un rol administrativ, ea oferă consultanță, informații și alte servicii (semnarea politelor, birou de reclamații și despăgubiri), pe care membrii săi le solicită. Piața de asigurări a lui Lloyd reprezintă 80% din piața de asigurări din Londra.

În prima parte am prezentat istoricul apariției asigurărilor, preocuparea oamenilor pentru prevenirea pagubelor generate de producerea unor evenimente nedorite, dar și suportarea în comun a pagubelor, ceea ce a dus la înființarea societăților de asigurare.

Asigurările constituie un sistem de relații economice, care implică un număr mare de persoane fizice și juridice, în țările dezvoltate domeniul asigurării devenind o importantă ramură a economiei, deoarece contribuie la sporirea produsului intern brut, la creearea de locuri de muncă iar prin sumele acordate asiguraților contribuie la refacerea bunurilor sau avarierea celor asigurate. Tot în primul capitol am prezentat clasificarea asigurărilor din punct de vedere juridic, din punct de vedere al cadrului național, după natura relațiilor dintre părți și am mai prezentat și funcțiile asigurării.

Apoi am prezentat aspecte introductive referitoare la asigurările maritime, la apariția acestora și la evoluția lor în timp, acestea apărând odată cu evoluția transportului maritim și cu nevoia asigurării încărcături, navelor dar și al personalului.

Tot în acest capitol am vorbit despre asigurarea navelor maritme și fluviale (CASCO) și despre asigurarea bunurilor transportate cu nave maritime (CARGO).

Asigurarea CASCO cuprinde asigurarea navelor comerciale, navele de pescuit, precum și utilaje și instalații plutitoare asimilate navelor, în asigurarea maritimă pierderea vizează atât nava cât si încărcătura și poate fi totală sau parțială iar asigurarea CARGO cuprinde bunurile care fac obiectul transportului extern și se încheie pentru valoarea bunurilor respective, inclusiv cheltuieli de transport, vamale si alte cheltuieli. Asigurarea „cargo” vizează despăgubirea daunelor produse ca urmare directă a riscurilor întâmplătoare ale transportului. În funcție de aceasta, în practica internațională, se aplică condițiile de asigurare A, B si C.

Apoi, am vorbit despre Compania Lloyd’s, în primul rând despre apariția acesteia care s-a transformat de-a lungul anilor dintr-o simplă cafenea în cea mai mare companie de asigurări din Marea Britanie. Istoria Lloyd’s nu a fost încununată doar de succese ci și de eșecuri, cum ar fi anul 1838 când clădirea Lloyd’s de pe atunci a fost distrusă de un incendiu și odată cu ea a ars și întraga arhivă a companiei. Tot în acest capitol am vorbit și despre extinderea Lloyd’s, chiar dacă a început doar prin realizarea asigurărilor maritime cu timpul s-a dezvoltat trcând de la asigurări maritime la asigurări auto , de viață ajungând să asigure inclusivi sateliți sau celebrități.

Tot în acest capitol am vorbit despre pierderea Titanicului, deoarece acesta era asigurat de Lloyd’s, fiind cea mai mare pierdere în cadrul asigurărilor maritime suferite de Lloyd’s.

În prezent Lloyd’s are afaceri în peste 200 de țări, piața Lloyds constând din 57 agenții de gestionare, și 88 de sindicate.

La finalul lucrări am prezentat punctele pe care compania dorește să le atingă până în 2025. Punctele forte fiind creșterea veniturilor și continuarea expansiunii.

Bibliografie

Bercea, Florian, Asigurările și lumea afacerilor,„Tribuna Economică” nr. 43 din 1994

Constantin, Alexa, Violeta, Ciurel, Emil, Sebe, Ana,M.Mihăescu, „Asigurări și Reasigurări în Comerțul Internațional, Ed. All, București, 1992

„Dicționarul explicativ ilustart al Limbii Române” , Ed. Arc, Ed. Gunivas, 2007

Garbo, Viorica, „Asigurări și Reasigurări – curs” Ed. Ubv, Cluj Napoca,2011

Garbo, Viorica, „Corporația Lloyd’s” Ed. Ubv. Cluj-Napoca, 2009

Lazăr,Rodica, Cistelecan, „Asigurări comerciale” Ed. DC Târgu Mureș,1997

Lambert – Faivre Yvonne, Droits des assurances, 5-em edition, Dalloz, Paris,1985

Râmniceanu I „ Asigurările de stat în România, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1984

Titel, Negru, „ AsigurăriI. Teorie și metodologie” Ed. Fundației România de Mâine , București, 2006

Văcărel I,Bercea Fl. „Asigurări și reasigurări” Ed. Marketer,București,1993

Violeta,Ciurel,„Asigurări și reasigurări, Abordări Teoretice și Practice Internaționale”Ed. BECR, 2000, București Constantin,

Raportul anual Lloyd’s 2011

Sitografie

http://www.lloyds.com/Lloyds/About-us/History/Lloyds-History vizitat în data 08.05.2012

http://www.lloyds.com/Lloyds/About-us/History/Titanic vizitat în data 14.05.2012

http://www.scribd.com/doc/51403488/Piata-Lloyd-s-Piata-Londra vizitat în data 17.04.2012

Bibliografie

Bercea, Florian, Asigurările și lumea afacerilor,„Tribuna Economică” nr. 43 din 1994

Constantin, Alexa, Violeta, Ciurel, Emil, Sebe, Ana,M.Mihăescu, „Asigurări și Reasigurări în Comerțul Internațional, Ed. All, București, 1992

„Dicționarul explicativ ilustart al Limbii Române” , Ed. Arc, Ed. Gunivas, 2007

Garbo, Viorica, „Asigurări și Reasigurări – curs” Ed. Ubv, Cluj Napoca,2011

Garbo, Viorica, „Corporația Lloyd’s” Ed. Ubv. Cluj-Napoca, 2009

Lazăr,Rodica, Cistelecan, „Asigurări comerciale” Ed. DC Târgu Mureș,1997

Lambert – Faivre Yvonne, Droits des assurances, 5-em edition, Dalloz, Paris,1985

Râmniceanu I „ Asigurările de stat în România, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1984

Titel, Negru, „ AsigurăriI. Teorie și metodologie” Ed. Fundației România de Mâine , București, 2006

Văcărel I,Bercea Fl. „Asigurări și reasigurări” Ed. Marketer,București,1993

Violeta,Ciurel,„Asigurări și reasigurări, Abordări Teoretice și Practice Internaționale”Ed. BECR, 2000, București Constantin,

Raportul anual Lloyd’s 2011

Sitografie

http://www.lloyds.com/Lloyds/About-us/History/Lloyds-History vizitat în data 08.05.2012

http://www.lloyds.com/Lloyds/About-us/History/Titanic vizitat în data 14.05.2012

http://www.scribd.com/doc/51403488/Piata-Lloyd-s-Piata-Londra vizit